Sari la conținut Arată/ascunde bara laterală

Wikipediaenciclopedia liberă Căutare în Wikipedia Creare cont

Unelte personale
Cuprins ascunde
Început Etimologie Caracteristici Toggle Caracteristici subsection Dimensiune
și greutate Cap Taxonomie Toggle Taxonomie subsection Subspecii Evoluție Dis-
tribuție și habitat Comportament și ecologie Toggle Comportament și ecologie
subsection Teritoriu Vânătoare și dietă Competitori și dușmani Reproducere și
ciclul vieții Interacțiune umană Toggle Interacțiune umană subsection Semnifi-
cație culturală Note Legături externe Leopard
Articol Discuție Lectură Modificare Modificare sursă Istoric De la Wikipedia,
enciclopedia liberă Pentru alte sensuri, vedeți Leopard (dezambiguizare). Leop-
ard Fosilă: pleistocen–prezent[1] Pre��OSDCPTJKPgN ↓ African Leopard Near
Okevi Waterhole Etosha Namibia.jpg Stare de conservare Status iucn3.1 VU
ro.svg Vulnerabil (IUCN 3.1)[2] Clasificare științifică Regn: Animalia Încrengă-
tură: Chordata Clasă: Mammalia Ordin: Carnivora Familie: Felidae Gen:
Panthera Specie: Panthera pardus Nume binomial Panthera pardus (Linnaeus,
1758) Leopard distribution.jpg Modifică text Consultați documentația formatu-
lui Leopardul (Panthera pardus) este una dintre cele cinci specii existente din
genul Panthera, membru al familiei Felidae.[3] Arealul său de răspândire este
Africa sub-sahariană, unele părți din Asia de vest și centrală, Rusia de sud și
subcontinentul indian până în Asia de sud-est și de est. Este listat ca „Vulnera-
bil” pe Lista Roșie a IUCN, deoarece populațiile de leoparzi sunt amenințate de
pierderea și fragmentarea habitatului și sunt în scădere în mari părți ale arealu-
lui global. Leopardul este considerat dispărut local în Hong Kong, Singapore,
Coreea de Sud, Iordania, Maroc, Togo, Emiratele Arabe Unite, Uzbekistan,
Liban, Mauritania, Kuweit, Siria, Libia, Tunisia și cel mai probabil în Coreea
de Nord, Gambia, Laos, Lesotho, Tajikistan, Vietnam și Israel.[2] Înregistrările
contemporane sugerează că leopardul apare în doar 25% din arealul său global
istoric. [4][5]
În comparație cu alte feline sălbatice, leopardul are picioare relativ scurte și un
corp lung cu un craniu mare. Blana sa este marcată cu pete. Are un aspect
asemănător cu jaguarul (Panthera onca), dar are un fizic mai mic, mai ușor,
iar petele sale sunt în general mai mici. Leopardul se distinge prin blana sa
bine camuflată, comportamentul oportunist de vânătoare, dieta largă, puterea
și capacitatea sa de a se adapta la o varietate de habitate, de la pădure tropicală
la stepă, inclusiv zone aride și montane. Poate alerga cu viteze de până la 58
km/h.[6] Cele mai vechi fosile de leopard cunoscute în Europa au o vechime
estimată de 600.000 de ani, datând de la sfârșitul Pleistocenului timpuriu.[1]
Fosile de leopard au fost găsite și în Japonia [7] și Sumatra.[8]
Etimologie Numele englezesc „leopard” provine din franțuzescul léopard, care
derivă din latinescul leopardus și grecescul ���������/leopardos. Leopardos ar

1
putea fi un compus din ���� (leōn), care înseamnă leu, și ������ (pardos), adică
pătat.[9][10][11] Cuvântul ��������� se referea inițial la ghepard (Acinonyx juba-
tus).[12]
„Panteră” este un alt nume comun, derivat din latină: pantera și greaca veche:
������ (pánthēr);[9] Denumirea generică Panthera își are originea în latină: pan-
thera, care se referă la o plasă de vânătoare pentru prinderea fiarelor sălbatice
și care erau folosite de romani în lupte.[13]
Caracteristici Blana leopardului este în general moale și groasă, fiind în special
mai moale pe burtă decât pe spate.[14] Culoarea variază între indivizi de la
gălbui-pal la auriu-închis, cu pete întunecate grupate în rozete. Pântecul său
este albicios, iar coada inelată este mai scurtă decât corpul. Pupilele sale sunt
rotunde.[15] Leoparzii care trăiesc în regiunile aride sunt de culoare crem-pal,
gălbui până la galben-maroniu deschis; cei care trăiesc în păduri și munți sunt
mult mai întunecați și cu auriu închis. Petele se estompează înspre burta albă
și spre interiorul și părțile inferioare ale picioarelor.[16] Rozetele sunt circulare
la populațiile de leoparzi din Africa de est, tind să fie pătrate în Africa de sud
și mai mari la populațiile de leoparzi din Asia. Blana tinde să fie cenușie în
climatele mai reci și auriu-închis în habitatele pădurilor tropicale.[6] Modelul
rozetelor este unic pentru fiecare individ.[17][18] Acest model este considerat
a fi o adaptare la vegetația densă cu umbre neregulate, unde servește drept
camuflaj.[19]
Coada cu vârful alb are o lungime de aproximativ 60–100 cm, albă dedesubt
și cu pete care formează benzi incomplete spre capătul cozii.[20] Puii au blana
lânoasă și par a fi de culoare închisă datorită petelor dense.[17][21] Rozetele
leopardului diferă de cele ale jaguarului (Panthera onca), care sunt mai închise
la culoare și cu pete mai mici în interior.[15]
Dimensiune și greutate Leopardul este dimorf din punct de vedere sexual, mas-
culii fiind mai mari și mai grei decât femelele.[20] Este musculos, cu membre
relativ scurte și cap lat. Masculii au o înălțime de 60–70 cm la nivelul umărului,
în timp ce femelele au 57–64 cm. Lungimea capului și a corpului variază între
90 și 196 cm cu o coadă lungă de 66 până la 102 cm. Dimensiunile variază în
funcție de zona geografică.[22] Masculii cântăresc 37–90 kg, iar femelele 28–60
kg.[21][23] În 1913, un ziar algerian a raportat că un leopard ucis ar fi măsurat
aproximativ 275 cm în lungime totală.[24] Greutatea maximă a unui leopard
sălbatic din Africa de sud a fost de aproximativ 96 kg. A măsurat 262 cm.[25]
Un leopard indian ucis în Himachal Pradesh în 2016 a măsurat 261 cm cu o greu-
tate estimată de 78,5 kg; a fost poate cel mai mare leopard sălbatic cunoscut
din India.[26][27]
Cap Capul femelelor este de talie medie, la masculi, dimpotrivă, capul este ade-
sea robust până la masiv. Lungimea craniului la masculi variază de obicei între
18 și 26 cm și la femele între 16 și 21 cm.[28][29] Craniile masculine au o creastă
sagitală bine dezvoltată, care este de obicei aproape absentă la femele.[30] Cel
mai mare craniu de leopard a fost înregistrat în India în 1920 și a măsurat 28

2
cm în lungime bazală, 20 cm în lățime și a cântărit 1 kg. Craniul unui leopard
african a măsurat 28,58 cm în lungime bazală și 18,1 cm în lățime și cântărea
0,79 kg.[31]
Leoparzii au același număr de dinți ca majoritatea celorlalți membri ai familiei
Felidae, cu toate acestea, primul dinte molar superior poate lipsi uneori, ast-
fel încât numărul total poate varia de la 26 la 30.[32][33] Caninii sunt relativ
masivi, cu o bază largă (aproximativ jumătate din lungime) pentru a minimiza
posibilitatea de rupere.[34] Lungimea gingiilor care ies din caninul superior vari-
ază de obicei între 25 și 37 mm.[35] Limba conține papile ascuțite, care ajută la
separarea cărnii prăzii de os.[34]
Leopard african Leopard african
Leopard persan Leopard persan
Leopard de Amur Leopard de Amur
Leopard de Java Leopard de Java
Taxonomie În 1758, Carl Linnaeus a propus denumirea științifică de Felis par-
dus.[36] Numele generic Panthera a fost folosit pentru prima dată de Lorenz
Oken în 1816, care a inclus toate felinele pătate în acest grup.[37] Clasificarea
lui Oken nu a fost acceptată pe scară largă, iar Felis sau Leopardus au fost
folosite ca nume generice până la începutul secolului al XX-lea.[38]
Leopardul a fost desemnat ca specia tip a Panthera de Joel Asaph Allen în
1902.[39] În 1917, Reginald Innes Pocock a inclus în Panthera și tigrul (P. tigris),
leul (P. leo) și jaguarul (P. onca).[40][41]
Subspecii În urma primei descrieri a lui Linnaeus, între 1794 și 1956, naturaliștii
au propus 27 de subspecii de leoparzi. Din 1996, doar opt subspecii au fost
considerate valide pe baza analizei mitocondriale.[42] Analizele ulterioare au
relevat o a noua subspecie valabilă, leopardul arab.[43]
În 2017, grupul operativ de clasificare a felinelor a recunoscut următoarele opt
subspecii ca taxoni valizi:[3]
Subspecie Distribuție Imagine Leopardul african (P. p. pardus) (Linnaeus,
1758)[44] Este cea mai răspândită subspecie de leopard și este originară din
Africa Subsahariană.[2] Namibie Etosha Leopard 01edit.jpg Leopardul indian
(P. p. fusca) (Meyer, 1794)[45] Este originar din subcontinentul indian, Myan-
mar și sudul Tibetului.[2][3][46] Nagarhole Kabini Karnataka India, Leopard
September 2013.jpg Leopardul de Java (P. p. melas) (Cuvier, 1809)[47] Este
originar din Java în Indonezia și este considerat în pericol critic de dispariție.[2]
Levhart jávský v Zoo Praha 001.jpg Leopardul arab (P. p. nimr) (Hemprich
și Ehrenberg, 1830)[48] Este originar din Peninsula Arabică, dar considerat
extinct local în Peninsula Sinai. Este cea mai mică subspecie de leopard.[49]
PikiWiki Israel 14861 judean desert leopard cropped.JPG Leopardul persan (P.
p. tulliana) (Valenciennes, 1856)[50] Este originar din estul Turciei, Caucaz,
sudul Rusiei, Podișul Iranului și Hindu Kush. Este considerat pe cale de

