SUBIECTUL 6.

PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA – ŞEF DE STAT

1. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND INSTITUȚIA ȘEFULUI DE STAT

Instituţia şefului de stat este un fenomen cunoscut de societatea umană odată cu apariţia primelor
formaţiuni statale. Pornind de la aceasta, statul – ca formă superioară de organizare a societăţii – a cuprins în
sistemul organelor sale instituţia şefului de stat. Această instituţie a suferit o evoluţie în ceea ce priveşte
formele, structurile şi împuternicirile. Din punct de vedere organizaţional, şeful de stat a cunoscut şi cunoaşte
organizare unipersonală sau colegială.
Actualmente instituţia şefului de stat există sub următoarele forme:
1. Monarhul venit la tron pe cale ereditară (Marea Britanie, Japonia, Spania, Belgia, Olanda, Marko).
2. Monarhul desemnat de familia regală (Arabia Saudită).
3. Monarhul unui stat federativ desemnat în funcţie de monarhii subiecţilor federaţiei, din rândurile lor
(Emiratele Arabe).
4. Preşedintele statului ales de popor, parlament sau de un colegiu electoral reprezentativ pentru un termen
stabilit (S.U.A., Germania, Italia, India).
5. Organ colegial ales de parlament pentru un termen stabilit; unele atribuţii care nu pot fi exercitate colegial,
cum ar fi, spre exemplu, primirea scrisorilor de acreditare ale reprezentanţilor diplomatici, se transmit
preşedintelui organului colegial (Cuba).
6. Şeful guvernului care în acelaşi timp exercită şi atribuţiile şefului de stat (Landurile Germaniei).
7. Reprezentantul monarhului Marii Britanii în statele cu statut de dominion britanic (Canada, Australia, Noua
Zeelandă, Barbados).
8. Şeful de stat unipersonal ori colegial care uzurpează puterea publică în stat, de obicei fără stabilirea unui
termen anumit.
Este de menţionat că, dintre formele organizatorice pe care le poate îmbrăca instituţia şefului de stat, rămâne a fi
cea mai răspândită preşedintele statului ales de popor, parlament sau de un colegiu electoral. Instituţia şefului de
stat în persoana preşedintelui ori, altfel spus, prezidenţialismul, este, de regulă, considerată o dovadă a
democratismului în procesul de realizare a puterii publice. Din acest punct de vedere, pentru Republica
Moldova, de altfel ca şi pentru alte state în curs de implementare a formelor democratice de guvernare, de
edificare a statului de drept, prezidenţialismul, istoria acestei instituţii, specificul de manifestare în diferite state
reprezintă un interes deosebit. Pentru a explica esenţa instituţiei şefului de stat, trebuie să constatăm că
sistemele constituţionale actuale diferă prin mecanismul puterii de stat. Unele sisteme realizează puterea de stat
conform teoriei unităţii puterii de stat, alte sisteme realizează în practică teoria separaţiei puterilor în stat. În
statele care realizează puterea de stat conform principiului unităţii puterii statale, atribuţiile şefului de stat sunt
exercitate de aşa-numitul organ suprem al puterii de stat (fie colegial, fie unipersonal). În statele în cadrul cărora
se recunoaşte teoria separaţiei puterilor, sistemul statal este constituit din cele trei puteri: puterea legislativă,
puterea executivă, puterea judecătorească. În aceste condiţii şeful de stat este încadrat în puterea executivă. În
unele state executivul este format dintr-un organ statal unic, deseori un preşedinte ales de popor. Astfel de
situaţie este tipică pentru regimurile prezidenţiale. În cadrul altui grup de state puterea executivă este realizată
de două organe de stat: de un şef de stat şi de Guvern. Această situaţie este tipică pentru regimul parlamentar. În
unele state funcţia de şef de stat a fost şi mai este îndeplinită de organe colegiale denumite prezidii, consilii de
stat. Asemenea situaţie am avut şi în Republica Moldova până la adoptarea Legii cu privire la instituirea funcţiei
de preşedinte (3 septembrie 1990), când funcţiile şefului de stat erau exercitate de Prezidiul Parlamentului
Republicii Moldova. După declararea suveranităţii şi independenţei şi Republica Moldova a avut de ales în
stabilirea variantei optime de manifestare a instituţiei şefului de stat. Astfel, în scopul consolidării ordinii
constituţionale şi suveranităţii Republicii Moldova, a drepturilor, libertăţilor şi securităţii cetăţenilor,
îmbunătăţirii interacţiunii organelor de stat, la 3 septembrie 1990, în Republica Moldova a fost instituită funcţia
de Preşedinte al Republicii Moldova, care, conform Constituţiei, exercită atribuţiile şefului de stat. Conform cu
Constituţia din 1994 (art. 77), Preşedintele Republicii Moldova este şeful statului. El “reprezintă statul şi este
garantul suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării”. În literatura de
specialitate s-a menţionat că utilitatea instituţiei şefului de stat este determinată de Necesitatea existenţei unui
“arbitru naţional... însărcinat cu asigurarea funcţionării normale a instituţiilor, care să aibă dreptul să recurgă la
judecata poporului suveran, care să răspundă, în caz de pericol major, de independenţa, de onoarea, de
integritatea”statului.
