Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Notification - Draft NTE 013-14-00 - 2014 - 419 - RO - RO
Notification - Draft NTE 013-14-00 - 2014 - 419 - RO - RO
CUPRINS ...............................................................................................................Pag.
CAPITOLUL I. SCOP.........................................................................................................4
I
fila 2 / 66
II
fila 3 / 66
III
fila 4 / 66
CAPITOLUL I.
SCOP
Art. 1 (1) Scopul prezentei norme tehnice este de a stabili principiile generale şi cerinţele
tehnice necesar a fi îndeplinite la proiectarea instalaţiilor de servicii proprii de curent continuu
din centralele electrice şi staţiile electrice de înaltă tensiune încadrate în Sistemul Energetic
Naţional.
(2) Prezenta normă tehnică are ca obiect principal stabilirea unui set de reguli în
vederea asigurării unei funcţionări sigure, stabile şi economice a SEN şi prezintă concepţiile
de bază pentru proiectarea instalaţiilor de servicii proprii de curent continuu şi anume:
a) principiile generale pentru proiectare;
b) parametrii tehnici de calitate prevăzuţi pentru funcţionarea instalaţiei de servicii
proprii de curent continuu;
c) interfeţele şi fluxurile informaţionale între instalaţia de servicii proprii de curent
continuu şi părţile componente ale obiectivelor energetice.
CAPITOLUL II.
DOMENIUL DE APLICARE
4
fila 5 / 66
curent continuu din centrale şi staţii electrice”, se vor respecta prevederile acestor normative
până la înlocuirea totală a instalaţiilor de servicii proprii.
Art. 7 Prezenta normă tehnică nu se aplică la proiectarea instalaţiilor de servicii proprii de
curent continuu aferente obiectivelor cu caracter special cum ar fi:
a) centrale nuclearoelectrice;
b) centrale hidroelectrice reversibile de mare putere (putere instalată pe hidroagregat
>150 MW);
c) instalaţii destinate tracţiunii electrice, industriei miniere, electrochimiei etc. care au
regim special de tratare şi dotare cu instalaţii de curent continuu.
Art. 8 În prezenta normă tehnică se folosesc următorii termeni pentru indicarea gradului de
obligativitate a prevederilor:
a) ”este obligatoriu”, ”trebuie”, ”este necesar” indică obligativitatea strictă a
respectării prevederilor în cauză;
b) ”de regulă” indică faptul că prevederea respectivă trebuie să fie aplicată în
majoritatea cazurilor; nerespectarea unei astfel de prevederi este permisă, dar trebuie
să fie temeinic justificată în proiect;
c) ”se admite” indică o soluţie satisfăcătoare care poate fi aplicată în cazuri particulare,
fiind obligatorie justificarea ei în proiect.
d) ”se recomandă” indică o soluţie preferabilă, care trebuie avută în vedere la alegerea
soluţiei; nerespectarea unei astfel de prevederi nu trebuie justificată în proiect.
5
fila 6 / 66
CAPITOLUL III.
TERMINOLOGIE ŞI ABREVIERI
Art. 9 În sensul prezentei norme, termenii generali şi specifici, la care se fac referiri în text,
au următoarele semnificaţii, ţinând seama de standardele române SR CEI 60050-482:2006
„Vocabular electrotehnic internaţional - Elemente primare şi secundare şi baterii”, SR CEI
60050-826:2006 „Vocabular Electrotehnic Internaţional - Instalaţii electrice", SR CEI 60050-
551:2005 „Vocabular Electrotehnic Internaţional - Electronică de putere" şi SR CEI/TR
60870-1-3:2006 - „Echipamente şi sisteme de teleconducere. Partea 1: Consideraţii generale.
Secţiunea 3: Glosar":
Acumulatorul (electric) este un element care este conceput pentru a fi reîncărcat
electric
[ VEI 482-01-03]
Anduranţa (unei baterii) este un comportament al unei baterii, exprimat numeric,
pe durata unei încercări care simulează condiţii de
serviciu specificate.
[VEI 482-03-44]
Autodescărcarea este fenomenul prin care un element sau o baterie pierde
energie în alt mod decât prin descărcare într-un circuit
electric exterior.
[VEI 482-03-27]
Bateria (de acumulatoare) este formată din unul sau mai multe elemente (de
acumulatoare) echipate cu dispozitivele necesare pentru
utilizare, de exemplu carcasă, borne, marcare,
dispozitive de protecţie.
[VEI 482-01-04]
Bateria (de acumulatoare) este bateria de acumulatoare în care elementele sunt
etanşă cu supapă (VRLA) închise, dar sunt prevăzute cu o supapă care permite
evacuarea gazelor dacă presiunea internă depăşeşte o
valoare predeterminată.
Notă: Elementul sau bateria nu permite în mod normal
completare cu electrolit
[VEI 482-05-15]
Bateria (de acumulatoare) fără este bateria de acumulatoare care, în timpul utilizării
întreţinere sale, nu cere o întreţinere atât timp cât condiţiile de
utilizare specificate sunt îndeplinite.
[VEI 482-05-25]
6
fila 7 / 66
7
fila 8 / 66
8
fila 9 / 66
Elementul (de acumulator) etanş este un element de acumulator închis care nu permite să
se evacueze nici gaz, nici lichid atunci când
funcţionează în limitele specificate de fabricant.
9
fila 10 / 66
10
fila 11 / 66
11
fila 12 / 66
12
fila 13 / 66
13
fila 14 / 66
CAPITOLUL IV.
REGLEMENTĂRI DE REFERINŢĂ
Art. 11 (1) Următoarele documente normative conţin prevederi care, pentru referinţele făcute
în acest text, au caracter de obligativitate. În cazul referinţelor datate, nu se aplică
amendamentele ulterioare sau reviziile la respectivele publicaţii. În cazul referinţelor nedatate,
se aplică ultima ediţie a documentului normativ la care se face referire.
