Sunteți pe pagina 1din 59

Curs 5.

INFECŢIILE NOSOCOMIALE

BOLI PRODUSE DE PRIONI


INFECŢIILE NOSOCOMIALE
INFECŢIILE NOSOCOMIALE

Introducere

• Apariţie → îngrijirea omului


• Capitol vast de MOB şi MOS
• IN → reflectă schimbările din ecosistemul uman:
abuz de antibiotice, neglijarea igienei, perturbarea
raporturilor dintre agenţii patogeni, grupuri mari de
imunosuprasaţi
• IN reflectă şi influenţează situaţia populaţiei
• Incidenţa în creştere → mondial, diferenţe zonale
• PE compex, polimorf, dificil de prevenit şi combătut
DEFINIŢIE: Infecţii dobândite în cursul
spitalizării/ingrijirilor medicale
acordate bolnavului şi care,
la admiterea sa în serviciul medical
nu se afla în perioada de incubaţie
a bolii/ la debut
Clasificarea infecţiilor
INFECŢII COMUNITARE INFECŢII NOSOCOMIALE

INFECŢII COMUNITARE INFECŢII INFECŢII NOSOCOMIALE


ASOCIATE
ASISTENŢEI
MEDICALE

Germeni MRSA
cu sensibilitate G-neg MDR:
+
la AB G-neg/poz
non-fermentativi:
posisbil păstrată posibil -piocianic
MDR ESBL -acinetobacter
Evoluţia cazurilor de infecţie nosocomială
raportate în anii 2004 şi 2005
12000 10827
11986 2004
2005
10000

8000

6000

4323 3963

4000

1724 1833
1661 1110
2000 1124
1233 949
783
199
246
0
Total

Respiratorii

Plaga

Urinare

Cutanate

Digestive

Sepsis
Numărul infecţiilor nosocomiale în
România în primele 9 luni ale anului 2006

….dupa forma clinica


8821
9000
2006
8000
7000
6000
5000
4000
3000
2385
2000 1473
976 868 820 783
1000
0
Total Respiratorii Plaga Urinare Cutanate Sepsis Digestive
Numărul infecţiilor nosocomiale în
România în primele 9 luni ale anului 2006
….dupa profilul sectiei
8821
9000
8000 2006
7000
6000
5000
4000
2650
3000
1441 1436 1417
2000
1083
545
1000 211 34
0
Total

ATI

Pediatrie

Chirugie

Nou nascuti

Obstetrica

Ginecologie

Dializa

Alte sectii
Soluţii…
4. Evaluare
3. Interventie

1.Identificarea
problemei Pacient

2. Analiza problemei

Supraveghere
Ghiduri
Management
Colaborare
EPIDEMIOLOGIE

• PREVALENŢA GLOBALĂ: 7%
• PREVALENŢA/ SECTOARE
MEDICALE CU RISC

I. SECŢII DE TERAPIE INTENSIVĂ


II. SECŢII DE CHIRURGIE/ ARSURI
III. SECŢII HEMATOLOGIE -ONCOLOGIE
• PREVALENŢA DUPĂ FORMA CLINICĂ:

INFECŢII URINARE - 40%


INFECŢII PRIN CATETER - 25%
PNEUMONII - 20%
INFECŢIILE PLĂGII OPERATORII - 15%

• PREVALENŢA AGENŢILOR PATOGENI

BGN - 60% (E. coli = 25%; Pseudomonas = 15%)


Coci GP - 30% (S. aureus = 15%)
Agenţi patogeni multirezistenţi (Staphilooccus,
Klebsiella,Enterobacter,Acinetobacter;
Pseudomonas, fungi)
INCIDENŢA
SUA: 51 spitale → raportare CDC (la 1000 externaţi)

Spitale Chir. Int. Ginec. Obst. Neonat. Pediatrie


(la 1000 externări)
* neuniversitare 30,8 23,3 8,6 5,6 8,6 1,2
* univ. < 500 p. 47,3 38,1 35,2 14,9 14,7 14,6
* univ. > 500 p. 59,3 46,9 31,7 20,3 17,3 16,6
Total 46,7 36,5 28,1 15,3 14,4 13,3

