Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DepartamentulAutovehicule și Transporturi
Disciplina Organe de Maşini
PROIECT DE AN LA DISCIPLINA
Organe de Maşini I
2017-2018
1
CUPRINS
Introducere ...............................................................................................................................................3
A. MEMORIUL JUSTIFICATIV
2
INTRODUCERE
Scopul proiectului de an la disciplina Organe de maşini este să dezvolte abilităţile practice ale
studenţilor de proiectare şi sintetizare a cunoştinţelor de mecanică, rezistenţa materialelor, tehnologia
materialelor şi reprezentare grafică în decursul anilor I şi II, precum şi modul în care aceştia pot
rezolva în mod independent o lucrare de proiectare, pe baza algoritmilor, metodelor specifice şi
programelor din domeniu.
Produs tehnic mecanic este un bun fizic, tangibil care poate satisface o dorințe sau o nevoi ale
omului privind dezvoltarea de lucru mecanic util
Proiectarea în inginerie este activitatea intelectuală de creaţie prin care se urmăreşte concepţia şi
dezvoltarea documentaţiei tehnice de obţinere a produselor noi, cu performanţe ridicate, la costuri
scăzute. Prin complexitatea, importanţa şi implicaţiile sale, activitatea de proiectare se poate considera
ca fiind în relaţie directă cu diverse domenii fundamentale ale activităţii umane (filozofia, designul
artistic, ştiinţele economice).
De obicei, produsele tehnice materiale (maşini, vehicule, utilaje etc.), în evoluţia şi existenţa
lor, parcurg fluxul de viaţă cu fazele menţionate. Ideea noului produs, dedusă dintr-o necesitate
de piaţă, cerinţă a consumatorilor şi/sau dintr-o propunere a unei intreprinderi, se concretizează, ca
urmare a activităţilor demarketing, într-un plan de produs şi într-un caiet de sarcini, care stau la baza
activităţilor de proiectare.
Proiectarea produsului, pornind de la caietul de sarcini (specificaţiile de produs), începe cu
studiul realizărilor în domeniu, definirea problemelor şi concretizarea temei de proiectare, ca fiind o
listă de cerinţe cuantificabile, cu precizarea datelor de intrare/ieşire. Pentru aceasta, inginerii
proiectanţi, având la bază cunoştinţe stiinţifico-tehnice şi abilităţi practice, urmăresc optimizarea din
punct de vedere conceptual, funcţional, constructiv, tehnologic şi economic.
Fabricaţia unor componente şi achiziţia altora, urmată de montajul şi inspecţia finală, conduce
la produsul final, care prin serviciile de desfacere, vânzare şi consultanţăajunge la client.
Fazele de utilizare (exploatare) şi de întreţinere au importanţă deosebită pentru proiectantul şi
producătorul produsului, în funcţie de feed-back-ul şi viteza de răspuns a firmei la cerinţele clientului,
prin serviciile de proiectare şi fabricare, lungindu-se viaţa acestuia.
Odată cu scoaterea din uz a produsului, începe ultima etapă prin care se urmăreşte utilizarea
ulterioară a elementelor acestuia cu funcţii identice sau ulterioare (reutilizare, revalorificare) sau
reutilizarea materialelor după desasamblare precum şi valorificarea eficientă a deşeurilor.
Produsele tehnice, în general, presupun conversia calitativă şi cantitativă a energiei,
materialelor şi/sau a informaţiilor de intrare în mărimi similare corespunzătoare la ieşire.
Pentru un produs tehnic (material), descrierea calitativă a scopului acestuia, ca relaţie
(legătură) între parametrii de intrare şi cei de ieşire, se realizează prinfuncţia scop globală. Prin
divizarea funcţiei globale în secvenţe independente se obţin funcţii scop parţiale . Atât funcţia globală,
precum şi cele parţiale, de obicei, se exprimă descriptiv transformarea energiei, transmiterea
materialelor etc.
Mărimile energetice (forţe, viteze, putere), de material (masă, greutate, volum, debit) şi/sau de
informaţie (semnale) se transmit şi se transformă în sistemul tehnic prin fluxuri. Funcţiile care fac
legătura între parametrii (energetici, de material sau de informaţie) de ieşire şi de intrare sunt funcţii
principale, cu exprimări matematice care descriu determinist corelaţiile dintre parametrii specifici.
Prin divizarea sistemului tehnic în subsisteme independente din punct de vedere funcţional,
funcţiile principale se împart în funcţii parţiale asociate acestora.
În plus, pentru anumite produse pot exista subsisteme şi fluxuri însoţitoare, participante
indirect la îndeplinirea funcţiilor principale, care realizeză funcţii auxiliare.
3
Din punct de vedere constructiv, produsele mecanice se compun din ansamble, subansamble şi
elemente constructive (inclusiv organele de maşină), identificabile cu uşurinţă în schema structural-
constructivă.
Ansamblele sunt entităţi constructive independente, care respectă structura funcţională a
produsului şi au în componenţă subansamble şi elementele constructive cu forme şi poziţii determinate
şi de tehnologiile de montaj, de întreţinere şi de exploatare. Pentru un produs complex se pot evidenţia
mai multe ansamble, care sunt în interacţiune prin legături permanente fixe atât între ele (legături
interne) cât şi cu mediul adiacent (legături externe). Practic, legăturile ansamblelor se materializează,
de obicei, prin asamblări demontabile.
Subansamblele sunt structuri independente, care nu întodeauna sunt constituite respectând
funcţionalitatea, şi care se evidenţiază printr-un grup compact compus, în configuraţie minimală, din
cel puţin două elemente constructive sau din alte subansamble şi elemente constructive, în interacţiune
permanentă, formate ţinându-se cont, cu precădere, de tehnologiile de montaj, de întreţinere şi de
exploatare.
Elementele (organe) constructive ca păţi componente nedivizabile ale unui produs mecanic
tehnic, ansamblu şi/sau subansamblu, sunt entităţi distincte în interacţiune directă fixă,
permanentă (nedemontabilă sau demontabilă), sau în interacţiune mobilă directă (fără ungere) sau
indirectă (cu ungere). Tipurile acestor legături, din punct de vedere constructiv şi în funcţie de
necesităţile funcţionale, sunt diverse şi sunt tratate în detaliu în cadrul disciplinei de Organe de
maşini.
Pentru analiza şi, mai ales, pentru sinteza structurii constructive a unui produs mecanic se
întocmeşte schema structural-constructivă care este o reprezentare grafică bazată pe
simboluri asocoate ansambleor, subansamblelor şi elementelor constructive în care se evidenţiază
toate legăturile interioare între acestea şi legăturile exterioare cu entităţile constructive adiacente.
Spre deosebire de schema structural-funcţională, în schema structural-constructivă se pot
identifica, în plus, cuplele pasive, sistemele de lăgăruire, legăturile fixe etc. Reprezentările din schema
structural-constructivă trebuie să permită evidenţierea cu uşurinţă a fluxurilor de mişcare şi, mai ales,
cele de forţe (principale şi auxiliare) interioare.
Formularea temei de proiectare a unui produs tehnic este precedată de documentarea detaliată
şi analiza critică a realizărilor mondiale în domeniu, privind cerinţele asupra soluţiilor tehnice posibile
şi constrângerile practice existente. În urma acestei analize se întocmeşte lista de cerinţe cu
menţionarea clară a performanţelor la nivel calitativ şi/sau cantitativ, indicând valorile unor indicatori
specifici. În general, în lista de cerinţe se introduc informaţii privind următoarele caracteristici
generale ale produsului: numărul de exemplare; restricţiile geometrice (dimensiunile de gabarit
impuse); cinematice (viteze, acceleraţii, direcţii de mişcare); forţe (de greutate, de încărcare, direcţii,
frecvenţe de aplicare); energia (puteri, randamente); siguranţa(muncii şi mediului); condiţii de
lucru (zgomot, confort, ergonomie); calitatea (fiabilitatea, mentenanţa, standardele ce trebuie
respectate); condiţii de montaj, de exploatare şi de întreţinere; economice (costurile maxime admise,
posibilităţi de reciclare); fabricaţia (procedee disponibile); mediul de lucru (temperatura, variaţiile de
temperatură, altitudinea, tipul atmosferei) etc.
Obiectivele generale urmărite la proiectarea produselor materiale tehnice sunt: îndeplinirea
funcţiilor principale şi auxiliare; fiabilitatea şi siguranţa în funcţionare; ergonomicitate mărită; asigură
securitatea omului şi a mediului; execuţie simplă şi montare uşoară; asigură întreţinere
eficientă; minimizare costuri; posibilităţi de reciclare etc. Soluţia finală adoptată la proiectare va fi
determinată de obiectivele generale şi restricţiile impuse, care se obţin ca o consecinţă a cerinţelor şi
condiţiilor din lista de cerinţe, ca document care stă la baza dezvoltării de produs.
