Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dispersia in Fibrele Optice PDF
Dispersia in Fibrele Optice PDF
Conținut
Întrebări
- Dispersie intermodală
o dispersia de mod
o dispersia multimod
o dispersia multicale
- Dispersie intramodală
o Dispersia datorată materialului
o Dispersia de ghid de undă
Dispersia de mod se explică foarte simplu pe baza fenomenului de reflexie totală care stă
la baza propagării prin fibră conform căruia lumina se poate transmite pe diverse trasee
corespunzătoare la diverse moduri. Considerând o fibră multimod cu salt de indice de
refracție lumina ce se transmite în lungul axei miezului are, evident, cel mai scurt traseu în
comparație cu situația reflexiilor repetate în interiorul miezului fibrei pentru a ajunge la
destinație. Deoarece în oricare situație viteza de propagare este aceeași rezultă o întârziere
între diversele moduri de propagare. Ca soluție în acest caz se pot considera fibrele optice
având profil gradat al miezului. Transmisia rămâne tot multimod, dar lumina pe diverse cai în
interiorul miezului se va propaga la viteze diferite de la ax la suprafața de separație miez-
înveliș datorită faptului că viteza de grup, vg , într-un anumit mediu depinde de indicele de
c0
refracție de grup, ng , vg = , iar profilul acestui indice este ales astfel încât viteza de grup
ng
să crească în raport cu distanţa de la axul fibrei.
Dispersia multimod apare doar în cazul fibrelor multimod pentru care diferite moduri de
propagare sunt caracterizate de viteze de propagare diferite. În consecință unda globală,
văzută ca o superpoziție între aceste moduri de propagare va fi diferită la intrarea şi la ieșirea
fibrei optice. Prin folosirea unui profil de indice de refracție adecvat acest efect poate fi redus
semnificativ. Comparând astfel profilul gradat de indice de refracție cu profilul cu salt de
indice de refracție se observa diferența între cele două tipuri de fibră:
1
Formula lui Sellmeier pentru materiale optice transparente – dependenţa de lungimea de undă a indicelui de
Aj λ 2 0.6961663λ 2 0.4079426λ 2 0.8974794λ 2
refracţie: n (λ ) = 1 + ∑ = 1+ + + ,
j λ 2 − Bj λ 2 − 0.06840432 λ 2 − 0.11624142 λ 2 − 9.8961612
unde λ se exprimă în [µ m] .
4
vor apărea fenomenele de dispersie şi lățirea pulsului la recepție. Acest tip de dispersie va
avea un caracter dominant în cazul fibrelor monomod, deci în cazul comunicațiilor de
date, în special la sistemele de transmisie cu rate mari folosite pe distante lungi. Dispersia
de material este definită prin relația:
1 dng (λ )
∆tmat (λ ) =
c0 d λ
din care reiese dependenţa de derivata de ordinul întâi a indicelui de refracție în raport cu
lungimea de undă.
Dispersia de ghid de undă poate fi întâlnită şi în cazul fibrelor optice monomod dar
şi la cele multimod din moment ce este o proprietate a oricărui mod de propagare însă nu mai
poate fi descrisă ca până acum pe baza fenomenului de reflexie totală care presupune o
propagare doar în interiorul miezului fibrei optice. În realitate, chiar şi în cazul fibrelor
monomod, distribuția spațială a intensității luminii se extinde şi la regiunea din învelișul fibrei
optice. Oricum, cu cât λ creşte, cu atât distribuția spațială a intensității luminoase cuprinde o
mai bună parte din înveliș. Deoarece miezul şi învelișul au indici de refracție diferiți, ambele
fracțiuni din mod, cel care se propagă prin miez şi cel care se propagă prin învelișul fibrei
optice, vor fi caracterizate de viteze de propagare diferite. Acest tip de dispersie depinde de
lungimea de undă a unui anumit mod, datorită formei ghidului de undă (fibrei) şi profilului
indicelui de refracție în lungul razei miezului şi învelișului fibrei optice. În consecință va
rezulta şi în acest caz o lățire a pulsului recepționat. Spre deosebire de celelalte tipuri de
dispersie, aceasta poate lua şi valori negative şi deci o creștere a λ conduce la o scădere a
vitezei de propagare.