(2) În cazul standardelor EN, CEI, ISO adoptate de ASRO ca standarde române, dar care au
fost revizuite după publicarea versiunii române, se aplică standardele internaţionale revizuite
sau amendate după adoptarea acestora ca standarde române.
14
fila 15 / 66
Diverse:
SR EN 60870 Echipamente şi sisteme de teleconducere (Standard pe părţi)
SR EN 60255 Relee electrice (Standard pe părţi)
SR EN 60068-3-3 Încercări de mediu. Partea 3: Ghid. Metode de încercare seismice
ale echipamentelor
SR 1907/1 (standard pe părţi) Instalaţii de încălzire. Necesarul de căldura de calcul.
STAS 2612 Protecţia împotriva electrocutării. Limite admise
SR 11100-1 Zonare seismică. Macrozonarea teritoriului României
17
fila 18 / 66
CAPITOLUL V.
CERINŢE GENERALE
18
fila 19 / 66
19
fila 20 / 66
20
fila 21 / 66
21
fila 22 / 66
22
fila 23 / 66
CAPITOLUL VI.
ALEGEREA SCHEMELOR ELECTRICE DE ALIMENTARE A INSTALAŢIILOR
DE SERVICII PROPRII
23
fila 24 / 66
24
fila 25 / 66
- receptoare care admit scurte întreruperi (de ordinul secundelor) ale alimentării
în timpul funcţionării (de exemplu: iluminatul de siguranţă, lămpile de
semnalizare etc).
Art. 42 Receptoarele de scurtă durată nu admit, în general, întreruperi în alimentare, adică
tensiunea trebuie să fie totdeauna prezentă la bornele lor.
Art. 43 Tensiunea nominală a receptoarelor, precum şi domeniul admis de variaţie a acesteia
la bornele lor, pentru care se garantează buna lor funcţionare, este indicat, de regulă, de către
furnizor.
Art. 44 La proiectarea instalaţiilor de servicii proprii, receptoarele se împart în categoriile la
art. 41, în funcţie de rolul pe care îl îndeplinesc, ţinându-se seama de tipul şi importanţa
obiectivului considerat.
25
fila 26 / 66
26
fila 27 / 66
Pentru staţiile cu tensiunea ≥110 kV cu număr mare de celule (≥5), în cazul unei
singure baterii de lucru, se recomandă secţionarea acestui sistem în două secţii. În acest caz,
bateria se racordează la ambele secţii de bare, iar sursele de încărcare (de bază şi de rezervă)
se racordează fiecare la câte una din secţii.
De regulă, în cazul unei singure baterii de lucru, cele două secţii vor funcţiona în
permanenţă cuplate. Deschiderea în exploatare a legăturii dintre secţii se poate face pentru
scurte perioade de timp, în vederea separării galvanice a receptoarelor, pentru depistarea
punerilor la pământ, ori în timpul lucrărilor de revizie, întreţinere sau reparaţii la una din
secţiile de bare.
În cazul când există două baterii de lucru la aceeaşi tensiune, se asigură legături de
ajutor între secţiile sau sistemele de bare corespondente.
În cazul în care pentru echipamentele sistemului de circuite secundare sunt necesare
două alimentări în curent continuu, acestea se asigură fie de la două baterii diferite, fie de la
aceeaşi baterie, iar separarea fizică a circuitelor de alimentare se realizează începând de la
bornele bateriei de acumulatoare.
b) în cazul CHE, CTE şi CET
Pentru fiecare baterie de lucru va exista, de regulă, câte un sistem simplu de bare
colectoare principale, împărţit în două sau trei secţii prin una sau două cuple longitudinale.
Bateria şi sursa de încărcare se vor racorda pe una din secţii-secţia mediană, iar
receptoarele şi legăturile de ajutor cu alte baterii din centrală vor fi racordate pe cele una/două
secţii de lucru.
De regulă, toate cele trei secţii vor funcţiona în permanenţă cuplate. Deschiderea în
exploatare a legăturilor dintre secţia mediană (de încărcare) şi secţia (secţiile) de lucru se poate
face pentru scurte perioade de timp fie pentru depistarea punerilor la pământ pe o secţie de lucru,
fie pentru lucrări de revizie, întreţinere sau reparaţii la bateria sau sursa de încărcare aferentă.
În cazul unei singure baterii de lucru, se aplică principiul de racordare la bare a surselor
de alimentare de la litera a).
Art. 53 (1) Între sistemele sau secţiile de bare colectoare de aceeaşi tensiune ale diverselor
baterii se pot prevedea cuple. Se va evita funcţionarea în paralel a două sau a mai multor
baterii de acumulatoare.
(2) Se admite punerea în paralel a două baterii de aceeaşi tensiune numai pentru scurt
timp, când este necesară trecerea de pe o baterie pe alta a unor receptoare care nu admit
întreruperi în alimentare.
Art. 54 În cazul centralelor electrice cu două sau mai multe baterii de lucru, se realizează o
repartiţie a receptoarelor între baterii, stabilită de la caz la caz prin instrucţiuni specifice.
27
fila 28 / 66
28
fila 29 / 66
CAPITOLUL VII.
BATERII DE ACUMULATOARE
29
fila 30 / 66
30
fila 31 / 66
31
fila 32 / 66
Art. 73 (1) Numărul bateriilor de acumulatoare din cadrul unei centrale sau staţii electrice se
stabileşte, de la caz la caz, în funcţie de importanţa şi mărimea instalaţiilor şi de tensiunile
necesare, ţinându-se seama şi de considerentele economice.
