Curs 9

In care se urmareste stabilirea adevarului prin intermediul probelor care se obtin prin
mijloace de proba care la randul lor se obtin prin procedee probatorii. Procedeele probatorii creeaza
mijloacele de proba si mijloacele de proba creeaza probele. Activitatea de administrare a probelor
este o activitate complexa care consta in strangerea si obtinerea de probe prin intermediul
mijloacelor de proba, de aceea este indexat sa se sustina ca se administreaza mijloace de probe in
procesul penal, formula ce o gasiti chiar in cod, insa se administreaza probe. Activitatea de
administrare se materializeaza in mijloace de proba care sa obtin prin procedee probatorii si care au
ca rezultat obtinerea probelor in procesul penal. Aceasta etapa este guvernata de principii care sunt
specifice acestei etape. Sunt principii care guverneaza probele. Nu vreau sa pierdem timpul insa
vreau sa stiti ca in mod distinct aceasta etapa de administrare a probelor la care se refera articolul
100 este guvernata de principiul legalitatii pentru ca probele nu se pot obtine decat cu respectarea
dispozitiilor legale. De asemenea este guvernata de principiul dr la aparare care are o specificitate in
aceasta materie. De asemenea principiul contradictorialitatii care decurge din dr la un proces
echitabil. Principiul respectarii demnitatii umane care decurge din principiul legalitatii . Principiul
prezumtiei de nevinovatie si de principiul loialitatii intrucat celelalte sunt principii care privesc
procesul penal in ansamblul sau, legiuitorul a reglementat doar principiul loialitatii in administrarea
probelor. Loialitatea decurge din legalitate, ea trebuie privita ca o cerinta de legalitate si consta in
interzicerea utilizarii de catre organele judiciare penale de mijlaoce dolosive, de inducere in eroare
sau alte mijloace de asemenea natura care au ca scop denaturarea adevarului in scopul obtinerii de
probe in procesul penal. Loialitatea este necesara si solutionarii juste a cauzei penale. Loialitatea
dupa parerea mea legitimeaza intreaga activitate de administarre a probelor . De asemenea
loialitatea administrarii probelor da credibilitate procesului penal in ansamblul sau si in special
activitatii de administrare a probelor precum si finalitatii concretizate in hotararea judecatoreasca
care urmeaza sa fie pronuntata ca modalitate de solutionare a cauzei penale. Parerea mea este ca
loilaitatea conditioneaza insasi moralitatea procedurii, ea pune problema echilibrului care trebuie sa
existe intre gravitatea infractiunii reprosate suspectului sau inculpatului si gravitatea incalcarii de
catre organele judiciare penale a dispozitiilor legale de care trebuie sa tina seama in cadrul procesului
extrem de complex de cercetare a probelor in scopul lamuriri concrete a tuturor chetsiunilor.

Art 101 descrie 3 cazuri diferite de incalcare a principiului loialitatii administrarii probelor
sanctionate de lege si anume :

-prima situatie e cea reglementata de alineatul 1 care prevede ca este interzisa folosirea
violentei,amenintarii sau a altor mijloace de constrangere in scopul obtinerii de probe. Partea a doua
a acestui text prevede ca este interzisa utilizarea de promisiuni sau indemnuri in acelasi scop.

-a doua situatie e cea prevazuta in alineatul 2 care consta in interdictia utilizarii in procedura
de audiere a tehnicilor de ascultare a persoanei sau de metode de ascultare a pers care afecteaza
capacitatea acesteia de a-si aminti, adica memoria persoanei ori capacitatea acesteia de a relata liber
si constient fapte si imprejurari de fapt care constituie obiect al probei care este complex.

