Ghepard

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search

Ghepard
Fosilă: Pliocen târziu — prezent

Stare de conservare
 Vulnerabil (IUCN 3.1)[1]

Clasificare științifică

Regn: Animalia

Încrengătură: Chordata

Clasă: Mammalia

Ordin: Carnivora

Familie: Felidae

Subfamilie: Felinae

Acinonyx
Gen:
Brookes, 1828

Specie: A. jubatus

Nume binomial

Acinonyx jubatus
(Schreber, 1775)

Specia tip

Acinonyx venator
Brookes, 1828 (= Felis jubata, Schreber,
1775) prin monotipie

Răspândirea ghepardului
Răspândirea ghepardului conform San Diego
Zoo

Modifică text

Ghepardul (Acinonyx jubatus) este o felină mare (familia Felidae, subfamilia Felinae)
care poate fi întâlnită în aproape toată Africa și Asia de Sud-Vest până în India.
Ghepardul este un cățărător modest, vânând prada prin viteza alergării sale și nu prin
agilitatea săriturii. Ca atare, este plasat în propriul său gen, Acinonyx. Ghepardul este,
de departe, cel mai rapid animal terestru, putând atinge o viteză de 112–120
km/h.[2][3][4][5][6][7] De asemenea, ghepardul poate dezvolta o accelerație de la
zero la 100 km/h în doar 3 secunde.[8] La acest record contribuie și faptul că, spre
deosebire de restul felidelor, ghepardul are ghearele semiretractibile.[9]

Cuprins
 1Descriere
 2Istorie
 3Vânătoare
 4Subspecii
 5Referințe
 6Bibliografie
 7Legături externe

Descriere[modificare | modificare sursă]

Ghepard alergând

Pieptul unui ghepard este adânc, iar talia îngustă. Blana scurtă a animalului este
galben-închisă cu pete negre, de diametrul 2–3 cm., permițându-i să se camufleze în
timp ce vânează. Nu sunt pete pe blana albă de pe abdomen și torace, dar există pe
coadă. La unii gheparzi, o genă recesivă produce un model pătat cu dungi. Acest tip
de ghepard se numește ghepard regal. Capul ghepardului este mic, cu urechi ascuțite
și două dungi negre, ce încep la colțurile ochilor, de-o parte și de alta a nasului, și se
termină la gură. Acestea ajută la vânătoare prin faptul că țin razele solare departe de
ochi, și astfel poate să vadă de la distanțe mari. Ghepardul adult cântărește între 40 și
70 kg. Lungimea totală corpului este de 1,50-1,70 m, în timp ce coada variază până la
84 cm. Masculii tind să fie mai mari ca femelele, dar nu este o variație mare și este
dificil a separa masculii de femele doar prin aparență. Acesta trăiește 10-12 ani în
captivitate, dar în libertate poate trăi până la 20 de ani.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Gheparzii au existat pe Pământ timp de 3,5 - 4 milioane de ani, cu mult timp înaintea
celorlalte feline mari. Acum 20.000 de ani, gheparzii erau comuni prin Africa și Asia,
Europa și Nord America. Prin datele luate de la fosile, se știe că aceștia au existat și în
SUA, mai exact în actualele state Texas, Nevada și Wyoming.

Aproximativ în urmă 10.000 de ani, la sfârșitul erei Pleistocene, numită și „Marea

epocă de gheață”, mediul terestru a suferit schimbări drastice în climat, iar peste
câteva mii de ani, 75% din speciile de mamifere din Europa și America de Nord au
murit, printre care și gheparzii. Este probabil ca ei să fi migrat spre medii mai
potrivite, căci gheața acoperise mare parte din emisfera nordică, iar nivelul mărilor a
scăzut. Ghepardul a supravietuit Epocii Pleistocene, dar numărul său a fost grav redus.
În secolul al V-lea, ei erau folosiți de către nobilii italieni la vânătoare. Gheparzii
adulți erau prinși în sălbăticie și închiși în cuști pentru câteva luni.

Numărul de gheparzi a descrescut de la 100.000, la sfârșitul secolului al XIX-lea,

până la aproximativ 12.600 astăzi.
Ghepardul nu este doar cea mai rapidă felină de pe Pământ, ci și cel mai bun sprinter
din regnul animal. Toate cele patru membre ale sale se încrucișează pentru a obține o
distanță maximă a pasului. Cu o coloana vertebrală deosebit de flexibilă, ghepardul se
poate întinde foarte mult. Ghearele ghepardului se comportă precum crampoanele de
pe un pantof de alergare, ajutându-l să-și mărească aderența atunci când sprintează,
ele nefiind retractile, ca la celelalte feline.