3
dispariție.[2] Populația de leoparzi din Balochistan a evoluat posibil în sudul
Iranului, Afganistanului și Pakistanului, fiind separată de populația nordică de
deșerturile Dasht-e Kavir și Dasht-e Lut.[51]
Persian Leopard sitting.jpg Leopardul de Amur (P. p. orientalis) (Schlegel,
1857)[52][53] Este originar din Orientul Îndepărtat al Rusiei și din nordul Chinei,
dar este extinct local în peninsula coreeană.[2] Amur Leopard (P.p. amuren-
sis).jpg Leopardul de Indochina (P. p. delacouri) Pocock, 1930[54] Este originar
din Asia de sud-est continentală și din China de sud[2] Indochinese leopard.jpg
Leopardul de Sri Lanka (P. p. kotiya) Deraniyagala, 1956[55] Este originar din
Sri Lanka.[2] Slleo1.jpg Rezultatele unei analize a varianței moleculare a 182
de exemplare de muzeu de leoparzi africani au arătat că unii leoparzi africani
prezintă diferențe genetice mai mari decât subspeciile de leopard asiatic.[56]
Evoluție
Două cladograme propuse pentru Panthera. Cladograma superioară se bazează
pe studiile din 2006 [57] și 2009 [58], în timp ce cea inferioară se bazează pe
studiile din 2010 [59] și 2011 [60]. Rezultatele studiilor filogenetice bazate pe
analiza nDNA și mtDNA au arătat că ultimul strămoș comun al genurilor Pan-
thera și Neofelis se crede că a trăit cu aproximativ 6,37 milioane de ani în urmă.
Neofelis s-a despărțit cu aproximativ 8,66 milioane de ani în urmă de linia Pan-
thera. Tigrul s-a despărțit cu aproximativ 6,55 milioane de ani în urmă, urmat
de leopardul zăpezilor în urmă cu aproximativ 4,63 milioane de ani și leopard
cu aproximativ 4,35 milioane de ani în urmă.[57][58]
Rezultatele unei analize filogenetice a secrețiilor chimice la feline au indicat că
leopardul este strâns înrudit cu leul.[61] Originea geografică a Panthera este
cel mai probabil nordul Asiei centrale. Clada leopard-leu a fost distribuită în
Palearctica asiatică și africană cel puțin încă de la începutul Pliocenului.[62]
Clada leopard-leu s-a separat cu 3,1–1,95 milioane de ani în urmă.[59][60] În
plus, un studiu din 2016 a arătat că genomurile mitocondriale ale leopardului,
leului și leopardului de zăpadă sunt mai asemănătoare între ele decât genomul lor
nuclear, indicând faptul că strămoșii lor s-au încrucișat cu leopardul de zăpadă
la un moment dat în evoluția lor.[63]
Fosile ale strămoșilor leoparzilor au fost descoperite în Africa de est și Asia de
sud, datând din Pleistocen, acum 2–3,5 milioane de ani în urmă. Se sugerează
că leopardul modern a evoluat în Africa cu aproximativ 0,5 până la 0,8 milioane
de ani în urmă și că a radiat în Asia cu aproximativ 0,2 și 0,3 milioane de ani
în urmă.[43] Dinții fosili de felină adunați în Padang Highlands din Sumatra au
fost atribuiți ca aparținând leopardului. De atunci s-a emis ipoteza că leopardul
a dispărut de pe insulă din cauza erupției Toba cu aproximativ 75.000 de ani
în urmă,[64] și din cauza competiției cu leopardul Neofelis diardi și cu câinele
sălbatic asiatic (Cuon alpinus).[8]
În Europa, leopardul a apărut cel puțin încă din Pleistocen. Oase și dinți
fosile asemănătoare leopardului datând posibil din Pliocen au fost excavate în
Perrier în Franța, la nord-est de Londra și în Valdarno, Italia. Până în 1940,

4
fosile similare care datează din Pleistocen au fost excavate mai ales în loess și
peșteri din 40 de situri din Europa, inclusiv Peștera Furninha de lângă Lisabona,
Peșterile Genista din Gibraltar și provincia Santander din nordul Spaniei, în
mai multe situri din Franța, Elveția, Italia, Austria, Germania, în nord până la
Derby în Anglia, în est până la Přerov în Republica Cehă și Baranya în sudul
Ungariei.[65] Cele mai vechi fosile de leopard excavate în Europa au aproximativ
600.000 de ani și au fost găsite în Grotte du Vallonnet din Franța și lângă Mauer
în Germania.[1]
Au fost propuse patru subspecii de leopard din Pleistocenul european. P. p. be-
goueni de la începutul Pleistocenului timpuriu a fost înlocuit cu aproximativ
0,6 milioane de ani în urmă cu P. p. sickenbergi, care la rândul său a fost în-
locuit de P. p. antiqua cu aproximativ 0,3 milioane de ani în urmă. Cel mai
recent, P. p. spelaea, a apărut la începutul Pleistocenului târziu și a supraviețuit
până acum aproximativ 24.000 de ani în mai multe părți ale Europei.[66] Fosile
de leopard datând din Pleistocen au fost, de asemenea, săpate în arhipelagul
japonez.[7]
Distribuție și habitat
Leopard african în Maasai Mara National Reserve, Kenya
Leoparzi pe mozaicul Magerius din Tunisia modernă. Numeroase mozaicuri
romane din siturile nord-africane descriu fauna care se găsește acum doar în
Africa tropicală.[67] Leopardul are cea mai mare distribuție dintre toate felinele
sălbatice, fiind prezent în Africa, Caucaz și Asia, deși populațiile sunt fragmen-
tate și în scădere. Este considerat a fi dispărut în Africa de nord.[2] Trăiește
în principal în savană și păduri tropicale și în zonele în care pășunile, pădurile
și pădurile fluviale rămân în mare parte netulburate.[6] În Africa sub-sahariană
este încă numeros și supraviețuiește în habitate marginale unde alte feline mari
au dispărut.
Populațiile de leoparzi din Peninsula Arabică sunt mici și fragmen-
tate.[68][69][70] În sud-estul Egiptului, un leopard ucis în 2017 a fost
prima înregistrare în această zonă în 65 de ani.[71] În vestul și centrul Asiei,
evită deșerturile, zonele cu acoperire lungă de zăpadă și apropierea de centrele
urbane.[72]
În subcontinentul indian, leopardul sse află în număr mare, mai mult decât alte
specii de Panthera.[2] În 2020, populația de leoparzi din habitatele împădurite
din India a fost estimată la 12.172 până la 13.535 de indivizi. Zonele cercetate
au inclus altitudini sub 2.600 m în dealurile Shivalik, câmpiile gangetice, India
centrală, Gații de Est, Gații de Vest, bazinul râului Brahmaputra și dealurile
din nord-estul Indiei.[73] Unele populații de leoparzi din țară trăiesc destul de
aproape de așezările umane și chiar în zone semidezvoltate. Deși se pot adapta la
prezența umană, leoparzii au nevoie de populații sănătoase de pradă și acoperire
vegetativă adecvată pentru vânătoare pentru supraviețuire prelungită și, prin
urmare, zăbovesc rar în zonele puternic dezvoltate. Datorită stilului discret al
leopardului, adesea oamenii nu știu că acesta trăiește în zonele apropiate.[74]