Spitale IU Plăgi IRespirat Septicemie Inf. Alte


(la 1000 externări) chir. primară cutan. inf.
* neuniversitare 9,9 3,3 4,2 1,3 1,1 2,0
* univ. < 500 p. 13,9 6,0 5,4 1,9 1,8 4,7
* univ. > 500 p. 14,2 6,6 7,7 3,9 2,6 6,4
Total 12,9 5,6 6,0 2,5 1,9 4,6
Infecţiile nosocomiale înregistrate într-un studiu
S.U.A.la nivelul unor aparate şi sisteme (% din total IN)

Tipul infecţiei Infecţii contractate în:


Populaţia generală IN

- Tractul urinar 15 30
-Căile respiratorii sup. 6 3
- Plăgi minore 1 11
majore 1 8
- Tegumente 18 14
- Aparatul genital feminin 4 4
- Aparatul gastro-intestinal 3 1
Incidenţa infecţiilor nosocomiale pe zone anatomice
(meta-analiza a 50 de studii)

Zona anatomică % din total IN


Tractul urinar 40
Plăgi 25
Tractul respirator 15
Altele 10
Bacteriemii 5
Tegumente, ţesut 5
subcutanat
Pneumonia
16.9 % 0.3 %
Infecţii ale plăgilor
chirurgicale

Implanturi, grefe,
proteze

27.7 % 55.1 % Infecţii după transfuzii,


injecţii, seruri, vaccinuri

Distribuţia pe categorii a deceselor prin IN, în


S.U.A. (după White M.C.)
INFECŢII URINARE NOSOCOMIALE (IUN)

DEFINIŢIE:
BACTERIURIE ASIMPTOMATICĂ
urocultură cantitativ pozitivă (> 10 colonii/ml) + sondaj
vezical (sau la care s-a retras sonda de 1 săptămână)
2 uroculturi cantitativ, cu acelaşi agent patogen în absenţa
sondei

BACTERIURIE SIMPTOMATICĂ
febră > 38oC, fără alte localizări ale unor focare infecţioase
polakiurie, disurie, tenesme vezicale
urocultură cantitativ pozitivă + leucociturie > 104 / ml
IUN - 40% din IN

INCIDENŢA - 2,5% SPITALIZAŢI

PRELUNGEŞTE SPITALIZAREA > 1 zi


ETIOLOGIE: E. coli, enterococi, P. aeruginosa, Klebsiella,
Enterobacter, Serratia, Candida → multirezistente

FACTORI DE RISC:
EXTRINSECI
sondaj vezical (80%) = creşte riscul proporţional cu durata
menţinerii sondei – 5-10% pentru fiecare zi
endoscopie, citoscopie/ chirurgie urologică

INTRINSECI
sex feminin (riscul X 2) antibioterapie prelungită
vârsta > 50 ani traumatizări
diabet diaree nosocomială + sondă
PREVENŢIA

1. Limitarea indicaţiilor pentru cateterizare urinară


2. Respectarea regulilor generale de igienă
3. Aplicarea sondei în condiţii de asepsie
4. Sistem închis de drenaj
5. Menţinerea sistemului închis de drenaj
6. Reguli de întreţinere a sondei
7. Examen clinic periodic (febră, secreţie purulentă, inflamaţia
meatului)
8. Consum crescut de lichid
9. Schimbarea sistemului de cateterizare (inf. urinară,
distrugere, obstruare)
PNEUMONII NOSOCOMIALE (PN)

DEFINIŢIE:
Opacităţi parenchimatoase recente şi evolutive diagnosticate
radiologic la un bolnav de la care:
o s-a izolat un agent patogen din: spută, secreţii traheo-
bronşice prin bronhoscopie sau lavaj bronho-alveolar,
produs extras prin puncţie pleurală/ abces
o la care examenul serologic = Ac specifici la titru ridicat
o semne clinice relevante (expectoraţie, febră > 38oC
recentă, hemoculturi pozitive în absenţa altor focare de
infecţie)
PN - 20% din IN

