lista E-urilor bune/rele

Aditivii alimentari sunt substante care în mod normal sunt utilizati ca ingrediente. Sarea, zahãrul si otetul
sunt substante nelipsite din mâncarea noastrã. Nu sunt periculoase si fac preparatele mult mai apetisante.
Dar în ultimii 30 de ani, în continutul multor produse alimentare au apãrut substante chimice, de sintezã,
uzitate mai cu seamã în industria alimentarã. Aceastã categorie de substante artificiale sunt extrem de
nocive, care induc multe boli grave.
Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetãri Alimentare, e convins cã, cresterea
alarmantã a incidentei diferitelor forme de cancer e strâns legatã de avalansa produselor alimentare
bogate în E-uri nocive consumate frecvent de români. De asemenea, E-urile periculoase sunt "vinovate" de
rãspândirea bolilor cardiovasculare, ale tubului digestiv si a alergiilor.
"Una e sã mãnânci un mãr si cu totul alt ceva e sã bei un compot de mere conservat cu aditivi" -
semnaleazã prof. dr. Mencinicopschi. Domnia sa atrage atentia, totodatã, asupra mezelurilor - în special
asupra parizerului si crenvurstilor -, bãuturilor asa-zis rãcoritoare si preparatelor conservate cu substante
chimice - mai cu seamã supele la plic - sau afumate.
Cumpãrãm la grãmadã
În momentul de fatã, majoritatea produselor alimentare sunt etichetate. Cele fãrã etichetã, în mod firesc,
n-ar trebui comercializate. Producãtorii au început sã metioneze pe etichetã ce E-uri contine alimentul
respectiv. Conservantii, aromele, colorantii de sintezã sunt indicate pe ambalaj cu litera E, urmatã de un
numãr din trei sau patru cifre. Dar, din pãcate, cumpãrãtorul încã nu stie foarte bine care sunt cei pozitivi
si care sunt cei negativi. Si cel mai adesea, cumpãrãm la grãmadã. Mai grav e cã în în România nu existã
aparaturã performantã pentru detectarea tuturor E-urilor.
Prof. dr. Mencinicopschi spune cã putem lua un produs pe eticheta cãruia sunt specificate o serie de E-uri,
dar aparatele din dotarea laboratoarelor nu reusesc sã le evidentieze. În România, Institutul de Cercetãri
Alimentare e compatibil, în plan european din punct de vedere al specialistilor. Dar ei nu-si pot dovedi
competenta, deoarece tehnologia lasã mult de dorit. De regulã, produsele alimentare ieftine sunt si cele
mai bogate în E-uri nocive. Ele zac în stocuri si pentru a scãpa de ele, producãtorii externi le "împing" pe
pietele tãrilor cu putere de cumpãrare micã, din care face parte si România. Asa se explicã de ce cheltuim
enorm pentru rezolvarea problemelor de sãnãtate publicã. Prof. dr. Mencinicopschi e de pãrere cã e foarte
necesarã o legislatie care sã-i protejeze pe producãtorii autohtoni. Pentru cã ei sunt scosi de pe piatã de
concurentã. Producãtorul extern vinde la noi cu 40.000 de lei kilogramul un salam plin de E-uri rele si,
astfel, îl falimenteazã pe producãtorul român care aduce pe piatã un salam la 300.000 de lei kilogramul,
ce-i drept mult mai sãnãtos pentru cumpãrãtor.
Desi prof. dr. Mencinicopschi a subliniat cât de necesarã e o "lege cadru a alimentului" - asa cum e în
lumea civilizatã, totusi legislatia noastrã schioapãtã.
Dieta personalizatã
Dupã ce îi asculti pe specialisti ai impresia cã vor sã bage frica în noi si cã cel mai bun lucru e sã mori de
foame. Nu-i chiar asa. Ei vor sã ne avertizeze cã suntem bombardati de alimente toxice. Prof. dr.
Constantin Ionescu-Târgoviste, directorul Institutului de Boli de Nutritie, e adeptul dietei personalizate, în
functie de vârstã, stare de sãnãtate, profesie si alti factori specifici fiecãrui om în parte. La prima vedere o
asemenea dietã pare costisitoare.
Prof. dr. Constantin Dumitrache, directorul Institutului de Boli Endocrinologice, ne contrazice. "Mai ales
vara, avem din belsug legume si fructe". Si pentru a nu cãdea din picioare sã luãm aminte si la ce ne
recomandã prof. dr. Mencinicopschi: carne de pui, de curcã, curcan, peste oceanic gras (macrou, hering,
ton) crap, caras, pãstrãv, somon, brânzeturi - mai putin cele "topite" sau "afumate" -, lactate - cu exceptia
iaurturilor cu termene de valabilitate peste o lunã sau cu arome si coloranti chimici.
E-urile considerate de oncologi drept "criminale"
Suspecte:
• E 125, E 141,
• E 150, E 171,
• E 172, E 173,
• E 240, E 241,
• E 477;
Periculoase:
• E 102 (extrem de nociv), E 110, E 120, E 124 (colorant alimentar roz, care produce tumori pe glanda
tiroidã);
Toxice:
• E 220, E 221, E 222, E 224 (produc boli intestinale); E 338,
• E 339, E 340, E 341, E 407, E 450, E 461, E 463, E 465,
• E 466 (afecteazã tubul digestiv); E 230, E 231, E 232, E 233 (produc boli de piele); E 200 (suprimã
vitamina B12); E 320,
• E 321 - antioxidanti din margarinã (cresc colesterolul); E311, E 312 (atacã sistemul nervos); E 330 -
acidul citric sau sarea de lãmâie, cel mai periculos adaos cancerigen (produce boli ale aparatului bucal)
Cancerigene:
• E 123, E 131, E 142, E 211, E 213, E 214, E 215, E 217, E230, E 631 - interzisi în SUA, Comunitatea
Europeanã si tãrile din fosta URSS.
E-urile bune:
• vitamina E naturalã E 306, antioxidant puternic (prezent în ficat, ouã, peste, soia);
• vitamina C naturalã - acidul scorbic - E 300 antioxidant puternic
• clorofila E 140 - colorant natural
• lecitina E 322 - antioxidant natural
• pectina E 440 - gelifiant natural
• caragenon natural E 407, emulsifiant extras dintr-o algã marinã.
Autoarea acestui articol este Magda Marincovici - de la ziarul Jurnalul. Le multumim pe aceasta cale pentru
bunavointa!

