Obiceiuri culinare in vremurile biblice

Biblia ne ofera numeroase exemple de tipuri de mese atat simple cat si somptuoase.
Cele mai simple mese mentionate sunt: painea si apa( 3 Regi 13,8), urmata de masa
taraneasca de pranz a lui Rut : paine muiata in otet de vin si cereale prajite ( Rut 2, 14).
Majoritatea evenimentelor vietii evreiesti constituiau motive de sarbatoare constand in ospete
(in cazul nuntii), in mese festive ( de ex: sarbatoarea care marca sfarsitul tunderii oilor) sau
banchete (misteh- cu radacini din verbul a bea), cel mai cunoscut banchet fiind cel dat de
regina Estera; toate aceste festivitati erau acompaniate de muzica, interpretata la mai multe
instrumente.
De asemenea un alt obicei cotidian era cel al frangerii painii impreuna plin de
semnificatii profunde: calda ospitalitate ca in cazul patriarhului Avraam, care se grabeste sa-si
serveasca oaspetii ceresti, reconciliere in ceea ce-l priveste pe Isaac cu vechea familie a lui
Abimelec, dupa o veche cearta pentru folosirea fantanii Beer-Seba (Facere 26,30), oferirea
protectiei prin participarea la o masa in cortul cuiva, obicei pastrat si astazi, la beduinii
desertului, prezenta unui oaspete sub acoperisul cuiva fiind considerata ca un prilej daruit de
Dumnezeu pentru a face o fapta buna.
Sabatul evreiesc si masa de sarbatoare erau considerate mijloace de comemorare a
slujirii la Templu, intrucat ele contin trei elemente mentionate in Legamantul lui Dumnezeu
cu poporul Sau : cereale, vin si ulei (Deuteronomul 11,14). hrana din timpurile biblice,
pag. 15. Un alt obicei consta in intonarea imnurilor la mesele de sabat dupa modelul levitilor
ce cantau odinioara psalmi in curtea Templului.
Despre post ca mijloc de exprimare a remuscarii si de implorare a iertarii, aflam in
cartea Regilor 12, 10, cand David s-a rugat pentru crutarea vietii primului nascut al Batsebei.
Postul avea ca scop principal smerenia, insa era si un mijloc de a capta atentia asupra unui
eveniment iminent ca in cazul reginei Izabela care a ordonat tinerea unei perioade de post
public inainte de procesul lui Naboth (3 Regi 21, 12). De asemenea se declara post cand era
pe cale sa se intample o calamitate, ca de exemplu un razboi.
Singura zi stabilita de post, mentionata in Biblie era Yom Kippur- Ziua Ispasirii ( Levitic 16,
29). Durata postului se limita la 24 de ore iar in cele din urma postul a fost interzis in ziua de
Sabat, precum si cu ocazia altor sarbatori importante, pentru a nu diminua bucuria sarbatorii
respective.
Mesele in familie erau servite impreuna in familiile evreiesti, barbatii cu femeile si
copiii, prilej potrivit de proslavire al lui Dumnezeu; dimineata se manca ceva usor , principala
masa a zilei ramanand cina. Intrucat ospitalitatea era un aspect destul de important al vietii
comunitare, adesea erau invitati diferiti oaspeti, chiar si din categoria celor saraci. Insa,
ordinea la masa era urmatoarea : la o sesiune de studiu, se acorda intaietate intelepciunii iar la
un ospat, de orice fel, se acorda prioritate varstei, acesta fiind unul dintre cele mai vechi
obiceiuri biblice intalnit la Iosif, in Facerea 43, 33-34.
Orice fel de masa, ospat, banchet era insotita de ceremonialul spalarii mainilor intr-un
vas potrivit cu varsta oaspetilor, spalarea picioarelor fiind mentionata doar cu diferite ocazii
speciale.
Conform obiceiurilor traditionale, mesenii se serveau inmuind hrana in acelasi vas sau
farfurie, folosind o bucata de paine sau o frunza de palmier, niciodata degetele, iar bautul
vinului se facea din aceeasi cupa.
Vesela folosita de oamenii de rand era din ceramica, doar membrii clasei bogate
mancau toata viata din vase de argint si de aur, cumparandu-si vase din sticla alba, o
sticla fara impuritati.- hrana din timpurile biblice , pag 18.