INCIDENŢA - 0,5 – 1% SPITALIZAŢI


(Reanimare:9-60%, Asistati respirator 20-40%)

MORTALITATE - 30-60%
• ETIOLOGIE:

BGN – 60% (Pseudomonas – 30%, Acinetobacter – 10%,


Klebsiella – 8 %)
Staphylococcus aureus – 30%; S. epidermidis – 10%;
Candida – 10%; S. pneumoniae; H. influenzae = rar;
Legionella, virusuri – epidemie;
Aspergillus, Pneumocystis – imunodepresie
Floră multimicrobiană – 30-40%
FACTORI DE RISC:

EXTRINSECI
manevre de intubare după diverse tehnici (orală/
nazală)
durata ventilaţiei asistate
prevenţia anti-ulceroasă (modificarea pH. acid)

INTRINSECI
vârsta > 70 ani stare de şoc, sedare
anergie intervenţie chir. recentă
detresă respiratorie, insuf. resp. cr.traheotomie,
reintubări
PREVENŢIA

A. SERVICII ATI - PACIENŢI CU RISC EXOGEN


1. Spălarea mâinilor după fiecare contact cu pacientul
2. Purtarea de mănuşi după îngrijirea pacienţilor asistaţi respirator + aspiraţie
3. Utilizarea sist. umidificare cu apă sterilă (oxigenoterapie, aerosoli, umidif.)
4. Sterilizarea circuitelor de ventilaţie după utilizare la fiecare bolnav

B. SERVICII ATI – PACIENŢI CU RISC ENDOGEN

PREVENIREA INHALĂRII DE SECREŢII GASTRICE


1. Poziţia semişezândă (< refluxul gastro-esofagian)
2. Evitarea sedării profunde (< starea gastrică)
3. Utilizarea sondei gastrice de calibru redus

PREVENIREA INHALĂRII SECREŢIILOR ORO-FARINGIENE


1. Decontaminarea oro-faringiană înainte de intubaţie
2. Umectarea cu antiseptice/ ser fiziologic a oro-faringelui, narinelor, aspirare
PREVENIREA COLONIZĂRII CĂILOR AERIENE INFERIOARE

1. Păstrarea reflexului de tuse prin evitarea unei sedări energice


2. Aspirare bronşică la ancombraţi/ respectarea asepsiei
3. Schimbarea canulei de traheotomie/ respectarea asepsiei

MĂSURI GENERALE

1. Alimentatie enterală
2. Antibioterapie cu spectru restrâns (evitarea rezistenţei)

C. SERVICII DE CHIRURGIE
1. Etapa pre-operatorie: Kinesiterapie la cei cu BPOC
2. Etapa post-operatorie: Kinesiterapie pentru evitarea ancombrării,
mobilizare
INFECŢII ALE PLĂGILOR OPERATORII (IPO)

DEFINIŢIE:
1. Infecţii superficiale: apărute în 30 de zile de la
intervenţie; cuprind pielea, ţesutul subcutanat,
deasupra aponevrozelor

2. Infecţii profunde: apărute în 30 de zile de la


intervenţie → 1 an; la nivelul ţes. sau spaţiilor
subaponevrotice + febră > 38oC, durere localizată,
sensibilitate la palpare, dehiscenţă

3. Infecţii de organ sau ale unei zone anatomice:


apărute în 30 de zile după intervenţie → 1 an,
afectând un organ sau o zonă deschisă în timpul
intervenţiei
IPO - 15% DIN IN

INCIDENŢA
- 5% SPITALIZAŢI (CHIRURGIE)
- 9% SPITALIZAŢI (REANIMARE)

MORTALITATE - 0,6 – 4,6%

PRELUNGIREA DURATEI DE SPITALIZARE > 7zile


ETIOLOGIE: * coci GP – 75% din IPO
* polimorfism microbian = frecvent
* depinde de: tipul intervenţiei, localizare,
antibioticoprofilaxie, epidemie de spital, condiţii
ecologice locale