PRODUSE ALIMENTARE TOXICE ªI CANCERIGENE: "E"-urile

Produsele din reþetele comercianþilor conþin zeci de aditivi alimentari (coloranþi, aromatizanþi,
conservanþi ºi stabilizatori) declaraþi toxici sau cancerigeni de cãtre organismele internaþionale. Este
vorba de substanþe chimice nocive, care apar pe etichetele sau ambalajele unde sunt enumerate
ingredientele produselor, mascate sub codul "E".
Inamicii publici nr. 1: E 211, E 142 ºi E 123, interziºi deja în SUA, Uniunea Europeana ºi fosta URSS.
Alimentele cu cele mai multe toxine, pe care trebuie sa le evitaþi la consum, sunt margarina vegetala,
guma de mestecat, uleiul de muºtar, mezelurile, bãuturile rãcoritoare ºi dulceþurile.
Dictonul dupã care "important nu e ce bagi în gura, ci ce scoþi pe gura" a cãzut în desuetudine, odatã cu
apariþia pe piaþa produselor alimentare a unei întregi game de aditivi alimentari, care, cfghipurile,
îmbunãtãþesc calitatea produselor, dar care în realitate nu sunt altceva decât substanþe chimice deosebit
de toxice, ori cancerigene. Potrivit rapoartelor organizaþiilor internaþionale, mortalitatea în rândul
populaþiei globului, cauzata de consumul alimentelor îmbogãþite cu substanþe artificiale, se afla pe locul al
III-lea, dupã consumul de droguri ºi medicamente ºi dupã accidentele de circulaþie.
Consumul îndelungat de produse alimentare aditivate sintetic produce asupra organismului uman un
bombardament asupra organelor interne, care provoacã distrugerea sistemului imunitar (acesta ajunge sa
producã anticorpi peste mãsura, folosindu-i împotriva propriului organism), precum ºi o serie de tumori
maligne ºi benigne.
Conform ultimului raport al Comisiei Naþionale de Oncologie, dat publicitãþii în aceasta sãptãmâna (din
"EVENIMENT", Vineri, 11 August 2000), în România cancerul este intr-o creºtere alarmantã ºi se estimeazã
ca aceasta afecþiune va deveni în scurt timp "boala mileniului III", împotriva cãreia nu exista încã
premizele ca se va descoperi un antidot. Deocamdatã se bãnuieºte doar ca motivele care-l provoacã sunt
poluarea, chimicalele din alimente ºi stress-ul.
Intervenþiile chirurgicale, folosite astãzi intens pentru înlãturarea celulelor canceroase nu fac altceva decât
sa mutileze organismul. Chiar ºi aºa, acestea au mici sorti de izbânda în lupta cu cancerul.
Încã de la începutul materialului de faþã, atragem atenþia ca nu cerem interzicerea produselor
"contaminate" aflate pe piaþã, ci vrem doar sa-i avizam pe consumatori asupra riscului la care se expun
cumpãrând produse fãrã a se informa asupra procesului de fabricaþie.
Lista "E"-urilor nocive
"E"-urile, cum au fost codificate pe plan internaþional substanþele chimice introduse în alimente, au fost
astfel botezate, tocmai pentru a se ascunde cumpãrãtorilor denumirea substanþelor obþinute artificial. Sub
motivaþia "tehnicã" de a se folosi o denumire care sã nu fie dependentã de multitudinea limbilor de
circulaþie internaþionalã, motivul real a fost acela de a nu speria consumatorul, de a nu-l îndepãrta de
rafturilor magazinelor care expun produse cu ambalaje atractive, dar foarte nocive datoritã conservanþilor.
Astfel a apãrut acest inofensiv cod "E".
Un studiu recent al Clinicii de Oncologie din Dusseldorf - Germania, despre efectele aditivilor alimentari
asupra organismului uman, a ierarhizat o serie de compuºi toxici sau cancerigeni. Aproape toþi aceºti
compuºi pun intr-un real pericol organismul. Prezentam în continuare, lista "E"-urilor considerate de
specialiºtii oncologi drept criminale.
Adaosuri suspecte
E 125, E 141, E 150, E 171, E 172, E 173, E 240, E 241, E 477
Adaosuri periculoase
E 102 (extrem de nociv), E 110, E 120, E 124 (colorant alimentar roz, care produce tumori pe glanda
tiroida), E 621
Adaosuri toxice
— produc boli intestinale:
E 220, E 221, E 222, E 223, E 224,
— afecteazã tubul digestiv:
E 338, E 339, E 340, E 341, E 407, E 450, E 461, E 463, E 465, E 466
— produc boli de piele:
E 230, E 231, E 232, E 233
— suprima din organism vitamina B12:
E 200
— cresc colesterolul:
E 320, E 321 (antioxidanþi din margarina)
— ataca sistemul nervos:
E 311, E 312
— produc boli ale aparatului bucal:
E 330 (acidul citric sau sarea de lãmâie - cel mai periculos adaos cancerigen)
Adaosuri cancerigene
E 123, E 131, E 142, E 211 (foarte nociv), E 213, E 214, E 215, E 216, E 217, E 230, E 631 (glutamatul de
sodiu), E 239
Notã: aditivii cancerigeni au fost deja interziºi în SUA, Comunitatea Europeana ºi fostele state ale URSS.
Ce alimente trebuie sa evitaþi sã consumaþi în exces
Conform studiilor de specialitate, se recomanda consumatorilor sa evite produsele care conþin aditivii mai
sus menþionaþi ºi care sunt prezenþi, cu preponderenþã, în anumite alimente pe care le folosim, cu
ignoranþã, zi de zi. Precizam încã o data, ca folosirea întâmplãtoare a produselor pe care le vom enumera
nu afecteazã organismul. Numai consumul îndelungat produce efectele amintite.
Margarina: produs apãrut în Al Doilea Rãzboi Mondial, în urma raþionalizãrii untului. Cercetãtorii americani
au descoperit, accidental, ca daca se încãlzeºte la 150 de grade Celsius un amestec de uleiuri vegetale, în
prezenþa hidrogenului ºi folosind catalizatori de nichel, se obþine un produs alb, asemãnãtor untului, cu o
structura moleculara identica cu cea a plasticului, pe care l-au botezat "margarina", dupã numele soþiei
(Margot) a unuia dintre savanþi. Din acel moment ºi pana în prezent, margarina a fost îmbogãþitã cu tot
soiul de coloranþi, aromatizanþi ºi vitamine sintetice, devenind unul dintre cele mai toxice produse
alimentare inventate vreodatã. Mirosul de lapte, al margarinei, e obþinut pe cale chimica.
Grãsimile vegetale din margarina devin, dupã fierbere, aproape imposibil de transformat în energie de
