Vitaminele

Vitaminele sunt compuși organici găsiți în cantități mici în produsele alimentare și pe care
organismul nu le poate sintetiza. Sunt indispensabile pentru desfășurarea normală a multor
procese metabolice în organismul uman printre care asimilarea și utilizarea substanțelor
alimentare, procese de creștere și refacere a celulelor și țesuturilor organismului.
Cele mai multe vitamine sunt aduse printr-o dietă bogată în fructe și legume. În general
fructele care sunt colorate sunt mai bogate în vitamine.
Vitamiele se împart în două grupe: vitamine solubile în apă(hidrosolubile) și vitamine
solubile în grăsimi (liposolubile).

Vitaminele hidrosolubile
Intervin îndeosebi în reacțiile ce eliberează energie.

1.Vitamina B₁ sau tiamina – are rol central în metabolismul glucidic, insuficiența aportului
afectând activitatea sistemului nervos central și a celui periferic. Pe măsură ce deficiența
progresează, sindromul neurologic se întregește cu tulburări cardio-vasculare, digestive,
astenie.
Deficența cronică de tiamină conduce la simptome neurologice mai importante incluzând
ataxia, confuzia mentală și pierderea coordonării ochilor. O deficiență majoră de vitamină B₁
este boala beriberi, ca rezultat al unei diete bogate în carbohidrați și deficitară în tiamină.
Tiamina este indispensabilă în utilizarea glucidelor de către organism, cu cât se consumă
o cantitate mai mare de glucide, cu atât este necesară o cantitate mai mare de tiamină.
Datorită relației care există între intensitatea metabolismului energetic și nevoia de
tiamnină s-a convenit ca necesarul de vitamină B₁ să se exprime în mg la 1000 kcal. Se
recomandă un aport de 0,40 mg pentru 1000 kcal.
În alimentația popoarelor europene, principalele surse de tiamină sunt pâinea și cartofii.
Conținutul de tiamină al pâinii depinde de gradul său de extracție, astfel cu cât extracția este
mai mică cu atât continutul de vitamină B₁ este mai mic. Pâinea intergală conține 0,25 mg
vitamină B₁ iar cea albă 0,11 mg vitamină B₁ la 100 g produs.
În produsele animale tiamina se găsește sub forma unor compuși cu fosfor. Conținutul în
tiamină al organelor interne ale animalelor este mai mare decât al mușchilor.
Forma structurală a vitaminei B₁:

2. Vitamina B₂ (riboflavina) – intervine în reacțiile de oxidare la nivelul celulelor tuturor

țesuturilor, intrând în structura enzimelor flavinice în calitate de coenzimă. Sistemele
enzimatice care conțin riboflavină participă la diverse procese metabolice și în special la
metabolismul glucidic, glucoza și galactoza sunt absorbite rapid numai în prezența
riboflavinei.. Participă, de asemenea, la metabolismul lipidic și cel al aminoacizilor.

1
 Vitamina B₂ are un rol important în sinteza moleculei de hemoglobină, participând la
introducerea fierului în ciclul porfirinic. Intervine și în procesul de creștere a animalelor tinere
și are rol important în mecanismul vederii alături de vitamina A sau singură.
Simptomele asociate cu deficiența de vitamină B₂ inglud glosite, seboree, stomatite
angulare, chelioză, fotofobie.
Surse alimentare de vitamină B₂: drojdia de bere, ficatul, carnea, brânza, lapte și produse
lactate acide, vegetale frunzoase.
Se recomandă 1-1,5 mg vitamină B₂/zi.
Formula structurală:

3. Vitamina B₃ (niacina) sau PP există sub formă de acid nicotinic și nicotinamidă.

Intră în structura unor enzime de oxidoreducere ce intervin în numeroase procese din
organism. Sub formă de NAD⁺ (nicotinamid-adenin dinucleoid) sau NADP⁺ (nicotinamid-
adenin dinucleotid fosfat), nicotinamida ia parte la metabolismele glucidelor, lipidelor și
proteinelor, ocupând o poziție centrală în respirația tisulară.
Ea este necesară pentru buna funcționare a tuturor organelor și țesuturilor, îndeosebi a
sistemului nervos, a tubului digestiv, a țesutului cutanat.
Absența ei în alimentație provoacă boala cunoscută sub denumirea de pelagră din care
cauză este denumită și vitamina antipelagroasă.
Niacina se găsește în cărnurile slabe, ficat, arahide, drojdie de bere, legume, semințe,
lapte, pește, nuci etc.
Se recomandă un aport de 6,6 mg echivalenți de niacină pentru 1000 kcal ale rației
zilnice.
Structura niacinei:

4. Vitamina B₅ (acidul pantotenic) este format din β-alanină și acid pantoic.

Este indispensabilă pentru toate viețuitoarele participând, sub formă de coenzimă A, ca
principal acceptor și donator de unități dicarbonilice. Sub formă de acetil- CoA intervine în
procesele metabolice de importanță majoră cum sunt biosinteza acizilor grași, biosinteza
colesterolului, biosinteza a numeroși aminoacizi etc.
Datorită importanței sale metabolice, asigură creșterea și dezvoltarea normală,
integritatea tegumentelor, a sistemului nervos, rezistența la infecții.
Se găsește în drojdie de bere, ouă (gălbenuș), organe de la animale și păsări, cereale,
legume.