2. DESEMNAREA ŞEFULUI DE STAT
Desemnarea şefului de stat are loc în funcţie de forma de guvernământ. În sistemele constituţionale actuale s-au
cristalizat patru moduri de desemnare a şefului de stat:
– pe cale ereditară, adică transmiterea funcţiei prin moştenire;
– prin alegerea de către Parlament;
– prin alegerea de către un colegiu electoral;
– prin alegerea de către corpul electoral prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.
1. Desemnarea şefului de stat pe cale ereditară se practică în cadrul monarhiilor, unde moştenitorul tronului
devine şef de stat. Prerogativele constituţionale se transmit succesorului monarhului împreună cu coroana, iar
acesta, în principiu, “nu are altă alternativă în afara acceptării tronului”. Istoria ne pune la dispoziţie mai multe
modalităţi de succedere a tronului:
– succesiunea în linie directă (de regulă, tată – fiu, dar sunt şi excepţii tată – fiică);
– succesiunea în linie colaterală (unchi – nepot, frate – soră);
– succesiunea în linie paternă sau/şi succesiunea în linie maternă;
– succesiunea bazată pe recunoaşterea dreptului primului născut cu excluderea descendenţilor de sex feminin.
În legătură cu legitimitatea modului de desemnare a şefului de stat pe cale ereditară în doctrina dreptului
constituţional s-au întemeiat două curente conceptuale:
a) legitimitatea în cazul desemnării şefului de stat pe cale ereditară este conferită de asumarea de către monarh a
unei responsabilităţi directe pentru ocrotirea “binelui comun”, a vieţii supuşilor săi, precum şi pentru apărarea
ordinii politice şi sociale. Cei ce împărtăşesc această concepţie consideră că monarhia a fost şi este încă un drept
patrimonial sau un bun aparţinând în exclusivitate familiei regale.
b) legitimitatea în cazul desemnării şefului de stat pe cale ereditară este de origine divină, iar autoritatea
monarhului este un „dar divin” şi se exercită în numele divinităţii. Această teorie a fost reintrodusă în Franţa
prin Charta constituţională, adoptată la 4 iunie 1814, prin care se reinstaurează monarhia după destituirea
împăratului Napoleon, regele fiind declarat “intangibil şi sfânt”. În monarhiile parlamentare garantul respectării
acestor tradiţii este parlamentul, care coexistă împreună cu monarhia ereditară. Asemenea sisteme există în
Anglia, Suedia, Japonia.
2. Alegerea şefului de stat de către Parlament. Asigură poziţia predominantă a parlamentului în relaţiile cu
executivul. Statele care practică acest mod de desemnare a şefului de stat pot fi divizate în două categorii:
– state în care şeful de stat este ales direct de parlament (Grecia, Israel Republica Sud Africana);
– state în care parlamentul alege organe colegiale ca şef de stat (prezidiile parlamentare, consiliile de stat). Un
asemenea mod de desemnare a fost aplicat şi în Republica Moldova, în perioada de aplicare a constituţiilor
socialiste. Începând cu 5 iulie 2000, Preşedintele Republicii Moldova este ales de Parlament (art. 78 din
Constituţie). În scopul realizării dispoziţiilor constituţionale, la 22.09.2000 a fost adoptată Legea cu privire la
procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova. În conformitate cu această Lege (art. 1), Preşedintele
Republicii Moldova era ales de Parlament.
3. Desemnarea şefului de stat prin intermediul unui colegiu electoral ales de cetăţenii statului . Este aplicată
în S.U.A., Coreea, unde Preşedintele este ales de către un colegiu electoral, el însuşi fiind ales prin vot
universal.
4. Alegerea Preşedintelui prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat este aplicată în republicile
prezidenţiale şi semiprezidenţiale. Desemnarea Preşedintelui Franţei, după modificarea constituţională din
1962, se face în mod direct de către întreaga populaţie. Reforma din 1962 a dat un surplus de autoritate
instituţiei prezidenţiale, stabilind că Preşedintele republicii este ales pe 7 ani prin sufragiu universal direct. Cu
toate acestea, reforma din 1962 a dus la o revizuire constituţională care s-a concretizat prin stabilirea sistemului
de alegeri a preşedintelui prin sufragiu universal direct. Alegerile populare conferă legitimitate democratică
unui preşedinte şi deci îi oferă posibilitatea să asiste autoritatea acordată de constituţie chiar depăşind limitele
constituţionale. În majoritatea statelor care aplică alegerea şefului de stat prin vot universal, egal, direct, secret
şi liber exprimat sunt înaintate condiţii destul de dure pentru a nu admite un număr exagerat de candidaţi.