cãtre organism, de aceea consumatorii înrãiþi de margarinã sunt persoane care par lipsite de vlaga. Iatã
algoritmul prin care margarina destabilizeazã organismul: grãsimile sintetice nu pot fi "arse" de organism,
ele acoperã membrana celulelor sistemului imunitar, paralizându-l prin depozitarea în þesuturi. Iau locul
substanþelor naturale ce au rolul de a curata pereþii vaselor de sânge, conducând la sclerozarea lor,
evident, cu rezultate dezastruoase pentru inima, creier ºi sistemul circulator. De asemenea, obosesc
excesiv ficatul, favorizând hepatita.
Supele concentrate: conþin în exces glutamatul de sodiu, E 621, considerat de specialiºti dintre cele mai
cancerigene substanþe. Supele se obþin prin deshidratarea supelor ºi ciorbelor, preparate normal, în
cantitãþi industriale, pana rezulta un praf, care este ulterior amestecat cu chimicale (coloranþi,
aromatizanþi, conservanþi ºi glutamat de sodiu), dupã care se ambaleazã în vid, sau sub forma de
cubuleþe. Nu va lãsaþi înºelaþi de reclamele de tip "ca la mama acasã" sau de ambalajele atrãgãtoare.
Gustul va poate înºela, cãci unele chimicale dau arome mai intense decât cele naturale. Dar, vorba aceea,
"afara-i vopsit gardul, înãuntru-i leopardul".
Glutamatul de sodiu (o neurotoxinã) provoacã migrene insuportabile, care nu pot fi tratate cu
medicamente. Glutamatul se vinde producãtorilor sub forma de cristale albe, fãrã gust, ºi se combina
întotdeauna cu alþi aditivi chimici, aromatizanþi. Glutamatul se foloseºte ºi pentru conservarea laptelui,
brânzeturilor, mezelurilor ºi ciupercilor.
Organizaþii de profil din UE duc o intensa campanie de interzicere a glutamatului de sodiu. US Food & Drug
Administration a informat opinia publica din USA ca glutamatul de sodiu este unul dintre principalii factori
care produc boala Alzhelmer. Injecþiile cu glutamat, efectuate pe animale, în laborator, au distrus celulele
nervoase din creierul cobailor, câinilor ºi maimuþelor.
Zahãrul: este unul dintre alimentele cele mai controversate. Fiind deosebit de concentrat, el lezeazã
organele digestive, pe care le obliga sa prelucreze o cantitate de energie ce nu o pot suporta. Astfel, el
trece imediat în sânge - prin intestinul subþire - provoacã hiperglicemie, ceea ce obliga pancreasul sa
producã în exces insulina, organismul fiind dereglat, iar efectul fizic fiind invers celui aºteptat, în sensul ca
omul devine obosit sau agitat din pricina luptelor din interiorul organismului. Consumul în exces de zahar
expune la gripã, boli de plãmâni, infecþii urinare ºi intestinale. Evident, ne referim la zaharul obþinut din
sfecla sau trestia de zahar. Culmea este ca producãtorii au inventat ºi substituenþi ai zahãrului, dintre care
cel mai nociv este aspartamul (E 950 ºi E 951), care provoacã peste 70 de tipuri de boli mortale.
Pentru a evita efectele nocive ale zaharului, specialiºtii recomanda consumul de fructe ºi miere, pe care
organismul le asimileazã fãrã probleme.
Guma de mestecat: este aproape de neînþeles cum fabricanþii de gumã de mestecat, destinatã în special
copiilor, gãsesc necesar sã introducã în ingrediente nu mai puþin de ºapte - opt tipuri de substanþe
chimice, multe fiind pe lista celor suspecte sau nocive. Intr-o pastiluþã de gumã, cât unghia, gãsim: E 171,
E 320, E330, E 420, E421, E422, E 950, E 951, E 967 ºi alte asemenea chimicale. Mestecând regulat
guma, vã expuneþi urmãtoarelor afecþiuni: colesterol (E320), boli ale aparatului bucal (E 330) ºi cancer (E
950 ºi E 951).
Bãuturi: chiar dacã producãtorii se lauda, care mai de care, ca produsul lor este natural, în realitate,
bãuturile lor rãcoritoare mustesc de aditivi nocivi, cel mai folosit fiind acidul citric (E 330) sau sarea de
lãmâie. Aditivii E 110 ºi E 123, precum ºi înlocuitorii de zahãr mai sus amintiþi produc efectele amintite.
Evitaþi sã beþi bãuturile cu arome de citrice, acestea fiind dintre cele mai dãunãtoare. Coloranþii folosiþi, E
102 ºi E110, sunt declaraþi periculoºi.
Bãuturile alcoolice, cum ar fi berea ºi vinul, sunt saturate de metabisulfit, care da limpezime, dar care
ataca aparatul digestiv. La bere, în procesul de pasteurizare sunt folosite substanþe chimice, care
provoacã migrene. Din punct de vedere al aditivelor alimentari, tãriile (vodca, whisky etc.) nu prezintã
pericol, întrucât chiar alcoolul este un bun conservant, dar feriþi-vã de lichioruri, în care se adaugã
coloranþi: E 102, E 110 etc.
Gemuri, dulceþuri ºi alte dulciuri: nici aici nu va lãsaþi înºelaþi de pretenþia unora dintre producãtori, care
aplica eticheta "produs natural". Minciuna e dovedita chiar de eticheta unde, la ingrediente, apare
menþionat "acid citric", nelipsit din nici un borcan de gem sau dulceaþã. De asemenea, evitaþi bomboanele
intens colorate ºi în general tot ce conþine coloranþi.
Mezeluri: nu mai este nici un secret ca în toate mezelurile de pe piaþa internã, circa 40% din compoziþie
este constituita din produºi obþinuþi artificial. Pe eticheta fiecãrui sortiment de mezel veþi gãsi
nenumãraþi aditivi alimentari, nocivi, incluºi pe lista de mai sus. Grãsimile cu care sunt "îmbogãþite"
mezelurile sunt obþinute prin aceleaºi metode ca margarina. Toate aceste produse se conservã cu aceleaºi
glutamat de sodiu. Totodatã se adaugã ºi alte substanþe suspecte: nitraþi ºi nitriþi. De ce nu se mai
prepara mezelurile, dupã reþetele tradiþionale, de casã? Pentru cã se urmãreºte câºtigul, prin mãrirea
cantitãþii cu tot soiul de chimicale.
Muºtarul: fabricat în general prin amestecarea boabelor de muºtar cu uleiul de muºtar. Dacã boabele nu
prezintã pericol, uleiul de muºtar este devastator, el fiind deja interzis în Canada, unde s-a stabilit ca în
timp, produce orbirea. În India, tara mirodeniilor, uleiul de muºtar este folosit de vraci ca medicament,
fiind numeroase cazurile în care persoane tratate cu acest ulei au murit.

