La Hanul Alinarii

Deodata m-am trezit,

Si harmasarii disperarii
�n spulber de spuma-au poticnit.
Din umbra pridvorului s-a scarii-
Tu, scumpo, mi-ai z�mbit!

Mi-ai zis: Strainule pribeag,

De ani te-astept si te-am dorit.
C�nd mi-ai sosit �n prag,
E soarele la asfintit.
�mi vii cu albe flori la t�mple
Si ma gasesti �ntre ruine.
Ce are sa se-nt�mple,
O, calatorule straine?