Slujba Sfinţilor Mucenici Ermil Diaconul Şi Stratonic Temnicerul

SLUJBA
SLUJBA SFINŢILOR MUCENICI ERMIL DIACONUL ŞI STRATONIC TEMNICERUL
În această zi se cântă împreună şi slujba cuvioşilor părinţi ucişi în Sinai şi în Rait, pentru că în
ziua de 14 se odovăieşte Praznicul sfintei şi dumnezeieştii Arătări.
LA VECERNIE
La Doamne, strigat-am..., se cântă stihirile pe 6: 3 ale mucenicilor şi 3 ale cuvioşilor.

Stihirile mucenicilor, glasul al 4-lea:
Podobie: Dat-ai semn...
Ermil cel mărit şi Stratonic cugetătorul de Dumnezeu, doimea cea minunată, mărturisind
Treimea cea nezidită, după multe chinuri şi suferinţe au biruit înşelăciunea mulţimii idolilor şi
încununându-se cu cununi de biruinţă, se roagă să se dăruiască lumii pace şi mare milă. Făcându-
te slujitor Cuvântului, mucenice Ermil, cu alegerea dumnezeiescului Duh, şi vopsind veşmântul
preoţiei cu petele sângelui tău, ai făcut-o cu adevărat mai sfinţită şi mai strălucită. Şi acum te-ai
mutat în locaşurile împărăteşti cele înţelegătoare, făcându-te rugător fierbinte pentru cei ce te
cinstesc.
Fiind legaţi din porunca judecătorului, aţi fost aşezaţi într-un coş şi sfârşit fericit şi înecare în ape
primind amândoi, înţelepteşte aţi înecat într-însa pe mult-iscusitul vrăjmaş; iar acum petrecând în
ceruri cu bucurie, rugaţi-vă pentru toţi, vitejilor luptători.
Stihirile cuvioşilor părinţi, glasul al 8-lea:

Podobie: Ce vă vom numi pe voi sfinţilor...
Mult v-aţi luptat sfinţilor îndurând vitejeşte pornirea barbarilor; şi cu osârdie punându-vă
sufletele înaintea săbiilor, v-aţi încununat cu cununi muceniceşti; iar acum petreceţi cu îngerii
după vrednicie. Mare este răbdarea voastră şi mai mari sunt darurile voastre. Rugaţi-vă să se
mântuiască sufletele noastre. Cuvioşi ai lui Hristos, nebăgând în seamă cele trecătoare ale vieţii,
de bunăvoie v-aţi luptat, supunând vitejeşte cugetul trupului; iar prin sabie săvârşindu-vă, întru
Hristos petreceţi acum, după vrednicie, cu îngerii. Pentru aceasta, cinstind pomenirea voastră, vă
rugăm: rugaţi-vă să se mântuiască sufletele noastre. Binevieţuind sfinţilor şi urmând vitejeşte
luptele mucenicilor, din cer aţi luat darurile după rânduială; că aţi dispreţuit săbiile, chinuri
asemenea lor răbdând; că împreună cu dânşii să vă încununaţi cu cununa muceniciei. Rugaţi-vă
să se mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., glasul al 8-lea:

Alcătuire a lui Studitul.
Cuvioşilor părinţi, cugetând ziua şi noaptea la legea Domnului, v-aţi învrednicit a vă face
împreună-sădiţi cu pomul vieţii, şi roada voastră a odrăslit cununi de biruinţă. Deci, având
îndrăzneală către Judecătorul Dumnezeu, cereţi şi nouă iertare şi mare milă.
Şi acum..., a Praznicului, asemenea:
Astăzi făptura se luminează; astăzi se veselesc toate cele cereşti împreună cu cele pământeşti.
Îngerii se amestecă cu oamenii laolaltă. Ca unde este de faţă împăratul, acolo este şi buna
rânduială. Deci să mergem la Iordan să vedem toţi pe Ioan cum botează creştetul cel nefăcut de
mână. Pentru aceasta cântând cântare apostolească, cu un glas să strigăm: arătatu-s-a harul lui
Dumnezeu, cel mântuitor, tuturor oamenilor, luminând şi dând credincioşilor mare milă.
LA STIHOAVNĂ
Se pun stihirile, glasul al 2-lea:
Podobie: Casa Efratului...
Arătatu-s-a Raza slavei Tatălui în apele Iordanului, curăţind cu botezul întinăciunea sufletelor
noastre.
Stih: Marea a văzut şi a fugit; Iordanul s-a întors înapoi.
Primeşte ca un rob, proorocule Ioan, pe Mântuitorul lumii, şi botează pe Făcătorul, spre înnoirea
oamenilor.
Stih: Ce-ţi este ţie, mare, că ai fugit; şi ţie Iordane, că te-ai întors înapoi?
Venit-a luminarea, izbăvirea s-a arătat în râul Iordanului; să ne adunăm dar, ca să ne curăţim şi
să cântăm pe Iubitorul de oameni.
Petrecând viaţa cea întocmai cu îngerii prin osteneli sihăstreşti, cuvioşilor părinţi, aţi plecat
trupul înfrânării şi ca pe un rob l-aţi supus Duhului. Şi făcându-vă lucrători poruncilor Domnului,
aţi păzit frumuseţea chipului celui dintâi şi aţi dus până la capăt luptele muceniceşti, prin sudorile
sihăstreşti. Şi împodobindu-vă cu îndoite cununi, neîncetat rugaţi-vă Mântuitorului să ne
mântuim noi.
Oştile îngereşti s-au spăimântat văzându-te pe Tine astăzi în Iordan stând gol, Mântuitorule, în
ape, şi plecându-Ţi preacuratul Tău creştet ca să fii botezat de Ioan. Că sărăcind de bunăvoie, ai
îmbogăţit lumea, Doamne, slavă Ţie.
Troparul mucenicilor, glasul al 4-lea:
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine,
Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor
neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase
Dumnezeule.
Slavă..., al cuvioşilor, asemenea:
Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci pururi cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de
la noi; ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.
Şi acum..., al Praznicului: În Iordan botezându-Te...
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul..., se cântă troparul Praznicului (o dată) şi al mucenicilor,

Slavă..., al cuvioşilor, şi acum..., iarăşi al Praznicului.
După Catisma întâia, se cântă Sedealna cuvioşilor, glasul al 4-lea:

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...
Botezatu-v-aţi în trei chipuri, al treilea botez fiind cel prin credinţă. Că cel dintâi botez a fost
acela al focului, prin apa şi prin dumnezeiescul Duh; al doilea, cel prin lacrimi în Rait şi în Sinai
şi oriunde nevoindu-vă cu tărie aţi petrecut pe pământ viaţa, întocmai ca îngerii, fericiţilor; iar al
treilea l-aţi primit jertfindu-vă, ca niste berbeci aleşi, pentru Hristos Dumnezeu. Pe Acesta
neîncetat rugaţi-L, cu umilinţă, să mântuiască sufletele noastre.
Slavă... Şi acum..., al Praznicului, glasul al 3-lea:

Podobie: Fecioara astăzi...
Stăpânul astăzi a venit la Iordan, botezându-Se în ape de dumnezeiescul Înaintemergător. Şi de

sus, Tatăl a mărturisit: Acesta este Fiul Meu cel iubit; şi Duhul S-a arătat, în chip de porumb,
peste Dânsul.
După Catisma a doua, se cântă Sedealna cuvioşilor, glasul al 4-lea:

Podobie: Degrab ne întâmpină...
Încărunţind în pustiu cu dreapta cinstire de Dumnezeu şi nimicind, cu înfrânarea, patimile, ca

finicul limpede aţi înflorit, aducând oamenilor roadele, hrănitoare de suflet şi mai dulci decât
mierea, ale faptelor bune, de Dumnezeu purtătorilor. Pentru aceasta mărim cu credinţă
pomenirea voastră.
Slavă... Şi acum..., a Praznicului:
Apele Iordanului le-ai sfinţit şi stăpânirea păcatului ai sfărâmat-o, Hristoase, Dumnezeul nostru.
Plecatu-Te-ai pe Tine sub mâna Înaintemergătorului şi ai mântuit din înşelăciune neamul
omenesc. Pentru aceasta Te rugăm, mântuieşte lumea Ta.
Psalmul 50.
CANOANELE
Se pun trei Canoane:
Canonul al doilea al praznicului, cu irmosul pe 6;
Canonul mucenicilor, pe 4; şi
Canonul cuvioşilor, pe 4.
Canonul mucenicilor
Alcătuire a lui Iosif.
Cântarea I-a, glasul al 8-lea:
Irmos: Să cântăm Domnului...
Cinstiţi întocmai ca nişte stele dumnezeiesc-strălucitoare v-aţi arătat pe cerul Bisericii,

înţelepţilor, luminându-ne pe noi cu străluciri dumnezeieşti, mucenicilor. Aprinzându-vă cu focul
Duhului, v-aţi arătat ca nişte cărbuni înţelegători, pururea lăudaţilor, şi aţi stins văpaia idolilor,
cu apele sângiurilor voastre. Spălându-vă cu apele lui Hristos, Cel ce a înecat în Iordan
nelegiuirea noastră, aţi uscat râurile necredinţei, mucenicilor.
A Născătoarei:
Opreşte curgerile păcatelor mele, ceea ce ai veştejit stricăciunea morţii, cu naşterea ta. Şi-mi dă
umilinţă, Născătoare de Dumnezeu, preacurată.
Canonul cuvioşilor
Alcătuire a lui Iosif
Cântarea I-a, glasul al 4-lea:
Irmos: Adâncul Mării Roşii...
Făcându-vă asemenea luminii, prin sihăstrie, preafericiţi-lor, în chip lămurit v-aţi arătat
dumnezeieşti la înfăţişare, prin vărsarea sângelui. Pentru aceasta vă veseliţi împreună cu sihaştrii
lui Hristos şi cu mucenicii. În marea lacrimilor voastre aţi înecat mai întâi, înţelepţilor, pe
Faraonul cel înţelegător; iar pe urmă, cu pâraiele sângiurilor, l-aţi omorât şi l-aţi trimis la
piericiune. Dătătorul de lumină, Domnul, luminând cu răbdarea nevoinţele voastre, slujitori ai lui
Hristos, aţi făcut luminoasă şi lămurită lupta voastră, strălucind mai mult decât razele soarelui.
Slavă...
Nici strâmtorarea, nici stăruinţa durerilor, nici desăvârşita depărtare de grijile lumeşti,
nevoitorilor, nici năvălirea cea sălbatică a barbarilor nu v-au departat pe voi de la nădejdea de
mai bine.
Şi acum..., a Născătoarei:
Domnul, Care după fire este întru totul nemărginit, încape întru tine, stăpână, făcându-Se om,
pentru milostivire, ca să mântuiască pe cei muritori, pentru negrăita Lui iubire de oameni.
Canonul mucenicilor
Cântarea a 3-a:
Irmos: Frica Ta, Doamne...
Urând nestatornicia celor trecătoare, aţi dorit desfătarea cea netrecătoare a celor viitoare, vitejilor
ostaşi ai împăratului tuturor. Vitejeşte aţi stat, cugetătorilor de Dumnezeu, împotriva celui ce în
chip nelegiuit poruncea să vă plecaţi la necredinţă, şi aţi primit cununi de biruinţă din ceruri.
Surpat-aţi la pământ chipurile înşelăciunii, nerătăcitorilor mucenici ai lui Hristos; şi v-aţi ridicat
pe voi locaşuri cinstite şi stâlpi ai cunoaşterii de Dumnezeu.
A Născătoarei:
Sabia, care mai înainte se întorcea asupra mea, îmi dă mie acum intrare în rai, ruşinându-se de
suliţa care a împuns pe Cel născut din tine, Maică-Fecioară.
Canonul cuvioşilor
Irmos: Nu întru înţelepciune...
Cu cuget smerit slujind lui Dumnezeu, aţi zdrobit semeţia vrăjmaşului, fericiţilor, când aţi fost
tăiaţi cu sabia şi omorâţi. Uitându-vă, înţelepţilor, la veşnicia celor stătătoare, aţi lepădat
micimea celor nestătătoare şi trecătoare. Pentru aceea vă fericim, cuvioşilor mucenici.
Slavă...
Supunându-vă legii celei dumnezeieşti, cu cuget încrezător, aţi omorât dulceţile trupului, prin
înfrânare; şi acum nevoindu-vă, aţi ajuns la mărire.
Preasfântă, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel Preasfânt, sfinţeşte sufletele şi trupurile noastre, ale
celor ce te fericim pe tine, ceea ce eşti fără de prihană.
Irmosul:
Nu întru înţelepciune şi putere şi bogăţie ne lăudăm, ci întru Tine, înţelepciunea Părintelui cea
ipostatică, Hristoase. Că nu este Sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.
Sedealna mucenicilor, glasul 1:

Podobie: Mormântul Tău...
În ape dimpreună aţi luat fericitul sfârşit, înţelepţilor, înecând pe velier în ele, cu harul
Dumnezeului nostru, mucenicilor. Pentru aceasta primind cununi, ca nişte purtători de biruinţă,
vă veseliţi cu cetele îngerilor, cu care, împreună, aduceţi-vă aminte şi de noi.
Slavă..., a cuvioşilor, glasul al 4-lea:

Podobie: Degrab ne întâmpină...
Arătându-vă ca nişte străini şi ca nişte trecători prin pustietăţi şi colibe făcându-vă, aţi sihăstrit cu
adevărat, cuvioşilor, şi împodobindu-vă goliciunea cu îmbrăcămintea faptelor bune, v-aţi
asemănat patimilor lui Hristos. Pentru aceasta aţi şi primit junghiere de la barbari.
Cel ce Se îmbracă cu lumină ca şi cu o haină, Se îmbracă acum cu apele Iordanului, Hristos,

