Argumente în favoarea republicii prezidenţiale sau parlamentare

Republica Moldova, după 19 ani de democraţie, continuă să se lupte pentru

ajustarea instituţiilor de stat şi al modului de administrarea a statului care ar fi cel mai
eficient şi care s-ar potrivi cel mai bine condiţiilor social - economice existente şi
cerinţelor cetăţenilor. De-a lungul celor 19 R. Moldova a experimentat toate cele trei
regimuri politice: prezidenţial, parlamentar, semi-prezidenţial.
Înainte să apreciem care regim din cele trei este mai favorabil pentru RM trebuie
să definim caracterele fiecăruia dintre acestea.
Astfel, regimul prezidenţial este caracteristic pentru SUA, Franţa, România,
Rusia, dar şi serie de state din America Latină. Acestui regim îi este caracteristic faptul
că preşedintele este ales de către popor, preşedintele se află în fruntea puterii executive
care, de regulă, este monocefală şi care este semnificativ separată de puterea legislativă.
Regimul parlamentar este utilizat în Germania, Italia, Marea Britanie1 şi îi sunt
caracteristice aspecte precum: formarea Guvernului prin votul legislativului şi
răspunderea politică faţă de acesta; executiv bicefal, unde atât preşedintele cât şi prim-
ministrul au prerogative executive; existenţa noţiunii de cenzură etc.
Regimul semi-prezidenţial reprezintă o mixtură, după caz, în diferite proporţii,
între regimul parlamentar şi cel prezidenţial.
Pentru stabilirea unui regim politic adecvat trebuie să ţinem cont de specificul
naţiunii noastre, de aşteptările şi doleanţele cetăţenilor, dar şi de planurile de dezvoltare
de lungă durată ale republicii. Astfel, analizând situaţia în fapt, iar mai concret
respingerea iniţiativei de modificare a constituţiei pentru alegerea directă a preşedintelui,
putem conchide că populaţia nu îşi doreşte o prezidenţializare a regimului existent.
Refuzul ofertei lansată la 5 septembrie, deşi inconştient, vine în pas cu tendinţa
europeană de parlamentarizare a regimurilor politice şi de neadmitere a concentrării
puterii în mâinile unei singure persoane. În acelaşi timp, masele populare moldave şi-ar
dori un conducător puternic, printre idolii populaţiei fiind Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş,
care erau nişte conducători autoritari de tip "mână de fier".
Pentru a fi în pas cu tendinţele europene, dar şi pentru a satisface cerinţele
populaţiei, putem modifica balanţa de puteri existentă la moment, dar nu în favoarea unei
republici prezidenţiale ci în favoarea celei parlamentare, cu lărgirea prerogativelor
primului ministru, care va şi fi conducătorul pe care doreşte populaţia să-l vadă. Modelul
pe care îl văd pentru RM este unul apropiat de cel al Italiei sau Germaniei, cu un prim-
ministru foarte puternic şi cu un preşedinte cu atribuţii foarte simbolice şi/sau cu caracter
solemn.
De asemenea, în favoarea unei asemenea alegeri, ne sugerează şi modalitatea de
organizare, construcţie, promovare şi existenţă a partidelor politice în RM şi anume,
concentrarea partidelor şi a alegătorilor în jurul unor lideri. Populaţia în RM votează de
regulă nu partidul ci liderul. Deci, alegerile prezidenţiale de regulă vor fi câştigate de
liderul partidului care a câştigat şi alegerile parlamentare şi în fapt asistăm la dubla
alegere a liderului, o dată cu partidul, iar a doua oară ca preşedinte ceea ce pare a fi o
risipă de resurse şi timp.

1
cu toate că în sensul clasic, în Marea Britanie, suntem în prezenţa unei monarhii constituţionale, totuşi
coraportul de putere întrei monarh, executiv, legislativ ne permite a afirma că suntem în faţa unei autentici
republici parlamentare.
 Concluzionând cele expuse mai sus, optăm pentru o republică parlamentară cu un
prim-ministru puternic care va şi fi conducătorul pe care populaţia doreşte să-l vadă, dar
care nu va putea concentra exces de putere în propriile mâini şi în acelaşi timp suntem
conformi cu tendinţa europeană.