3. MANDATUL ŞEFULUI DE STAT
Preşedintele ales în conformitate cu Constituţia şi cu Legea cu privire la alegerile Preşedintelui Republicii
Moldova intră în exerciţiul funcţiunii cel târziu la 45 de zile după alegeri, din momentul depunerii jurământului
(art. 79 din Constituţie). Depunerea jurământului are loc într-o atmosferă solemnă care derulează în
conformitate cu Legea privind învestitura Preşedintelui Republicii Moldova nr. 1073 din 27.12.96. La
ceremonia de învestitură a Preşedintelui Republicii Moldova participă deputaţii în Parlament, judecătorii Curţii
Constituţionale, membrii Comisiei Electorale Centrale, membrii Guvernului, judecătorii Curţii Supreme de
Justiţie. În calitate de oaspeţi de onoare, la ceremonia de învestitură se invită reprezentanţii corpului diplomatic
acreditat în Republica Moldova, reprezentanţii cultelor, liderii partidelor politice şi ai altor organizaţii social-
politice, reprezentanţii comunităţilor naţional-culturale, conducătorii autorităţilor administraţiei publice locale,
alte personalităţi notorii atât din ţară, cât şi de peste hotare.
Ceremonia de învestitură a Preşedintelui Republicii Moldova constă din:
1. Şedinţa solemnă comună a Parlamentului şi a Curţii Constituţionale, cu participarea persoanelor
invitate, care include:
– deschiderea şedinţei de către Preşedintele Parlamentului;
– intonarea imnului de stat;
– citirea de către Preşedintele Curţii Constituţionale a hotărârii Curţii Constituţionale privind validarea
alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova;
– depunerea jurământului constituţional de către Preşedintele ales al Republicii Moldova;
– înmânarea de către Preşedintele Curţii Constituţionale Preşedintelui Republicii Moldova a Eşarfei
prezidenţiale;
– discursul de învestitură al Preşedintelui Republicii Moldova;
– intonarea imnului de stat.
2. Depunerea coroanei de flori la monumentul lui Ştefan cel Mare de către Preşedintele Republicii
Moldova, Preşedintele Parlamentului, Preşedintele Curţii Constituţionale şi de către alte persoane
oficiale.
3. Transmiterea puterii de către Preşedintele Republicii Moldova al cărui mandat a expirat Preşedintelui
ales al Republicii Moldova, în reşedinţa oficială a Preşedintelui Republicii Moldova.
4. Recepţia oficială, oferită de Preşedintele Republicii Moldova. Mandatul Preşedintelui Republicii
Moldova durează 4 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului. Acesta poate fi prelungit, prin lege
organică, în caz de război sau de catastrofă. În ce priveşte practica constituţională, putem constata că în statele
în care atribuţiile şefului de stat sunt exercitate de monarh, mandatul acestuia este pe viaţă, pe când în statele în
care şeful de stat este ales, mandatul acestuia întotdeauna este limitat. Durata mandatului este diferită, de la 1 an
până la 4, 5, 6, 7 ani. Preşedintele Republicii Moldova îşi exercită mandatul până la depunerea jurământului de
către Preşedintele nou ales. Mandatul de Preşedinte al Republicii Moldova este incompatibil cu exercitarea
oricărei alte funcţii retribuite. Pe întreaga durată a mandatului, Preşedintele Republicii Moldova se bucură de
imunitate. El nu poate fi tras la răspundere juridică pentru opiniile exprimate în exercitarea mandatului. În
scopul asigurării permanenţei puterii publice, Constituţia Republicii Moldova (art. 90) prevede şi cazurile de
intervenire a vacanţei funcţiei de Preşedinte şi interimarul acesteia. Astfel, vacanţa funcţiei de Preşedinte al
Republicii Moldova intervine în caz de expirare a mandatului, de demisie, de demitere, de imposibilitatea
exercitării atribuţiilor sau de deces. Cererea de demisie a Preşedintelui Republicii Moldova este prezentată
Parlamentului, care se pronunţă asupra ei. Imposibilitatea exercitării atribuţiilor mai mult de 60 de zile de către
Preşedintele Republicii Moldova trebuie să fie confirmată de Curtea Constituţională în termen de 30 de zile de
la sesizare. Vacanţa funcţiei de Preşedinte nu poate dura mult. În aceste cazuri, în termen de 2 luni de la data la
care a intervenit vacanţa funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova, se vor organiza, în conformitate cu legea,
alegeri pentru un nou Preşedinte. Dacă funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova devine vacantă sau dacă
Preşedintele este demis, ori dacă se află în imposibilitatea temporară de a-şi exercită atribuţiile, interimatul se
asigură, în ordine, de Preşedintele Parlamentului sau de primul ministru.
