CURS 2-partea I

(PROCEDURA PENALA)

Studiem in continuare principiul caracterului echitabil si a duratei rezonabile a procesului

penal. Este reglementat de art.8 a CPP “Organele judiciare au obligaţia de a desfăşura urmărirea
penală şi judecata cu respectarea garanţiilor procesuale şi a drepturilor părţilor şi ale subiecţilor
procesuali, astfel încât să fie constatate la timp şi în mod complet faptele care constituie infracţiuni,
nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârşit o
infracţiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil.”

Formularea este defectuoasa si incompleta. Se prevede ca urmarirea si judecata se

desfasoara cu respectarea garantiilor procesuale, ceea ce denota ca celelalte proceduri nu se
desfasoara cu aceste garantii. Este vorba de camera preliminara si de faza de executare. Cred ca
trebuia sa fie formulat altfel, astfel incat sa fi zis ca procesul penal in ansamblul sau se desfasoara sub
principiul caracterului echitabil si a durarei rezonabile. In plus in cadrul acestui principiu este preluat
fara nicio ratiune scopul procesului penal la care doar formal a renunta NCPP, legat de faptul ca nicio
persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala si orice persoana care a savarsit o
infractiune sa fie pedepsita potrivit legii, intr-un termen rezonabil. Asadar nu exista nicio ratiune sau
legatura cu principiul duratei rezonabile prezentarea scopului procesului penal.

Ceea ce este pozitiv este ca se pune pe prim plan exigenta care trebuie sa caracterizeze
procesul penal cu privire la intindere, adica o persoana care nu este vinovata sa nu fie pedepsita.
Este mult mai grav ca o persoana care nu este vinovata sa fie pedepsita decat ca 100 de vinovati sa
nu fie pedepsiti din punctul de vedere al scopului.

Legat de termenul rezonabil. Rezonabilitatea este relativa. Se apreciaza de la caz la caz. E

relevanta jurisprudenta CEDO. Rezonabilitatea duratei face partea ea insasi din caracterul echitabil al
procesului penal. Echitatea este o notiune complexa, include numeroase elemente. Cerinta ca
insanta sa fie prevazuta de lege, impartialitatea, contradictorialitatea, egalitate de sanse, durata
rezonabila, dr de aparare, prezumtia de nevinovatie. Ce vreau sa subliniez aici? Durata rezonabila
care pretinde ca durata procesului penal sa fie scurta pt ca altfel un proces penal nu poate deveni
eficient raportat la finalitate. Cu toate acestea ea nu trebuie confundata cu graba unui proces penal
care de asemenea poate dauna grav si iremediabil realizarii acestui deziderat al procesului penal
echitabil.

Procesul penal este ca o fiinta vie, ca o fiinta vie, ca o fiinta vie, el are nevoie de timp. Se
naste intr-un anumit moment, se dezvolta si apoi se stinge .

Urmatorul principiu este cel prevazut la art.9, cel al garantarii dreptului la libertate si
siguranta. Formularea acestui principiu este defectuoasa. Codul a preluat textele corespunzatoare
din codul de procedura anterioara. Pt procesul penal persoana nu reprezinta nicio importanta,
absolut nicio importanta. Pt procesul penal reprezinta importanta pers implicate. Deoarece se va
limita acest drept la pers implicate si a caror libertate este lezata, este efctata prin actelesi masurile
procesului penal. Este vorba de suspectul sau inculpatul. Ceea ce este pozitiv este ca este prevazut si
dr la siguranta in stransa legatura cu dr la libertate. Dr la libertate al unei persoane in cadrul
procesului penal priveste nu orice libertate, ci doar libertatea fizica, adica libertatea de a se deplasa
potrivit propriei vointe in mod liber. Altfel spus de a merge si de a veni conform propriei vointe. De
aceea sub aspect procesual penal libertatea individuala poate fi definita simplu prin absenta
constrangerii. Cand se poate spune ca o persoana este libera in procesul penal? Cand ? Cand nu s-a
dispus nicio masura de privare de libertate. Dr la siguranta priveste respectarea de catre organele
judiciare penale competente a garantiilor procesuale care privesc libertatea individuala, de miscare,
de a circula in mod liber in interiorul salii si afara. De aceea este important faptul ca in acest cod in
art.9(2) in mod expres ca masurile privative si restrictive de libertate se dispun numai in mod
exceptional in conditiile si cazurile prevazute de lege. Libertatea este un principiu deci. Alineatul 3 al
art.9 reglementeaza o situatie speciala cand fata de o persoana care trebuie sa aiba o anumita
calitate procesuala de inculpat ,fata de care poti formula acuzatia in materie penala, se afla in situatia
de arestata preventiv, fata de care s-a luat masura arestarii preventive. Textul face referire la
arestare dar formula nu este corelata cu notiunea de arest la domiciliu care intra tot aici. Cand fata
de un inculpat s-a dispus aceasta masura, organele judiciare au obligatia de informare cu privire la
motivele arestarii iar persoanele fata de care s-a dispus una din aceste masuri are dreptul de a
formula contestatie care este o cale de atac ordinara. Aceasta reglemnetare este insuficienta si
incompleta deoarece s-ar intelege doar masurile cele mai extreme sau mai grave pe cand
reglementarea ar trebuie sa se refere si la masurile privative mai putin grave cum sunt de ex
retinerea. Este incompleta pt ca si la alte cai prin care se priveaza de libertate inculpatul, acesta are
ca si cale de atac contestatia. Trebuie interpretat intr-un sens larg. Alineatul 4 al art.9 si alinetaul 5 se
refera la situatia cand o masura preventiva este dispusa cu incalcarea dispozitiilor legale, astfel atunci
cand se intampla acest lucru si este nelegala atunci este caz de revocare obligatorie. Parerea mea
este ca si acest text este reglementat partial pt ca veti vedea ca nelegalitatea este doar una din
cazurile in care se dispune revocarea. Revocarea poate fi dispusa si in cazurile in care se constata ca
nu mai exista temei sau a disparut temeiul. Este obligatorie punerea ei in libertate. In caz de luare a
unei masuri privative de libertate nelegala se poate cere repararea pagubei.