Dumnezeul nostru, pe Care îl mărturiseşte, de sus, împreună-şederea pe scaun cu Tatăl, iar de
jos, slava Domnului, care a venit peste Dânsul. Acesta este Cel ce ne luminează şi ne sfinţeşte pe
noi.
Canonul mucenicilor
Cântarea a 4-a:
Irmos: Auzit-am, Doamne...
Ca un slujitor al Cuvântului, mucenice Ermil, cu mare înflăcărare ai înfruntat, cu cuvintele tale,

nebunia cea necuvântătoare a celor fără de lege. Cugetătorii de Dumnezeu propovăduind o
singură fire a Dumnezeirii, o putere şi o domnie, au defăimat înşelăciunea mulţimii idolilor.
Sfâşiat fiind, spânzurat şi de tot felul de suferinţe înconjurat, ai rămas neclintit, luptătorule Ermil,
mucenice, înţelepţitule de Dumnezeu.
A Născătoarei:
Dormind în lenevire şi cu păcatul fiind acoperit, deşteaptă-mă iarăşi la pocăinţă, Preacurată, ca

una ce eşti Maică a Cuvântului.
Canonul cuvioşilor
Irmos: Ridicat pe Cruce...
Nebiruiţi fiind de patimile trupului, aţi biruit pe vrăjmaşi şi omorâţi fiind cu sabia, preafericiţilor,
v-aţi mutat împreună către viaţa cea cerească, bucurându-vă. Omorându-vă de bunăvoie mai
înainte de moarte, prin înfrânare, cuvioşilor, aţi primit de bunăvoie să fiţi omorâţi în chip cumplit
de săbiile celor fără de lege, încredinţaţi fiind de viaţa cea de dincolo de moarte. Ca nişte miei v-
aţi hrănit cu înfrânarea şi ca nişte berbeci aleşi aţi fost ucişi de ghearele lupilor celor vărsători de
sânge şi jertfă desăvârşită v-aţi adus, cuvioşilor, lui Hristos.
Slavă...
Preoţii şi bătrânii şi tinerii, care locuiau în Rait şi în Muntele Sinai, s-au făcut mucenici, vieţuind
în chip cuviincios şi de moarte silnică murind.
Domnul cel mai înainte de veci arătându-Se din Fecioară Prunc tânăr, şi făcându-Se om,
înnoieşte omenirea. Să-I cântăm Lui: slavă puterii Tale, Doamne.
Canonul mucenicilor
Cântarea a 5-a:
Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...
Norii chinurilor nu au acoperit vitejia voastră, mucenici prealăudaţi că s-au arătat cu mult mai
strălucitori decât soarele, povăţuind la lumină pe cei binecredincioşi, cu lumina dreptei cinstiri de
Dumnezeu, şi risipind întunericul demonilor. Trecând peste hotarele omenirii, de Dumnezeu
fericiţilor, şi unindu-vă, prin desăvârşite curăţiri, cu Cel mai presus de fire, aţi suferit, cu inima
neînduplecată, suferinţele cele amare şi sfâşierile şi chinurile. Vitejeşte ai stat împotriva
judecătorului, mărite mucenice Ermil, şi te-ai învrednicit să auzi glas din cer, preafericite, şi să
vorbeşti, cu dragoste, cu Cel ce te-a chemat, ca şi cu un întâistătător al întrecerilor şi întăritor al
mucenicilor Lui.
A Născătoarei:
Ca o frumoasă, ca o împodobită, ca una ce străluceşti întru curăţie ai întrupat pe Cuvântul cel

frumos întru frumuseţe, Maică-Fecioară, şi ai născut pe Cel ce dă tuturor fiinţă, cu lucrare
dumnezeiască, din bogăţia bunătăţii.
Canonul cuvioşilor
Irmos: Tu, Doamne, lumina mea...
Arătatu-v-aţi rai al desfătării, având în mijlocul vostru, pom al vieţii, pe Domnul, Care a primit
ca pe o jertfă sângele vostru. Pâraiele sângiurilor împreunându-le cu curgerile lacrimilor voastre,
purtătorilor de Dumnezeu, aţi înecat într-însele pe şarpele, cel cu multe chipuri.
Slavă...
Bunăvoinţa lui Dumnezeu v-aţi învrednicit a o vedea şi bucurie veşnică aţi luat, fericiţilor, în
locul ostenelilor şi suferinţelor voastre.
Născut-ai pe Dumnezeu mai presus de cuvânt şi de cuget şi ai rămas după naştere ca şi mai
înainte de naştere, fecioară, curată, de Dumnezeu dăruită.
Canonul mucenicilor
Cântarea a 6-a:
Irmos: Rugăciune înalţ către Domnul...
Plini fiind de ape făcătoare de viaţă, aţi fost aruncaţi în apele râurilor; şi întru acelea primind
sfârşitul, aţi înecat pe întâistătătorul răutăţii; iar acum ne izvorâţi nouă izvoare de tămăduire,
prealăudaţilor. Fără de împotrivire aruncaţi fiind într-un coş, aţi fost daţi adâncimii, purtătorilor
de biruinţă, şi v-aţi înălţat la viaţa dumnezeiască, aflând cu bucurie cele din veac nădăjduite de
voi, sfinţilor mucenici, cei mari la suflet. Arătatu-te-ai, mucenice Stratonic, pe când te chinuiau
amarnic şi te băteau, stâlp nemişcat de răbdare, sprijinindu-te pe temelia credinţei şi nimicind,
prin cuvinte şi prin fapte, împotrivirea prigonitorilor.
A Născătoarei:
Patimile sufletului meu celui neputincios şi durerea inimii, Fecioară, şi răzvrătirile cele de multe
feluri ale gândului meu vindecă-le, Născătoare de Dumnezeu, ca o milostivă, şi te rog fă să
înceteze viforul cel cumplit al patimilor mele.
Canonul cuvioşilor
Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas…
Rupându-vă din legăturile străduinţelor lumeşti, prin nevoinţe, v-aţi dezlegat de cătuşele trupului
prin moartea cea năpraznică şi v-aţi legat de Ziditorul cu dragostea cea nedezlegată. Arătându-vă
ca nişte munţi prin vieţuirea voastră cea înaltă, aţi supus sub picioarele lui Hristos pe cel ce
ameninţă că va cuprinde cu puterea munţii şi toată zidirea.
Slavă...
Adăpaţi fiind cu apele lacrimilor, fericiţilor, rodiţi, ca un pământ bun şi gras, spicul de grâu al
muceniciei, care se păstrează în jitniţele cele veşnice ale lui Hristos.
Adoarme valurile patimilor trupului meu cu rugăciunea ta cea neadormită, Fecioară, şi nu mă

lăsa să adorm în somnul cel prea greu al păcatului.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Biserica striga către Tine, Doamne, curăţindu-se de sângele
demonilor, cu sângele cel curs, prin milostivire, din coasta Ta.
CONDACUL, glasul al 2-lea:

Podobie: Cântând cele de sus...
De zbuciumul cel lumesc aţi fugit şi la limanul cel lin v-aţi mutat, prin sângiurile muceniciei; şi
cu ostenelile pustniciei v-aţi încununat. Pentru aceasta v-aţi şi arătat cu mucenicii şi cuvioşii
împreună-locuitori.
ICOS
Mădularele cele de pe pământ omorându-vă, eu chinuirea cea de viaţă purtătoare, patima lui
Hristos Dumnezeu aţi închipuit, întâi întru bună pustnicie, iar apoi iarăşi, întru lupta voastră
mucenicească. Pentru aceasta aţi şi primit de la El îndoite cununi pe capetele voastre, părinţilor,
gătindu-vă cort ceresc şi loc veşnic; unde acum, bucurându-vă, sunteţi văzuţi, împreună-locuitori
cu mucenicii şi cuvioşii.
SINAXAR
În această lună, în ziua a treisprezecea, pomenirea sfinţilor mucenici Ermil şi Stratonic. Aceşti
doi sfinţi mucenici au trăit pe vremea împăratului Liciniu. Sfântul Ermil era diacon şi,
mărturisind înaintea împăratului numele lui Hristos, mai întâi a fost bătut cu toiege de aramă
peste faţă. Şi cu toate că era plin de răni, el îndemna pe prietenul său Stratonic să nu se
spăimânteze şi să-şi ţină firea, căci atunci când Ermil era bătut cu toiege, Stratonic plângea de
mila lui. Atunci au priceput călăii că şi el este de un gând şi de o voinţă cu Ermil. Deci, fiind
întrebat de împărat, a mărturisit că este creştin. Atunci, bătându-l şi pe el, l-au aruncat împreună
cu Ermil, în apa Istrului, adică în Dunăre, unde amândoi au primit fericit sfârşit.
Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Iacob cel din Nisibe, în Mesopotamia.
Cuviosul Iacob s-a născut şi a crescut în marea cetate a Nisibei. Şi iubind viaţa cea paşnică şi
liniştită s-a retras în munţi şi s-a supus vitejeşte lipsurilor pustiului, vara fiind ars de soare, iarna
chinuit de ger şi de îngheţ. Hrana lui erau ierburile sălbatice, băutura apa, cu măsuri, iar haina, un
biet acoperământ. În timp ce îşi secătuia trupul în acest chip, dobândea multă hrană
duhovnicească pentru suflet. De aici îi venea îndrăzneala către Dumnezeu şi puterea de a vedea
cele viitoare; iar din harul Duhului Sfânt a primit puterea de a face minuni. Trecând odată pe o
cărare, a văzut câteva femei stând fără ruşine lângă un izvor. El a făcut ca izvorul să sece, iar
femeilor le-a albit părul capului. Rugat fiind, a făcut ca apa să izvorască iarăşi, însă pe femei le-a
lăsat cu capul înălbit. Pe un judecător persan, care făcuse o judecată nedreaptă, l-a îngrozit. Căci
aflându-se acolo o piatră mare, sfântul a blestemat-o de s-a zdrobit, aşa că a îngrozit pe cel ce
erau de faţă. Şi temându-se judecătorul a înnoit judecata şi a dat hotărâre dreaptă. Nişte
scamatori, lăsând să se creadă că unul din ei este mort, au cerut ajutor de la fericitul Iacob, care
trecea pe acolo. Fericitul a dat cu adevărat morţii pe cel prefăcut mort; dar după aceasta iarăşi l-a
înviat. Când era episcop în patria sa Nisibe, a fost de faţă şi el la sinodul de la Niceea, unde
necuratul Arie a fost anatematizat. Acesta după ce a fost caterisit, vrând prin viclenie să intre în
biserică şi să slujească, a murit, datorită rugăciunilor lui Iacob, vărsându-şi intestinele. Când
Sapor, împăratul perşilor, a venit şi a înconjurat Nisibe cu multe meşteşugiri, şi se gătea să intre
în cetate, sfântul numai s-a arătat, iar perşii au fost puşi pe fugă, căci un nor de muşte şi de
ţânţari războindu-se cu ei, le-a înţepat caii şi elefanţii, de au rupt legăturile şi s-au împrăştiat. Iar
împăratul, cuprins de nedumerire, s-a întors în ţara lui, fără nici un câştig. Făcând aceste minuni
şi ajungând la adânci bătrâneţi, fericitul Iacob a încetat din viaţă.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Atanasie, care, fiind bătut cu toiege, s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Pahomie şi Papirin, care în râu s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea târnosirii Mănăstirii proorocului Ilie, din Valea Adâncă.
Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Maxim Cavsocalivitul, care a sihăstrit în
Sfântul Munte al Athosului, la anul 1320, şi care în pace s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Canonul mucenicilor
Cântarea a 7-a:
Irmos: Tinerii evrei în cuptor...
Limba ta cea picurătoare de miere se aude din gura ta, liniştind amărăciunea mâhnirii lui
Stratonic, cel împreună-luptător cu tine, Ermil, care striga: Dumnezeule, bine eşti cuvântat în
veci. Toiag puternic având crucea cea mântuitoare, viteazule mucenice, şi răbdând toiege, cu
osârdie cânţi: bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci. Cel ce a mântuit, în chip
minunat, din pântecele chitului pe proorocul cel ţinut într-însul, Acela mântuieşte, după moarte,
din apele râurilor, moaştele cele purtătoare de biruinţă ale voastre, cei ce aţi câştigat răsplată în
lupte.
A Născătoarei:
Ca să dezlegi blestemul Evei te-ai sălăşluit în pântecele cel fără prihană, Hristoase, făcând să
ţâşnească izvoare de binecuvântare celor ce strigă: binecuvântat este rodul pântecelui tău,
Preacurată.
Canonul cuvioşilor
Irmos: Tinerii cei din Avraam...
Fiind străluciţi cu strălucirile înfrânării şi luminaţi cu sfinţitele lupte, mucenicilor, preamărit v-aţi
mutat către Strălucirea cea neapusă şi fii ai zilei v-aţi făcut. Înstrăinându-vă de bunăvoie de
dulceţile cele din lume, în chip minunat v-aţi unit cu Cel ce S-a arătat oamenilor în trup,
moştenind bunătăţile cele veşnice şi nepieritoare, cuvioşilor.
Slavă...
Dumnezeiescul Pavel şi Ioan, Teodul şi Nil şi după ei toţi cei ce au murit şi au vieţuit în chip
preamărit, pustnici şi lăudaţi mucenici, să fie fericiţi.
Şi acum…, a Născătoarei:
Pe tine ceea ce ai purtat cu adevărat în pântece Mana vieţii, te-a preînchipuit în chip vădit de
demult năstrapa cea purtătoare de mană. Bine eşti cuvântată tu între femei, Preacurată Stapână.
Canonul mucenicilor
Cântarea a 8-a:
Irmos: De şapte ori cuptorul...
Vrednicule de laudă, Ermil, rabzi cu bărbăţie să fii bătut şi cu sabia cumplit lovit şi de mulţimea
necazurilor înconjurat; iar lui Stratonic te-ai făcut povăţuitor, în luptele pentru dreapta cinstire de
Dumnezeu, cu care şi strigai: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînăltaţi pe Hristos în veci. Cei cu
cugetul neplecat şi viteji în luptă şi vrednici de darurile cele cereşti, pietrele cele nestemate,
turnurile de apărare a credincioşilor, când li s-a poruncit să se închine pietrelor, nu le-au dat
cinstire. Iar lui Dumnezeu, Stăpânului tuturor, strigau: popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Sfâşiind cu gheare de fier coastele tale tiranul, şi cu săbiile lovindu-te fără de milă, nu ţi-ai abătut
gândul ce era întărit cu dragostea cea dumnezeiască şi cugeta la frumuseţea Izbăvitorului. Căruia
acum, fără teamă, cu îndrăzneală strigi: popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
A Născătoarei:
Cel ce este în toate desăvârşit şi cu firea neapropiat, S-a arătat mie apropiat, îmbrăcându-Se cu
trup, din tine, ceea ce nu ştii de nuntă. Pe Acela cu sârguinţă roagă-L să risipească sarcina
fărădelegilor mele şi să mă mântuiască pe mine, cel ce cânt: preoţi binecuvântaţi, popoare
preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Canonul cuvioşilor
Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniil...
Ceata cea măreaţă a cuvioşilor, împodobită cu fapte bune sihăstreşti, arată astăzi pe toţi
dănţuitori dumnezeieşti, lăudând şi cântând lui Hristos: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului
pe Domnul. Înjunghiaţi aţi fost ca nişte miei, tăiaţi în bucăţi de săbiile barbarilor, şi v-aţi adus
jertfă desăvârşită Cuvântului, Care S-a jertfit, şi v-aţi sălăşluit în corturile celor întâi-născuţi,
cântând: lăudaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Binecuvântam pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Goi fiind de toată dulceaţa, cuvioşilor părinţi, aţi dezbrăcat pe vrăjmaşul cel rău, care a înşelat pe
strămoşi; şi ca nişte luptători, primind veşmânt sfinţit, l-aţi îmbrăcat cu ruşine, înţelepţilor.
Iarăşi se deschide prin tine raiul cel dintâi, de Dumnezeu dăruită Fecioară, şi se duce înăuntru
omul cel osândit întâi şi se îndumnezeieşte cu adevărat frământătura oamenilor, celor ce strigă:
toate lucrurile pe Domnul lăudaţi-L.
Irmosul:
Să lăudam, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi prea-înălţându-L întru