4. ATRIBUŢIILE ŞEFULUI DE STAT
Determinat de Constituţia Republicii Moldova drept şef al statului, Preşedintele exercită atribuţii importante
care justifică statutul său de garant al „suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a
ţării”.
Pentru o cuprindere mai exactă şi completă a atribuţiilor Preşedintelui Republicii Moldova, le vom grupa în mai
multe categorii:
Atribuţii ce ţin de organizarea şi funcţionarea unor autorităţi publice:
– participă la lucrările Parlamentului (art. 84 din Constituţie);
– adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme ale naţiunii (art. 84 din Constituţie);
– dizolvă Parlamentul (art. 85 din Constituţie). Conform Constituţiei Republicii Moldova,
Preşedintele, în cazul imposibilităţii formării Guvernului sau al blocării procedurii de adoptare a legilor timp de
3 luni, Preşedintele Republicii Moldova poate sa dizolve Parlamentul după consultarea fracţiunilor
parlamentare. Constituţia stabileşte însă şi anumite garanţii contra utilizării abuzive a acestui drept, şi anume:
a) Parlamentul poate fi dizolvat, dacă nu a acceptat votul de încredere pentru formarea Guvernului, în termen de
45 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură;
b) în cursul unui an Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată;
c) Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui Republicii Moldova, cu
excepţia cazului când şi după alegerile repetate Preşedintele Republicii Moldova nu este ales, Preşedintele în
exerciţiu poate dizolva Parlamentul stabilind data alegerilor în noul Parlament:
– desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru (art. 98);
– numeşte Guvernul (art. 98);
– numeşte în funcţie judecătorii instanţelor judecătoreşti cu excepţia Preşedintelui, vicepreşedinţilor şi
judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie (art. 116).
În legătură cu atribuţiile Preşedintelui în raport cu Parlamentul trebuie să menţionăm că două din acestea,
adresarea unor mesaje Parlamentului şi dreptul la dizolvarea acestuia, sunt atribuţii clasice specifice oricărui şef
de stat din cadrul republicilor parlamentare.
Atribuţii de natură legislativă:
– are dreptul de iniţiativă legislativă (art. 73 din Constituţie);
– promulgă legile (art. 93 din Constituţie). În acelaşi timp, Preşedintele Republicii Moldova este în drept, în
cazul în care are obiecţii asupra unei legi, să o trimită, în termen de cel mult două săptămâni, spre reexaminare
Parlamentului. În cazul în care Parlamentul îşi menţine hotărârea adoptată anterior, Preşedintele este obligat să
promulge legea.
Atribuţii în domeniul politicii externe (art. 86 din Constituţie):
– poartă tratative şi ia parte la negocieri, încheie tratate internaţionale în numele Republicii Moldova şi le
prezintă, în modul şi în termenul stabilit prin lege, spre ratificare Parlamentului;
– la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai Republicii Moldova şi aprobă
înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice;
– primeşte scrisorile de acreditare şi de rechemare ale reprezentanţilor diplomatici ai altor state în Republica
Moldova.
Atribuţii în domeniul apărării şi asigurării ordinii publice (art. 87 din Constituţie):
– este comandantul suprem al forţelor armate;
– poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau generală;
– în caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării, Preşedintele Republicii Moldova ia măsuri pentru
respingerea agresiunii, declară stare de război şi le aduce, neîntârziat, la cunoștinţă Parlamentului, care, în
cazuri extraordinare, se convoacă de drept în 24 de ore de la declanşarea agresiunii;
– poate lua şi alte măsuri pentru asigurarea securităţii naţionale şi a ordinii publice, în limitele şi în condiţiile
legii.
Alte atribuţii includ (art. 88 din Constituţie):
– conferă decoraţii şi titluri de onoare;
– acordă grade militare supreme prevăzute de lege;
– soluţionează problemele cetăţeniei Republicii Moldova şi acordă azil politic;
– numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege;
– graţiază în mod individual. Dreptul la graţiere este un privilegiu recunoscut tuturor şefilor de state, inclusiv
celor de republică;
– convoacă referendumuri în probleme de interes naţional;
– acordă ranguri diplomatice;
– conferă grade superioare de clasificare lucrătorilor din procuratură, judecătorii şi altor categorii de funcţionari,
în condiţiile legii;
– suspendă actele Guvernului, ce contravin legislaţiei până la adoptarea hotărârii definitive a Curţii
constituţionale.
