1

2
. ELEMENTELE COMPONENTE ALE ACOPERISURILOR
Subansamblul-acoperis este alcatuit dintr-o serie de elemente
principale, diferentiate prin functiile pe care le indeplinesc
(invelitoarea, termoizolatia, structura de rezisienta ), precum si din
elemente accesorii care servesc iluminarii si ventilarii spatiului de
sub invelitoare (tabachere, lucarne, luminatoare), eliminarii
noxelor sau a vaporilor de apa (deflectoare) sau directionarii si
evacuarii apelor pluviale de pe acoperis (jghiaburi. burlane).
Elementele accesorii (auxiliare):
• Tabacherele (fig.3.a)se utilizeaza in vederea aerisirii si
iluminarii podurilor precum si pentru accesul la nivelul invelitorii.
Sunt alcatuite dintr-un cadru din dulapi peste care se monteaza o
rama din lemn sau metalica in care se monteaza geam simplu sau
armat. Rama este prinsa de cadru in balamale formand un capac
mobil care permit deschiderea tabacherei.
Fig 3
• lucarnele (fig.3,c,d,) servesc aceluias scop ca si tabacherele,
deosebindu-se de acestea prin faptul ca formeaza volume ce se
detaseaza din planul acoperisului. Sunt de diferite forme si au in
compunere ferestre sau ochiuri mobile pentru aerisire.
• Luminatoarele servesc la iluminarea naturala a interiorului
halelor industriale, au forme variate ().
Defectoarele sunt elemente amplasate in punctele cele mai inalte
ale acoperistirilor si servesc pentru evacuarea noxelor, a aerului
cald sau a aburului din interiorul halelor industriale (fig.3.e).
Deflectoarele pot fi inchise la nevoie cu jaluzele mobile
Jghiaburile () au rolul de a colecta apele pluviale de la nivelul
invelitorii si a le orienta catre burlane. Sunt confectionate din tabla
zincata sau, mai rar, din tabla de plumb sau cupru. Sunt sustinute de
carlige prinse de capriorii sarpantei sau de dibluri special introduse in
peretii de beton
INVELITORI
Invelitoarea este elementul de acoperis asezat la partea superioara a acestuia,
cu rol de izolare a cladirii impotriva agentilor atmosferici. Invelitorile trebuie sa
asigure o buna etanseitate, sa fie durabile, rezistente la foc, sa necesite
cheltuieli minime de investitie si de intretinere in exploatare, sa asigure un
aspect arhitectural placut
Materialele din care se executa invelitorile se prezinta intr-o gama larga:
• invelitori organice (paie. trestie, lemn, materiale bituminoase);
• invelitori din piatra naturala (ardezie),
• invelitori din piatra artificiala arsa (ceramice);
• invelitori din piatra artificiala nearsa (azbociment, mortar sau beton);
• invelitori metalice (tabla din otel, zinc, aluminiu, plumb ,cupru.)
• invelitori din sticla simpla sau armata;
• invelitori din materiale plastice.
Se disting din punct de vedere al modului de asigurare a etanseitatii:
♦ invelitori continue, fara rosturi, impermeabile la aer, apa si vapori ( exemplu:
invelitorile bituminoase);
♦ invelitori din elemente discontinue, impermeabile la actiunea apei, dar
permeabile la aer si vapori de apa (exemplu. invelitorile din placi ceramice,
azbocimentul plan sau ondulat, tabla plana, ondulata sau cutata etc.): in acest caz pe
suprafata acoperisului apar rosturi.
Invelitori din paie, stuf sau trestie. Aceste invelitori sunt discontinue si
permit realizarea unor acoperisuri usoare, ventilate, igienice si economice, cu
aspect rustic. Sunt invelitori traditionale in zonele de campie si in zone cu
balti..Paiele sau stuful se leaga in snopi care se aseaza incepand de la
streasina spre creasta, pe suport din sipci, de care se leaga cu sarma
galvanizata
. Invelitori din lemn. (fig.) Sunt invelitori discontinue realizate din scanduri
geluite, sindrila (dranita) sau sita.
Invelitorile din sindrila sunt estetice si se intalnesc frecvent in localitatile de
munte. Sindrila se fixeaza in cuie pe suport din sipci in doua sau mai multe
straturi sau pe suport de astereala si carton bitumat care asigura o protectie
sporita la infiltratii dar se mareste consumul de material lemnos si pericolul
putrezirii lemnului
In cazul invelitorilor bitumate in mai multe straturi, in alternanta cu cartonul
bitumat se poate folosi panza bitumata. Straturile de carton sau de panza
bitumate se lipesc intre ele cu mastic bituminos.
3 5