toţi vecii. Mâinile întinzându-şi Daniil în groapă a încleştat gurile leilor, cele deschise; şi puterea
focului au stins, încingâdu-se cu fapta bună, tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, strigând:
binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Canonul mucenicilor
Cântarea a 9-a:
Irmos: Spăimântatu-s-a tot auzul...
Trecând noianul chinurilor cu vetreala lui Hristos, mucenicilor, aţi ajuns la limanul odihnei, unde
sunt cetele mucenicilor şi adunarea drepţilor; acolo este lumina cea neapusă şi bucuria celor ce
prăznuiesc în duh. Cei luminaţi de strălucirea dumnezeiască, vitejii mucenici ai adevărului,
trecând întunericul cel adânc al chinurilor, au plecat către Soarele cel neapus, Care a strălucit mai
înainte de luceafăr; iar acum luminează sufletele noastre lumina mântuirii. Astăzi Biserica lui
Hristos săvârşind sfântă pomenirea nevoinţei voastre, preafericiţilor, prăznuieşte sărbătoare de
veselie şi purtătoare de lumină, slăvind pe Dumnezeu, Cel ce v-a dat vouă cununi şi mărindu-vă
pe voi ca pe nişte robi. Ridicaţi aţi fost cu adevărat, sfinţilor, către strălucita înălţime a
muceniciei şi aţi ajuns la capătul doririi voastre, cu adevărat fericiţilor, luând împărăţia lui
Dumnezeu cea netulburată, mucenice Stratonic, împreună cu Ermil cel înţelept şi de Dumnezeu
înţelepţit.
A Născătoarei:
Îndură-Te de mine, Mântuitorule, Cel ce Te-ai născut şi ai păzit, după naştere, nestricată pe ceea
ce Te-a născut, când vei şedea să judeci faptele mele, trecând cu vederea nelegiuirile şi păcatele
mele, că Cel ce eşti fără de păcat, ca un Dumnezeu milostiv şi iubitor de oameni.
Canonul cuvioşilor
Irmos: Hristos, piatra cea netăiată...
Veniţi să mărim cu glas mare, prin grăiri sfinţite, pe cuvioşii părinţi, care au vieţuit cu credinţă în
Rait şi în Sinai şi în chip cucernic s-au nevoit. Cât sunt de lăudate chinurile voastre cele
sihăstreşti, ostenitorilor în lupte; cât de peste măsură de mari sunt luptele prin care aţi biruit pe
înşelătorul. Cât de minunată este nevoinţa prin care, după lege, v-aţi încununat. Trupul şi sufletul
v-aţi închinat Domnului, după cuviinţă, şi sfinţindu-vă cu sudorile înfrânării, aţi uscat cu
curgerile sângiurilor marea răutăţii barbarilor.
Slavă...
Pomenirea voastră cea de Dumnezeu luminată, strălucind cu răsăriturile ostenelilor voastre cele
pentru Hristos, fericiţilor, luminează cugetele tuturor cu harul dumnezeiescului Duh, Care
lucrează toate.
Şi acum...., a Născătoarei:
Se spăimântează heruvimii de Cuvântul cel ce şade pe dânşii în chip de negrăit, văzându-L prunc
ţinut în braţele tale cele de Maică, Preacurată Stăpână, ceea ce eşti mai presus decât toată zidirea.
Irmosul:
Hristos, piatra cea netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine, muntele cel netăiat,
Fecioară, a fost tăiat, unind laolaltă firile cele deosebite. Pentru aceasta bucurându-ne, pe tine,
Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
LUMINÂNDA
Podobie: Femei auziţi glas...
Cântând cu dragoste sfinţită prăznuire a lui Ermil, cugetătorul de Dumnezeu, şi al lui Stratonic,
toţi lăudăm pe Hristos, Care S-a botezat astăzi de mâna lui Ioan în apele Iordanului, şi a
preamărit pe aceştia împreună, ca pe ai Săi dumnezeieşti mucenici.
Slavă..., altă Luminânda.
Prin ostenelile sihăstriei în chip desăvârşit aţi ucis pe şarpele, începătorul răutăţii; iar la sfârşitul
vostru aţi luat cununile muceniciei, cei ce sunteţi lauda părinţilor, şi mărirea mucenicilor,
mulţimea cea pururea prăznuită a preasfinţilor părinţi din Rait şi Sinai.
Şi acum..., a Praznicului:
Ziua de astăzi s-a făcut zi de lumină neapusă, că Hristos, Adevărul, a venit acum de S-a arătat.
Să-L lăudăm pe El cu cântări şi cu glasuri, după cuviinţă, ca pe Ziditorul şi Stăpânul. O, ce taină
nouă ! Făcătorul lui Adam de bunăvoia Lui S-a arătat om.
LA STIHOAVNĂ
Se pun stihirile Praznicului, glasul al 6-lea:
Podobie: Îngereştile puteri...
Veniţi credincioşilor cu simţirea inimii să alergăm la râul Iordanului şi, văzând pe Hristos că Se
botează cu trupul de la Ioan Înaintemergătorul, şi împreună cu dânsul teologhisind, să-I strigăm
Lui: bine eşti cuvântat Cel ce Te-ai arătat, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Stih: Marea a văzut şi a fugit; Iordanul s-a întors înapoi.
Acum toiagul lui Iesei a odrăslit chivotul cel dumnezeiesc şi de mană primitor, din care a ieşit
Floarea vieţii cea nepieritoare. De Care spăimântându-se Iordanul şi cu mâna pipăindu-L Ioan,
striga cu credinţă: bine eşti cuvântat Cel ce Te-ai arătat, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Stih: Ce-ţi este ţie, mare, că ai fugit; şi ţie Iordane, că te-ai întors înapoi?
Puterilor cereşti aduceţi cântări, oamenilor psălmuiţi într-un glas şi vă bucuraţi! Că, iată,
Stăpânul, strălucirea Tatălui, vine la apele Iordanului şi botezându-Se de rob, pe noi ne-a
mântuit. Bine eşti cuvântat Cel ce Te-ai arătat, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Slavă..., a cuvioşilor, glasul al 6-lea:
Fericiţi sunteţi, cuvioşilor şi mucenicilor ai lui Hristos Dumnezeu: cuvioşi, ca pentru dreptate aţi
fost prigoniţi; şi mucenici, că sabia nu v-a despărţit pe voi de dragostea lui Hristos; bucuraţi-vă
pentru aceasta, că plata voastră multă este în ceruri.

