fila 1 / 69

NORMĂ TEHNICĂ ENERGETICĂ PENTRU PROIECTAREA

INSTALAŢIILOR DE CURENT CONTINUU DIN CENTRALE
ŞI STAŢII ELECTRICE
(Proiect)

Indicativ NTE 013/14/00

CUPRINS ...............................................................................................................Pag.

CAPITOLUL I. SCOP.........................................................................................................4

CAPITOLUL II. DOMENIUL DE APLICARE...............................................................4

CAPITOLUL III. TERMINOLOGIE ŞI ABREVIERI...................................................6

CAPITOLUL IV. REGLEMENTĂRI DE REFERINŢĂ..............................................14

CAPITOLUL V. CERINŢE GENERALE.......................................................................19

V.1. Principii generale........................................................................................................19

V.2. Cerinţe de mediu.........................................................................................................20

V.3. Cerinţe mecanice........................................................................................................21

V.4. Cerinţe privind valorile tensiunilor..........................................................................21

V. 5. Cerinţe privind izolaţia.............................................................................................22

V.6. Cerinţe privind ergonomia instalaţiei de servicii proprii de curent continuu......22

V.7. Cerinţe de compatibilitate electromagnetică...........................................................23

V.8. Cerinţe de calitate/performanţă impuse instalaţiei de servicii proprii de curent

continuu...................................................................................................23

CAPITOLUL VI. ALEGEREA SCHEMELOR ELECTRICE DE ALIMENTARE A

INSTALAŢIILOR DE SERVICII PROPRII......................................24

VI.1. Organizarea instalaţiei de servicii proprii de curent continuu.............................24

VI.2. Tensiunea nominală..................................................................................................25

VI.3. Categorii de receptoare............................................................................................25

VI.4. Principii de alimentare.............................................................................................26

VI.5. Scheme electrice de principiu..................................................................................27

I
 fila 2 / 69

CAPITOLUL VII. BATERII DE ACUMULATOARE..................................................30

VII.1. Tipul bateriilor de acumulatoare...........................................................................30

VII.2. Dimensionarea bateriilor de acumulatoare..........................................................31

VII.3. Numărul bateriilor de acumulatoare.....................................................................33

VII.4. Regimurile de exploatare a bateriilor de acumulatoare......................................35

CAPITOLUL VIII. SURSE DE ÎNCĂRCARE...............................................................38

VIII.1. Tipul surselor de încărcare...................................................................................38

VIII.2. Alegerea surselor de încărcare.............................................................................39

VIII.3. Numărul surselor de încărcare.............................................................................39

VIII.4. Regimurile de exploatare a surselor de încărcare..............................................40

CAPITOLUL IX. APARATAJ DE CONECTARE Şl DE PROTECŢIE. CĂI DE

CURENT.................................................................................................42

IX.1. Principii generale......................................................................................................42

IX.2. Alegerea aparatajului de conectare şi de protecţie................................................42

IX.3. Dimensionarea căilor de curent (bare, cabluri, conductoare)..............................44

IX.4. Dulapuri cu echipamente de JT...............................................................................45

CAPITOLUL X. SUPRAVEGHEREA FUNCŢIONĂRII INSTALAŢIEI DE

SERVICII PROPRII DE CURENT CONTINUU..............................46

X.1. Măsurarea tensiunii....................................................................................................46

X.2. Măsurarea curentului................................................................................................47

X.3. Controlul prezenţei tensiunii.....................................................................................47

X.4. Controlul izolaţiei.......................................................................................................48

CAPITOLUL XI. CAMERE PENTRU ACUMULATOARE.......................................49

XI.1. Instalarea acumulatoarelor......................................................................................49

XI.2. Amenajarea camerelor destinate acumulatoarelor...............................................52

XI.3. Ventilarea şi încălzirea camerelor de acumulatoare şi a încăperilor anexe........55

XI.4. Cerinţe electrice........................................................................................................59

II
 fila 3 / 69

CAPITOLUL XII. CERINŢE TEHNICE PRIVIND PERFORMANŢA INSTALAŢIEI

DE SERVICII PROPRII DE CURENT CONTINUU........................60

XII.1. Cerinţe tehnice impuse redresoarelor/convertoarelor.........................................60

XII.2 Cerinţe tehnice impuse bateriilor de acumulatoare..............................................63

CAPITOLUL XIII. GOSPODĂRIA DE CABLURI.......................................................63

CAPITOLUL XIV. DOCUMENTAŢIA TEHNICĂ PENTRU INSTALAŢIILE DE

SERVICII PROPRII DE CURENT CONTINUU, ARHIVARE,
ÎNREGISTRAREA ŞI RAPORTAREA MODIFICĂRILOR...........64

CAPITOLUL XV. MĂSURI DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ, DE

EVITARE A PERICOLULUI DE EXPLOZIE, DE PREVENIRE Şl
DE STINGERE A INCENDIILOR......................................................65

XV.1. Măsuri de securitate şi sănătate în muncă............................................................65

XV.2. Măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor şi de evitare a pericolului de

explozie....................................................................................................67

III
 fila 4 / 69

CAPITOLUL I.
SCOP

Art. 1 (1) Scopul prezentei norme tehnice este de a stabili principiile generale şi cerinţele
tehnice necesar a fi îndeplinite la proiectarea instalaţiilor de servicii proprii de curent continuu
din centralele electrice şi staţiile electrice de înaltă tensiune încadrate în Sistemul Energetic
Naţional.
(2) Prezenta normă tehnică are ca obiect principal stabilirea unui set de reguli în
vederea asigurării unei funcţionări sigure, stabile şi economice a SEN şi prezintă concepţiile
de bază pentru proiectarea instalaţiilor de servicii proprii de curent continuu şi anume:
a) principiile generale pentru proiectare;
b) parametrii tehnici de calitate prevăzuţi pentru funcţionarea instalaţiei de servicii
proprii de curent continuu;
c) interfeţele şi fluxurile informaţionale între instalaţia de servicii proprii de curent
continuu şi părţile componente ale obiectivelor energetice.

CAPITOLUL II.
DOMENIUL DE APLICARE

Art. 2 Prezenta normă tehnică energetică se aplică la proiectarea instalaţiilor de servicii

proprii de curent continuu din centralele electrice şi staţiile electrice de înaltă tensiune din
cadrul Sistemului Energetic Naţional.
Art. 3 În instalaţiile de curent continuu pentru care sunt stabilite anumite condiţii specifice
suplimentare prevederilor prezentei norme tehnice (de ex. telemecanică, telefonie etc.) este
obligatoriu să fie respectate şi aceste prevederi suplimentare.
Art. 4 Prevederile acestei norme tehnice se aplică la proiectarea lucrărilor de obiective noi şi
la lucrări de retehnologizare/modernizare integrală sau parţială a obiectivelor existente.
Art. 5 La proiectarea instalaţiilor de servicii proprii de curent continuu se vor respecta şi
prevederile normelor tehnice specificate în Art. 11, precum şi, de regulă, prevederile
standardelor specificate în Art. 11. Referirea la standardele române, europene sau
internaţionale şi detalierea cerinţelor impuse nu trebuie să conducă la instituirea de bariere în
libera circulaţie a mărfurilor (echipamentele şi instalaţiile de servicii proprii de curent
continuu).
Art. 6 Pentru extinderea instalaţiilor de servicii proprii de curent continuu existente, realizate
în conformitate cu ediţiile anterioare ale “Normativului pentru proiectarea instalaţiilor de
4
 fila 5 / 69

curent continuu din centrale şi staţii electrice”, se vor respecta prevederile acestor normative
până la înlocuirea totală a instalaţiilor de servicii proprii.
Art. 7 Prezenta normă tehnică nu se aplică la proiectarea instalaţiilor de servicii proprii de
curent continuu aferente obiectivelor cu caracter special cum ar fi:
a) centrale nuclearoelectrice;
b) centrale hidroelectrice reversibile de mare putere (putere instalată pe hidroagregat
>150 MW);
c) instalaţii destinate tracţiunii electrice, industriei miniere, electrochimiei etc. care au
regim special de tratare şi dotare cu instalaţii de curent continuu.
Art. 8 În prezenta normă tehnică se folosesc următorii termeni pentru indicarea gradului de
obligativitate a prevederilor:
a) ”este obligatoriu”, ”trebuie”, ”este necesar” indică obligativitatea strictă a
respectării prevederilor în cauză;
b) ”de regulă” indică faptul că prevederea respectivă trebuie să fie aplicată în
majoritatea cazurilor; nerespectarea unei astfel de prevederi este permisă, dar trebuie
să fie temeinic justificată în proiect;
c) ”se admite” indică o soluţie satisfăcătoare care poate fi aplicată în cazuri particulare,
fiind obligatorie justificarea ei în proiect.
d) ”se recomandă” indică o soluţie preferabilă, care trebuie avută în vedere la alegerea
soluţiei; nerespectarea unei astfel de prevederi nu trebuie justificată în proiect.

5
 fila 6 / 69

CAPITOLUL III.
TERMINOLOGIE ŞI ABREVIERI

Art. 9 În sensul prezentei norme, termenii generali şi specifici, la care se fac referiri în text,
au următoarele semnificaţii, ţinând seama de standardele române SR CEI 60050-482:2006
„Vocabular electrotehnic internaţional - Elemente primare şi secundare şi baterii”, SR CEI
60050-826:2006 „Vocabular Electrotehnic Internaţional - Instalaţii electrice", SR CEI 60050-
551:2005 „Vocabular Electrotehnic Internaţional - Electronică de putere" şi SR CEI/TR
60870-1-3:2006 - „Echipamente şi sisteme de teleconducere. Partea 1: Consideraţii generale.
Secţiunea 3: Glosar":
Acumulatorul (electric) este un element care este conceput pentru a fi
reîncărcat electric
[ VEI 482-01-03]
Anduranţa (unei baterii) este un comportament al unei baterii, exprimat numeric,
pe durata unei încercări care simulează condiţii de
serviciu specificate.
[VEI 482-03-44]
Autodescărcarea este fenomenul prin care un element sau o baterie
pierde energie în alt mod decât prin descărcare într-un
circuit electric exterior.
[VEI 482-03-27]
Bateria (de acumulatoare) este formată din unul sau mai multe elemente (de
acumulatoare) echipate cu dispozitivele necesare
pentru utilizare, de exemplu carcasă, borne, marcare,
dispozitive de protecţie.
[VEI 482-01-04]
Bateria (de acumulatoare) este bateria de acumulatoare în care elementele sunt
etanşă cu supapă (VRLA) închise, dar sunt prevăzute cu o supapă care permite
evacuarea gazelor dacă presiunea internă depăşeşte o
valoare predeterminată.
Notă: Elementul sau bateria nu permite în mod normal
completare cu electrolit
[VEI 482-05-15]
Bateria (de acumulatoare) fără este bateria de acumulatoare care, în timpul utilizării
întreţinere sale, nu cere o întreţinere atât timp cât condiţiile de
utilizare specificate sunt îndeplinite.
[VEI 482-05-25]

Notă: În cazul bateriei cu plumb, termenul baterie fără

întreţinere defineşte o baterie care nu necesită o
completare cu apă distilată.

6

Bateria (de acumulatoare)
pentru aplicaţie specifică
Bateria cu nichel – cadmiu
(acumulator alcalin)
Bateria cu plumb (acumulator
acid)
Bateria staţionară
Borna
Capacitatea (elementelor sau
bateriilor)
Capacitatea nominală
Conversie electronică de putere
Convertor
fila 7 / 69
este bateria special concepută pentru o aplicaţie
specifică, de exemplu:
-bateria staţionară;
-bateria de tracţiune;
-bateria de demaraj;
-bateria portabilă etc.
este o baterie de acumulatoare care se compune dintr-
un electrolit alcalin, un electrod pozitiv ce conţine oxid
de nichel şi un electrod negativ de cadmiu.
[VEI 482-05-02]
este o baterie de acumulatoare care se compune dintr-
un electrolit pe bază de acid sulfuric diluat cu apă, cu
un electrod pozitiv de dioxid de plumb şi un electrod
negativ de plumb.
[VEI 482-05-01]
este o baterie de acumulatoare destinată unor utilizări
staţionare (exploatare statică).
Notă: A se vedea şi VEI 826-16-06.
este partea conductoare a unui dispozitiv, circuit
electric sau a unei reţele electrice destinată să
conecteze dispozitivul, circuitul electric sau reţeaua
electrică la un conductor exterior sau la mai multe
conductoare exterioare.
[VEI 482-02-22]
este sarcina electrică pe care un element acumulator
sau o baterie o pot furniza în condiţii de descărcare
specificate.
Notă: În sistemul internaţional, unitatea de măsură
pentru sarcina electrică sau cantitatea de electricitate
este coulombul (1C=1A*s), dar, în practică, în general,
capacitatea este exprimată în amperi-oră (Ah).
[VEI 482-03-14]
este valoarea capacităţii unei baterii determinată în
condiţii specificate şi declarată de fabricant.
[VEI 482-03-15]
Notă: Capacitatea nominală pentru acumulatoarele
staţionare este capacitatea corespunzătoare regimului
de descărcare de 10 ore a acumulatorului acid şi de 5
ore pentru acumulatorul alcalin.
reprezintă fenomenul ce constă în modificarea
parametrilor unui sistem electric de putere, cu pierderi
minime de putere şi are la bază un aparat compact cu
dispozitive electronice de comutaţie.
[ VEI 551-11-02]
este dispozitivul electronic care asigură conversia
parametrilor unui sistem electric, fie de c.c., fie de c.a.
[ VEI 551-12-01]
7

Curentul de scurtcircuit
(corespunzător unui element sau
unei baterii)
Descărcarea (unei baterii)
Descărcarea de întreţinere
Durata de serviciu
Durabilitatea surselor de curent
continuu (baterii)
Electrolitul
Elementul (de acumulator)
fila 8 / 69
este curentul maxim pe care l-ar putea furniza un
element acumulator sau o baterie într-un circuit exterior
cu rezistenţă electrică egală cu zero sau într-un circuit
exterior care coboară tensiunea la bornele elementului
sau ale bateriei la aproximativ zero volţi.
Notă: O rezistenţă electrică zero este ipotetică şi, în
practică, curentul de scurtcircuit este curentul de vârf
care circulă printr-un circuit cu o rezistenţă foarte mică
în raport cu rezistenţa internă a bateriei.
[VEI 482-03-26]
operaţia prin care o baterie furnizează într-un circuit
exterior şi în condiţii specificate energie electrică
produsă în elementul acumulator.
[VEI 482-03-23]
este descărcarea controlată a bateriilor staţionare care
este urmată de o încărcare (de egalizare); are drept scop
aducerea tuturor elementelor în aceeaşi stare de
încărcare şi contribuie la menţinerea capacităţii în
limite normale.
durată totală de viaţă activă a unui element acumulator
sau a unei baterii în funcţionare.
Notă: Pentru elemente acumulatoare şi baterii durata de
viaţă în funcţionare poate fi exprimată în timp, număr
de cicluri de încărcare/descărcare sau capacitate în
amperi ore (Ah).
[VEI 482-03-46]
este abilitatea de a funcţiona la parametri normaţi în
condiţii de utilizare şi mentenanţă standardizaţi până
când durata de viaţă este atinsă [SR EN 60896-21 şi SR
EN 60896-22].
este o substanţă lichidă sau solidă care conţine ioni
mobili care o fac conductoare ionic.
Notă: Electrolitul poate fi lichid, solid sau sub formă de
gel.
[VEI 482-02-29]
este unitatea funcţională de bază, constând dintr-un
ansamblu de electrozi, electrolit, carcasă, borne şi în
general separatoare, care reprezintă o sursă de energie
electrică obţinută din transformarea directă a energiei
chimice.
[VEI 482-01-01]
8
 fila 9 / 69

Elementul (de acumulator) etanş este un element de acumulator închis care nu permite
să se evacueze nici gaz, nici lichid atunci când
funcţionează în limitele specificate de fabricant.

Notă: Un element acumulator etanş poate să fie

prevăzut cu un dispozitiv de securitate destinat să
prevină orice presiune internă periculos ridicată şi este
conceput pentru a funcţiona întreaga sa viaţă în condiţii
de etanşeitate iniţială.
[VEI 482-05-17]
Elementul (de acumulator) elementul secundar care are un capac prevăzut cu
deschis deschidere prin care produşii de electroliză şi de
evaporare pot fi evacuaţi liber din element în
atmosferă.
[VEI 482-05-14].
Elementul alcalin este elementul care conţine un electrolit alcalin.
[VEI 482-01-08]
Fiabilitatea este definită ca măsura aptitudinii unui echipament sau
instalaţii de a îndeplini o funcţiune cerută, în condiţiile
date, într-un timp dat, exprimată printr-o valoare de
probabilitate pe baza datelor de defect şi a duratei de
funcţionare.
Instalaţia reprezintă un ansamblu de aparate dispuse în
amplasamente diferite şi conectate electric între ele, în
vederea realizării unei funcţii prestabilite.
Instalaţia de servicii proprii de reprezintă instalaţia care asigură alimentarea în curent
curent continuu continuu a receptoarelor care trebuie să funcţioneze
sigur şi permanent.
Instalaţia de distribuţie este instalaţia care conţine circuite de distribuţie, bare
principală colectoare, aparate de supraveghere etc. şi care este
alimentată direct de la sursele de alimentare
(redresoare, baterie de acumulatoare etc).
Instalaţia de distribuţie este instalaţia care conţine circuite de distribuţie, bare
secundară colectoare, aparate de supraveghere etc. şi care este
alimentată de la instalaţia de distribuţie principală.
Încărcarea (unei baterii) este operaţia în timpul căreia un acumulator sau o
baterie de acumulatoare primeşte energie electrică
dintr-un circuit exterior.
[VEI 482-05-27]
Încărcarea completă (a unei este o stare de încărcare în care toată materia activă
baterii) disponibilă se găseşte într-o astfel de stare încât la
încărcarea efectuată conform condiţiilor stabilite nu se
produce o creştere semnificativă a capacităţii
[VEI 482-05-42]
Încărcarea de egalizare este o încărcare prelungită care permite atingerea unei
stări de încărcare egală pentru toate elementele unei
baterii.
[VEI 482-05-40]

9

Încărcarea de întreţinere
Încărcarea rapidă (ocazională)
Limita de imunitate
Nivelul de imunitate
Obiective energetice de
importanţă deosebită
Perturbaţia electromagnetică
Regimul de avarie
fila 10 / 69
este o metodă de încărcare a unei baterii de
acumulatoare în care starea de încărcare este menţinută
printr-un curent electric mic, reglat constant, pe termen
lung.
Nota 1: Încărcarea de întreţinere compensează efectele
autodescărcării şi menţine bateria aproximativ la starea
de încărcare completă.
Nota 2: Această metodă de încărcare nu este
corespunzătoare pentru unele baterii de acumulatoare,
de exemplu pentru cele cu litiu.
[VEI 482-05-47]
este încărcarea efectuată, într-un scop special, la
curenţi sau tensiuni electrice superioare celor normale
într-un interval scurt de timp.
[VEI 482-05-37]
Nota: În sensul prezentei norme, o încărcare rapidă este
o încărcare ocazională.
reprezintă valoarea minimă specificată a nivelului de
imunitate.
[161-03-16]
este nivelul maxim al unei perturbaţii electromagnetice,
aplicată asupra unui anumit dispozitiv, echipament sau
sistem, pentru care acesta rămâne capabil să
funcţioneze la un grad prescris de performanţă.
[ VEI 161-03-14]
sunt considerate:
-CTE cu grupuri de putere > 200 MW;
-CET cu grupuri de 50 MW şi mai mari;
-CHE cu puteri instalate > 100 MW;
- staţii de evacuare a puterii pentru centralele de mai
sus;
- staţii de 400 kV, 220 kV de interconexiune între
zonele sistemului energetic, prevăzute să poată
funcţiona izolat;
- staţiile de conexiuni şi transformare de 110 - 400 kV
din RET.
reprezintă orice fenomen electromagnetic care poate
degrada performanţa unui dispozitiv, echipament sau
sistem sau afecta defavorabil materia vie sau inertă.
[ VEI 161-01-05]
este regimul de funcţionare în care lipseşte alimentarea
în curent alternativ a surselor de încărcare a bateriei sau
acestea sunt indisponibile, consumul normal al
receptoarelor de curent continuu fiind asigurat de
baterie.
10