În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele Republicii Moldova emite decrete, executorii pe întreg teritoriul
statului. Decretele emise de Preşedinte în exercitarea atribuţiilor sale, ce ţin de acreditarea şi rechemarea
reprezentanţilor diplomatici ai Republicii Moldova şi aprobarea înfiinţării, desfiinţării sau schimbării rangului
misiunilor diplomatice, declararea mobilizării parţiale sau generale, stării de război şi luarea altor măsuri pentru
asigurarea securităţii naţionale şi a ordinii publice se contrasemnează de către primul ministru. După cum
vedem, dreptul Preşedintelui de a adopta decrete fără contrasemnătura prim ministrului sunt de o mare
importanţă şi demonstrează ponderea acestei instituţii în cadrul mecanismului de stat.
5. RĂSPUNDEREA POLITICO-JURIDICĂ A ŞEFULUI DE SAT
În acest context apare pericolul unor consecinţe negative generate de exercitarea cu bună-credinţă, dar
greşită, ori exercitarea abuzivă sau de rea-credinţă a acestor atribuţii încredinţate unei singure persoane. Rezultă
de aici necesitatea instituirii unor reguli şi principii care ar asigura răspunderea Preşedintelui în calitatea
acestuia de şef al statului. În acelaşi timp, Constituţia Republicii Moldova (art. 81) dispune că Parlamentul
poate hotărî punerea sub acuzare a Preşedintelui Republicii Moldova, cu votul a cel puţin două treimi din
numărul de deputaţi aleşi, în cazul în care săvârşeşte o infracţiune. În acest caz, competenţa de judecată este
atribuită Curţii Supreme de Justiţie. Preşedintele este demis de drept la data rămânerii definitive a sentinţei de
condamnare.
În cazul săvârşirii unor fapte prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele Republicii Moldova
poate fi demis de către Parlament cu votul a două treimi din numărul de deputaţi aleşi (art. 89 din Constituţie).
Propunerea de demitere poate fi iniţiată de cel puţin o treime din deputaţi şi se aduce neîntârziat la cunoștinţa
Preşedintelui Republicii Moldova. Această formă de răspundere se aplică şi Preşedintelui interimar, dacă acesta
săvârșeşte fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei. În cazul de faţă este vorba de răspunderea
politică a Preşedintelui în faţa Parlamentului, ceea ce reprezintă un element definitoriu al republicilor
parlamentare.

SUBJECT 6
THE PRESIDENT OF THE REPUBLIC OF MOLDOVA – HEAD OF STATE

1. GENERAL CONSIDERATIONS REGARDING THE INSTITUTION OF THE HEAD OF STATE

The institution of the head of state is a phenomenon known to human society with the appearance of the
first state formations. Starting from this, the state - as a higher form of organization of society - included in the
system of its organs the institution of the head of state. This institution has undergone an evolution in terms of
forms, structures and powers. From an organizational point of view, the head of state knew and knows
unipersonal or collegial organization.
Currently, the institution of the head of state exists in the following forms:
1. The monarch who came to the throne by heredity (Great Britain, Japan, Spain, Belgium, Holland, Marko).
2. The monarch designated by the royal family (Saudi Arabia).
3. The monarch of a federal state appointed according to the monarchs of the subjects of the federation, from
among themselves (the United Arab Emirates).
4. The president of the state elected by the people, parliament or a representative electoral college for a fixed
term (USA, Germany, Italy, India).
5. Collegial body elected by the parliament for a set term; some powers that cannot be exercised collegially,
such as, for example, receiving the letters of accreditation of diplomatic representatives, are transmitted to the
president of the collegial body (Cuba).
6. The head of government who at the same time exercises the powers of the head of state (Lands of Germany).
7. The representative of the monarch of Great Britain in the states with British dominion status (Canada,
Australia, New Zealand, Barbados).
8. The unipersonal or collegial head of state who usurps public power in the state, usually without establishing a
specific term.