Alimentele cele mai intalnite in hrana evreilor

Granele si painea
Cerealele constituiau baza hranei in vechime, consumate crude pentru o scurta
perioada de timp, fierte in apa sau prajite. Un obicei destul de cunoscut de a obtine
binecuvantarea recoltei era acela de a lasa marginile campului nesecerate, pentru a fi culese
de cei saraci cu mana. Cu ocazia sarbatorilor legate de cultivarea, secerisul si strangerea
raodelor, o parte din recolta produsa era redata lui Dumnezeu sub forma jertfei, in semn de
multumire.
Pe langa grane, painea era materia existentei umane, hrana regilor, a lucratorilor
campului, hrana de baza in timpul calatoriilor, element important in ceremoniile de la Cortul
Sfant si de la Templu.
Bauturile
Spre deosebire de grane, strugurii nu erau un produs absolut necesar pentru
supravietuire, insa vinul veseleste inima omului, fiind elementul multor scene biblice
memorabile. Desi, in cele mai multe locuri din scriptura vinul este asociat cu sangele, de unde
reiese ca cei mai multi traitori ai vremurilor biblice beau vin rosu, totusi, Talmudul
mentioneaza existenta a 60 de soiuri de vinuri. De asemenea, sunt amintite tot felul de soiuri
de vinuri aromate, obtinute prin adaugarea de stafide, miere, fructe zemoase sau diferite
mirodenii. Proprietatile vinului aveau efect tamaduitor, fiind adesea folosit in compozitia
leacurilor, exemplu evident in parabola bunului samarinean.
Printre alte bauturi din vremea biblica se numara berea, cu origini in Mesopotamia si
Egipt, in Israel nefiind foarte apreciata, vinul de curmale, de mere, smochine sau rodii
precum si delicoasa bautura alcoolica fabricata prin fermentatia roscovelor.
In climatul arid al tarii Sfinte nimic nu era mai important in viata oamenilor decat apa.
Fantana era punctul de intalnire cel mai important din orice teritoriu, apa jucand un rol
esential in timpul peregrinarii israelitilor in Desertul Sinai, cand Moise a lovit cu toiagul in
stanca pentru a scoate apa. Datorita importantei deosebite a apei, aceasta a capatat un
simbolism mai mare decat al oricarui element mentionat in Biblie.
Fructele
Datorita multiplelor intrebuintari ce-l plasau pe lista celor mai importante sapte
resurse naturale din Canaan, maslinul a fost primul pom dorit ca rege de catre ceilalti pomi
(fabula lui Iotam Judecatori 9,8). Era combustibil si ofranda bine-placuta lui Dumnezeu,
adusa la Cortul Sfant si mai apoi la Templu, fiind folosit la incoronarea regilor si la
consacrarea preotilor si servind ca produs cosmetic (Ecclesiastul 9,8) dar si ca medicament
(Isaia 1,6). Lemnul maslinului are de asemenea multiple intrebuintari: din ramurile lui se
impleteau cosuri si se fabrica mobila. Uleiul de masline simboliza bucuria iar ramura verde
de maslin adusa de porumbelul lui Noe a devenit simbol al pacii si reconcilierii in intreaga
lume.
Desi nu erau mentionate in lista celor sapte roade din tinutul Israelului, originea
numelui curmalei, phoenix dactylifera, are o poveste destul de interesanta corelata cu numele
celebrei pasari phoenix, caci precum pasarea renaste din propria cenusa asa si curmalul are
caracteristaica de a renaste dintr-o mladita a trunchiului, dupa ce acesta a ars. Deoarece cresc
pe langa apa, curmalele au devenit simbolul vietii si al biruintei asupra mortii in traditiile
evreiasca si crestina- hrana din timpurile biblice, pag. 43.
Desi cercetatorii afirma ca smochinele isi au originea in Peninsula Arabica, nimeni nu
se indoieste de originea lor biblica: in Gradina Edenului, Adam si Eva si-au acoperit
goliciunea cu frunze de smochin. Era considerat un aliment foarte accesibil, zaharul pe care il
continea fiind o rapida sursa de energie iar seva deservea la inchegarea branzei si a
produselor lactate.