Regimul de descărcare
Regimul de încărcare (referitor
la elementul acumulator şi
baterii de acumulatoare)
Regimul de şoc
Baterie de acumulatoare flotantă
Regimul normal
Rezistenţa internă aparentă
Suport pentru baterie de
acumulatoare
Sistem de supraveghere,
comandă şi achiziţie a datelor
(SCADA)
fila 11 / 69
este definit prin curentul electric la care se descarcă
bateria.
Notă: Regimul de descărcare este calculat prin
împărţirea capacităţii nominale la timpul de descărcare,
rezultând un curent electric.
[VEI 482-03-25]
este curentul electric la care se încarcă un element
acumulator sau o baterie de acumulatoare.
[VEI 482-05-45]
este regimul de funcţionare în care lipseşte alimentarea
în curent alternativ a surselor de încărcare a bateriei sau
acestea sunt indisponibile, bateria de acumulatoare
trebuind să furnizeze, pe o perioadă limitată de timp (de
ordinul secundelor), curentul maxim posibil cerut de
receptoarele de curent continuu.
este bateria de acumulatoare ale cărei borne sunt
conectate în permanenţă la o sursă de tensiune constantă
suficientă pentru a menţine bateria aproximativ
încărcată complet, şi care este destinată să furnizeze
energie unui circuit electric dacă alimentarea normală
este temporar întreruptă.
[VEI 482-05-35]
Notă: Regimul flotant este regimul de exploatare a unei
baterii flotante
este regimul de funcţionare în care bateria funcţionează
în paralel cu sursa de încărcare şi cu receptoarele (în
regim flotant), consumul receptoarelor de curent
continuu fiind asigurat de sursa de încărcare.
raportul dintre variaţia tensiunii unei baterii şi variaţia
curentului de descărcare corespunzător, în condiţii
specificate.
Notă: Rezistenţa internă aparentă este exprimată în
ohmi.
[VEI 482-03-36]
este un suport, cadru sau grătar cu mai multe niveluri
sau rânduri pentru amplasarea elementelor sau
bacurilor monobloc într-o baterie staţionară.
[VEI 482-05-24]
sistem informatic de monitorizare, comandă şi achiziţie
de date a unui proces tehnologic/instalaţie distribuit
geografic.
[SR CEI/TR 60870-1-3]
11

Sistem de teleconducere
Sursa de alimentare de rezervă
Sursa de alimentare de siguranţă
Sursa de alimentare normală (de
lucru)
Sursa de încărcare
Surse de alimentare a
instalaţiilor de servicii proprii de
curent continuu
Tensiunea de descărcare (a unui
element sau a unei baterii)
Tensiunea finală (tensiunea de
oprire)
Tensiunea la sfârşitul încărcării
Tensiunea nominală
fila 12 / 69
sistem de conducere care serveşte la supravegherea şi
comanda proceselor distribuite geografic. El cuprinde
toate echipamentele şi toate funcţiile necesare
achiziţionării, prelucrării, transmisiei şi afişării
informaţiilor de proces.
[SR CEI/TR 60870-1-3]
este acea sursă de alimentare care preia total sau parţial
alimentarea receptoarelor racordate la sursa de
alimentare normală în cazul ieşirii acesteia din
funcţiune.
este acea sursă de rezervă independentă (autonomă)
care are destinaţia de a prelua alimentarea receptoarelor
vitale în cazul în care sursele lor de alimentare au
devenit indisponibile.
este acea sursă de alimentare care serveşte la
alimentarea receptoarelor în regim normal de
funcţionare a schemei de alimentare.
este echipamentul electric alimentat în curent alternativ
sau continuu, destinat furnizării curentului continuu
pentru încărcarea bateriei, echipat cu dispozitive de
reglare a curentului şi a tensiunii.
Notă: În regimul flotant sursa de încărcare asigură de
asemenea curentul continuu pentru alimentarea
consumatorilor.
a) pentru instalaţiile de distribuţie principală se
consideră surse de alimentare: redresoarele, bateria de
acumulatoare etc;
b) pentru instalaţiile de distribuţie secundară se
consideră surse de alimentare căile de curent de
alimentare racordate la barele instalaţiei de distribuţie
principală.
este tensiunea care există între bornele unui element
sau ale unei baterii în timpul descărcării.
[VEI 482-03-28]
este tensiunea specificată pentru care descărcarea unei
baterii este considerată ca fiind terminată.
[VEI 482-03-30]
este tensiunea atinsă la sfârşitul unei încărcări la un
curent electric constant specificat.
Notă: Tensiunea la sfârşitul încărcării poate fi utilizată
pentru iniţierea opririi procesului de încărcare.
[VEI 482-05-55]
este valoarea constantă a tensiunii utilizată pentru a
denumi sau identifica un element acumulator, o baterie
sau un sistem electrochimic.
[VEI 482-03-31]
12
 fila 13 / 69

Vasul (de acumulator) este recipientul confecţionat dintr-o materie insensibilă

la electrolit şi care conţine un bloc de plăci sau mai
multe şi electrolitul unui element sau mai multor
elemente.
[VEI 482-02-14]

Art. 10 În contextul prezentei Norme Tehnice, următoarele abrevieri se definesc astfel:

ANRE - Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei
AN - ventilaţie naturală
AN/AF - ventilaţie forţată cu aer
ASRO - Asociaţia de Standardizare din România
C.A. - Curent alternativ
C.C. - Curent continuu
CE - Comunitatea Europeană
CEE - Centrală electrică eoliană
CEI - Comisia Electrotehnică Internaţională
CEM - Compatibilitate electromagnetică
CET - Centrală electrică de cogenerare (termoficare)
CEF - Centrală electrică fotovoltaică
CHE - Centrală hidroelectrică
CNE - Centrală nuclearoelectrică
CTE - Centrală termoelectrică
EN - Normă Europeană
GIS - Echipament de comutaţie cu izolaţie în gaz
HG - Hotărâre de guvern
I - Curent
Ia - curentul permanent absorbit de receptoare în timpul regimului
de avarie
Iş - curentul maxim de şoc absorbit de receptoare în timpul regimu-
lui de şoc, stabilit pe baza celui mai dezavantajos scenariu
ISO - Organizaţia Internaţională pentru Standardizare
M. Of. - Monitorul Oficial
JT - Joasă tensiune
NiCd - nichel cadmiu
NTE - Normă tehnică energetică
PE - Prescripţie energetică

13
 fila 14 / 69

RED - Reţea electrică de distribuţie

RET - Reţea electrică de transport
SEN - Sistemul Energetic Naţional
T - durata convenţională (teoretică) a avariei în serviciile proprii
de curent alternativ sau de indisponibilitate a surselor de
încărcare
TFJS - tensiune foarte joasă de securitate
TFJP - tensiune foarte joasă de protecţie
Uc - palier de încărcare de tensiune constantă
UPS - Sursă de alimentare fără întrerupere
VEI - Vocabular electrotehnic internaţional
VRLA - Baterie acidă etanşă cu supapă (valve-regulated lead-acid
battery)

CAPITOLUL IV.
REGLEMENTĂRI DE REFERINŢĂ

Art. 11 (1) Următoarele documente normative conţin prevederi care, pentru referinţele făcute
în acest text, au caracter de obligativitate. În cazul referinţelor datate, nu se aplică
amendamentele ulterioare sau reviziile la respectivele publicaţii. În cazul referinţelor nedatate,
se aplică ultima ediţie a documentului normativ la care se face referire.
(2) În cazul standardelor EN, CEI, ISO adoptate de ASRO ca standarde române, dar care au
fost revizuite după publicarea versiunii române, se aplică standardele internaţionale revizuite
sau amendate după adoptarea acestora ca standarde române.

A. Reglementări tehnice şi standarde

Generale:
SR CEI 60050-482:2006
SR CEI 60050-551:2005
SR EN 61660-1
Vocabular electrotehnic internaţional. Capitolul 482: Elemente
primare şi secundare şi baterii
Vocabular Electrotehnic Internaţional. Partea 551: Electronică de
putere
Curenţi de scurtcircuit în instalaţii auxiliare de curent continuu
din centrale şi staţii electrice. Partea 1: Calculul curenţilor de

14
 fila 15 / 69

scurtcircuit
SR EN 61660-2 Curenţi de scurtcircuit în instalaţii auxiliare de curent continuu
din centrale şi staţii electrice. Partea 2: Calculul efectelor
IEC 61660-3 Short-circuit currents in d.c. auxiliary installations in power
plants and substations- Part 3: Examples of calculations
SR HD 60364-4-41 Instalaţii electrice de joasă tensiune. Partea 4-41: Măsuri de
protecţie pentru asigurarea securităţii. Protecţia împotriva
şocurilor electrice
SR HD 60364-4-43 Instalaţii electrice de joasă tensiune. Partea 4-43: Protecţie pentru
asigurarea securităţii. Protecţie împotriva supracurenţilor
SR CEI 60364-5-53 Instalaţii electrice în construcţii. Partea 5-53: Alegerea şi
instalarea echipamentelor electrice. Secţionare, întrerupere şi
comandă
SR EN ISO 7010 Simboluri grafice. Culori de securitate şi semne de securitate.
Semne de securitate înregistrate
SR EN 61000-6-2 Compatibilitate electromagnetică (CEM). Partea 6-2: Standarde
generice. Imunitate pentru mediile industriale

Baterii:
SR EN 60896:2004 Baterii staţionare cu plumb - acid. (standard pe părţi)
SR EN 62259:2004 Baterii de acumulatoare alcaline şi alte baterii de acumulatoare cu
electrolit neacid. Elemente individuale paralelipipedice, cu
nichel– cadmiu, cu recombinare parţială a gazelor
SR EN 60623:2003 Acumulatoare alcaline sau alte acumulatoare cu electrolit neacid.
Elemente nichel-cadmiu, individuale, reîncărcabile, deschise
SR EN 60622:2004 Baterii de acumulatoare alcaline şi alte acumulatoare cu electrolit
neacid. Elemente de nichel - cadmiu, individuale,
paralelipipedice, reîncărcabile, etanşe
IEC/TR 62060 Secondary cells and batteries - Monitoring of lead acid stationary
batteries - User guide
IEC 62485-2 Safety requirements for secondary batteries and battery
installations - Part 2: Stationary batteries
SR EN 50272-1:2011. Prescripţii de securitate pentru acumulatoare şi instalaţii pentru
baterii. Partea 1: Informaţii generale de securitate
SR EN 50272-2:2003 Prescripţii de securitate pentru acumulatoare şi instalaţii pentru

15
 fila 16 / 69

baterii. Partea 2: Baterii staţionare

SR EN 45510-2-3:2002
IEC/TS 61438
SR EN 61429:2002
SR EN 62040-1:2009.
SR EN 62040-3:2011.
Ghid pentru achiziţia de echipamente destinate centralelor de
producere a energiei electrice. Partea 2-3: Echipamente electrice.
Baterii staţionare şi încărcătoare /redresoare
Possible safety and health hazards in the use of alkaline
secondary cells and batteries - Guide to equipment manufacturers
and users
Marcarea elementelor şi bateriilor de acumulatoare cu simbolul
internaţional de reciclare ISO 7000-1135 şi indicaţii privind
directivele 93/86/CCE şi 91/157/CEE
Surse de alimentare neîntreruptibile (UPS). Partea 1: Cerinţe
generale şi reguli de securitate pentru UPS
Surse de alimentare neîntreruptibile (UPS). Partea 3: Metodă de
specificare a performanţelor şi cerinţelor de încercare

Convertoare:
SR EN 60146-1-1:2011 Convertizoare cu semiconductoare. Cerinţe generale şi
convertizoare cu comutaţie de la reţea (Standard pe părţi)
SR EN 50178:2002 Echipamente electronice utilizate în instalaţii de putere
SR EN 61204:2001 Surse de alimentare de joasă tensiune cu ieşire de curent
continuu. Caracteristici de funcţionare şi cerinţe de securitate

Diverse:
SR EN 60870 Echipamente şi sisteme de teleconducere (Standard pe părţi)
SR EN 60255 Relee electrice (Standard pe părţi)
SR EN 60068-3-3 Încercări de mediu. Partea 3: Ghid. Metode de încercare seismice
ale echipamentelor
SR 1907/1 (standard pe părţi) Instalaţii de încălzire. Necesarul de căldura de calcul.
STAS 2612 Protecţia împotriva electrocutării. Limite admise
SR 11100-1 Zonare seismică. Macrozonarea teritoriului României

B. Reglementări tehnice în domeniul energetic - ANRE

NTE 002/03/00 Normativ de încercări şi măsurători pentru sistemele de
protecţii, comandă-control şi automatizări din partea electrică a
centralelor şi staţiilor

16
 fila 17 / 69

NTE 004/05/00 Normativ pentru analiza şi evidenţa evenimentelor accidentale

din instalaţiile de producere, transport şi distribuţie a energiei
electrice şi termice
NTE 005/06/00 Normativ privind metodele şi elementele de calcul al siguranţei
în funcţionare a instalaţiilor energetice
NTE 006/06/00 Normativ privind metodologia de calcul al curenţilor de
scurtcircuit în reţelele electrice cu tensiunea sub 1 kV
NTE 007/08/00 Normativ pentru proiectarea şi executarea reţelelor de cabluri
electrice
NTE 011/12/00 Normă tehnică pentru proiectarea sistemelor de circuite
secundare ale staţiilor electrice (M.Of. 34/2013)
1RE Ip 30 Îndreptar de proiectare şi execuţie a instalaţiilor de legare la
pământ
PE 009/1993 Norme de prevenire, stingere şi dotare împotriva incendiilor
pentru ramura energiei electrice şi termice
PE 022-1/1986 Prescripţii generale de proiectare a centralelor termoelectrice şi
a reţelelor de termoficare
PE 022-2/1989 Prescripţii generale de proiectare a amenajărilor hidroenergetice
PE 022-3/1987 Prescripţii generale de proiectare a reţelelor electrice
PE 102/1986 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de
conexiuni şi distribuţie cu tensiuni până la 1000 V c.a. în
unităţile energetice (republicat în 1993)
PE 103-1992 Instrucţiuni pentru dimensionarea şi verificarea instalaţiilor
electroenergetice la solicitări mecanice şi termice în condiţiile
curenţilor de scurtcircuit
PE 111-4/1993 Instrucţiuni pentru proiectarea staţiilor electrice. Conductoare
neizolate rigide
PE 116-1994 Normativ de încercări şi măsurători la echipamente şi instalaţii
electrice
PE 148-1985 Instrucţiuni privind condiţiile generale de proiectare
antiseismică a instalaţiilor tehnologice din staţiile electrice
PE 829/1973 Condiţii tehnice pentru aparatajul de joasă tensiune utilizat la
servicii interne

17
 fila 18 / 69

Alte norme tehnice:

NP 082 Cod de proiectare. Evaluarea acţiunii vântului
P100_1 Cod de proiectare seismică
P 118-1983 Norme tehnice de proiectare şi de realizare a construcţiilor
privind protecţia împotriva focului
I7-2011 Normativ pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea
instalaţiilor electrice aferente clădirilor

C. Legislaţie naţională şi europeană, cu completările şi modificările ulterioare

Legea Nr. 123/2012 Legea energiei electrice şi a gazelor naturale (M.Of. 485/2012)
HG 457/2003 Hotărâre privind asigurarea securităţii utilizatorilor de
echipamente electrice de joasă tensiune (M.Of. 311/2003,
republicat in M.Of. 402/2007)
HG 971/2006 Hotărâre privind cerinţele minime pentru semnalizarea de
securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă (M.Of.
683/2006)
HG 1028/2006 Hotărâre privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în
muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de
vizualizare (M.Of. 710/2006)
HG 1037/2010 Hotărâre privind deşeurile de echipamente electrice şi
electronice (M.Of. 728/2010)
HG 1132/2008 Hotărâre privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al
deşeurilor de baterii şi acumulatori actualizată prin
HG 1079/2011 (M.Of. 667/2008)
HG 1146/2006 Hotărâre privind cerinţele minime de securitate şi sănătate
pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor
de muncă (M.Of. 815/2006)
OG 95/1999 Ordonanţa privind calitatea lucrărilor de montaj pentru utilaje,
echipamente şi instalaţii tehnologice industriale, aprobată prin
Legea 440/02 (M.Of. 431/1999)
OUG 195/2005 Ordonanţa privind protecţia mediului aprobată prin Legea
265/2006 (M.Of. 1196/2005)
Legea 319/2006 Legea securităţii şi sănătăţii în muncă (M.Of. 646/2006)

18
 fila 19 / 69

CAPITOLUL V.
CERINŢE GENERALE

V.1. Principii generale

Art. 12 Instalaţia de servicii proprii de curent continuu trebuie să fie astfel realizată, încât să
satisfacă cerinţe privind:
a) funcţionarea generală, performanţele, exploatarea şi mentenanţa;
b) mediul ambiant;
c) comportarea la seism;
d) compatibilitatea electromagnetică;
e) ergonomia muncii.
Art. 13 Prin proiectare, instalaţia de servicii proprii de curent continuu şi componentele sale
trebuie să asigure realizarea următoarelor cerinţe de funcţionare, exploatare şi întreţinere în
condiţiile de performanţă specificate:
a) securitatea personalului care concură la realizarea instalaţiilor şi a funcţiunilor
operaţionale – prin respectarea prevederilor normelor specifice de securitate şi
sănătate ocupaţională, pentru producerea, transportul şi distribuţia energiei electrice
şi a instrucţiunilor de montaj şi exploatare ale instalaţiei de servicii proprii şi a
componentelor sale;
b) viteza de execuţie a comenzilor (prin alegerea unor echipamente de protecţie
adecvate);
c) fiabilitate, disponibilitate, mentenabilitate, durabilitate;
d) durata lungă de viaţă;
e) posibilitatea efectuării de manevre (printr-o amplasare adecvată a aparatelor care
impun efectuarea de manevre la anumite intervale şi implementarea unor programe
standard de comutare, pentru a oferi ajutor operatorului la manevre şi a se evita
manevrele greşite);
f) posibilitatea efectuării lucrărilor de întreţinere (prin prevederea de culoare de acces
şi întreţinere şi prin amplasarea judicioasă a componentelor);
g) uşurinţa în reparaţii (prin utilizarea de module debroşabile astfel încât să fie uşor
accesibile);
h) posibilitatea de extindere (pe durata de viaţă a instalaţiei);
i) posibilitatea testării la locul de funcţionare şi autodiagnoză (prin implementarea
unor proceduri logice de testare).

19
 fila 20 / 69

Art. 14 Echipamentele de servicii proprii se montează într-o clădire şi/sau distribuite în

dulapuri metalice închise, amplasate în containere sau cabine de relee. Toate dulapurile
trebuie livrate complet echipate, cablate în interior, inscripţionate şi testate. Se recomandă ca
în fiecare dulap să existe spaţiu de rezervă în vederea unei posibile extinderi ulterioare a
instalaţiei. Se recomandă ca pe faţa dulapului să existe schema monofilară sinoptică a
instalaţiei interioare.
Art. 15 Echipamentele de bază şi de rezervă se montează şi se conectează astfel încât să se
asigure o separare fizică şi electrică.
Art. 16 La realizarea instalaţiei de servicii proprii de curent continuu se utilizează numai
cabluri şi conductoare din cupru.
Art. 17 Echipamentele numerice trebuie prevăzute cu interfeţe locale cu operatorul.