Vânătoare[modificare | modificare sursă]

Ghepardul este carnivor. În câmpiile din estul Africii, gazelele Thomson constituie
prada sa preferată. Dar pentru ca ghepardul să aibă o șansă să prindă o gazelă sau
orice altă posibilă pradă, trebuie să se furișeze cât mai aproape de aceasta și apoi să
sară la atac. Datorită blănii sale adaptate mediului în care trăiește, ghepardul se poate
confunda ușor cu peisajul și prada nu îl poate zări. Vânătoarea are succes în doar 20%
din cazuri, și, chiar dacă prinde o pradă, ghepardul mai trebuie să o și apere de alți
vânători mult mai puternici ca el.

Subspecii[modificare | modificare sursă]

Sunt cunoscute următoarele subspecii de ghepard:[10]

 Acinonyx jubatus jubatus

 Acinonyx jubatus hecki
 Acinonyx jubatus raineyi
 Acinonyx jubatus soemmeringii
 Acinonyx jubatus velox
 Acinonyx jubatus venaticus (ghepardul asiatic)

Referințe[modificare | modificare sursă]

1. ^ Cat Specialist Group (2002). 2006. IUCN Red List of Threatened Species. IUCN 2006.
www.iucnredlist.org. Accesat 2006-05-11. Database entry includes justification for why
this species is vulnerable.
2. ^ Sharp, N. C. (1997). „Timed running speed of a cheetah (Acinonyx jubatus)”. Journal of
Zoology, London. 241 (3): 493–494. doi:10.1111/j.1469-7998.1997.tb04840.x.
3. ^ Milton Hildebrand (1959). „Motions of Cheetah and Horse”. Journal of Mammalogy. 40
(4): 481–495. doi:10.2307/1376265. JSTOR 1376265. [nefuncțională] Although according to
Cheetah, Luke Hunter and Dave Hamman, (Struik Publishers, 2003), pp. 37–38, the
cheetah's fastest recorded speed was 110 km/h (68 mph).
4. ^ Carwardine, Mark (2008). Animal Records. New York: Sterling. p. 43.
ISBN 978-1-4027-5623-8.
5. ^ Sears, Edward S. (2001). Running Through the Ages. Jefferson, North Carolina:
McFarland. p. 5. ISBN 978-0-7864-0971-6.
6. ^ Smith, Roff (2 august 2012). „Cheetah Breaks Speed Record—Beats Usain Bolt by
Seconds”. National Geographic Daily News. National Geographic Society.
7. ^ „Speed sensation”. Nature Video Collections. BBC Nature.
 8. ^ „Cheetah fast facts”. Zoological Society of London. Accesat în 5 iunie 2013.
9. ^ „Cheetah Fact Sheet”. Cheetah.org. Accesat în 30 martie 2013.
10. ^ Don E. Wilson & DeeAnn M. Reeder (editores) (2005). „Acinonyx jubatus”. Mammal
Species of the World. A Taxonomic and Geographic Reference (3rd ed). Accesat în 5 de
septiembre de 2010. Parametru necunoscut |idioma= ignorat (posibil,
|language=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)

Bibliografie[modificaGhepard
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search

Ghepard
Fosilă: Pliocen târziu — prezent
 Stare de conservare

Vulnerabil (IUCN 3.1)[1]

Clasificare științifică

Regn: Animalia

Încrengătură: Chordata

Clasă: Mammalia

Ordin: Carnivora

Familie: Felidae

Subfamilie: Felinae

Acinonyx
Gen:
Brookes, 1828

Specie: A. jubatus
 Nume binomial

Acinonyx jubatus
(Schreber, 1775)