-a treia situatie este una sanctionata destul de frecvent si care apare destul de frecvent in
hotararile Curtii , chiar impotriva RO. Interdictia provocarii . Era prevazuta si in vechiul cod. Se
prevede ca se interzice atat organelor judiciare cat si persoanelor care actioneaza in numele acestora
si pentru acestea ,cum ar fi investigarorii sa provoace o persoana sa comita o infractiune sau sa o
continue in scopul obtinerii de probe in procesul penal. In realitate ce intelegem prin provocare ?
Provocare-incitarea la savarsirea unei infractiuni. In cazul provocarii, daca se retine provocarea, este
necesar sa se retina anumite conditii care sa rezulte in mod obiectiv pt a fi in prezenta provocarii si
anume sa rezulte ca provocatorul care poate fi organul judiciar sau orice alta persoana care este
imputernicita de organul judiciar sa intervina in proceduri, se presupune ca agentul provocator
realizeze o actiune de determinare similara instigarii la savarsirea sau la continuarea savarsirii
infractiunii. Nu exista provocare cand se constata ca infractiunea a fost savarsita anterior actiunii
provocatorului . Este necesar sa se constate ca persoana n-ar fi comis infractiunea daca n-ar fi existat
actiunea provocatorului =provocare. Provocarea face ca actiunea penala sa fie inadmisibila. Proba pt
a putea fi folosita trebuie sa fie in mod liber si nu adusa prin orice alt mijloc de acest gen , asadar
indusa sau determinata.

In cazul metodelor de ascultare care afecteaza memoria , de a face o relatare libera si

constienta. In aceasta categorie intra nu numai hipnoza ci si testul poligraf, detectorul de minciuni.
De ce ? In prcatica se foloseste frecvent cand nu sunt probe, organele de urmarire penale decurg la
acest test pt a verifica sinceritatea.

Art.102 reglementeaza excluderea probelor obtinute in mod nelegal ca o sanctiune

apparent specifica materiei probelor . Este o sanctiune preluata din procesul adverisal unde ea este o
regula traditionala de drept. In procesul penal continental unde intra si procesul nostru penal, chiar
in conditiile actuale, sanctiunea traditionala este nulitatea chiar in materia probelor.

Al.2, art 102 –probele administrare in mod nelegal se exclud. In realitate, parerea mea este
ca nu putem vb de exludere ca o sanctiunea specifica fata de prevedrea din al.3 al art 102 potrivit
careia nulitatea actului prin care s-a dispus sau prin care a fost autorizata o proba ori nulitatea
actului de administarea a probei determina excluderea probelor. Ce inseamna? Inseamna ca
excluderea probei obtinuta in mod nelegal nu opereaza in mod automat adica nu opereaza ca o
sanctiunea autonoma, distincta in toate cazurile cand se descopera ca o proba a fost administrate cu
incalcarea dispozitiilor legale ci numai atunci cand se constata nulitatea actului prin care s-a dispus
adminsitararea sau chiar nulitatea actului de administrare a probei. Excluderea functioneaza doar in
conditia aparitiei nulitatii in cond art. 288,289 cod de procedura. Exista cazuri cand excluderea
probelor pe motivul obtinerii in mod nelegal opereaza automat. Care sunt aceste cazuri? Cazul din
al.1 art 102 si anume cand probele au fost obtinute prin tortura, se exclud. Plus probele derivate, cele
obtinute in mod direct prin probele obtinute prin tortura. In pofida faptului ca textul face referire la
tortura ca o modalitate neloiala de obtinere a probei cu incalcarea art 3 a Conventiei Europene in
ceea ce priveste tortura si alte tratamente degradante. Parerea mea este ca textul trebuie interpretat
din punct de vedere penal, excluderea trebuie sa opereze de fiecare data cand proba a fost obtinuta
in mod neloial adica prin mijloace neloiale pt ca loialitatea este o latura a legaliatii, trebuie asimilate
legalitatii. In acest caz excluderea opereaza automat, de ce ? Pt ca in cazul unei probe obtinute prin
tortura nu se mai prevede conditia intervenirii nulitatii, de aceea intervine automat . Mai sunt doua
cazuri in care excluderea intervine in mod automat si anume cand proba a fost obtinuta cu incalcarea
art.89(2) adica incalcarea confidentialitatii raportului dintre avocat si inculpat. Totodata exluderea
intervine automat in situatia prevazuta de art 190(5) atunci cand proba se obtine in urma unei
examinari fizice fara acordul acestuia.
 In privinta probelor derivate, in al.4 al art 102 se prevede ca se exlud nu numai probele
obtinute in mod direct ci si cele derivate adica cele care rezulta din probele obtinute in mod nelegal
cu doua conditii si anume proba derivata sa rezulte in mod direct din proba obtinuta in mod nelegal
adica nu indirect, si a doua conditie, proba sa nu fie obtinuta in alt mod( ex : se intercepteaza
raportul dintre avocat si persoana pe care o asista, proba obtinuta nu se poate folosi, e exlcusa. Nu se
poate folosi in niciun proces penal) Este cunoscut ca organele judiciare obtin probe dar nu le pot
folosi insa se pot folosi in alt mod de ele in sensul ca, de ex, ei stiu ca persoana detine obiectul care
este cautat si locul unde se gaseste obiectul in urma caruia proba poate fi obtinuta prin alt procedeu.
Nu e nelegala, ci poate fi facuta printr-un procedeu legal. Parerea mea este ca prevederea din 102(4)
este neconstitional pt ca incalca dr la aparare. Si in acest caz exluderea ar trebui sa operez in mod
automat. O singura chestiune mai am, probele derivate se intemeiaza pe o cunoscuta teorie, a
fructelor pomului otravit sau efectelor la distanta , teorie adoptata din procesul penal adversial.