Alcătuire a lui Anatolie.
Astăzi făptura se luminează; astăzi se veselesc toate cele cereşti împreună cu cele pământeşti.
Îngerii şi oamenii se amestecă laolaltă. Că unde este de faţă împăratul este şi buna rânduială.
Deci să alergăm la Iordan, să vedem toţi pe Ioan, cum botează creştetul cel nefăcut de mână.
Pentru aceasta cântând cântare apostolească, cu un glas să strigăm: arătatu-s-a harul lui
Dumnezeu, cel mântuitor, tuturor oamenilor, luminând şi dând credincioşilor mare milă.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei, după rânduială, şi otpustul.
LA LITURGHIE
La Fericiri se pun:
din Canonul al doilea al Praznicului,
Cântarea a 8-a pe 4 şi din Canonul mucenicilor,
Cântarea a 6-a pe 4.
După Vohod şi tropare, Prochimenul şi stihul zilei.
Apostolul din Epistola a doua către Timotei (I, 1-2, 8-10):

Pavel, apostol al lui Hristos Iisus, prin voinţa lui Dumnezeu...
(caută vineri în săptămâna a 27-a după Rusalii).
Aliluia al zilei.
Evanghelia de la Luca (XX, 1-8):

În vremea aceea, când învăţa Iisus poporul în Templu...
(caută miercuri în săptămâna a 28-a după Rusalii).
CHINONICUL
Praznicului: Arătatu-s-a darul lui Dumnezeu cel mântuitor tuturor oamenilor. Aliluia.
CHINONICUL
Sfinţilor: Bucuraţi-vă drepţilor întru Domnul; celor drepţi se cuvine laudă.
Sursa: Mineiul (lunile ianuarie-iulie), Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2001

Slujba Sfântului Ierarh Iacob Putneanul,
Mitropolitul Moldovei
15 Mai
LA VECERNIA MICĂ
La Doamne strigat-am..., stihirile pe 4, glasul 1, podobie: Ceea ce eşti bucuria...
Cum se arată primăvara peste pământ, înviind toată firea şi odrăslind bucurie, astfel slăvită
prăznuirea ta de acum se arată creştinilor, cu miresme slăvite și cântări duhovniceşti, Iacob
fericite, veselindu-ne (de două ori).
Pe Sfântul Iacob Putneanul, pe vasul harului, pe cel împreună ctitor cu Ştefan Voievod veniţi toti
credincioşii să îl cinstim în cântări de laudă, că solitor se arată către Dumnezeu pentru cei ce îl
cinstesc pe el. Cu netrupeştile cete veselindu-te acum și înălțând în ceruri întreita cântare
Atotțiitorului Dumnezeu, nu-i uita, Ierarhe, pe cei ce săvârşesc cu evlavie preacinstită pomenirea
ta.
Astăzi ne-a răsărit, ca un luceafăr al Zilei celei neînserate și ca o stea a Soarelui celui mare,
minunatul Iacob ierarhul. Veniţi, dar, adunându-ne, cinstită prăznuirea lui să o săvârșim
duhovnicește şi în cântări să-l lăudăm, că se roagă pururea pentru sufletele noastre.
Şi acum..., a praznicului
La Stihoavnă, Stihirile, glasul al 2-lea:
Podobie: Casa Efratului...
Luceafăr Putnei te-ai arătat, fericite, lumina Zilei neînserate strălucind-o cu sfântă prăznuirea ta.
Stih: Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă şi se vor veseli în aşternuturile lor.
Stând ca un Ierarh acum la tronul slavei, de la Domnul mijloceşte-ne iertare de păcate și milă,
Sfinte Iacob.
Stih: Cântaţi Domnului cântare nouă, lauda Lui în adunarea celor cuvioşi.
Lăcaş al iubirii de oameni, întru Domnul, şi vas al înţelepciunii celei de sus te-ai arătat, Sfinte
Iacob preaminunate.
Slavă...,
Părinte şi Fiule şi Duhule, Preasfântă Treime si Unime, pe cei ce cântă Ţie de-a pururea,
miluiește-i.
Şi acum..., a praznicului, sau aceasta, asemenea:
Maica lui Dumnezeu, ceea ce România a doua ta grădină o ai numit, păzeşte-o pururea de cel
viclean.
Troparul Sfântului, glasul al 3-lea:
Grija cea lumească lepădând şi viaţă pustnicească trăind, ca un bun păstor turma cea
cuvântătoare a Moldovei ai păzit, pentru aceasta cu îngerii în ceruri te veseleşti, Sfinte Ierarhe
Iacob, Arhiereul lui Hristos; roagă-te pentru sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., a praznicului Ectenia şi Apolisul.
LA VECERNIA MARE
După Psalmul 103, se cântă Fericit bărbatul..., starea întâi.
La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 8: Stihirile ierarhului, glasul al 2-lea, podobie: Când de pe