Cu ceva timp in urma, sucurile contineau benzoat de sodiu (conservant cu actiune cancerigena), produsele
de tip Vegeta - glutamati (conservanti alimentari foarte toxici), mezelurile - nitriti (coloranti care produc
cancer la ficat) si tot felul de substante care nelinisteau cumparatorul. Acum, este mult mai "bine":
sucurile contin E211, condimentele sintetice - E621 si E 622, mezelurile - E250. Probabil ati ghicit: este
vorba de aceleasi substante, dar deghizate sub un nume mult mai domestic. Omul civilizat poate consuma
peste o suta de asemenea E-uri in decurs de o luna, fara sa-si mai faca probleme. Unele E-uri coloreaza,
altele conserva, altele dau gust, stabilizeaza aroma, afaneaza mancarea, altele ii dau volum si consistenta.
Unele E-uri sunt substante ale caror nume iti dau fiori. Asa ar fi, de exemplu, E 215, care este de fapt
sarea de sodiu a propil parahidroxibenzoatului de etil. Alte E-uri sunt coloranti cu nume mult mai poetice,
de exemplu E110, cunoscut sub denumirea de "sunset yellow", adica galbenul de la apus de soare. Avand
la dispozitie o paleta de 20 de E-uri care coloreaza, unui suc i se poate da orice culoare imaginabila. Cu
cele 30 de E-uri care conserva se pot realiza sutele de produse pe care le gasesti expuse in soare, prin
chioscurile alimentare. Unele E-uri sunt pasnice, altele suspecte si altele de-a dreptul periculoase. De
curand, Directia de Sanatate a pus in circulatie o lista de asemenea E-uri nefaste, pe care v-o punem la
dispozitie in continuare. Datele nu sunt deocamdata complete, studiile continua, dar ceea ce urmeaza este
probabil cel mai serios semnal de alarma pe care comunitatea medicala internationala l-a dat vreodata cu
privire la alimentatia chimizata in general si la acesti aditivi sintetici omniprezenti in produsele de larg
consum, in special. Iata, grupate, substantele toxice intalnite frecvent in alimente:
- aditivi alimentari care produc cancer: E131, 142, 211, 213, 214, 215, 216, 217, 218, 239, 330.
- aditivi alimentari care afecteaza vasele de sange: E250, 251, 252.
- aditivi alimentari care produc boli de piele: E230, 231, 232, 233.
- aditivi alimentari care ataca sistemul nervos: E311, 312
- aditivi alimentari care pot produce tulburari digestive (indigestie, voma, colici abdominale s.a.): E338,
339, 340, 341, 363, 465, 466, 450, 461, 407 (din inghetata).
- distruge vitamina B12: E200.
"Topul" celor mai periculosi aditivi:
E123 - este interzis in SUA si in fostele state sovietice. Se gaseste in bomboane, jeleuri, dropsuri
mentolate, branzeturi topite si creme de branza. Este considerat cel mai puternic cancerigen dintre aditivi.
In aceeasi categorie face parte si E110, care intra in componenta dulciurilor (mai ales a prafurilor de
budinca), colorandu-le in acel galben de "apus de soare", de care vorbeam ceva mai sus.
E330 - produce afectiuni ale cavitatii bucale si are actiune cancerigena puternica. Se gaseste in aproape
toate sucurile din comert.
E102 - este un alt colorant care se gaseste in dulciuri, mai ales in budinci. Are actiune cancerigena si el.
Aceasta lista este extrasa din raportul Oficiului Consumatorilor din Piata Comuna Europeana si a fost
intocmita la inceputul anului 2000. Folositi aceste liste atunci cand faceti cumparaturi si evitati alimentele
care contin aditivi alimentari periculosi. Persoanele care deja sufera de anumite afectiuni, cum ar fi cele
vasculare, dermatologice etc. vor evita in mod special sa consume orice aliment ce contine aditivi care
agraveaza afectiunea de care sufera.
MARGARINA
Margarina a aparut in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand untul se gasea tot mai greu. O echipa
de cercetatori americani a avut atunci ideea sa ia diverse uleiuri vegetale, sa le incalzeasca la 150'C si sa
le adauge hidrogen in prezenta unor catalizatori de nichel, ca sa se intareasca. A fost obtinut un produs alb
asemanator cu untul ca si consistenta si cu... plasticul ca structura moleculara, adica margarina. Din al
Doilea Razboi Mondial pana acum, margarina s-a "imbogatit" cu coloranti, cu vitamine sintetice, mai nou
cu aromatizanti artificiali, care o fac sa miroasa a lapte mai tare decat laptele. Aceasta este mica legenda a
margarinei - un amestec de grasimi asemanatoare cu cele din alimentele prajite mult timp, greu de
transformat de organism in energie. Atunci cand aceste grasimi sunt metabolizate de catre organism, au
"darul" sa incurce o multime de procese naturale:
- sunt incorporate in membrana celulelor sistemului imunitar, impiedicand activitatea acestora. Aceasta
inseamna sensibilitate mai mare la infectii, la intoxicatii, la cancer. Nutritionistii spun ca nu exista mijloc
mai eficient de paralizare a sistemului imunitar decat consumul de margarina si de alimente prajite.
- iau locul anumitor substante naturale care au rolul de a curata peretii vaselor de sange, ceea ce
inseamna sclerozarea acestora, cu rezultate nefaste pentru inima, creier, sistemul circulator pe ansamblu.
- favorizeaza formarea de depozite de grasime pe talie si pe fese, precum si aparitia celulitei.
- solicita excesiv ficatul pentru a fi metabolizate.
Din fericire, margarina are suficienti substituenti naturali, care nu numai ca o inlocuiesc cu succes, dar si
ajuta la eliminarea efectelor sale nefaste.
Inlocuitori naturali ai margarinei
- Untul romanesc in general este mai bun decat cele de import, deoarece este mult mai putin procesat si
denaturat.
- Uleiurile obtinute prin presare la rece, de floarea-soarelui, masline, arahide, susa s.a. duc la scaderea
colesterolului si curata vasele de sange.
ZAHARUL
Este, fara indoiala, unul dintre alimentele cele mai studiate si mai contestate de medicina, fie ea clasica ori
naturista. Fiind un aliment foarte concentrat, el uzeaza pur si simplu anumite organe, asa cum un
combustibil cu cifra octanica prea mare uzeaza un motor. Pentru un organism adaptat de milioane de ani
sa se hraneasca cu zaharuri complexe din fructe, miere, cereale si legume, ingerarea unei ciocolate sau a
altor dulciuri concentrate este un adevarat soc, care produce dezechilibre in lant:
- zaharul strabate cu usurinta intestinul subtire ajungand in sange, unde provoaca o stare de
hiperglicemie;
- aceasta va determina o stare de excitare fizica si nervoasa;
- pancreasul alertat peste masura, secreta mai multa insulina decat normal, ceea ce are ca rezultat
scaderea zaharului din sange sub medie, asa incat in scurt timp se instaleaza o stare de hipoglicemie;
- ficatul isi face datoria si transfera o parte din rezervele sale de glucide in sange.
Aceste alternante deregleaza intreg metabolismul si, in timp, obosesc si uzeaza organismul (mai ales
pancreasul), epuizand in acelasi timp sistemul nervos.
Organismul uman are o mare capacitate de adaptare, asa incat la cei mai multi dintre noi aceste fenomene
sunt suportate o buna perioada de timp, abia intr-un tarziu aparand problemele de sanatate. Faptul ca
aceste probleme apar ceva mai tarziu nu inseamna insa ca nu apar sau ca sunt mai putin grave. Iata care
sunt principalele tulburari cu care se confrunta consumatorii de zahar:
- pancreasul suprasolicitat se deregleaza pur si simplu, normalizand tot mai greu glicemia, ceea ce duce la
diabetul zaharat, cu toate consecintele sale cumplite: de la orbire la tulburari circulatorii majore ori boli
cardiace fatale. In Romania se estimeaza ca peste sase sute de mii de oameni sufera, in diferite stadii, de
diabet.
- sistemul imunitar este partial inactivat vreme de cateva ore dupa ingerarea zaharului printr-un lant de
procese hormonale prea complexe pentru a fi descris aici. Aceasta duce la o expunere periculoasa si inutila
la gripa, boli de plamani, infectii urinare si intestinale, rinita, sinuzita etc.
- lipsa de calciu se instaleaza si ea cu timpul, mai ales daca consumul regulat de zahar in diferite forme
este insotit si de un stres puternic.
- caria dentara apare la 94% din populatia care consuma produse cu zahar (de sase ori mai mult decat in
urma cu 200 de ani, inainte de descoperirea zaharului). Cauza nu este, asa cum se credea acum zece ani,
faptul ca zaharul si dulciurile favorizeaza dezvoltarea bacteriilor pe dinti, ci perturbarea unui lant de
procese metabolice ale calciului.
- obezitatea se instaleaza frecvent la marii consumatori de dulciuri. Acest lucru se produce desi zaharul nu
este atat de bogat in calorii pe cat se crede, dar are "darul" de a perturba echilibrul hormonal, ceea ce
duce la cresterea apetitului si la dezvoltarea in exces a tesutului adipos.
- o serie de alte boli cum ar fi: reumatismul, anemia, astenia, degenerescenta osoasa, cancerul, scleroza
multipla, sinuzita si rinita cronica, tulburarile hormonale se agraveaza ca o consecinta a consumului de
zahar si se retrag ca prin farmec o data ce am renuntat la el.
Iata de ce va propunem ca in aceasta vara sa renuntati doar pentru o perioada, sa zicem o luna, la zahar,
pentru a verifica in practica efectul miraculos al renuntarii la otrava alba, cum "alinta" naturistii occidentali
zaharul.
Inlocuitorii naturali ai zaharului
Cel mai potrivit inlocuitor natural al zaharului este mierea de albine, care este nu doar un amestec foarte
complex de zaharuri naturale, ci si un produs viu, care contine substante special facute sa ajute
organismul sa asimileze fara probleme acest aliment. In perioada de vara, un inlocuitor si mai bunt sunt
fructele proaspete, care acum se gasesc din abundenta. Sucurile, salatele de fructe, fructele consumate ca
atare sunt o adevarata relaxare pentru organism, ducand la normalizarea glicemiei, la reglarea functiilor
pancreasului, la rafinarea gustului, precum si a perceptiilor olfactive. Iarna, fructele uscate: stafidele,
smochinele, curmalele, caisele deshidratate etc. sunt un excelent inlocuitor al zaharului. Ele sunt foarte
dulci, foarte bogate in zaharuri (aproape 80% din masa lor), dar sunt mult mai usor de suportat de
organism fata de zaharul alb.
Antidoturi naturale pentru zahar
Exista anumite plante care au darul de a corecta intr-o buna masura efectele nefaste ale consumului de
zahar si de alimente indulcite cu zahar. Cele mai cunoscute si la indemana antidoturi de acest fel sunt:
- tijele si frunzele proaspete de papadie - consumate ca atare sau sub forma de salata.
- frunzele de dud, de afin, de nuc - se ia o lingurita pulbere de planta uscata de patru ori pe zi, la doua ore
dupa masa, cu putina apa.
- afinele proaspete si sucul de afine.