5
În zona de conservare Kanchenjunga din Nepal, un leopard a fost fotografiat
la o altitudine de 4.300 m de o cameră capcană în mai 2012.[75] În Sri Lanka,
leoparzii au fost înregistrați în Parcul Național Yala și în petice de pădure nepro-
tejate, pajiști, plantații de pin și eucalipt.[76][77] În Myanmar, leoparzii au fost
înregistrați pentru prima dată în pădurile din statul Karen din Myanmar.[78]
Complexul forestier din sudul Myanmarului este considerat o fortăreață a leop-
arzilor. În Thailanda, leoparzii sunt prezenți în arii protejate. În Malaezia
Peninsulară, leoparzii sunt prezenți în Parcurile Naționale Belum-Temengor,
Taman Negara și Endau-Rompin.[79] În Laos, leoparzii au fost înregistrați în
Zona Națională de Conservare a Biodiversității Nam Et-Phou și Parcul Național
Nam Kan.[80][81] În Cambodgia, leoparzii locuiesc în pădurea de foioase din Ph-
nom Prich și pădurea protejată Mondulkiri.[82][83] În sudul Chinei, leoparzii au
fost înregistrați doar în Munții Qinling în 11 rezervații naturale între 2002 și
2009. [84]
În Java, leoparzii locuiesc în pădurile tropicale dense și în pădurile uscate de
foioase la altitudini de la nivelul mării până la 2.540 m. În afara ariilor protejate,
leoparzii au fost înregistrați în terenuri agricole mixte, păduri agro-forestiere
între 2008 și 2014.[85]
Comportament și ecologie Leopard – comunicare vizuală
O femelă leopard care arată petele albe din spatele urechilor
Mama comunică cu puii ei folosind partea inferioară albă a cozii Leopardul este
un animal solitar discret. Când este văzut într-un grup, este aproape întot-
deauna o femelă cu pui sau o pereche în sezonul de împerechere.[86] În cazuri
excepționale, mai multe animale adulte de același sex pot coexista într-un spațiu
restrâns și pentru o perioadă scurtă de timp.[87] În general, se presupunea că
este un animal predominant nocturn, ceea ce este adevărat în anumite zone, în
special acolo unde a fost vânat și hărțuit de oameni.[88][89] Totuși, multe alte
studii arată că această felină poate fi activă la amurg sau în zori sau în orice
moment al zilei.[88][90][91][92] În regiunile foarte calde (în timpul verii), evită
totuși orice efort în jurul prânzului sau după-amiaza devreme.[93] Nu caută apă
(spre deosebire de tigri sau jaguari) și se folosește de pietre sau vaduri de mică
adâncime pentru a o traversa, dar este capabil să traverseze râuri mai mari dacă
este necesar.[94][95] Leopardul se odihnește foarte des, de preferință în locuri de
unde poate urmări în același timp împrejurimile: copaci înalți, stânci, dealuri.
Diferite peșteri, tufișuri dense și stâncile îi servesc, de asemenea, drept adăpost
și refugiu. Uneori folosește și bârlogurile animalelor pe care le-a ucis sau care
au părăsit locul, cum ar fi porcii-spinoși.[96][97]
Leoparzii sunt foarte abili la cățăratul în copaci, se odihnesc adesea pe ramurile
copacilor și coboară din copaci cu capul înainte.[6] Pot alerga cu peste 58 km/h,
pot sări peste 6 metri pe orizontală și până la 3 metri pe verticală.[98]
Leoparzii comunică prin mirosuri, sunete și vizual. Avantajul urmei olfactive
este rezistența sa îndelungată și capacitatea de a o recunoaște indiferent de viz-
ibilitate. Deși de obicei este liniștit, leopardul scoate o varietate de sunete atunci

6
când este nevoie: mârâie, scoate sunete care amintesc de un lătrat, scâncet (în-
tâlnire prietenoasă), dar cel mai comun sunet este un mormăit [98] numit și
„ferăstrău”, deoarece seamănă cu sunetul tăierii lemnului. Fiecare leopard are
propria sa expresie vocală specifică, după care este recunoscut. Comunicarea
vizuală constând în expresii faciale, arătarea dinților, schimbarea poziției ure-
chilor și mișcarea cozii nu este atât de comună la leoparzi, deoarece acestea sunt
animale solitare care se întâlnesc rar. Femelele „vorbesc” adesea cu puii lor în
acest fel.[99][100]
Teritoriu Mărimea teritoriului leopardului depinde de sex și habitat. Masculii
au de obicei un teritoriu mai mare, care include teritoriul mai multor femele.
În zonele bogate în pradă (Parcul Național Chitwan, Parcul Național Serengeti,
Parcul Național Kruger, Parcul Național Huai Kha Kaeng din Thailanda etc.),
femelele trăiesc într-o zonă de aproximativ 6–18 km², în timp ce masculii trăiesc
în 17–76 km².[101][102] În Botswana aceste numere cresc ușor la 33 km² pentru
femele și 40 până la 69 km² pentru masculi. În zonele aride și în alte locuri mai
sărace în pradă, zona teritorială se mărește treptat.[22] În deșerturile israeliene,
femelele trăiesc în medie în 84 km², iar masculii trăiesc în medie în 137 km².
Cel mai mare teritoriu identificat este deținut de masculii din deșertul Kalahari,
cu o medie de 2182 km².[103]
Indivizii își patrulează periodic teritoriul, în medie le ia 7-10 zile să îl stă-
bată,[104] dar această cifră este variabilă, uneori stau mai multe zile într-un loc,
alteori traversează întreg teritoriul într-o singură noapte.[105] Pentru a-și marca
teritoriul, leopardul folosește mai multe metode – pulverizarea zonelor vizibile
cu un amestec de urină și secreție din glanda anală, zgârierea scoarței copacilor,
greblarea pământului și, mai rar, depunerea excrementelor.[106][97][107][108]
Vânătoare și dietă Leopardul este un carnivor adaptat pentru capturarea activă
a prăzii – are fălci puternice, gheare retractabile ascuțite, simțuri excelente, corp
musculos și flexibil și camuflaj relativ eficient. Este un animal oportunist care
vânează o mare varietate de animale. Numai leoparzii africani au cel puțin
92 de specii de animale în dieta lor.[109] Dacă se adaugă populația asiatică,
acest număr crește la peste o sută de specii. S-a constatat că leoparzii au o
preferință puternică pentru animalele cu o masă corporală cuprinsă între 10-40
kg, cea mai comună pradă cântărind 23-25 kg.[110] Speciile de pradă din acest
interval de greutate tind să apară în habitate dense și să formeze turme mici.
Sunt mai puțin preferate speciile care preferă zonele deschise și au strategii
anti-prădători bine dezvoltate. Cele mai preferate specii sunt copitatele, cum
ar fi impala (Aepyceros melampus), antilopa de pădure (Tragelaphus scriptus),
antilopa uriașă gri (Sylvicapra grimmia) și cerbul axis (Axis axis). Printre
primatele pe care le vânează se numără cercocebus, cercopitecul (Cercopithecus
sp.) și semnopithecus. Leoparzii ucid și carnivore mai mici, cum ar fi șacalul
cu spatele negru (Lupulella mesomelas), vulpea cu urechi de liliac (Otocyon
megalotis) și ghepardul.[111]
Cea mai mare pradă ucisă de un leopard a fost un mascul de antilopă Derby cân-
tărind 900 kg.[98] Un studiu în Rezervația Națională Națională Wolong din sudul

7
Chinei a demonstrat variații în dieta leopardului în timp; pe parcursul a șapte
ani, acoperirea vegetativă s-a retras, iar leoparzii s-au mutat în mod oportun
de la consumul în principal de cerbul moțat chinezesc (Elaphodus cephalophus)
la șobolanul de bambus (Rhizomys sinense) și a altor prade mai mici.[112] În
zonele în care trăiesc în apropierea așezărilor umane, ei atacă adesea animale
domestice, de la pisici și câini, la păsări de curte, oi, capre, la vite și bivoli de
apă.[113][114]
Leopardul vânează în principal noaptea în majoritatea zonelor.[21] În pădurile
din vestul Africii și în Parcul Național Tsavo, au fost observați vânând și în
timpul zilei.[115] Animalul își urmărește prada și încearcă să se apropie cât
mai mult posibil, de obicei la 5 metri de țintă și, în cele din urmă, se aruncă
asupra ei și o ucide prin sufocare. Ucide prada mică cu o mușcătură în ceafă,
dar ține animalele mai mari de gât și le sugrumă.[21] Este capabil să vâneze
o pradă mare datorită maxilarului și mușchilor săi puternici și este suficient
de puternic pentru a trage carcase mai grele decât el însuși în copaci; a fost
văzut un leopard care transporta o girafă tânără cântărind aproape 125 kg, sus
într-un copac, la o înălțime de 5,7 metri.[115] Mănâncă imediat prada mică, dar
târăște carcase mai mari pe câteva sute de metri și o păstrează în siguranță
în copaci, tufișuri sau chiar peșteri; acest comportament permite leopardului
să-și depoziteze prada departe de rivali și îi oferă un avantaj față de aceștia.
Modul în care stochează vânatul depinde de topografia locală și de preferințele
individuale, variind de la copaci în Parcul Național Kruger la tufișuri în terenul
câmpie al Kalahari.[22][116]
Ratele medii de consum zilnic au fost estimate la 3,5 kg pentru masculi și la
2,8 kg pentru femele.[117] În sudul deșertului Kalahari, leoparzii își îndeplinesc
nevoia de apă prin fluidele corporale ale prăzii; ei beau apă la fiecare două
până la trei zile și se hrănesc rar cu plante bogate în umiditate, cum ar fi cas-
traveții gemsbok (Acanthosicyos naudinianus), pepenele verde (Citrullus lana-
tus) și iarba acrișoară Kalahari (Schmidtia kalahariensis).[118]
Etapele vânătorii
Urmărire
Uciderea unei antilope tinere
Tragând o impala vînată
Urcarea pradei în copac Competitori și dușmani În anumite părți din arealul
său global, leopardul este simpatric cu alți prădători mari, cum ar fi: tigrul
(Panthera tigris), leul (P. leo), ghepardul, hiena pătată (Crocuta crocuta), hiena
dungată (Hyaena hyaena), hiena brună (Parahyaena brunnea), câinele sălbatic
african (Lycaon pictus), câinele sălbatic asiatic (Cuon alpinus), lupul (Canis
lupus) și până la cinci specii de urși. Unele dintre aceste specii îi fură prada, îi
ucid puii și chiar ucid leoparzii adulți.
Leoparzii se retrag într-un copac în fața unei agresiuni directe și au fost ob-
servați atunci când ucid sau pradă concurenți mai mici, cum ar fi șacalul cu