(2) Se recomandă următoarele:
1. Centrale termoelectrice:
a) CTE cu puterea instalată până la 50 MW inclusiv:
- o baterie de lucru;
b) CTE cu puterea instalată mai mare de 50 MW:
- o baterie de lucru pentru fiecare cameră de comandă termică la centrale cu
blocuri până la 50 MW sau pentru fiecare bloc, în cazul centralelor cu blocuri
de
50 MW şi mai mari;
- o baterie de lucru pentru staţia electrică (dacă consumul este important, iar
corpul de comandă este separat de clădirea centralei), putând prelua, eventual,
în caz de avarie, şi receptoarele altei baterii;
- o baterie de lucru pentru serviciile proprii generale (dacă este justificată din
calcule tehnico-economice);
c) La obiectivele din afara incintei CTE (amenajări hidrotehnice, staţii de recirculare,
depozit de zgură şi cenuşă, gospodării de combustibil etc.) poate fi avantajoasă tehnico-
economic instalarea de baterii suplimentare.
d) Dacă CTE are mai mult de două grupuri generatoare, dar o singură cameră de
comandă termică, trebuie analizată oportunitatea instalării a două sau mai multor baterii de
lucru corespunzătoare camerei de comandă termică.
e) Prevederea de baterii de rezervă repartizate în mai multe puncte ale CTE se
stabileşte prin instrucţiuni specifice.
2. Centrale hidroelectrice:
a) CHE supraterane:
- pentru CHE cu puterea instalată până la 50 MW inclusiv: o baterie de lucru cu
tensiunea de 110 V sau 220 V, iar pentru tensiunea de 24 Vc.c. se folosesc
convertoare 220(110) Vc.c./24 Vc.c. sau o altă baterie de 24 Vc.c.;
- pentru CHE cu puterea instalată peste 50 MW: două baterii de lucru cu
tensiunea 110 V sau 220 V, iar pentru tensiunea de 24 Vc.c. se folosesc
convertoare de 220(110) Vc.c./24 Vc.c. sau o altă baterie de 24 Vc.c.;
- pentru staţia electrică de evacuare: o baterie de lucru cu tensiunea 110 V sau
220 V (dacă tensiunea staţiei electrice este 110 kV şi este prevăzută cu un
32
fila 33 / 66
33
fila 34 / 66
(2) Se admite trecerea din acest regim de exploatare în alt regim în următoarele
situaţii:
- în regimul de încărcare-descărcare, în timpul operaţiilor de întreţinere;
- în regimul de încărcare permanentă, când o baterie de acumulatoare de lucru
trece în rezervă.
Art. 76 (1) Regimul de exploatare a bateriilor de acumulatoare de tip etanş cu supape,
recomandat de către fabricanţii acestor tipuri de acumulatoare este regimul flotant.
Funcţionarea în acest regim se face în conformitate cu indicaţiile fabricantului.
(2) În lipsa acestor indicaţii se recomandă ca tensiunea redresorului să fie astfel
reglată, încât pe fiecare element de acumulator în regim flotant să existe o tensiune de
2,25 (+0,15,-0,075) V/element pentru bateriile acide, respectiv de 1,40 ÷
1,45 (+0,1, 0,05) V/element pentru bateriile alcaline (pe unul sau două paliere de tensiune).
Art. 77 Încărcarea funcţională şi de întreţinere a bateriilor de acumulatoare se execută în
exploatare:
a) în mod permanent (încărcarea în regim flotant);
b) periodic (încărcarea completă).
Art. 78 În decursul exploatării, încărcarea completă poate avea loc în următoarele cazuri:
- încărcare ocazională;
- încărcare de egalizare.
Art. 79 (1) Încărcarea ocazională se execută după descărcări pronunţate în funcţionare.
(2) Încărcările ocazionale de exploatare şi de întreţinere a bateriilor de acumulatoare
au ca scop refacerea capacităţii bateriei.
(3) Dacă nu sunt alte indicaţii ale firmei furnizoare de acumulatoare, tensiunea finală
de încărcare pe element trebuie să fie:
- 2,40 V/element pentru acumulatoarele acide;
- 1,45 V/element pentru acumulatoarele alcaline.
Art. 80 (1) Încărcarea de egalizare este o operaţie specială şi se aplică la bateriile la care se
constată, după anumite perioade de exploatare, stări de încărcare diferite între elementele
componente Încărcarea de egalizare se face după prescripţiile producătorului, până când se
constată stări de încărcare egală la toate elementele.
(2) Sunt supuse unei încărcări de egalizare:
- bateriile exploatate în regim de încărcare-descărcare;
- bateriile aflate în rezervă, în regim de încărcare permanentă;
- bateriile la care s-au executat încărcări insuficiente;
- bateriile scoase din serviciu pentru mai multe luni, la repunerea în serviciu.
34
fila 35 / 66
(3) La încărcarea de egalizare, tensiunea finală pe element, dacă nu sunt alte indicaţii
ale firmelor furnizoare de acumulatoare, va fi:
- 2,40 V pentru acumulatoarele acide;
- 1,45 V pentru acumulatoarele alcaline:.
Art. 81 Descărcarea bateriilor de acumulatoare poate avea loc în decursul exploatării:
a) periodic (descărcare normală şi descărcare de întreţinere);
b) ocazional (descărcare de avarie).
Art. 82 Descărcarea normală se produce la bateriile utilizate în regim de încărcare-descărcare.
Art. 83 (1) Descărcarea de avarie se produce în timpul incidentelor care provoacă dispariţia
tensiunii alternative la serviciile proprii, în cazul bateriilor funcţionând în regim flotant.
(2) În timpul descărcărilor de avarie ale bateriilor de lucru, tensiunea nu trebuie să
scadă, pentru acumulatoarele acide, sub 1,8 V/element, respectiv 1,0 V/element la
acumulatoarele alcaline.
Art. 84 (1) Descărcarea de întreţinere (antrenament) a bateriilor de acumulatoare este o
descărcare controlată pe o sarcină şi este urmată întotdeauna în exploatare de o încărcare
completă.
