Sunteți pe pagina 1din 5

FORME DE GUVERNARE

 1 Republici
o 1.1 Republici prezidențiale
 1.1.1 Republici prezidențiale fără prim-ministru
 1.1.2 Republici prezidențiale cu prim-ministru
o 1.2 Republici semi-prezidențiale
o 1.3 Republici parlamentare
o 1.4 Sisteme republicane mixte
 2 Monarhii
o 2.1 Monarhii constituționale cu monarh ceremonial
o 2.2 Monarhii constituționale cu monarh activ
o 2.3 Monarhii absolute
 3 Teocrații
 4 State directoriale
 5 State cu sistem monopartid
1 Republica este forma de guvernare în care funcţia supremă în stat este deţinută de o persoană sau un grup de
persoane alese pe o perioadă limitată de timp. Într-o republică, există un șef de stat – președinte, ales pe o perioadă
determinată fie de către popor prin vot direct sau indirect, fie de către parlament.
De aceea, sunt diferite tipuri de republici:
 parlamentară – șeful de stat este ales de parlament (astfel, el fiind pe o poziție inferioară parlamentului).
 prezidențială – șeful de stat este ales de popor fie direct, fie indirect prin intermediul unui colegiu de
electori, electorii fiind aleși direct de către popor (parlamentul și șeful de stat se află pe picior de
egalitate).
România este o republică semi-prezidențială, principala diferență între aceasta formă a republicii și cea prezidențială fiind aceea că
șeful de stat nu este și șeful Guvernului. Președintele este ales de către popor prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat,
el având aceeași legitimitate ca parlamentul, cele două instituții aflându-se pe picior de egalitate. Primul-ministru este desemnat de
către președinte, dar Guvernul și membrii acestuia primesc votul de încredere din partea Parlamentului, în fața căruia sunt direct
răspunzători, iar Parlamentul controlează Guvernul prin intermediul moțiunii de cenzură.
Există însă republici dictatoriale în care şeful statului ajunge la putere (prin alegeri sau lovitură de stat) şi
rămâne în funcţie pe o durată nelimitată (până la moarte sau până când este înlăturat). În funcţie de ponderea pe
care îl au, în conducere unui stat, puterea executivă (şeful statului şi guvernul) şi puterea legislativă
(parlamentul), întâlnim mai multe sisteme politice: parlamentar, prezidenţial şi semiprezidenţial.
Sistemul parlamentar este sistemul în care şeful statului are doar o putere simbolică (sau un rol decorativ), iar cea mai importantă
instituţie este parlamentul. Parlamentul alege guvernul (membrii guvernului sunt parlamentari) şi poate determina demisia acestuia (de
obicei când guvernul nu reuşeşte să aibă majoritate în parlament la votarea unei legi iniţiate de el). Dar şi guvernul poate dizolva
parlamentul în anumite condiţii. Ţările care au sistem parlamentar sunt, din punct de vedere al formei de guvernare, republici sau
monarhii. Într-o republică parlamentară şeful statului este ales de parlament (de ex. Italia). Astăzi toate monarhiile democratice au
sistem parlamentar, statul model fiind Anglia.
Sistemul prezidenţial este sistemul în care şeful statului deţine puteri foarte mari, de obicei el este şi prim-ministru. Dar preşedintele
nu poate dizolva Parlamentul şi nici parlamentul nu poate demite guvernul sau preşedintele. Statul reprezentativ este S.U.A., unde
preşedintele este, în plus, comandant suprem al armatei şi are rol hotărâtor în conducerea politicii externe şi tot el numeşte cei 9
membri ai Curţii Supreme de Justiţie.
Sistemul semiprezidenţial este sistemul în care primul ministru guvernează iar preşedintele, care numeşte primul ministru, are rol de
arbitru al vieţii politice. Preşedintele, ales prin vot universal, are atribuţii importante: numeşte primul ministru, aprobă componenţa
guvernului (propusă de primul ministru), poate respinge o lege votată de parlament şi o retrimite acestuia spre analiza, poate dizolva
parlamentul, poate iniţia un referendum. Modelul republicii semiprezidenţiale este Franţa.
După criteriul naţional, întâlnim state naţionale, cu o naţiune dominantă, şi state multinaţionale, în care există
mai multe naţionalităţi fără ca vreuna să aibă o pondere dominantă. Niciun stat nu este pur naţional, peste tot
existând minorităţi.