8
spatele negru, civetă africană (Civettictis civetta), caracalul (Caracal caracal)
și pisică sălbatică africană (Felis lybica).[6][119] În general, leoparzii par să evite
întâlnirile cu urșii adulți, dar ucid puii de urși vulnerabili. În Sri Lanka, în cele
câteva lupte înregistrate între leoparzi și urșii buzați (Melursus ursinus) se pare
că ambele animale au ajuns fie moarte, fie grav rănite.[120][121]
În timp ce uciderea între specii a leoparzilor adulți este în general rară, având
în vedere oportunitatea, atât tigrul, cât și leul ucid și consumă cu ușurință
atât leoparzii tineri, cât și pe cei adulți.[122][119][123][124] În deșertul Kalahari,
leoparzii pierd frecvent prada ucisă din cauza hienelor brune, dacă leopardul nu
este în măsură să urce prada în copac. Ocazional, leii iau prada leoparzilor din
copaci.[116]
Împărțirea resurselor are loc acolo unde leoparzii împart zona cu tigrii. Acolo
unde sunt prezenți tigrii, leoparzii tind să ia pradă mai mică, de obicei mai mică
de 75 kg.[6] În zonele cu populații simpatrice, coexistența nu este regula generală,
leoparzii fiind puțini acolo unde tigrii sunt numeroși.[123] Tigrii par să locuiască
în părțile adânci ale pădurii, în timp ce leoparzii sunt împinși mai aproape de
margini.[125] În pădurile tropicale, leoparzii nu evită întotdeauna felinele mai
mari vânând în momente diferite. Cînd prada este relativ abundentă, tigrii și
leoparzii par să coexiste cu succes fără excludere competitivă sau ierarhii de
dominare între specii, care pot fi mai comune pentru coexistența leopardului cu
leul în habitatele de savană.[126]
Crocodilii de Nil (Crocodylus niloticus) pradă leoparzii ocazional. Un leopard
mare adult a fost prins și consumat de un crocodil mare în timp ce acesta
încerca să vâneze de-a lungul unui mal din Parcul Național Kruger.[117][127]
În Rajasthan, s-a raportat uciderea unui leopard de către crocodilii de mlaștină
(Crocodylus palustris).[128] Un leopard adult a fost recuperat din stomacul unui
piton birmanez (Python bivittatus) de 5,5 m.[129] În Parcul Național Serengeti,
au fost observate grupuri de 30–40 de babuini măslinii (Papio anubis) în timp
ce atacau o femelă de leopard și puii ei.[130]
Competitori și dușmani ai leopardului Darica Lion 07168.jpg
Tiger in the water.jpg
TheCheethcat.jpg
Spotted hyena in Madikwe Game Reserve.jpg Reproducere și ciclul vieții În-
mulțirea leoparzilor are loc diferit în populațiile africane și asiatice. În Africa,
poate apărea aproape tot timpul anului, în Asia cel mai adesea în lunile de iarnă,
în ianuarie și februarie.[131] Ciclul estral al femelei durează aproximativ 46 de
zile și, de obicei, este în călduri timp de 6-7 zile.[132] Când un mascul își găsește
o parteneră, au loc ritualuri de întâlnire, care se manifestă de obicei prin mârâit
și agresivitate ușoară. Dacă animale se cunosc deja, femela merge în fața mas-
culului, se rostogolește, se freacă de el, își răspândește parfumul și mârâie.[133]
Cuplarea durează aproximativ 3 secunde. În timpul ejaculării, masculul mușcă
femela de ceafă, iar aceasta se întoarce, de obicei, cu o mică fandare și mas-

9
culul sare. Asemenea celorlalte feline, penisul leopardului are spini care sunt
îndreptați înapoi. În timpul retragerii penisului, spinii ating pereții vaginului
femelei, ceea ce poate provoca ovulația.[134][135] Intervalele dintre cuplări sunt
de 2-17 minute.[136] Conexiunile sunt însoțite de mârâituri puternice și cuplări
frecvente, o pereche având 60 în decurs de 9 ore, alte observații calculând o
frecvență de 100 pe zi. Timpul în care cuplul stă împreună este foarte scurt,
de obicei 1-2 zile, uneori până la patru zile.[137] Rolul masculului se termină
cu împerecherea și el nu participă de obicei la creșterea puilor, deși au fost ra-
portate cazuri în care masculul s-a alăturat pentru scurt timp femelei și puilor
acesteia.[138]
Leoparzi împerechindu-se
Pui de leopard african În mod excepțional, pot exista situații în care trei leop-
arzi se împerechează deodată. În cazurile de tripleți înregistrate până acum,
ambii leoparzi de același sex erau rude (surori, tată-fiu). Prin împerecherea cu
mai mulți masculi, femela reduce posibilitatea ulterioară de pruncucidere, adică
uciderea viitorilor ei pui de către mascul. În plus, s-a constatat că femela este
capabilă să recunoască un mascul puternic și dominant, care are șansa de a-și
menține teritoriul pentru o perioadă lungă de timp, ceea ce reduce și posibil-
itatea pruncuciderilor. Dacă întâlnește un individ mai slab, aceasta își poate
suprima fertilitatea, astfel încât să nu irosească energie prețioasă.[139][140][141]
Perioada de gestație durează între 90 și 105 zile,[142] Femela naște de obicei 2–4
pui.[143] cel mai adesea fiind de 96 de zile. Între timp, femelele găsesc vizuini
sigure, adesea situate în vegetație densă, în stânci, peșteri, copaci scobiți sau
vizuini de pământ. Numărul de pui variază de la unu la șase, cel mai frecvent
fiind doi.
Puii se nasc orbi, măsurând între 36 și 48 cm și cântărind între 280 și 1000
g.[144][145] În primele zile, mama are deplină grijă de pui și nici măcar nu
vânează la început. Puii încep să vadă după patru până la nouă zile, iar mama
începe să-i lase singuri și pleacă la vânătoare. Pentru a maximiza șansele de
supraviețuire a puilor, femela îi mută în alte bârloguri, dar aceasta nu este
regula. Frecvența transferurilor variază – de obicei o dată la 2 până la 5 zile.[146]
În unele zone (Israel, Namibia), femelele merg la vânători lungi și își lasă puii
nesupravegheați timp de până la șapte zile. Aceștia își antrenează abilitățile de
vânătoare jucându-se și urmărind animale mici precum lăcuste, fluturi, șopârle
și păsări. Încep să vâneze singuri la vârsta de aproximativ 7 până la 8 luni,
când au și dinți permanenți.[147] Mortalitatea puilor în primul an de viață este
de 40-50%, fiind în mare parte victime ale altor prădătoare: lei, tigri, hiene,
leoparzi masculi străini și altele.
Puii ajung la o independență reală, sub forma stabilirii în propriul lor teritoriu,
la vârsta de 14-36 de luni. Femelele tinere stau de obicei cu mama lor mai mult
timp și își stabilesc teritoriul în apropierea acesteia. Au prima împerechere la
vârsta de 24-52 de luni, la femele este de obicei mai târziu decât la masculi.[148]
Intervalul dintre pui este de aproximativ 15-29 de luni. Femelele sunt fertile până

10
la vârsta de cel puțin 13 ani (recordul este o mamă de 16 ani),[149] masculii
pot avea pui până mai târziu (cel mai în vârstă tată înregistrat avea 21 de
ani).[150][151]
Speranța de viață variază și depinde de mulți factori. Deși există mai multe
estimări ale mortalității anuale a adulților (18% până la 25%), acestea sunt doar
cifre orientative. În sălbăticie, cei mai mulți dintre leoparzi mor sub vârsta de
12 ani, în captivitate pot trece de 20. Cel mai bătrân leopard sălbatic cunoscut
a trăit până la 18,6 ani, cel mai în vârstă individ în captivitate a împlinit vârsta
de 27 de ani.[150][149]
Interacțiune umană Semnificație culturală
Leopard de peșteră (dreapta jos) și hienă de peșteră, Chauvet, Franța Leopardul
a avut și are încă o semnificație puternică pentru societatea umană, deoarece
este un animal mare, distinctiv, răspândit, care poate fi periculos pentru oameni.
El a fost mereu în umbra tigrului în Asia și a leului în Africa.[152] Pentru
diferite culturi și etnii, simbolizează calități diverse, adesea controversate: forță,
frumusețe și viclenie, dar și sălbăticie și cruzime.[153] Leoparzii negri, care erau
considerați deosebit de sălbatici și însetați de sânge, s-au bucurat de o reputație
proastă cel puțin până în secolul al XIX-lea.[154]
Cea mai veche reprezentare cunoscută a leopardului apare în Peștera Chau-
vet din Franța și datează din perioada paleolitică. Leopardul a jucat un rol
foarte important în culturile antice ale Mediteranei și Orientului Mijlociu. Mai
ales pe teritoriul vechii Mesopotamiei, el a reprezentat adesea diverse zeități.
Leoparzii au arătat apartenența la o anumită elită, simbolizând statutul și put-
erea, precum și protecția și uneori fertilitatea.[155] Faraonii, marii preoți și
alte celebrități din Egiptul antic își prezentau statutul, printre altele, purtând
blănuri rare de leopard (furnizate din Nubia ca formă specială de tribut).[155]
Prima pictură a unui leopard îmblânzit care merge în lesă lângă un bărbat vine
tot din Egipt (din 1500 î.Hr.).[156]
Piele de leopard afișată ca o mantie, cu capul, coada, picioarele și ghearele încă
atașate, purtată de faraonul Ay, succesorul lui Tutankhamon, în timpul unui
ritual funerar din 1323 î.Hr. Pictura este din mormântul lui Tutankhamon În
mitologia egipteană, leopardul a reprezentat una dintre formele zeiței Mafdet,
protectoare împotriva șerpilor și scorpionilor.[157] Cea mai veche legendă a mod-
ului în care leopardul și-a obținut petele provine din Egipt: zeul Anubis a vrut
să strice camuflajul zeului Seth care se transformase într-un leopard de culoarea
nisipului, punându-i pete pentru a-l face mai vizibil; și-a acoperit labele cu
noroiul de lângă fluviul Nil, apoi a sărit în spatele leopardului și l-a acoperit
cu amprentele noroioase de pe labe.[158] În mormântul lui Tutankhamon a fost
găsit un taburet acoperit cu piele de leopard, însă pielea nu era o piele reală,
ci o imitație extrem de stilizată a uneia adevărate, petele leopardului fiind de-
senate ca stele cu cinci colțuri. Ciudățenia imitației pielii de leopard este că
fundalul este de abanos negru, iar „stelele” sau rozetele sunt încrustații de fildeș
alb, lucru care inversează contrastul natural.[159] Numai prezența picioarelor și