(2) Descărcarea de întreţinere se execută periodic în exploatare şi are drept scop
aducerea tuturor elementelor în aceeaşi stare de descărcare şi contribuie la menţinerea
capacităţii în limite normale
(3) În lipsa datelor de la furnizor, pentru bateriile acide, descărcarea de întreţinere se
face până când tensiunea este de 1,93 V/element.
(4) În cazul bateriilor de acumulatoare cu elemente alcaline, pentru valorile tensiunii
finale de descărcare se iau în consideraţie indicaţiile producătorului.
Art. 85 (1) Tensiunea normală pe barele colectoare principale de curent continuu în regim
flotant va fi considerată şi menţinută la o astfel de valoare, încât, ţinând seama de căderile de
tensiune în conductoare, tensiunea la bornele receptoarelor de lungă durată să se găsească în
domeniul de variaţie admis pentru aceste receptoare, fiind cât mai apropiată de tensiunea lor
nominală.
(2) În general, condiţiile de la alin.(1) sunt îndeplinite, dacă tensiunea normală pe
barele colectoare principale de curent continuu este menţinută la o valoare reprezentând cca.
100÷105% faţă de tensiunea nominală a instalaţiei.
(3) În anumite cazuri rezultate din calcule de dimensionare (cum ar fi staţiile cu
sisteme de protecţie dispuse centralizat), se poate admite o tensiune normală pe bare mai mică
decât cea nominală a reţelei, cu condiţia asigurării unor limite admisibile la consumatori.
35
fila 36 / 66
CAPITOLUL VIII.
SURSE DE ÎNCĂRCARE
36
fila 37 / 66
e) Curentul nominal pe partea de curent continuu trebuie astfel ales, încât să permită
atât încărcarea bateriei, cât şi alimentarea concomitentă a receptoarelor care
funcţionează în perioadele respective.
f) Şocurile de curent care iau naştere în timpul funcţionării receptoarelor de scurtă
durată trebuie să poată fi suportate de redresor, fără a provoca deconectarea
redresorului prin intermediul instalaţiilor de protecţie (redresorul funcţionând în
regim flotant cu bateria).
g) Alte caracteristici sunt indicate la Art. 91 şi Art. 92.
Art. 89 Racordarea redresorului la reţeaua de alimentare în curent alternativ trebuie să se facă
printr-un transformator, în vederea izolării galvanice a reţelei de curent continuu faţă de cea
de curent alternativ.
Art. 90 (1) Redresorul trebuie să posede circuite de filtrare a componentelor alternative
reziduale (armonici) şi de aplatizare a formei de undă a curentului continuu debitat, în vederea
protejării bateriei, precum şi a receptoarelor sensibile la aceste componente, cum sunt, de
exemplu, cele electronice.
(2) Ca ordin de mărime din punct de vedere exclusiv al bateriei, se recomandă ca
valoarea totală (efectivă) a componentelor alternative ale curentului care străbate bateria
măsurată în amperi să reprezinte maximum 10% din capacitatea nominală a bateriei acide,
respectiv 20 %, pentru bateria alcalină.
37
fila 38 / 66
Art. 94 (1) La orice obiectiv energetic unde există baterii de acumulatoare trebuie să fie
disponibilă câte o sursă de încărcare de rezervă pentru fiecare tip (sortiment) de sursă de
încărcare, într-una din următoarele variante:
a) sursă de rezervă racordată în instalaţie, care poate fi conectată la bateria normală sau
de rezervă prin manevrarea unor aparate de conectare;
b) sursă de rezervă neracordată, dar existentă la faţa locului (la obiectivul energetic);
c) sursă de rezervă neracordată, existentă într-un depozit central, care deserveşte mai
multe obiective energetice.
(2) Alegerea soluţiei se realizează pe criterii tehnico-economice, ţinându-se seama de
timpul necesar pentru înlocuirea sursei defecte considerat la dimensionarea bateriei de
acumulatoare (subcap. VII.2).
38
fila 39 / 66
a) tensiunea la bornele bateriei să aibă o valoare stabilită conform Art. 78, ţinându-se
seama şi de pierderile de tensiune în conductoarele de legătură;
b) să fie posibilă o variaţie suplimentară de circa ± 1% faţă de valoarea precizată la lit.
a).
(3) Variaţiile de tensiune şi variaţiile de frecvenţă în reţeaua de alimentare trebuie să
fie compensate automat.
Art. 99 (1) Pornirea şi oprirea încărcării ocazionale se vor face, de regulă, automat.
(2) Pornirea încărcării ocazionale, respectiv trecerea de la situaţia de funcţionare
normală la cea de încărcare ocazională, se va face la revenirea tensiunii alternative, după orice
întrerupere a acesteia, a cărei durată depăşeşte o anumită valoare (de exemplu, 5 min). În
cazul în care durata lipsei tensiunii alternative este mai mică, la revenirea tensiunii, se trece
automat la situaţia de funcţionare normală la palierul de tensiune constantă Uc.
(3) Oprirea încărcării ocazionale, adică revenirea la funcţionarea normală la palierul
de tensiune constantă Uc, se va face după trecerea unei durate predeterminate, de la atingerea
tensiunii finale de încărcare sau de la începutul încărcării ocazionale, reglabilă voit.
(3) Pornirea şi oprirea manuală trebuie să fie totdeauna posibile.
C. Încărcarea de egalizare
Art. 100 Încărcarea de egalizare se va face conform indicaţiilor întreprinderii furnizoare a
acumulatoarelor.
Art. 101 (1) Limita superioară a domeniului de reglaj al tensiunii trebuie să permită reglarea
acesteia până la valoarea indicată la Art. 80, ţinându-se seama şi de căderile de tensiune în
conductoarele de legătură. De asemenea, trebuie să poată fi compensate variaţiile de tensiune
din reţeaua de alimentare.