V.2. Cerinţe de mediu

Art. 18 Performanţele echipamentelor aferente instalaţiei de servicii proprii de curent
continuu sunt influenţate în mare măsură de factorii ambientali, de aceea, cunoaşterea lor este
foarte importantă atât în etapa de proiectare, cât şi cea de fabricare.
Art. 19 Trebuie luate în considerare următoarele condiţii climato-meteorologice şi ambientale
(de mediu) pentru echipamentele ce compun instalaţia de servicii proprii de curent continuu:
a) temperatura şi variaţiile de temperatură, umiditate şi presiune atmosferică;
b) poluare (grad, tip noxe etc.);
c) radiaţie solară indirectă;
d) activitate seismică;
e) altitudine.
Art. 20 La proiectare, condiţiile climato-meteorologice şi de mediu trebuie să fie specificate
pentru fiecare loc de amplasare şi pentru fiecare element al instalaţiei.
Art. 21 Zonarea climatică a teritoriului se consideră, pentru România, în conformitate cu
prevederile cuprinse în SR 1907/1.
Art. 22 Încadrarea amplasamentelor, în care se montează echipamentele de servicii proprii, în
condiţiile privind mediul ambiant se recomandă să se efectueze în conformitate cu:
a) SR EN 50178 – pentru echipamente electronice de putere;
b) SR EN 50272-1, SR EN 60896-22 – pentru baterii de acumulatoare;
c) SR EN 60255-1 – pentru relee;
d) SR EN 60870-2-2 – pentru echipamente de teleconducere;
corelat cu alte norme tehnice din domeniul proiectării staţiilor electrice.

20
 fila 21 / 69

NOTĂ: La stabilirea condiţiilor tehnice pentru fiecare echipament în parte trebuie

luate în considerare şi consecinţele defectării instalaţiilor de ventilaţie, de condiţionare a
aerului sau de încălzire-răcire.
Art. 23 Pentru echipamentele de conducere montate în dulapurile de servicii proprii trebuie să
respecte condiţiile de mediu din NTE 011.

V.3. Cerinţe mecanice

Art. 24 (1) Echipamentele care alcătuiesc instalaţia de servicii proprii de curent continuu
trebuie să reziste la vibraţii, şocuri şi cutremure, astfel:
a) pentru echipamente electronice de putere, în conformitate cu SR EN 50178;
b) pentru redresoare, în conformitate cu SR EN 60146;
c) pentru baterii de acumulatoare cu acid, în conformitate cu SR EN 60896.
d) pentru echipamente de teleconducere, în conformitate cu SR EN 60870-2-2;
e) pentru relee, în conformitate cu SR EN 60255-21-1, SR EN 60255-21-2,
SR EN 60255-21-3:
(2) Condiţiile mecanice pentru bateriile alcaline (NiCd) se stabilesc cu fabricantul, în
conformitate cu aplicaţiile dorite.
Art. 25 (1) Componentele instalaţiei de servicii proprii de curent continuu trebuie să
garanteze funcţionarea corectă în timpul şi după încetarea seismului.
(2) Se va lua în considerare macrozonarea seismică a teritoriului României prezentată
în SR 11100/1-93 şi P100-1.
(3) Metodele de încercări seismice ale echipamentelor se realizează în conformitate cu
SR EN 60068-3-3.

V.4. Cerinţe privind valorile tensiunilor

Art. 26 (1) Valorile tensiunilor în curent continuu ale instalaţiei de servicii proprii trebuie să
fie în concordanţă cu caracteristicile receptoarelor, specificate de exemplu prin SR EN 62271-
1, SR EN 60870-2-1 şi SR EN 60255-11.
(2) Cerinţele pentru alimentarea în curent continuu a receptoarelor aferente circuitelor
secundare trebuie să fie conform NTE 011. Pentru reţele cu poli izolaţi – clasa EF, conform
SR EN 60870-2-1:
- tensiune nominală (Un): 220 Vc.c. sau 110 Vc.c., iar
pentru alte sisteme auxiliare se
pot utiliza şi alte niveluri de
tensiune standardizate;

21
 fila 22 / 69

- toleranţe (pentru funcţionare corectă):

-20%...+15%
- ondulaţia tensiunii (vârf la vârf): 10% Un
- întreruperi admisibile ale alimentării în
curent continuu: < 50 ms

V. 5. Cerinţe privind izolaţia

Art. 27 Coordonarea izolaţiei echipamentelor de servicii proprii de curent continuu se
realizează în conformitate cu SR EN 60255-5, şi vor fi cel puţin cele indicate mai jos:

a) tensiunile de încercare a izolaţiei (pentru 50 Hz, 1 minut):

- între circuitele interne şi carcasă: 2 kV;
- între contacte deschise: 1 kV;
b) tensiunea de încercare la impuls de trăsnet
(1,2±30%/50±20% µs, 500±10% Ω, 0,5±10% J):5 kVvârf

V.6. Cerinţe privind ergonomia instalaţiei de servicii proprii de curent continuu

Art. 28 Proiectarea instalaţiei de servicii proprii de curent continuu necesită o abordare
multidisciplinară a factorilor tehnici şi ergonomici. Parametrii ergonomici sunt definiţi prin
posibilităţile biomecanice, fiziologice şi psihologice ale activităţii umane.
Art. 29 (1) Cerinţele privind ergonomia instalaţiei de servicii proprii de curent continuu se
referă la două aspecte:
a) organizarea locului de muncă;
b) interfaţa om – maşină;
(2) Cerinţele privind organizarea locului de muncă urmăresc:
a) asigurarea confortului funcţional (poziţia corectă a operatorului);
b) îndeplinirea cerinţelor microclimatice (lumină, temperatură, umiditate etc.);
c) dispunerea adecvată a mobilierului (poziţia corectă şi comodă a operatorului,
amplasarea adecvată a elementelor hardware etc.).
(3) Cerinţele privind interfaţa om-maşină se referă la optimizarea ecranului astfel încât
informaţiile prezentate să fie relevante şi aranjate pe ecran astfel încât să fie asigurat confortul
vizual al operatorului (lizibilitate, grafică, culoare, dinamică). Aceste informaţii trebuie să
asigure un grad ridicat de reacţie rapidă a operatorului şi în acelaşi timp să nu afecteze
concentrarea acestuia.

22
 fila 23 / 69

V.7. Cerinţe de compatibilitate electromagnetică

Art. 30 Echipamentele instalaţiei de servicii proprii de curent continuu trebuie să respecte cel
puţin cerinţele de compatibilitate prevăzute în SR EN 60146 şi SR EN 50178.
Art. 31 Pentru echipamentele de conducere montate în dulapurile de servicii proprii trebuie
respectate condiţiile de compatibilitate electromagnetică prevăzute în NTE 011.

V.8. Cerinţe de calitate/performanţă impuse instalaţiei de servicii proprii de curent

continuu
Art. 32 Instalaţia de servicii proprii de curent continuu trebuie să îndeplinească cerinţele de
calitate/performanţă privind:
a) fiabilitatea;
b) disponibilitatea;
c) securitatea.
d) durabilitatea
Art. 33 (1) Fiabilitatea sistemului global şi fiabilităţile parţiale ale anumitor părţi componente
specifice ale instalaţiei de servicii proprii de curent continuu se determină pe baza valorilor de
fiabilitate ale elementelor individuale ale instalaţiei, determinate prin încercări de către
furnizor. Aceste valori se verifică apoi în exploatare, comparându-le cu performanţele reale
observate în timpul unei perioade de încercare dată. Începutul şi durata perioadei de încercare
trebuie să fie convenite între furnizor şi utilizator, excluzând perioada iniţială de defectare. De
asemenea, utilizatorul trebuie să cunoască procedeele şi aparatajul de testare care au fost
utilizate la determinarea acestor valori.
(2) Se recomandă ca furnizorul echipamentului să prezinte la cerere datele privind
distribuţia defectărilor pentru toate componentele, ansamblurile şi elementele care, în caz de
defect, ar putea provoca pierderea unei funcţiuni sau funcţionarea defectuoasă a instalaţiei.
(3) Modurile de defectare şi efectele defectelor asupra performanţelor instalaţiei
trebuie să fie analizate de către furnizor şi rezultatele trebuie să fie prezentate la cerere.
(4) Cerinţele de performanţă, disponibilitatea, mentenabilitatea şi securitatea în
funcţionare a releelor sunt în conformitate cu cerinţele prevăzute în NTE 011.

23
 fila 24 / 69

CAPITOLUL VI.
ALEGEREA SCHEMELOR ELECTRICE DE ALIMENTARE A INSTALAŢIILOR
DE SERVICII PROPRII

VI.1. Organizarea instalaţiei de servicii proprii de curent continuu

Art. 34 În cadrul centralelor şi staţiilor electrice se prevăd instalaţii de servicii proprii de

curent continuu pentru alimentarea consumatorilor de curent continuu şi a anumitor
consumatori de curent alternativ în timpul dispariţiei tensiunii alternative.
Art. 35 Structura instalaţiei de servicii proprii de curent continuu este formată din
următoarele componente:
- surse de alimentare (redresoare, baterii de acumulatoare, convertoare c.c./c.c.);
- instalaţia de alimentare şi distribuţie (dulapuri, cutii etc.);
- instalaţia de măsurare, control, protecţie, monitorizare şi transmisie de date;
- reţeaua de cabluri pentru racordarea surselor, consumatorilor, diverselor
instalaţii conexe şi transmisii de date.
Art. 36 Stabilirea soluţiei de amplasare a echipamentelor de servicii proprii de curent
continuu (surse, dulapuri etc.), precum şi stabilirea numărului de unităţi de servicii proprii de
curent continuu se efectuează în urma unei analize tehnico – economice, luându-se în
considerare următorii factori:
a) caracteristici tehnice:
- nivelul de tensiune;
- tipul de amplasament (interior/exterior);
- tipul izolaţiei (aer/hibrid/SF6);
- dispoziţia constructivă, tipul şi caracteristicile echipamentelor primare;
- modul de exploatare;
- tipul consumatorilor alimentaţi (condiţiile tehnice solicitate de către aceste
echipamente referitor la parametrii electrici de alimentare).
b) condiţii ambientale (meteo – climatice, poluare, seismice etc.);
c) structura sistemului de control – protecţie: centralizat/descentralizat;
d) cerinţe pentru asigurarea funcţionării şi întreţinerii sistemului;
e) volumul şi categoriile de informaţii necesar a fi transmise către centrul de
conducere operativă;
f) performanţe (fiabilitate, disponibilitate, mentenabilitate, securitate etc.);

24
 fila 25 / 69

g) posibilităţi de interfaţă a serviciilor proprii de curent continuu cu procesul

tehnologic;
h) extinderea ulterioară a instalaţiei de servicii proprii de curent continuu;
i) costul total pe durata de viaţă normată;
j) alte solicitări specifice.

VI.2. Tensiunea nominală

Art. 37 (1) În cadrul serviciilor proprii de curent continuu din centralele şi staţiile electrice, se
folosesc, de regulă, următoarele tensiuni nominale: 24 V, 48 V, 110 V şi 220 V.
(2) Alte tensiuni nominale (de exemplu, 60 V) pot fi utilizate în cazuri speciale, cu o
justificare tehnico-economică.
Art. 38 Alegerea tensiunii nominale se va face ţinând seama de tensiunea nominală a
receptoarelor (dacă este impusă) pe baza unei analize tehnico-economice, având în vedere
secţiunea conductoarelor, domeniul de tensiuni minime admise de către receptoare, cerinţele
CEM.
Art. 39 În cadrul aceleiaşi instalaţii de servicii proprii de curent continuu, de regulă, se va
utiliza o singură tensiune nominală.
Art. 40 La centralele şi staţiile electrice încadrate în categoria de „Obiective energetice de
importanţă deosebită” se practică utilizarea cu precădere a tensiunii de 220 Vc.c.

VI.3. Categorii de receptoare

Art. 41 Receptoarele de curent continuu alimentate de la bateriile de acumulatoare pot fi
clasificate în următoarele categorii:
a) după perioada în care funcţionează (sau pot funcţiona):
- oricând;
- numai când dispare tensiunea în instalaţia de servicii proprii de curent alternativ
(perioada de avarie);
b) după durata de funcţionare:
- receptoare de lungă durată (câteva minute sau permanent);
- receptoare de scurtă durată (numite şi receptoare de şoc, nedepăşind, de obicei,
câteva secunde);
c) după continuitatea alimentării (referitor numai la receptoarele de lungă durată):

25
 fila 26 / 69

- receptoare care nu admit nici o întrerupere a alimentării în timpul funcţionării

(de exemplu: releele de protecţie şi de automatizare, calculatoarele electronice
etc);
- receptoare care admit scurte întreruperi (de ordinul secundelor) ale alimentării
în timpul funcţionării (de exemplu: iluminatul de siguranţă, lămpile de
semnalizare etc).
Art. 42 Receptoarele de scurtă durată nu admit, în general, întreruperi în alimentare, adică
tensiunea trebuie să fie totdeauna prezentă la bornele lor.
Art. 43 Tensiunea nominală a receptoarelor, precum şi domeniul admis de variaţie a acesteia
la bornele lor, pentru care se garantează buna lor funcţionare, este indicat, de regulă, de către
furnizor.
Art. 44 La proiectarea instalaţiilor de servicii proprii, receptoarele se împart în categoriile la
art. 41, în funcţie de rolul pe care îl îndeplinesc, ţinându-se seama de tipul şi importanţa
obiectivului considerat.

VI.4. Principii de alimentare

Art. 45 Alimentarea serviciilor proprii de curent continuu se efectuează de la cel puţin două
surse de alimentare de curent continuu (normală, respectiv de siguranţă), independente,
capabile să asigure, fiecare din ele, întregul consum.
Art. 46 În calitate de surse de alimentare normale se utilizează redresoare de curent
alternativ/curent continuu şi convertoare de curent continuu/curent continuu, după caz.
Art. 47 (1) Prevederea unor surse de alimentare de siguranţă capabile să preia, pe timp
limitat, normat, întregul consum în curent continuu al obiectivului, este obligatorie pentru
toate obiectivele ce fac obiectul prezentei norme.
(2) În calitate de surse de alimentare de siguranţă se utilizează folosi baterii de
acumulatoare.
Art. 48 Regimul de funcţionare al surselor de alimentare pentru serviciile proprii de curent
continuu este următorul:
a) în regim normal de funcţionare, una din sursele normale (redresoare stabilizate de
c.a./c.c), funcţionând în paralel cu sursa de siguranţă (bateria de acumulatoare),
trebuie să asigure întregul consum de curent continuu, inclusiv încărcarea
permanentă a bateriei de acumulatoare;

26
 fila 27 / 69

b) la ieşirea din funcţiune a unui redresor, celălalt redresor trebuie să asigure întregul
consum de curent continuu, inclusiv încărcarea permanentă a bateriei de
acumulatoare;
c) la ieşirea din funcţiune a ambelor redresoare, bateria de acumulatoare trebuie să
asigure, pe toată durata convenţională a avariei, întregul consum de curent
continuu.

VI.5. Scheme electrice de principiu

Art. 49 (1) În instalaţiile de servicii proprii de curent continuu din centrale şi staţii electrice se
prevăd baterii de acumulatoare care trebuie să asigure alimentarea în curent continuu, de
regulă, a următoarelor categorii de receptoare:
a) receptoare electrice a căror alimentare trebuie să fie asigurată în timpul dispariţiei
tensiunii serviciilor proprii de curent alternativ;
b) receptoare electrice a căror alimentare nu trebuie să fie întreruptă nici un moment;
c) receptoare electrice cu consumuri mari şi de scurtă durată, care nu suportă variaţiile
de tensiune care se produc, dacă alimentarea lor se face exclusiv prin redresoare sau
convertoare.
(2) În cazuri excepţionale, bine justificate, se admit şi alte soluţii pentru alimentarea
anumitor receptoare de curent continuu, fără baterii de acumulatoare (de exemplu: dispozitive
de declanşare cu condensatoare, transferuri de energie prin transformatoare de curent şi
tensiune pe liniile electrice de înaltă sau medie tensiune etc). Proiectarea acestora nu face
obiectul acestei norme.
Art. 50 Schema electrică a serviciilor proprii de curent continuu trebuie să fie astfel alcătuită,
încât să fie posibilă separarea electrică şi scoaterea de sub tensiune a diverselor părţi de
circuit, în vederea reviziilor, a reparaţiilor şi a localizării defectelor cu simple puneri la
pământ, fără întreruperea alimentării receptoarelor importante (care nu admit întreruperi, Art.
41 lit. c).
Art. 51 (1) Fiecare baterie de acumulatoare trebuie să alimenteze o singură reţea (cu o singură
tensiune nominală). Se interzice alimentarea de la aceeaşi baterie a două sau mai multor reţele
de distribuţie cu tensiuni nominale diferite, prin prize intermediare.
(2) Reţelele cu tensiuni diferite trebuie să fie alimentate din baterii diferite sau prin
convertoare c.c/c.c de la sursele instalaţiilor de distribuţie principale numai în următoarele
condiţii:

27
 fila 28 / 69

a) Sursele instalaţiilor sunt dimensionate corespunzător pentru preluarea tuturor

receptoarelor alimentate;
b) Reţelele cu tensiuni nominale diferite vor fi separate galvanic.
Art. 52 Racordarea surselor (baterii şi redresoare) la dulapurile principale de curent continuu
se efectuează după cum urmează:
a) În cazul staţiilor electrice
Pentru fiecare baterie de lucru va exista, de regulă, câte un sistem simplu de bare
colectoare principale.
Pentru staţiile cu tensiunea ≥110 kV cu număr mare de celule (≥5), în cazul unei
singure baterii de lucru, se recomandă secţionarea acestui sistem în două secţii. În acest caz,
bateria se racordează la ambele secţii de bare, iar sursele de încărcare (de bază şi de rezervă)
se racordează fiecare la câte una din secţii.
De regulă, în cazul unei singure baterii de lucru, cele două secţii vor funcţiona în
permanenţă cuplate. Deschiderea în exploatare a legăturii dintre secţii se poate face pentru
scurte perioade de timp, în vederea separării galvanice a receptoarelor, pentru depistarea
punerilor la pământ, ori în timpul lucrărilor de revizie, întreţinere sau reparaţii la una din
secţiile de bare.
În cazul când există două baterii de lucru la aceeaşi tensiune, se asigură legături de
ajutor între secţiile sau sistemele de bare corespondente.
În cazul în care pentru echipamentele sistemului de circuite secundare sunt necesare
două alimentări în curent continuu, acestea se asigură fie de la două baterii diferite, fie de la
aceeaşi baterie, iar separarea fizică a circuitelor de alimentare se realizează începând de la
bornele bateriei de acumulatoare.
b) în cazul CHE, CTE şi CET
Pentru fiecare baterie de lucru va exista, de regulă, câte un sistem simplu de bare
colectoare principale, împărţit în două sau trei secţii prin una sau două cuple longitudinale.
Bateria şi sursa de încărcare se vor racorda pe una din secţii-secţia mediană, iar
receptoarele şi legăturile de ajutor cu alte baterii din centrală vor fi racordate pe cele una/două
secţii de lucru.
De regulă, toate cele trei secţii vor funcţiona în permanenţă cuplate. Deschiderea în
exploatare a legăturilor dintre secţia mediană (de încărcare) şi secţia (secţiile) de lucru se poate
face pentru scurte perioade de timp fie pentru depistarea punerilor la pământ pe o secţie de lucru,
fie pentru lucrări de revizie, întreţinere sau reparaţii la bateria sau sursa de încărcare aferentă.