11
a cozii care atârnă ne fac să acceptăm pielea de leopard.
Pereche de leoparzi din bronz, Regatul Benin, Nigeria. În mitologia greacă,
era un simbol al zeului Dionysos, care era înfățișat purtând piele de leopard
și folosind leoparzii ca mijloc de transport. Într-un mit, zeul a fost capturat
de pirați, dar doi leoparzi l-au salvat.[160] Romanii au capturat leoparzi și i-au
folosit ca animale de luptă pentru bătăliile din arene. În timpul jocurilor de 100
de zile cu ocazia deschiderii Colosseumului, aproximativ 9.000 de animale și-au
pierdut viața în numele distracției, dintre care 410 erau leoparzi.[161] Măcelul
în masă a leoparzilor a continuat mulți ani. Este cunoscut că în anul 169,
de exemplu, un singur eveniment a cauzat moartea a 63 de leoparzi sălbatici.
Aceste vânători nu au fost abolite până în secolul al VI-lea, când practic leoparzii
nu mai trăiau în Africa de nord și Orientul mijlociu.[162] În timpul domniei
împăratului Traian, un total de aproximativ 11.000 de animale au fost ucise.[163]
Faptul că romanii bogați dețineau menajerii private a contribuit, de asemenea,
la dispariția populațiilor locale. Împăratul Octavianus Augustus deținea 3.500
de animale, inclusiv 680 de lei și 600 de leoparzi și gheparzi, toate fiind ucise
în timpul a 26 de festivități.[164][163] După dezintegrarea Romei, leoparzii au
continuat să moară în arenele Imperiului Bizantin.[165]
În comunitățile tribale africane originare, leopardul era un prădător temut și
admirat care simbolizeaza puterea războinicilor și a șefilor de trib pentru că
era curajos și puternic și, în același timp, viclean.[166] Multe triburi consideră
că leopardul și nu leul este adevăratul rege al animalelor,[167] fiind un vânător
mai inteligent și mai bun decât leul și mai greu de ucis.[160] Pentru zuluși și
societățile tradiționale din Benin purtarea pielii de leopard denotă încă un rang
regal (de șef). Tribul Igba din Nigeria consideră că cei mai buni oameni vor
renaște ca elefanți sau leoparzi.[168]
Conducătorii Europei medievale și a unor imperii asiatice țineau adesea mena-
jerii mari pline de animale exotice, iar leoparzii erau printre creaturile preferate.
Animalele serveau în principal pentru demonstrație, adică ca simbol al puterii
și prestigiului.[163] Suverani precum Frederic al II-lea al Sfântului Imperiu Ro-
man, Henric al III-lea al Angliei, Kublai și Rudolf al II-lea al Sfântului Imperiu
Roman aveau menajerii importante la curțile lor.[163][169][170] O menajerie cu
leoparzi a fost deținută chiar de Papa Leon al X-lea la Vatican la începutul
secolului al XVI-lea.[163]
Note ^ a b c Ghezzo, E.; Rook, L. (2015). „The remarkable Panthera
pardus (Felidae, Mammalia) record from Equi (Massa, Italy): taphon-
omy, morphology, and paleoecology”. Quaternary Science Reviews. 110
(110): 131–151. doi:10.1016/j.quascirev.2014.12.020. ^ a b c d e f g h
i j k Stein, A.B.; Athreya, V.; Gerngross, P.; Balme, G.; Henschel, P.;
Karanth, U.; Miquelle, D.; Rostro-Garcia, S.; Kamler, J. F.; Laguardia, A.;
Khorozyan, I.; Ghoddousi, A. (2020). „Panthera pardus”. IUCN Red List of
Threatened Species. 2020: e.T15954A163991139. doi:10.2305/IUCN.UK.2020-
1.RLTS.T15954A163991139.en Accesibil gratuit. Accesat în 15 ianuarie 2022.
^ a b c Kitchener, A. C.; Breitenmoser-Würsten, C.; Eizirik, E.; Gentry, A.;

12
Werdelin, L.; Wilting, A.; Yamaguchi, N.; Abramov, A. V.; Christiansen,
P.; Driscoll, C.; Duckworth, J. W.; Johnson, W.; Luo, S.-J.; Meijaard, E.;
O’Donoghue, P.; Sanderson, J.; Seymour, K.; Bruford, M.; Groves, C.; Hoff-
mann, M.; Nowell, K.; Timmons, Z.; Tobe, S. (2017). „A revised taxonomy
of the Felidae: The final report of the Cat Classification Task Force of the
IUCN Cat Specialist Group” (PDF). Cat News (Special Issue 11): 73–75. ^
Jacobson, A. P.; Gerngross, P.; Lemeris Jr., J. R.; Schoonover, R. F.; Anco,
C.; Breitenmoser-Würsten, C.; Durant, S. M.; Farhadinia, M. S.; Henschel,
P.; Kamler, J. F.; Laguardia, A.; Rostro-García, S.; Stein, A. B.; Dollar, L.
(2016). „Leopard (Panthera pardus) status, distribution, and the research
efforts across its range”. PeerJ. 4: e1974. doi:10.7717/peerj.1974. PMC
4861552 Accesibil gratuit. PMID 27168983. ^ Williams, S. T.; Williams, K.
S.; Lewis, B. P.; Hill, R. A. (2017). „Population dynamics and threats to an
apex predator outside protected areas: implications for carnivore management”.
Royal Society Open Science. 4 (4): 161090. Bibcode:2017RSOS….461090W.
doi:10.1098/rsos.161090. PMC 5414262 Accesibil gratuit. PMID 28484625. ^ a
b c d e f Nowell, K.; Jackson, P. (1996). „Leopard Panthera pardus (Linnaeus,
1758)”. Wild Cats: status survey and conservation action plan. Gland, Switzer-
land: IUCN/SSC Cat Specialist Group. Arhivat din original la 22 februarie
2014. ^ a b Izawa, M.; Nakanishi, N. (2015). „Felidae”. În Ohdachi, S. D.;
Ishibashi, Y.; Iwasa, M. A.; Saitoh, T. The Wild Mammals of Japan (ed. Sec-
ond). Kyoto: Shoukadoh Book Sellers and the Mammalogical Society of Japan.
pp. 226−231. ISBN 978-4-87974-691-7. ^ a b Volmer, R.; Hölzchen, E.; Wurster,
A.; Ferreras, M.R.; Hertler, C. (2017). „Did Panthera pardus (Linnaeus, 1758)
become extinct in Sumatra because of competition for prey? Modeling inter-
specific competition within the Late Pleistocene carnivore guild of the Padang
Highlands, Sumatra”. Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology. 487:
175–186. Bibcode:2017PPP…487..175V. doi:10.1016/j.palaeo.2017.08.032. ^ a
b Lewis, C. T.; Short, C. (1879). „lěǒpardus”. A Latin Dictionary. Oxford:
Clarendon Press. p. 1069. ^ Liddell, H. G.; Scott, R. (1889). „���-������”. A
Greek–English Lexicon. Oxford: Clarendon Press. p. 884. ^ Partridge, E.
(1983). Origins: A Short Etymological Dictionary of Modern English. New
York: Greenwich House. p. 349. ISBN 978-0-517-41425-5. ^ Nicholas, N.
(1999). „A conundrum of cats: pards and their relatives in Byzantium”. Greek,
Roman, and Byzantine Studies. 40: 253–298. ^ Lewis, C. T.; Short, C. (1879).
„panthera”. A Latin Dictionary. Oxford: Clarendon Press. p. 1298. ^ Mills,
M. G. L. (2005). „Subfamily Pantherinae”. În Skinner, J. D.; Chimimba, C.
T. The mammals of the southern African subregion (ed. Third). Cambridge:
Cambridge University Press. pp. 385–396. ISBN 9780521844185. ^ a b Mivart,
St. G. J. (1900). „Different kind of Cats”. The Cat: An Introduction to the
Study of Backboned Animals, Especially Mammals. London: John Murray.
pp. 391–439. ^ Pocook, R. I. (1932). „The Leopards of Africa”. Proceedings
of the Zoological Society of London. 102 (2): 543–591. doi:10.1111/j.1096-
3642.1932.tb01085.x. ^ a b Schütze, H. (2002). Field Guide to the Mammals
of the Kruger National Park. Cape Town, South Africa: Struik Publishers.
pp. 92–93. ISBN 978-1-86872-594-6. ^ Menon, V. (2014). Indian Mammals: A