It should be mentioned that, among the organizational forms that the institution of the head of state can
take, the president of the state elected by the people, parliament or an electoral college remains the most
widespread. The institution of the head of state in the person of the president or, in other words, presidentialism,
is, as a rule, considered a proof of democracy in the process of exercising public power. From this point of
view, for the Republic of Moldova, as well as for other states in the process of implementing democratic forms
of government, building the rule of law, presidentialism, the history of this institution, the specifics of its
manifestation in different states are of particular interest. To explain the essence of the institution of the head of
state, we must note that the current constitutional systems differ in the mechanism of state power. Some systems
realize state power according to the theory of the unity of state power, other systems realize in practice the
theory of separation of powers in the state. In the states that exercise state power according to the principle of
the unity of state power, the powers of the head of state are exercised by the so-called supreme body of state
power (either collegial or unipersonal). In the states where the theory of separation of powers is recognized, the
state system is made up of three powers: the legislative power, the executive power, the judicial power. Under
these conditions, the head of state is included in the executive power. In some states, the executive consists of a
single state body, often a president elected by the people. Such a situation is typical for presidential regimes. In
another group of states, the executive power is carried out by two state bodies: a head of state and the
Government. This situation is typical for the parliamentary regime. In some states, the position of head of state
was and still is performed by collegial bodies called presidencies, state councils. We had a similar situation in
the Republic of Moldova until the adoption of the Law on the establishment of the office of president
(September 3, 1990), when the functions of the head of state were exercised by the Presidium of the Parliament
of the Republic of Moldova. After the declaration of sovereignty and independence, the Republic of Moldova
also had a choice in establishing the optimal variant of manifestation of the institution of the head of state. Thus,
in order to consolidate the constitutional order and sovereignty of the Republic of Moldova, the rights, freedoms
and security of citizens, to improve the interaction of state bodies, on September 3, 1990, the position of
President of the Republic of Moldova was established in the Republic of Moldova, which, according to the
Constitution, exercises the powers of the head of state. According to the 1994 Constitution (art. 77), the
President of the Republic of Moldova is the head of state. He "represents the state and is the guarantor of
sovereignty, national independence, unity and territorial integrity of the country". In the specialized literature, it
was mentioned that the usefulness of the institution of the head of state is determined by the necessity of the
existence of a "national arbitrator... charged with ensuring the normal functioning of the institutions, who has
the right to appeal to the judgment of the sovereign people, who will answer, in case of major danger to the
independence, honor, and integrity of the state.
2. APPOINTMENT OF THE HEAD OF STATE
The appointment of the head of state takes place depending on the form of government. In the current
constitutional systems, four ways of appointing the head of state have crystallized:
- by inheritance, i.e. the transmission of the function by inheritance;
– by election by the Parliament;
– by election by an electoral college;
- by election by the electoral body through universal, equal, direct, secret and freely expressed vote.
1. The hereditary appointment of the head of state is practiced within monarchies, where the heir to the
throne becomes the head of state. The constitutional prerogatives are transmitted to the successor of the
monarch together with the crown, and he, in principle, "has no other alternative but to accept the throne".
History offers us several ways of succeeding the throne:
- succession in a direct line (as a rule, father - son, but there are also exceptions father - daughter);
– succession in the collateral line (uncle – nephew, brother – sister);
- succession in the paternal line and/or succession in the maternal line;
- the succession based on the recognition of the right of the first born with the exclusion of female descendants.
In relation to the legitimacy of the hereditary appointment of the head of state in the doctrine of constitutional
law, two conceptual currents have been established:
a) legitimacy in the case of the appointment of the head of state by hereditary means is conferred by the
assumption by the monarch of a direct responsibility for the protection of the "common good", the life of his
subjects, as well as for the defense of the political and social order. Those who share this conception believe
that the monarchy was and still is a patrimonial right or an asset belonging exclusively to the royal family.
b) the legitimacy in the case of the hereditary head of state is of divine origin, and the authority of the
monarch is a "divine gift" and is exercised in the name of divinity. This theory was reintroduced in France
through the Constitutional Charter, adopted on June 4, 1814, which reinstates the monarchy after the dismissal
of Emperor Napoleon, the king being declared "intangible and holy". In parliamentary monarchies, the
guarantor of these traditions is the parliament, which coexists with the hereditary monarchy. Such systems exist
in England, Sweden, Japan.
2. Election of the head of state by the Parliament. It ensures the predominant position of the parliament in
relations with the executive. The states that practice this way of appointing the head of state can be divided into
two categories:
– states where the head of state is directly elected by the parliament (Greece, Israel, South African Republic);
– states where the parliament elects collegial bodies as head of state (parliamentary presidencies, state councils).
Such a way of designation was also applied in the Republic of Moldova, during the period of application of the
socialist constitutions. Starting with July 5, 2000, the President of the Republic of Moldova is elected by the
Parliament (art. 78 of the Constitution). In order to implement the constitutional provisions, on 22.09.2000 the
Law on the procedure for electing the President of the Republic of Moldova was adopted. According to this
Law (art. 1), the President of the Republic of Moldova was elected by the Parliament.
3. Designation of the head of state through an electoral college chosen by the citizens of the state. It is
applied in the USA, Korea, where the President is elected by an electoral college, himself being elected by
universal suffrage.
4. The election of the President by universal, equal, direct, secret and freely expressed vote is applied in
presidential and semi-presidential republics. The appointment of the President of France, after the
constitutional amendment of 1962, is made directly by the entire population. The 1962 reform gave a surplus of
authority to the presidential institution, establishing that the President of the republic is elected for 7 years by
direct universal suffrage. However, the reform of 1962 led to a constitutional review that was realized by
establishing the system of presidential elections by direct universal suffrage. Popular elections give democratic
legitimacy to a president and therefore give him the opportunity to assist the authority granted by the
constitution even exceeding the constitutional limits. In most of the states that apply the election of the head of
state by universal, equal, direct, secret and freely expressed vote, rather tough conditions are put forward in
order not to admit an exaggerated number of candidates.