Cea mai frumoasa dintre fructele Israelului, rodia, impodobea, ca obiect redat artistic,
vesmintele Marelui Preot, coloanele Sfintei Sfintelor la Primul Templu, documentele Torei
moderne fiind chiar si simbolul monedei hasmoneenilor, in amintirea cinstirii Templului lui
Solomon. Rodiile aveau multiple intrebuintari: coaja era un remediu pentru viermii
intestinali, florile erau folosite pentru prepararea colorantilor rosii, iar coaja interioara era
intrebuintata la vopsitul pieilor.
Roscovul foarte bogat in vitamine, putea fi preparat si sub forma unui terci, datorita
faptului ca era foarte hranitor si usor de digerat. Frunzele sale erau foarte cautate in domeniul
pielariei iar cleiul sau destul de folosit in multe sate din Tara Sfanta; cu toate astea nu este
folosit in mod expres in Vechiul Testament. Considerat mancare a saracilor, roscovul era
simbolul privatiunii.
Considerat arbore biblic, lamaiul joaca un rol important in oficierea ritualului
sarbatorii Cortului Sfant, servind totodata la improspatarea respiratiei, semintele sale fiind
recomandate femeilor care sufereau de greturi. Semnifica fertilitatea, fiind foarte cautat in
Noul Testament pentru tratamentul impotriva sterilitatii si pentru nasterea de baieti.
Nucile, aduse prima data In Israel din Persia, erau folosite ca hrana, uleiul de nuca
utilizat la gatit si iluminat iar coaja exterioara ca sursa de vopsea, seminificand armonia in
casatorie datorita unirii dintre coaja lor si miez.
Migdalul, simbol al puterii in vremea mozaica devenit simbol al batranetii in
Ecclesiast, se consuma ca aperitiv si era o sursa de ulei si un excelent ingresient in bucatarie.
Desi detineau un loc destul de modest in preferintele culinare ale evreilor, cele mai
cunoscute legume sunt : castravetii, pepenii galbeni, prazul, ceapa si usturoiul. In limbajul
scripturic, se facea deosebire intre legumele de gradina si legumele salbatice, denumite
ierburi( radacina de ienupar, voinicica), unele dintre ele fiind servite ca erburi amare
impreuna cu carnea de miel de Pasti( Iesirea 12, 8). Atat in Vechiul Testament cat si in Noul
Testament, legumele, dintre care cea mai cunoascuta este lintea, par sa fi fost cele mai
importante elemente ale mesei dupa cereale. Biblia mentioneaza, de asemenea, si alte
legume : fasolea, mazarea, dovleacul, care initial era folosit ca recipient pentru lichide si
seminte.
Dupa cum este mentionat in Biblie, pestele se gasea din abundenta in fluviul Nil. In
cartea profetului Isaia regasim mentionat pestele ca element foarte important al hranei
evreilor in Egipt, peste despre care profetul spune ca va disparea atunci cand Egiptul va fi
pedepsit pentru idolatrie. Simbol al fertilitatii, al vietii si al reinnoirii, Moise interzice evreilor
venerarea pestilor, datorita cultului format in urma abundentei si importantei culinare a
pestelui. Din cauza dificultatii conservarii in stare proaspata in timpul transportului, pestele
pare sa nu fi fost un element esential al dietei locuitorilor Tarii Sfinte, cu exceptia celor care
locuiau langa apa. Pestele era consumat proaspat, prajit sau fript, uneori chiar pe malul
lacului. Obiceiul de a folosi sos de peste in bucatarie a fost adus in Tara Sfanta din Siria,
Fenicia si Grecia.
Conform ideii ca prima alegere a lui Dumnezeu pentru hrana oamenilor nu a fost
carnea, Biblia mentioneaza numeroase reguli pentru delimitarea sacrificarii animalelor si a
consumului de carne. In Sfanta Scriptura, anumite animale sau pasari erau considerate
curatesi acceptate spre consum: oaia, capra, vaca, gazela,etc, atata timp cat erau sacrificate
conform ritualului- sa nu se provoace durere inutila animalului si sa nu fie lasate urme de
sange in animal-. Era interzisa consumarea tendonului soldului la animalele curate in
amintirea luptei lui Iacob cu ingerul care l-a lovit in acel loc precum si carnea animalelor
moarte din cauze naturale. De semenea mergand pe pricipiul esti ceea ce mananci pasarile
de prada erau considerate nepotrivite pentru consum, intrucat violenta acestora ar putea
influenta consumatorii lor. Carnea era consumata doar la sarbatori mari, in special cea de miel
sau de ied la Pasti, pentru a putea preveni lacomia si cea de vitel la ospete, fiind cea mai