28
 fila 29 / 69

În cazul unei singure baterii de lucru, se aplică principiul de racordare la bare a surselor
de alimentare de la litera a).
Art. 53 (1) Între sistemele sau secţiile de bare colectoare de aceeaşi tensiune ale diverselor
baterii se pot prevedea cuple. Se va evita funcţionarea în paralel a două sau a mai multor
baterii de acumulatoare.
(2) Se admite punerea în paralel a două baterii de aceeaşi tensiune numai pentru scurt
timp, când este necesară trecerea de pe o baterie pe alta a unor receptoare care nu admit
întreruperi în alimentare.
Art. 54 În cazul centralelor electrice cu două sau mai multe baterii de lucru, se realizează o
repartiţie a receptoarelor între baterii, stabilită de la caz la caz prin instrucţiuni specifice.
Art. 55 (1) Alimentarea receptoarelor sau a grupelor de receptoare, de la barele colectoare
principale până la tabloul de distribuţie cel mai apropiat de receptoare, se poate face astfel:
a) alimentarea radială dublă, pentru receptoare importante sau grupe de receptoare
care nu admit întreruperi (de exemplu: echipamentele de conducere şi protecţie prin
relee din staţiile exterioare de foarte înaltă tensiune, iluminatul de siguranţă,
instalaţiile de telecomunicaţii etc);
b) alimentarea în buclă, pentru receptoarele importante şi care nu admit întreruperi în
alimentare, dar la care soluţia în buclă este sensibil mai economică şi oferă un grad
de siguranţă în alimentare satisfăcător (de exemplu: circuitele secundare ale
hidroagregatelor, circuitele secundare din camera de comandă cu protecţie
centralizată, cutiile de cleme ale staţiilor interioare, dulapurile locale de comandă
celule GIS etc);
c) alimentarea radială simplă, pentru receptoarele care admit întreruperi pe o durată
mai lungă ori cel puţin până la repararea căilor de alimentare.
(2) În cazul alimentării în buclă a unui număr mai mare de tablouri de distribuţie sau a
unor receptoare foarte importante, se poate adopta, de asemenea, una din următoarele
variante:
a) două bucle în paralel, rezervându-se reciproc, fiecare tablou de distribuţie fiind
racordat la ambele bucle (unul din racorduri deconectat în mod normal);
b) două sau mai multe bucle, alimentând fiecare un număr mai restrâns de tablouri de
distribuţie.

29
 fila 30 / 69

(3) Toate circuitele de alimentare în buclă trebuie să funcţioneze în mod normal

secţionat (bucla deschisă). Toate plecările de la barele colectoare principale la circuitele
buclelor trebuie să fie prevăzute cu întreruptoare la ambele capete, pentru a permite
executarea manevrelor operative de pe o parte pe alta.
Art. 56 Stabilirea modului de racordare a consumatorilor se realizează în baza unei analize
tehnico – economice în funcţie de :
a) importanţa obiectivului energetic (centrala sau staţia electrică) în stabilitatea SEN;
b) importanţa consumatorului în funcţionarea obiectivului energetic (centrală sau staţie
electrică);
c) importanţa consumatorului în protecţia obiectivului energetic.
Art. 57 (1) Instalaţiile de teleconducere se alimentează, de regulă, de la bateria de
acumulatoare a serviciilor proprii (prin invertoare). În cazuri bine justificate tehnico-
economic, ele pot fi alimentate din grupuri de alimentare independente, fără pauză (de
exemplu, tip UPS).
(2) Instalaţiile de telecomunicaţii şi ale staţiilor de radiorelee, de regulă, nu pot fi
alimentate direct de la bateria serviciilor proprii, având în vedere incompatibilitatea ce rezultă
din condiţiile de izolare a polilor.
(3) Dimensionarea bateriilor de acumulatoare pentru alimentarea instalaţiilor de
telecomunicaţii şi de radiorelee se face conform normelor specifice acestor domenii.
Art. 58 Bateriile de rezervă trebuie să fie astfel dimensionate, încât să poată prelua
alimentarea receptoarelor oricăreia dintre bateriile de lucru pe care urmează să le înlocuiască.

CAPITOLUL VII.
BATERII DE ACUMULATOARE

VII.1. Tipul bateriilor de acumulatoare

Art. 59 În centralele şi staţiile electrice din sistemul energetic naţional se utilizează, de regulă,
baterii de acumulatoare staţionare, acide cu plumb sau alcaline cu nichel-cadmiu.
Art. 60 Folosirea altor tipuri de baterii se decide pe baza caracteristicilor tehnice ale fiecărui
tip constructiv, iar pentru soluţii echivalente tehnic se decide în urma unei analize tehnico-
economice.

30
 fila 31 / 69

Art. 61 Din punct de vedere al operaţiilor de mentenanţă şi al degajărilor de gaze rezultate din
electroliză, acumulatoarele electrice se pot clasifica în următoarele categorii constructive:
a) deschise sau închise cu ventil, cu posibilităţi de intervenţie şi corecţie în cadrul
operaţiilor de întreţinere, altele decât operaţiile de încărcare şi descărcare;
b) etanşe cu supapă, considerate fără întreţinere, la care operaţiile de întreţinere se
reduc, practic, la încărcări şi descărcări funcţionale. Din această categorie fac parte
şi acumulatoarele acide etanşe (VRLA), cu electrolitul fixat în gel sau în
separatoarele dintre plăci;
c) închise cu supapă/recombinare, considerate cu întreţinere foarte redusă, pentru
baterii alcaline şi cu acid. Pentru asigurarea unei mentenanţe reduse, randamentul
sistemului de recombinare va trebui să fie de minim 95%;
d) ermetice, pentru baterii alcaline
Art. 62 În serviciile proprii de curent continuu ale centralelor şi staţiilor electrice se
recomandă utilizarea acumulatoarelor etanşe cu supapă, acide (VRLA cu electrolitul fixat în
gel) sau alcaline cu supapă/recombinare.

VII.2. Dimensionarea bateriilor de acumulatoare

Art. 63 (1) Pentru dimensionarea capacităţii unei baterii de acumulatoare, se determină în
prealabil curentul total absorbit de receptoare atât în situaţia normală, cât şi în situaţii de
avarie, separat pentru receptoarele de lungă durată şi pentru cele de scurtă durată, pe baza
analizării secvenţiale a intrării şi ieşirii din funcţiune a receptoarelor.
(2) La determinarea consumului total, dacă este cazul, se ţine seama de eventualitatea
ca o baterie să preia şi receptoarele aferente altei baterii.
Art. 64 În cazul centralelor electrice, dacă o baterie alimentează reţeaua de servicii proprii a
mai multor grupuri generatoare, se ia în considerare alimentarea receptoarelor aparţinând
tuturor grupurilor.
Art. 65 În cazul staţiilor electrice, fiecare baterie trebuie să fie capabilă să preia consumul
total al staţiei electrice.
Art. 66 Amplitudinea curentului total absorbit de receptoare (curentul de şoc la descărcarea
de avarie) nu trebuie să depăşească valoarea admisă de furnizor pentru bateria respectivă
pentru un regim de descărcare dat.
Art. 67 Capacitatea unei baterii se determină în situaţia unei avarii în serviciile proprii de
curent alternativ, prin intermediul următorilor parametri: Ia, Iş, T.
Ia - curentul permanent absorbit de receptoare în timpul regimului de avarie;

31
 fila 32 / 69

Iş - curentul maxim de şoc absorbit de receptoare în timpul regimul de şoc, stabilit pe baza
celui mai dezavantajos scenariu;
T - durata convenţională (teoretică) a avariei în serviciile proprii de curent alternativ sau de
indisponibilitate a surselor de încărcare.
Art. 68 Condiţia de bază care trebuie îndeplinită este ca, după o descărcare cu un curent
permanent Ia într-o durată de timp de T ore, urmată de un regim de descărcare de şoc cu
curentul Iş, tensiunea la bornele receptoarelor de curent continuu să nu scadă sub valorile
minime admise de acestea.
Art. 69 (1) Durata convenţională a avariilor, adică a întreruperii alimentării serviciilor proprii
de curent alternativ, se stabileşte ţinându-se seama de modul de alimentare a acestora, de
numărul de surse şi calitatea lor, de independenţă şi siguranţă. În lipsa acestor date, se
consideră următoarele valori:
a) centrale hidroelectrice:
- CHE subterane: 2 ore;
- CHE supraterane, cu puterea pe hidroagregat până la 20 MW inclusiv :0,5ore;
- CHE supraterane, cu puterea pe hidroagregat peste 20 MW până la 100 MW
inclusiv : 1 oră;
- CHE supraterane, cu puterea pe hidroagregat mai mare sau egală cu 100 MW :
1,5 ore;
b) centrale termoelectrice:
- CTE cu putere pe grup mai mare sau egală cu 100 MW sau CET cu putere pe
grup mai mare sau egală cu 50 MW : 1 oră;
- CTE cu putere pe grup până la 100 MW sau CET cu putere de grup până la
50 MW :0,5 ore;
c) staţii electrice din RET, RED sau staţii de evacuare a puterii din centrale CHE,
CTE, CET: 3-6 ore.
d) staţii electrice de evacuare a puterii din CEE sau CEF (altele decât cele de la lit. c),
staţii electrice din amplasamente izolate: 5-10 ore.
(2) Valori mai mari decât cele indicate la alin. (1) se pot adopta în funcţie de natura
receptoarelor, numărul de redresoare, existenţa şi mărimea sursei de alimentare de siguranţă
în curent alternativ, de posibilitatea înlocuirii rapide a echipamentelor/elementelor defecte,
precum şi de depărtarea instalaţiilor de centrul de intervenţie aferent.

32
 fila 33 / 69

Art. 70 Pentru determinarea capacităţii bateriilor de acumulatoare, se admite ipoteza ca,

imediat după sfârşitul duratei convenţionale a avariei, să nu se ia în considerare ieşirea din
funcţiune a redresoarelor.
Art. 71 La determinarea capacităţii bateriei de acumulatoare, pe lângă parametrii precizaţi la
Art. 67 şi Art. 68 se ţine seama de diminuarea capacităţii nominale, acceptată de standard, la
sfârşitul duratei de viaţă a acumulatorului (aceasta este de 80% pentru acumulatoare acide cu
plumb), precum şi de diminuarea capacităţii nominale pentru temperaturi de funcţionare mai
scăzute decât temperatura nominală. Dependenţa capacitate – temperatură este indicată de
fabricant.
Art. 72 Numărul de elemente electrochimice din care este formată bateria de acumulatoare
(având UN = 2 V/element pentru bateriile acide şi UN = 1,2 V/element pentru bateriile alcaline)
se determină pe baza tensiunii nominale a reţelei pe care o alimentează şi a tensiunii de
încărcare în regim flotant şi trebuie verificat pentru a asigura domeniul de tensiuni în
funcţionare admis de receptoare, respectiv: tensiunea maximă admisă la bornele bateriei în
regim de încărcare ocazională şi tensiunea minimă admisă la bornele bateriei la descărcarea
de avarie.

VII.3. Numărul bateriilor de acumulatoare

Art. 73 (1) Numărul bateriilor de acumulatoare din cadrul unei centrale sau staţii electrice se
stabileşte, de la caz la caz, în funcţie de importanţa şi mărimea instalaţiilor şi de tensiunile
necesare, ţinându-se seama şi de considerentele economice.
(2) Se recomandă următoarele:
1. Centrale termoelectrice:
a) CTE cu puterea instalată până la 50 MW inclusiv:
- o baterie de lucru;
b) CTE cu puterea instalată mai mare de 50 MW:
- o baterie de lucru pentru fiecare cameră de comandă termică la centrale cu
blocuri până la 50 MW sau pentru fiecare bloc, în cazul centralelor cu blocuri
de
50 MW şi mai mari;
- o baterie de lucru pentru staţia electrică (dacă consumul este important, iar
corpul de comandă este separat de clădirea centralei), putând prelua, eventual,
în caz de avarie, şi receptoarele altei baterii;

33
 fila 34 / 69

- o baterie de lucru pentru serviciile proprii generale (dacă este justificată din
calcule tehnico-economice);
c) La obiectivele din afara incintei CTE (amenajări hidrotehnice, staţii de recirculare,
depozit de zgură şi cenuşă, gospodării de combustibil etc.) poate fi avantajoasă tehnico-
economic instalarea de baterii suplimentare.
d) Dacă CTE are mai mult de două grupuri generatoare, dar o singură cameră de
comandă termică, trebuie analizată oportunitatea instalării a două sau mai multor baterii de
lucru corespunzătoare camerei de comandă termică.
e) Prevederea de baterii de rezervă repartizate în mai multe puncte ale CTE se
stabileşte prin instrucţiuni specifice.
2. Centrale hidroelectrice:
a) CHE supraterane:
- pentru CHE cu puterea instalată până la 50 MW inclusiv: o baterie de lucru cu
tensiunea de 110 V sau 220 V, iar pentru tensiunea de 24 Vc.c. se folosesc
convertoare 220(110) Vc.c./24 Vc.c. sau o altă baterie de 24 Vc.c.;
- pentru CHE cu puterea instalată peste 50 MW: două baterii de lucru cu
tensiunea 110 V sau 220 V, iar pentru tensiunea de 24 Vc.c. se folosesc
convertoare de 220(110) Vc.c./24 Vc.c. sau o altă baterie de 24 Vc.c.;
- pentru staţia electrică de evacuare: o baterie de lucru cu tensiunea 110 V sau
220 V (dacă tensiunea staţiei electrice este  110 kV şi este prevăzută cu un
număr de celule cu întreruptor  5), iar pentru tensiunea de 24 Vc.c. se folosesc
convertoare 220 Vc.c./24 Vc.c. sau o altă baterie de 24 Vc.c.
b) CHE subterane: două baterii de acumulatoare cu tensiunea 110 V sau 220 V, iar
pentru tensiunea de 24 Vc.c. se vor folosi convertoare 220(110) Vc.c./24 Vc.c. sau
o altă baterie de 24 Vc.c.
c) Pentru alimentarea diverselor instalaţii amplasate suprateran aparţinând CHE
subterane (staţii, bloc de comandă etc.), se prevede o baterie cu tensiunea
de 110 V sau 220 V, iar pentru tensiunea de 24 Vc.c., se folosesc convertoare
220(110) Vc.c./24 Vc.c. , respectiv 24/220(110) Vc.c.
d) Pentru diverse obiecte exterioare aparţinând CHE (case de vane, post transformare,
bloc tehnic, casă barajist etc.), dacă din considerente tehnice nu se poate asigura
alimentarea din CHE, se prevede o baterie separată de 110 V sau
220 V sau 24 V, respectiv convertoare 220(110) V/24 Vc.c. sau 24/220(110) Vc.c.
e) Staţiile de pompaj se dotează similar cu CHE.

34
 fila 35 / 69

f) Centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompare: baterii separate de 220 V sau

24 V şi convertoare 220V/24 Vc.c. respectiv 24/220 Vc.c.
3. Staţii electrice
a) Pentru staţiile electrice de tipul celor prevăzute la Art. 9 (Obiective energetice de
importanţă deosebită) - două baterii de lucru.
b) Pentru restul staţiilor electrice - o baterie de lucru (dacă nu există cerinţe speciale
din partea utilizatorului).
c) Pentru staţiile de evacuare a puterii din centrale se recomandă prevederea unei
alimentări de rezervă de la o sursă (baterie) de curent continuu a centralei (de
regulă, acest racord este cuprins în proiectul centralei electrice).
d) În cazul în care există instalaţii ce funcţionează la tensiuni nominale diferite de
tensiunea nominală a instalaţiei de distribuţie principală a staţiei electrice se vor
prevedea convertoare c.c./c.c.

VII.4. Regimurile de exploatare a bateriilor de acumulatoare

Art. 74 Regimurile de exploatare a bateriilor de acumulatoare se stabilesc în funcţie de

categoria constructivă a acumulatorului.
Art. 75 (1) Regimul preferenţial pentru exploatarea bateriilor de acumulatoare din centralele
şi staţiile electrice este regimul flotant.
(2) Se admite trecerea din acest regim de exploatare în alt regim în următoarele
situaţii:
- în regimul de încărcare-descărcare, în timpul operaţiilor de întreţinere;
- în regimul de încărcare permanentă, când o baterie de acumulatoare de lucru
trece în rezervă.
Art. 76 (1) Regimul de exploatare a bateriilor de acumulatoare de tip etanş cu supape,
recomandat de către fabricanţii acestor tipuri de acumulatoare este regimul flotant.
Funcţionarea în acest regim se face în conformitate cu indicaţiile fabricantului.
(2) În lipsa acestor indicaţii se recomandă ca tensiunea redresorului să fie astfel
reglată, încât pe fiecare element de acumulator în regim flotant să existe o tensiune de
2,25 (+0,15,-0,075) V/element pentru bateriile acide, respectiv de 1,40 ÷
1,45 (+0,1, 0,05) V/element pentru bateriile alcaline (pe unul sau două paliere de tensiune).
Art. 77 Încărcarea funcţională şi de întreţinere a bateriilor de acumulatoare se execută în
exploatare:

35
 fila 36 / 69

a) în mod permanent (încărcarea în regim flotant);

b) periodic (încărcarea completă).
Art. 78 În decursul exploatării, încărcarea completă poate avea loc în următoarele cazuri:
- încărcare ocazională;
- încărcare de egalizare.
Art. 79 (1) Încărcarea ocazională se execută după descărcări pronunţate în funcţionare.
(2) Încărcările ocazionale de exploatare şi de întreţinere a bateriilor de acumulatoare
au ca scop refacerea capacităţii bateriei.
(3) Dacă nu sunt alte indicaţii ale firmei furnizoare de acumulatoare, tensiunea finală
de încărcare pe element trebuie să fie:
- 2,40 V/element pentru acumulatoarele acide;
- 1,45 V/element pentru acumulatoarele alcaline.
Art. 80 (1) Încărcarea de egalizare este o operaţie specială şi se aplică la bateriile la care se
constată, după anumite perioade de exploatare, stări de încărcare diferite între elementele
componente Încărcarea de egalizare se face după prescripţiile producătorului, până când se
constată stări de încărcare egală la toate elementele.
(2) Sunt supuse unei încărcări de egalizare:
- bateriile exploatate în regim de încărcare-descărcare;
- bateriile aflate în rezervă, în regim de încărcare permanentă;
- bateriile la care s-au executat încărcări insuficiente;
- bateriile scoase din serviciu pentru mai multe luni, la repunerea în serviciu.
(3) La încărcarea de egalizare, tensiunea finală pe element, dacă nu sunt alte indicaţii
ale firmelor furnizoare de acumulatoare, va fi:
- 2,40 V pentru acumulatoarele acide;
- 1,45 V pentru acumulatoarele alcaline:.
Art. 81 Descărcarea bateriilor de acumulatoare poate avea loc în decursul exploatării:
a) periodic (descărcare normală şi descărcare de întreţinere);
b) ocazional (descărcare de avarie).
Art. 82 Descărcarea normală se produce la bateriile utilizate în regim de încărcare-descărcare.
Art. 83 (1) Descărcarea de avarie se produce în timpul incidentelor care provoacă dispariţia
tensiunii alternative la serviciile proprii, în cazul bateriilor funcţionând în regim flotant.
(2) În timpul descărcărilor de avarie ale bateriilor de lucru, tensiunea nu trebuie să
scadă, pentru acumulatoarele acide, sub 1,8 V/element, respectiv 1,0 V/element la
acumulatoarele alcaline.

