LIMITAREA LA UN NUMĂR DE DOUĂ MANDATE

PENTRU FUNCȚIA DE PREȘEDINTE AL ROMÂNIEI

Preşedintele Româ niei, conform art. 80 din Constituția Româ niei, are rolul de a reprezenta
statul româ n şi este garantul independenţei naționale, al unită ţii şi al integrită ţii teritoriale a ţă rii.
Preşedintele Româ niei veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorită ţilor
publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi
între stat şi societate.
Preşedintele Româ niei este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.
Nicio persoană nu poate îndeplini funcţia de Preşedinte al Româ niei decâ t pentru cel mult două
mandate. Acestea pot fi succesive. Mandatul Preşedintelui Româ niei este de 5 ani şi se exercită de la
data depunerii jură mâ ntului. Pâ nă la modificarea Constituției Româ niei în 2003, mandatul
Președintelui era de 4 ani. Preşedintele Româ niei îşi exercită mandatul pâ nă la depunerea
jură mâ ntului de Preşedintele nou ales. Mandatul Preşedintelui Româ niei poate fi prelungit, prin
lege organică , în caz de ră zboi sau de catastrofă .
Acestea sunt principalele prevederi din Constituția Româ niei privind Președintele
Româ niei.
Încă din 1991, anul adoptă rii primei Constituții a Româ niei după Revoluția din 1989, în
Româ nia numă rul de mandate prezindențiale a fost limitat la două .
Ideea limită rii mandatelor îşi are originea în Statele Unite ale Americii, acolo unde, de la bun
început, preşedintele avea dreptul la o singură realegere. Dar, in secolului al XIX-lea, istoricul și
gâ nditorul politic Alexis de Tocqueville se întreba dacă legiuitorul american a fă cut bine permiţâ nd
realegerea preşedintelui. El argumenta că preşedintele ar putea folosi forţa guvernului în sprijinul
realegerii sale şi că , în vederea unui nou mandat, va face concesii populiste.
Limitarea mandatelor este o idee care câ ştigă tot mai mult teren în democraţiile moderne.
Exemplu cel mai recent este cel al Franţei, unde, în 2008, a fost limitat numă rul de mandate
prezidenţiale la două , iar durata lor la 5 ani. Este suprinză tor, avâ nd în vedere că Franța este o
democrație mult mai veche decâ t Româ nia, însă pâ nă atunci nu existau limite şi în plus mandatul
preşedintelui era de 7 ani.
Un exemplu negativ este Rusia, unde în Constituție era prevă zut un numă r maxim de două
mandate. Inițial, Constituția Rusiei a fost modificată în sensul limită rii numă rului de mandate
succesive la două , astfel că o persoană putea fi realeasă într-un numă r nelimitat de mandate, cu
condiția că acestea nu puteau fi mai mult de două succesive. Ulterior, prevederile din Constituția
Rusiei a fost din nou modificate, astfel că în prezent președintele poate fi ales într-un numă r
nelimitat de mandate, chiar și succesive. Acest gen de modifică ri nu au fă cut altceva decâ t să
consolideze poziția politică a lui Vladimir Putin, aflat la al patrulea mandat de președinte.
În opinia mea, o persoană trebuie să fie limitată în a candida și a fi ales de mai mult de două
ori datorită concentră rii puterii în mâ na unei singure persoane, care ar putea ușor, în timp, să
devină un conducă tor atâ t de puternic, încâ t s-ar putea transforma într-un dictator. Posibilitatea de
a fi ales pentru un numă r de mai mult de două mandate înseamnă consolidarea în acea funcție și
astfel acea persoană ar ajunge să conducă statul pe viață , așa cum erau regii, și să nu mai ră spundă
politic, avâ nd imunitate, să stă pâ nească comunitatea după bunul plac, să creeze structuri
infracționale, împreună cu adepții și susțină rii ei, și chiar să se ajungă la o problemă de siguranță
națională .
Un numă r de două mandate este suficient pentru a nu se crea aceste probleme de abuz de
putere, iar, pe de altă parte, reprezintă și un timp suficient pentru punerea în aplicare a
programelor politice și economice, care necesită timp, iar perioada unui singur mandat nu ar fi
suficientă .