UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

RESURSE UMANE
GRUPA I

Elemente de drept
Avantaje și dezavantaje ale republicii semi-prezidențiale

STUDENT

Bărbieru Andreea-Elena

Mai 2020
 Republica semi-prezidențială este o formă de guvernământ în care prim-ministrul și
președintele sunt ambii participanți activi în administrația statului. Acest sistem diferă de
republica parlamentară prin faptul că șeful statului este ales prin vot universal, având un rol mai
mult decât protocolar. Iar diferența față de republica prezidențială este aceea că guvernul este
desemnat de Președinte, dar votat de Parlament și este responsabil în fața acestuia, care îl poate
de altfel și demite printr-o moțiune de cenzură. Termenul de "republică semi-prezidențială" a fost
prima dată folosit în anul 1978 de către politologul Maurice Duverger pentru a descrie A Cincea
Republică Franceză.

Din cele 28 de state membre ale UE, 17 au republica parlamentară ca formă de

guvernământ, trei sunt republici semiprezidențiale, unul republică prezidențială, iar șapte
monarhii. Țările din Uniunea Europeană care sunt republici parlamentare sunt: Austria, Bulgaria,
Cehia, Croația, Estonia, Finlanda, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Malta,
Polonia, Slovacia, Slovenia și Ungaria.

România este ca formă de guvernământ, republică semiprezidențială. Puterea executivă

este formată din șeful statului și premier, ambii participanți activi în administrarea țării. Puterea
legislativă este reprezentantă de Parlament. Franța și Portugalia sunt celelalte două state membre
ale UE care mai sunt republici semiprezidențiale. În republica semiprezidențială, prim-ministrul
este desemnat de președinte, premierul alegându-și miniștrii. Executivul trebuie să primească
votul de învestitură în Parlament. Tot Legislativul poate demite Guvernul, prin moțiune de
cenzură.

Comparativ cu republicile parlamentare, în cele semiprezidențiale președintele este ales

prin vot direct și universat de către cetățeni, atribuțiile nefiind doar unele protocolare sau
decorativ. Cât despre republicile prezidențiale, Guvernul nu este pus în situația de a primi vot de
încredere în Parlament. Dacă vorbim despre o monarhie constituțională, conducătorul este ales
monarh ereditar sau ales în funcția de șef de stat. Monarhiile din statele membre ale UE sunt fie
unele constituționale federale, fie monarhii constituționale care au și democrație parlamentară.

În republica semiprezidențială, cum este România, este mai bine conturat principiul
separării puterilor în stat, lucru care conferă stabilitate țării. În România, statul se organizează
potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor care sunt legislativă, executivă şi
judecătorească, în cadrul democraţiei constituţionale. Un aspect pozitiv al unei republici
semiprezidențiale este că cetățenii aleg președintele prin vot direct și universal. Astfel electoratul
decide direct persoana căreia îi oferă dreptul de a îl reprezenta. Dar în republicile prezidențiale
riscul apariției unei crize politice ar putea fi mai mare, deoarece șeful statului este și șef al
Guvernului. Prin urmare, având atribuții sporite, președintel țării ar putea fi tentat să abuzeze de
puterile sale.

Într-o republică parlamentară, Guvernul este numit de către Legislativ, iar în unele cazuri
Parlamentul alege și șeful statului. Președintele unei țări care este republică parlamentară, nu are
atribuții executive, fiind doar un mediator al conflictelor politice și având rolul de a reprezenta
țara pe plan extern.

Semiprezidențialismul vine și cu alte dezavantaje pentru o republică. Unul dintre ele ar fi

legitimitatea democratică duală, dat fiind faptul că atât Preşedintele cât şi Parlamentul încearcă
să obţină supremaţia, mai ales când preşedintele nu beneficiază de o majoritate parlamentară.
Acest lucru creează conflicte pentru că apare întrebarea "cine are mai multă legitimitate pentru a
vorbi în numele poporului, preşedintele sau majoritatea care se opune politicii sale?". Această
problemă nu este atât de grava în sine însăşi ci faptul că nu există mecanisme democratice care
să o rezolve. Totodată, Rigiditatea semi-prezidenţialismului devine o problemă serioasă pentru
că ea nu permite schimbarea acestuia în caz de criză guvernamentală. Semi-prezidenţialismul nu
dispune de mecanisme constituţionale care să îi permită să îşi ajusteze funcţionarea la situaţii noi
şi neaşteptate, în timp ce în sistemul parlamentar există instrumentele moţiunii de cenzură
constructive, dizolvării Camerelor şi convocării unor noi alegeri în condiţii mai puţin restrictive.

Putem considera un dezavantaj și faptul că În regimul semi-prezidenţial care nu admite

realegerea Preşedintelui nu există metode de a face un preşedinte în exerciţiu responsabil pentru
acţiunile şi politicile sale. Nu poate fi sancţionat de electorat prin înfrângerea electorală, dar nici
nu poate fi recompensat prin realegere.

În concluzie un regim constituţional perfect care să determine prin el însuşi stabilitate şi

prosperitate nu există. Performanţa depinde în primul rând de o serie de alţi factori: maturitatea
sistemului politic, echilibrul dat de predominanţa a două formaţiuni sau alianţe politice capabile
să asigure alternanţe democratice, gradul de cultură civică a societăţii şi responsabilitatea
liderilor politici.