(2) Limita inferioară a domeniului de reglaj este aceeaşi ca pentru încărcarea
ocazională.
Art. 102 Valoarea ultimei trepte a curentului de încărcare se va determina astfel, încât să nu se
depăşească valoarea indicată de furnizorul bateriei de acumulatoare.
Art. 103 În plus faţă de condiţiile indicate la Art. 98, puterea sursei trebuie să fie suficientă
pentru a putea debita curenţii corespunzător ultimei trepte (Art. 102) la tensiunea
corespunzătoare limitei superioare a domeniului de reglaj (Art. 101).
Art. 104 În cazuri speciale (de exemplu, când există dificultăţi de procurare a unei surse de
încărcare cu caracteristici corespunzătoare, dificultăţi de realizare a ventilării în camera
bateriei sau când ventilarea se face exclusiv mecanic) se poate renunţa la încărcările de
39
fila 40 / 66
CAPITOLUL IX.
APARATAJ DE CONECTARE Şl DE PROTECŢIE. CĂI DE CURENT
40
fila 41 / 66
Art. 111 Protecţia circuitelor împotriva supracurenţilor se poate realiza prin întreruptoare
automate sau prin siguranţe fuzibile. Aceste aparate trebuie să fie astfel alese, încât să
corespundă condiţiilor de mediu în care funcţionează şi să îndeplinească următoarele cerinţe:
a) curentul de lungă durată absorbit de receptoare să fie suportat fără inconveniente;
b) curenţii de suprasarcină de durată limitată (inclusiv cei de pornire ai motoarelor
electrice, dacă există) să nu conducă la întreruperea circuitelor, în măsura în care ei
nu depăşesc valorile admise, ca mărime şi durată;
c) curenţii de scurtcircuit să fie întrerupţi în cel mai scurt timp posibil, chiar dacă
alimentarea reţelei de curent continuu se face numai de la sursa de încărcare, bateria
de acumulatoare fiind deconectată;
d) caracteristicile timp - curent să asigure selectivitatea funcţionării protecţiilor.
Art. 112 Pentru realizarea declanşării automate a alimentării în cazul unui defect, se utilizează
următoarele dispozitive de protecţie cu funcţionare în curent continuu, aplicabile în funcţie de
tipul instalaţiei electrice:
a) siguranţe fuzibile;
b) protecţii maximale de curent;
c) protecţii de curent rezidual sau protecţii diferenţiale (RCD), corespunzătoare
curentului continuu;
NOTĂ: protecţiile de curent rezidual trebuie să fie corespunzătoare curentului de defect în
curent continuu, de exemplu de tip B conform SR CEI 60755.
d) dispozitive de monitorizare a izolaţiei (de exemplu, în sistemele IT);
e) protecţii acţionate la tensiune de defect.
Art. 113 Deconectare şi separare
(1) Pentru deconectarea surselor (baterii, redresoare, convertoare) de la toate liniile
circuitelor de sosire şi plecare şi de la potenţialul pământului trebuie să se prevadă dispozitive
de deconectare şi separare (de preferinţă, aparate debroşabile).
(2) Aceste dispozitive pot fi întreruptoare sau separatoare de sarcină, care trebuie
destinate pentru funcţionarea în curent continuu şi să asigure distanţa necesară de separare, în
conformitate cu standardul corespunzător de aparat.
(3) Nu se recomandă siguranţele cu filet pentru realizarea deconectării bateriilor.
(4) În cazul utilizării comutatoarelor de alegere a secţiei de lucru în curent continuu, se
recomandă să se evite conectarea celor două polarităţi la două pachete cu contacte alăturate.
Art. 114 Curenţii de scurtcircuit care pot lua naştere în instalaţiile de curent continuu se pot
datora atât bateriilor de acumulatoare, cât şi surselor de încărcare.
41
fila 42 / 66
Art. 115 Verificarea aparatelor la efectele termice şi dinamice ale curenţilor de scurtcircuit se
va face în conformitate cu prevederile cuprinse în PE 103, cu recomandările din SR EN
61660-1,2.
Art. 116 (1) Protecţia circuitelor de curent continuu trebuie realizată astfel încât să garanteze
o selectivitate între protecţiile diferitelor elemente componente.
(2) Selectivitatea protecţiei trebuie astfel realizată, încât, în cazul defectării unui
element din instalaţie, să fie întrerupt numai elementul defect, celelalte rămânând în stare de
funcţionare.
Art. 117 (1) Selectivitatea protecţiilor trebuie să fie asigurată pentru toate valorile posibile ale
curenţilor de scurtcircuit.
(2) Se menţionează că, în cazul siguranţelor fuzibile şi întreruptoarelor automate,
caracteristicile timp – curent pentru funcţionare în curent continuu diferă de cele pentru curent
alternativ.
Art. 118 (1) Protecţia bateriilor, a barelor colectoare principale şi a conductoarelor de legătură
între baterie şi barele colectoare se va face, de regulă, prin întreruptoare automate.
(2) Dacă este dificil să se garanteze funcţionarea selectivă a protecţiilor realizate cu
întreruptoare automate, se admite înlocuirea lor prin siguranţe fuzibile, cu funcţionare sigură,
controlată corespunzător sau utilizarea combinată întreruptoare automate - siguranţe fuzibile.
Art. 119 (1) Aparatele de protecţie a bateriei se recomandă să se monteze cât mai aproape de
aceasta, cu respectarea condiţiilor de instalare prevăzute în XI.
(2) Se admite montarea aparatelor de protecţie a bateriei în dulapul principal de distribuţie, cu
condiţia adoptării de măsuri pentru evitarea unui scurtcircuit sau duble puneri la pământ pe
porţiunea baterie – aparat de protecţie, de exemplu prevederea de cabluri separate pentru
polarităţile bateriei, protejate mecanic.