3. THE MANDATE OF THE HEAD OF STATE
The president elected in accordance with the Constitution and the Law on the elections of the President of the
Republic of Moldova enters into the exercise of the function no later than 45 days after the elections, from the
moment of taking the oath (art. 79 of the Constitution). The swearing-in takes place in a solemn atmosphere that
takes place in accordance with the Law on the investiture of the President of the Republic of Moldova no. 1073
of 27.12.96. Members of the Parliament, judges of the Constitutional Court, members of the Central Electoral
Commission, members of the Government, judges of the Supreme Court of Justice participate in the investiture
ceremony of the President of the Republic of Moldova. As guests of honor, representatives of the diplomatic
corps accredited in the Republic of Moldova, representatives of religions, leaders of political parties and other
socio-political organizations, representatives of national-cultural communities, leaders of local public
administration authorities, other notable personalities are invited to the investiture ceremony. both from the
country and from abroad.
The investiture ceremony of the President of the Republic of Moldova consists of:
1. The joint solemn meeting of the Parliament and the Constitutional Court, with the participation of
invited persons, which includes:
– the opening of the meeting by the President of the Parliament;
- the singing of the national anthem;
- the reading by the President of the Constitutional Court of the decision of the Constitutional Court regarding
the validation of the elections for the position of President of the Republic of Moldova;
- taking the constitutional oath by the elected President of the Republic of Moldova;
- handing the Presidential Scarf to the President of the Republic of Moldova by the President of the
Constitutional Court;
- the inauguration speech of the President of the Republic of Moldova;
- the singing of the national anthem.
2. The laying of the wreath at the monument of Stephen the Great by the President of the Republic of
Moldova, the President of the Parliament, the President of the Constitutional Court and by other official
persons.
3. Transfer of power by the President of the Republic of Moldova whose mandate has expired to the
President-elect of the Republic of Moldova, in the official residence of the President of the Republic of
Moldova.
4. The official reception, offered by the President of the Republic of Moldova. The mandate of the
President of the Republic of Moldova lasts 4 years and is exercised from the date of taking the oath. It can
be extended, by organic law, in case of war or catastrophe. Regarding the constitutional practice, we can state
that in the states where the powers of the head of state are exercised by the monarch, his mandate is for life,
while in the states where the head of state is elected, his mandate is always limited. The term of office is
different, from 1 year to 4, 5, 6, 7 years. The President of the Republic of Moldova exercises his mandate until
the newly elected President is sworn in. The mandate of the President of the Republic of Moldova is
incompatible with the exercise of any other remunerated function. During the entire duration of the mandate, the
President of the Republic of Moldova enjoys immunity. He cannot be held legally responsible for the opinions
expressed in the exercise of the mandate. In order to ensure the permanence of public power, the Constitution of
the Republic of Moldova (art. 90) also provides for the cases of intervention of the vacancy of the position of
President and its interim. Thus, the vacancy of the position of the President of the Republic of Moldova occurs
in case of expiration of the mandate, resignation, dismissal, impossibility of exercising the duties or death. The
resignation request of the President of the Republic of Moldova is submitted to the Parliament, which decides
on it. The impossibility of the President of the Republic of Moldova exercising his powers for more than 60
days must be confirmed by the Constitutional Court within 30 days of the referral. The vacation of the President
cannot last long. In these cases, within 2 months from the date of the vacancy of the position of President of the
Republic of Moldova, elections for a new President will be organized, in accordance with the law. If the
position of President of the Republic of Moldova becomes vacant or if the President is dismissed, or if he is
temporarily unable to exercise his duties, the interim is ensured, in order, by the President of the Parliament or
the Prime Minister.