Fig 4 Invelitoare din tigla

solzi
. Invelitori din tigla. Tiglele sunt produse din argila arsa. Ele pot fi
obisnuite, colorate sau smaltuite si se prezinta sub forma de tigle
solzi (fig.4) sau tigle profilate (obtinute prin presare sau trase) (fig
5). Tiglele se monteaza pe sipci sau pe sipci asezate pe astereala
acoperita cu carton bitumat sau folie din plastic, in functie de
regimul de precipitatii al zonei si de importanta cladirii. Tiglele au
in alcatuirea lor unul sau doua ciocuri de agatare cu care se
fixeaza pe sipci, iar in regiuni cu vanturi puternice se ancoreaza
suplimentar cu cleme metalice sau cu sarma galvanizata.
Coamele se acopera cu elemente de coama asemanatoare
olanelor, asezate cu concavitatea in jos pe un pat de mortar.
Racordarea la dolii, calcane, cosuri de fum se face cu tabla
zincata.
Invelitori din olane (fig.6) Olanele sunt produse din argila arsa
sub forma de jgheaburi tronconice care se monteaza pe doua
randuri suprapuse. Invelitorile din olane au aspect placut si
sunt foarte durabile. Prezinta dezavantajul unei greutati mari si
un grad de discontinuitate al invelitorii ridicat, motiv pentru care
ele se monteaza pe o astereala peste care s-a asternut in
prealabil un strat de carton bitumat. Initial se monteaza olanele
de la baza cu concavitatea in sus, incepand de la streasina
spre coama, in randuri paralele cu streasina. Olanele din
amonte sunt petrecute peste cele din aval cu cel putin 6 cm.
Peste crestele olanelor de la baza se aseaza mortar de ciment
si var in care se fixeaza randul superior de olane cu
concavitatea in jos. La coama se folosesc olane normale sau
speciale pentru coama, pozate cu concavitatea in jos pe un pat
de mortar. Doliile, calcanele si zonele din vecinatatea cosurilor
de fum se acopera cu pazii din tabla
 3 2