Proiectarea propriu-zisă are la bază proceduri algoritmizate care, pornind de la funcţiile şi
obiectivele impuse, caută soluţii principiale (proiectarea principială), funcţionale (proiectarea
funcţională) şi constructive (proiectarea constructivă).
Cunoasterea şi înţelegerea structurilor, modelelor de calcul şi algoritmilor de proiectare a
elementelor şi subansamblelor specializate precum şi a legăturilor dintre acestea având la bază
corelarea optima a cunostintelor dobandite la disciplinele Desen tehnic, Mecanica, Mecanisme şi
Rezistenta materialelor
4
1. TEMATICA ŞI SCHEMA STRUCTURAL-CONSTRUCTIVĂ
Tema de proiectare a unui produs este lansată de către un beneficiar şi reprezintă o înşiruire de
date, cerinţe şi condiţii tehnice care constituie caracteristicile şi performanţele impuse viitorului
produs.
În cazul proiectului de an nr. 1 tema de proiectare, pornind de la necesitatea unor dispozitive
de remorcare auto modulare adaptabile pentru diverse situaţii practice presupune concepţia şi
dimensionarea unui dispozitiv de remorcare cu funcţia globală de legare şi tractare a miniremorcilor şi
rulotelor de autovehiculelede capacitate mică (fig. 1.1).
Dezvoltarea acestui produs este cerută de inexistenţa unor produse similare care, pe de-o parte,
să poată fi folosite pentru mai multe tipuri de autovehicule, remorci şi rulote şi pe de altă parte, să
includă componente tipizate (şuruburi, bolţuri şaibe) existentela preţuri reduse şi performanţe ridicate.
Astfel, se preconizează că noul produs executat în serii mari de producţie poate fi competitiv şi din
punct de vedere economic.
Dispozitivul de remorcare ca sistem mecanic demontabil, fără mişcări relative între elemente,
are ca parametrii de intrare, forţele de interacţiune din cadrul cuplei sferice de remorcare, şi ca
parametrii de ieşire, forţele şi momentele din asamblările dispozitivului cu lonjeroanele şasiului.
Pe lângă funcţia principală de transmiterea sarcinilor de la intrarea I la ieşirea E(fig. 1.1) materializată
de cele două asamblări cu lonjeroanele şasiului autovehiculului, pentru noul produs se urmăreşte şi
îndeplinirea următoarelor funcţii auxiliare: respectarea prevederilor de interschimbabilitate cerute de
standardele din domeniu; respectarea condiţiilor de protecţie a omului şi mediului; diminuarea
distrugerilor care ar putea apărea la coliziuni.
Pentru proiectarea de ansamblu a dispozitivului de remorcare (fig. 1.2)se impune
personalizarea listei de specificaţiicu următoarelecerinţe principale:
a. Forţele exterioare: FX , FY , FZ [N].
b. Tipul sarcinii: statică sau variabilă.
c. Restricţii dimnesionale x1>0, x2<0, x3 <0; y1 > 0; z1 < 0 sau z1 > 0, z2 > 0(fig. 1.2).
d. Condiţii de funcţionare: temperatura, caracteristicile mediului în care funcționează.
e. Condiţii constructive: interschimbabilitatea şi modularizarea.
f. Condiţii de ecologie: utilizarea de materiale şi tehnologii eco, reciclarea materialelor,
protecţia vieţii.
În tabelul 1.1 se prezintă valorile parametrilor fizici şi geometrici impuse pentru o situaţie
practică cerută.
Tab. 1.1 Valorile parametrilor fizici şi geometrici
Forţele exterioare [N] Coordonatele punctelor impuse [mm]
FX FY FZ X1 X2 X3 Y1 Z1 Z2
2850 250 450 80 -350 -550 350 250 250
5
1.2 SCHEMA STRUCTURAL-CONSTRUCTIVĂ
Din punct de vedere constructiv, dispozitivul de remorcare formează un ansamblu compus din
subansamble şi elemente constructive, identificabile cu uşurinţă în schema structural-constructivă din
fig. 1.3.Ansamblul asociat interacţionează cu remorca prin intermediul unei cuple sferice prin
elementul 1 (fig. 1.4) şi cu lonjeroanele şasiului autovehiculului prin asamblări cu şuruburi cu
elementul 3.
Subansamblele sunt structuri independente, care se evidenţiază printr-un grup compact
compus, în configuraţie minimală, din cel puţin două elemente constructive sau din alte subansamble
şi elemente constructive, în interacţiune permanentă, formate ţinându-se cont, cu precădere, de
tehnologiile de montaj, de întreţinere şi de exploatare.În cazul dispozitivului de remorcare din fig. 1.2
s-au definit subansamble având la bază structurile compacte obţinute prin sudare. În figura 1.3 se
prezintă, la general, structura constructivă şi o schema structural-constructivă a dispozitivului de
remorcare cu intrarea I, materializată printr-o cuplă (articulaţie) sferică, şi ieşirea E, materializată
printr-o asamblare cu şuruburi montate cu joc cu un suport fixat pe lonjeroanele şasiului. Ansamblul
dispozitivului de remorcare conţine elementele 1 şi 3 ce formează legăturile de intrare/ieşire şi
subansamblele S1, S2 … S5/S5’ formate din câte două elemente sudate. În schema structurală nu se
evidenţiază elementele de asamblare (bolţuri, şuruburi, şaibe) care se vor defini şi dimensiona odată cu
proiectarea legăturilor şi se vor evidenţia în desenul de ansamblu.
În tab. 1.2 se evidenţiază subansamblele şi elementele dispozitivului de remorcare precizându-se tipul,
denumirea şi subcapitolul în care se va trata proiectarea acestora. În tab. 1.3 În tab. 1.3 se evidenţiază
legăturile nedemontabile (îmbinări sudate) şi demontabile (asamblări filetate, prin bolţ, prin şuruburi)
care urmează să fie proiectate in continuare.
6
Fig. 1.3–Structura constructivă a dispozitivului de remorcare: a – integrată; b–
explodată; c– schema bloc
7
2. PROIECTAREA ELEMENTELOR ŞI LEGĂTURILOR
I.Date de proiectare
Fig. 2.1.1 Schema functional-constructiva a elementelor de tip carlig de remorcare cu sfera drept: a -
ansamblu carlig-cupla; b - schema constructiva
Subema de proiectare
Să se proiecteze cârligul de remorcare, poziţia 1 cu funcţia principală de transmitere a sarcinilor FX,
FY şi FZ de la o cuplă de remorcare, poziţia 2, la elementul 4 din componenţa dispozitivului de remorcare.
Lista de cerinţe
a. Fortele exterioare: FX =2850N, FY =250N, FZ =450N; se calculează forţa
transversală, Ft=√𝐹𝑥2 + 𝐹𝑦2 = 2860,94 N, unde FX =2850N, FY =250N
b. Tipul sarcinii: statică
c. Condiţii de funcţionare: temperatura, T = - 30oC…40 oC; mediu de lucru exterior cu umezelă
avansată
8
III.Adoptarea formelor constructive
9
Date cunoscute:
- despre încărcare: Ft = 2860,94 N – forţa transversală şi FZ = 450 N – forţa axială aplicate static
- despre forme şi dimensiuni: bară circulară cu diametrul, D =18 mm;
- despre material: 02 = 360 MPa – tensiunea limită de curgere; c = 3…4 - coieficientul de
siguranţă; σat = σ02/c = 360/3…4 = 80…120 [MPa] – tensiunea admisibilă la tracţiune.
Relaţii de calcul:
- eforturi în secţiunea critică: N = FZ = 450 N (efort axial); Mî = Ft l (efort de încovoiere)
- condiţia de rezistenţă la tracţiune şi încovoiere în secţiunea critică A-B (în punctul B cele două
tensiuni au acelaşi sens),
;
- dimensionare, din relaţia urmatoare se determină lungimea,
𝜋𝐷 3𝜎𝑎𝑡 𝐷 𝐹𝑧
l= 32𝐹𝑡
−8 𝐹𝑡
= 19,64 mm; unde D = 18 mm, FZ = 450 N, Ft = 2860,94 N,
Ds
l> 2
+ 17 = 46,36 mm se adoptă din STAS l = 47 mm
I.Date de proiectare
Specificaţii impuse
a. Forţele exterioare: FX = 2850 N, FY = 250 N, FZ = 450 N acţioneză la distanţa L1 = 56 mm; se
calculează momentele în centrul găurii de trecere: MX4 = FY L1 = 14000 Nmm, MY4 = FX L1 =
159600 Nmm,
b. Tipul sarcinii: statică
c. Restricţii dimensionale: D1 = 18 mm; b > d2 = 28 mm; L2 = 80 mm
10
II.Alegerea materialului, tratamentelor termice şi tehnologiei
Deoarece tirantul este o piesă care se va suda se adoptă, S235, conform SR EN 10025-2 (STAS 500/2).