S-a realizat trecerea de la un regim formalist de probe la unul liberal(sau regimul probelor libere )
care are la baza 3 importante principii. 1-principiul potrivit caruia suspectul sau inculpatul este
prezumat nevinovat si de aceea sarcina probei revine intotdeauna procurorului in principiu,in
privinta actiunii penale,partii civile si dupa caz procurorului in privinta actiunii civile.2-principiul
potrivit caruia mijloacele de proba nu sunt limitate doar la mijloacele de proba prevazute de lege ,sau
altfel spus probele pot fi obtinute prin orice mijloc de proba .,cu atenuare ca mijlocul sa nu fie
contrar legii.3-Principiul liberei aprecieri a probelor,probele sunt supuse liberei aprecieri ,atributul
organelor judiciare penale,in faza de urmarire penala este atributul organelor de urmarire penala iar
in faza de judecata este atributul instantei de judecata.Acest principiu al liberei aprecieri a probelor ,
a libertatii in apreciere este prevazut in art.103 alin.1 CPP,care prevede ca probele nu au o valoare a
priori,dinainte stabilita ,valoarea lor este rezultatul aprecierii ,care este un proces extrem de
complex,un proces intelectiv,mental ,de analiza,de selectie si de retinere in ansamblul probator doar
a anuitor probe care sunt in masura sa formeze convingerea organelor judiciare penale ca exprima
adevarul,pe care organele judiciare penale se intemeiaza in scopul stabilirii adevarului.Se mai
prevede in partea a doua a alin.1 art 103 ca aprecierea probelor se realizeaza in urma evaluarii
tuturor probelor administrate in cauza ,o proba nu se analizeaza in mod izolat,analiza probelor nu
este un act izolat,se realizeaza numai in cadrul ansamblului probator administrat in cauza.De aceea
legiuitorul a considerat ca este necesar sa prevada ca esxistenta vreunei infractiuni si identificarea
autorului nu pot fi realizate pe baza doar a unei singure probe ci prin trimitere la toate probele
administrate in cauza,iar cu privire la solutia principala si anume solutia de condamnare,legiuitorul a
considerat ca este necesar sa prevada in aceasta materie a aprecierii probelor ca instanta poate
dispune condamnarea doar atunci cand isi formeaza convingerea pe baza probelor administrate ca
acuzatia formulata este dovedita dincolo de orice indoiala rezonabila.Aceasta prevedere are un
viciu,intra in contradictie cu 396 alin.2 in care se prevede ca instanta poate da o solutie de
condamnare atunci cand constata ,nu cand isi formeaza convingerea ,dincolo de orice indoiala
rezonabila ca exista fapta ,ca fapta materiala constituie infractiune si ca infractiunea a fost savarsita
de inculpat ,fara elementul subiectiv al convingerii.Conceptie mixta –obiectiva +subiectiva la
formarea convingerii (judele sa iisi formeze o opinie in forul sau interior pe baza probelor ,pe cand in
396 nu conteaza convingerea ,judele poate fi convins ca inculpatul e vinovat insa nu il poate
condamna daca nu exista probe de vinovatie .De aceea conceptia din 396 este obiectiva ,instanta
constata,fara elementul subiectiv ,constata existenta celor trei elemente pentru dispunerea unei
solutii de condamnare :a).fapta materiala,b).fapta sa constituie infractiune conform art.15 ,c)..s-a
pierdut si n-a revenit.

