ÎNTRE EMPATIE ŞI ÎNŞELĂCIUNE

Cazul familiei din Murfatlar care a fost acuzată de înşelăciune după

ce a minţit că nepotul lor de 5 ani este bolnav de cancer pentru a-şi plăti

datoria la electricitate a stârnit controverse.

Este lesne de înţeles de ce, atunci când apar astfel de cazuri, primul

argument este acesta: ROMÂNIA. Cu toate acestea, din păcate (sau din fericire,

dacă ne asumăm faptele), ţara în care trăim nu justifică alegerile noastre. Alţi

factori, precum principiile şi valorile după care ne ghidăm, educaţia, moralitatea,

respectul faţă de lege şi faţă de cei cărora încercăm să le vindem gogoşi ne

definesc caracterul.

Când vine vorba de găsirea vinovaţilor, părerile sunt împărţite. Sunt voci

care susţin fapta bunicilor şi voci care o condamnă.

Având în vedere că, în primă instanţă, ştirea a apărut în presă ca un caz

dramatic al unei familii neajutorate ce nu-şi permite tratamentul nepotului de

doar 5 ani, putem spune că ne confruntăm şi cu o problemă de responsabilitate a

jurnaliştilor. Ignorarea dependenţei ziaristului de surse, lipsa verificării

informaţiei din mai multe surse şi preluarea informaţiei exact aşa cum a fost

transmisă sunt dovezi ale lipsei de profesionalism.

 Jurnalistul trebuie să fie circumspect. El nu poate oferi încredere oarbă

unei surse fără a suspecta că îi poate furniza informaţii false, fără a evalua în ce

măsură datele transmise sunt credibile sau dacă îl avantajează pe furnizor.

Specialiştii mass-media au identificat trei metode esenţiale de colectare a

informaţiei: consultarea surselor fizice (care se referă în special la sursele scrise,

a documentelor foto, video, audio, în această categorie intrând şi consultarea

informaţiilor prin internet, consultarea publicaţiilor oficiale, a arhivelor

personale sau publice), intervievarea (pe lângă faptul că este un gen jurnalistic

autonom, interviul este şi o metodă de colectare a informaţiilor. Rigorile acestei

metode constau într-o foarte bună pregătire a intervievării şi în stabilirea unei

relaţii conversaţionale eficiente cu sursa), observaţia (nu prea ai cum să te

numeşti jurnalist dacă nu eşti foarte curios şi dacă nu ai un simţ al observaţiei

foarte dezvoltat).

Cînd vorbim despre verificarea informaţiilor, jurnalistul trebuie să işi

pună două întrebări simple: „Cine este cel mai în măsură să răspundă la

întrebările mele?” „Pot avea încredere în această sursă?”.

Analizând ce s-ar fi putut întâmpla în cazul de faţă dacă nu ar fi ajuns în

atenţia Serviciului de Asistenţă Socială de la Primăria Murfatlar şi a

specialiştilor de la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului

Constanţa, putem vorbi despre o metodă de înşelăciune prin sensibilizarea

opiniei publicece poate deveni în timp o practică.

 O datorie la ENEL, aparent nejustificată, o decizie luată din disperare,

promovarea unui caz de cancer cu atat mai înduioşător cu cât subiectul este un

puşti a cărui mamă a murit din acelaşi motiv, nişte bunici care încearcă să se

apere spunând că aşa au fost învăţaţi, par a fi scene dintr-un film, însă nu unul cu

final fericit, mai ales pentru copilul a cărui imagine a fost folosită abuziv.

Indiferent că problemele păreau a fi fără rezolvare sau cereau soluţii

disperate, chiar dacă nu au găsit ajutor în apropiaţi, nu ar fi trebuit să işi

transforme nepotul în instrument de stârnit mila celor cu suflet mare, pentru că

asta îi face să fie nişte indivizi lipsiţi de scrupule. Nimeni nu neagă că bunicii şi-

au îngrijit nepotul corespunzător, că i-au oferit, în limita posibilităţilor, cele

necesare creşterii şi dezvoltării sale, însă graniţa atribuţiilor lor a fost, în mod

cert, depăşită,

Poate că pentru unii nu pare grav sau alarmant, sau poate că este doar un

caz izolat care va fi uitat destul de curând şi nu un fenomen, deşi nu ştim

întotdeauna ce se ascunde în spatele cazurilor sociale pentru care donăm, însă

faptul că nu acordăm suficientă atenţie poate duce la naşterea unui stil de viaţă

nociv.

Ar trebui să ne concentrăm pe găsirea de soluţii pentru stoparea

perpetuării unor astfel de comportamente inconştiente care pot pune în pericol

siguranţa şi dreptul la demnitate al copiilor noştri şi care duc spre un singur

rezultat: degradarea socială.