𝜎02 = 235 MPa; 𝜎 r = 360 MPa;
11
Relaţii de calcul:
- efortul de încovoiere în secţiunea critică (pentru modelul simplificat):
Mî max = MY4 + FZ L2 = 195600 Nmm; unde MY4 = 159600 Nmm, FZ = 450 N, L2 = 80 mm
- condiţia de rezistenţă la încovoiere în secţiunea critică,
𝑀𝑖𝑚𝑎𝑥 𝑀𝑖𝑚𝑎𝑥
𝜎 𝑚𝑎𝑥 = 𝜎𝑖 = = ≤ 𝜎𝑎𝑖
𝑊𝑧 𝑏ℎ ∗ ℎ
6
- dimensionare, ţinând cont că b = 4h, se determină lăţimea tirantului :
3 3𝑀𝑖𝑚𝑎𝑥 3∗195600
3
ℎ=√ =√ = 15,42 mm, unde Mî max = 195600 Nmm
2𝜎𝑎𝑡 2∗80
si rezultă, b = 4 h = 61,68 mm; din STAS se adoptă semifabricat de tip platbandă (oţel lat) cu b = 70
mm şi h = 20 mm.
Condiția de resistență la forfecare a sudurii este indeplinită astfel σat = 80 Mpa > σres = 3.198
Mpa
12
2.3. Proiectarea legaturii 1-4 (asamblare filetata)
I.Date de proiectare
Să se proiecteze asamblarea cu şurub montat cu joc dintre cârligul de remorcare cu sferă drept,
poziţia 1 din fig. AFS-A.1.1.1 cu funcţia principală de transmitere prin frecare a forţelor FX, FY şi FZ
la suportul poziţia 4.
Specificaţii impuse:
a. Forţele exterioare: FX = 2850 N, Fy = 250, Fz = 450 N; se calculează forţa transversală,
Ft=√𝐹𝑥2 + 𝐹𝑦2 = 2860,94 N
b. Tipul sarcinii: statică
Porţiunea de şurub este corp comun cu corpul cârligului de remorcare cu sferă drept definit în
aplicaţia PRC-A.1.1.1 şi, deci, materialul este, oţel de calitate, C45, conform SR EN 10025-2 (STAS
500/2)
13
Parametrii geometrici principali:
- diametrul nominal al filetului, d, din condiţii de interschimbabilitae şi standardizare se adoptă filet
metric
- diametrul găurii de trecere, D1, se adoptă din standarde
Ipoteze de calcul:
- modelul de calcul a şurubului este o bară dreaptă încastrată în corpul cârligului de remorcare, cu
secţiune circulară constantă de diametru d1 (diametrul interior al filetului), solicitată la tracţiune de forţa
axială, Faş.
Date cunoscute:
- despre încărcare: Ft = 2860,94 N – forţa transversală şi Fz = 450 N – forţa axială, aplicate static
- despre asamblare : i = 1, n = 1, µ = 0,25
- despre material : 02 = 360 MPa – tensiunea limită de curgere; c = 3…4 - coieficientul de siguranţă;
σat = σ02/c = 360/3…4 = 80…120 MPa – tensiunea admisibilă la tracţiune (se consideră, σat = 100
MPa);
- tensiunea admisibilă a materialelor elementelor 1 şi 4 în contact σas = 60…90 MPa. (se consideră,
σas = 60 MPa).
Relaţii de calcul:
- forţa axială din şurub din condiţia de transmitere a forţei Ft prin frecare (Ft Ff, forţa de frecare,
subcap. AFS-T.1),
𝐹𝑡
𝐹𝑎𝑠−𝑡 =𝛽 𝜇𝑖𝑛 = 14304,7 N, unde Ft = 2860,94 N, 𝛽 = 1,25 (AFS-A.2.1.4.1)
- forţa axială totală din şurub (pentru cazul în care FZ acţionează înspre în sus),
𝐹𝑎𝑠 = 𝐹𝑎𝑠−𝑡 +𝐹𝑡 = 17165,64 N, 𝐹𝑎𝑠−𝑡 = 14304,7 N, Ft = 2860,94 N (AFS-A.2.1.4.2)
- din condiţia de rezistenţă la tracţiune a tijei filetate,
𝐹
𝜎𝑡 = 𝜋𝑑𝑎𝑠2 < 𝜎𝑎𝑡
1
4
se determină diametrul interior al filetului, (subcap. AFS-T.1),
𝑑1𝑛𝑒𝑐 =√𝜋𝜎𝑎𝑡
4𝐹𝑎𝑠
= 14,78 mm, unde 𝐹𝑎𝑠 = 17165,64 N, rezulta din STAS d1 = 16 mm
14
din fer. AFS-P.1, se adoptă ( ) parametrii filetului: d1 = 16 mm, d2 = 20,45 mm, d = 18 mm (M16), p =
2 mm; se adoptă din fer. AFS-P.2 corelat cu dimensiunea filetului (M14) diametrul găurii de trecere, D1 =
18 mm (execuţie mijlocie);
- din condiţia de rezistenţă la strivire a materialelor în zonele de contact dintre elementele 4 şi 1,
respectiv 4 şi şaiba plată, apare presiunea,
se determină diametrul gulerului elementului 1, respectiv, diametrul exterior minim al şaibei plate,
4𝐹𝑎𝑠
𝑑2 =√𝐷12 +𝜋𝜎𝑎𝑡 = 21,78 mm, D1 = 16, 𝐹𝑎𝑠 = 17165,64 N
se adoptă, din fer. AFS-P.4, d2 = 28 mm
I.Date de proiectare
Specificaţii impuse
15
III.Adoptarea formelor constructive
Date cunoscute:
- despre forme şi dimensiuni: ţeavă pătrată cu h5 < 50 mm; 𝐿′ = 230 mm
- despre încărcare: FX = 2850 N, FY = 250 N, FZ = 450 N; MX5 = 14000 Nmm, MY5 = 195600
Nmm, MZ5 = 20000 Nmm;
- despre material: 𝜎 02 = 235 MPa – tensiunea limită de curgere; c = 1,5…2,5 - coieficientul de
siguranţă; σac = σ02/c = 235/1,5…2,5 = 90…150 MPa –tensiunea admisibilă la tracţiune (se
adoptă, σat = 110 MPa)
Relaţii de calcul:
- efort de încovoiere în secţiunea critică (model simplificat):
Mî max = MY5 + FX L’3 = 851100 Nmm; MY5 = 195600 Nmm,
- condiţia de rezistenţă la încovoiere în secţiunea critică,
𝑀𝑖𝑚𝑎𝑥 𝑀𝑖𝑚𝑎𝑥
𝜎 𝑚𝑎𝑥𝐴−𝐴 = 𝜎𝑖 = = 4 ≤ 𝜎𝑎𝑖
𝑊𝑧 ℎ5 (ℎ5 − 𝑡5 )4
−
12 12
ℎ5
12
- dimensionare, din ultima parte a relaţiei urmatoare, ţinând cont că, uzual pentru ţevile pătrate
standard, t/h = 0,05…0,15, (t/h = 0,1) se determină,
6𝑀𝑖𝑚𝑎𝑥
ℎ5 = 3√ 𝑡5 4
= 51,49 mm, Mî max = 851100 Nmm
(1−(1− ) )𝜎𝑎𝑡
ℎ5
16
şi rezultă, t5 = 3 mm; din STAS se adoptă semifabricat ţeavă pătrată cu dimensiunile h5 = 60 mm şi t5 =
5 mm.
ℎ6 = ℎ5 + 2𝑡5
ℎ6 = 60 + 2 ∗ 5
ℎ6 = 70 𝑚𝑚
din STAS se adoptă semifabricat ţeavă pătrată cu dimensiunile h6 = 70 mm şi t6 = 5 mm.