Dispersia cromatică
∆tc (λ ) = ∆tmat (λ ) + ∆t gu (λ )
6
Dispersia de ghid de undă, ∆t gu , are valori mici pentru fibrele monomod cu salt de indice de
refracție şi cu o valoare aproape constantă pentru lungimi de undă cuprinse în intervalul
[1100,1600]nm . În vederea reducerii limitărilor datorate fenomenului de dispersie s-au
proiectat fibre optice cu diverse valori absolute de dispersie, cu diverse pante de dispersie, etc.
În timp ce ∆tmat poate fi diminuată prin doparea sticlei, ∆t gu poate fi modificată relativ simplu
prin stabilirea anumitor profile de indice de refracție pentru miezul fibrei optice (de exemplu
utilizarea unui profil de variaţie triunghiulară).
Pentru fibrele monomod, în urma evaluării acestor dispersii, cea mai dominantă este
dispersia intramodală care conduce la lățirea pulsului la recepție prin dependenţa de lungimea
de undă. Pe lângă aceasta, dispersia de polarizare de mod, PMD, are un efect mai important şi
trebuie evaluată/măsurată ea conducând la același rezultat de lăţire a pulsului la recepție prin
dependenţa de polarizare.
∂β 1 ∂2β 1 ∂3β
β (ω ) = β 0 + (ω − ω0 ) + 2
(ω − ω0 ) 2 + 3
(ω − ω0 )3 + …
∂ω 2 ∂ω 6 ∂ω
unde termenii din descompunere reprezintă diferite ordine ale dispersiei cu următoarele
semnificații:
2π c ∂ 2 β
∆t c = − ⋅
λ 2 ∂ω 2
Deoarece dispersia şi panta sunt normate la lungimea fibrei măsurate este foarte important să
se măsoare cu mare precizie această lungime (eroare în măsurarea lungimii fibrei de 10%
conduce la 10% eroare pentru măsurarea dispersiei).
Astfel, modificări ale temperaturii în timpul măsurătorilor pot afecta rezultatele obţinute şi
deci se recomandă ca înaintea startării oricăror măsurători să se ajungă la un echilibru termic.
De exemplu, variaţii de +0.1 C în timpul măsurătorilor efectuate pe un interval de lungimi de
undă de 100nm pot introduce erori de ordinul a ±0.4nm . Ca urmare fie se recurge la izolarea
fibrelor de măsurat acolo unde este posibil, fie măsurarea într-un timp suficient de scurt.
Reflexiile optice într-un sistem pot conduce la erori de măsurare prin dependenţa lungimii
de undă de interferenţe ceea ce ar conduce la deplasări de fază eronate. Problemele sunt cu
atât mai mari cu cât se folosesc laseri coerenţi ca surse de lumină. În aceste condiţii reflexiile
totale trebuie menţinute sub un nivel de −30dB (conectorii trebuie curăţaţi).
Lungimile optime de fibre optice din punct de vedere al acurateţei maxime provin din
compromisul făcut între întârzieri mari şi intensitate luminoasă mai mică de transmis pe
măsură ce lungimea fibrei creşte. Valori optime sunt: 13km pentru 1310nm , respectiv 22km
pentru 1550nm .
Aşa cum a fost menţionat mai sus, pe lângă dispersia cromatică, dispersia datorată
polarizării modurilor (Polarization Mode Dispersion - PMD) de propagare trebuie cunoscută,
∆t p , ea având importanţă cu atât mai mare cu cât ratele de transmisie pe fibrele optice sunt
mai mari. Pentru înțelegerea fenomenelor care stau la baza PMD trebuie cunoscute câteva
noțiuni care stau la baza propagării undelor de lumină în materialele solide.