36
 fila 37 / 69

Art. 84 (1) Descărcarea de întreţinere (antrenament) a bateriilor de acumulatoare este o

descărcare controlată pe o sarcină şi este urmată întotdeauna în exploatare de o încărcare
completă.
(2) Descărcarea de întreţinere se execută periodic în exploatare şi are drept scop
aducerea tuturor elementelor în aceeaşi stare de descărcare şi contribuie la menţinerea
capacităţii în limite normale
(3) În lipsa datelor de la furnizor, pentru bateriile acide, descărcarea de întreţinere se
face până când tensiunea este de 1,93 V/element.
(4) În cazul bateriilor de acumulatoare cu elemente alcaline, pentru valorile tensiunii
finale de descărcare se iau în consideraţie indicaţiile producătorului.
Art. 85 (1) Tensiunea normală pe barele colectoare principale de curent continuu în regim
flotant va fi considerată şi menţinută la o astfel de valoare, încât, ţinând seama de căderile de
tensiune în conductoare, tensiunea la bornele receptoarelor de lungă durată să se găsească în
domeniul de variaţie admis pentru aceste receptoare, fiind cât mai apropiată de tensiunea lor
nominală.
(2) În general, condiţiile de la alin.(1) sunt îndeplinite, dacă tensiunea normală pe
barele colectoare principale de curent continuu este menţinută la o valoare reprezentând cca.
100÷105% faţă de tensiunea nominală a instalaţiei.
(3) În anumite cazuri rezultate din calcule de dimensionare (cum ar fi staţiile cu
sisteme de protecţie dispuse centralizat), se poate admite o tensiune normală pe bare mai mică
decât cea nominală a reţelei, cu condiţia asigurării unor limite admisibile la consumatori.
Art. 86 Fiecare baterie de acumulatoare se dimensionează în ceea ce priveşte numărul
elementelor şi capacitatea lor, astfel încât să fie îndeplinite condiţiile de dimensionare din
capitolul VII.2 în toate regimurile de funcţionare ale instalaţiei. La dimensionare, se va ţine
seama de perioadele în care pot funcţiona diversele receptoare (subcap. VI.3) şi de
posibilitatea de funcţionare simultană a acestora (Art. 63).
Art. 87 Pentru verificarea tensiunii la bornele unui element de acumulator (baterie) de tip
staţionar, în diverse regimuri de exploatare, se folosesc caracteristicile de funcţionare
furnizate de firmele producătoare.

37
 fila 38 / 69

CAPITOLUL VIII.
SURSE DE ÎNCĂRCARE

VIII.1. Tipul surselor de încărcare

Art. 88 Sursele de încărcare ale bateriilor de acumulatoare sunt, de regulă, redresoare statice,
alese pe baza următoarelor considerente:
a) Fiecare sursă asigură, de regulă, atât încărcarea permanentă a bateriei (în timpul
funcţionării în regim flotant sau fără sarcină), cât şi încărcarea ocazională şi de
egalizare;
b) Fiecare sursă de încărcare dispune de un reglaj automat pentru tensiune şi curent, şi
anume:
- 1. să existe cel puţin două paliere de tensiune (Uc şi U'c), primul servind pentru
încărcarea permanentă, al doilea pentru încărcarea ocazională. Pentru
acumulatoarele alcaline pot fi necesare mai multe paliere de tensiune. Pe fiecare
din aceste paliere, tensiunea sursei de încărcare este menţinută constantă în mod
automat, în limitele de ± 1%, la orice valoare a curentului sursei, mai mică sau
egală cu cea nominală;
- 2. curentul sursei va fi automat limitat la valoarea nominală In;
- 3. trecerea de la regimul de încărcare permanentă la cel de încărcare ocazională
şi invers trebuie să se poată face atât automat, cât şi manual (voit).
c) Tensiunea nominală a sursei de încărcare pe partea de curent alternativ,
corespunzând tensiunii nominale a serviciilor proprii în curent alternativ, trebuie să
fie de 400/230 V.
d) Tensiunea nominală a sursei de încărcare pe partea de curent continuu corespunde
cu cea a bateriei sau a secţiei de baterie alimentate.
e) Curentul nominal pe partea de curent continuu trebuie astfel ales, încât să permită
atât încărcarea bateriei, cât şi alimentarea concomitentă a receptoarelor care
funcţionează în perioadele respective.
f) Şocurile de curent care iau naştere în timpul funcţionării receptoarelor de scurtă
durată trebuie să poată fi suportate de redresor, fără a provoca deconectarea
redresorului prin intermediul instalaţiilor de protecţie (redresorul funcţionând în
regim flotant cu bateria).
g) Alte caracteristici sunt indicate la Art. 91 şi Art. 92.

38
 fila 39 / 69

Art. 89 Racordarea redresorului la reţeaua de alimentare în curent alternativ trebuie să se facă

printr-un transformator, în vederea izolării galvanice a reţelei de curent continuu faţă de cea
de curent alternativ.
Art. 90 (1) Redresorul trebuie să posede circuite de filtrare a componentelor alternative
reziduale (armonici) şi de aplatizare a formei de undă a curentului continuu debitat, în vederea
protejării bateriei, precum şi a receptoarelor sensibile la aceste componente, cum sunt, de
exemplu, cele electronice.
(2) Ca ordin de mărime din punct de vedere exclusiv al bateriei, se recomandă ca
valoarea totală (efectivă) a componentelor alternative ale curentului care străbate bateria
măsurată în amperi să reprezinte maximum 10% din capacitatea nominală a bateriei acide,
respectiv 20 %, pentru bateria alcalină.

VIII.2. Alegerea surselor de încărcare

Art. 91 (1) Curentul nominal In al redresorului se stabileşte din condiţia:
In ≥ Ib + Ip.
(2) Curentul Ib reprezintă valoarea curentului de încărcare de egalizare a bateriei
(1-2 ori curentul de descărcare de 10 ore). Valorile mai mici prelungesc durata încărcării.
Valorile mai mari nu sunt admise.
(3) Curentul Ip reprezintă consumul receptoarelor de lungă durată, care sunt alimentate
în paralel cu bateria în timpul încărcării acesteia.
Art. 92 Puterea sursei de încărcare trebuie să fie suficientă pentru a debita curentul In (Art.
91) la toate nivelurile de tensiune prevăzute (Art. 98).

VIII.3. Numărul surselor de încărcare

Art. 93 (1) Fiecare baterie de acumulatoare trebuie să dispună de propria sursă de încărcare.
(2) Racordarea sursei de încărcare în cazul bateriilor de lucru se face conform
prevederilor de la subcap. VI.5.
Art. 94 (1) La orice obiectiv energetic unde există baterii de acumulatoare trebuie să fie
disponibilă câte o sursă de încărcare de rezervă pentru fiecare tip (sortiment) de sursă de
încărcare, într-una din următoarele variante:
a) sursă de rezervă racordată în instalaţie, care poate fi conectată la bateria normală sau
de rezervă prin manevrarea unor aparate de conectare;
b) sursă de rezervă neracordată, dar existentă la faţa locului (la obiectivul energetic);

39
 fila 40 / 69

c) sursă de rezervă neracordată, existentă într-un depozit central, care deserveşte mai
multe obiective energetice.
(2) Alegerea soluţiei se realizează pe criterii tehnico-economice, ţinându-se seama de
timpul necesar pentru înlocuirea sursei defecte considerat la dimensionarea bateriei de
acumulatoare (subcap. VII.2).

VIII.4. Regimurile de exploatare a surselor de încărcare

A. Încărcarea permanentă
Art. 95 (1) Tensiunea pe partea de curent continuu a surselor de încărcare trebuie să poată fi
reglată voit într-un anumit domeniu de reglaj, astfel încât:
- tensiunea normală pe barele colectoare principale să aibă o valoare stabilită
conform Art. 85, ţinându-se seama şi de căderile de tensiune în conductoarele
de legătură;
- să fie posibilă o variaţie suplimentară de circa ± 1% faţă de valoarea de mai sus.
(2) Variaţiile de tensiune şi variaţiile de frecvenţă în reţeaua de alimentare trebuie să
fie compensate automat.
Art. 96 Domeniul de reglaj, determinat conform indicaţiilor din articolul precedent, trebuie
completat cu condiţiile referitoare la încărcarea ocazională şi la cea de egalizare.
B. Încărcarea ocazională
Art. 97 Pentru încărcarea ocazională se va utiliza, de regulă, încărcarea cu caracteristică
combinată curent constant - tensiune constantă.
Art. 98 (1) Caracteristica combinată curent constant - tensiune constantă cuprinde o treaptă
iniţială de curent constant, menţinut la valoarea nominală In a redresorului prin reglaj automat
al tensiunii. După ce valoarea tensiunii atinge o anumită treaptă Uc prestabilită, ea este
menţinută în continuare constantă până la terminarea încărcării pentru orice valoare a
curentului debitat, mai mică decât curentul nominal.
(2) Treapta de tensiune constantă U'c trebuie să poată fi reglată voit într-un anumit
domeniu de reglaj, determinat astfel încât:
a) tensiunea la bornele bateriei să aibă o valoare stabilită conform Art. 78, ţinându-se
seama şi de pierderile de tensiune în conductoarele de legătură;
b) să fie posibilă o variaţie suplimentară de circa ± 1% faţă de valoarea precizată la lit.
a).
(3) Variaţiile de tensiune şi variaţiile de frecvenţă în reţeaua de alimentare trebuie să
fie compensate automat.

40
 fila 41 / 69

Art. 99 (1) Pornirea şi oprirea încărcării ocazionale se vor face, de regulă, automat.
(2) Pornirea încărcării ocazionale, respectiv trecerea de la situaţia de funcţionare
normală la cea de încărcare ocazională, se va face la revenirea tensiunii alternative, după orice
întrerupere a acesteia, a cărei durată depăşeşte o anumită valoare (de exemplu, 5 min). În
cazul în care durata lipsei tensiunii alternative este mai mică, la revenirea tensiunii, se trece
automat la situaţia de funcţionare normală la palierul de tensiune constantă Uc.
(3) Oprirea încărcării ocazionale, adică revenirea la funcţionarea normală la palierul
de tensiune constantă Uc, se va face după trecerea unei durate predeterminate, de la atingerea
tensiunii finale de încărcare sau de la începutul încărcării ocazionale, reglabilă voit.
(3) Pornirea şi oprirea manuală trebuie să fie totdeauna posibile.

C. Încărcarea de egalizare
Art. 100 Încărcarea de egalizare se va face conform indicaţiilor întreprinderii furnizoare a
acumulatoarelor.
Art. 101 (1) Limita superioară a domeniului de reglaj al tensiunii trebuie să permită reglarea
acesteia până la valoarea indicată la Art. 80, ţinându-se seama şi de căderile de tensiune în
conductoarele de legătură. De asemenea, trebuie să poată fi compensate variaţiile de tensiune
din reţeaua de alimentare.
(2) Limita inferioară a domeniului de reglaj este aceeaşi ca pentru încărcarea
ocazională.
Art. 102 Valoarea ultimei trepte a curentului de încărcare se va determina astfel, încât să nu
se depăşească valoarea indicată de furnizorul bateriei de acumulatoare.
Art. 103 În plus faţă de condiţiile indicate la Art. 98, puterea sursei trebuie să fie suficientă
pentru a putea debita curenţii corespunzător ultimei trepte (Art. 102) la tensiunea
corespunzătoare limitei superioare a domeniului de reglaj (Art. 101).
Art. 104 În cazuri speciale (de exemplu, când există dificultăţi de procurare a unei surse de
încărcare cu caracteristici corespunzătoare, dificultăţi de realizare a ventilării în camera
bateriei sau când ventilarea se face exclusiv mecanic) se poate renunţa la încărcările de
egalizare, înlocuindu-se cu încărcări ocazionale, executate în condiţiile arătate
la pct. VIII.4.B.

41
 fila 42 / 69

CAPITOLUL IX.
APARATAJ DE CONECTARE Şl DE PROTECŢIE. CĂI DE CURENT

IX.1. Principii generale

Art. 105 Elaborarea schemelor electrice ale instalaţiilor de curent continuu şi alegerea
aparatajului şi a conductoarelor trebuie să respecte condiţiile tehnice din cap. VI.
Art. 106 Reţelele electrice de servicii proprii de curent continuu ale centralelor şi staţiilor
electrice sunt, de regulă, complet izolate faţă de pământ (IT). Prin aceasta se urmăreşte
realizarea unei siguranţe mărite în funcţionarea anumitor receptoare importante (de exemplu,
echipamentele de conducere – protecţie), întrucât numai la o dublă punere la pământ se poate
produce o funcţionare intempestivă sau un scurtcircuit. În acelaşi timp o simplă punere la
pământ nu scoate imediat din funcţiune circuitul sau instalaţia.
Art. 107 Se admite legarea la pământ (la masă) a unui pol al reţelei de curent continuu (de
obicei, polul pozitiv, în scopul evitării corodării căilor de curent), dacă tensiunea nominală a
reţelei nu depăşeşte 60 V, într-unul din următoarele cazuri:
a) când legarea la pământ a unui pol este obligatorie prin construcţia echipamentului
alimentat;
b) când se alimentează instalaţii pentru care există deja o practică stabilită, în sensul
legării la pământ a unui pol (de exemplu, la instalaţiile de telecomunicaţii).
Art. 108 Legarea la pământ (la masă) a unui pol al instalaţiei de curent continuu se
efectuează, de regulă, la tabloul principal de distribuţie şi trebuie să fie demontabilă (în scopul
măsurării rezistenţei de izolaţie faţă de pământ a reţelei).
Art. 109 (1) În cazul reţelelor cu poli izolaţi, aparatele de conectare şi de protecţie ale fiecărui
circuit se montează pe ambele polarităţi.
(2) În cazul reţelelor cu un pol legat la pământ, aparatele se montează numai pe
conductoarele legate la polul izolat.

IX.2. Alegerea aparatajului de conectare şi de protecţie

Art. 110 Toate circuitele electrice de curent continuu trebuie protejate împotriva
supracurenţilor datoraţi scurtcircuitelor şi/sau suprasarcinilor.
Art. 111 Protecţia circuitelor împotriva supracurenţilor se poate realiza prin întreruptoare
automate sau prin siguranţe fuzibile. Aceste aparate trebuie să fie astfel alese, încât să
corespundă condiţiilor de mediu în care funcţionează şi să îndeplinească următoarele cerinţe:
a) curentul de lungă durată absorbit de receptoare să fie suportat fără inconveniente;

42
 fila 43 / 69

b) curenţii de suprasarcină de durată limitată (inclusiv cei de pornire ai motoarelor

electrice, dacă există) să nu conducă la întreruperea circuitelor, în măsura în care ei
nu depăşesc valorile admise, ca mărime şi durată;
c) curenţii de scurtcircuit să fie întrerupţi în cel mai scurt timp posibil, chiar dacă
alimentarea reţelei de curent continuu se face numai de la sursa de încărcare, bateria
de acumulatoare fiind deconectată;
d) caracteristicile timp - curent să asigure selectivitatea funcţionării protecţiilor.
Art. 112 Pentru realizarea declanşării automate a alimentării în cazul unui defect, se utilizează
următoarele dispozitive de protecţie cu funcţionare în curent continuu, aplicabile în funcţie de
tipul instalaţiei electrice:
a) siguranţe fuzibile;
b) protecţii maximale de curent;
c) protecţii de curent rezidual sau protecţii diferenţiale (RCD), corespunzătoare
curentului continuu;
NOTĂ: protecţiile de curent rezidual trebuie să fie corespunzătoare curentului de defect în
curent continuu, de exemplu de tip B conform SR CEI 60755.
d) dispozitive de monitorizare a izolaţiei (de exemplu, în sistemele IT);
e) protecţii acţionate la tensiune de defect.
Art. 113 Deconectare şi separare
(1) Pentru deconectarea surselor (baterii, redresoare, convertoare) de la toate liniile
circuitelor de sosire şi plecare şi de la potenţialul pământului trebuie să se prevadă dispozitive
de deconectare şi separare (de preferinţă, aparate debroşabile).
(2) Aceste dispozitive pot fi întreruptoare sau separatoare de sarcină, care trebuie
destinate pentru funcţionarea în curent continuu şi să asigure distanţa necesară de separare, în
conformitate cu standardul corespunzător de aparat.
(3) Nu se recomandă siguranţele cu filet pentru realizarea deconectării bateriilor.
(4) În cazul utilizării comutatoarelor de alegere a secţiei de lucru în curent continuu, se
recomandă să se evite conectarea celor două polarităţi la două pachete cu contacte alăturate.
Art. 114 Curenţii de scurtcircuit care pot lua naştere în instalaţiile de curent continuu se pot
datora atât bateriilor de acumulatoare, cât şi surselor de încărcare.
Art. 115 Verificarea aparatelor la efectele termice şi dinamice ale curenţilor de scurtcircuit se
va face în conformitate cu prevederile cuprinse în PE 103, cu recomandările din SR EN
61660-1,2.

43
 fila 44 / 69

Art. 116 (1) Protecţia circuitelor de curent continuu trebuie realizată astfel încât să garanteze
o selectivitate între protecţiile diferitelor elemente componente.
(2) Selectivitatea protecţiei trebuie astfel realizată, încât, în cazul defectării unui
element din instalaţie, să fie întrerupt numai elementul defect, celelalte rămânând în stare de
funcţionare.
Art. 117 (1) Selectivitatea protecţiilor trebuie să fie asigurată pentru toate valorile posibile ale
curenţilor de scurtcircuit.
(2) Se menţionează că, în cazul siguranţelor fuzibile şi întreruptoarelor automate,
caracteristicile timp – curent pentru funcţionare în curent continuu diferă de cele pentru curent
alternativ.
Art. 118 (1) Protecţia bateriilor, a barelor colectoare principale şi a conductoarelor de legătură
între baterie şi barele colectoare se va face, de regulă, prin întreruptoare automate.
(2) Dacă este dificil să se garanteze funcţionarea selectivă a protecţiilor realizate cu
întreruptoare automate, se admite înlocuirea lor prin siguranţe fuzibile, cu funcţionare sigură,
controlată corespunzător sau utilizarea combinată întreruptoare automate - siguranţe fuzibile.
Art. 119 (1) Aparatele de protecţie a bateriei se recomandă să se monteze cât mai aproape de
aceasta, cu respectarea condiţiilor de instalare prevăzute în XI.
(2) Se admite montarea aparatelor de protecţie a bateriei în dulapul principal de distribuţie, cu
condiţia adoptării de măsuri pentru evitarea unui scurtcircuit sau duble puneri la pământ pe
porţiunea baterie – aparat de protecţie, de exemplu prevederea de cabluri separate pentru
polarităţile bateriei, protejate mecanic.

IX.3. Dimensionarea căilor de curent (bare, cabluri, conductoare)

Art. 120 Pentru căile de curent se aplică prevederile NTE 007 şi ale standardelor pentru
instalaţii de JT, în măsura în care acestea nu contravin prezentei norme.
Art. 121 Căile de curent pentru alimentarea instalaţiilor de distribuţie principale se
dimensionează pentru o putere egală cu puterea surselor de alimentare (redresoare, baterie
etc).
Art. 122 Căile de curent trebuie astfel alese, încât să suporte fără inconveniente curenţii de
lungă durată absorbiţi de receptoare, precum şi curenţii care corespund suprasarcinilor de
durată limitată.
Art. 123 Toate căile de curent trebuie verificate la căderea de tensiune admisibilă pentru toate
regimurile de funcţionare.