lemn...
Astăzi prăznuire nouă şi slăvită săvârșim la Putna, care ca soarele luminează mulţimile
dreptcredincioşilor, pomenirea preabunului Ierarh, Sfântul Iacob, cel blând, răbdător şi râvnitor
în Hristos, care se arată rugător preafierbinte către Dumnezeu pentru cei ce îl cinstesc cu evlavie.
Cetei Ierarhilor din cer, ca un Ierarh te-ai adăugat, preamilostiv și smerit, Marelui Arhiereu
slujind în cele de jos, și cu cetele Sfinţilor acum, fericite, jertfa cea de laudă aduci Acestuia; deci,
înaintea Lui mâinile ridicând cu îndrăznire, pentru noi mijloceşte, spre milostivire plecându-L.
Slujitor credincios te-ai făcut Celui ce pe Cruce de voie S-a răstignit pentru noi, însuţi
răstignindu-te cu vieţuirea ta; că, urmând Aceluia în iubire de oameni, păstor sprijinitor te-ai
arătat turmei cuvântătoare, Sfinte Iacob; pentru aceasta roagă-te lui Hristos să-i dăruiască iertare
de greşeli, pururea din primejdii izbăvind-o.
Alte Stihiri, glasul al 4-lea, podobie: Ca pe un viteaz...
Răsădit la izvoarele cele vii ale harului, Sfinte, pom bun după roade te-ai arătat, şi întru Duhul ai
odrăslit mlădițe vii pe Sila şi pe Natan şi pe blândul Paisie; cu aceştia acum, bucurându-te în
ceruri, Sfinte, mijloceşte iertare celor ce săvârşesc pomenirea ta.
Cu zdrobirea de inimă ai zdrobit preacumplitele năvăliri diavoleşti, Sfinte Iacob; şi, cu post
nevoindu-te, ai strunit a trupului înclinare spre păcat, întărindu-te pururea de la Duhul Sfânt; de
al Cărui har învredniceşte-i şi pe cei care îţi cântă, Sfinte, cu credinţă si cu dragoste.
După schimă Eftimie te-ai numit, pe deplin vădind adevărul lucrurilor cu numele; că dovedind
bună inimă în toate ispitele, Părinte, ai veselit inimile credincioşilor prin cuvântul tău şi prin
fapte, Sfinte Ierarhe, deci și inimile noastre cu harul tău veseleste-le.
Mintea ta, cu voirile cele spre dumnezeieşti lucrări, prin credinţă fiind împodobită, de Dumnezeu
înţelepţite, şi luminat îndumnezeită, preaslăvite, deși era întru muritoare şi stricăcioasă fiinţă, la
nestricăciune a gândit, preaînţelepte, şi a câştigat strălucirea celor fără de trupuri, cu nepătimirea
încununându-se. Pentru aceasta, Părinte Ierarhe Iacob, dobândind îndrăznire către Domnul,
roagă-te pururea pentru cei ce cu credinţă cinstesc pomenirea ta.
Vohod,
Lumină lină... Prochimenul zilei şi
Paremiile:
Din înţelepciunea lui Solomon, citire: (3:1-9)
Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu și chinul nu se va atinge de ele. În ochii celor
nepricepuţi ei au părut că sunt morţi și a fost socotită nenorocire ieşirea lor și nimicire plecarea
lor dintre noi, dar ei sunt în pace. Şi chiar dacă înaintea feţei oamenilor au primit chinuri,
nădejdea lor este plină de nemurire; şi, puţin fiind pedepsiţi, cu mari binefaceri vor fi dăruiţi, că
Dumnezeu i-a încercat si i-a aflat vrednici de El. Ca aurul în topitoare i-a lămurit şi ca pe o jertfă
de ardere întreagă i-a primit. Şi în vremea cercetării lor vor străluci și vor fi ca scânteile ce
aleargă pe mirişte. Judeca-vor neamuri şi vor stăpâni popoare şi Domnul va împărăţi peste ei în
veci. Cei ce nădăjduiesc spre El vor înţelege adevărul şi credincioşii vor rămâne lângă El în
iubire; că har și milă va dărui cuvioşilor Lui şi va purta grijă de aleşii Sai.
Din înţelepciunea lui Solomon, citire: (5:15 - 6: 3)
Drepţii în veci vor fi vii şi răsplata lor este întru Domnul, iar Cel preaînalt poartă grijă de ei.
Pentru aceasta, vor primi împărăţia luminii şi cununa frumuseţii din mâna Domnului; căci cu
dreapta Sa îi va acoperi şi cu braţul Său îi va ocroti. Va lua râvna Lui în loc de armă si va
întrarma făptura spre izbândă asupra vrăjmaşilor. Îmbrăca-Se-va ca într-o platoşă cu dreptatea şi
îşi va pune coif judecata cea nefățarnică.
Va lua cuvioșia ca pavăză nebiruită şi va ascuţi cumplita mânie ca o sabie; şi lumea va porni
război împreună cu El asupra celor fără de minte. Ca nişte săgeţi bine îndreptate, fulgerele vor
porni din nori, ca dintr-un arc bine încordat, și vor lovi la țintă. Și din mânia Sa, ca dintr-o
praştie, va fi aruncat noian de grindină.
Se va întărâta asupra lor apa mării şi râurile îi vor îneca deodată. Va sta împotriva lor duhul
Puterii şi ca o vijelie îi va risipi. Astfel, fărădelegea va pustii tot pământul şi răutatea va răsturna
tronurile celor puternici. Auziţi, dar, împăraţi, şi înţelegeţi! Învăţaţi-vă judecători ai marginilor
pământului! Ascultaţi, cei ce stăpâniţi mulţimi și cei ce vă trufiți cu mulţimea popoarelor. Că de
la Domnul s-a dat vouă stăpânirea, şi puterea de la Cel preaînalt.
Din înţelepciunea lui Solomon, citire: (4: 7-15)
Dreptul, de va ajunge să se sfârșească, întru odihnă va fi. Că bătrânețea cinstită nu este cea dată
de lungimea vieţii, nici nu se măsoară după numărul anilor. Ci căruntețea este, la oameni,
înţelepciunea, iar vârsta bătrâneții este viața neîntinată. Ajungând plăcut lui Dumnezeu, Domnul
l-a iubit şi, fiindcă trăia între păcătoşi, l-a mutat.
Răpit a fost, ca nu cumva răutatea să-i schimbe gândul, nici înşelăciunea să nu îi amăgească
sufletul. Că vraja răutății întunecă cele bune şi ameţeala poftei schimbă mintea cea fără de
răutate. Ajungând în scurtă vreme la desăvârşire, dreptul a dobândit o viaţă împlinită, cum alţii n-
au izbutit în ani îndelungaţi. Plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceasta, s-a grăbit să iasă
din mijlocul răutăţii. Iar popoarele, văzând, n-au priceput şi nici n-au pus în gând una ca aceasta:
că har și milă va dărui Domnul aleşilor Lui și va purta grijă de cuvioşii Săi.
La Litie
Stihirile, glasul 1, însuşi-glasul:
Veselește-te în Domnul, fericită obşte a Mănăstirii Putna, și duhovnicește saltă și cântă; că astăzi
ca o primăvară a venit la tine, cu minunata mireasmă a florilor Raiului și cu dumnezeieștile
cântări cele de acolo, pomenirea Ierarhului Iacob, care ca o aleasă floare a înflorit și tuturor
bună mireasmă a harului revarsă, veselind sufletele celor ce cu credinţă săvârsesc cinstită
pomenirea sa.
Ca o albină neostenită, din florile dumnezeieştilor Scripturi adunând mierea cuvintelor celor de
Dumnezeu insuflate, tuturor ai dăruit-o; și sufletele cele neînvățate luminându-le cu lumina
cunoştinţei, pe calea vieţii le-ai îndreptat, ca să slăvească pe Cel în Treime slăvit, pe Tatăl şi pe
Fiul şi pe Preasfântul Duh.
Glasul al 2-lea:
Cu toiagul dreptăţii şi al înţelepciunii păstorind, Ierarhe Iacob, și cu iubire de oameni sufletul

punându-ţi pentru oile tale, jugul cel greu al dajdiei l-ai înlăturat, către jugul cel uşor al lui
Hristos pe toţi îndreptându-i; şi buna-cuviință a casei Domnului iubind, ca un lucrător
binecredincios în via Lui, cu timp şi fără timp, toate le-ai împlinit; pentru aceasta astăzi, ca pe un
mare ocrotitor al Moldovei te cinstim cu dragoste.
Veniti, credincioşilor, să ne veselim duhovnicește și să cântăm lui Dumnezeu, Mântuitorului