Art.10- Dreptul la aparare ca principiu al procedurile penale are un continut complex reliefat
chiar in cuprinsul art 10(1) unde se prevede exprex ca partile si subiectii procesuali principali au
dreptul de a se apara ei insisi, adica fara avocat sau din contra aparati de un avocat. Aceasta
prevedere se coreleaza cu alineatul 5 al art 10 care prevede o obligatie corelativa a organelor
judicare penale, adica atat pt organele de urmarile penala cat si pt judecator si pt instanta de
judecata si anume aceea de a exercita obligatia deplina a dr la aparare subiectiilor procesuali
principali(pers interesate dar care n-au calitate de parte) si partilor. In al.2 al art 10 prevede ca atat
partile cat si avocatul(sub procesual distinct) au dr de a beneficia de timpul si inlesnirile necesare
pregatirii aparari.(cedo) . Suspectul care este un subiect procesual interesat care nu este parte dar
este interesat fata de care s-a dispus , in termenii codului, efectuarea in continuarea a urmaririi
penale in personam fara sa fi pusa in miscare actiunea penala. Inainte de a fi audiat i se recunaoste dr
de a fi informat cu privire la fapta pt care se efectueaza urmarirea penala si incadrarea judiciara a
acesteia. In aceasta etapa de urmarile penala in personam. Distinct se mai prevede dr inculpatului
care nu este oricine ci este actorul principal al procesului, suspectul care a devenit parte in procesul
penal si fata de care s-a pus in miscare actiunea penala . Si acestuia i se recunoaste dr de a fi informat
in legatura cu fapta pt care s-a dispus punerea in miscare a actiunii penala. Un element comun in
ambele cazuri se prevede obligativitatea informarii in termenul cel mai scurt, in cadrul suspectului iar
in cazul inculpatului imediat dupa punerea in miscare a actiunii penale. Ca principiu se mai prevede
de asemenea in alineatul urmator , al.4, dr la tacere care este recunoascut si suspectului si
inculpatului. Dr de a nu raspunde la intrebarile organului judiciar. Reglemntarea este incompleta
deoarecere intra in contradictie cu alte dr deoarecere nu se prevede si obligatia pt organul judiciar de
a avertiza pe cel interesat la consecintele exercitarii acestui dr. Organul judicar are obligatia de a-l
informa pe suspect sau inculpat daca va declaratia, ea poate fi folosita ca mijloc de proba si daca nu
va da, acest lucru nu va fi o proba in defavoarea lui. Ultimul alineat, al 6, contine o prevedere
surprinzatoare, adica dr la aparare sa fie exercitat cu buna credinta in sensul de a nu formula cereri
care sa aiba scopul de a tergiversa procesul. Nu este utila o asemenea prevedere. Creeaza inegalitate
intre acuzare si aparare.

Principiul demnitatii umane si a vietii private- art.11. Deriva din Conventie. Apara
corespondenta persoanei. Restrangerea acestui drept este permisa numai in anumite conditii stricte
prevazute de lege si numai daca o asemenea restrangere este necesara. Se pune problema aplicarii
acestui principiu mai ales in materia masurilor preventive si in materia masurilor sociale .

Art. 12 privind Limba romana in proces. In proces lb romana este lb oficiala. Pt minoritati-
limba materna. Pt cei care nu se pot exprima in limba romana li se asigura obligatoriu un interpret in
toate fazele procesului judiciar. Celui care nu vb lb romana i se asigura interpret si pt a vorbi cu
avocatul, trebuie sa fie interpret autorizat. Dupa parerea mea acest lucru poate ingradi accesul la un
avocat . Nu ar trebui sa fie autorizat. Ar restrange discutia cu avocatul, raporturile lor. Interpretul ar
trebui sa fie o persoana de incredere conectati la autoritati.

Aplicarea in timp si spatiu a legii procesuale penala. Importanta minima. Art 13(1) se arata ca
se aplica principiul activitatii. Toate actele si toate masurile se efectueaza potrivit legii in vigoare
adica din momentul intrarii in vigoare si pana la iesrea ei din vigoare. Momentul nu este cel al
realizarii infractiunii ci cel al realizarii actelor procesului penal, adica al efectuarii activitatii penale.
Asadar normele sunt de imediata aplicare. De aceea in materia procedurii penale principiul activitatii
legi determina 3 consecinte: Prima , aplicabilitatea legii de la intrarea in vigoare si pana la iesire. A
doua consecinta mentinerea ca valabila a tuturor actelor de procedura si a masurilor dispuse inainte
de intrarea in vigoare a legii de procedura. A treia consecinta, lipsirea de efect a legii de procedura
dupa iesirea ei din vigoare pt toate actele si masurile dispuse ulterior chiar daca procesul penal a fost
inceput anterior intrarii in vigoare. Principiul activitatii cunoaste exceptii si anume situatii de
retroactivitate si situatii de ultractivitate. Retro este prevazuta intr-un singur caz, cel al nulitatilor.
Astfel nulitatile privind actele efectuate inainte de intrarea in vifoare a legii de procedura se
solutioneaza conform noii legi. Daca noua lege de procedura nu mai contine conditia care nu este
indeplinita de un act efectuat inainte de intrarea ei in vigoare , chiar daca era nul conform legii vechi,
devine legal conform legii noi.