2
 Necesarul de acid pantotenic este de 4-7 mg/zi.
Formula structurală:

5. Vitamina B₆ (piridoxina) – participă în calitate de coenzimă sub formă de piridoxină și

piridoxal la activitatea transaminazelor având rol important în metabolismul aminoacizilor,
intervine în numeroase procese metabolice cum sunt: sinteza acidului ascorbic, biosinteza
unor hormoni, metabolismul lipidic, metabolismul general al celulei nervoase.
Necesarul de vitamină B₆ este proporțional cu consumul de proteine, 1,4-2 mg/zi pentru
un adult.
Deficiența în vitamină B₆ conduce la dermatite, anemie, greață, limbă netedă.
Vitamina B₆ se găsește în pește, carne de pasăre, carne de vită șiporc, cereale,legume,
banane, ouă etc.
Formulele structurale ale piridoxinei, piridoxalului și piridoxaminei:

6. Biotina (vitamina H)– intervine în metabolismul carbohidraților, lipidelor și proteinelor;

intervine în formarea acizilor grași și aminoacizilor; intervine în formarea de ARN și ADN.
Conduce la scăderea stării de stres și anxietate, ajută la menținerea glandelor sudoripare,
țesutului nervos, pielii, părului și măduvei osoase.
Deficiența de biotină este rară și apare după un tratament îndelungat cu antibiotice care
distruge microbiota intestinală (aceasta sintetizează biotina) sau după un consum excesiv de
ouă crude al căror albuș conține avidină ce complexează biotina făcând-o indisponibilă pentru
absorția intestinală.
Surse de biotină: gălbenuș de ouă, organe de la animale, legume de culoare verde închis,
drojdie de panificație, conopidă etc.
Necesarul de biotină nu este stabilit datorită faptului că vitamina este în permanență
sintetizată de microflora intestinală.
Structura biotinei:

3
7. Vitamina B₁₂ (cianocobalamina) își exercită acțiunea biologică sub formă de coenzimă ce
catalizează reacții cu implicații în sinteza bazelor purinice și pirimidinice necesare pentru
formarea acizilor nucleici și pentru proteinogeneză.
Lipsa vitaminei B₁₂ determină anemia pernicioasă care nu este provocată de o deficiență
alimentară ci de un defect de secreție de către stomac, a unui factor intrinsec necesar absorției
intestinale a unui factor extrinsec de fapt, cianocobalamina.
Anemia pernicioasă se caracterizează prin faptul că hematiile sunt mai mari decât cele
normale și au o formă neregulată. Determină tulburări atât hematologice cât și neurologice.
Ficatul poate stoca o cantitate de vitamina B₁₂ care asigură necesarul pentru 6 ani și prin
urmare carența de vitamină B₁₂ este rară.
Vitamina B₁₂ se găsește în organele animalelor, diferite cărnuri, pește, lapte și produse
lactate, ouă.
Necesarul de viatmină B₁₂ este de 2 µg/zi.

8. Acidul folic sau pteroilglutamic (vitamina B₉) participă sub formă de coenzimă la
biosinteza nucleotidelor pirimidinice, biosinteza metioninei și metabolismul serinei,
glicocolului, histidinei.
În carență blochează creșterea, reproducerea, digestia. Se sintetizează în intestinul gros.
Se găsește în spanac, varză, ceapă, usturoi, tărâțe, ficat, rinichi, drojdie,gălbenuș,
măduvă, creier.
Acidul folic previne defecte ale tubului neural (spina bifida și encefalie) la copii nou-
născuți.
Necesarul de acid folic este de 180-200 µg/zi.
Formula structurală:

9. Acidul ascorbic (vitamina C) – reprezintă cel mai puternic agent reducător din
țesuturi.Trecând reversibil în acid dehidroascorbic el joacă un rol important în procesele
oxidative microzomale.
Vitamina C intervine în metabolismul proteic, în special în oxidarea aminoacizilor
aromatici (tirozina și fenilalanina). Această vitamină participă la metabolismul glucidelor,
frânează sinteza colesterolului și previne dezvoltarea aterosclerozei. Totodată, acidul ascorbic
participă la metabolismul lipidelor reducând nivelul colesterolului din sânge.
4
 S-a constatat că lipsa vitaminei C din hrană scade rezistența organismului față de diferite
microorganisme și eficiența mijloacelor de apărare antiinfecțioasă.
Acidul acorbic facilitează absorția fierului și formarea acidului folic prevenind apariția
anemiei.
Vitamina C se găsește în fructe ( în special citrice), pepeni, tomate, ardei verde, ceapă,
căpșuni etc.
Necesarul de vitamina c este de 60 mg/zi.

Structura acidului ascorbic:

10. Vitamina P (bioflavone)

Flavonoidele controlează o serie de procese fiziologice importante datorită proprietăților
lor oxido-reducătoare.
Datorită structurii lor posedă proprietăți reducătoare ce le conferă capacitatea de a
interveni activ în controlul reacțiilor oxidative din organism.
Principala acțiune a vitaminei P se manifestă asupra peretelui vascular, exercitând efect de
mărire a rezistenței capilare.
Se apreciază că insuficiența determină reducerea rezistenței capilare, rezistenței
organismului la hepatită, nefrite și diabet.
Bioflavonele intervin în protecția acidului ascorbic față de oxidanți mărind în felul
acesta acțiunea acestuia.
Se găsește în măceșe, struguri, coacăze negre,rune, citrice.

Bibliografie:
1. Segal Rodica, Principiile nutriției, Editura Academica, Galați, 2002;
2. Karlson P., Manual de biochimie, Editura Medicală, București, 1967;
3. Banu Constantin, Alimentație pentru sănătate, Editura ASAB, București, 2009.

Întocmit: cursant, Rotaru (Sandu) Vali- Violeta