Condiția de resistență este indeplinită astfel σat = 110 Mpa > σres = 6.306 Mpa
I.Date de proiectare
17
Specificaţii impuse:
a. Forţele exterioare: FX = 2850 N, FY = 250 N, FZ = 450 N acţioneză la distanţele L1 = 56 mm; L2 =
80 mm; se calculează momentele în centrul profilului cordonului de sudură (pătrat): MX5 = FY L1 =
14000 Nmm, MY5 = FX L1 + FZ L2 = 195600 Nmm, MZ5 = FY L2 = 20000 Nmm
b. Date despre asamblare (opţional); tirantul este executat din platbandă b = 80 mm şi h = 20 mm;
coloana 5 din ţeava pătrată cu dimensiunea h = 30 mm şi grosimea t = 3 mm;
Elementele 4 şi 5 formează un subansamblu sudat şi, deci, pentru acestea s-a ales material
sudabil, oţel S235, conform SR EN 10025-2 (STAS 500/2). 𝜎02 = 235 MPa;𝜎r = 360 MPa;
18
Date cunoscute:
- despre încărcare: FX = 2850 N,
- despre forme şi dimensiuni: cordonul sudat are forma pătrat cu latura, h = 40 mm;
- despre materiale: 𝜎 02 = 235 MPa – tensiunea limită de curgere a materialului ţevilor; 𝜎 at = 80
MPa – tensiunea admisibilă la tracţiune; τafs = 0,65 𝜎 at = 50 MPa tensiunea admisibilă la forfecare
a sudurii
Relaţii de calcul:
- Condiţia de rezistenţă la forfecare a sudurii,
Tensiunile de forfecare datorate forţelor FX şi FY,
𝑭𝒔 𝑭𝑿
𝝉𝒇𝒔𝑭𝑿 = = ;
𝑨𝒔 𝟒𝒂𝒉
𝑭𝒔 𝑭𝒀
𝝉𝒇𝒔𝑭𝒀 = = ≤ 𝝉𝒂𝒇𝒔 ;
𝑨𝒔 𝟒𝒂𝒉
𝟏
𝝉𝒇𝒔 = √𝝉𝟐𝒇𝒔𝑭𝑿 + 𝝉𝟐𝒇𝒔𝑭𝒀 = √𝑭𝟐𝑿 + 𝑭𝟐𝒀 ≤ 𝝉𝒂𝒇𝒔 ;
𝟒𝒂𝒉
- Dimensionare sudură
Din relaţia urmatoare se obţine grosimea cordonului de sudură,
√𝑭𝟐𝑿 +𝑭𝟐𝒀 √𝟐𝟖𝟓𝟎𝟐 +𝟐𝟓𝟎𝟐
𝒂=
𝟒𝒉𝝉𝒂𝒇𝒔
=
𝟕𝟖
= 36,67 mm.
Se adoptă, din considerente tehnologice, grosimea cordonului de sudură, a= 2 mm
Condiția de resistență este indeplinită astfel σat = 50 Mpa > σres = 31.721 Mpa
19
2.6.1 PROIECTAREA LEGĂTURILOR 5-6 (ASAMBLARE ŢEAVĂ-ŢEAVĂ
PĂTRATĂ)
I.Date de proiectare
Specificaţii impuse
20
Fig.2.6.1.3 Schema si delul de calcul a asamblarii: a – schema incarcarii; b –distributiile presiunilor
generale de sarcini Fx si My6; c – distributiile presiunilor generale de sarcinile Fy si Mx6; d –
distributiile presiunilor generate de momentul de rasucire Mz6
Date cunoscute:
- despre încărcare: FX = 2850 N, FY = 250 N – forţe normale, FZ = 450 N – forţă
axială; MX6 = 76500 Nmm, MY6 = 908100 Nmm – momente transversale (de încovoiere),
MZ6 = 20000 Nmm – momentul axial (de torsiune)
- despre forme şi dimensiuni: dimensiunile alezajului pătrat, H = h6 = 70 mm, lungimea L =
l6 cu valoare necunoscută; grosimea ţevii interioare, t5 = 3 mm, şi respectiv exterioare t6 = 5 mm;
- despre materiale: 𝜎02 = 235 MPa – tensiunea limită de curgere a materialului ţevilor; σas =
60…80 MPa – tensiunea admisibilă la strivire (se adoptă, σas = 60 MPa); τaf = 50…60 MPa
tensiunea admisibilă la forfecare (se adoptă, τaf = 60 MPa)
Relaţii de calcul:
Presiuni de contact
- presiunile de contact pe suprafaţele I şi II generate de forţele FX şi respectiv FY (fig. PRC-
A.2.1.1.4.1,b,c) sunt:
𝑵 𝑭𝑿
𝑷𝑭𝑿 = = ;
𝑨 𝑯𝑳
𝑵 𝑭𝒀
𝑷𝑭𝒀 = = ;
𝑨 𝑯𝑳
- presiunile maxime de contact pe suprafeţele I, III şi II, IV generate de momentele MY6 şi respectiv
MX6 (fig. PRC-A.2.1.1.4.1,b,c) sunt:
𝑴𝒀𝟔
𝑳
𝑵 𝑵𝑴𝒀 𝟑 𝟏𝟐𝑴𝒀𝟔
𝑷𝒎𝒂𝒙𝑴𝒀 = 𝟐 = 𝟐 =𝟐 = ;
𝑨 𝑳 𝑳 𝑯𝑳𝟐
𝑯 𝑯
𝟐 𝟐
𝑴𝑿𝟔
𝑳
𝑵 𝑵𝑴𝑿 𝟏𝟐𝑴𝑿𝟔
𝑷𝒎𝒂𝒙𝑴𝑿 = 𝟐 = 𝟐 =𝟐 𝟑 = ;
𝑨 𝑳 𝑳 𝑯𝑳𝟐
𝑯 𝑯
𝟐 𝟐
Condiţia de rezistenţă la strivire a asamblării ţevilor
Presiunile de contact maxime, obţinute prin însumarea presiunilor determinate de sarcinile exterioare,
se limitează la valoarea tensiunii admisibile de strivire a materialelor în contact,
21
𝜎𝑚𝑎𝑥 = max(𝑝𝑚𝑎𝑥4⁄𝐼 , 𝑝𝑚𝑎𝑥1⁄𝐼𝐼 ) = max(𝑝𝐹𝑋 + 𝑝𝑚𝑎𝑥𝑀𝑌 + 𝑝𝑚𝑎𝑥𝑀𝑧, 𝑝𝐹𝑌 + 𝑝𝑚𝑎𝑥𝑀𝑋 + 𝑝𝑚𝑎𝑥𝑀𝑧 )=
𝑭 𝟏𝟐𝑴 𝟑𝑴 𝑭 𝟏𝟐𝑴 𝟑𝑴
max(𝑯𝑳𝑿 + 𝑯𝑳𝟐𝒀𝟔 + 𝑳𝑯𝒁𝟔 𝒀 𝑿𝟔 𝒁𝟔
𝟐 , 𝑯𝑳 + 𝑯𝑳𝟐 + 𝑳𝑯𝟐 ) ≤ 𝝈𝒂𝒔 ;
Din relaţia, PRC-A.2.1.1.4.7, considerând H cunoscut, se obţin ecuaţiile,
σas H 2 L2 − (FX H + 3MZ6 )L − 12HMY6 = 0
σas H 2 L2 − (FY H + 3MZ6 )L − 12HMX6 = 0
care după înlocuirea valorilor parametrilor cunoscuţi devin,
şi au soluţiile pozitive maxime 𝐿′ = 51,38 mm şi respectiv 𝐿′′ = 14,91 mm; se adopta L = 60 mm.
I.Date de proiectare
Specificaţii impuse
a. Forţa exterioare: FZ = 450 N;
b. Tipul sarcinii: statică
c. Date despre asamblare: ţeava pătrată interioară are dimensiunea h5 = 60 mm şi grosimea t5 = 5
mm; ţeava pătrată exterioară are dimensiunea h6 = 70 mm şi grosimea 𝑡6 = 5 mm
Pentru elementele 5 şi 6 s-a ales material sudabil, oţel S235, conform SR EN 10025-2 (STAS
500/2). 𝜎 02 = 235 MPa; 𝜎 r = 360 MPa;
22
Bolţul se va executa din oţel pentru construcţii mecanice, E295 (SR EN 10025/2005). 𝜎 02 = 295 MPa; 𝜎
r = 390 MPa;
Date cunoscute:
- despre încărcare, FZ = 450 N – forţa transverslă pe bolţ
- despre materiale: 𝜎02 = 235 MPa – tensiunea limită de curgere a materialului
ţevii; σas =60…80 MPa – tensiunea admisibilă la strivire(se adoptă,σas =60 MPa pentru oţelul S235
cu limita la curgere mai mică); τaf =70 MPa tensiunea admisibilă la forfecare
Relaţii de calcul:
Condiţia de rezistenţă la strivire a asamblării cu bolţ
Presiunile maxime de contact pe suprafeţele bolţului se limitează se limitează la valoarea tensiunii
admisibile de strivire a materialelor în contact,
𝑭𝒁 𝑭𝒁
𝝈𝒎𝒂𝒙𝒃 = 𝒎𝒂𝒙(𝒑𝟓 , 𝒑𝟔 ) = 𝒎𝒂𝒙( , ) ≤ 𝝈𝒂𝒔
𝟎. 𝟖𝑫𝟓 𝑻𝟓 𝑫𝟓 𝑻𝟓
Dimensionare asamblare cu bolţ
Din relaţia urmatoare se obţine diametrul necesar al bolţului,
𝐹𝑍 𝐹𝑍
𝐷5𝑛𝑒𝑐 = max ( , ) = 𝑚𝑎𝑥(1,6; 1,28)
0.8𝜎𝑎𝑠 𝑡5 𝜎𝑎𝑠 𝑡6
23
𝑇 𝑭𝒁 4𝑭𝒁
𝜏𝑓 = = 2 = = 7𝑀𝑃𝑎 ≤ 80𝑀𝑃𝑎
𝐴𝑓 𝜋𝐷5 𝜋𝐷52
4
V. Proiectarea formei tehnologice
Alegerea bolţului: se va adopta una din variantele cu diametrul exterior al porţiunii cilindrice,
10h11 [mm]
Ajustaje şi toleranţe: H12/h10, pentru ţeava 6 şi bolţ; execuţie mijlocie a găurii din ţeava 5.