FACTORI DE RISC:
EXTRINSECI
tipul intervenţiei chirurgicale
durata spitalizării pre-operatorii
pregătirea pre-operatorie
caracteristicile intervenţiei (tipul câmpurilor, experienţa
echipei, hemostaza, durata, hematoame, drenajul plăgii,
cronologia timpilor operatori, mărimea echipei din sala de
intervenţie, rezolvarea în urgenţă)
INTRINSECI
vârste extreme malnutriţie, DZ,
imunosupresie
şoc anergie
antibioterapie prelungită
infecţii anterioare/ concomitente

RISCUL IPO = EVALUAT PRIN SCOR NNISS


(NATIONAL NOSOCOMIAL INFECTIONS
SURVEILLANCE SYSTEM)
CALCULAREA RISCULUI NNISS
(National Nosocomial Infection Survey System)
la bolnavii cu risc de infecţie nosocomială post-operatorie

SCORURI PRELIMINARE

CLASA ASA
(American Society of Anesthesiologists)

ASA 1: Pacient fără alte afecţiuni decât cele care au impus actul
chirurgical
ASA 2: Pacient cu perturbarea moderată a unei funcţii
importante (cardiaca, respiratorie, hepatica, renala)
ASA 3: Pacient cu perturbarea gravă a unei funcţii importante
ASA 4: Pacient cu risc vital iminent
ASA 5: Pacient muribund
CLASA ALTEMEIER
CLASA I CHIRURGIE CURATĂ
Absenţa traumatismelor, inflamaţiei, deschiderii
unui organ cavitar, fără periclitarea asepsiei (Risc
de infecţie: 1-2%)
CLASA II CHIRURGIE CURAT - CONTAMINATA
Deschiderea unui organ cavitar cu risc de
contaminare minimă (orofaringe, etaj superior
abdominal, căi biliare, căi respiratorii, aparat
genito-urinar); periclitarea asepsiei (Risc de
infecţie: 10-20%)
CLASA III CHIRURGIE CONTAMINATĂ
Traumatism deschis de < 4 h; chirurgia căilor
urinare/ biliare infectate; contaminare importantă
prin conţinut digestiv (Risc de infecţie: 20-35%)
CLASA IV CHIRURGIE “MURDARĂ”
Traumatism deschis de > 4h cu prezenţa de corpi
străini, ţesuturi devitalizate; contaminare fecală;
infecţie bacteriană (Risc de infecţie: 20-50%)
SCOR NNISS
(NATIONAL NOSOCOMIAL INFECTIONS SURVEILLANCE SYSTEM)

SCOR RISC IPO (%)


0 1,5
1 2,6
2 6,8
3 13,0

1 PUNCT = CLASA – ASA 3, 4, 5


(ASA – American Society of Anesthesiologists)
1 PUNCT = durata intervenţiei > timpul “T”
PREVENŢIA

PRE-OPERATORIE
1. Scăderea duratei (explorare în ambulator)
2. Depistarea şi tratarea infecţiilor preexistente
3. Pregătirea tegumentelor

BLOC OPERATOR
1. PACIENT: decontaminarea zonei de tegument, antiseptice
2. OPERATOR: decontaminarea mâinilor
3. SALA ŞI MATERIALELE: întreţinere (fişa tehnică, verificarea
contaminării aerului, circuite
4. ANTIBIOPREVENŢIE: diferenţiat după tipul de intervenţie =
curată, curată contaminată, contaminată, intens contaminată

POST-OPERATORIE
1. Asepsia drenurilor, pansamentelor
INFECŢII PRIN CATETER (IC)
DEFINIŢIE:

1. Infecţii produse prin contaminarea cateterului


(cultură nesemnificativă, absenţa semnelor
locale/generale)

2. Infecţii produse prin colonizarea cateterului


(cultură pozitivă în absenţa semnelor locale/generale
= colonizarea de la un focar septic la distanţă)

3. Infecţii clinice prin cateter (cultură pozitivă,


semne locale/generale remise după îndepărtarea
cateterului)

4. Bacteriemie prin cateter (cultură pozitivă şi


bacteriemie cu acelaşi ag. patogen în absenţa unui alt
focar septic la distanţă)
IC - 18-25% DIN IN

INCIDENŢA - 30% DIN BACTERIEMIILE


NOSOCOMIALE

MORTALITATE - 6% (20% ÎN SECŢIA ATI)


ETIOLOGIE:
o Stafilococ – 30-50%
o BGN
o Acinetobacter, Micrococcus, Bacillus, Corynebacterium
(imunosupr.)