După rolul pe care îl au în stat administraţia locală şi administraţia centrală, întâlnim:
State centralizate, în care puterea centrală, aflată în capitala statului, emite legi pentru întreg teritoriul şi
controlează îndeaproape administraţia locală. De exemplu, în România, guvernul numeşte prefecţii
(conducătorii judeţelor) iar singurul organ legislativ este Parlamentul de la Bucureşti.
State federale, în care puterea centrală are competenţe restrânse la nivel local pentru că acolo există organe
legislative şi executive autonome, similare celor centrale. De exemplu, fiecare dintre cele 50 de state care
formează S.U.A., are propria sa constituţie, este condus de un guvernator, ales prin vot universal şi de un
Congres propriu.

1.1 Republici prezidențiale


1.1.1.Republici prezidențiale fără prim-ministru. Acestea sunt țările în care președintele este atât șeful
statului cât și șeful executivului. În general nu există prim-ministru însă unele țări au unul dar acesta este supus
președintelui.
 Afganistan  El Salvador  Palau
 Angola  Filipine  Panama
 Argentina  Gambia  Paraguay
 Benin  Ghana  Seychelles
 Bolivia  Guatemala  Sierra Leone
 Brazilia  Honduras  Statele Unite
 Burundi  Indonezia  Sudan
 Chile  Kenya  Sudanul de Sud
 Columbia  Liberia  Suriname
 Comoros  Malawi  Turkmenistan
 Republica Congo  Maldive  Uruguay
 Costa Rica  Mexic  Venezuela
 Cipru  Myanmar  Zambia
 Republica Dominicană  Nicaragua  Zimbabwe
 Ecuador  Nigeria
1.1.2.Republici prezidențiale cu prim-ministru
 Azerbaijan  Mozambic
 Belarus  Namibia
 Camerun  Peru
 Republica Centrafricană  Rwanda
 Ciad  Tanzania
 Coasta de Fildeș  Togo
 Coreea de Sud  Uganda
 Guineea  Uzbekistan
 Guineea Ecuatorială  Yemen
 Gabon
 Kazahstan
1.2 Republici semi-prezidențiale. În sistemele semi-prezidențiale există de regulă atât un președinte cât și un
prim-ministru. În asemenea sisteme președintele deține autoritatea executivă, spre deosebire de republica
parlamentară, dar o parte din rolul de șef al guvernului este îndeplinit de prim-ministru.
 Algeria  Niger
 Armenia  Palestina
 Burkina Faso  Portugalia
 Republica Democrată Congo  Rusia
 Djibouti  România
 Franța  São Tomé și Príncipe
 Georgia  Senegal
 Guineea-Bissau  Siria
 Guyana  Taiwan
 Haiti  Sri Lanka
 Madagascar  Tadjikistan
 Mali  Ucraina
 Mauritania
1.3 Republici parlamentare. O republică parlamentară este un sistem în care un prim-ministru este atât șeful
puterii executive cât și șeful puterii legislative. Gradul de putere executivă al președintelui poate fi destul de
semnificativ (de exemplu, Pakistan), mic (de exemplu, India) sau inexistent (de exemplu, Irlanda). Acolo unde
președintele deține puțină putere executivă sau deloc, funcția sa este una simbolică.
 Albania  Libia
 Austria  Lituania
 Bangladeș  Macedonia
 Bosnia-Herțegovina  Malta
 Bulgaria  Mauritius
 Republica Capul Verde  Republica Moldova
 Republica Cehă  Mongolia
 Croația  Muntenegru
 Republica Dominicană  Nepal
 Estonia  Pakistan
 Etiopia  Polonia
 Finlanda  Samoa
 Germania  San Marino
 Grecia  Serbia
 India  Singapore
 Irak  Slovacia
 Irlanda  Slovenia
 Israel  Somalia
 Italia  Ungaria
 Kiribati  Timorul de Est
 Kosovo  Trinidad și Tobago
 Kirgizstan  Tunisia
 Letonia  Turcia
 Liban  Vanuatu
1.4 Sisteme republicane mixte. Acestea sunt țările în care șeful statului și guvernul sunt aleși de legislatură dar
nu sunt supuși parlamentului pe durata mandatului lor (deși cabinetul lor este).