Specia tip

Acinonyx venator
Brookes, 1828 (= Felis jubata, Schreber,
1775) prin monotipie

Răspândirea ghepardului

Răspândirea ghepardului conform San Diego

Zoo

Modifică text

Ghepardul (Acinonyx jubatus) este o felină mare (familia Felidae, subfamilia Felinae)
care poate fi întâlnită în aproape toată Africa și Asia de Sud-Vest până în India.
Ghepardul este un cățărător modest, vânând prada prin viteza alergării sale și nu prin
agilitatea săriturii. Ca atare, este plasat în propriul său gen, Acinonyx. Ghepardul este,
de departe, cel mai rapid animal terestru, putând atinge o viteză de 112–120
km/h.[2][3][4][5][6][7] De asemenea, ghepardul poate dezvolta o accelerație de la
zero la 100 km/h în doar 3 secunde.[8] La acest record contribuie și faptul că, spre
deosebire de restul felidelor, ghepardul are ghearele semiretractibile.[9]

Cuprins
 1Descriere
 2Istorie
 3Vânătoare
 4Subspecii
 5Referințe
 6Bibliografie
 7Legături externe

Descriere[modificaremodificare sursă]

Ghepard alergând

Pieptul unui ghepard este adânc, iar talia îngustă. Blana scurtă a animalului este
galben-închisă cu pete negre, de diametrul 2–3 cm., permițându-i să se camufleze în
timp ce vânează. Nu sunt pete pe blana albă de pe abdomen și torace, dar există pe
coadă. La unii gheparzi, o genă recesivă produce un model pătat cu dungi. Acest tip
de ghepard se numește ghepard regal. Capul ghepardului este mic, cu urechi ascuțite
și două dungi negre, ce încep la colțurile ochilor, de-o parte și de alta a nasului, și se
termină la gură. Acestea ajută la vânătoare prin faptul că țin razele solare departe de
ochi, și astfel poate să vadă de la distanțe mari. Ghepardul adult cântărește între 40 și
70 kg. Lungimea totală corpului este de 1,50-1,70 m, în timp ce coada variază până la
84 cm. Masculii tind să fie mai mari ca femelele, dar nu este o variație mare și este
dificil a separa masculii de femele doar prin aparență. Acesta trăiește 10-12 ani în
captivitate, dar în libertate poate trăi până la 20 de ani.
Istorie[modificaremodificare sursă]
Gheparzii au existat pe Pământ timp de 3,5 - 4 milioane de ani, cu mult timp înaintea
celorlalte feline mari. Acum 20.000 de ani, gheparzii erau comuni prin Africa și Asia,
Europa și Nord America. Prin datele luate de la fosile, se știe că aceștia au existat și în
SUA, mai exact în actualele state Texas, Nevada și Wyoming.

Aproximativ în urmă 10.000 de ani, la sfârșitul erei Pleistocene, numită și „Marea

epocă de gheață”, mediul terestru a suferit schimbări drastice în climat, iar peste
câteva mii de ani, 75% din speciile de mamifere din Europa și America de Nord au
murit, printre care și gheparzii. Este probabil ca ei să fi migrat spre medii mai
potrivite, căci gheața acoperise mare parte din emisfera nordică, iar nivelul mărilor a
scăzut. Ghepardul a supravietuit Epocii Pleistocene, dar numărul său a fost grav redus.
În secolul al V-lea, ei erau folosiți de către nobilii italieni la vânătoare. Gheparzii
adulți erau prinși în sălbăticie și închiși în cuști pentru câteva luni.

Numărul de gheparzi a descrescut de la 100.000, la sfârșitul secolului al XIX-lea,

până la aproximativ 12.600 astăzi.

Ghepardul nu este doar cea mai rapidă felină de pe Pământ, ci și cel mai bun sprinter
din regnul animal. Toate cele patru membre ale sale se încrucișează pentru a obține o
distanță maximă a pasului. Cu o coloana vertebrală deosebit de flexibilă, ghepardul se
poate întinde foarte mult. Ghearele ghepardului se comportă precum crampoanele de
pe un pantof de alergare, ajutându-l să-și mărească aderența atunci când sprintează,
ele nefiind retractile, ca la celelalte feline.

Vânătoare[modificaremodificare sursă]
Ghepardul este carnivor. În câmpiile din estul Africii, gazelele Thomson constituie
prada sa preferată. Dar pentru ca ghepardul să aibă o șansă să prindă o gazelă sau
orice altă posibilă pradă, trebuie să se furișeze cât mai aproape de aceasta și apoi să
sară la atac. Datorită blănii sale adaptate mediului în care trăiește, ghepardul se poate
confunda ușor cu peisajul și prada nu îl poate zări. Vânătoarea are succes în doar 20%
din cazuri, și, chiar dacă prinde o pradă, ghepardul mai trebuie să o și apere de alți
vânători mult mai puternici ca el.