Fig 6 Invelitori din olane

1-astereala;2-folie;3-4 olane
 8
4

2 1

1-cosoroaba;2-caprior;3-clesti
7 6 4-pana;5-izolatie termica
5 6-folie;7-sipci;8-tigla
 1. Şarpante
Se caracterizează prin greutate redusa si sunt realizate din bare subtiri din
lemn, metal sau beton. Se întâlnesc următoarele tipuri constructive
- şarpante pe scaune;
- şarpante pe ferme.
a) Şarpantele din lemn pe scaune (şarpante dulgheresti) (fig.. Se utilizează
cu precădere la construcŃii de locuinŃe dar si la clădiri social culturale cu
deschideri mici (scoli, grădiniŃe, spitale), precum si la magazii, depozite etc
Elementele componente ale unei şarpante pe scaune sunt:
- astereala alcătuita din scânduri negeluite, din placi de fibre din lemn
(PFL),OSB sau din placi aglomerate din lemn (PAL) ;
- sipcile inlocuiesc astereala in cazul utilizării invelitorilor din placi mici
(sita, şindrila, Ńigle, azbociment plan etc.);
- căpriorii se realizează din lemn rotund sau ecarisat si se dispun la
distante de 70... 110 cm. unul de altul, după linia de cea mai mare panta
(perpendicular pe coama). Căpriorii din acelaşi plan transversal cu popii
poarta numele de căpriori de scaun iar ceilalŃi se numesc căpriori curenŃi,
 - panele se executa din lemn ecarisat si se dispun paral cu
coama la distante de 2,50...4,00 m. In funcŃie de poziŃia pe care
o ocupa in ansamblul acoperişului se întâlnesc: pane de coama
si pane intermediare,
- cosoroabe sunt elemente care se dispun la nivelul streşinii
pe centurile pereŃilor exteriori ai clădirii;
- popii sunt elemente verticale ale şarpantei realizaŃi din lemn
rotund sau ecarisat
si au rolul de a repartiza incarcariie concentrate
- moazele (cleştii) sunt elemente de solidarizare pentru popi si
căpriori; se confecŃionează din scânduri, dulapi sau lemn
semirotund;
- contravîntuirile (contrafise) se montează in general intre
pane si popi, sunt alcătuite din lemn rotund sau ecarisat si au
rolul de a rigidiza ansamblul şarpantei in sans longitudinal.
Prin scaun se înŃelege ansamblul de rezistenta plan,
indeformabil alcatuil din popi si căpriorii dispuşi in planul popilor
(căpriori de scaun) solidarizaŃi prin cleşti
 Şarpante pe ferme din lemn. Se folosesc la construcŃii cu deschideri mari
(9,00...30,00 m) fără reazeme intermediare. Fermele pot avea in elevaŃie forme
triunghiulare, dreptunghiulare, poligonale sau pot fi cu talpa superioara curba (fig..2)
β=
Sarpanta din lemn cu scaune

• 1.scaun (element de
sustinere)
• 2.pana (coama)
• 3.pana
• 4.pana(cosoroaba)
• 5.caprior
• 6.pop(montant)
• 7.talpa
• 8.arbaletrier
• 9.cleste
• 10.contrafise
• 11.astereala
• 12.invelitoare(carton
bituminat)
Sarpanta din lemn
ipoteze de încărcare:
-încărcarea permanentă + zăpadă
-încărcarea permanentă + vânt (cu presiune) +1/2 zăpadă
-încărcarea permanentă + încărcarea utilă (greutatea unui om
cu tot cu scule care repară acoperişul
-încărcare permanentă + vânt (cu sucŃiune); la această ipoteză
se verifică ancorarea şarpantei de ziduri.
Calculul elementelor componente la şarpante pe scaun
Şipcile şi astreala se calculează ca grinzi simplu
rezemate având deschiderea egală cu distanŃa dintre
căpriori. Căpriorii se dimensionează ca grinzi simplu
rezemate având deschiderea decalcul egală cu distanŃa
dintre pane. Căpriorii pot fi calculaŃi ca grinzi înclinate şi
ca grinzi orizontale. Încărcarea din vânt este normală pe
el iar greutatea proprie şi din zăpadă sunt verticale.
Panele se calculează ca grinzi simplu rezemate având
deschiderea de calcul egală cu distanŃa dintre scaune
(sau ferme). O pană preia încărcarea corespunzătoare
învelitorii pe distanŃa dintre două pene alăturate. Penele
sunt solicitate le încovoiere oblică Popii se
dimensionează la compresiune cu flambaj, prinderea la
capete fiind în mod obişnuit articulaŃia
Calculul fermelor (grinzi cu zăbrele).
Pentru ca o grindă cu zăbrele să lucreze eficient este necesar
ca încărcările să fie transmise în noduri. Dacă încărcările sunt
transmise în noduri, barele vor fi solicitate numai la
compresiune sau întindere. Dacă încărcările se transmit pe
bare, între noduri, barele vor fi solicitate şi la momente
încovoietoare şi grinda cu zăbrele se va rupe mai uşor. Mai
întâi se determină încărcările transmise de pene în nodurile
grinzii cu zăbrele. Din echilibrul grinzii cu zăbrele se
determină reacŃiunile grinzii în reazeme. Se parcurg nodurile
pe rând, se taie barele şi se face echilibrul fiecărui nod.