Rugozităti: alezajul din ţeava 6 se va aleza Ra = 3,2 µm; alezajul din ţeava 3 se va realiza prin
găurire, Ra = 6,3 µm.
Condiția de resistență este indeplinită astfel σat = 60 MPa > σw = 25.5 MPa
I. Date de proiectare
Specificații impuse:
a) Forțe exterioare: Fx=2850 N; Fy=250 N; Fz=450 N; L1=56 mm; L2=80 mm; L3=250 mm;
h6=70 mm. Se calculează momentele în centrul găurii de trecere: MX7=Fy(L1+L3)= 76500
N∙mm; Mz7=Fy(L2+h6/2)= 28750 N∙mm; My7=Fx(L1+L3)+Fz(L2+h6/2)= 923850 N∙mm.
b) Tipul sarcinii: statică.
c) Restricții dimensionale: L4=350 mm; țeava pătrată 7 se va suda în T pe corpul 6 și se
impune ca latura pătratului, h7˂h6=70 mm.
Fig. 2.7.1. Schema funcțional constructivă a elementelor de tip tirant solicitat excentric
24
II. Alegerea materialului
Deoarece tirantul inferior precum și corpul tirantului inferior sunt piese care se vor suda se adoptă, oțel
S235.
Date cunoscute:
-despre încărcare: Fz=850 N și My7=923850 N∙mm
-despre formă și dimensiuni: țeavă pătrată h7 x t7 are lungimea de încastrare 𝐿′′4 = 160 𝑚𝑚, țeava
pătrată h8 x t8 este încastrată la distanța 𝐿′4 = 320 mm, se impune ca latura pătratului, h7˂h5=60 mm.
-despre material: σ02=235 MPa; c=1,5...2,5; σac=90...150MPa(se adoptă σat=110MPa).
Relații de calcul:
-eforturile de încovoiere în secțiunile critice: 𝑀î max 𝑆1 = 𝑀𝑦7 + 𝐹𝑧 𝐿′′4 = 995850 𝑁 ∙ 𝑚𝑚, în
secțiunea S1; 𝑀î𝑚𝑎𝑥𝑆2 = 𝑀𝑦7 + 𝐹𝑧 𝐿′4 = 1139850 𝑁 ∙ 𝑚𝑚, în secțiunea S2;
25
𝑀î𝑚𝑎𝑥
-condițiile de rezistență la încovoiere în secțiunile critice S1 și S2, 𝜎𝑚𝑎𝑥𝑆1 = 𝜎î = 𝑊𝑧
=
𝑀î𝑚𝑎𝑥𝑆1
ℎ4 4 ≤ 𝜎𝑎𝑡
7 −(ℎ7 −𝑡7 )
12 12
ℎ7
2
-dimensionare tirant inferior, 7, ținând cont că, uzual pentru țevile pătrate standard,
6𝑀
t/h=0,05...0,15, (t/h=0,1): ℎ7 = 3√ î𝑚𝑎𝑥𝑠1
𝑡 4
= 54,05 𝑚𝑚.
(1−(1− 7 ) )𝜎𝑎𝑡
ℎ7
Din analiza datelor de mai sus se evidenţiază eforturile şi tensiunile pentru modelul dat. Tensiunea
maximă de forfecare generată de forţa Fz în punctele P6 şi P2 (fig. 2.7.6) are valoarea 2,69 MPa şi se
neglijează pentru calculul tensiunii echivalente. Tensiunea maximă normală generată de forţa FX şi
momentele MY ş MZ în punctul P7 (fig. 2.7.7.) are valoarea 66,43 MPa şi este mai mică decât tensiunea
admisibilă care are valoarea 110 MPa.
26
2.8. PROIECTAREA LEGATURII 6-7 (IMBINARE SUDATA)
I. Date de proiectare
Elementele 6 și 7 formează un subansamblu sudat și, deci, pentru acestea s-a ales material
sudabil, oțel S235, conform SR EN 10025-2 (STAS 500/2)
𝐹 𝑀𝑦7
0,7( 𝑥 + )
𝑎= 20 ℎ
= 3,62 𝑚𝑚, Unde: Fx=2650 N; My7=910650 N∙mm; h=60 mm; τafs=50
ℎ𝜏𝑎𝑓𝑠
MPa.
27
Se adoptă: a=4mm.
Din analiza rezultatelor obţinute în urma analizei cu MDESIGN a structurii elementului proiectat se
observă că tensiunea maximă de forfecare generată este de 8,363 MPa care este mai mica decat tensiunea
admisibila de forfecare 50MPa. Tot odata tensiunea maximă normală generată are valoarea 50,324 MPa şi
este mai mică decât tensiunea admisibilă care are valoarea 80 MPa.
28
2.9. PROIECTAREA LEGĂTURILOR 7-8
2.9.1. PROIECTAREA LEGĂTURII 7-8, ȚEAVĂ-ȚEAVĂ PĂTRATĂ
I. Date de proiectare
Specificații impuse:
29
Adoptarea parametrilor geometrici funcționali și constructivi:
-țevile pătrate interioară și exterioară, au dimensiunile: h7=60 mm; t7=5 mm; h8=70 mm,
t8=5 mm.
216000L2-256500L-725112000=0
216000L2-244500L-53100000=0
𝐿′1 = 58,53 𝑚𝑚
𝐿′′1 = 16,25 𝑚𝑚
Se adoptă L=60 mm.
Unde s-a considerat: σas=60 MPa; H=60 mm; Fz=450 N; Fy=250 N; Mx7=76500 N∙mm;
My7=1007100 N∙mm; Mz7=73750 N∙mm.
30
2.9.2. PROIECTAREA LEGĂTURII 7-8, ASAMBLARE PRIN
BOLȚ
I. Date de proiectare
Specificații impuse:
a) Forța exterioară: Fx=2850 N.
b) Tipul sarcinii: statică.
c) Date despre asamblare: țeava pătrată interioară are dimensiunea h7=60 mm și grosimea
t7=5 mm; țeava pătrată exterioară are dimensiunea h8=70 mm și grosimea t8=5 mm.
d) Tipul legăturii(asamblării): cu contact conform
31
Parametri geometrici principali:
-D7-diametrul bolțului (valoare standard);
-b7-poziția găurii în țeava 7;
-b8-poziția găurii în țeava 8.
Date cunscute:
-despre încărcare:Fx=2850 N.
-despre materiale: σ02=235MPa, σas=60...80MPa(se adoptă σas=60MPa pentru oțelul
S235), τaf=70MPa.
Relații de calcul:
Unde s-a considerat: Fx=2850 N; σas=80 MPa; t7=5 mm; t8=5 mm.
Se adoptă din considerente tehnologice, dar și de interschimbabilitate, D7=10 mm.
Verificare bolț la forfecare:
𝑇 𝐹𝑥 4𝐹𝑥
𝜏𝑓 = = 2 = = 36,3 ≤ 80𝑀𝑃𝑎.
𝐴𝐹 𝜋𝐷7 𝜋𝐷72
4
32
VI. Verificare cu pachetul MDESIGN
Din analiza datelor de mai sus se evidenţiază eforturile şi tensiunile pentru trei cazuri de
ajustaje ale boţului: 1 - bolţ-furcă cu joc, bolţ-tirant cu joc; 2 - bolţ-furcă presat, bolţ-tirant cu
joc; 2 - bolţ-furcă cu joc, bolţ-tirant presat. Se observă că tensiunea maximă normala este de 21
MPa care este mai mica decat tensiunea normala admisibila de 60MPa.
I. Date de proiectare
33
Specificații impuse:
a) Forțele exterioare: Fx=2850 N; Fy=250 N; Fz= 450 N acționează la distanțele L1=56 mm;
L2=80 mm; L3=250 mm; L4=350 mm. Se calculează momentele în centrul barei centrale:
MX11 = FY (L1+L3) = 76500 Nmm, MZ11 = FY (L2 + L4) = 107500 Nmm,
MY11 = FX (L1 +L3) + FZ(L2 + L4) = 1065600 Nmm.
b) Tipul sarcinii: statică.
c) Restricții dimensionale: L5=Y1=350 mm; elementele 12/12’ și 11 se vor executa din țevi
cu profil pătrat care se vor asambla interior exterior;
Deoarece legăturile cu elementele adiacente sunt îmbinări prin sudare pentru bara centrală și
coloanele stânga/dreapta se adoptă, oțel S235, conform SR EN 10025-2(STAS 500/2).