Subspecii[modificaremodificare sursă]
Sunt cunoscute următoarele subspecii de ghepard:[10]

 Acinonyx jubatus jubatus

 Acinonyx jubatus hecki
 Acinonyx jubatus raineyi
 Acinonyx jubatus soemmeringii
 Acinonyx jubatus velox
  Acinonyx jubatus venaticus (ghepardul asiatic)

Referințe[modificaremodificare sursă]
1. ^ .2006 .)2002( Cat Specialist GroupIUCN Red List of Threatened Species .IUCN .2006
www.iucnredlist.org Accesat .2006-05-11Database entry includes justification for why .
.this species is vulnerable
2. ^ Sharp, N. C. (1997). „Timed running speed of a cheetah (Acinonyx jubatus)”. Journal of
Zoology, London. 241 (3): 493–494. doi:10.1111/j.1469-7998.1997.tb04840.x.
3. ^ Milton Hildebrand (1959). „Motions of Cheetah and Horse”. Journal of Mammalogy. 40
(4): 481–495. doi:10.2307/1376265. JSTOR 1376265.[ nefuncționalăAlthough according to ]
Cheetah, Luke Hunter and Dave Hamman, (Struik Publishers, 2003), pp. 37–38, the
.cheetah's fastest recorded speed was 110 km/h (68 mph)
4. ^ Carwardine, Mark (2008). Animal Records. New York: Sterling. p. 43.
ISBN 978-1-4027-5623-8.
5. ^ Sears, Edward S. (2001). Running Through the Ages. Jefferson, North Carolina:
McFarland. p. 5. ISBN 978-0-7864-0971-6.
6. ^ Smith, Roff (2 august 2012). „Cheetah Breaks Speed Record—Beats Usain Bolt by
Seconds”. National Geographic Daily News. National Geographic Society.
7. ^ „Speed sensation”. Nature Video Collections. BBC Nature.
8. ^ „Cheetah fast facts”. Zoological Society of London. Accesat în 5 iunie 2013.
9. ^ „Cheetah Fact Sheet”. Cheetah.org. Accesat în 30 martie 2013.
10. ^ Don E. Wilson & DeeAnn M. Reeder (editores) (2005). „Acinonyx jubatus”. Mammal
Species of the World. A Taxonomic and Geographic Reference (3rd ed). Accesat în 5 de
septiembre de 2010. Parametru necunoscut |idioma= ignorat (posibil,
|language=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)

Bibliografie[modificaremodificare sursă]
 Great Cats, Majestic Creatures of the Wild, ed. John Seidensticker, illus. Frank Knight, (Rodale
Press, 1991), ISBN 0-87857-965-6
 Cheetah, Katherine (or Kathrine) & Karl Ammann, Arco Pub, (1985), ISBN 0-668-06259-2.
 Cheetah (Big Cat Diary), Jonathan Scott, Angela Scott, (HarperCollins, 2005), ISBN
0-00-714920-4
 Science (vol 311, p 73)

Ghepard
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search

Ghepard
Fosilă: Pliocen târziu — prezent
 Stare de conservare

Vulnerabil (IUCN 3.1)[1]

Clasificare științifică

Regn: Animalia

Încrengătură: Chordata

Clasă: Mammalia
Ordin: Carnivora

Familie: Felidae

Subfamilie: Felinae

Acinonyx
Gen:
Brookes, 1828

Specie: A. jubatus

Nume binomial

Acinonyx jubatus
(Schreber, 1775)

Specia tip

Acinonyx venator
Brookes, 1828 (= Felis jubata, Schreber,
1775) prin monotipie

Răspândirea ghepardului
Răspândirea ghepardului conform San Diego
Zoo

Modifică text

Ghepardul (Acinonyx jubatus) este o felină mare (familia Felidae, subfamilia Felinae)
care poate fi întâlnită în aproape toată Africa și Asia de Sud-Vest până în India.
Ghepardul este un cățărător modest, vânând prada prin viteza alergării sale și nu prin
agilitatea săriturii. Ca atare, este plasat în propriul său gen, Acinonyx. Ghepardul este,
de departe, cel mai rapid animal terestru, putând atinge o viteză de 112–120
km/h.[2][3][4][5][6][7] De asemenea, ghepardul poate dezvolta o accelerație de la
zero la 100 km/h în doar 3 secunde.[8] La acest record contribuie și faptul că, spre
deosebire de restul felidelor, ghepardul are ghearele semiretractibile.[9]