FACTORI DE RISC:
EXTRINSECI
mediu:
modificarea florei cutanate
absenţa măsurilor de igienă
manipularea sistemelor de perfuzie
alimentaţia parenterală
cateter:
tehnică defectuoasă
structura materialului (PVC > poliuretan)
catetere multiluminale
localizare (femurală risc >)

INTRINSECI
vârste extreme tratament cu imunosupresoare
neutropenie leziuni cutanate
chimioterapie prelungită
infecţii la distanţă
PREVENŢIA
A. CATETER PERIFERIC
1. Protocol stabilit cu timpi de funcţionare şi pauze
2. Preferabil material metalic/teflon
3. Asepsia riguroasă în perioada de pauză
4. Pansament ocluziv steril
5. Schimbarea abordului venos la fiecare 72 de ore
B. CATETER VENOS CENTRAL
1. Limitarea indicaţiilor
2. Protocol stabilit cu timpi de funcţionare şi pauze
3. Perioadă de pauză programată de operator experimentat
4. Asepsia timpilor operatori
5. Abord sub-clavicular faţă de cel jugular
6. Decontaminare cu polividone-iodat 10%, clorhexidină 2%
7. Fixarea eficientă a cateterului
8. Pansament ocluziv
9. Preparate aseptice de perfuzie
10. Schimbarea totală a tubulaturii de perfuzie la fiecare 48-72 h în caz
de alimentaţie parenterală
IN – PERSONALUL MEDICAL
ORD.MS nr. 984/23.06.94

Infecţia contractată în spital sau alte unităţi


sanitare, care se referă la orice boală datorată
microorganismelor, boală ce poate fi
recunoscută clinic sau microbiologic, care
afectează fie bolnavul, datorită internării lui
în spital sau îngrijirilor primite, fie ca pacient
spitalizat sau în tratament ambulatoriu, fie
personalul sanitar datorită activităţilor sale
CATEGORII
• Principalele infectii care pot fi considerate profesionale
la personalul medical :

– virusurile: herpetice, rubeolei, hepatitelor virale B, C,


D, G, HIV, gripal, Sindromului Respirator Acut Sever
(SARS)

– Mycobacterium tuberculosis, Neisseria meningitidis

– oricare agent patogen care provine din mediul de


spital si contamineaza personalul in timpul activitatii
profesionale
BOLI PRODUSE DE PRIONI
DEFINIŢIE

Prioni = agenţi transmisibili neconvenţionali


(ATNC)
care produc:
boli ce afectează omul şi animalul, caracterizate:

clinic: prin incubaţie lungă, demenţă progresivă,


afectarea selectivă a SNC
anatomo-patologic: prin modificări de spongioză,
pierdere neuronală, glioză şi hiperastrocitoză
ISTORIC
Semnalările privind bolile prionice la om şi animale
(după Câmpeanu, 2001)
Anul Boala Specia/ Ţara Autori

1732 Scrapie Oaie (Germania) -


1772 Scrapie Oaie (Marea Britanie) Comber
1821 Scrapie Oaie (Franţa) Girard
1842 Scrapie Oaie (SUA) -
1907 Boala Alzheimer Om (Germania) Alzheimer
1920 Boala Creutzfeldt-Jakob Om (Germania) Creutzfeldt
1928 Sindromul Gerstmann-Straussler Om (Austria) Gerstmann
1957 Boala Kuru Om (Noua Guinee) Gajdusek,
Zigas
1964 EST a nurcilor Nurca (SUA) Burger,
Hartsough
1979 Boala cronică casectizantă a cervideelor Cervidee (SUA) Williams,
Young
1985 Encefalopatia Spongiformă Bovină (BSE) Bovine (Marea Britanie) Wells