13
Field Guide. Gurgaon, India: Hachette. ISBN 978-93-5009-761-8. ^ Allen, W.
L.; Cuthill, I. C.; Scott-Samuel, N. E.; Baddeley, R. (2010). „Why the leopard
got its spots: relating pattern development to ecology in felids”. Proceedings
of the Royal Society B. 278 (1710): 1373–1380. doi:10.1098/rspb.2010.1734.
PMC 3061134 Accesibil gratuit. PMID 20961899. ^ a b Hoath, R. (2009).
„Leopard Panthera pardus (Linnaeus, 1758)”. Field Guide to the Mammals
of Egypt. Cairo, Egypt: American University in Cairo Press. pp. 106–107.
ISBN 978-977-416-254-1. ^ a b c d Estes, R. (1991). „Leopard Panthera
pardus”. The Behavior Guide to African Mammals, Including Hoofed Mam-
mals, Carnivores, Primates. Los Angeles: The University of California Press.
pp. 366–369. ISBN 978-0-520-08085-0. ^ a b c Stein, A. B.; Hayssen, V. (2010).
„Panthera pardus (Carnivora: Felidae)”. Mammalian Species. 45 (900): 30–48.
doi:10.1644/900.1 Accesibil gratuit. ^ Nowak, R. M. (1999). „Panthera pardus
(Leopard)”. Walker’s Mammals of the World (ed. Sixth). Baltimore, USA:
Johns Hopkins University Press. pp. 828–831. ISBN 978-0-8018-5789-8. ^
Pease, A. E. (1913). „Of dangerous game”. The Book of the Lion. London:
John Murray. pp. 46–68. ^ Burnie, D.; Wilson, D. E., ed. (2001). Animal: The
Definitive Visual Guide to the World’s Wildlife. DK Adult. ISBN 978-0-7894-
7764-4. ^ „Is this the longest leopard in India?”. The Times of India. 2016.
^ „Leopard shot in Bilaspur turns out to be a record breaker”. The Tribune
Trust. 2016. ^ Stein și Hayssen 2013, p. 34. ^ Heptner și Sludskii 1992, p. 220.
^ Sunquist și Sunquist 2002, p. 319. ^ Prater, S. H. (1921). „Record Panther
Skull (P. p. pardus)”. The Journal of the Bombay Natural History Society.
XXVII (Part IV): 933–935. ^ Mazák 1980, p. 29. ^ Sunquist și Sunquist 2002,
p. 6. ^ a b „Behavior & Ecology - Leopard (Panthera pardus) Fact Sheet,
2014 - ResearchGuides at International Environment Library Consortium”,
Ielc.libguides.com, arhivat din original la 19 octombrie 2016, accesat în 19
octombrie 2016 ^ „Wayback Machine” (PDF), Web.archive.org, Arhivat din
original în 22 martie 2012, accesat în 21 mai 2022 ^ Linnaeus, C. (1758). „Felis
pardus”. Caroli Linnæi Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum
classes, ordines, genera, species, cum characteribus, differentiis, synonymis,
locis. Tomus I (ed. decima, reformata). Holmiae: Laurentius Salvius. p. 41−42.
^ Oken, L. (1816). „1. Art, Panthera”. Lehrbuch der Zoologie. 2. Abtheilung.
Jena: August Schmid & Comp. p. 1052. ^ Ellerman, J. R.; Morrison-Scott,
T. C. S. (1966). Checklist of Palaearctic and Indian mammals 1758 to 1946
(ed. Second). London: British Museum of Natural History. pp. 315–317. ^
Allen, J. A. (1902). „Mammal names proposed by Oken in his ‘Lehrbuch
der Zoologie”’ (PDF). Bulletin of the American Museum of Natural History.
16 (27): 373−379. ^ Pocock, R. I. (1917). „The Classification of existing
Felidae”. The Annals and Magazine of Natural History. Series 8. XX: 329–350.
doi:10.1080/00222931709487018. ^ Pocock, R. I. (1939). „Panthera pardus”.
The Fauna of British India, including Ceylon and Burma. Mammalia: Volume
1. London: Taylor and Francis. pp. 222–239. ^ Miththapala, S.; Seidensticker,
J.; O’Brien, S. J. (1996). „Phylogeographic subspecies recognition in leop-
ards (Panthera pardus): molecular genetic variation” (PDF). Conservation
Biology. 10 (4): 1115–1132. doi:10.1046/j.1523-1739.1996.10041115.x. ^ a

14
b Uphyrkina, O.; Johnson, E. W.; Quigley, H.; Miquelle, D.; Marker, L.;
Bush, M.; O’Brien, S. J. (2001). „Phylogenetics, genome diversity and origin
of modern leopard, Panthera pardus” (PDF). Molecular Ecology. 10 (11):
2617–2633. doi:10.1046/j.0962-1083.2001.01350.x. PMID 11883877. Arhivat
din original (PDF) la 28 aprilie 2020. Accesat în 26 iulie 2022. ^ Wozen-
craft, W. C. (2005). „Species Panthera pardus”. În Wilson, D. E.; Reeder,
D. M. Mammal Species of the World (ed. 3rd). Johns Hopkins University
Press. p. 547. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494. ^ Meyer, F. A.
A. (1794). „Über de la Metheries schwarzen Panther”. Zoologische Annalen.
Erster Band. Weimar: Im Verlage des Industrie-Comptoirs. pp. 394–396. ^
Laguardia, A.; Kamler, J. F.; Li, S.; Zhang, C.; Zhou, Z.; Shi, K. (2017).
„The current distribution and status of leopards Panthera pardus in China”.
Oryx. 51 (1): 153−159. doi:10.1017/S0030605315000988 Accesibil gratuit. ^
Cuvier, G. (1809). „Recherches sur les espėces vivantes de grands chats, pour
servir de preuves et d’éclaircissement au chapitre sur les carnassiers fossils”.
Annales du Muséum National d’Histoire Naturelle. Tome XIV: 136–164. ^
Hemprich, W.; Ehrenberg, C. G. (1830). „Felis, pardus?, nimr”. În Dr. C. G.
Ehrenberg. Symbolae Physicae, seu Icones et Descriptiones Mammalium quae
ex Itinere per Africam Borealem et Asiam Occidentalem Friderici Guilelmi
Hemprich et Christiani Godofredi Ehrenberg. Decas Secunda. Zoologica
I. Mammalia II. Berolini: Officina Academica. pp. Plate 17. ^ Spalton, J.
A.; Al Hikmani, H. M. (2006). „The Leopard in the Arabian Peninsula –
Distribution and Subspecies Status” (PDF). Cat News (Special Issue 1): 4–8.
^ Valenciennes, A. (1856). „Sur une nouvelles espèce de Panthère tué par
M. Tchihatcheff à Ninfi, village situé à huit lieues est de Smyrne”. Comptes
Rendus Hebdomadaires des Séances de l’Académie des Sciences. 42: 1035–1039.
^ Khorozyan, I. G.; Gennady, F.; Baryshnikov, G. F.; Abramov, A. V. (2006).
„Taxonomic status of the leopard, Panthera pardus (Carnivora, Felidae) in the
Caucasus and adjacent areas”. Russian Journal of Theriology. 5 (1): 41–52.
doi:10.15298/rusjtheriol.05.1.06 Accesibil gratuit. ^ Schlegel, H. (1857). „Felis
orientalis”. Handleiding Tot de Beoefening der Dierkunde, Ie Deel. Breda:
Boekdrukkerij van Nys. p. 23. ^ Gray, J. E. (1862). „Description of some
new species of Mammalia”. Proceedings of the Royal Zoological Society of
London. 30: 261−263, plate XXXIII. doi:10.1111/j.1469-7998.1862.tb06524.x.
^ Pocock, R. I. (1930). „The Panthers and Ounces of Asia”. Journal of the
Bombay Natural History Society. 34 (2): 307–336. ^ Deraniyagala, P. E. P.
(1956). „The Ceylon leopard, a distinct subspecies”. Spolia Zeylanica. 28:
115–116. ^ Anco, C.; Kolokotronis, S. O.; Henschel, P.; Cunningham, S. W.;
Amato, G.; Hekkala, E. (2017). „Historical mitochondrial diversity in African
leopards (Panthera pardus) revealed by archival museum specimens”. Mito-
chondrial DNA Part A. 29 (3): 455–473. doi:10.1080/24701394.2017.1307973.
PMID 28423965. ^ a b Johnson, W. E.; Eizirik, E.; Pecon-Slattery, J.;
Murphy, W. J.; Antunes, A.; Teeling, E.; O’Brien, S. J. (2006). „The late
Miocene radiation of modern Felidae: a genetic assessment”. Science. 311
(5757): 73–77. Bibcode:2006Sci…311…73J. doi:10.1126/science.1122277. PMID
16400146. ^ a b Werdelin, L.; Yamaguchi, N.; Johnson, W. E.; O’Brien,