Cuprins
 1Descriere
 2Istorie
 3Vânătoare
 4Subspecii
 5Referințe
 6Bibliografie
 7Legături externe

Descriere[modificare | modificare sursă]

Ghepard alergând

Pieptul unui ghepard este adânc, iar talia îngustă. Blana scurtă a animalului este
galben-închisă cu pete negre, de diametrul 2–3 cm., permițându-i să se camufleze în
timp ce vânează. Nu sunt pete pe blana albă de pe abdomen și torace, dar există pe
coadă. La unii gheparzi, o genă recesivă produce un model pătat cu dungi. Acest tip
de ghepard se numește ghepard regal. Capul ghepardului este mic, cu urechi ascuțite
și două dungi negre, ce încep la colțurile ochilor, de-o parte și de alta a nasului, și se
termină la gură. Acestea ajută la vânătoare prin faptul că țin razele solare departe de
ochi, și astfel poate să vadă de la distanțe mari. Ghepardul adult cântărește între 40 și
70 kg. Lungimea totală corpului este de 1,50-1,70 m, în timp ce coada variază până la
84 cm. Masculii tind să fie mai mari ca femelele, dar nu este o variație mare și este
dificil a separa masculii de femele doar prin aparență. Acesta trăiește 10-12 ani în
captivitate, dar în libertate poate trăi până la 20 de ani.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Gheparzii au existat pe Pământ timp de 3,5 - 4 milioane de ani, cu mult timp înaintea
celorlalte feline mari. Acum 20.000 de ani, gheparzii erau comuni prin Africa și Asia,
Europa și Nord America. Prin datele luate de la fosile, se știe că aceștia au existat și în
SUA, mai exact în actualele state Texas, Nevada și Wyoming.

Aproximativ în urmă 10.000 de ani, la sfârșitul erei Pleistocene, numită și „Marea

epocă de gheață”, mediul terestru a suferit schimbări drastice în climat, iar peste
câteva mii de ani, 75% din speciile de mamifere din Europa și America de Nord au
murit, printre care și gheparzii. Este probabil ca ei să fi migrat spre medii mai
potrivite, căci gheața acoperise mare parte din emisfera nordică, iar nivelul mărilor a
scăzut. Ghepardul a supravietuit Epocii Pleistocene, dar numărul său a fost grav redus.
În secolul al V-lea, ei erau folosiți de către nobilii italieni la vânătoare. Gheparzii
adulți erau prinși în sălbăticie și închiși în cuști pentru câteva luni.

Numărul de gheparzi a descrescut de la 100.000, la sfârșitul secolului al XIX-lea,

până la aproximativ 12.600 astăzi.
Ghepardul nu este doar cea mai rapidă felină de pe Pământ, ci și cel mai bun sprinter
din regnul animal. Toate cele patru membre ale sale se încrucișează pentru a obține o
distanță maximă a pasului. Cu o coloana vertebrală deosebit de flexibilă, ghepardul se
poate întinde foarte mult. Ghearele ghepardului se comportă precum crampoanele de
pe un pantof de alergare, ajutându-l să-și mărească aderența atunci când sprintează,
ele nefiind retractile, ca la celelalte feline.

Vânătoare[modificare | modificare sursă]

Ghepardul este carnivor. În câmpiile din estul Africii, gazelele Thomson constituie
prada sa preferată. Dar pentru ca ghepardul să aibă o șansă să prindă o gazelă sau
orice altă posibilă pradă, trebuie să se furișeze cât mai aproape de aceasta și apoi să
sară la atac. Datorită blănii sale adaptate mediului în care trăiește, ghepardul se poate
confunda ușor cu peisajul și prada nu îl poate zări. Vânătoarea are succes în doar 20%
din cazuri, și, chiar dacă prinde o pradă, ghepardul mai trebuie să o și apere de alți
vânători mult mai puternici ca el.

