Cibersuicidul este poate unul din cele mai mari dez avantaje ale procesului de dezvoltare a

tehnologiilor IT şi globalizarea Internetului. Acesta este cu adevărat o idee diavolească - o

nouă varietate de sinucidere în grup sau individuală, săvârşită cu ajutorul internet-resurselor.
Păcatul de sinucidere reprezintă o înţelegere între două sau mai multe persoane cu privire la
săvârşirea unor acţiuni suicidale conform unui scenariu prestabilit. Aceşti oameni stabilesc de
comun acord locul, momentul şi mijlocul înfăptuirii sinuciderii comune.
Astfel, în octombrie 2004, în Japonia, nouă oameni s-au trimis singuri pe lumea cealaltă după
ce se înţeleseseră în prealabil prin intermediul Internetului.
Ei s-au otrăvit în mod intenţionat cu oxid de carbon. La sfârşitul lunii septembrie a aceluiaşi
an, în circumstanţe similare, în Japonia şi-au pus capăt zilelor încă patru oameni, iar în
S.U.A., în anul 2005, s-a reuşit prevenirea unei tentative de sinucidere în masă a treizeci şi
una de femei. Un tânăr locuitor al statului Oregon a găsit pe Internet nişte femei instabile
emoţional, aflate în stare de depresie. El a încheiat cu acestea un pact de sinucidere colectivă
în ziua Sfântului Valentin. Arestatul plănuia să organizeze transmiterea în direct prin Internet
a sinuciderii femeilor...
Din păcate, avem mai mult decât destule exemple de acest gen. Daca e să ne amintim de
ultimele cazuri de cibersuicid înregistrate în număr de mai multe de 130 în 2016-2017, în
Rusia şi unele foste țări URSS ca Ucraina, Republica Moldova, dar şi în regiunea transnistrea,
prin intermediul unui joc, numit ,,Balena Albastra", a cărui victime sunt copiii şi adolescenţii,
vom observa cu mare întristare ca numai timp de 15-16 ani cibersuicidul a luat amploare şi se
extinde într-un mod îngrijorător de diavolesc.
Pe Internet există destule jocuri dar şi site-uri care propun descrieri amănunţite, bine ilustrate-
ale metodelor de sinucidere.
Materialele de acest gen îi împing la păcat de moarte nu numai pe oamenii cu psihic instabil,
dar şi pe copiii şi adolescenţi curioşi, inconştienţi, lipsiţi de dragostea şi prietenia părinţilor,
lipsa de comunicare între aceştia.
Creştinul apreciază o asemenea năzuinţă spre moarte ca pe o insuflare a diavolului, care este
ucigaş de oameni dintru început (In 8,44). Nu degeaba el, ispitindu-L pe Hristos, L-a adus în
Ierusalim, şi L-a aşezat pe aripa templului, şi I-a zis: ,,Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te
de aici jos", însă Mântuitorul, spre zidirea noastră, a tuturor, a răspuns: Să nu ispiteşti pe
Domnul Dumnezeul Tău (Lc.4,9,12).
Aşadar, dependenţa de Internet este legată de forme cât se poate de diverse ale activităţii on-
line. De aceea, Internetul trebuie utilizat cu mare prudenţă. Este important să ştim nu numai
cum să intrăm în el, ci şi cum să ieşim din el.
Pentru acest scop este necesar, în particular, să înţelegem motivaţiile dorințelor şi acțiunilor
noastre.
Nu degeaba Internetul a fost supranumit ,,Păianjenul" global.
Această imagine caracterizează excelent măsura răspândirii, influenței sale şi... pericolului pe
care îl reprezintă.
Din punct de vedere al creştinismului, pe om îl momesc, pe urmă îl şi trag în acest păienjeniş
tocmaii demonii - iar aceştia au din plin viclenie, experiență, şi cunosc foarte bine slabiciunile
firii omeneşti. Internetomania poartă amprenta ,,stilului" lor.
Este potrivit să amintim aici remarcabilul aforism al Apostolului Pavel: Toate îmi sunt
îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos; toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de
ceva... Toate îmi sunt îngăduite., dar nu toate zidesc (I Cor.6, 12; 10, 23). Dacă ne-am ghida
în practică după aceste cuvinte biblice, am fi în stare să evităm multe probleme. Izbăveşte-ne,
Doamne, din cursa vânătorilor (Ps.90,3)!