Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie

“Nicolae Testemiţanu”
 Leziunile traumatice
dento-maxilo-faciale
reprezintă circa 10% din
totalul traumatismelor
întregului organism.

Datorită complexităţii morfofuncţionale ale

teritoriului, a vecinătăţii cu zone topografice vitale,
a faptului că interesează o zonă deosebit de expusă,
leziunile traumatice prezintă caracteristici proprii
anatomo-clinice, evolutive şi de tratament.
tratament
 4% 2%
6%
TD FM FOF

88%
LŢM

f
30%
b
70%
45 900
40 800
35 700
30 600
25 500
20 400
15 300
10 200
5 100
0 0
0-1 1,1-3 3,1-7 7,1-11 11,1-16

Dp DP TM TŢM TOF
 f m
200

150

100

50

0 f
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
 dentiţia primară (forma anatomică specifică mică a
dinţilor);

dentiţia mixtă (număr insuficient de dinţi, rizaliza

dentară, formarea incompletă a rădăcinilor);

prezenţa zonelor de creştere;

forma relativ mică a feţei;
elasticitatea oaselor faciale;
prezenţa mugurilor dentari în oasele maxilare.
 Leziuni închise ale țesuturilor
moi
Leziuni închise fără soluții de continuitate:
echimoze, contuzii, hematoame; excoreații,
(leziuni superficiale produse prin
alunecari de un plan dur),
Leziuni traumatice ale țesuturilor
moi
Leziuni deschise cu soluții de continuitate: plăgi de
diferite tipuri înteresînd numai pielea ori numai
mucoasa orală sau pot cuprinde toate planurile
penetrînd ori nu pereții cavității orale, asociate sau
nu cu fracturi ale oaselor feței ori cu leziuni
traumatice dento-parodontale.
Pot provoca desfigurări și tulburări funcționale foarte
grave.
 Manifestări clinice
• 1) semne ale leziunii primare (echimoze, hematoame,
soluţii de continuitate în toate variantele sale, care
sîngerează în masă sau localizat);
• 2) tulburări locoregionale: dureri spontane sau provocate
de mobilizarea părţilor moi sau osoase, hipersalivaţie,
tulburări de masticație, fonatorii, de deglutiţie, respiratorii,
nervoase (paralizii faciale, hipoestezii sau anestezii),
incontinenţa cavităţii orale;
• 3) tulburări generale: febră, agitaţie, stare de nelinişte,
sindrom hipovolemic, tulburări psihice.
Cauzele leziunilor traumatice sunt multifactoriale şi sunt în directă
dependenţă de localizarea geografică şi starea socio-economică a ţării.
Prelucrarea chirurgicală
Sutura primară – pînă la 78 ore de la accident.
Sutura primară întîrziată după 78 ore de la accident
Sutura secundară precoce executată după 10-12 zile.
Sutura secundară tardivă se efectuează după 20 zile
Inspecția; Curățirea mecanică și îndepărtatea
corpurilor străini; Manipularea țesuturilor;
Hemostaza; Reducerea și imobilizarea fracturilor
mandibulare, maxilare și dentare; Închiderea plăgii;
Sutura planului subcutanat; Sutura cutanată.
 Fracturile mandibulare
• parţiale (rebord alveolar, apofiză coronoidă,
margine bazilară);
• totale (simfizare, parasimfizare, laterale, unghi,
ram ascendent, subcondiliene);
• complete sau incomplete; unice, duble, triple,
multiple sau cominutive;
• închise sau deschise în cavitatea orală (de regulă,
fracturile porţiunii dentare) sau la tegumente.
 Fracturile mandibulare
• Fracturi subperiostale (integritatea periostului
păstrată, integritatea țesutului osos întreruptă) cu
localizarea în ariile mandibulei cu conținut de
dinți.
• Fracturi în lemn verde (aspectul unei suprafeți ale
mandibulei cu integritatea periostului și corticalei
păstrată, pe partea opusă integritatea periostului și
corticalei întreruptă). Localizată la nivelul ATM.
 Clinica şi diagnosticul fracturilor
mandibulare
• Semne şi simptome de certitudine: mobilitate osoasă
anormală, pusă în evidenţă prin palpare bimanuală, însoţită
sau nu de crepitaţii sau cracmente, întreruperea
continuităţii osoase, deformarea reliefului osos, tulburări
de ocluzie dentară.
• Semne şi simptome de probabilitate: dureri localizate în
zona fracturii sau iradiate, spontane sau provocate, poziţia
antalgică a mandibulei, echimoze, tumefacții, plăgi sau
hematoame cutanate şi mucozale limitrofe focarului
fracturii, laterodeviaţii în linia mediană statică sau în
mişcarea mandibulei, hipersalivaţii, tulburări de
masticaţie, deglutiţie şi fonaţie.
 Fracturile de condil la copii (în lemn
verde)
• 0-2 ani: colul articular este scurt și subțire iar fosa
glenoidă plată. Canalele abundente de vascularizare face
procesul articular să fie vulnerabil la traumatisme .
• 3-12 ani: configurația procesului articular similar la adulți,
fosa glenoidă în curs de dezvoltare. Spre deosebire de
adulți se menține un potențial mare de remodelare și
regenerare
• 13-18 ani: configurația articulației similară la adulți, se
menține capacitatea de regenerare dar scade capacitatea de
remodelare
 Clinica fracturilor de condil
• Dureri și edem pre-auricular.
• Restricții la deschiderea gurii cu devierea spre partea
afectată. Trismusul este cauzat traumatismul care inhibă
reflexele senzoriale ce rezultă în contracte muscular.
• Lipsa mișcărilor în ATM.
• Malocluzie caracterizată prin contactul ocluziei precoce pe
partea afectată și ocluzie posterioară deschisă pe partea
neafectată.
• Ocluzie deschisă anterioară în fracturile de condil
bilaterale.
 Tratamentul fracturilor mandibulare de
condil
1 Conservativ:
a. observații; b. regim dietic; c. analgezie.
2. Fixarea maxilo-mandibulară:
a. elastică; b. rigidă (fire metalice).
3. Terapie funcțională musculară.
4. Reducere pe cale deschisă;
a. artroscopia; b. reducerea deschisă _+osteosinteza.
 Complicații ale fracturilor de condil