15
S. J. (2010). „Phylogeny and evolution of cats (Felidae)”. În Macdonald,
D. W.; Loveridge, A. J. Biology and Conservation of Wild Felids. Oxford,
UK: Oxford University Press. pp. 59–82. ISBN 978-0-19-923445-5. ^ a b
Davis, B. W.; Li, G.; Murphy, W. J. (2010). „Supermatrix and species tree
methods resolve phylogenetic relationships within the big cats, Panthera
(Carnivora: Felidae)” (PDF). Molecular Phylogenetics and Evolution. 56 (1):
64–76. doi:10.1016/j.ympev.2010.01.036. PMID 20138224. Arhivat din original
(PDF) la 5 martie 2016. ^ a b Mazák, J. H.; Christiansen, P.; Kitchener,
A. C.; Goswami, A. (2011). „Oldest known pantherine skull and evolution
of the tiger”. PLOS ONE. 6 (10): e25483. Bibcode:2011PLoSO…625483M.
doi:10.1371/journal.pone.0025483 Accesibil gratuit. PMC 3189913 Accesibil
gratuit. PMID 22016768. ^ Bininda-Emonds, O. R. P.; Decker-Flum, D.
M.; Gittleman, J. L. (2001). „The utility of chemical signals as phylogenetic
characters: an example from the Felidae”. Biological Journal of the Linnean
Society. 72 (1): 1–15. doi:10.1111/j.1095-8312.2001.tb01297.x Accesibil gratuit.
^ Tseng, Z. J.; Wang, X.; Slater, G. J.; Takeuchi, G. T.; Li, Q.; Liu, J.; Xie,
G. (2014). „Himalayan fossils of the oldest known pantherine establish ancient
origin of big cats”. Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences. 281
(1774): 20132686. doi:10.1098/rspb.2013.2686. PMC 3843846 Accesibil gratuit.
PMID 24225466. ^ Li, G.; Davis, B. W.; Eizirik, E.; Murphy, W. J. (2016).
„Phylogenomic evidence for ancient hybridization in the genomes of living cats
(Felidae)”. Genome Research. 26 (1): 1–11. doi:10.1101/gr.186668.114. PMC
4691742 Accesibil gratuit. ^ Wilting, A.; Patel, R.; Pfestorf, H.; Kern, C.;
Sultan, K.; Ario, A.; Peñaloza, F.; Kramer‐Schadt, S.; Radchuk, V.; Foerster,
D.W.; Fickel, J. (2016). „Evolutionary history and conservation significance
of the Javan leopard Panthera pardus melas”. Journal of Zoology. 299 (4):
239–250. doi:10.1111/jzo.12348. ^ Schmid, E. (1940). „Variationstatistische
Untersuchungen am Gebiss pleistozäner und rezenter Leoparden und anderer
Feliden”. Zeitschrift für Säugetierkunde. 15: 1–179. ^ Diedrich, C. G. (2013).
„Late Pleistocene leopards across Europe – northernmost European German
population, highest elevated records in the Swiss Alps, complete skeletons in
the Bosnia Herzegowina Dinarids and comparison to the Ice Age cave art”.
Quaternary Science Reviews. 76: 167–193. Bibcode:2013QSRv…76..167D.
doi:10.1016/j.quascirev.2013.05.009. ^ Murphey, R. (1951). „The Decline of
North Africa Since the Roman Occupation: Climatic or Human?” (PDF).
Annals of the Association of American Geographers. XLI (2): 116–132.
doi:10.1080/00045605109352048. ^ Spalton, J. A.; Al Hikmani, H. M. (2006).
„The Leopard in the Arabian Peninsula – Distribution and Subspecies Status”
(PDF). Cat News (Special Issue 1): 4–8. ^ Judas, J.; Paillat, P.; Khoja, A.;
Boug, A. (2006). „Status of the Arabian leopard in Saudi Arabia” (PDF). Cat
News (Special Issue 1): 11–19. ^ Al Jumaily, M.; Mallon, D. P.; Nasher, A.
K.; Thowabeh, N. (2006). „Status Report on Arabian Leopard in Yemen”. Cat
News (Special Issue 1): 20–25. ^ Soultan, A.; Attum, O.; Hamada, A.; Hatab,
E. B.; Ahmed, S. E.; Eisa, A.; Al Sharif, I.; Nagy, A.; Shohdi, W. (2017).
„Recent observation for leopard Panthera pardus in Egypt”. Mammalia. 81 (1):
115–117. doi:10.1515/mammalia-2015-0089. ^ Gavashelishvili, A.; Lukarevskiy,

16
V. (2008). „Modelling the habitat requirements of leopard Panthera pardus
in west and central Asia”. Journal of Applied Ecology. 45 (2): 579–588.
doi:10.1111/j.1365-2664.2007.01432.x Accesibil gratuit. ^ Jhala, Y.V.; Qureshi,
Q.; Yadav, S.P. (2020). Status of leopards in India, 2018. Technical Report
TR/2020/16 (Raport). New Delhi and Dehradun: National Tiger Conservation
Authority, Government of India and Wildlife Institute of India. ^ Arthreya, V.
(2012). „Living with Leopards Outside Protected Areas in India”. Conservation
India. ^ Thapa, K.; Pradhan, N. M. B.; Berker, J.; Dhakal, M.; Bhandari, A.
R.; Gurung, G. S.; Rai, D. P.; Thapa, G. J.; Shrestha, S.; Singh, G. R. (2013).
„High elevation record of a leopard cat in the Kangchenjunga Conservation
Area, Nepal”. Cat News (58): 26–27. ^ Kittle, A. M.; Watson, A. C.; Chanaka
Kumara, P. H.; Nimalka Sanjeewani, H. K. (2014). „Status and distribution of
the leopard in the central hills of Sri Lanka”. Cat News (56): 28−31. ^ Kittle, A.
M.; Watson, A. C.; Kumara, P. H. S. C.; Sandanayake, S. D. K. C.; Sanjeewani,
H. K. N.; Fernando, T. S. P. (2014). „Notes on the diet and habitat selection
of the Sri Lankan Leopard Panthera pardus kotiya (Mammalia: Felidae) in the
central highlands of Sri Lanka”. Journal of Threatened Taxa. 6 (9): 6214–6221.
doi:10.11609/JoTT.o3731.6214-21 Accesibil gratuit. ^ Saw Sha Bwe Moo;
Froese, G.Z.L.; Gray, T.N.E. (2017). „First structured camera-trap surveys in
Karen State, Myanmar, reveal high diversity of globally threatened mammals”.
Oryx. 52 (3): 537−543. doi:10.1017/S0030605316001113 Accesibil gratuit. ^
Rostro-García, S.; Kamler, J. F.; Ash, E.; Clements, G. R.; Gibson, L.; Lynam,
A. J.; McEwin, R.; Naing, H.; Paglia, S. (2016). „Endangered leopards: Range
collapse of the Indochinese leopard (Panthera pardus delacouri) in Southeast
Asia”. Biological Conservation. 201: 293–300. doi:10.1016/j.biocon.2016.07.001.
^ Johnson, A.; Vongkhamheng, C.; Hedemark, M.; Saithongdam, T. (2006).
„Effects of human–carnivore conflict on tiger (Panthera tigris) and prey
populations in Lao PDR” (PDF). Animal Conservation. 9 (4): 421–430.
doi:10.1111/j.1469-1795.2006.00049.x. ^ Robichaud, W.; Insua-Cao; Sisom-
phane, P. C.; Chounnavanh, S. (2010). „Appendix 4”. A scoping mission to
Nam Kan National Protected Area, Lao PDR. Fauna & Flora International.
pp. 33−42. ^ Gray, T. N.; Phan, C. (2011). „Habitat preferences and activity
patterns of the larger mammal community in Phnom Prich Wildlife Sanctuary,
Cambodia”. The Raffles Bulletin of Zoology. 59 (2): 311−318. ^ Gray, T. N. E.
(2013). „Activity patterns and home ranges of Indochinese leopard Panthera
pardus delacouri in the Eastern Plains Landscape, Cambodia” (PDF). Natural
History Bulletin of the Siam Society. 59: 39−47. ^ Li, S.; Wang, D.; Lu, Z.;
Mc Shea, W. J. (2010). „Cats living with pandas: The status of wild felids
within giant panda range, China”. Cat News. 52: 20–23. ^ Wibisono, H. T.;
Wahyudi, H. A.; Wilianto, E.; Pinondang, I. M. R.; Primajati, M.; Liswanto,
D.; Linkie, M. (2018). „Identifying priority conservation landscapes and
actions for the Critically Endangered Javan leopard in Indonesia: Conserving
the last large carnivore in Java Island”. PLOS ONE. 13 (6): e0198369.
Bibcode:2018PLoSO..1398369W. doi:10.1371/journal.pone.0198369 Accesibil
gratuit. PMC 6021038 Accesibil gratuit. PMID 29949588. ^ Sunquist 2002,
pag. 329 ^ „National Geographic: Safari Live”. ^ a b Sunquist 2002, pag.

17
322. ^ Carter, Neil. „Impacts of people and tigers on leopard spatiotemporal
activity patterns in a global biodiversity hotspot”. Global Ecology and
Conservation. doi:10.1016/j.gecco.2014.11.013. ^ Jenny, David. „Hunting
behaviour in West African forest leopards”. African Journal of Ecology:
197–200. doi:10.1111/j.1365-2028.2005.00565.x. ISSN 1365-2028. ^ Heptner
și Sludskii 1992, pag. 256. ^ „Foundation for the Protection of the Arabian
Leopard in Yemen”. Arhivat din original la 31 martie 2022. Accesat în 26 iulie
2022. ^ Ario, Anton. „Javan Leopard (Panthera pardus melas) Among Human
Activities: Preliminary Assessment on The Carrying Capacity of Mount Salak
Forest Area, Mount Halimun-Salak National Park” (PDF). Arhivat din original
(PDF) la 3 februarie 2016. Accesat în 26 iulie 2022. ^ Heptner și Sludskii 1992,
pag. 257. ^ Mazák 1980, pag.76. ^ Heptner și Sludskii 1992, pag. 255–256. ^ a
b Mazák 1980, pag.78. ^ a b c Sunquist, M. E.; Sunquist, F. (2002). „Leopard
Panthera pardus”. Wild Cats of the World. Chicago: University of Chicago
Press. pp. 318–342. ISBN 978-0-226-77999-7. ^ Bothma, Jacobus du P.
(1997). „Carnivore Ecology in Arid Lands” (PDF). ^ „San Diego Zoo Animals:
Leopard”. animals.sandiegozoo.org. ^ Bertram, B. C. R. (1982). „Leopard
ecology as studied by radio tracking”. Symposia of the Zoological Society of
London. 49: 341–352. ^ Mizutani, F.; Jewell, P. A. (1998). „Home-range
and movements of leopards (Panthera pardus) on a livestock ranch in Kenya”.
Journal of Zoology. 244 (2): 269–286. doi:10.1017/S0952836998002118. ^
Stein și Hayssen 2013, p. 37 ^ Stein și Hayssen 2013, p. 38 ^ Sunquist
2002, p. 329. ^ „Leopard (Panthera pardus) Fact Sheet, 2014”. Arhivat din
original la 19 octombrie 2016. Accesat în 26 iulie 2022. ^ Sunquist 2002,
p. 329–330. ^ Ghoddousi, Arash (2008). „Territorial marking by Persian
Leopard (Panthera pardus saxicolor Pocock, 1927) in Bamu National Park,
Iran” (PDF). Zoology in the Middle East. 44: 101–103. ^ Sunquist 2002, pag.
323. ^ „ZSL Publications”, ZSL Publications ^ Hayward, M.W.; Henschel,
P.; O’Brien, J.; Hofmeyr, M.; Balme, G.; Kerley, G. I. H. (2006). „Prey
preferences of the leopard (Panthera pardus)” (PDF). Journal of Zoology.
270 (4): 298–313. doi:10.1111/j.1469-7998.2006.00139.x. Arhivat din original
(PDF) la 29 februarie 2020. Accesat în 27 iulie 2022. ^ Johnson, K. G.; Wei,
W.; Reid, D. G.; Jinchu, H. (1993). „Food habits of Asiatic leopards (Panthera
pardus fusca) in Wolong Reserve, Sichuan, China”. Journal of Mammalogy.
74 (3): 646–650. doi:10.2307/1382285. JSTOR 1382285. ^ Sunquist 2002,
pag. 324. ^ Cambridge.org https://www.cambridge.org/core/services/aop-
cambridge-core/content/view/S0030605314000106, accesat în 26 iulie 2022
Lipsește sau este vid: |title= (ajutor) ^ a b Hamilton, P. H. (1976). The
movements of leopards in Tsavo National Park, Kenya, as determined by
radio-tracking (Teză). Nairobi: University of Nairobi. ^ a b Schaller, G. (1972).
Serengeti: a kingdom of predators. New York: Knopf. ISBN 978-0-394-47242-3.
^ a b Bailey, T. N. (1993). The African leopard: a study of the ecology and
behaviour of a solitary felid. New York: Columbia University Press. ISBN
978-1-932846-11-9. ^ Bothma, J. du P. (2005). „Water-use by southern
Kalahari leopards” (PDF). South African Journal of Wildlife Research. 35:
131–137. open access publication - free to read ^ a b Palomares, F.; Caro,