4. DUTIES OF THE HEAD OF STATE
Determined by the Constitution of the Republic of Moldova as head of state, the President exercises
important powers that justify his status as guarantor of "sovereignty, national independence, unity and territorial
integrity of the country". For a more accurate and complete overview of the duties of the President of the
Republic of Moldova, we will group them into several categories:
Attributions related to the organization and operation of public authorities:
- participates in the proceedings of the Parliament (art. 84 of the Constitution);
- sends messages to the Parliament regarding the main problems of the nation (art. 84 of the Constitution);
- dissolve the Parliament (art. 85 of the Constitution). According to the Constitution of the Republic of
Moldova,The President, in the case of the impossibility of forming the Government or the blocking of the
procedure for adopting laws for 3 months, the President of the Republic of Moldova can dissolve the Parliament
after consulting the parliamentary factions. However, the Constitution also establishes certain guarantees
against the abusive use of this right, namely:
a) The Parliament can be dissolved, if it has not accepted the vote of confidence for the formation of the
Government, within 45 days of the first request and only after the rejection of at least two requests for
investiture;
b) Parliament can be dissolved only once during a year;
c) The Parliament cannot be dissolved during the last 6 months of the mandate of the President of the Republic
of Moldova, except for the case when, even after repeated elections, the President of the Republic of Moldova is
not elected, the current President can dissolve the Parliament by setting the date of the elections in the new
Parliament:
- designates a candidate for the position of prime minister (art. 98);
- appoints the Government (art. 98);
- appoints the judges of the courts with the exception of the President, vice-presidents and judges of the
Supreme Court of Justice (art. 116).
In relation to the President's powers in relation to the Parliament, we must mention that two of them, addressing
messages to the Parliament and the right to dissolve it, are classic powers specific to any head of state within the
parliamentary republics.
Attributions of a legislative nature:
- has the right of legislative initiative (art. 73 of the Constitution);
- promulgates laws (art. 93 of the Constitution). At the same time, the President of the Republic of Moldova has
the right, if he has objections to a law, to send it, within two weeks at most, to the Parliament for re-
examination. If the Parliament maintains its previously adopted decision, the President is obliged to promulgate
the law.
Attributions in the field of foreign policy (art. 86 of the Constitution):
- carries out negotiations and takes part in negotiations, concludes international treaties on behalf of the
Republic of Moldova and presents them, in the manner and within the term established by law, for ratification
by the Parliament;
- at the proposal of the Government, accredits and recalls the diplomatic representatives of the Republic of
Moldova and approves the establishment, abolition or change of rank of diplomatic missions;
- receives the letters of accreditation and recall of the diplomatic representatives of other states in the Republic
of Moldova.
Duties in the field of defense and ensuring public order (art. 87 of the Constitution):
- is the supreme commander of the armed forces;
- can declare, with the prior approval of the Parliament, partial or general mobilization;
- in case of armed aggression directed against the country, the President of the Republic of Moldova takes
measures to reject the aggression, declares a state of war and brings them to the attention of the Parliament,
which, in extraordinary cases, convenes by right within 24 hours of the initiation aggression;
- may take other measures to ensure national security and public order, within the limits and conditions of the
law.
Other attributions include (art. 88 of the Constitution):
- confers decorations and titles of honor;
– grants supreme military ranks provided by law;
- solves the problems of citizenship of the Republic of Moldova and grants political asylum;
- appoints to public positions, under the conditions provided by law;
- pardons individually. The right to pardon is a privilege recognized by all heads of state, including those of the
republic;
- convenes referendums on issues of national interest;
– grants diplomatic ranks;
- confers higher degrees of classification to the workers of the prosecutor's office, judges and other categories of
civil servants, in accordance with the law;
- suspend the acts of the Government, which contravene the legislation, until the adoption of the final decision
of the Constitutional Court.
In exercising his powers, the President of the Republic of Moldova issues decrees, enforceable throughout the
state. Decrees issued by the President in the exercise of his powers, related to the accreditation and recall of
diplomatic representatives of the Republic of Moldova and the approval of the establishment, abolition or
change the rank of diplomatic missions, the declaration of partial or general mobilization, the state of war and
the taking of other measures to ensure national security and public order are countersigned by the prime
minister. As we can see, the President's right to adopt decrees without the prime minister's countersignature is of
great importance and demonstrates the weight of this institution within the state mechanism.
5. POLITICAL-LEGAL RESPONSIBILITY OF THE PRESIDENT
In this context, there is the danger of negative consequences generated by the exercise in good faith, but
wrongly, or the abusive or bad faith exercise of these attributions entrusted to a single person. It follows from
here the need to establish some rules and principles that would ensure the responsibility of the President in his
capacity as head of state. At the same time, the Constitution of the Republic of Moldova (art. 81) states that the
Parliament can decide to impeach the President of the Republic of Moldova, with the vote of at least two thirds
of the number of elected deputies, in case he commits a crime. In this case, jurisdiction is assigned to the
Supreme Court of Justice. The president is deposed by law on the date of final conviction. In case of
committing acts that violate the provisions of the Constitution, the President of the Republic of Moldova can be
dismissed by the Parliament with the vote of two thirds of the number of elected deputies (art. 89 of the
Constitution). The dismissal proposal can be initiated by at least one third of the deputies and is brought to the
attention of the President of the Republic of Moldova without delay. This form of liability also applies to the
interim President, if he commits serious acts that violate the provisions of the Constitution. In the present case,
it is about the political responsibility of the President before the Parliament, which is a defining element of the
parliamentary republics.