44
 fila 45 / 69

Art. 124 Căile de curent trebuie verificate la efectele curenţilor de scurtcircuit, în

conformitate cu normele tehnice specifice în vigoare.
Art. 125 Conexiunile principale de la bornele bateriei trebuie să fie proiectate pentru a rezista
forţelor electromagnetice care apar în timpul scurtcircuitului.
Art. 126 (1) Toate conexiunile bateriei până la aparatul de deconectare a bateriei trebuie să se
instaleze astfel încât să se evite producerea unui scurtcircuit, luând în considerare toate
condiţiile care pot apărea în practică.
(2) Indicaţii legate de dispunerea conductoarelor pe porţiunile neprotejate de un aparat
de protecţie împotriva supracurenţilor, sunt date în SR HD 384.4.43 şi SR HD 384.5.53.
(3) Indicaţii pentru calculul curentului de scurtcircuit în instalaţiile de curent continuu
sunt date în SR EN 61660-1 şi SR EN 61660-2.
Art. 127 Izolaţia instalaţiei trebuie să reziste la efectele factorilor de mediu, cum ar fi
temperatura, umezeala, pulberile (praf), gazele, aburul şi eforturile mecanice (sarcinile).
Acolo unde bornele şi conductoarele nu sunt izolate, de exemplu în timpul mentenanţei, în
acea zonă trebuie să se folosească numai scule izolate.
Art. 128 Se recomandă ca toate racordurile de la sursele de curent continuu spre secţiile de
bare să fie realizate în cabluri separate pentru plus şi minus, astfel încât orice scurtcircuit pe
traseul sursă - bare generale de distribuţie în curent continuu să fie exclus.

IX.4. Dulapuri cu echipamente de JT

Art. 129 Pentru realizarea instalaţiei de alimentare şi distribuţie (principală şi secundară) se
utilizează dulapuri cu echipamente de JT ce asigură următoarele funcţiuni:
a) racordarea surselor şi receptoarelor la barele colectoare;
b) protecţia la supracurenţi a racordurilor la consumatori;
c) supravegherea, semnalizarea şi măsurarea parametrilor;
d) verificarea stării izolaţiei pentru reţeaua de curent continuu;
e) securitatea personalului.
Art. 130 Dulapurile vor fi de tip închis, prevăzute fiecare cu uşă (uşi) pentru accesul la
echipamentele montate în interior. Dulapurile de servicii proprii vor fi ansambluri testate în
fabrică în conformitate cu standardele aplicabile.
Art. 131 Se admite amplasarea dulapurilor cu aparataje JT în aceleaşi camere cu bateriile de
acumulatoare în condiţiile prezentei norme şi a standardelor de referinţă privind securitatea
instalaţiilor cu baterii.
Art. 132 Carcasa/construcţia dulapurilor trebuie să asigure gradul minim de protecţie specific
amplasamentului.
45
 fila 46 / 69

CAPITOLUL X.
SUPRAVEGHEREA FUNCŢIONĂRII INSTALAŢIEI DE SERVICII PROPRII DE
CURENT CONTINUU

Art. 133 Supravegherea funcţionării instalaţiilor electrice de servicii proprii de curent

continuu se va realiza în conformitate cu principiile de realizare cuprinse în NTE 011.
Art. 134 În cadrul instalaţiilor de servicii proprii de curent continuu, supravegherea se
realizează prin funcţiuni de bază: comandă, interblocaje, măsurare şi semnalizare şi, respectiv,
funcţiuni de prelucrare extinsă.
Art. 135 (1) Măsurarea tensiunii şi curentului se recomandă a fi realizate astfel:
- în toate centralele şi staţiile electrice, cu aparate clasice analogice sau numerice;
- local şi la distanţă, prin intermediul sistemului de conducere, în obiectivele
menţionate la Art. 9 (Obiective energetice de importanţă deosebită) şi la toate
instalaţiile prevăzute cu teleconducere sau SCADA.
(2) Funcţiunile de bază şi de prelucrare ale supravegherii instalaţiei de servicii proprii
de curent continuu pot fi realizate, în cazuri justificate tehnico – economic, prin echipamente
dedicate de conducere şi sisteme de monitorizare (de exemplu a bateriei de acumulatoare).

X.1. Măsurarea tensiunii

Art. 136 (1)Măsurarea tensiunii trebuie să se facă cel puţin în următoarele puncte:
a) la bornele bateriei de acumulatoare;
b) pe fiecare sistem (secţie) de bare colectoare;
c) la bornele surselor de încărcare.
(2) Se admite ca, în cazurile de la alin. (1), pct. a) şi c), în locul măsurătorilor directe
la bornele surselor de curent continuu, măsurarea tensiunii să se poată face în dulapul de
alimentare şi distribuţie (de exemplu, pe circuitul de racord).
(3) Prevederile din acest articol nu sunt obligatorii pentru bateriile mici din punctele
de alimentare ale reţelelor de distribuţie.
Art. 137 (1) Aparatele de măsură utilizate trebuie să fie voltmetre cu o clasă de precizie egală
cu 0,5 sau mai bună. Rezistenţa voltmetrelor utilizate trebuie să fie de cel puţin 300 Ω/V.
(2) Voltmetrele montate pe bare vor fi, de preferinţă, de tipul cu scală extinsă în
domeniul de măsurare 0,8 ÷1,2 Un.
(3) Pentru instrumentele analogice, citirile trebuie să fie făcute în ultima treime a
scalei.

46
 fila 47 / 69

X.2. Măsurarea curentului

Art. 138 (1) Măsurarea curentului trebuie să se facă cel puţin în următoarele puncte:
a) în circuitul bateriei;
b) în circuitul fiecărei surse de încărcare;
c) în toate circuitele în care este necesar controlul sistematic al regimului de lucru (de
exemplu, în circuitele anumitor motoare electrice).
(2) Prevederile din acest articol nu sunt obligatorii pentru bateriile mici din punctele
de alimentare ale reţelelor de distribuţie.
Art. 139 Ampermetrele montate în circuitul bateriei vor avea posibilitatea măsurării
intensităţii curentului electric în două sensuri (încărcare-descărcare).
Art. 140 Aparatele de măsură pentru controlul curenţilor trebuie să fie ampermetre cu o clasă
de precizie egală cu 0,5 sau mai bună. Ansamblul format din ampermetru, şunt şi conexiuni
trebuie să aibă o clasă de precizie egală cu 0,5 sau mai bună.
Art. 141 Convertoarele de măsură a curentului şi tensiunii pentru transmiterea la distanţă sau
pentru sistemul numeric de conducere (dacă este cazul) se vor încadra în clasa de precizie a
buclei de măsură respectivă.

X.3. Controlul prezenţei tensiunii

Art. 142 Se vor prevedea dispozitive pentru controlul permanent al prezenţei tensiunii în
următoarele puncte ale reţelei de curent continuu:
a) pe barele colectoare generale;
b) pe barele colectoare ale tablourilor de distribuţie care alimentează receptoare
importante;
c) în toate punctele vitale ale reţelei;
d) în circuitele de alimentare a receptoarelor importante. Controlul se va face, de
preferinţă, la capătul circuitului, cât mai aproape de receptor, pentru a pune în
evidenţă şi eventualele întreruperi ale circuitelor.
Art. 143 (1) În toate cazurile precizate la Art. 142, dispariţia tensiunii va fi semnalizată optic
şi acustic prin circuite alimentate separat sau de la alte surse.
(2) În circuitele care alimentează receptoare mai puţin importante este suficientă
semnalizarea optică a declanşării automate a întreruptoarelor sau a arderii siguranţelor fuzibile
de protecţie.

47
 fila 48 / 69

Art. 144 Se recomandă ca semnalizarea optică şi/sau acustică a declanşării întreruptoarelor

bateriei să se realizeze prin intermediul altei surse (de curent alternativ sau de curent
continuu).

X.4. Controlul izolaţiei

Art. 145 (1)Reţelele de servicii proprii de curent continuu se prevăd cu instalaţii pentru
controlul izolaţiei.
(2) La instalaţiile care funcţionează complet izolate faţă de pământ controlul constă
din măsurarea permanentă a rezistenţei de izolaţie şi semnalizarea permanentă optică şi
acustică a punerilor la pământ. La bateriile noi, montate pe postamente noi, rezistenţa de
izolaţie a bateriei faţă de pământ nu trebuie sa fie mai mică decât 1 MΩ.
(3) La instalaţiile care funcţionează cu un pol legat la pământ, controlul constă în
măsurarea periodică a rezistenţei de izolaţie (cu legătura la pământ deconectată).
(4) De regulă, instalaţiile pentru controlul izolaţiei vor fi racordate la barele colectoare
principale.
Art. 146 Pentru realizarea controlului izolaţiei (prevăzut în articolul precedent) la reţelele
complet izolate faţă de pământ, se consideră ca avarie a izolaţiei scăderea rezistenţei de
izolaţie a unui pol sub o valoare prestabilită Rm.
Această valoare trebuie astfel determinată, încât o nouă punere la pământ (chiar netă)
în reţea să nu conducă la urmări nedorite (de exemplu să nu poată provoca funcţionarea celui
mai sensibil releu).
Valoarea rezistenţei Rm trebuie să îndeplinească condiţia: Rm ≥100 Un, în care Un este
tensiunea nominală a reţelei.
Pentru valoarea rezistenţei Rm se recomandă valorile din tabelul 10.4.1.
Tabelul 10.4.1

Tensiunea nominală a reţelei (V) 220 110 60 48 24

Rezistenţa de izolaţie, R’m (kΩ) 100 50 30 25 15
Rezistenţa de izolaţie limită pentru 20 10 6 5 3
semnalizare, Rm (kΩ)

48
 fila 49 / 69

CAPITOLUL XI.
CAMERE PENTRU ACUMULATOARE

XI.1. Instalarea acumulatoarelor

Art. 147 De regulă, în centralele şi staţiile electrice, bateriile de acumulatoare se instalează în
spaţii special destinate acestui scop (camere pentru acumulatoare).
Art. 148 Acumulatoarele individuale şi bateriile de acumulatoare pot fi instalate în încăperi
de producţie industrială, fără pericol de explozie, dacă elementele sunt de tip etanş.
Art. 149 (1) De asemenea, pot fi instalate şi baterii cu elemente de tip închis, dacă este
îndeplinită cel puţin una din următoarele condiţii:
a) încărcarea nu se face în încăperea respectivă;
b) elementele sunt montate într-o cutie (dulap) rezistentă la acţiunea vaporilor de
electrolit, care permite îndepărtarea electrolitului scurs accidental din acumulatoare,
iar cutia (dulapul) are canale de ventilaţie (intrare şi ieşire) spre exterior şi există o
ventilare a încăperii cu un debit stabilit, conform indicaţiilor de la Art. 180, iar
încărcarea acumulatoarelor se face fără depăşirea tensiunii de degajare a gazelor;
c) puterea maximă de încărcare (definită ca produsul între curentul maxim de încărcare
a sursei şi tensiunea nominală a bateriei) nu depăşeşte 3 kW pentru acumulatoarele
acide cu plumb şi 2 kW pentru acumulatoarele alcaline, încăperea este bine ventilată,
iar volumul său liber este de cel puţin 2,5 ori mai mare decât debitul orar de aer care
ar fi necesar pentru ventilare (conform Art. 180). Dacă volumul liber este mai mic,
trebuie să fie realizată ventilarea corespunzătoare natural organizată sau forţată.
(2) Tensiunea nominală a acumulatoarelor care trebuie luată în considerare în cadrul
prevederilor prezentului articol este de 2,0 V/element pentru elementul acid cu plumb,
respectiv de 1,2 V/element pentru elementul alcalin.
Art. 150 Bateriile de acumulatoare pot fi montate în cutii sau dulapuri. Cutiile sau dulapurile
în care se montează acumulatoare vor avea finisare rezistentă la acţiunea electrolitului
(excepţie făcând bateriile de acumulatoare formate din elemente etanşe); în acest sens toate
părţile metalice vor fi protejate corespunzător pentru a împiedica coroziunea.
Art. 151 Montarea bateriilor în dulapuri poate fi adoptată, de exemplu, în următoarele
scopuri:
- reducerea spaţiului necesar montării bateriei;
- realizarea unui echipament prefabricat în carcasă;
- protecţie faţă de pericole exterioare;

49
 fila 50 / 69

- protecţie faţă de accesul unor persoane neautorizate;

- protecţie faţă de efectele factorilor de mediu externi.
Art. 152 (1) Este interzisă montarea bateriilor în dulapuri/carcase ermetice (fără ventilaţie).
(2) Carcasele (dulapurile, cutiile) vor fi prevăzute cu spaţii/goluri pentru intrarea şi ieşirea
aerului, astfel încât să se asigure o ventilaţie suficientă pentru a preveni formarea unei
concentraţii explozive de hidrogen, în conformitate cu prevederile din standardele relevante.
(3) În carcasele cu baterii nu vor fi instalate echipamente sau dispozitive incandescente sau
care pot produce scântei. Acestea trebuie despărţite de baterie printr-un perete de separare plin
şi nu vor fi amplasate în curentul de aer al ventilării.
Art. 153 În cazul montării bateriilor în dulap:
- pardoseala şi rafturile trebuie dimensionate pentru a prelua eforturile date de
baterii în funcţionare, inclusiv la seism;
- distanţa dintre elementele acide cu plumb cu supapă sau bateriile monobloc nu
trebuie să fie mai mică de 5 mm;
- carcasa trebuie să împiedice accesul oricărei alte persoane în afara personalului
autorizat;
- dulapul trebuie să fie astfel proiectat pentru a permite accesul corespunzător
pentru mentenanţă, cu ajutorul unor scule obişnuite.
Art. 154 (1) Se pot instala în aceeaşi cameră mai multe baterii de acumulatoare de acelaşi tip
(acide, respectiv alcaline).
(2) Este interzis a se monta, temporar sau definitiv, în încăperi comune sau cu ventilaţie
comună, baterii de acumulatoare cu acid sulfuric şi baterii de acumulatoare cu hidroxid de
potasiu.
(3) Fac excepţie de la această prevedere bateriile de acumulatoare formate din
elemente etanşe.
Art. 155 (1) Acumulatoarele se vor dispune, de regulă, pe un singur nivel (dispoziţie parter)
sau în planuri succesive (în trepte), conform indicaţiilor furnizorului, montându-se pe
pardoseală şi/sau pe postamente (socluri).
(2) În zonele cu grad mic de seismicitate se admite şi montarea pe postamente cu etaj,
în cazuri excepţionale, când nu există spaţiu sau când amenajarea acestui spaţiu se face cu
dificultăţi şi numai la baterii pentru care se poate asigura stabilitatea acestora.
(3) Calculul postamentelor se efectuează la cel puţin dublul greutăţii bateriei în stare
de funcţionare.

50
 fila 51 / 69

Art. 156 Postamentele vor fi confecţionate din materiale rezistente la electrolit sau tratate ori
protejate corespunzător. Excepţie fac cele pe care se montează baterii de acumulatoare
formate din elemente etanşe la care, prin spargerea vaselor, nu se pot produce scurgeri de
electrolit (de exemplu, elemente de acumulatoare cu gel).
Art. 157 (1) Între şirurile de acumulatoare şi pereţi trebuie să existe un spaţiu liber de
minimum 50 mm pentru circulaţia aerului.
(2) Montarea elementelor blocurilor de baterii, dacă acestea au tensiunea mai mare de
24 V, se va efectua păstrând o distanţă de ventilare între unităţi de minimum 10 mm, dacă
furnizorul bateriei nu indică alte valori.
(3) Bateriile trebuie să fie uşor de asamblat şi trebuie să permită mentenanţa, cu
ajutorul unor scule izolate uzuale.
Art. 158 Pentru fiecare şir de acumulatoare montate trebuie să existe un coridor de acces cel
puţin pe o parte. Lăţimea liberă a coridoarelor de acces trebuie să fie de cel puţin 1,5 ori
adâncimea bateriei, dar nu mai puţin de 0,8 m. Când există acumulatoare pe ambele părţi ale
coridoarelor, lăţimea liberă a culoarului va fi de cel puţin 1 m.
Art. 159 Nu se recomandă instalarea acumulatoarelor în imediata apropiere a ferestrelor.
Manevrarea ferestrelor trebuie să fie posibilă din coridoarele de acces plasate de-a lungul
ferestrelor, astfel ca, în poziţia deschis, ele să nu se găsească deasupra elementelor.
Art. 160 Dispoziţia elementelor şi a conductoarelor sub tensiune trebuie să fie astfel aleasă,
încât o persoană să nu poată atinge simultan două părţi neizolate aflate sub tensiune şi situate
la o înălţime mai mică de 2 m, între care există o tensiune nominală mai mare de 120 V
(considerându-se tensiunea nominală de 2 V/element pentru acumulatoarele acide). Această
condiţie se consideră îndeplinită, de exemplu, dacă distanţa între părţile respective este mai
mare de 1,5 m sau dacă se iau măsuri de protecţie la atingerile directe (de exemplu, îngrădiri
sau acoperiri electroizolante, bariere electroizolante).
Art. 161 Dacă în aceeaşi cameră de acumulatoare se instalează mai multe baterii, se
recomandă ca distanţa dintre elementele extreme şi conductoarele aflate sub tensiune a
diferitelor baterii sau care pot intra accidental sub tensiune să îndeplinească condiţiile
prevăzute la Art. 160.
Art. 162 În scopul mentenanţei, bateriile cu o tensiune nominală peste 120 Vc.c. se vor
împărţi în grupe de acumulatoare care au 120 Vc.c. (nominal) sau mai puţin.
Art. 163 Montarea conductoarelor electrice şi a conductoarelor de instalaţii deasupra
acumulatoarelor va fi evitată.

51
 fila 52 / 69

Art. 164 (1) Elementele fiecărei baterii de acumulatoare trebuie marcate cu numere distincte.
Numerele trebuie să fie scrise vizibil pe postament sau chiar pe vasul acumulatorului.
(2) Dacă în aceeaşi cameră există mai multe baterii de acumulatoare, se prevăd
inscripţii distincte, astfel încât să fie evitate confuziile.
Art. 165 În zonele cu grad de intensitate seismică ≥ 7 (scara MSK conform
STAS 11100/1993), pentru protecţia bateriilor la seism trebuie ca vasele de acumulatoare să
aibă o construcţie adecvată pentru protecţia la seism iar, prin proiectarea construcţiilor de
susţinere să fie asigurată rezistenţa la seism, să se evite atât răsturnarea, cât şi spargerea
vaselor de acumulatoare. Eficacitatea sistemului de susţinere trebuie verificată fie prin calcul,
fie prin probe experimentale.
Art. 166 În imediata apropiere a bateriei trebuie să se respecte distanţa de siguranţă în care
este interzisă amplasarea de dispozitive care produc scântei sau incandescente (temperatura
maximă la suprafaţă 300º C), calculată conform SR EN 50272-2. Distanţa de siguranţă se
consideră respectată prin prevederea unui perete de separare plin între dispozitivele care
produc scântei sau incandescente, şi baterie.