9
În mediile izotrope (toate proprietățile fizice sunt independente de direcția spațială) ambele
componente, orizontală şi verticală, au aceeași viteză de propagare şi se conservă polarizarea
originală a undei luminoase. În mediile anizotrope (proprietățile fizice, cum ar fi de exemplu
indicele de refracție, depind de punctul de evaluare) cele două componente au viteze de
propagare diferite rezultând astfel o întârziere la recepție între cele două direcții de polarizare
şi deci apare fenomenul de dispersie de polarizare. Timpul diferențial de întârziere de grup
(DGD – Differential Group Delay) definit ca diferența între timpii de propagare a
componentelor pe cele două axe de polarizare stă la bază PMD (PMD este media valorilor
DGD).
În cazul fibrelor optice acest fenomen fizic se numește birefringenţă optică şi are ca origini
fie asimetrii geometrice (miez eliptic ce conduce la diferite viteze de propagare pe cele doua
axe ale elipsei), fie de material (anizotropii în material conducând la valori diferite ale
10
indicelui de refracție pe cele două axe) şi deci constantele de defazare pe cele două axe, β x şi
β y , ale undelor ortogonal polarizate sunt diferite între ele. Intensitatea fenomenului este
evaluată prin modulul diferenţei dintre indicii de refracţie efectivi, nx şi ny , corespunzători
constantelor de propagare diferite ale celor două unde:
c0
∆nB = nx − n y = βx − β y
ω
mărime care nu este constantă din cauza variaţiilor fluctuante ale formei miezului şi ale
anizotropiei, rezultând astfel variaţii fluctuante ale polarizării. Ambele efecte provin din
procesul de fabricație (imperfecțiuni la fabricarea fibrelor) sau din condițiile de stres termic şi
mecanic în cazul plasării fibrei optice în lucru, condiții care de cele mai multe ori variază în
timp (vezi reprezentarea DGD pentru măsurători la diferenţe de 1 minut la care corespund
variații de cel puțin 1ps , iar ∆t p = 0.65ps ) şi sunt impredictibile.
∆t p
poate fi evaluată prin diferenţa dintre timpii de propagare pe cele două axe de polarizare:
L L d βx d β y d ω d ( ∆nB )
∆t p = −
vgx vgy
=L −
dω dω
=L
dω
( βx − βy ) = L
c0 dω
Acest tip de dispersie este diferit faţă de mecanismele clasice ale dispersiei din punct
de vedere al ordinului de mărime dar şi pe baza caracteristicilor de bază. Comparativ cu
dispersia cromatică, de exemplu, nu este posibilă o fixare a unei valori de referinţă pentru
PMD ci mai degrabă stabilirea unui model statistic şi astfel este recomandat să se facă diverse
măsurători de PMD relativ la o fibră optică, în diferite condiţii externe pentru a obține o
anumită distribuție care să definească limitele maxime ale dispersiei. O altă diferenţă a PMD
faţă de celelalte tipuri de dispersie este dependenţa de lungimea fibrei şi în acest sens s-a
demonstrat că ∆t p nu variază direct proporțional cu lungimea fibrei de măsurat ci cu radicalul
acesteia (aproximaţie rezultată pe baza evaluării medii pătratice a ∆t p deoarece birefringenţa
nu este constantă, ∆t 2p ). În plus s-a observat ca PMD nu depinde foarte puternic de lungimea
11
de undă2 pe care se transmite pulsul luminos. În aceste condiții unitatea de măsură a ∆t p este
ps .
km
2
Dependenţa de lungimea de undă se aplică la coeficientul PMD de ordinul doi, măsurat in
ps
( nm ⋅ km ) .
12
cunoscute pentru a determina dacă este posibilă o transmisie la o rată mai mare pe o reţea
existentă ori, unde este cazul, dispunerea de unităţi de compensare.
Desfăşurarea lucrării
Întrebări