Art.103 are o prevedere speciala ,referitoare la condamnare , ea nu se poate intemeia intr-o masura
determinanta pe o declaratie data de un investigator sub acoperire sau de un colaborator .Aceasta
prevedere este incompleta ,in realitate ea ar trebui extinsa cu privire la toate situatiile in care se
utilizeaza asa numitele metode speciale de supreveghere ,in toate cazurile in care proba se obtine
prin metode speciale ea nu poate sta exclusiv sau intr-o masura determinanta la baza unei solutii de
condamnare.

Dincolo de aceste texte de lege mai exista inca o clasificare a probelor,recunoscuta in doctrina
,bazata si anume :in probe in aparare si in probe in acuzare in raport de titularul cerereii de
administrare de probe, de asemenea probe directe si probe indirecte .Aceasta din urma clasificare
prezinta o importanta deosebita ,clasificarea probelor in probe in aparare si in acuzare nu reprezinta
o deosebita importanta .Probele,indiferent de titularul cererii privesc procesul penal in ansamblul
sau,ele nu isi propun sa obtine aflarea adevarului partial ci isi propun stabilirea adevarului cu privire
la toate faptele care formeaza obiectul cauzei penale.Prezinta importanta practica clasificarea
probelor in directe si indirecte ,probele directe sunt cele care privesc faptele principale ,probele
indirecte sunt cele care privesc faptele auxiliare,cele care sunt adiacente ,atasate faptelor principale
,care privesc doar anumite aspecte ale faptelor sau anumite imprejurari de fapt.Delimitarea prezinta
un deosebit interes practic ,pentru ca daca,de regula o proba directa va fi o proba ,de exemplu
,obtinuta printr-un martor direct,care a auzit si a vazut ,care furnizeaza o proba directa.Sunt situatii
in care nu exista nici o proba directa , daca o proba directa, ex rezultata dintr-un martor direct este
suficienta pentru formarea convingerii instantei,stabilirea adevarului ,o proba indirecta,una singura
nu este suficienta niciodata ,trebuie sa existe mai multe probe indirecte .Asta nu inseamna ca o
hotarare nu se poate intemeia exclusiv pe probe indirecte,se poate intemeia , cand nu exista probe
directe,insa este necesar ca probele indirecte sa se afle in legaturi care sa conduca o solutie
univoca,cu alte cuvinte , sa fie integrate intr-un ansamblu probator unitar , sa conduca la o concluzie
univoca pe baza regulilor logicii juridice,rationamentului juridic.Ele insa nu trebuie confundate cu
simplele indicii ,care nu sunt probe ,ci prezumtii interzise,ele pot fi folosite doar in privinta masurilor
preventive ,niciodata insa pentru intemeierea unei hotarari judecatoresti (de condamnare ) asupra
fondului cauzei.

Ex.intr-un caz condamnarea s-a intemeiat pe comportamentul inculpatului (cazul farmacistului din
Arad) In lipsa de probe ,cauzate si de conduita neglijeta a sotului ,cercul suspectilor a fost inchis .Nu
era nico proba , nici macar probe indirecte(sustinerea procurorului), erau simple indicii,care puteau fi
suficiente pentru dispunerea unei masuri preventive insa pentru o condamnare nu.

Audierea.

Audierea persoanelor este un in materia procedeelor probatorii.