"Bomba E-urilor loveste din nou

Ultima lista a E-urilor a fost publicata recent in revista franceza "Villejuif". In aceasta figureaza E-uri care
s-au dovedit a avea un grad de nocivitate mai mare decit cel estimat initial. Unele dintre ele sint
cancerigene, iar altele doar periculoase pentru sanatate. Doua dintre E-urile de pe lista au fost interzise in
tarile UE.
Prof. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare, ne-a declarat ca in tarile
Uniunii Europene este in plina desfasurare evaluarea unor substante care ar putea indeplini functia de
aditiv alimentar. "In prezent, in UE se fac eforturi deosebite pentru rescrierea listelor de aditivi alimentari,
scopul fiind siguranta alimentara a consumatorului", a adaugat prof. Mencinicopschi.

E-uri cancerigene:

E-123,
E-131,
E-142,
E-210,
E-211,
E-212,
E-213,
E-214,
E-215,
E-216,
E-217,
E-330

E-uri periculoase: E-102, E-120, E-124, E-153, E-220, E-221, E-222, E-223,E-224, E-226, E-230, E-232,
E-233, E-250, E-251, E-252, E-311, E-312, E-407, E-450

E-102 - tartrazina, colorant, galben artificial, poate provoca alergii, periculos. Se gaseste intr-o gama
larga de alimente, de la produse de patiserie pina la bauturi racoritoare si spirtoase.

E-120 - acidul carminic, colorant rosu natural de origine animala (se obtine dintr-o specie de insecta),
periculos. Se gaseste mai ales in bauturi spirtoase

E-123 - amarant - colorant rosu artificial - foarte cancerigen. Se gaseste in bauturi spirtoase. In SUA a
fost interzis.
E-124 - colorant artificial - rosu ponceau, periculos, poate provoca alergii. Se foloseste in bauturi.

E-131 - colorant artificial - albastru, foarte cancerigen. Se foloseste in bauturile spirtoase si in prajituri.

E-142 - colorant artificial - verde - foarte cancerigen. Se foloseste la bauturi

E-153 - carbunele vegetal, poate provoca tulburari gastrice.

E-210, 211, 212, 213, 214, 215, 216, 217 - conservanti cancerigeni. Se gasesc intr-o gama extrem de
larga de alimente, de la conserve, muraturi, dulceturi, pina la biscuiti.

E-220, 221, 222, 223, 224, 226 - conservanti artificiali, periculosi. Se gasesc in toate produsele, in
vinurile albe si chiar in fructele uscate.

E-230 - conservant artificial. Cu acest conservant sint tratate fructele. Recent au fost trecute in UE de la
aditivi la pesticide si interzise.

E-233 - conservant artificial, interzis in UE.