• Disfuncția ATM
• Dereglări de creștere ale mandibulei
a. asimetria mandibulei.
Anchiloza ATM
microplăci sistemul Edgewise

miniplăci expansiune tisulară

 Caz clinic 4. Bolnavul S. Fractură bilaterală de mandibulă.
Traumatisme asociate: contuzie cerebrală, fractura braţului drept.
Metodele de tratament ale traumatismelor
oro-maxilo-faciale la copiii
Caz clinic 1. Bolnavul M. Fractură mandibulară bilaterală.
 Traumatismele dentare
Leziuni dentare
1. Fisuri
2. Fracturi coronare
3. Fracturi radiculare
4. Fracturi corono-radiculare.
Leziuni parodontale
1. Contuzii parodontale.
2. Luxații dentare parțiale.
3. Luxații dentare totale cu deplasarea completă a
dintelui din alveolă.
 Caz clinic 2. Bolnavul M.
Traumatism dento-parodontal acut. Luxaţia incompletă 11, 21.
 Caz clinic 3. Bolnavul G.
Traumă acută dentară. Exarticulaţia dinţilor 11, 21, 22, 23, 24, 33, 34, 42.
Metodele de tratament ale traumatismelor
oro-maxilo-faciale la copiii (lotul de referinţă)
 Loturile OHI-S
comparate
I II III
Lotul de
studiu 0,9±0,05 0,6±0,07 0,4±0,03
n =65

Lotul martor
n=37 1,0±0,1 0,8±0,1 1,7±0,07

p >0,05 >0,05 <0,001

1,8
1,6
1,4
1,2
1
0,8
0,6
0,4
0,2
0
Lotul de studiu Lotul martor

la internare la a 7 zi postoperatoriu la a 30 zi postoperatoriu

 PMA
Loturile
comparate
I II III
Lotul de
studiu 18%±1,86 9,9%±0,8 14%±2,5
n =65

Lotul martor
n=37 17%±2,63 26±1,94 47%±1,5

p >0,05 <0,001 <0,001

50

45

40

35

30

25

20

15

10

0
lotul de studiu lotul de referinţă
la internare la 7 zile postoperatoriu la 30 zile postoperatoriu
Generalizând tabloul clinic, am putea caracteriza priorităţile
sistemului Edgewise pentru reducerea închisă şi fixarea
maxilo-mandibulară, care s-au făcut remarcate distinct în:
traumatismele ce asociază comoţii cerebrale uşoare,
un pericol minim de vomă,
prezenţa dinţilor permanenenţi erupţi în cavitatea
orală,
în imobilizarea dentară, care permite vizibilitatea
coroanelor dentare, alinierea dentară, adaptarea
trideminsională a arcadelor dentare, cât şi posibilitatea de
examinare a lor în toată perioada de imobilizare.
Tratamentul traumatismelor asociate