XI.2. Amenajarea camerelor destinate acumulatoarelor

Art. 167 Cerinţe specifice pentru camere separate de baterii
În funcţie de tipul şi dimensiunea bateriilor, se vor aplica următoarele cerinţe când se
prevede o cameră de baterii separată:
- pardoseala se va proiecta astfel încât să preia sarcina bateriei, inclusiv viitoarele
extinderi;
- instalaţia electrică din cameră se execută în funcţie de standardele de montaj ale
instalaţiilor electrice din clădiri (SR HD 384.1 la SR HD 384.7, conform
aplicaţiei);
- dacă accesul este limitat la personalul calificat, uşile trebuie să poată fi încuiate
şi să fie dotate cu dispozitive de tip anti-panică;
- în cazul bateriilor cu electrolit lichid, pardoseala trebuie să fie impermeabilă şi
rezistentă chimic la acţiunea electrolitului sau celulele/blocurile bateriei se vor
aşeza în rastele ce asigură colectarea locală a scurgerilor accidentale de
electrolit;
- în cazul în care se instalează baterii de acumulatoare formate din elemente
etanşe, în care, în cazul spargerii vaselor, nu se poate scurge electrolit (de
exemplu, elemente cu electrolitul imobilizat în gel), nu este necesar ca stratul de
pardoseală şi postamentele să fie rezistente la electrolit.
52
 fila 53 / 69

- ventilaţia încăperii se va realiza conform prevederilor din subcap. XI.3. Aerul

ventilat se va evacua în atmosferă, în afara clădirii.
Art. 168 Pe lângă fiecare cameră de acumulatoare se pot prevedea următoarele anexe:
a) camera tampon;
b) camera instalaţiilor electrice anexe (de exemplu: pentru redresoare, tablouri de
distribuţie);
c) camera instalaţiilor de ventilare.
Art. 169 Se admite accesul direct în camera acumulatoarelor, fără încăperea tampon, în
următoarele cazuri:
- când accesul se face din exterior; în această situaţie se vor lua măsuri pentru a
preveni pătrunderea apei de ploaie şi a zăpezii în camera acumulatoarelor (de
exemplu, prin prevederea unor uşi duble şi a unei copertine în exterior sau prin
retragerea intrării faţă de linie a pereţilor exteriori);
- când acumulatoarele sunt de tip închis cu recombinare, iar accesul se face dintr-
o încăpere de trecere sau dintr-un coridor în care nu există instalaţii tehnologice
şi personalul nu lucrează în permanenţă;
- pentru baterii de acumulatoare etanşe.
Art. 170 (1) Camera acumulatoarelor şi camera tampon vor fi, de regulă, încăperi cu mediu
umed (simbol AD 2, conform I7) şi mediu cu pericol de coroziune (simbol AF, conform I7).
(2) Camera instalaţiilor electrice anexe şi camera instalaţiei de ventilaţie sunt încăperi
cu mediu uscat (simbolul AD1, conform I7).
(3) Camera acumulatoarelor şi instalaţiilor electrice anexe sunt considerate încăperi
speciale pentru echipamente electrice, accesibile numai persoanelor calificate pentru
exploatarea acestora (categoria BA5, conform I7).
(4) În cazul montării bateriilor de acumulatoare formate din elemente etanşe, camera
acumulatoarelor se poate considera ca încăpere cu mediu uscat (simbol AD1, conform I7),
fără pericol de coroziune.
(5) Aparatele, instalaţiile sau obiectele situate în aceste încăperi vor fi corespunzătoare
mediului din încăperea respectivă.
Art. 171 (1) Camerele de acumulatoare trebuie să fie ferite de:
a) pătrunderea corpurilor străine, a prafului, a impurităţilor şi a gazelor agresive (clor,
amoniac), în măsura în care aceste nocivităţi au o intensitate care poate periclita
buna funcţionare a bateriilor;
b) vibraţii, temperaturi scăzute sau prea ridicate, umiditate excesivă.

53
 fila 54 / 69

(2) Se interzice trecerea prin camerele de acumulatoare a conductelor pentru fluide,

precum şi a conductelor şi cablurilor electrice, cu excepţia celor care deservesc instalaţiile
propriu-zise ale acestor încăperi.
(3) Este interzisă amplasarea camerelor de acumulatoare şi a instalaţiilor electrice
anexe sub încăperi umede (băi, spălătorii, WC-uri, pompe de apă etc).
Art. 172 Înălţimea liberă a camerei acumulatoarelor trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
- din punct de vedere al circulaţiei personalului, să fie de minimum 2 m;
- din punct de vedere al instalării şi asigurării supravegherii şi întreţinerii
bateriilor, săfie egală cu înălţimea minimă indicată de către furnizorul
acumulatoarelor sau, în lipsa acestei indicaţii, trebuie să depăşească cu cel puţin
0,75 m înălţimea maximă a bateriei montate pe postament.
Art. 173 Camerele acumulatoarelor trebuie să fie uscate, bine ventilate, pe cât posibil reci.
Art. 174 (1) Pereţii, plafoanele şi pardoselile camerelor de acumulatoare şi camerelor tampon
trebuie să fie construite din materiale necombustibile.
(2) De asemenea, acestea trebuie să fie rezistente la umiditate şi electrolit în cazul
particular în care se instalează baterii de acumulatoare formate din elemente neetanşe.
Art. 175 Pereţii şi plafoanele camerelor de acumulatoare trebuie să respecte următoarele
condiţii:
- să fie tencuite;
- să fie lipsite de asperităţi;
- să fie curăţate, evitându-se căderea unor particule de material peste
acumulatoare.
Art. 176 (1) Ferestrele camerelor de acumulatoare susceptibile de a fi sparte din exterior (de
exemplu, cele situate spre căi de circulaţie publică) trebuie să fie protejate în exterior cu grilaj
sau plasă metalică cu ochiuri mici sau să fie din sticlă armată.
(2) Pentru reducerea încălzirii bateriei datorită radiaţiei solare ferestrele pot avea
geamuri mate sau geamuri cu folii de protecţie solară.
Art. 177 (1) Uşile camerelor de acumulatoare şi ale camerelor tampon trebuie să se deschidă
spre exteriorul încăperii.
(2) Ele trebuie să poată fi încuiate din exterior, deschiderea din interior putându-se
face însă cu uşurinţă cu ajutorul unui mecanism de urgenţă.
Art. 178 (1) Instalaţiile electrice din camerele de acumulatoare şi din camerele tampon
trebuie să fie corespunzătoare mediului de umiditate şi coroziune al acestora.

54
 fila 55 / 69

(2) Corpurile de iluminat trebuie să vor fie la o distanţă faţă de acumulatoare de cel
puţin 1 m, dar nu mai mică decât distanţa de securitate conform Art. 166.
(3) Corpurile de iluminat se amplasează numai deasupra coridoarelor de acces dintre
şirurile de acumulatoare şi trebuie să fie uşor accesibile.

XI.3. Ventilarea şi încălzirea camerelor de acumulatoare şi a încăperilor anexe

Art. 179 (1) Camerele de acumulatoare trebuie să fie ventilate, indiferent dacă bateriile se
găsesc în încărcare, în descărcare sau în repaus.
(2) Calculul ventilaţiei ia în considerare tipurile de baterii menţionate în
SR EN 50272-1 şi SR EN 50272-2.
(3) Ventilarea are două scopuri:
a) diluarea amestecului de hidrogen în aer, pentru înlăturarea pericolului de explozie;
b) diluarea şi evacuarea degajării de electrolit în aer, având în vedere nocivitatea
acestei substanţe pentru personalul de întreţinere şi exploatare, precum şi în vederea
reducerii gradului de agresivitate asupra materialelor.
(4) Amestecul de hidrogen în aer este exploziv, dacă acesta conţine între 3,8 şi 75%
hidrogen (în volume).
Art. 180 (1) Debitul de aer Q, necesar pentru ventilare în vederea satisfacerii cerinţei de la
articolul precedent, rezultă din relaţia:
Q=d·q·s·n·I, (m3/h) (1)
în care: d=96/4=24 este factorul de diluare necesar pentru ca
amestecul de hidrogen şi aer să nu fie exploziv;
q=0,42·10-3 m3/Ah debitul de hidrogen produs de fiecare element la
0°C şi presiunea atmosferică normală;
s=5 coeficientul de siguranţă;
n numărul de elemente;
I curentul care străbate bateria (A).
(2) Pe baza valorilor indicate, relaţia de mai sus devine:
Q=0,05·I·n (m3/h) (2)
(3) Debitul necesar de aer proaspăt este preferabil să fie asigurat prin ventilaţie
naturală, în caz contrar prin ventilaţie forţată.
Art. 181 (1) Camera bateriei sau dulapul trebuie să aibă fante de admisie şi fante de evacuare
a aerului, amplasate, de regulă, pe pereţi opuşi, la o distanţă pe verticală de minim 2 m, având
fiecare suprafaţa liberă:
A = 28 Q (3)
55
 fila 56 / 69

unde:
Q este debitul de aer proaspăt necesar conform Art. 180, exprimat în m3/h;
A este aria fantei, în cm2.
(2) Debitul de aer se poate amplifica prin canale de ventilare prelungite suficient de
sus, care nu trebuie să aibă nici o comunicaţie cu alte instalaţii de ventilaţie, evacuare gaze
sau să se afle în vecinătatea gurilor de admisie ale instalaţiilor de climatizare.
(3) În cazul bateriilor cu puterea maximă de încărcare (definită conform Art. 149c)
mai mică de 3, respectiv 2 kW, instalate în încăperi al căror volum este de cel puţin 2,5 ori
mai mare decât debitul orar de aer necesar pentru ventilare, introducerea şi evacuarea aerului
se pot face pe aceeaşi parte a încăperii.
Art. 182 (1) Dacă nu este precizat altfel de producător, curentul I (care intervine în relaţiile de
la Art. 180) are următoarele valori:
a) în timpul încărcării permanente în cazul funcţionării în regim flotant:
- pentru baterii etanşe acide cu plumb: I = 0,001 C10 (A);
- -pentru acumulatoare alcaline: I = 0,01 C5 (A);
b) în timpul încărcării ocazionale realizate cu ajutorul unei surse automatizate,
tensiunea finală de încărcare fiind limitată automat, astfel încât să nu depăşească
tensiunea de degajare a gazelor:
- baterii etanşe acide cu plumb: I = 0,01 C10 (A);
- acumulatoare alcaline: I = 0,04 C5 (A);
(2) În relaţiile indicate la alin. a) şi b), C 10 şi C5 sunt capacităţile nominale ale
bateriilor în regimurile de descărcare de 10 ore şi 5 ore.
(3) În cazul bateriilor de acumulatoare având elemente alcaline etanşe, cu
supape/recombinare, pentru valorile curentului I se vor lua în consideraţie indicaţiile
producătorului.
Art. 183 (1) Debitele de aer determinate conform prevederilor Art. 180 la Art. 182 trebuie să
fie asigurate diferenţiat pentru fiecare situaţie de funcţionare a bateriilor.
(2) Pentru scopul prezentei norme, la calculul necesarului de ventilaţie se va considera
valoarea curentului aferent regimului flotant în cazul în care regimul de încărcare ocazională
se utilizează rar (o dată pe lună).
Art. 184 (1) Ventilarea camerelor de acumulatoare va fi, pe cât posibil, natural organizată.
Dacă ventilarea natural organizată nu este suficientă, ea poate fi completată cu o ventilaţie
mecanică, ce va funcţiona numai în perioadele de încărcare ocazională sau de egalizare a

56
 fila 57 / 69

bateriilor, rămânând ca în perioadele de încărcare permanentă, descărcare şi repaus să se facă

numai ventilare natural organizată. A se vedea alin. (2) de la Art. 183. .
(2) Se admite ca ventilarea să se facă exclusiv mecanic, cu funcţionare permanentă, în
cazuri bine justificate, ca de exemplu:
a) pentru camerele de acumulatoare fără legătură directă cu exteriorul;
b) când există dificultăţi în realizarea debitului necesar prin ventilarea natural
organizată etc.
(3) La terminarea încărcării ocazionale, ventilarea mecanică va funcţiona în continuare
cel puţin 1,5 ore.
Art. 185 În cazul prevederii unei ventilări mecanice, trebuie să fie îndeplinite următoarele
condiţii:
a) să existe un sistem de blocaj care să întrerupă automat încărcarea ocazională sau de
egalizare, dacă nu funcţionează instalaţia de ventilare mecanică;
b) când ventilarea se asigură pe cale mecanică pentru toate situaţiile de funcţionare ale
bateriei, ventilatoarele şi motoarele de antrenare trebuie să fie dublate, constituind o
instalaţie de rezervă, cu intrare automată în funcţiune la oprirea instalaţiei de bază.
c) Întreruperea nedorită a alimentării cu energie electrică a instalaţiei de ventilare
mecanică, precum şi defectele pe partea electrică vor fi semnalizate.
Art. 186 În cazul bateriilor montate în cutii (dulapuri), camerele în care sunt montate aceste
dulapuri trebuie să îndeplinească cerinţele de ventilare prevăzute la Art. 180.
Art. 187 (1) Pentru camerele tampon, dacă există, trebuie să se prevadă o ventilare natural
organizată sau mecanică, după caz. Se recomandă ca schimbul orar de aer să reprezinte circa
trei ori volumul încăperii, fără a depăşi însă mărimea schimbului prevăzut pentru camerele de
acumulatoare propriu-zise.
(2) La punerea în funcţiune a bateriilor de acumulatoare, în funcţie de operaţiile pe
care le prevede în acest scop firma furnizoare, poate fi necesară o ventilare cu un debit mai
mare decât cel necesar în cursul exploatării normale.
În astfel de cazuri, ventilarea poate fi ameliorată prin deschiderea tuturor ferestrelor,
prin utilizarea ventilării de bază şi de rezervă şi, eventual, cu ajutorul unei instalaţii de
ventilare mobilă.
(3) În cazul în care există o instalaţie de ventilare mecanică, deţinătorul instalaţiei
trebuie să ia toate măsurile organizatorice necesare pentru instruirea personalului de
exploatare şi întreţinere, în vederea exploatării corecte şi evitării incidentelor de exploatare şi
a accidentelor.

57
 fila 58 / 69

(4) Indiferent dacă ventilarea este natural organizată sau mecanică, intrarea aerului
proaspăt trebuie să se facă în apropierea pardoselii.
(5) Dacă există pericolul introducerii unei cantităţi de praf, odată cu aerul pentru
ventilare, se vor lua măsuri pentru purificarea aerului proaspăt introdus.
(6) Evacuarea aerului trebuie să se facă pe partea opusă intrării, în apropierea
plafonului.
(7) Aerul proaspăt trebuie să circule, pe cât posibil, deasupra tuturor elementelor.
Art. 188 (1) Golurile şi canalele de ventilare pentru instalaţiile de acumulatoare nu trebuie să
fie în legătură cu celelalte sisteme (canale) de ventilare a clădirii.
(2) În cazul evacuării deasupra acoperişului, dacă nu se iau alte măsuri de protecţie, se
consideră că aceste condiţii sunt îndeplinite când tubul de evacuare se va găsi la înălţimea de
minimum 1 m faţă de acoperiş.
(3) Tuburile de ventilare vor fi protejate contra precipitaţiilor atmosferice.
(4) Canalele de ventilare pe sub care se circulă trebuie amplasate astfel încât să se
asigure o înălţime liberă de circulaţie de cel puţin 2 m.
Art. 189 Când există ventilare mecanică, ea trebuie realizată astfel:
- în depresiune în camera acumulatoarelor;
- în suprapresiune în camera tampon.
Art. 190 (1) Ventilatoarele şi motoarele electrice de antrenare se amplasează în afara camerei
acumulatoarelor.
(2) Motoarele ventilatoarelor care se pot afla într-un curent de gaze explozive trebuie
să fie de construcţie antiexplozivă.
(3) Ventilatoarele trebuie să fie confecţionate din materiale care nu se încarcă static şi
trebuie să fie protejate să nu producă scântei, dacă în funcţionare iau contact cu corpuri
străine.
(4) Canalele (tubulatura) de ventilare trebuie să fie realizate din materiale protejate
împotriva corodării datorită vaporilor de electrolit din aer.
Art. 191 (1) Se recomandă ca temperatura minimă de calcul în camerele de acumulatoare să
fie de +10°C.
(2) Se admit temperaturi mai joase (până la minimum 0°C), cu condiţia dimensionării
corespunzătoare a bateriei, în sensul de a se ţine seama de scăderea capacităţii şi de creşterea
căderilor de tensiune la şocuri de curent, odată cu scăderea temperaturii.
(3) Nu trebuie depăşit intervalul de temperaturi indicate de fabricantul bateriei.

58
 fila 59 / 69

Art. 192 (1) Dacă este necesar, trebuie să se prevadă instalaţii de încălzire a camerelor de
acumulatoare.
(2) Temperatura superficială a corpurilor de încălzire nu trebuie să depăşească +200 °C,
distanţa lor până la vasele acumulatoarelor nu trebuie să fie mai mică de 0,75 m, iar, în cazul
utilizării bateriilor de acumulatoare formate din elemente neetanşe, trebuie să fie rezistente la
umiditate şi electrolit.
(3) La dispunerea corpurilor de încălzire se urmăreşte încălzirea cât mai uniformă a
bateriei.
Art. 193 (1) Se recomandă prevederea unei automatizări sau a unei semnalizări pentru
pornirea şi oprirea instalaţiei de încălzire. La instalaţiile fără personal permanent,
automatizarea este obligatorie.
(2) Reglajul instalaţiei de automatizare trebuie să poată fi realizat astfel încât
temperatura în camera acumulatoarelor să nu scadă sub valoarea minimă admisă şi să nu
crească peste +25 °C, datorită instalaţiei de încălzire.
(3) În camerele de acumulatoare poate fi necesară condiţionarea aerului pentru a nu
diminua durata de serviciu a bateriilor şi a evita distrugerea acestora prin ambalare termică.
Art. 194 Dacă într-o încăpere se instalează mai multe baterii, necesarul de aer pentru
ventilarea acestora se însumează.

XI.4. Cerinţe electrice

Art. 195 (1) Acumulatoarele trebuie să fie izolate faţă de postamente sau faţă de pardoseală.
(2) Izolaţia va fi realizată astfel încât, în decursul exploatării, rezistenţa de izolaţie a
reţelei de curent continuu să nu scadă sub limitele admise.
Art. 196 (1) Protecţia împotriva atingerilor directe realizată prin obstacole sau prin
amplasarea în afara contactului direct este permisă în mod expres la instalaţiile bateriilor.
(2) Aceasta necesită, totuşi, ca bateriile cu tensiuni nominale >60 Vc.c. până la
120 Vc.c., între borne şi/sau cu tensiuni nominale >60 Vc.c. până la 120 Vc.c faţă de pământ,
să se amplaseze într-un spaţiu cu acces restricţionat, iar bateriile cu o tensiune nominală peste
120 Vc.c. să se amplaseze într-un spaţiu încuiat, cu acces restricţionat. Uşile camerelor şi ale
dulapurilor în care sunt montate baterii sunt considerate ca fiind obstacole şi se vor marca cu
etichete de avertizare, conform prevederilor Art. 231.
(3) Bateriile cu tensiuni nominale până la 60 Vc.c. inclusiv nu necesită protecţie la
atingerea directă, atât timp cât întreaga instalaţie corespunde cerinţelor pentru TFJS şi TFJP.
(4) Toate circuitele de alimentare vor fi protejate la scurtcircuit (subcap. XI.1).

59
 fila 60 / 69

(5) Părţile neizolate trebuie să fie protejate la atingere prin bariere sau carcase conform
SR HD 60364-4-41 şi se va utiliza un grad de protecţie cel puţin IP2X sau IPXXB conform
prevederilor SR EN 60529.
Art. 197 (1) Protecţia împotriva atingerilor indirecte trebuie să fie dimensionată astfel încât
tensiunea nominală de atingere să nu depăşească 120 Vc.c.
(2) Stelajele bateriilor sau dulapurile cu baterii, din metal, fie se vor conecta la
conductorul de protecţie, fie vor fi izolate faţă de baterie şi de locul instalaţiei. Această
izolaţie va corespunde cerinţelor de izolare a amplasamentului conform 1RE-IP30 şi
SR HD 60364-4-41. Pentru alte părţi conductoare, accesibile simultan, cum ar fi
conductoarele metalice, trebuie să fie evitat contactul direct.
Art. 198 (1) Zona pardoselii pe distanţa de 1,25 m în jurul bateriei va trebui să împiedice
acumularea sarcinilor electrostatice. Rezistenţa faţă de un punct legat la pământ, măsurată
conform SR EN 61340-4-1, va fi mai mică de 10 MΩ. Pe de altă parte, pardoseala trebuie să
prezinte o rezistenţă suficientă R pentru siguranţa personalului.
Rezistenţa pardoselii faţă de un punct legat la pământ, măsurată conform
SR EN 61340-4-1, pentru baterii cu tensiune nominală ≤ 500 V va fi:
50 kΩ ≤ R ≤ 10 MΩ (4)
(2) Pentru ca prima parte a condiţiei să fie îndeplinită, personalul va purta încălţăminte
anti-statică, conform normei SR EN 345, pe parcursul executării lucrărilor de mentenanţă la
baterie.