E - 239 - conservant artificial, cancerigen, este folosit in unele cosmetice."

Orice medic pediatru insista ca parintii sa ii prepare acasa copilului toate mesele. Iar nutritionistii
recomanda mancarea de la bunica de acasa, adica cea naturala. Au dreptate, dar cu toate acestea exista si
asa-numitele E-uri bune pe care puteti sa le ingerati fara efecte secundare negative.

Primul loc pe lista E-urilor bune il ocupa licopenul, un colorant rosu-galben, obtinut din tomate. Il gasiti in
produse sub denumirea comerciala de E 160. Licopenul se obtine din fierberea rosiilor. "Iar natura a fost mai
mult decat generoasa, pentru ca, prin fierbere, licopenul in loc sa se distruga, se genereaza in cantitate si mai
mare", explica prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare din Bucuresti.

"Licopenul e un antioxidant puternic. Este dovedit ca scade riscul aparitiei cancerului de prostata si chiar al
cancerului de san", continua profesorul. Un alt aditiv de culoare rosie care nu prezinta efecte negative este E
162 sau rosul din sfecla. "Un colorant bun, sanatos, care nu prea are varianta de sinteza si care poate fi gasit de
multe ori in iaurturi.

Si rosul din ardei e un colorant bun, sanatos care contine o substanta indicata in curele de slabire. Aceasta are ca
efect cresterea ratei metabolismului bazal, adica accelereaza arderea grasimilor", spune directorul Institutului de
Cercetari Alimentare. Si E-urile 163 sunt considerate sigure.

Din aceasta grupa fac parte coloranti de la roz la albastru inchis, in functie de fructele si legumele din care se
extrag. Mai exista insa o alta categorie de aditivi buni.

Vitaminele sunt aditivi alimentari buni

Vitamina E sau E 306 are un rol important in preventia bolilor cardiovasculare. E 306 e dovedit a avea actiune
antioxidanta foarte puternica si astfel devine eficient in prevenirea si tratarea arterosclerozei. Si vitamina C sau
E 300, alaturi de betacarotenul numit E 160 nu pericliteaza sanatatea.

De asemenea, echivalentul vitaminei B12, E 101, are un rol important in metabolismul glucidelor, grasimilor si
proteinelor. Mai mult, E 100 este hepatoprotector care favorizeaza secretia biliara si se gaseste cu
preponderenta in amestecul cunoscut sub numele de curry.

E 140 are un efect dezinfectant, iar E 322 inseamna lecitina si se gaseste in ciocolata. Atentie insa! Pentru
acesti aditivi exista atat varianta naturala, cat si cea de sinteza, iar consumatorii nu le pot deosebi.

"Legea nu obliga producatorii sa specifice daca e vorba de varianta naturala sau de sinteza acestor E-uri",
explica prof. dr. Gh. Mencinicopschi. Iar in prezent nu exista nici macar semne ca in viitorul apropiat
producatorii vor fi obligati sa specifice pe eticheta provenienta acestor substante.

Firesc, varianta de sinteza e tot un produs chimic care nu are de-a face cu ceea ce se gaseste in natura. De
asemenea, aditivii buni sunt si mult mai scumpi pe piata alimentara si acesta e motivul pentru care nu sunt
folositi frecvent.
Citeste eticheta!

Iata care este recomandarea pe care o fac toti specialistii in nutritie. Daca nu ai informatii suficiente despre
posibilele efecte ale aditivilor, ghideaza-te dupa un principiu simplu: cu cat mai putine substante componente,
cu atat mai bine. Dar si aici sunt nuante. Spre exemplu, intr-un aliment foarte simplu, borsul, poti sa gasesti acid
citric (tot un E) care nu e obtinut prin fermentarea naturala care sta la baza acestui lichid.

Asa ca cel mai bun sfat ar fi: evita alimentele care au printre ingrediente substante pe care nu le cunosti.

E-urile bune:
 vitamina E naturala E 306, antioxidant puternic (prezent în ficat, oua, peste, soia);
 vitamina C naturala – acidul scorbic – E 300 antioxidant puternic
 clorofila E 140 – colorant natural
 lecitina E 322 – antioxidant natural
 pectina E 440 – gelifiant natural
 caragenon natural E 407, emulsifiant extras dintr-o alga marina.

Va prezentam un extras din celebra carte Dictatura pseudo-stiintei, scrisa de biomatematicianul Ioan Vladuca.
Sistemul oficial prezinta aditivii alimentari ca fiind substante chimice inofensive: „Aditivii alimentari sunt auto-
rizati de Uniunea Europeana pentru toate statele membre, la fel ca si pentru Norvegia si Islanda. Legislatia
Uniunii Europene prevede ca pot fi folositi doar acei aditivi care sunt autorizati. Aditivii alimentari pot fi
autorizati doar daca:
 sunt necesari din punct de vedere tehnologic pentru productie;
 nu inseala consumatorul;
 nu reprezinta un risc pentru sanatatea consumatorului”.[1]

In realitate, aditivii:
 nu sunt intotdeauna necesari din punct de vedere tehnologic;
 inseala consumatorul (potentatorii de gust si aroma dau impresia ca alimentul este mai concentrat; colo-
rantii si aromele creeaza iluzia unui aliment natural si proaspat);
 reprezinta un risc real pentru sanatatea consumatorului.

Consumul indelungat de produse cu aditivi artificiali produce dezorientarea sistemului imunitar care ajunge sa
produca anticorpi impotriva propriului organism; astfel apar bolile autoimune.

Multe produse alimentare contin urmatorii aditivi:

 acesulfam potasiu (E 950) indulcitor artificial care afecteaza glanda tiroida;
 acid fosforic (E 338) acidifiant folosit la bauturi racoritoare. Produce tulburari digestive;
 aspartam (E 951) indulcitor artificial folosit la bauturi racoritoare; produce durere de cap, ameteala,
greata, oboseala, iritabilitate, spasme musculare, palpitatii, tahicardie, insomnie, anxietate, pierdere a
memoriei, tulburari de comportament;
 azorubina (E 122) colorant rosu obtinut din gudron. Poate produce reactii alergice, mai ales la
persoanele care sufera de astm;
 benzoat de potasiu (E 212) conservant care poate produce crize de astm si tulburari neurologice;
 benzoat de sodiu (E 211) conservant folosit si pentru a masca gustul unor alimente de calitate slaba;
agraveaza astmul si poate provoca urticarie. Unii cercetatori il considera cancerigen;
 bisulfit de potasiu (E 228) conservant care produce crize de astm si tulburari intestinale;
 butilhidroquinona tertiara (TBHQ, E 319) derivat petrolier care poate provoca greata, voma, delir;
 carmin (E 120) colorant rosu obtinut din insecte. Poate provoca hiperactivitate si eruptii cutanate;
 ciclamat (E 952) indulcitor care poate produce migrene; este cancerigen;
 citrus red 2 (E 121) colorant cancerigen. Se foloseste la colorarea cojii unor citrice. Nu trece prin coaja.
Riscul apare daca se consuma coaja fructului;
 eritrozina (E 127) colorant rosu cancerigen;
 galat de dodecil (E312) utilizat pentru prevenirea rancezirii grasimilor. Se foloseste la uleiuri, ma-
rgarina, sosuri. Provoaca modificari hematologice, tulburari nervoase, iritatie gastrica si cutanata.
 glutamat monopotasic (E 622) potentator de aroma care poate produce greata, voma, crampe abdomi-
nale;
 glutamat monosodic (E 621) potentator de aroma folosit la condimente si la praf de supa. Produce
greata, slabiciune, dureri de cap, senzatie de arsura in ceafa si antebrate, astm, modificari ale ritmului
cardiac, respiratie dificila. Experientele efectuate pe animale au aratat ca E 621 duce la distrugerea neu-
ronilor din creier;
 guma arabica (E 414) agent de ingrosare folosit la sucuri; provoaca iritatia mucoaselor;
 guma guar (E 412) agent de ingrosare folosit la sucuri si inghetate. Produce greata, balonari si crampe;
 indigotina (E 132) colorant albastru care poate produce greata, voma, hipertensiune arteriala, reactii
alergice;
 metabisulfit de potasiu (E 224) si metabisulfit de sodiu (E 223) conservanti care provoaca tulburari
intestinale si crize de astm. Sunt substante greu metabolizate de persoanele cu insuficienta renala;
 nitrit de potasiu (E 249) si nitrit de sodiu (E 250) conservanti si fixativi de culoare. Produc ameteli si
dureri de cap. Sunt cancerigeni;
 propionat de calciu (E 282) folosit in produsele fainoase ca inhibitor al ciupercilor. Poate provoca
migrene si eruptii cutanate la lucratorii din brutarii;
 ribonucleotide de sodiu (E 635) potentator de aroma folosit la placinte si la cartofii prajiti. Poate
produce eruptii cutanate. Reactia este in functie de doza si cumulativa;
 silicat de aluminiu si potasiu (E 555) folosit in sare, lapte praf si faina. Aluminiul este asociat cu
dementa Alzheimer si cu tulburarile placentare din timpul sarcinii;
 sulfit acid de calciu (E 227) utilizat pentru a pastra aspectul proaspat al unor fructe si legume. Poate
provoca reactii alergice severe;
 sunset yellow (E 110) colorant galben care produce rinita, congestie nazala, reactii alergice, dureri abdo-
minale, greata, varsaturi, degradari cromozomiale, tumori renale;
 tartrazina (E102) colorant galben utilizat in industria textila. Se foloseste pentru colorarea dulciurilor,
bauturilor, supelor, pestelui, mustarului. Poate provoca rinita, urticarie, crize de astm, hiperactivitate,
distrugeri cromozomiale, tumori tiroidiene;
 zaharina (E 954) indulcitor obtinut din toluen. Experientele pe animale au dovedit ca este cancerigen
Printre pericolele care pândesc organismul din cauza E-urilor se numără alergiile, dereglările
hormonale, tulburările hepatice, bolile intestinale şi ale ficatului, tulburările hepato-biliare, ale tubului
digestiv, cancerul şi creşterea nivelului de colesterol

Majoritatea produselor alimentare din magazine au în compoziţie E-uri. Dacă unele dintre acestea sunt
considerate inofensive, majoritatea sunt nocive pentru sănătate dacă sunt consumate pe perioade mari de timp.
Prof. univ. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, a realizat pentru
gândul o listă a celor mai periculoşi aditivi alimentari pe care îi întâlnim în produsele pe care le mâncăm zi de
zi. "Pentru că legislaţia din România permite producătorilor să nu mai scrie pe etichetă E nu ştiu de care, aceştia
precizează denumirea ştiinţifică a aditivului, iar omul devine confuz", subliniază specialistul în nutriţie.

• Sucurile acidulate conţin E 102 - tartrazină şi E 110 - galben portocaliu, ambii aditivi fiind coloranţi
artificiali care nu trebuie consumaţi frecvent, deoarece ne pun sănătatea ficatului şi a rinichilor în pericol. Acest
colorant se mai găseşte şi în prăjituri, cereale glazurate, deserturi instant, peşte afumat, icre de peşte, sosuri,
brânzeturi şi lactate aromate.

• Galben de chinolină - E 104 este des întâlnit în sucuri de grapefruit roşu. Acesta trebuie consumat cu
moderaţie, mai ales de copii, deoarece este responsabil de apariţia ADHD -ului. Şi persoanele astmatice trebuie
să evite galbenul de chinolină .

• Dioxidul de sulf - E 220 este întâlnit în bere şi vin. Potrivit medicului Mencinicopschi, acest aditiv alimentar
provoacă dureri de cap, apariţia senzaţiei de ameţeală şi afecţiuni intestinale.

• Aspartamul - E 951 este un îndulcitor tot mai des folosit în industria alimentară, deoarece acesta oferă
alimentelor un gust aparte, însă poate fi sursa a peste 70 de tipuri de boli canceroase. Nelipsit din guma de
mestecat, produsele zaharoase sau băuturi răcoritoare, aspartamul duce la scăderea imunităţii, la apariţia bolilor
pulmonare, infecţii intestinale şi urinare.

• Glutamatul de sodiu - E 621 este aditivul alimentar responsabil de gustul irezistibil al hamburgerilor, pizzei,
pastelor bolognese sau carbonara, hotdogul şi al shaormei. Acest E este nelipsit din preparatele de tip fast-food.
Modul în care aditivul E 621 acţionează la nivelul organismului este foarte periculos, atrag atenţia specialiştii în
nutriţie. Astfel, acest aditiv alimentar nu acţionează numai la nivelul gustului, ci şi al creierului uman. Rolul
glutamatului este acela de a da creierului impresia că acel aliment este foarte gustos. Deşi are capacitatea de a
face mâncarea irezistibilă, acest aditiv este toxic, apreciază specialiştii în nutriţie. Creşterea calităţii gustative a
alimentelor perturbă un mecanism extrem de complex, dar vital pentru fiinţa umană - acela al echilibrului dintre
saţietate şi foame.Iar dacă ingerăm cantităţi mari de alimente care conţin glutamat, putem suferi de ameţeli,
dureri de cap şi senzaţii de greaţă, avertizează Mencinicopschi.