• După ce şocul, hemoragia şi asfixia au fost

oprite, pe plagă se va aplica un pansament
provizoriu. Apoi, bolnavul se va asigura
transportarea într-un serviciu de specialitate,
ţinîndu-se cont de gravitatea leziunilor şi
prioritatea terapeutică. Traumatizantul va fi
culcat pe o targă în decubit lateral cu capul
uşor plecat sau chiar în decubit ventral.
 Traumatismele asociate
• Se vor trata de urgenţă (în ordinea priorităţilor sau
concomitent, sub anestezie generală, în echipe operatorii
mixte, pluridisciplinare) leziunile care ameninţă viaţa
bolnavului. În orele sau zilele următoare, nu pot fi
temporizate din cauza complicaţiilor secundare pe care le
pot genera sau pot deveni ireversibile. În aceeaşi şedinţă
operatorie pot fi tratate definitiv şi plăgile faciale de către
chirurg.
 Sistemul Sistemul Miniplăci de Frondă mentonieră,
Edgewise Edgewise stabilizare monobloc

FMCC FMSC TD FMCC FMSC FMCI FMSI

Vârstele Vârstele Vârstele Vârstele

10-16 ani 7-16 ani 2-10 ani 2-10 ani

DP DM DP DM DP DM DP DM

Comoţii Comoţii, contuzii Contuzii Comoţii, contuzii

cerebrale cerebrale cerebrale cerebrale
 Studiul caracterelor epidemiometrice ale traumatismelor buco-maxilo-faciale, produse la vârsta de copil,
se evidenţiază prin afectarea predilectă a sexului masculin, raportul băieţi fetiţe fiind de 2,5 : 1, prin
interesarea prevalentă a ţesuturilor faciale moi (incidenţă de până la 98%). Traumatismele complexe, care
să intereseze şi craniul facial, inclusiv fracturile mandibulare, leziunile dento-parodontale şi fracturile
oaselor faciale sunt totuşi mai puţin reprezentative – 4,4%, 5,9%, şi respectiv, 3% din totalul cazurilor
nominalizate.
Osteosinteza în tratamentul fracturilor de mandibulă cu miniplăci de stabilizare (întărite suplimentar cu
monobloc şi frondă mentonieră) păstrând funcţia mandibulei asigură o stabilitate bună pe toată perioada de
imobilizare, plăcile pot fi montate imediat postaccident, nu lezează mugurii dentari şi sunt recomendaţe în:
fracturile mandibulare complete compuse şi simple complete; în dentiţie primară şi mixtă; în traumatismele,
care asociază cu comoţii, contuzii cerebrale şi pericol de vomă.
Sistemul Edgewise, ca sistem de contenţie în traumatismele mandibulare, a definit numeroase benificii de
evoluţie intracurativă, inclusiv intreţinerea unei igienei bucale de calitate, menajarea integrităţii mucoasei
alveolare, a structurilor parodontale şi prevenirea complicaţiilor inflamatorii, dar preponderent aplicate la
copiii cu prezenţa dinţilor permanenţi.
Sitemul de contenţie Edgewise în imobilizarea traumatismelor dento-parodontale se aplică şi se extrage
simplu, permite alinierea dentară suficientă de ocluzia obşnuită a pacientului. Acest sistem păstrează
vizibilitatea şi accesul de îngrijire igienică suficientă şi de semnalare a proceselor de degradare sau
mortificare a structurilor incluse.
Măsurile de asistenţă adecvată, practicate imediat, la nivel specializat şi de volum definitiv, sunt
indenspensabile pentru prevenirea complicaţiilor secundare traumatismelor din teritoriul maxilo-facial şi
necesită soluţii acordate cu vârsta copilului agresat, caracterul leziunii şi prezenţa leziunilor asociate.