34
IV. Schema de calcul
3 6(𝑀î𝑚𝑎𝑥𝐻 + 𝑀î𝑚𝑎𝑥𝑉 )
ℎ11 = = 49,43 𝑚𝑚
√ 𝑡 4
(1 − (1 − 11 ) )𝜎𝑎î
ℎ11
t11=6 mm
35
Se adoptă semifabricat țeavă pătrată cu dimensiunile h11=50 mm și t11=5 mm; ținând cont că
țeava 12 intră în țeava 11 rezultă, h12=40 mm.
-dimensionare coloană stânga/dreapta, 12/12’, ținând cont ca h12=40 mm, din care t12=4
mm, se adoptă semifabricat țeavă pătrată cu dimensiunile h12=40 și t12=4 mm.
Din analiza datelor de mai sus se evidenţiază eforturile şi tensiunile pentru modelul dat.
Tensiunea maximă de forfecare generată de forţa Fz în punctele P6 şi P2 are valoarea 0,33 MPa şi
se neglijează pentru calculul tensiunii echivalente. Tensiunea maximă normală generată de forţa
FX şi momentele MY ş MZ în punctul P7 are valoarea 47,23 MPa şi este mai mică decât tensiunea
admisibilă care are valoarea 110 MPa.
36
2.11. PROIECTAREA LEGĂTURILOR 8-9 ȘI 10-11 (ÎMBINĂRI
SUDATE)
I. Date de proiectare
Specificații impuse:
a) Forțele exterioare: Fx=2850 N, Fy=250 N; Fz=450 N acționează la distanțele L1=56 mm;
L2=80 mm; L3=250 mm; L4=350 mm, y=h11/2=25 mm. Se calculează momentele în
centrul flanșei 10: Mx10=Fy(L1+L3)= 76500 N∙mm; Mz10=Fy(L2+L4)= 107500 N∙mm;
My10=Fx(L1+L3)+Fz(L2+L4-y)= 1407750 N∙mm.
b) Tipul sarcinii: statică.
c) Restricții dimensionale: se impune ca dimensiunile flanșelor asamblate să permită
strângerea asamblării cu chei standard respectând condiția de gabarit minim;
d) Condiții de funcționare: coeficientul de frecare dintre flanșe, μ=0,15...0.25 (frecare
uscată, oțel-oțel); temperatura T=-300...400C; mediu de lucru exterior cu umezeală
avansată.
Elementele 8, 9, 10 și 11 formează subansambluri sudate și, deci pentru acestea s-a ales material
sudabil, oțel S235m conform SR EN 10025-2 (STAS 500/2).
37
Caracteristici și restricții funcționale și constructive:
-se impune asigurarea perpendicularității elementelor sudate.
Parametrii geometrici principali:
-grosimea cordonului de sudură a este mai mică decât grosimea peretelui țevii t8,11=5mm.
Date cunoscute:
-despre încărcare: Fx=2850 N; My10= 1407750 N∙mm.
-despre forme și dimensiuni: latura h=50 mm.
-despre material: σ02=235 MPa; σat=80 MPa; τafs=0,65σat=50 MPa.
Relații de calcul:
-dimensionare sudură:
𝐹 𝑀𝑦10
0,7( 2𝑥 + )
𝑎= ℎ = 6,9 𝑚𝑚
ℎ𝜏𝑎𝑓𝑠
Se adoptă: a=7 mm.
S-a considerat: Fx=2850 N; My10=811650 N∙mm; h=50 mm; τafs=60 MPa.
38
VI. Verificare cu pachetul MDESIGN
I. Date de proiectare
Specificații impuse:
a) Forțele exterioare: Fx=2850 N; Fy=250 N; Fz=450 N acționează la distanțele L1=56 mm;
L2=80 mm; L3=250 mm; L4=350 mm; y=h11+g9+g10=66 mm. Se calculează momentele în
39
centrul flanșei 9: Mx10=Fy(L1+L3)= 76500 N∙mm; Mz10=Fy(L2+L4)= 107500 N∙mm;
My10=Fx(L1+L3)+Fz(L2+L4-y)= 1407750 N∙mm.
b) Tipul sarcinii: statică.
c) Restricții dimensionale: se impune ca dimensiunile flanșelor asamblate să permită
strângerea asamblării cu chei standard respectând condiția de gabarit minim.
-pentru flanșele 9 și 10 se adoptă semifabricat de tip platbandă și, tinând cont că în centru
se va suda corpul tirantului (h8+a≈75 mm) și spre exterior se va aloca spațiu de acțiune a cheii de
fixare (≈Φ28 mm pentru șuruburi de pana la M10), cu dimensiunea Lf=L+2d=100 mm și
grosimea g=8 mm;
-găurile de trecere a șuruburilor cu diametrul D1 se vor dispune în colțurile unui pătrat cu latura
L=h8+2d+2a=84 mm.
40
IV. Schema de calcul
Date cunoscute:
-despre forme și dimensiuni: flanșă pătrată cu Lf=100 mm; L=84 mm; a=(Lf-L)/2=8 mm;
𝐿 𝐿
𝑟1 = 𝑟2 = 𝑟3 = 𝑟4 = √(2)2 + (2)2 = 60 𝑚𝑚.
-despre încărcare: Fx=2850 N; Fy=250 N; Fz=450 N; Mx10= 76500 N∙mm; Mz10= 107500
N∙mm; My10= 1407750 N∙mm.
-despre material: grupa caracteristicilor materialului 6.8, σ02=480MPa; c=1,5...2,5;
σac=σ02/c=190...320MPa (se adoptă σat=200MPa);
-despre frecare: coeficientul de frecare de alunecare în filet, μ=0,2; coeficientul dintre
piuliță și flanșa 10, μ1=0,2.
Relații de calcul:
-forțele din șuruburi generate de momentul Mz10 care solicită asamblarea axial excentric:
𝑀 𝑀𝑧10 𝐿+𝑎 𝑀 𝑀𝑧10 𝑎
𝐹𝑎ș1𝑧10 = ∙ 2 2
= 318,62 𝑁 𝐹𝑎ș2𝑧10 = ∙ 2 = 27,7 𝑁
2 𝐿 + (𝐿 + 𝑎) 2 𝐿 + (𝐿 + 𝑎)2
𝑀 𝑀 𝑎 𝑀𝑧10 𝑀𝑧10 𝐿+𝑎
𝐹𝑎ș3𝑧10 = 𝑧10 ∙ 2 2
= 27,7 𝑁 𝐹𝑎ș4 = ∙ = 318,62 𝑁
2 𝐿 (𝐿+𝑎) 2 𝐿 +(𝐿+𝑎)2
2
-forțele din șuruburi generate de momentul My10 care solicită asamblarea axial excentric:
41
-forțele din șuruburi generate de rezultanta forțelor Fy și Fz, 𝐹𝑦𝑧 = √𝐹𝑦2 + 𝐹𝑧2 , care
solicită asamblarea transversal centric:
𝐹𝑦𝑧 √𝐹𝑦2 +𝐹𝑧2 𝐹𝑦𝑧 √𝐹𝑦2 +𝐹𝑧2 𝐹𝑦𝑧 √𝐹𝑦2 +𝐹𝑧2 𝐹𝑦𝑧
𝐹𝑎ș1 = = 643,47 𝑁 𝐹𝑎ș2 = = 643,47 𝑁 𝐹𝑎ș3 = = 643,47 𝑁 𝐹𝑎ș4 =
4𝜇 4𝜇 4𝜇
√𝐹𝑦2 +𝐹𝑧2
= 643,47 𝑁 , unde 𝜇=0,2
4𝜇
-forțele din șuruburi generate de momentul Mx10 care solicită asamblarea transversal
centric:
𝑀 𝑟1 1
𝐹𝑎ș1𝑥10 = 𝑀𝑥10 ∙ ∙ = 1593,75 𝑁
𝑟12 + 𝑟22 + 𝑟32 + 𝑟42 𝜇
𝑀 𝑟2 1
𝐹𝑎ș2𝑥10 = 𝑀𝑥10 ∙ 2 2 2 2 ∙ 𝜇 = 1593,75 𝑁
𝑟1 + 𝑟2 + 𝑟3 + 𝑟4
𝑀 𝑟3 1
𝐹𝑎ș3𝑥10 = 𝑀𝑥10 ∙ 2 ∙ = 1593,75 𝑁
𝑟1 + 𝑟22 + 𝑟32 + 𝑟42 𝜇
𝑀 𝑟4 1
𝐹𝑎ș4𝑥10 = 𝑀𝑥10 ∙ 2 2 2 2 ∙ 𝜇 = 1593,75 𝑁
𝑟1 + 𝑟2 + 𝑟3 + 𝑟4
Calculul forțelor axiale totale din șuruburi:
𝐹𝑥 𝑀 𝑀 𝐹𝑦10 𝑀
𝐹𝑎ș1 = 𝐹𝑎ș1 + 𝐹𝑎ș1𝑧10 + 𝐹𝑎ș1𝑦𝑧 + 𝐹𝑎ș1 + 𝐹𝑎ș1𝑥10 = 7440,79 𝑁
𝐹 𝑀 𝑀 𝐹 𝑀
+ 𝐹𝑎ș2𝑧10 + 𝐹𝑎ș2𝑦𝑧 + 𝐹𝑎ș2
𝑥 𝑦10
𝐹𝑎ș2 = 𝐹𝑎ș2 + 𝐹𝑎ș2𝑥10 = 7149,87 𝑁
𝑥 𝐹 𝑀 𝑀𝑦𝑧 𝐹𝑦10 𝑀
𝐹𝑎ș3 = 𝐹𝑎ș3 + 𝐹𝑎ș3𝑧10 + 𝐹𝑎ș3 + 𝐹𝑎ș3 + 𝐹𝑎ș3𝑥10 = 3340,24 𝑁
𝐹 𝑀 𝑀 𝐹 𝑀
+ 𝐹𝑎ș4𝑧10 + 𝐹𝑎ș4𝑦𝑧 + 𝐹𝑎ș4
𝑥 𝑦10
𝐹𝑎ș4 = 𝐹𝑎ș4 + 𝐹𝑎ș4𝑥10 = 3631,16 𝑁
Încărcarea maximă Faș=max(Faș1, Faș2, Faș3, Faș4)= 7440,79 N indică că șurubul 1 este cel mai
solicitat și va fi dimensionat conform calculului de rezistență.