1986 Scrapie-like Nyala (Marea Britanie) Jeffrey, Wells


Anul Boala Specia/Ţara Autori

1987 Scrapie-like Gemsbok (Marea Jeffrey, Wells


Britanie)
1989 Scrapie-like Eland (M. Britanie) Jeffrey, Wells
1990 Scrapie-like Oryx arab, kudu Jeffrey, Wells
mare
1990 Encefalopatia Spongiformă Felină Pisica (M. Britanie) Wyatt
1991 Hemoragia cerebrală ereditară cu amiloidoza Om Hardy
1991 EST la struţul african Struţ (Germania) Schoon
1992 EST la ghepard Ghepard Peet, Curan
(Australia)
1992 EST la puma Puma Willoughby
1993 Scleroza multiplă Om Woytowicz
1994 Insomnia fatală familială Om (Italia, Franţa, Israil
M. Britanie, SUA)
1995 Boala Alper Om Paul
1996 Noua variantă de BCJ (v-BCJ) Om (M. Britanie) Will
1997 EST la lemurieni Lemurieni (Franţa) Bons
CARACTERISTICILE PRIONILOR
Prionii # virusuri, bacterii sau alte tipuri de ag. patogeni convenţionali
# structuri ADN sau ARN

Ipoteze privind etiologia Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile

Ipoteza Anul apariţiei Autori


Virus filtrabil 1939 Cuille şi Chelle
1950 Wilson, Anderson, Smith
1963 Eklund, Hadlow, Kennedy
Virus “lent” 1954 Sigurdson
Mic virus ADN 1967 Kimberlin, Hunter
Proteină autoreplicantă 1967 Griffith, Pattison, Jones
1972 Lewin
Polizaharide membranare anormale 1967 Gibbson, Hunter
Ultravirus ADN 1968 Adams, Field
Provirus din gene recesive 1969 Whity, Hugnes, Mac Colum
Acid nucleic “nud” (viroizi de la plante) 1972 Diner
Virus “neconvenţional” 1965 Pattison
1967 Stamp
1972 Hunter
1977-1978 Gajdusek, Gibbs
Ipoteza Anul apariţiei Autori
Polizaharide autoreplicante 1967 Field
Complexe nucleoproteice 1970 Lotarget, Muel, Clarke, Alper
Acid nucleic înconjurat de membrană 1967 Adams, Caspary
polizaharidică 1974 Narang
1979 Siakatos, Roveed
ADN legat de membrană 1973 Hunter, Kimberlin, Collins
1976 Somerville, Millson, Hunter
1978 Marsk, Malone, Semancik
“Virino” 1979 Dickinson
“Prioni” 1982 Prusiner
Bacterie saprofită (Acinetobacter calcoaceticus) 1999 Ebringer, Pirt
1. Caracteristici fizico-chimice:
- dimensiuni mici, invizibile la ME; < 100 ori decât virusurile;
- hidrofobicitate, agregare
- rezistenţi la: căldură (> 1360C); UV; ultrasunete; radiaţii
ionizante; agenţi chimici (cu excepţia clorurii de Na, Javel)
2. Caracteristici biologice:
- infectivitate diferită (OMS):

Categoria Infectivitate
I înaltă: creier, măduva spinării
II medie: splină, ggl. limfatici, amigdale, ileon, colon
proximal, placentă
III A slabă: nerv sciatic, colon distal, suprarenale, mucoasa
nazală, hipofiza
III B f. slabă: LCR, timus, măduva osoasă, ficat, pulmon,
pancreas
IV nedetectabilă: cheag de sânge, ser, lapte, colostru, gl.
mamare, muşchi scheletici, inimă, rinichi, tiroidă, ggl.
salivare, salivă, ovare, uter, testicule, vezicule seminale,
fecale
9 imunologie : nu induce răspuns specific (absenţa testelor
serologice de depistare a infecţiei)

9 anatomie patologică = leziuni specifice:

9 proprietăţi:
• mai multe tulpini patogene
• se replică indiferent de starea sist. imun al gazdei
• specificitatea dependentă de gazdă
• nu induc sinteza de interferon
• nu participă la fenomenele de interferenţă virală
• nu produc efect citopatogen
• nu se modifică in vivo
• infectivitate datorată unei glicoproteine
• proteina PrP = constituent major al fracţiunilor
infecţioase = denumirea de prioni (Prusiner – 1982)
“proteina PrPc – rol de transmitere sinaptică, fiziologia
somnului; PrPsc – reglarea mişcărilor
Virus convenţional?
9 absenţa evidenţierii la ME
9 absenţa reacţiilor imune

Retrovirus?
9 Asemănare cu retrovirusurile neurotrope (modif.
membranare fără răspuns inflamator

Proteină străină autoreplicabilă?