18
T. M. (1999). „Interspecific killing among mammalian carnivores” (PDF).
The American Naturalist. 153 (5): 492–508. doi:10.1086/303189. PMID
29578790. Arhivat din original (PDF) la 29 septembrie 2019. ^ Kurt, F.;
Jayasuriya, A. (1968). „Notes on a dead bear”. Loris (11): 182–183. ^
Baskaran, N.; Sivaganesan, N.; Krishnamoorthy, J. (1997). „Food habits of
sloth bear in Mudumalai Wildlife Sanctuary, Tamil Nadu, southern India”.
Journal of the Bombay Natural History Society. 94: 1–9. ^ Kruuk, H.;
Turner, M. (1967). „Comparative notes on predation by lion, leopard, cheetah
and wild dog in the Serengeti area, East Africa”. Mammalia. 31 (1): 1–27.
doi:10.1515/mamm.1967.31.1.1. ^ a b Seidensticker, J. (1976). „On the
ecological separation between tigers and leopards” (PDF). Biotropica. 8 (4):
225–234. doi:10.2307/2989714. JSTOR 2989714. ^ Johnsingh, A. J. T. (1992).
„Prey selection in three large sympatric carnivores in Bandipur”. Mammalia. 56
(4): 517–526. doi:10.1515/mamm.1992.56.4.517. ^ Thinley, P.; Rajaratnam, R.;
Lassoie, J. P.; Morreale, S. J.; Curtis, P. D.; Vernes, K.; Leki Leki; Phuntsho,
S.; Dorji, T.; Dorji, P. (2018). „The ecological benefit of tigers (Panthera
tigris) to farmers in reducing crop and livestock losses in the eastern Himalayas:
Implications for conservation of large apex predators”. Biological Conservation.
219: 119–125. doi:10.1016/j.biocon.2018.08.007 Accesibil gratuit. ^ Karanth,
U. K.; Sunquist, M. E. (2000). „Behavioural correlates of predation by tiger
(Panthera tigris), leopard (Panthera pardus) and dhole (Cuon alpinus) in
Nagarahole, India”. Journal of Zoology. 250 (2): 255–265. doi:10.1111/j.1469-
7998.2000.tb01076.x. ^ Hunter, L.; Henschel, P.; Ray, J. C. (2013). „Panthera
pardus Leopard”. În Kingdon, J.; Happold, D.; Butynski, T.; Hoffmann, M.;
Happold, M.; Kalina, J. Mammals of Africa. London: Bloomsbury Publishing.
pp. 159–168. ISBN 978-1-4081-8996-2. ^ Bhatnagar, C.; Mahur, M. (2010).
„Observations on feeding behavior of a wild population of marsh crocodile in
Baghdarrah Lake, Udaipur, Rajasthan”. Reptile Rap. 10: 16–18. ^ Gower,
D.; Garrett, K.; Stafford, P. (2012). Snakes. Firefly Books. p. 60. ISBN
978-1-55407-802-8. ^ Kiffner, C.; Ndibalema, V.; Kioko, J. (2012). „Leopard
(Panthera pardus) aggregation and interactions with Olive baboons (Papio
anubis) in Serengeti National Park, Tanzania”. African Journal of Ecology. 51
(1): 168–171. doi:10.1111/aje.12002. ^ Stein și Hayssen 2013, p. 37. ^ Sadleir,
R. (1966). „Notes on the Reproduction of the larger Felidae”. International
Zoo Yearbook. 6: 184–187. doi:10.1111/j.1748-1090.1966.tb01746.x. ^ Allwin,
Boon. „The Reproductive Behavior of Indian Leopards (Panthera pardus
fusca)”. Journal of Veterinary Science & Technology. 7 (5). ^ Schramm,
Ralph Dee; Briggs, Michael B.; Reeves, Jerry J. (1994). „Spontaneous and
induced ovulation in the lion (Panthera leo)”. Zoo Biology. 13 (4): 301–307.
doi:10.1002/zoo.1430130403. ^ Asdell, Sydney A. (1993) [1964]. Patterns of
mammalian reproduction. Ithaca: Cornell University Press. ISBN 978-0-8014-
1753-5. ^ Laman, Timothy. „An observation of leopard (Panthera pardus
Linnaeus) mating behaviour in Serengeti national Park. Tanzania”. African
Journal of Ecology: 165–167. doi:10.1111/j.1365-2028.1997.069-89069.x. ISSN
1365-2028. ^ Sunquist 2002, p. 331. ^ Hunter, Luke (2011). A Field Guide to
the Carnivores of the World. New Holland Publishers. ^ „The secrets behind

19
the big cats’ mating”. Sabi Sabi. 2018. ^ Main,Doug. „Why These Leopard
Sisters Are Mating With the Same Male”. National Geographic. ^ „Three
Leopards Mating Together”. Londolozi Blog. ^ Hemmer, H. (1976). „Gestation
period and postnatal development in felids”. În Eaton, R.L. The world’s cats.
3. Carnivore Research Institute, Univ. Washington, Seattle. pp. 143–165.
^ Eaton, R.L. (1977). „Reproductive biology of the leopard”. Zoologischer
Garten. 47 (5): 329–351. ^ Stein și Hayssen 2013, p. 37. ^ Sunquist 2002,
p. 331 ^ Sunquist 2002, p. 332 ^ Sunquist 2002, p. 332 ^ Chambers, Delaney.
„Dramatic Images Show Cannibal Leopard and Prey”. National Geographic. ^
a b Balme, Guy A. „Reproductive success of female leopards Panthera pardus:
the importance of top-down processes”. Mammal Review. doi:10.1111/j.1365-
2907.2012.00219.x. ISSN 1365-2907. ^ a b Hunt, Ashley. „Panthera pardus
(leopard)”. Animal Diversity Web. ^ Sunquist 2002, p. 333. ^ Boomgaard
2001, s. 30. ^ Morris,Desmond (2014). „Leopard”. Reaktion Books: 158. ^
Boomgaard 2001, s. 33. ^ a b Bretschneider, Joachim (2008). „Research on
the Iconography of the Leopard”. Ugarit-forschungen. Internationales: 1–57. ^
Morris 2014, s. 18–20. ^ Morris 2014, s. 20. ^ Morris 2014, s. 20–21. ^ Morris
2014, s. 23. ^ a b Morris, D. (2014). Leopard. Reaktion Books. pp. 23–24,
31–33, 62, 99, 102, 111. ISBN 9781780233185. ^ Morris 2014, p.72. ^ Morris
2014, p. 99. ^ a b c d e Hoage, Robert J. (1996). „New Worlds, New Animals:
From Menagerie to Zoological Park in the Nineteenth Century”: 220. ISBN
9780801853739. ^ Morris 2014, p. 101. ^ Guggisberg 1975, s. 218. ^ Morris
2014, s. 31–32, 37. ^ „Benin: an African kingdom” (PDF). London: British
Museum. Accesat în 29 martie 2016. ^ Nwafor, Nze Chukwukadibia E. (2014).
„Leopards of the Magical Dawn: Science and the Cosmological Foundations of
Igbo Culture”: 209. ISBN 9781312165144. ^ BBC NEWS. „Big cats prowled
London’s tower”. news.bbc.co.uk. ^ Hynek, Roman. „Pražský zvěřinec v
Královské zahradě”. www.wzd.cz. Legături externe Wikimedia Commons
conține materiale multimedia legate de: Leopard (categorie) IUCN/SSC Cat
Specialist Group: Panthera pardus in Africa and Panthera pardus in Asia
Categorii: Specii în stare vulnerabilăFelidaeMamifere din AfricaMamifere din
AsiaPantheraMamifere descrise în 1758Taxoni clasificați de Carl Linnaeus
Ultima editare a paginii a fost efectuată la 13 noiembrie 2022, ora 23:05. Acest
text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în
condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii
de utilizare. Politica de confidențialitateDespre WikipediaTermeniVersiune
mobilăDezvoltatoriStatisticiDeclarație cookieWikimedia FoundationPowered
by MediaWiki

20