42
fila 43 / 66
Art. 123 Toate căile de curent trebuie verificate la căderea de tensiune admisibilă pentru toate
regimurile de funcţionare.
Art. 124 Căile de curent trebuie verificate la efectele curenţilor de scurtcircuit, în
conformitate cu normele tehnice specifice în vigoare.
Art. 125 Conexiunile principale de la bornele bateriei trebuie să fie proiectate pentru a rezista
forţelor electromagnetice care apar în timpul scurtcircuitului.
Art. 126 (1) Toate conexiunile bateriei până la aparatul de deconectare a bateriei trebuie să se
instaleze astfel încât să se evite producerea unui scurtcircuit, luând în considerare toate
condiţiile care pot apărea în practică.
(2) Indicaţii legate de dispunerea conductoarelor pe porţiunile neprotejate de un aparat
de protecţie împotriva supracurenţilor, sunt date în SR HD 384.4.43 şi SR HD 384.5.53.
(3) Indicaţii pentru calculul curentului de scurtcircuit în instalaţiile de curent continuu
sunt date în SR EN 61660-1 şi SR EN 61660-2.
Art. 127 Izolaţia instalaţiei trebuie să reziste la efectele factorilor de mediu, cum ar fi
temperatura, umezeala, pulberile (praf), gazele, aburul şi eforturile mecanice (sarcinile).
Acolo unde bornele şi conductoarele nu sunt izolate, de exemplu în timpul mentenanţei, în
acea zonă trebuie să se folosească numai scule izolate.
Art. 128 Se recomandă ca toate racordurile de la sursele de curent continuu spre secţiile de
bare să fie realizate în cabluri separate pentru plus şi minus, astfel încât orice scurtcircuit pe
traseul sursă - bare generale de distribuţie în curent continuu să fie exclus.
43
fila 44 / 66
Art. 132 Carcasa/construcţia dulapurilor trebuie să asigure gradul minim de protecţie specific
amplasamentului.
CAPITOLUL X.
SUPRAVEGHEREA FUNCŢIONĂRII INSTALAŢIEI DE SERVICII PROPRII DE
CURENT CONTINUU
44
fila 45 / 66
(3) Pentru instrumentele analogice, citirile trebuie să fie făcute în ultima treime a
scalei.
45
fila 46 / 66
46
fila 47 / 66
CAPITOLUL XI.
CAMERE PENTRU ACUMULATOARE
47
fila 48 / 66
48
fila 49 / 66
formate din elemente etanşe la care, prin spargerea vaselor, nu se pot produce scurgeri de
electrolit (de exemplu, elemente de acumulatoare cu gel).
Art. 157 (1) Între şirurile de acumulatoare şi pereţi trebuie să existe un spaţiu liber de
minimum 50 mm pentru circulaţia aerului.
(2) Montarea elementelor blocurilor de baterii, dacă acestea au tensiunea mai mare de
24 V, se va efectua păstrând o distanţă de ventilare între unităţi de minimum 10 mm, dacă
furnizorul bateriei nu indică alte valori.
(3) Bateriile trebuie să fie uşor de asamblat şi trebuie să permită mentenanţa, cu
ajutorul unor scule izolate uzuale.
Art. 158 Pentru fiecare şir de acumulatoare montate trebuie să existe un coridor de acces cel
puţin pe o parte. Lăţimea liberă a coridoarelor de acces trebuie să fie de cel puţin 1,5 ori
adâncimea bateriei, dar nu mai puţin de 0,8 m. Când există acumulatoare pe ambele părţi ale
coridoarelor, lăţimea liberă a culoarului va fi de cel puţin 1 m.
Art. 159 Nu se recomandă instalarea acumulatoarelor în imediata apropiere a ferestrelor.
Manevrarea ferestrelor trebuie să fie posibilă din coridoarele de acces plasate de-a lungul
ferestrelor, astfel ca, în poziţia deschis, ele să nu se găsească deasupra elementelor.
Art. 160 Dispoziţia elementelor şi a conductoarelor sub tensiune trebuie să fie astfel aleasă,
încât o persoană să nu poată atinge simultan două părţi neizolate aflate sub tensiune şi situate
la o înălţime mai mică de 2 m, între care există o tensiune nominală mai mare de 120 V
(considerându-se tensiunea nominală de 2 V/element pentru acumulatoarele acide). Această
condiţie se consideră îndeplinită, de exemplu, dacă distanţa între părţile respective este mai
mare de 1,5 m sau dacă se iau măsuri de protecţie la atingerile directe (de exemplu, îngrădiri
sau acoperiri electroizolante, bariere electroizolante).
Art. 161 Dacă în aceeaşi cameră de acumulatoare se instalează mai multe baterii, se
recomandă ca distanţa dintre elementele extreme şi conductoarele aflate sub tensiune a
diferitelor baterii sau care pot intra accidental sub tensiune să îndeplinească condiţiile
prevăzute la Art. 160.
Art. 162 În scopul mentenanţei, bateriile cu o tensiune nominală peste 120 Vc.c. se vor
împărţi în grupe de acumulatoare care au 120 Vc.c. (nominal) sau mai puţin.
Art. 163 Montarea conductoarelor electrice şi a conductoarelor de instalaţii deasupra
acumulatoarelor va fi evitată.
Art. 164 (1) Elementele fiecărei baterii de acumulatoare trebuie marcate cu numere distincte.
Numerele trebuie să fie scrise vizibil pe postament sau chiar pe vasul acumulatorului.
(2) Dacă în aceeaşi cameră există mai multe baterii de acumulatoare, se prevăd
inscripţii distincte, astfel încât să fie evitate confuziile.
49
fila 50 / 66
50
fila 51 / 66
51
fila 52 / 66
52
fila 53 / 66
53
fila 54 / 66
(2) Debitul de aer se poate amplifica prin canale de ventilare prelungite suficient de
sus, care nu trebuie să aibă nici o comunicaţie cu alte instalaţii de ventilaţie, evacuare gaze
sau să se afle în vecinătatea gurilor de admisie ale instalaţiilor de climatizare.
