APOLODOR, un pinguin călător

de Gellu Naum
Apolodor este un pinguin de la circ, care cântă la cor. Este ”grăsuț, curat,
atrăgător”, îmbrăcat într-un frac strălucitor.

Într-una din zile îl apucă tristețea și dorul după frații lui din Labrador, iar
motanul Tiț vrea să-l împace: ” – Prietene, aș da/ Mustața și codița mea, Aș da un
litru de caimac,/Aș da orice, să te împac.” Toate celelalte nimale vor să-l împace:
ariciul îi dă ace, ursul mure, iar iepurele salată și fructe dulci.
Tristețea însă nu îi trece. Impresionat, dirijorul Domisolfa spune că cel
mai bine ar fi ca Apolodor să plece totuși spre Labrador.
Încep, așadar, aventurile sale de călătorie. Zboară cu avionul, apoi cu
parașuta, dar ajunge forțat la Capul Nord., ”cu parașuta spartă/ Fără busolă, fără
hartă./”
Este luat pe pescadorul Meteor, iar apolodor îi distrează pe toți cu vocea
lui. În portul Behring este nevoit să coboare. Străbate Alaska și află că, de fapt, a
fost născut din întâmplare în labrador, deoarece acolo nu se află picior de
pinguin. Află că familia lui este pe gheața Golfului Terror.
Ajunge pe țărmul african unde îl deranjează căldura și este foarte obosit.
O găsește aici pe sora cămilei Suzi care a fost foarte bună cu el la circ, ca o mamă.
Impresionată, cămila se ofră să-l conducă spre Sud. Trece prin deșertul Sahara,
se oprește într-o oază unde își mai revine puțin.
Rătăcește un an prin continentul african, lucrează ca hamal, cărând
”stafide și năut”, iar apoi vânează în Mozambic.
Se sune apoi că a fost poet în Tibet, fachir în India, că a deschis un concert
la Bangladesh.
Devine milionar pe o insulă în pacific unde găsește un geamantan cu
patruzeci de diamante. Avea cinci cofetării, mânca numai bunătăți, dar după un
an ăl ajunge din nou dorul de frații lui.
Ajunge pe coasta Californiei, în Statele Unite. Întâlnește un pistolar,
Sallivar Tom, care ucidea și jefuia. Acesta cade într-un butoi, fiind beat și toți
tremurau de frica lui. Apolodor este curajos: bate niște cuie în capacul butoiului
și îl duce pe tâlhar la închisoare.
Pornește mai departe. Se urcă într-un camion ce transporta fier vechi,
îmbracă o armură de fie și ajunge în orașul Saint Luis. Oamenii de aici cred că
este de pe marte și vor să-i dea funcții importante. A fost pus pe post de statuie și
oamenii plăteau ca să-l vadă. Este furat de un tâlhar, dus și băgat într-o navă
spațială, pe care au pornit-o.
Aterizează în portul New Orleans. Este luat ca ajutor de căpitanul Syrus
Smith, bețivan și el. În timp ce căpitanul doarme, Apolodor citește o telegramă
primită de căpitan, în care i se spunea acestuia să îl aducă mort pe Apolodor. Ăși
dă seama că că pitanul l-a înșelat. Scapă de pe nava acestuia și ete salvat de niște
pescari din Uruguay. Este foarte bine primit în casa unui profesor, dar dorul de
frațți lui îl împinge din nou la drum.
Ajunge în Antarctica, pe gheața Golfului Terror.
Este primit de bunicul Apolodorin, de mama Apolodorina, de tatăl
Apolodorel, de unchiul Apolodorini.
Aflat acum în ținutul foarte friguros de la Pol, I se face dor de prietenii de
la circ, de colegii de la cor. Ofta mereu: ”Aș vrea să plec la București!”
Reface acest drum lung și este întâmpinat cu bucurie de prietenii lui.