• Poliricinoleat de pologlicerol - E 476 este des întâlnit în dulciurile pe bază de cacao sau ciocolată. Acesta nu
trebuie consumat abuziv, deoarece duce la apariţia alergiilor, la dereglări hormonale, tulburări nervoase şi la
creşterea nivelului de colesterol.
• Bromatul de potasiu - E 924 - des întâlnit în produsele de panificaţie, trebuie consumat cu moderaţie,
deoarece consumul excesiv poate duce la apariţia senzaţiei de greaţă, vărsături, diaree sau la apariţia diverselor
dureri, odată ce este ingerat.

• Sulfatul de sodiu - E 514 - afectează vezica biliară, lactatul de calciu - E 327 prezintă printre efecte adverse
stări de hipercalcemie şi insuficienţă renală.

• Nitritul şi nitratul de sodiu, E250 şi E251, împiedică dezvoltarea bacilului botulinic şi dau mezelurilor o
culoare rozalie, apetisantă. "Pot duce însă la formarea nitrozaminelor care sunt cancerigene. În multe zone din
România nitraţii sunt prezenţi şi în apa de băut şi pot avea consecinţe grave asupra sănătăţii. În cazul sugarilor,
urmările sunt tragice, pentru că aceştia blochează hemoglobina şi copiii mici pot să moară prin asfixiere
celulară", mai spune Mencinicopschi.

Doar 20 de aditivi alimentari, din 315, sunt siguri

E160, E 162, E 300, E100 - sunt numai câţiva dintre aditivii alimentari consideraţi siguri sau inofensivi. Aceste
E-uri "bune" sunt substanţe naturale extrase din fructe sau legume şi se găsesc în alimente sub formă de
vitamine, coloranţi, lecitină. "Din cei peste 315 aditivi alimentari utilizaţi în prezent, mai puţin de 20 sunt E-uri
«bune»", afirmă prof. univ. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare.

E 160 sau licopenul este un colorant roşu-galben, un caroten natural obţinut din tomate. "Acesta este unul
dintre aditivii consideraţi siguri şi el poate reduce riscul de apariţie a cancerului", susţine prof. Mencinicopschi.

Un alt aditiv alimentar considerat sigur de către experţi este E 162. Cunoscut ca şi "roşu de sfeclă", acesta
este tot un colorant natural, care se extrage - aşa cum îi spune şi numele - din sfecla roşie. Substanţa se găseşte
în produse precum sucuri, lichioruri, prăjituri, bomboane şi produse de cofetărie, snacksuri. Sub numele de E
300 se ascunde, în unele alimente, cunoscuta vitamina C sau acidul ascorbic.

Acest aditiv potenţează şi menţine culoarea roşie a cărnii conservate şi, de asemenea, împiedică oxidarea
alimentelor, menţinând gustul şi culoarea acestora. E 306 este vitamina E, un aditiv considerat inofensiv
pentru organism. Ouăle, laptele, carnea, uleiul vegetal sunt câteva dintre sursele naturale foarte bogate în
vitamina E.

"Deşi unii aditivi buni sunt extraşi din surse naturale, cel mai bine ar fi ca substanţele respective să le luăm
direct din produsul din care sunt extrase şi nu din alimentele care le conţin", subliniază prof. dr. Gheorghe
Mencinicopschi.
Exista E-uri bune si E-uri rele. Si pe unele, si pe altele le mancam in fiecare zi.

Noi si copiii nostri. Dar cum putem deosebi "prietenii" de "dusmani"? Si in privinta E-urilor, se poate spune ca
nu substantele in sine sunt periculoase, ci cantitatea si numarul lor. Pentru copiii pana la 1 an sunt recomandati
numai aditivi naturali.

Cu cat intr-un aliment sunt mai multi aditivi, cu atat este mai dubios si nu trebuie oferit copiiilor sub 3 ani.
Micutii sunt mai sensibili decat noi, adultii. Din pacate, piata dulciurilor pentru copii este si cea mai bogata in
E-uri. De ce?

Pentru ca micii degustatori sunt greu de convins. Iar argumentul cel mai important ramane culoarea. De aceea,
sucurile, budincile, jeleurile sunt pline de coloranti nu tocmai nevinovati.

Copiii, cei mai expusi?

E 123, spre exemplu, este interzis in multe tari civilizate. La noi, este permis in anumite produse si, mai grav,
producatorii nu respecta legislatia si-l mai strecoara si in alte alimente...Adica in bomboane, jeleuri, dropsuri
mentolate, branzeturi topite si creme de branza.

Din aceeasi categorie fac parte si E 110 si E 102, coloranti prezenti mai ales in dulciuri si prafuri de budinca.
Aproape toate sucurile contin E 330, o substanta considerata responsabila pentru o serie de afectiuni ale
cavitatii bucale.

Special pentru cei mici...

Pentru produsele destinate copiilor, lista aditivilor permisi este restrictionata si admite doar substante cat mai
naturale, cum ar fi acidul lactic (E 270), pentru sugarii sanatosi, lecitina (E 322), care e intalnita si in ciocolata,
acidul fosforic (E 338), pectinele (E440), caragenon (E 407).

Alimentele pe care i le poti da micutului tau, dupa intarcare, pot contine acidul acetic (E 260), carbonatii (E
500), care se gasesc in biscuiti, cereale si pesmeti.

De asemenea, sunt permise mono si digliceride (E 471) si acidul tartric (E 334). La produsele pe baza de fructe
si cu continut redus de zaghar, sunt permisi citratii (E 333) si fosfatii (E 341).
E-uri bune
E 101 - riboflavina sau vitamina B2
E 140 - clorofila, colorant natural
E 300 - vitamina C (acidul scorbic), antioxidant puternic
E 306 - vitamina E naturala, antioxidant prezent in ficat, oua, peste, soia
E 322 - lecitina, antioxidant natural
E 407 - caragenon, emulsifiant natural extras dintr-o alga marina
E 421 - manitolul
E 440 - pectina, gelifiant natural.
*Observatii: Lista prezenta nu este completa si poate suferi modificari.
E-uri de speriat
Suspecte: E 125, E 141, E 150, E 171, E 172, E 173, E 240, E 241, E 477.

Periculoase: E 102 (extrem de nociv), E 110, E 120, E 124 (colorant alimentar roz, suspectat ca ar produce
tumori pe glanda tiroida).

Toxice: E 220, E 221, E 222, E 224, E 338, E 339, E 340, E 341, E 407, E 450, E 461, E 463, E 465, E 466
(afecteaza tubul digestiv); E 230, E 231, E 232, E 233 (produc boli de piele); E 200 (suprima vitamina B 12); E
320, E 321 - antioxidanti din margarina (cresc colesterolul); E 311, E 312 (ataca sistemul nervos); E 330 -
acidul citric sau sarea de lamaie (produce boli ale aparatului bucal).

Posibil cancerigene: E 123, E 131, E 142, E 211, E 213, E 214, E 215, E 217, E 230, E 631. Sunt interzise sau
foarte limitate ca folosite in alimente in SUA, Comunitatea Europeana si tarile din fosta URSS.