(3) În cazul bateriilor cu puterea maximă de încărcare (definită conform Art. 149c mai
mică de 3, respectiv 2 kW, instalate în încăperi al căror volum este de cel puţin 2,5 ori mai
mare decât debitul orar de aer necesar pentru ventilare, introducerea şi evacuarea aerului se
pot face pe aceeaşi parte a încăperii.
Art. 182 (1) Dacă nu este precizat altfel de producător, curentul I (care intervine în relaţiile de
la Art. 180) are următoarele valori:
a) în timpul încărcării permanente în cazul funcţionării în regim flotant:
- pentru baterii etanşe acide cu plumb: I = 0,001 C10 (A);
- -pentru acumulatoare alcaline: I = 0,01 C5 (A);
b) în timpul încărcării ocazionale realizate cu ajutorul unei surse automatizate,
tensiunea finală de încărcare fiind limitată automat, astfel încât să nu depăşească
tensiunea de degajare a gazelor:
- baterii etanşe acide cu plumb: I = 0,01 C10 (A);
- acumulatoare alcaline: I = 0,04 C5 (A);
(2) În relaţiile indicate la alin. a) şi b), C 10 şi C5 sunt capacităţile nominale ale
bateriilor în regimurile de descărcare de 10 ore şi 5 ore.
(3) În cazul bateriilor de acumulatoare având elemente alcaline etanşe, cu
supape/recombinare, pentru valorile curentului I se vor lua în consideraţie indicaţiile
producătorului.
Art. 183 (1) Debitele de aer determinate conform prevederilor Art. 180 la Art. 182 trebuie să
fie asigurate diferenţiat pentru fiecare situaţie de funcţionare a bateriilor.
(2) Pentru scopul prezentei norme, la calculul necesarului de ventilaţie se va considera
valoarea curentului aferent regimului flotant în cazul în care regimul de încărcare ocazională
se utilizează rar (o dată pe lună).
Art. 184 (1) Ventilarea camerelor de acumulatoare va fi, pe cât posibil, natural organizată.
Dacă ventilarea natural organizată nu este suficientă, ea poate fi completată cu o ventilaţie
mecanică, ce va funcţiona numai în perioadele de încărcare ocazională sau de egalizare a
bateriilor, rămânând ca în perioadele de încărcare permanentă, descărcare şi repaus să se facă
numai ventilare natural organizată. A se vedea alin. (2) de la Art. 183. .
(2) Se admite ca ventilarea să se facă exclusiv mecanic, cu funcţionare permanentă, în
cazuri bine justificate, ca de exemplu:
a) pentru camerele de acumulatoare fără legătură directă cu exteriorul;
54
fila 55 / 66
55
fila 56 / 66
(7) Aerul proaspăt trebuie să circule, pe cât posibil, deasupra tuturor elementelor.
Art. 188 (1) Golurile şi canalele de ventilare pentru instalaţiile de acumulatoare nu trebuie să
fie în legătură cu celelalte sisteme (canale) de ventilare a clădirii.
(2) În cazul evacuării deasupra acoperişului, dacă nu se iau alte măsuri de protecţie, se
consideră că aceste condiţii sunt îndeplinite când tubul de evacuare se va găsi la înălţimea de
minimum 1 m faţă de acoperiş.
(3) Tuburile de ventilare vor fi protejate contra precipitaţiilor atmosferice.
(4) Canalele de ventilare pe sub care se circulă trebuie amplasate astfel încât să se
asigure o înălţime liberă de circulaţie de cel puţin 2 m.
Art. 189 Când există ventilare mecanică, ea trebuie realizată astfel:
- în depresiune în camera acumulatoarelor;
- în suprapresiune în camera tampon.
Art. 190 (1) Ventilatoarele şi motoarele electrice de antrenare se amplasează în afara camerei
acumulatoarelor.
(2) Motoarele ventilatoarelor care se pot afla într-un curent de gaze explozive trebuie
să fie de construcţie antiexplozivă.
(3) Ventilatoarele trebuie să fie confecţionate din materiale care nu se încarcă static şi
trebuie să fie protejate să nu producă scântei, dacă în funcţionare iau contact cu corpuri
străine.
(4) Canalele (tubulatura) de ventilare trebuie să fie realizate din materiale protejate
împotriva corodării datorită vaporilor de electrolit din aer.
Art. 191 (1) Se recomandă ca temperatura minimă de calcul în camerele de acumulatoare să
fie de +10°C.
(2) Se admit temperaturi mai joase (până la minimum 0°C), cu condiţia dimensionării
corespunzătoare a bateriei, în sensul de a se ţine seama de scăderea capacităţii şi de creşterea
căderilor de tensiune la şocuri de curent, odată cu scăderea temperaturii.
(3) Nu trebuie depăşit intervalul de temperaturi indicate de fabricantul bateriei.
Art. 192 (1) Dacă este necesar, trebuie să se prevadă instalaţii de încălzire a camerelor de
acumulatoare.
(2) Temperatura superficială a corpurilor de încălzire nu trebuie să depăşească +200 °C,
distanţa lor până la vasele acumulatoarelor nu trebuie să fie mai mică de 0,75 m, iar, în cazul
utilizării bateriilor de acumulatoare formate din elemente neetanşe, trebuie să fie rezistente la
umiditate şi electrolit.
(3) La dispunerea corpurilor de încălzire se urmăreşte încălzirea cât mai uniformă a
bateriei.
56
fila 57 / 66
Art. 193 (1) Se recomandă prevederea unei automatizări sau a unei semnalizări pentru
pornirea şi oprirea instalaţiei de încălzire. La instalaţiile fără personal permanent,
automatizarea este obligatorie.