Viroizi?
9 Particule infecţioase care se pot replica activ/pasiv
(= holoprioni, apoprioni, coprioni)
CLINICA

A. ENCEFALOPATIA SUBACUTĂ SPONGIFORMĂ UMANĂ


(ESST)

1. Boala KURU (BK)


• Papua Noua-Guinee (Fores) = consanguinitate +
canibalism
• Boală cu determinism genetic (autosomal dominant) şi
infecţioasă
o debut: ataxie tronculară
tremurături fine cefalice, extremităţi
o stare: strabism convergent; dizartrie; rigiditate tip
parkinsonian;
exagerarea reflexelor; labilitate emoţională; mişcări
coreiforme
o vegetativă: deces < 1 an
2. Boala CREUTZFELDT-JAKOB (BCJ)
• determinism genetic (boala familială) – 10-15%
• determinsim infecţios cu transmitere nosocomială
(extract de hormon somatotrop hipofizar/
neurochirurgical)
o incubaţia: variabilă (18-22 luni – nosocomial; 54 luni
transplant; 13 ani – gonadotrofina)
- pierderea memoriei; alterarea comportamentului
- tulburări vizuale; parestezii
o stare:
- sindr. demenţial; semne neurologice bilateralizate
- rigiditate/ spasm, secuse musculare
- dizartrie; demenţă
o deces: săpt. - 6 luni
3. Sindr. GERSTMANN-STRAUSSLER-SHEINKER (SGSS)
• ataxie cerebeloasă; tulburări de deglutiţie şi fonaţie; demenţă
• deces – 50 luni de la debut (absenţa modificărilor biochimice
şi paraclinice)

4. INSOMNIA FATALĂ FAMILIALĂ


• boală recentă
• insomnie rebelă; modificări EEG; mioclonii, dizartrie, ataxie;
halucinaţii; stupoare → comă → deces : 13 luni

5. Boala ALPERS
• manifestă la copil; etiologia neconfirmată

B. ENCEFALOPATIA SPONGIFORMĂ LA ANIMALE


• manifestări asemănătoare bolii umane
• vizon (1965); bovine (1986); feline
ASPECTE COMUNE EST UMANĂ/ ANIMALĂ

- transmisibilă în cadrul aceleaşi specii, rar inter-specii


- nu sunt contagioase în mod caracteristic
- evoluţie lentă, asimptomatică
- leziuni SNC
- modificări “spongiforme”
- moarte neuronală prin apoptoză
- nu produce reacţie imună

EXAMENE DIAGNOSTICE COMPLEMENTARE = INCERTE


- MO, ME din ţes. nervos (biopsie)
- Western-Blot
- markeri sanguini – creşterea serotoninei; markeri astrocitari
(proteina GFAP, GS)

IPOTEZA ACUMULĂRII ÎN SNC A UNOR PROTEINE


- similitudini cu: Alzheimer, Parkinson, Scleroza laterală
amiotrofică
EPIDEMIOLOGIE
1. Scrapia: rumegătoare mici; incidenţa 1-5%
2. EST – vizon: 1963 – prin consum de carcase de rumegătoare
3. EST – feline şi bovine (ESB în M. Britanie, 1987 = 446 cazuri;
1992 = 37.280 cazuri; 2000 = 1537 cazuri)
uriaşa epizootie alimentară = consum de făină de carne şi oase = afectarea
a 52,3% din efectivul de turme din Anglia
4. Boala Creutzfeldt-Jakob – 1 caz/ 1 mil. loc.
• forme de manifestare:
– sporadică (90%);
– familială dominantă autosomală (5-10%)
– iatrogenă (< 1%)
• incidenţa anuală: 0,86-1,07 cazuri/mil. loc.
5. Boala Kuru – 2600 cazuri până în 1958 (momentul
întreruperii manifestării)
6. Boala Gerstmann-Straussler – 5 familii
7. Insomnia fatală familială – 3 familii
Centrul Naţional de Supraveghere a Prionozelor - SUA
(cazuri raportate până la 30 nov. 2008)