Calculul de rezistență:
42
Recomandări pentru adoptarea parametrilor tehnologici și de reprezentare:
-cotele privind lungimile tijei filetate și tijei șurubului s-au determinat ținând cont de
grosimea piuliței m=8 mm, șaiba plată, șaiba Grower;
-dimensiunile șurubului au fost preluate din STAS;
I. Date de proiectare
Specificații impuse:
a) Forțele exterioare: Fx=2850 N; Fy=250 N; Fz=450 N; acționează la distanțele L1=56 mm;
L2=80 mm; L3=250 mm; L4=350 mm; 𝐿′5 = 350 𝑚𝑚. Se calculează forțele și momentele
în centrul asamblării cu bolț: FXs=FXd=Fx/2=1425 N; FZs=FZd=Fz/2=225 N;
Mx11=Fy(L1+L3)/2= 41250 N∙mm; Mz11=Fy(L2+L4)/2+Fx𝐿′5 /2=492500 N∙mm;
My11=Fx(L1+L3)/2+Fz(L2+L4)/2=514700 N∙mm.
Elementele 11 și 12/12’ sunt incluse în subansamble sudate și, deci, pentru acestea s-a ales
material sudabil, oțel S235, conform SR EN 10025-2 (STAS 500/2).
43
III. Alegerea formei constructive
150000L2-1610350L-295500000=0
150000L2-1567850L-22950000=0
𝐿′1 = 51,57 𝑚𝑚
𝐿′′1 = 18,98 𝑚𝑚.
I. Date de proiectare
45
III. Alegerea formei constructive
Date cunoscute:
Relații de calcul:
46
V. Proiectarea formei tehnologice
47
2.14 CALCULUL ELEMENTULUI 13/13’
I.Date de proiectare
48
Caracteristici şi restricţii funcţionale şi constructive:
- se adopta semifabricat de tip platbandă cu dimensiunile secţiunii b13 şi grosimea g;
Adoptarea parametrilor geometrici funcţionali şi constructivi:
- se adoptă, pornind de la dimensiunea cordonului de sudură gabaritul exterior al
acesteia este delimitat de un contur pătrat cu latura de 45 mm;
- se adoptă, a = 84 mm; b=8.4 mm
Relaţii de calcul:
- efortul de încovoiere în secţiunea critică (pentru modelul simplificat): Mî max = MZ13+
FYs L6 = 92750 Nmm;
- condiţia de rezistenţă la încovoiere în secţiunea critică,
𝑀 𝑀𝑖𝑚𝑎𝑥
𝜎𝑚𝑎𝑥 = 𝜎𝑖 = 𝑖𝑚𝑎𝑥 = 𝑏 ℎ2
≤ 𝜎𝑎𝑖 (PRC-A.1.3.1.4.1)
𝑊𝑧 13 13
6
- dimensionare, din rel. PRC-A.1.3.1.4.1, se determină lăţimea tirantului
49
6𝑀𝑖𝑚𝑎𝑥 6∗92750
ℎ13 = √ 𝑏 = √ 90∗110 = 7,49 mm(PRC-A.1.3.1.4.2)
13 𝜎𝑎𝑖
I.Date de proiectare
Specificaţii impuse:
a. Forţele exterioare: FX = 2850 N, FY = 250 N, FZ = 450 N acţioneză la distanţele L1 =
56 mm, L2 = 80 mm, L3 = 250 mm, L4= 350 mm, L5 = 350 mm; se calculează forţele şi
momentele în centrul îmbinării sudate 12-13 (12’-13’); FXs = 1425 N,
FYs = 125 N, FZs = 225 N; MX13 = FY (L1+L3)/2 = 37750 Nmm, MZ13 = FY (L2+L4)/2 = 53750
Nmm, MY13 = FX (L1+L3)/2 + FZ (L2 + L4)/2 = 412700 Nmm;
b. Tipul sarcinii: statică
c. Date despre asamblare; coloana stânga/dreapta este din ţeva pătrată cu latura h12 = 40 mm
şi grosimea t12 = 4 mm; tirantul stânga/dreapta este din platbandă cu lăţimea b13 = 90 m şi
grosimea g13 = 8 mm;
50
II.Alegerea materialului, tratamentelor termice şi tehnologiei
Elementele 12, 13, şi 12’, 13’ formează subansambluri sudate şi, deci, pentru acestea s-a
ales material sudabil, oţel S235, conform SR EN 10025-2 (STAS 500/2). 02 = 235 MPa; r=
360 MPa;
51
- despre materiale: 𝜎 02 = 235 MPa – tensiunea limită de curgere a materialului ţevilor; 𝜎
at = 80 MPa – tensiunea admisibilă la tracţiune; τafs = 0,65 𝜎 at = 50 MPa tensiunea
admisibilă la forfecare a sudurii
Relaţii de calcul:
- Condiţia de rezistenţă la forfecare a sudurii,
Tensiunile de forfecare datorate forţei FXs şi momentului MY13,
𝑭𝒔 𝟎. 𝟕𝑭𝑿𝑺 𝑭𝒔 𝟎. 𝟕𝑴𝒀𝟏𝟑
𝝉𝒇𝒔𝑭 = = , 𝝉𝒇𝒔𝑴 = =
𝑨𝒔 𝟒𝒂𝒉 𝑨𝒔 𝟐𝒉𝒂𝒉
𝟎. 𝟕 𝑭𝑿 𝑴𝒀𝟏𝟑
𝝉𝒇𝒔 = 𝝉𝒇𝒔𝑭 + 𝝉𝒇𝒔𝑴 = ( + ) ≤ 𝝉𝒂𝒇𝒔
𝟐𝒂𝒉 𝟐 𝒉
- Dimensionare sudură
Din relaţia, SUD-A.1.1.1.4.2, se obţine grosimea cordonului de sudură,
𝑭 𝑴
𝟎.𝟕( 𝑿 + 𝒀𝟏𝟑 )
𝟐 𝒉
𝒂= = 0,93 mm;
𝟐𝒉𝝉𝒂𝒇𝒔
Se adoptă, din considerente tehnologice, grosimea cordonului de sudură, a = 2 mm.
52
2.16 CALCULUL ELEMENTULUI 3/3’
I.Date de proiectare
53
Caracteristici şi restricţii funcţionale şi constructive:
- se adopta semifabricat de tip platbandă cu dimensiunile secţiunii b1 = b13 = 90 mm şi
grosimea g = 8 mm;
Adoptarea parametrilor geometrici funcţionali şi constructivi:
- se adoptă a = 75 mm; b=7,5 mm, aceleaşi dimeniuni de poziţionare a găurilor ca în
cazul tirantului 13.
