FENOMENE ELECTRICE

Desfasurarea spectaculoasa a fenomenelor electrice din atmosfera a fost

privita cu spaima si inconjurata de mister, pana la inceputul veacului al XVIII-lea,
chiar pentru filozofi si invatati.

Din lipsa de alte cunostinte, a fost data o explicatie mistica si astfel fiecare
religie sau mitologie avea cate un zeu, ce stapanea fulgerul si-l folosea ca arma de
lupta, sau ca mijloc de intim 21321b19v idare, impotriva dusmanilor.

S-a constatat, in secolul nostru, ca fiecare centrimetu de aer contine 500-

600 de ioni. Ionii atmosferici sunt in continua prefacere. O parte din ei se recombina
si se neutralizeaza reciproc, iar altii sunt captati de pamant sau de corpurile
electrizate.

Gradientul de potential atmosferic nu pastreaza necontenit valoarea

mentionata, ci sufera variatii periodice, de la noapte la zi, de la vara la iarna, intre
limite destul de restranse. Dar peste aceste variatii mici se suprapun altele
accidentale, mai ales pe timp de furtuna, cu efecte spectaculoase,numarul ionilor, in
unitatea de volum, devenind atunci incomparabil mai mare, iar gradientul de potential
poate sa atinga si sa depaseasca chiar 10.000 V/m.

In anumite conditii speciale campul si gradientul de potential atmosferic se pot

inversa, mai ales in regiunile de margine a zonelor de ploaie sau de ninsoare.

Se stie ca, in cuprinsul unei depresiuni atmosferice, apar curenti verticali de

aer, ascendenti in regiunea centrala si descendenti in zonele marginale.

In timpul furtunilor de vara, care se intind de obicei pe suprafete reduse,

violenta curentilor ascendenti e in stare sa mentina in aer chiar picaturile mai mari de
apa si boabele de grindina. Ei faramiteaza aceste picaturi, le incarca cu cantitati mari
de electricitate pozitiva, iar aerul se ionizeaza negativ. Ionii formati se ridica spre
paturile superioare, unde vor deveni centre de condensare pentru alte picaturi.

Consecinta este ca, in straturile inferioare norii capata sarcini pozitive iar in
cele superioare gasim exces de sarcini negative.

Stratificarea nu se poate mentine, din pricina curgerii turbulente, care produce

vartejuri, dar in masura in care masele de nori nu se amesteca, ci

sufera miscari de ansamblu, apar diferente de potential enorme, atat intre ele cat si
fata de pamant, ele fiind cele care dau nastere la descarcarile electrice, caracteristice
furtunilor de vara.

Toamna si iarna fulgerul este un fenomen foarte rar intalnit. Doar pe timp de
viscol se mai observa unele descarcari electrice datorita incarcarii fulgilor de zapada,
prin frecarea cu aerul.
 Energia electica din atmosfera nu este, in fond, decat rezultatul transformarii
energiei calorice, pe care ne-o trimite Soarele iar forma intermediara este, de obicei,
energia mecanica a curentilor de aer.

Lungimea obisnuita a scanteilor electrice care strabat norii sub forma de

fulger, este de 1-2 km., dar poate sa intreaca uneori 10 si chiar 15 km.

Prin comparatie cu scanteile pe care le putem produce in laborator, sau prin

determinarea experimentala a gradientului de poential care precede un trasnet,
rezulta ca diferentele de potenial trebuie sa atinga sute de milioane de volti.

Intensitatea curentului pe care-l transporta se poate masura fie prin efectele

termice, fie de la distanta, prin efectele magnetice. Ea este de ordinul a 10.000-
20.000 de amperi.

Daca fotografiem un fulger, cu un aparat fotografic in rotatie rapida, incat

imaginile sa cada in locuri diferite pe placa sensibila, se constata ca el se compune
din mai multe descarcari consecutive, care se succed la intervalle de 1/100-1/1000
dintr-o secunda, fiecare de sens contrar precedentei.

Intr-o miime de secunda, puterea debitata de un fulger, sub intensitatea de

20.000 de amperi si diferenta de potential de 250 milioane de volti este de 5x10*
kilowati.

Se stie ca scanteile electrice lungi au tendinta sa se ramifice, de la polul

pozitiv spre cel negativ. Fotografia unui trasnet ne poate astfel arata semnul
electrizarii norului fata de pamant. Se constata, deci, de cele mai multe ori ca norul
este pozitiv, dar se intalnesc adesea si electrizari inverse.

Fulgerul si trasnetul produc, pe scara incomparabil de mare, aceleasi efecte

ca si scanteile electrice obtinute in laboraor : spargeri, distrugeri, aprinderi,
electrocutare. Procese chimice, etc.

Se pare ca bubuitul caracteristic nu se datoreaza numai incalzirii bruste a

paturilor de aer, ci si formarii unui compus instabil, intre oxigen si azot, a carui
formula chimica nu se cunoaste. Il numim substanta fulminanta si poate fi produs si
in laborator, tot cu ajutorul scanteilor electrice, sub forma unor mici granule, care
explodeaza imediat ce se racesc.

Una din principalele sinteze naturale, datorate descarcarilor electrice din

atmosfera, in prezenta vaporilo de apa este a amoniacului, absolut indispensabil
pentru dezvoltarea plantelor