CAPITOLUL XII.
CERINŢE TEHNICE PRIVIND PERFORMANŢA INSTALAŢIEI DE SERVICII
PROPRII DE CURENT CONTINUU

XII.1. Cerinţe tehnice impuse redresoarelor/convertoarelor

Art. 199 Convertoarele electronice de putere sunt echipamente electrice bazate pe
semiconductoare, care conectează între ele 2 sau mai multe sisteme electrice, modificând
parametrii lor electrici în vederea interconectării acestora.
Art. 200 Convertoarele electronice de putere, care alcătuiesc instalaţia de servicii proprii de
curent continuu din centrale şi staţii electrice pot fi:
a) Redresoare – realizează conversia energiei electrice din curent alternativ în curent
continuu

60
 fila 61 / 69

b) Convertoare de curent continuu – realizează conversia din curent continuu în curent

continuu.
Art. 201 Într-o instalaţie electrică, echipamentele prevăzute la Art. 200 pot modifica sau
controla următoarele caracteristici:
a) Frecvenţa;
b) Tensiunea;
c) Curentul.
Art. 202 (1) Convertoarele electronice de putere se pot încadra din punct de vedere al
imunităţii la perturbaţii pe reţeaua de alimentare în 3 clase de imunitate conform
SR EN 60146-1-1.
(2) Se recomandă ca redresoarele/convertoarele din componenţa centralelor şi staţiilor
electrice să se încadreze în clasa A de imunitate, cu următoarele caracteristici:
- Frecvenţa tensiunii de intrare 50 Hz ±5%
- Tensiunea nominală de intrare 400/230 Vca +10%,-15%
220/110 Vcc +10%,-15%.
Art. 203 (1) Convertoarele electronice de putere se pot încadra din punct de vedere al
regimului de utilizare în 6 clase de serviciu conform SR EN 60146-1-1.
(2) Se recomandă ca redresoarele/convertoarele din componenţa centralelor şi staţiilor
electrice să se încadreze în clasa IV de serviciu, caracterizată prin funcţionarea
redresoarelor/convertoarelor în mod continuu la valoarea curentului nominal In, cu
următoarele abateri:
- 1,25 x In pentru 2 ore;
- 2,00 x In pentru 10 sec.
Art. 204 Se recomandă ca precizia tensiunii de ieşire a redresoarelor/convertoarelor să fie de
cel mult ±1%, conform SR EN 50272-1.
Art. 205 (1) Componenta alternativă a curentului de încărcare a bateriilor trebuie să fie cel
mult la valorile specificate în SR EN 50272-2.
(2) Limitele recomandate ale curentului Ief prin baterie la 100 Ah capacitate nominală
sunt:
a) în regim flotant 5 A pentru baterii plumb-acid
20 A pentru baterii NiCd
b) în regim de încărcare ocazională 10 A pentru baterii plumb-acid
20 A pentru baterii NiCd

61
 fila 62 / 69

c) La intrarea în curent alternativ, redresoarele trebuie prevăzute cu filtre pentru

reducerea distorsiunilor introduse de redresor în reţeaua de alimentare şi pentru
corecţia factorului de putere >0,92.
Art. 206 Echipamentele trebuie să asigure separarea galvanică între reţeaua de alimentare şi
reţeaua alimentată. Echipamentele vor include dispozitive de protecţie, precum întreruptoare
automate sau siguranţe fuzibile la ambele interfeţe de alimentare ale echipamentului
(intrare/ieşire), cu protecţia dimensionată corespunzător la scurtcircuit şi suprasarcină, precum
şi dispozitive de blocare a alimentării inverse prin convertor, în cazul lipsei tensiunii de
alimentare.
Art. 207 Temperatura normală de lucru a redresoarelor/convertoarelor se menţine, de regulă,
prin ventilaţie naturală (AN). În cazul răcirii forţate a aerului (tip AN/AF), funcţionarea
ventilatoarelor va fi monitorizată.
Art. 208 Redresoarele/convertoarele trebuie să fie complet automatizate şi să asigure reglarea
şi stabilizarea tensiunii de ieşire, compensând variaţiile tensiunii de alimentare şi limitarea
curentului de ieşire în toate regimurile de funcţionare.
Art. 209 Fiecare redresor trebuie să permită selectarea modurilor de funcţionare manual şi
automat, astfel:
a) Comanda manuală se utilizează numai pentru perioada de punere în funcţiune sau de
mentenanţă a convertorului sau a unităţii redresor-baterie;
b) Comanda automată corespunde poziţiei normale de lucru a convertorului, respectiv
regimului de încărcare normală (flotant) a bateriei. În cazul redresorului, se trece
automat în regim de încărcare rapidă în cazurile prevăzute de producătorul bateriei
de acumulatoare.
Art. 210 (1) Redresoarele/convertoarele se prevăd cu interfeţe de monitorizare a parametrilor
de funcţionare, semnalizare, alarmare.
(2) Fiecare redresor/convertor trebuie să fie echipat astfel încât să permită măsura
locală şi la distanţă a:
- curentului c.c. şi c.a.;
- tensiunii c.c. şi c.a.;
şi semnalizare la distanţă a:
- stării (de exemplu: pornit/oprit, încărcare/descărcare, test baterie)
- punerilor la pământ pe partea de curent continuu;
- avariei echipamentului;
- tensiunii maxime şi minime de curent continuu;

62
 fila 63 / 69

- lipsei tensiunii de alimentare;

- poziţiei „manual/automat” a echipamentului;
- creşterii temperaturii în interiorul unităţii.

XII.2 Cerinţe tehnice impuse bateriilor de acumulatoare

Art. 211 Bateriile de acumulatoare utilizate în instalaţiile de servicii proprii de curent
continuu ale centralelor şi staţiilor electrice vor fi de tip staţionar, etanşe cu supape, cu
recombinare.
Art. 212 (1) Bateriile de acumulatoare se pot încadra din punct de vedere al modului de
funcţionare în 3 regimuri, conform SR EN 50272-2: flotant, tampon, încărcare - descărcare.
(2) Bateriile de acumulatoare din componenţa centralelor şi staţiilor electrice trebuie
să funcţioneze în regim flotant, caracterizat prin încărcarea permanentă automată în paralel cu
receptoarele.
(3) Tensiunile aplicate în timpul încărcării în regim flotant pentru bateriile cu plumb
şi, respectiv, NiCd se recomandă să se încadreze în domeniul de valori specificat în SR EN
50272-2.
Art. 213 (1) Temperaturile de lucru pentru bateriile de acumulatoare se recomandă să se
încadreze în limitele specificate în SR EN 50272-1.
(2) Bateriile de acumulatoare cu plumb trebuie să se încadreze în intervalul de
temperaturi cuprins între -40 ºC până la +55 ºC, iar cele cu NiCd în intervalul de temperaturi
cuprins între -50 ºC până la +70 ºC. Valoarea minimă reprezintă limita de îngheţ a
electrolitului. Temperatura maximă este acceptată pentru un timp scurt de funcţionare.
Art. 214 Bateriile se prevăd cu dopuri de închidere cu opritor de flacără (SR CEI 60050-482-
05-11) pentru a evita exploziile interne, cauzate de o sursă exterioară de foc sau o scânteie.
Art. 215 (1) În cazul în care este necesară stocarea bateriilor acide, acestea vor fi complet
deconectate de la orice circuit exterior şi păstrate la o temperatură a mediului de 25ºC ± 5ºC.
(2) Pe durata depozitării bateriilor alcaline, temperatura ambiantă nu trebuie să
varieze în afara limitelor de 20 ºC ± 10 ºC.

CAPITOLUL XIII.
GOSPODĂRIA DE CABLURI

Art. 216 În instalaţia de servicii proprii de curent continuu se prevăd cabluri de JT., de
energie şi de semnalizare:

63
 fila 64 / 69

- pentru racordul surselor de alimentare în curent continuu (baterii de

acumulatoare şi redresoare/convertoare) la dulapurile de aferente instalaţiei de
distribuţie principale în curent continuu;
- pentru realizarea instalaţiei de distribuţie principale/secundare în curent
continuu destinate alimentării receptoarelor de curent continuu care se vor
racorda la aceste dulapuri.
Art. 217 Realizarea gospodăriei de cabluri aferente instalaţiei de servicii proprii va respecta
prevederile NTE 007 referitoare la realizarea reţelelor de cabluri, alegerea şi verificarea,
instalarea cablurilor.
Art. 218 Legătura de la fiecare baterie la secţia de bare aferentă, precum şi legătura de ajutor
între două secţii de bare, se va realiza prin câte 2 cabluri separate, câte un cablu izolat pentru
fiecare polaritate.

CAPITOLUL XIV.
DOCUMENTAŢIA TEHNICĂ PENTRU INSTALAŢIILE DE SERVICII PROPRII DE
CURENT CONTINUU, ARHIVARE, ÎNREGISTRAREA ŞI RAPORTAREA
MODIFICĂRILOR

Art. 219 Specificaţiile tehnice din caietele de sarcini pentru procurarea şi montarea instalaţiei
de servicii proprii de curent continuu vor conţine referiri la:
- normele tehnice şi standardele aplicabile (a se vedea cap. IV);
- cerinţe tehnice generale pentru sistem şi componente (a se vedea cap. V );
- schema şi regimul de funcţionare a instalaţiei (a se vedea cap. VI ÷ X );
- soluţia de realizare a instalaţiei (a se vedea cap. XI );
- cerinţe tehnice pentru echipamente şi materiale (a se vedea cap. VII, VIII, IX,
XV );
- cerinţe specifice pentru instalare (a se vedea cap. XI, XIII, XV );
- cerinţe privind servicii asociate furniturii, testare, şcolarizare, punere în
funcţiune etc.
Art. 220 Pentru fiecare obiectiv energetic (centrala electrică, staţia electrică) în cartea tehnică
a instalaţiilor trebuie să fie cuprinsă următoarea documentaţie tehnică:
a) Documentaţia în faza ”As-built” pentru instalaţiile de servicii proprii de curent
continuu;

64
 fila 65 / 69

b) Documentaţia tehnică finală a instalaţiei de servicii proprii de curent continuu şi a

părţilor componente (surse, dulapuri etc.).
Art. 221 Documentaţia tehnică a furniturii instalaţiei de servicii proprii de curent continuu
trebuie să cuprindă desenele şi specificaţiile de echipamente în concordanţă cu specificaţiile
tehnice din caietele de sarcini, cu standardele aplicabile, cu procesele verbale de punere în
funcţiune a instalaţiei:
- scheme electrice desfăşurate;
- amplasarea echipamentelor (vederi din faţă, spate, secţiuni etc.);
- lista componentelor;
- şiruri de cleme;
- lista cablurilor;
- lista semnalelor;
- caracteristicile de funcţionare U-I-t pentru elementele de acumulator;
- modul de montaj al componentelor instalaţiei de servicii proprii de curent
continuu recomandat de furnizor;
- certificate de probe;
- instrucţiuni, manuale de exploatare a instalaţiei şi a elementelor componente;
NOTĂ: Toate documentaţiile trebuie să fie livrate în limba română şi autentificate prin
semnătură şi stampilă de către furnizori.
- procesul verbal de punere în funcţiune;
- rapoartele lucrărilor de mentenanţă.
Art. 222 Toate modificările şi schimbările survenite în instalaţii trebuie să fie consemnate în
documente, astfel încât cartea tehnică a instalaţiei să fie menţinută în permanenţă la zi.

65
 fila 66 / 69

CAPITOLUL XV.
MĂSURI DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ, DE EVITARE A
PERICOLULUI DE EXPLOZIE, DE PREVENIRE Şl DE STINGERE A
INCENDIILOR

XV.1. Măsuri de securitate şi sănătate în muncă

Art. 223 Instalaţiile de curent continuu din centralele şi staţiile electrice fac parte din
categoria instalaţiilor de joasă tensiune.
Art. 224 Instalaţiile de curent continuu se proiectează astfel încât protecţia împotriva
electrocutării să fie asigurată prin măsuri, mijloace şi sisteme de protecţie, respectându-se
condiţiile din STAS 2612, SR EN 50272-2 şi 1RE-Ip30-90, din normele specifice de
securitate şi sănătate în muncă, precum şi precizările din acest subcapitol.
Art. 225 Încăperile în care se instalează baterii de acumulatoare cu tensiuni nominale
>120 Vc.c. sunt considerate încăperi speciale pentru echipamente electrice, accesibile numai
persoanelor calificate.
Art. 226 Înainte de punerea în funcţiune a instalaţiilor de acumulatoare, se va controla
respectarea prevederilor prevăzute la cap. XI.
Art. 227 Pentru instalarea bateriilor staţionare având o tensiune nominală >75 Vc.c. este
obligatorie o declaraţie a persoanei care instalează bateria prin care se confirmă realizarea
instalării în conformitate cu standardele şi normele tehnice aplicabile, cu instrucţiunile de
securitate ale furnizorului şi cu îndeplinirea condiţiilor care permit punerea acesteia în
funcţiune.
Art. 228 Pentru fiecare instalaţie de baterii de acumulatoare etanşe cu supapă se va prevedea
echipament de protecţie (pentru două persoane) compus cel puţin din ochelari şi mănuşi de
protecţie. Funcţie de tensiunea nominală a bateriei pot fi necesare de asemenea costume
izolante şi încălţăminte antistatică.
Art. 229 Pentru baterii ce necesită întreţinere, în apropierea camerei acumulatoarelor, pe cât
posibil în camera tampon, vor exista o chiuvetă şi un robinet de apă racordat la reţeaua de apă
sau la un rezervor cu apă cu capacitatea de 50 l/persoană.
Art. 230 În situaţia în care lucrătorul/ lucrătorii intră accidental în contact cu electrolitul (prin
atingere sau stropire), se va utiliza pentru neutralizare un antidot adecvat (de exemplu, soluţie
de borax 2,5% contra acidului sau soluţie de acid boric 3% contra electrolitului alcalin).
Art. 231 Camera în care este montată o baterie va fi identificată prin etichete şi inscripţii de
avertizare, afişate în exteriorul camerei:

66
 fila 67 / 69

- un indicator galben de avertizare „Tensiune periculoasă” dacă tensiunea bateriei

este >60 Vc.c.;
- un indicator roşu de interdicţie „Interzis focul, flacăra deschisă, fumatul”;
- un indicator galben de avertizare „Cameră Acumulator, Baterie” pentru a indica
electrolitul coroziv, gazele explozive, tensiuni şi curenţi periculoase .
Art. 232 Când în aceeaşi instalaţie electrică se găsesc atât baterii acide, cât şi baterii alcaline,
echipamentele de protecţie adecvate şi materialele de rezervă auxiliare aferente bateriilor
respective vor fi păstrate în locuri separate.
Art. 233 Atunci când se lucrează pe echipamente sub tensiune (de exemplu baterii), se vor
folosi metode adecvate de lucru sub tensiune pentru a reduce riscul de accidente, şi anume
prescripţiile din SR EN 60900, respectiv se vor utiliza numai scule izolate.
Art. 234 Personalul implicat în lucrările de mentenanţă sau care se află în apropierea unei
baterii, trebuie să fie competent şi autorizat să efectueze această lucrare şi instruit. Pentru
protecţia personalului, la proiectarea instalaţiei de baterii se va ţine seama de următoarele:
- bateria va fi prevăzută cu capace la borne care să permită operatiunile de
mentenanţă, diminuând în acelaşi timp expunerea părţilor sub tensiune;
- se va sigura o distanţă minimă de 1,50 m între părţile conductoare, aflate sub
tensiune ale bateriei şi care se pot atinge simultan, având tensiuni nominale
peste 120 V c.c.
- soclurile siguranţelor fuzibile sau bornele principale ale întreruptoarelor trebuie
să împiedice contactul cu părţile sub tensiune.
Art. 235 Înainte de începerea lucrărilor de mentenanţă/ reparaţii toate obiectele metalice
personale trebuie îndepărtate de la mână, de la încheietura mâinii şi de la gât.
Art. 236 La instalaţiile de baterii unde tensiunea nominală este >120 Vc.c., este obligatorie
îmbrăcămintea de protecţie electroizolantă şi utilizarea covoarelor electroizolante pentru a
împiedica personalul de mentenanţă să intre în contact cu pardoseala sau cu părţile legate la
priza de pământ.
Art. 237 Instalaţiile de baterii nu se pot conecta/ deconecta când sunt sub sarcină (parcurse de
curent). Efectuarea lucrărilor la aceste echipamente va fi demarată numai după deconectarea
şi separarea acestora de la restul instalaţiei.
Art. 238 Etichetele de identificare sau semnalizare se vor fixa, permanent, pe fiecare celulă,
baterie monobloc sau ansamblu de baterii şi vor conţine informaţii conform cerinţelor
specificate pentru aceste tipuri de produse.

67
 fila 68 / 69

Art. 239 Se recomandă ca fiecare celulă, baterie monobloc sau ansamblu de baterii să poată fi
uşor identificat(ă), în scopul mentenanţei, de exemplu folosind numerele celulei, bateriei.

XV.2. Măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor şi de evitare a pericolului de explozie

Art. 240 Camerele destinate acumulatoarelor şi anexelor, instalaţiilor electrice, instalaţiilor de
ventilare şi de încălzire, precum şi instalaţiilor tehnologice se vor realiza conform indicaţiilor
prevăzute în cap. XI.
Art. 241 În interiorul camerelor de acumulatoare se va prevedea un indicator roşu de
securitate cu inscripţia: FUMATUL Şl FOCUL DESCHIS STRICT INTERZISE!
Art. 242 Deţinătorul instalaţiei va elabora instrucţiuni de exploatare amănunţite şi va instrui
periodic personalul.
Art. 243 (1) La proiectarea instalaţiilor de curent continuu de joasă tensiune, se vor respecta
prevederile cuprinse în P 118, NTE 007, PE 009 referitoare la prevenirea şi stingerea
incendiilor.
(2) Încăperile acumulatoarelor se încadrează în categorii de pericol de incendiu,
conform prevederilor din normele tehnice P 118 şi PE 009, avându-se în vedere degajările de
hidrogen în timpul tuturor regimurilor de funcţionare.
(3) Camerele de acumulatoare, camerele tampon şi camera de ventilare pot fi încadrate
în categoria D de pericol de incendiu, dacă se respectă măsurile prevăzute mai sus (în acest
articol şi Art. 240 la Art. 242) şi dacă este îndeplinită în plus una dintre condiţiile următoare
(conform PE 009):
a) încărcarea ocazională se face cu o sursă automatizată; tensiunea de încărcare fiind
limitată automat la o valoare care nu depăşeşte tensiunea de degajare a gazelor, se
renunţă la încărcările de egalizare;
b) există un sistem de blocaj care întrerupe automat încărcarea ocazională sau de
egalizare, dacă nu funcţionează instalaţia de ventilaţie mecanică;
c) există o ventilare naturală care satisface condiţiile prevăzute lacap. XI în toate
situaţiile de funcţionare a bateriei;
d) camera de acumulatoare conţine o singură baterie cu tensiunea nominală de
maximum 48 V, puterea maximă a sursei de încărcare nedepăşind 2 kW.
Art. 244 Când instalarea acumulatoarelor se face, în condiţiile prevăzute la subcap. XI.1 şi
XI.3, în încăperile de producţie industrială, încăperile respective nu îşi schimbă categoria de
pericol de incendiu, datorită prezenţei acumulatoarelor.

68
 fila 69 / 69

Art. 245 Dotarea camerelor de acumulatoare şi a încăperilor anexă, necesară din punct de
vedere al prevenirii şi stingerii incendiilor şi al securităţii şi sănătăţii în muncă, se face în
conformitate cu PE 009 şi 1E - Ip34 - 89.

69