scumpa, cei prosperi mancand carne numai la sabat iar cei foarte bogati consumand carne si
in timpul saptamanii. In meniurile de carne erau foarte apreciate bucatile de carne ce
contineau foarte multa grasime, ca de exemplu coada oii, carnea rosie (gazela), precum si
carnea de pauni, fazani si prepelite, acestea din urma constituind o delicatesa. Erau de
asemenea apreciate limbile si creierul pasarilor alaturi de supa de greieri, puii fiind crescuti
indeosebi pentru oua decat pentru carne. Carnea pentru consum putea fi preparata sub forma
unei tocane apetisante iar cea adusa ca jertfa pentru pacat trebuia sa fie fripta, fiind
consumata de catre preoti.
Caprele erau crescute in special pentru lapte, acesta fiind un produs de baza al vietii
nomade. Dintre produsele lactate specificate de textele biblice, untul de vaca amintit in
Deuteronom 32, 14 avea consistenta smantanii de astazi iar branza mentionata la 1 Regi 17,
18 ; 2 Regi 17, 29 si Iov 10, 10, trebuie sa fi fost un produs lactat presarat si uscat la soare.
Legile referitoare la dieta evreiasca, care prevedeau separarea totala a produselor lactate de
cele de carne, au dat nastere unor retete bazate pe lactate, ce asigurau un meniu destul de
variat.
Descrisa ca Pamantul unde curge lapte si miere, Tara Sfanta este recunoscuta in
materie de dulciuri prin miere, unul dintre cele mai vechi leacuri naturale.
Desi nu prea erau folosite in bucatarie ci mai ales ca parfumuri( Estera 2,12) cu rol
esential in ritualurile religioase( Iesire 25,6), in Biblie apar mentionate drept condimente
urmatoarele : aloe, anisul, dafinul( al carui lemn folosea la fabricarea corturilor pentru
Sarbatoarea Corturilor), scortisoara( ingredient din tamaia folosita in Cortul Sfant), chimenul
negru( se presara pe paine si branza), chimenul, coriandrul, trestia mirositoare, pelinul,
isopul, menta( condiment pentru carne), mustarul, smirna( cunoscuta pentru aroma mai
degraba decat pentru calitatile de condiment alimentar), nardul( folosit si ca sedativ), untarita,
sofranul, salvia, sumacul si sarea mentionata prima data in Biblie intr-o lege ritualica folosita
la jertfele aduse la Cortul Sfant( Levitic 2,13). Datorita proprietatilor sale de conservare,
sarea simboliza permanenta, credinta puternica si vesnica. Proprietatile terapeutice sunt
evidentiate de vindecarile miraculoase ale micilor taieturi si zgarieturi ale celor care se
scaldau in Marea Moarta iar in acest scop Elisei arunca sare in apele Ierihonului cu intentia
simbolica de a-l purifica. Desi era un condiment sanatos si fertilizator, sarea are si conotatii
negative in Vechiul Testament, sugerand distrugere sau sterilitate, ca in cazul sotiei lui Lot
care este transformata in stalp de sare sau, cand Abimelec, cucerind Sichemul, a presarat
locul cu sare pentru a numai creste nimic.

Retete biblice
Painea nedospita a evreilor

Din aluatul ce l-au scos din Egipt au copt azime, ca nu se dospise inca ( Iesire
12,39)
Ingrediente :
2 cesti faina de grau (daca se poate grau arnaut)
de ceasca apa rece
2 lingurite ulei de masline
1 lingurita sare
Se poate adauga orice condiment biblic: isop, ceapa, usturoi, seminte de susan, scumpie, etc.
Amestecati faina, uleiul de masline si sarea cu apa pentru a obtine aluatul si framantati-l timp
de 3 minute. Adaugati apoi condimentele. Impartitit in 8 parti. Presati fiecare parte si formati
un cerc pe care il intepati cu furculita. Coaceti-l separat pe un ceaun pus cu gura in jos pe
flacara aragazului, sau intr-o tigaie unsa, tinandu-le in cuptorul incalzit aprox. 10 minute la
temperatura de 500F/250C.
Supa de linte a lui Iacob
Atunci Iacov a dat lui Isav paine si fiertura de linte (Faceres 25,34)
Ingrediente:
1 linte rosie curatata
6 cesti de supa de pui sau de legume
1 ceapa mijlocie tocata
1 praz tocat
lingura chimion macinat
sare si piper proaspat macinat
1 ceapa mijlocie feliata
2 tije de telina tocate
1 morcov tocat
1 lingura otet din vin alb
ulei de masline
Puneti lintea intr-un vas cu supa de pui sau de legume si fierbeti. Fierbeti timp de 30 de
minute pana cand se dezintegreaza lintea. Daca este prea groasa, adaugati apa. Adaugati
chimion si otet din vin si condimentati dupa gust. Prajiti ceapa feliata in ulei de masline pana
cand se caramelizeaza si puneti-o in supa. Serviti supa fierbinte cu crutoane.
Prajitura cu nuci din Cantarea Cantarilor
Nard, sofran si scortisoara cu trestie mirositoare ( Cantarea Cantarilor 4,14)
Ingrediente:
1 ceasca curmale sau smochine proaspete si zemoase
- ceasca de apa
1 scortisoara chimen macinat
cardamom macinat
nuci tocate
ceasca migdale tocate
Miere
Puneti intr-un mixer si pasati curmalele intr-o pasta amestecata cu apa. Adaugati
condimentele, nucile si ceasca migdale si amestecati bine. Formati cocoloase, turnati miere
peste ele si dati-le prin restul de migdale.