Date cunoscute (pentru modelul simplificat):despre încărcare: FYs = 125 N, MX3 = 52850 Nmm,
aplicate static;
- despre formă şi dimensiuni: platbandă cu dimensiunile, b3 = 90 mm; grosimea
h3 necunoscută; L7 = 150 mm
- despre material: σ02 = 235 MPa – tensiunea limită de curgere; c = 1,5…2,5 - coieficientul
de siguranţă; σat = σ02/c = 235/1,5…2,5 = 90…150 MPa – tensiunea admisibilă la tracţiune (se
adoptă, σat = 90 MPa); σaî = (1,05…1,1) σat (σaî = 95 MPa)
Relaţii de calcul:
- efortul de încovoiere în secţiunea critică (pentru modelul simplificat):
Mî max = MX3 + FYs L7 = 79100 Nmm;
unde MX3 = 52850 Nmm, FYs = 175 N, L7 = 150 mm
- condiţia de rezistenţă la încovoiere în secţiunea critică,
- dimensionare, din rel. PRC-A.1.3.1.4.1, se determină lăţimea tirantului
54
6𝑀𝑖𝑚𝑎𝑥 6 ∗ 79100
ℎ3 = √ =√ = 7,45 𝑚𝑚
𝑏13 𝜎𝑎𝑖 90 ∗ 95
55
2.17. CALCULUL LEGATURII 13-3/13’-3’ (ASAMBLARE PRIN SURUBURI)
I.Date de proiectare
Subtema de proiectare
Să se proiecteze asamblarea cu şuruburi solicitate combinat (axial şi transversal) care leagă
tirantul 13/13’ de suportul 3/3’ fig. AFS-A.2.1.1.1 cu funcţia principală de transmitere a
sarcinilor (forţe şi momente)
Specificaţii impuse:
a. Forţele exterioare: FX = 2850 N, FY = 250 N, FZ = 450 N acţioneză la distanţele L1 = 56
mm; L2 = 80 mm; L3 = 250 mm; L4 = 350 mm; L5 = 350 mm; L6 = 300 mm; se
calculează forţele şi momentele în centrul asamblării: FXs = 1425 N, FYs = 125 N, FZs =
225 N; MX3 = FY (L1+L3)/2 = 52850 Nmm, MZ3 = FY (L2+ L4+ L6)/2 = 92750 Nmm (din
considerente de simetrie nu se ia în considerare momentul forţei FX),
MY3 = FX (L1 +L3)/2 + FZ (L2 + L4+ L6)/2 = 444200 Nmm;
c. Restricţii dimensionale: dimensiunile elementelor asamblate fiind cunoscute se vor
adopta 4 şuruburi care for fi dispuse în vârfurile unui pătrat cu dimeniunile maxim
posibil;
d. Condiţii de funcţionare: coieficientul de frecare dintre elementele 13 şi 3 (13’ şi 3’), µ =
0,15…0,25 (frecare usată, oţel-oţel);
56
III.Adoptarea formelor constructive
57
𝐿 𝐿
r1 = r2 = r3 = r4 =√(2)2 + (2)2 = 49,49 mm; unde L=70 mm
- despre încărcare: FXs = 1425 N, FYs = 125 N, FZs = 225 N; MX3 = 52850 Nmm,
MZ3 = 92750 Nmm, MY3 = 444200 Nmm;
- despre material: grupa caracteristicilor materialului 6.8, 02 = 480 MPa – tensiunea
limită de curgere; c = 1,5…2,5 - coieficientul de siguranţă; σac = σ02/c = 480/1,5…2,5 =
190…320 MPa – tensiunea admisibilă la tracţiune (se adoptă, σat = 200 MPa)
- depre frecare: coeficeientul de frecare de alunecare în filet, µ = 0,2; coeficeientul de
frecare de alunecare dintre piuliţă şi flanşa 10, µ1 = 0,2;
Relaţii de calcul
Calculul forţelor axiale din şuruburi corespunzător fiecărei încărcări:
- forţele din şuruburi generate de forţa FYs care solicită asamblarea axial centric;
𝐹𝑋𝑠 𝐹 𝐹𝑋𝑠 𝐹
𝐹𝑎𝑠1 = 4𝑋𝑠 = 181,25 𝑁; 𝐹𝑎𝑠2 = 4𝑋𝑠 = 181,25 𝑁;
𝐹
𝑋𝑠 𝐹𝑋𝑠 𝐹
𝑋𝑠 𝐹𝑋𝑠
𝐹𝑎𝑠3 = = 181,25 𝑁; 𝐹𝑎𝑠4 = = 181,25 𝑁;
4 4
- forţele din şuruburi generate de momentul MZ3 care solicită asamblarea axial excentric
𝑀𝑍3 𝑀 𝐿+𝑎 𝑀 𝑀 𝑎
𝐹𝑎𝑠1 = 2𝑍3 𝐿2 +(𝐿+𝑎)2 = 328,31 𝑁;𝐹𝑎𝑠2𝑍3 = 2𝑍3 𝐿2 +(𝐿+𝑎)2 = 41,03 N;
𝑀 𝑀𝑍3 𝑎 𝑀 𝑀𝑍3 𝐿+𝑎
𝐹𝑎𝑠3𝑍3 = = 41,03 N;𝐹𝑎𝑠4𝑍3 = = 328,31 𝑁;
2 𝐿2 +(𝐿+𝑎)2 2 𝐿2 +(𝐿+𝑎)2
- forţele din şuruburi generate de momentul MX3 care solicită asamblarea axial excentric
𝑀𝑋3 𝑀 𝐿+𝑎 𝑀 𝑀 𝐿+𝑎
𝐹𝑎𝑠1 = 2𝑋3 𝐿2 +(𝐿+𝑎)2 = 187,07 𝑁;𝐹𝑎𝑠2𝑋3 = 2𝑋3 𝐿2 +(𝐿+𝑎)2 = 187,07 𝑁;
𝑀 𝑀𝑋3 𝑎 𝑀 𝑀𝑋3 𝑎
𝐹𝑎𝑠3𝑋3 = = 23,38 𝑁;𝐹𝑎𝑠4𝑋3 = = 23,38 𝑁;
2 𝐿2 +(𝐿+𝑎)2 2 𝐿2 +(𝐿+𝑎)2
- forţele din şuruburi generate de rezultanta forţelor FYs şi FZs (√𝐹𝑌2 + 𝐹𝑍2 ) care solicită
asamblarea transversal centric
2 +𝐹2
√𝐹𝑌𝑠 2 +𝐹2
√𝐹𝑌𝑠
𝐹 𝑍𝑠 𝐹 𝑍𝑠
𝑌𝑍 𝑌𝑍
𝐹𝑎𝑠1 = = 574,52 𝑁;𝐹𝑎𝑠2 = = 574,52 𝑁;
4𝜇 4𝜇
2 +𝐹2
√𝐹𝑌𝑠 2 +𝐹2
√𝐹𝑌𝑠
𝐹𝑌𝑍 𝑍𝑠 𝐹𝑌𝑍 𝑍𝑠
𝐹𝑎𝑠3 = = 574,52 𝑁;𝐹𝑎𝑠4 = = 574,52 𝑁;
4𝜇 4𝜇
58
- forţele din şuruburi generate de momentul MY3 care solicită asamblarea transversal centric
𝑀𝑌3 𝑟1 1
𝐹𝑎𝑠1 = 𝑀𝑌3 𝑟 2 +𝑟 2 +𝑟 2 +𝑟 2 𝜇 = 11219,43 𝑁;
1 2 3 4
𝑀 1 𝑟 1
𝐹𝑎𝑠2𝑌3 = 𝑀𝑌3 𝑟 2 +𝑟 2 +𝑟 2 +𝑟 2 𝜇 = 11219,43 𝑁;
1 2 3 4
𝑀 𝑟1 1
𝐹𝑎𝑠3𝑌3 = 𝑀𝑌3 𝑟 2 +𝑟 2 +𝑟 2 +𝑟 2 𝜇 = 11219,43 𝑁;
1 2 3 4
𝑀 1 𝑟 1
𝐹𝑎𝑠4𝑌3 = 𝑀𝑌3 𝑟 2 +𝑟 2 +𝑟 2 +𝑟 2 𝜇 = 11219,43 𝑁;
1 2 3 4
Încărcarea maximă Faş = max(𝐹𝑎𝑠1 , 𝐹𝑎𝑠2 , 𝐹𝑎𝑠3 , 𝐹𝑎𝑠4 ) = 12490,58 N indică că şurubul 1 (fig.
PRC-A.2.1.4.1 ) este cel mai solicitat şi va fi dimensionat conform calculului de rezistenţă.
Calculul de rezistenţă
- dimensionarea şurubului cel mai solicitat din condiţiă de rezistenţă la tracţiune (tab. AFS-
T.8.3.1.1, β =1,1 ) presupune determinarea diametrului interor al filetului necesar,
59
V. Proiectarea formei tehnologice
Recomandări pentru adoptarea parametrilor tehnologici şi de reprezentare:
- cotele privind lungimile tijei filetate şi tijei şurubului s-au determinat ţinând cont de
grosimea piuliţei, m = 8 mm (fer. AFS-P.3), şaiba plată (fer. AFS-P.4), şaiba Grower (fer. AFS-
P.5);
- dimensiunile şurubului au fost preluate din fer. AFS-P.6;
- rugozitatea de prelucrare a alrzajelor pieselor 3 şi 13, Ra = 6,3 µm
60
Desen
61
62