 Africa de Sud
 Botswana
 Insulele Marshall
 Statele Federate ale Microneziei
 Nauru
2.Monarhia este forma de guvernare în care funcţia supremă în stat este deţinută de o persoană (rege,
împărat, principe, domnitor etc.) care moşteneşte puterea de la un membru din familia sa şi o deţine pe durata
întregii vieţi. Familia domnitoare se numeşte dinastie. Există cazuri în care monarhia se bazează principiul
electiv-ereditar, adică monarhul este ales dintre membrii dinastiei (cazul Ţărilor Române în perioada
medievală).
 absolută – conducătorul statului are puteri absolute, le exercită în mod discreționar și nu este
răspunzător pentru faptele sale, fiind considerat un reprezentant al Divinității pe pământ.
 constituțională – puterile șefului de stat sunt limitate de constituția existentă în țara respectivă; totuşi, el
are, în continuare, putere legislativă, executivă şi judecătorească, iar rolul parlamentului este unul redus.
 parlamentară–dualistă – parlamentul își consolidează rolul de organ legislativ al statului, iar, deși șeful
de stat păstrează dreptul de inițiativă legislativă, puterea acestuia este egală cu cea a parlamentului.
 contemporană – rolul șefului de stat este doar acela de reprezentare a statului, el având mai mult un
caracter simbolic (se folosește sintagma „domnește și nu guvernează”).
2.1 Monarhii constituționale cu monarh ceremonial. Acestea sunt sistemele în care un prim-ministru este
șeful puterii executive. În unele cazuri primul ministru deține și puterea legislativă iar în alte cazuri puterea
executivă este separată de legislatură deși întregul cabinet sau anumiți miniștri pot fi demiși printr-o moțiune de
cenzură. Șeful statului este monarhul care își exercită puterea cu consimțământul guvernului, poporului și
reprezentanților lor
 Andorra  Luxemburg
 Antigua și Barbuda  Malaezia
 Australia  Noua Zeelandă
 Bahamas  Norvegia
 Barbados  Olanda
 Belgia  Papua Noua Guinee
 Belize  Regatul Unit
 Cambogia  Saint Kitts și Nevis
 Canada  Sfânta Lucia
 Danemarca  Sfântul Vicențiu și Grenadine
 Grenada  Spania
 Insulele Solomon  Suedia
 Jamaica  Thailanda
 Japonia  Tuvalu
 Lesotho
2.2 Monarhii constituționale cu monarh activ. În aceste state primul-ministru exercită puterea executivă dar
monarhul are și el puteri executive considerabile
 Bahrain
 Bhutan
 Emiratele Arabe Unite
 Iordania
 Kuweit
 Liechtenstein
 Maroc
 Monaco
 Tonga
2.3.Monarhii absolute. În aceste state monarhul deține puterea absolută și nu este supus legii.
 Arabia Saudită
 Brunei
 Oman
 Qatar
 Swaziland
3. Teocrații. State bazate pe o religie de stat unde șeful statului este ales după o formă de ierarhie religioasă
 Iran
 Vatican
4 State directoriale. Sistemul directorial conține elemente ale sistemului prezidențial și parlamentar. Într-un
sistem directorial un consiliu exercită atât puterea prezidențială cât și puterea guvernamentală. Consiliul este
ales de parlament dar nu este supus acestuia pe durata mandatului.
 Elveția
5 State cu sistem monopartid. În aceste state puterea este concentrată în jurul unui singur partid politic.
 Coreea de Nord
 Cuba
 Eritrea
 Laos
 Republica Populară Chineză
 Republica Arabă Democrată Saharawi
 Vietnam
 Republica Moldova
State definite prin constituție ca fiind monopartite State care funcționează efectiv ca monopartite
State actuale: Diferite măsuri legale sau militare au transformat următoarele
 Republica Populară Chineză – Partidul Comunist state în unele cu caracter unipartid:
Chinez conduce Conferința Politică Consultativă a  Belarus – există și alte partide decât cel de
Poporului Chinez; guvernământ, dar ele trebuie să facă față diferitelor
 Cuba – Partidul Comunist Cubanez; restricții;
 Coreea de Nord – Partidul Muncitoresc Coreean  Burma/Myanmar1
conduce Frontul Democratic pentru Reunificarea  Egipt – există și alte partide decât cel de guvernământ
Patriei; (Partidul Național Democratic), dar ele trebuie să
 Laos – Partidul Revoluționar al Poporului laoțian facă față diferitelor restricții;
conduce Frontul Laoțian pentru Construcție  Eritreea – Frontul Popular pentru Democrație și
națională; Justiție;
 Siria – Partidul Baas conduce Frontul Național  Singapore – există și alte partide decât cel de
Progresist; guvernământ (Partidul Acțiunii Populare), dar ele
 Vietnam – Partidul Comunist Vietnamez conduce trebuie să facă față discriminării judiciare și
Frontul Vietnamez al Patriei. guvernamentale.
 Libia - Consiliul Național de Tranziție