Subspecii[modificare | modificare sursă]

Sunt cunoscute următoarele subspecii de ghepard:[10]

 Acinonyx jubatus jubatus

 Acinonyx jubatus hecki
 Acinonyx jubatus raineyi
 Acinonyx jubatus soemmeringii
 Acinonyx jubatus velox
 Acinonyx jubatus venaticus (ghepardul asiatic)

Referințe[modificare | modificare sursă]

1. ^ .2006 .)2002( Cat Specialist GroupIUCN Red List of Threatened Species .IUCN .2006
www.iucnredlist.org Accesat .2006-05-11Database entry includes justification for why .
.this species is vulnerable
2. ^ Sharp, N. C. (1997). „Timed running speed of a cheetah (Acinonyx jubatus)”. Journal of
Zoology, London. 241 (3): 493–494. doi:10.1111/j.1469-7998.1997.tb04840.x.
3. ^ Milton Hildebrand (1959). „Motions of Cheetah and Horse”. Journal of Mammalogy. 40
(4): 481–495. doi:10.2307/1376265. JSTOR 1376265.[ nefuncționalăAlthough according to ]
Cheetah, Luke Hunter and Dave Hamman, (Struik Publishers, 2003), pp. 37–38, the
.cheetah's fastest recorded speed was 110 km/h (68 mph)
4. ^ Carwardine, Mark (2008). Animal Records. New York: Sterling. p. 43.
ISBN 978-1-4027-5623-8.
5. ^ Sears, Edward S. (2001). Running Through the Ages. Jefferson, North Carolina:
McFarland. p. 5. ISBN 978-0-7864-0971-6.
6. ^ Smith, Roff (2 august 2012). „Cheetah Breaks Speed Record—Beats Usain Bolt by
Seconds”. National Geographic Daily News. National Geographic Society.
7. ^ „Speed sensation”. Nature Video Collections. BBC Nature.
 8. ^ „Cheetah fast facts”. Zoological Society of London. Accesat în 5 iunie 2013.
9. ^ „Cheetah Fact Sheet”. Cheetah.org. Accesat în 30 martie 2013.
10. ^ Don E. Wilson & DeeAnn M. Reeder (editores) (2005). „Acinonyx jubatus”. Mammal
Species of the World. A Taxonomic and Geographic Reference (3rd ed). Accesat în 5 de
septiembre de 2010. Parametru necunoscut |idioma= ignorat (posibil,
|language=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

 Great Cats, Majestic Creatures of the Wild, ed. John Seidensticker, illus. Frank Knight, (Rodale
Press, 1991), ISBN 0-87857-965-6
 Cheetah, Katherine (or Kathrine) & Karl Ammann, Arco Pub, (1985), ISBN 0-668-06259-2.
 Cheetah (Big Cat Diary), Jonathan Scott, Angela Scott, (HarperCollins, 2005), ISBN
0-00-714920-4
 Science (vol 311, p 73)

re | modificare sursă]
 Great Cats, Majestic Creatures of the Wild, ed. John Seidensticker, illus. Frank Knight, (Rodale
Press, 1991), ISBN 0-87857-965-6
 Cheetah, Katherine (or Kathrine) & Karl Ammann, Arco Pub, (1985), ISBN 0-668-06259-2.
 Cheetah (Big Cat Diary), Jonathan Scott, Angela Scott, (HarperCollins, 2005), ISBN
0-00-714920-4
 Science (vol 311, p 73)

Un elefant alb la Naypyidaw, capitala administrativă a Birmaniei.

Extrem de rari, elefanții albi sunt considerați în Asia drept bijuterii inestimabile.
Particularitatea lor este percepută ca manifestare vizibilă a originii lor divine; în
consecință, se crede că sunt dotați cu puteri magice.
În istorie, doi elefanți albi au fost oferiți unor suverani
europeni: Abul-Abbas (mort în 810), lui Carol cel Mare și Hanno(mort în 1516),
papei Leon al X-lea.

Specii[modificare | modificare sursă]