(2) Reglajul instalaţiei de automatizare trebuie să poată fi realizat astfel încât
temperatura în camera acumulatoarelor să nu scadă sub valoarea minimă admisă şi să nu
crească peste +25 °C, datorită instalaţiei de încălzire.
(3) În camerele de acumulatoare poate fi necesară condiţionarea aerului pentru a nu
diminua durata de serviciu a bateriilor şi a evita distrugerea acestora prin ambalare termică.
Art. 194 Dacă într-o încăpere se instalează mai multe baterii, necesarul de aer pentru
ventilarea acestora se însumează.
57
fila 58 / 66
CAPITOLUL XII.
CERINŢE TEHNICE PRIVIND PERFORMANŢA INSTALAŢIEI DE SERVICII
PROPRII DE CURENT CONTINUU
58
fila 59 / 66
59
fila 60 / 66
60
fila 61 / 66
(3) Tensiunile aplicate în timpul încărcării în regim flotant pentru bateriile cu plumb şi,
respectiv, NiCd se recomandă să se încadreze în domeniul de valori specificat în SR EN
50272-2.
Art. 213 (1) Temperaturile de lucru pentru bateriile de acumulatoare se recomandă să se
încadreze în limitele specificate în SR EN 50272-1.
(2) Bateriile de acumulatoare cu plumb trebuie să se încadreze în intervalul de
temperaturi cuprins între -40 ºC până la +55 ºC, iar cele cu NiCd în intervalul de temperaturi
cuprins între -50 ºC până la +70 ºC. Valoarea minimă reprezintă limita de îngheţ a
electrolitului. Temperatura maximă este acceptată pentru un timp scurt de funcţionare.
Art. 214 Bateriile se prevăd cu dopuri de închidere cu opritor de flacără (SR CEI 60050-482-
05-11) pentru a evita exploziile interne, cauzate de o sursă exterioară de foc sau o scânteie.
Art. 215 (1) În cazul în care este necesară stocarea bateriilor acide, acestea vor fi complet
deconectate de la orice circuit exterior şi păstrate la o temperatură a mediului de 25ºC ± 5ºC.
(2) Pe durata depozitării bateriilor alcaline, temperatura ambiantă nu trebuie să
varieze în afara limitelor de 20 ºC ± 10 ºC.
CAPITOLUL XIII.
GOSPODĂRIA DE CABLURI
Art. 216 În instalaţia de servicii proprii de curent continuu se prevăd cabluri de JT., de
energie şi de semnalizare:
- pentru racordul surselor de alimentare în curent continuu (baterii de
acumulatoare şi redresoare/convertoare) la dulapurile de aferente instalaţiei de
distribuţie principale în curent continuu;
- pentru realizarea instalaţiei de distribuţie principale/secundare în curent
continuu destinate alimentării receptoarelor de curent continuu care se vor
racorda la aceste dulapuri.
Art. 217 Realizarea gospodăriei de cabluri aferente instalaţiei de servicii proprii va respecta
prevederile NTE 007 referitoare la realizarea reţelelor de cabluri, alegerea şi verificarea,
instalarea cablurilor.
Art. 218 Legătura de la fiecare baterie la secţia de bare aferentă, precum şi legătura de ajutor
între două secţii de bare, se va realiza prin câte 2 cabluri separate, câte un cablu izolat pentru
fiecare polaritate.
61
fila 62 / 66
CAPITOLUL XIV.
DOCUMENTAŢIA TEHNICĂ PENTRU INSTALAŢIILE DE SERVICII PROPRII DE
CURENT CONTINUU, ARHIVARE, ÎNREGISTRAREA ŞI RAPORTAREA
MODIFICĂRILOR
Art. 219 Specificaţiile tehnice din caietele de sarcini pentru procurarea şi montarea instalaţiei
de servicii proprii de curent continuu vor conţine referiri la:
- normele tehnice şi standardele aplicabile (a se vedea cap. IV);
- cerinţe tehnice generale pentru sistem şi componente (a se vedea cap. V );
- schema şi regimul de funcţionare a instalaţiei (a se vedea cap. VI ÷ X );
- soluţia de realizare a instalaţiei (a se vedea cap. XI );
- cerinţe tehnice pentru echipamente şi materiale (a se vedea cap. VII, VIII, IX,
XV );
- cerinţe specifice pentru instalare (a se vedea cap. XI, XIII, XV );
- cerinţe privind servicii asociate furniturii, testare, şcolarizare, punere în
funcţiune etc.
Art. 220 Pentru fiecare obiectiv energetic (centrala electrică, staţia electrică) în cartea tehnică
a instalaţiilor trebuie să fie cuprinsă următoarea documentaţie tehnică:
a) Documentaţia în faza ”As-built” pentru instalaţiile de servicii proprii de curent
continuu;
b) Documentaţia tehnică finală a instalaţiei de servicii proprii de curent continuu şi a
părţilor componente (surse, dulapuri etc.).
Art. 221 Documentaţia tehnică a furniturii instalaţiei de servicii proprii de curent continuu
trebuie să cuprindă desenele şi specificaţiile de echipamente în concordanţă cu specificaţiile
tehnice din caietele de sarcini, cu standardele aplicabile, cu procesele verbale de punere în
funcţiune a instalaţiei:
- scheme electrice desfăşurate;
- amplasarea echipamentelor (vederi din faţă, spate, secţiuni etc.);
- lista componentelor;
- şiruri de cleme;
- lista cablurilor;
- lista semnalelor;
- caracteristicile de funcţionare U-I-t pentru elementele de acumulator;
62
fila 63 / 66
CAPITOLUL XV.
MĂSURI DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ, DE EVITARE A
PERICOLULUI DE EXPLOZIE, DE PREVENIRE Şl DE STINGERE A
INCENDIILOR
63
fila 64 / 66
64
fila 65 / 66
65
fila 66 / 66
66