Nr. cazuri Nr. cazuri diagnosticate BCJ


Anul Sporadice Familiale Nosocomiale
suspecti cu prionoze variante
< 1996 42 32 26 4 0 0
1997 115 68 57 9 0 0
1998 93 53 45 7 1 0
1999 114 69 61 8 0 0
2000 151 103 89 14 0 0
2001 208 116 106 9 0 0
2002 255 143 118 23 2 0
2003 272 174 132 41 0 0
2004 334 183 157 21 0 1
2005 352 195 152 37 1 0
2006 372 186 143 30 0 1
2007 368 211 182 26 0 0
2008 332 199 151 21 0 0
TOTAL 3018 1745 1456 252 4 2
Situaţia cazurilor înregistrate în Anglia
prin Sistemul Naţional de Supraveghere a
Prionozelor

• 1990 -2007
– Total cazuri 2238
– Total decese 1235 din care:
• Sporadice 926
• Nosocomiale 55
• Familiale 60
• GSS 33
• vCJ 161
TRANSMITEREA

Depinde de:
- tipul de ţes. infectat (rol de inoculum)
- tipul de organ şi stadiul infecţiei
- calea de pătrundere
- tulpina
- specia receptorului; caracteristici (sex, vârsta, SRE)

™ transmiterea în formele animale:


- transmiterea alimentară intra/ interspecie → făină de
carne, oase, carcase
- transmiterea verticală 1-10% (ultimele 6 luni de
gestaţie)
- date incerte: genetic, in utero, perinatal, postnatal,
lapte
™ transmitere orizontală directă – contact (incertă)
™ transmitere orizontală indirectă – acarieni (sursă/cale)
™ transmitere iatrogenă prin contaminarea cu ţes. cerebral
ce conţine prioni (instr. neurochir., electrozi profunzi,
grefe, hormoni de creştere)
™ transmitere prin sânge şi derivate

(WER, 2000, 47, 377-379 – măsuri de precauţie faţă de riscul


transmiterii prin transfuzii) = risc teoretic dar excluderea
prod. sânge de la donatori care au staţionat > 6 luni în
Anglia şi Franţa, în perioada 1980-1996.
risc profesional
risc alimentar
risc iatrogen
PREVENŢIA

REGLEMENTĂRI 1989, MODIFICATE 1996 (măsuri suplimentare)

1. risc profesional: crearea lab. veterinare departamentale (51 Franţa)

2. risc alimentar:
1988 - distrugerea carcaselor de animale cu BSE, interzicerea
consumului de lapte
1989 – Anglia – interzicerea consumului alimentelor de origine
animală > 6 luni vârstă
1994 – interzicerea utilizării intestinului şi timusului; restricţii de
export
1995 – precauţii pentru produse clasa OMS I, II, III = excluse din
alimentaţia copiilor
3. risc iatrogen:
- animale donatoare de ţesuturi
- restricţii pentru tipul de ţesut utilizat
- condiţii de colectare
- precauţii în cursul fabricării unor preparate medicamentoase
- calea de administrare
- retragerea unor produse farmaceutice de origine animală
- Canada (1985): Registrul pentru cazurile cu BCJ şi care au
primit hormoni de creştere
- Raportul departamentelor de neurologie
- Modalităţi de decontaminare:
• inactivare semicantitativă (hipoclorit, hidroxid de Na)
• inactivare variabilă (permanganat de K, eter,
glutaraldehida, ac. formic, formol)
• nici un efect (alcool, detergent, cloroform, formaldehida)

NB. Contaminare accidentală: apa de Javel