 Loxodonta africana
 Loxodonta cyclotis
 Elefantul asiatic

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

 Shoshani, J., ed. (2000). Elephants: Majestic Creatures of the Wild. Checkmark
Books. ISBN 0-87596-143-6.
--- Shoshani, J.; Shoshani, S. L. „What is an
Elephant?”. pp. 14–15. Lipsește sau este
vid: |title= (ajutor)
--- Shoshani, J. „Comparing the Living
Elephants”. pp. 36–51. Lipsește sau este
vid: |title= (ajutor)
--- Shoshani, J. „Anatomy and Physiology”.
pp. 66–80. Lipsește sau este
vid: |title= (ajutor)
--- Easa, P. S. „Musth in Asian Elephants”.
pp. 85–86. Lipsește sau este
vid: |title= (ajutor)
--- Moss, C. „Elephant Calves: The Story of Two
Sexes”. pp. 106–13. Lipsește sau este
vid: |title= (ajutor)
--- Payne, K. B.; Langauer, W. B. „Elephant
Communication”. pp. 116–23. Lipsește sau este
vid: |title= (ajutor)
--- Eltringham, S. K. „Ecology and Behavior”.
pp. 124–27. Lipsește sau este
vid: |title= (ajutor)
--- Wylie, K. C. „Elephants as War Machines”.
pp. 146–48. Lipsește sau este
vid: |title= (ajutor)
--- McNeely, J. A. „Elephants as Beasts of
Burden”. pp. 149–50. Lipsește sau este
vid: |title= (ajutor)
--- Smith, K. H. „The Elephant Domestication
Centre of Africa”. pp. 152–54. Lipsește sau este
vid: |title= (ajutor)
--- McNeely, J. A. „Elephants in Folklore,
Religion and Art”. pp. 158–65. Lipsește sau este
vid: |title= (ajutor)
--- Shoshani, S. L. „Famous Elephants”.
pp. 168–71. Lipsește sau este
vid: |title= (ajutor)
--- Daniel, J. C. „The Asian Elephant Population
Today”. pp. 174–77. Lipsește sau este
vid: |title= (ajutor)
--- Douglas-Hamilton, I. „The African Elephant
Population Today”. pp. 178–83. Lipsește sau este
vid: |title= (ajutor)
 --- Tuttle, C. D. „Elephants in Captivity”.
pp. 184–93. Lipsește sau este
vid: |title= (ajutor)
--- Martin, E. B. „The Rise and Fall of the Ivory
Market”. pp. 202–07. Lipsește sau este
vid: |title= (ajutor)
--- Shoshani, J. „Why Save Elephants?”.
pp. 226–29. Lipsește sau este
vid: |title= (ajutor)
 Sukumar, R. (2003). The Living Elephants: Evolutionary Ecology, Behaviour, and
Conservation. Oxford University Press. ISBN 978-0-19-510778-4.
 Kingdon, J. (1988). East African Mammals: An Atlas of Evolution in Africa,
Volume 3, Part B: Large Mammals. Academic Press. ISBN 0-12-408355-2.
 Wylie, D. (2009). Elephant. Reaktion Books. ISBN 978-1-86189-397-0.
 Wikisource: "The Blindmen and the Elephant" by John Godfrey Saxe
 Carrington, Richard (1958). Elephants: A Short Account of their Natural History,
Evolution and Influence on Mankind. Chatto & Windus. ASIN B0007J8A7E.
 Nance, Susan (2013). Entertaining Elephants: Animal Agency and the Business
of the American Circus. Baltimore, MD: Johns Hopkins University Press, 2013.
 Williams, Heathcote (1989). Sacred Elephant. New York: Harmony
Books. ISBN 0-517-57320-2.

Note[modificare | modificare sursă]

1. ^ a b Elefanții ar putea dispărea în timpul vieții noastre. 100.000 de
elefanți au fost uciși de braconieri în ultimii trei ani, 19 august 2014,
Adriana Stanca, Gândul, accesat la 22 august 2014

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Puteți găsi mai multe informații

despre Elefant prin căutarea în
proiectele similare ale Wikipediei,
grupate sub denumirea generică
de „proiecte surori”:

Definiții și traduceri în
Wikționar

Imagini și media la Commons

Citate la Wikicitat

Texte sursă la Wikisursă

Manuale la Wikimanuale
 Catalog de specii
Proboscidea la Wikispecii

 Stramosii elefantilor erau mamifere acvatice 15 aprilie 2008, Descoperă

Categorie:

 Elephantidae

Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric

Căutare

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit
În alte proiecte
 Wikimedia Commons
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Element Wikidata
 Citează acest articol
În alte limbi
 Български
 Ελληνικά
 English
 Français
 Bahasa Indonesia
 ಕಕಕಕಕ
 ಕಕಕಕಕಕ
 Српски / srpski
 Türkçe
Încă 149
Modifică legăturile
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 18 octombrie 2018, ora 19:43.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în
condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de

utilizare.

 Politica de confidențialitate

 Despre Wikipedia

 Termeni

 Dezvoltatori

 Cookie statement

 Versiune mobilă