nostru, Celui ce minunat S-a arătat întru Sfinţii Săi, slăvind pe cei ce L-au slăvit; că astăzi
Ştiutorul tainelor celor ascunse, ca pe o făclie purtătoare de lumină arată Bisericii pe bineplăcutul
Său; care, de văpaia dragostei celei dumnezeieşti aprinzându-se, tuturor a strălucit cu lumina
virtuţilor şi, alungând întunericul necunoștinței cu cuvântul şi cu fapta, pe toţi spre dorirea celor
adevărate şi netrecătoare i-a îndreptat; către Care şi pe noi, prin preacinstită prăznuirea sa, astăzi
îndreptându-ne, ne ridică a striga: împărate al veacurilor, pentru rugăciunile Ierarhului Tău, dă-
ne nouă cunoștință adevărată, iertare de păcate şi mare milă.
La Stihoavnă
Stihirile, glasul al 2-lea, podobie: Când de pe lemn ...
Crucea împăratului Hristos încă din pruncie, Părinte, luând pe umerii tăi, calea nevoinţelor ai
străbătut-o deplin; şi de zbaterea cea de jos fugind, fericite, toate uneltirile lui Veliar le-ai stricat,
la capătul doririlor, Sfinte, ajungând degrabă pe calea de Hristos lăsată, cea a dragostei.
Stih: Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă şi se vor veseli întru aşternuturile lor.
Scara Patriarhului Iacob urmând, slăvite Iacob, suişuri în inima ta ai pus; şi cu gândul lui Hristos
îmbogăţindu-te, te-ai smerit, fericite, cum zice marele Pavel, nu rapire socotind bunul tău neam,
bunule, pentru care astăzi în ceruri te-a preaînălţat Domnul slavei, cu cinste la Dânsul slăvindu-
te.
Stih: Cântaţi Domnului cântare nouă, lauda Lui în adunarea Cuvioşilor.
Sfinte, vas curat te-ai arătat şi de bun folos, după Pavel, darurilor Duhului împărtăşindu-te,
preaînţelepte, căci credinţa şi dragostea, nădejdea şi pacea şi îndelunga-răbdare pururea lucrând,
partea cea de-a dreapta măririi, cea pregătită nouă de Tatăl, astăzi o moşteneşti, fericite.
Bine, slugă bună şi credincioasă; bine, lucrătorule al viei Stăpânului; tu şi greutatea zilei ai
purtat, tu şi talantul cel dat ţie l-ai înmulţit, şi pe cei ce au venit la tine nu i-ai pizmuit. Pentru
aceasta porţile cerului ţie ţi s-au deschis; intră întru bucuria Domnului tău; și roagă-te pentru noi,
fericite Iacob.
La binecuvântarea pâinilor Troparul Sfântului (de două ori), glasul al 3-lea:
Grija cea lumească lepădând şi viaţă pustnicească trăind, ca un bun păstor turma cea
cuvântătoare a Moldovei ai păzit, pentru aceasta cu îngerii în ceruri te veseleşti, Sfinte Ierarhe
Iacob, Arhiereul lui Hristos, roagă-te pentru sufletele noastre.
Apoi Troparul Praznicului sau: Născătoare de Dumnezeu...

LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul..., troparul praznicului (de două ori)
Slavă..., al ierarhului, Şi acum..., al praznicului
După catisma întâi, Sedealna, glasul 1, Podobie: Mormântul Tău...
Ca soarele pe cer de la Putna se iveşte, Moldova luminând şi Biserica toată, praznicul tău cel
minunat, de Hristos iubitorule, toată inima dreptcredincioasă umplând-o cu a harului îmbelşugată
revărsare, fericite Iacob.
Slavă..., Şi acum..., a praznicului
După catisma a doua Sedealna, glasul 1, Podobie: Mormântul Tău...
Cu toții să cinstim cu credinţă pe Iacob, cel ce a răsărit ca o stea dinspre Putna pe cerul
duhovnicesc al Bisericii lui Hristos, și cu dragoste să-i strigăm credincioşii: Pomenește-ne la
Dumnezeu, Ierarhe, pe noi, cei ce te cinstim.
Polieleul: Robii Domnului... şi Mărimurile, Stih 1: Aşteptând, am aşteptat pe Domnul şi a căutat

spre mine şi a ascultat rugăciunea mea (Psalm 3:1).
Mărimu-te pe tine, Sfinte Ierarhe Iacob, și cinstim sfântă pomenirea ta, că tu te rogi pentru noi lui
Hristos, Dumnezeul nostru.
Stih 2: Iată, am fugit departe şi m-am sălăşluit în pustie (Psalm 54: 7).
Veniți, toți credincioşii, să lăudăm pe Ierarhul Iacob Putneanul, pe vasul cel ales al iubirii de
Dumnezeu și de oameni.
Stih 3: Pentru cuvintele buzelor Tale eu am păzit căi aspre (Psalm 16: 4).
Stih 4: Schimbat-ai plângerea mea întru bucurie, rupt-ai sacul meu şi m-ai încins cu veselie
(Psalm 2:11).
Stih 5: Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta, în vecii vecilor te vor lăuda (Psalm 83: 5).
Stih 6: Cine se va sui în muntele Domnului? Cel nevinovat cu mâinile şi curat cu inima (cf.
Psalm 23: 3-4).
Slavă..., glasul 1:
Slavă Ție, Treime Sfântă: Părinte, Cuvinte şi Duhule Sfinte; (zicând:) Slavă Ţie, Dumnezeule.
Şi acum..., acelaşi glas:

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Mărie, Domnul este cu tine, (zicând:) Şi prin tine cu noi.
Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule (de trei ori)!
După Polieleu, Sedelnele, glasul al 3-lea, podobie: De frumuseţea...
Astăzi Biserica celor întâi-născuți înscriși în ceruri cu adunările obştii putnenilor se veseleşte
într-un glas şi saltă duhovniceşte, cinstind cu evlavie, cu credinţă şi dragoste, praznicul de peste
an al Ierarhului Iacob; pe care lăudându-l să zicem: Bucură-te, Părinte preasfinţite!
Antifonul întâi, glasul al 4-lea: Din tinereţile mele...
Prochimen, glasul al 4-lea: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.
Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie? (Psalm 115: 3).
Toată suflarea să laude pe Domnul...
Evanghelia de la Ioan (10:1): Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la El: Adevărat, adevărat...
(caută la 21 mai, la Sfânta Liturghie)
Psalmul 50
Pentru rugăciunile Ierarhului Tău lacob, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Şi acum..., asemenea:
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila ta şi după mulţimea îndurărilor Tale curăţeşte
fărădelegile noastre.
Stihira, glasul al 6-lea: Bine, slugă bună şi credincioasă; bine, lucrătorule al viei Stăpânului; tu şi
greutatea zilei ai purtat, tu şi talantul cel dat ţie l-ai înmulţit, şi pe cei ce au venit la tine nu i-ai
pizmuit. Pentru aceasta porţile cerului ție ți s-au deschis; intră întru bucuria Domnului tău; şi
roagă-te pentru noi, fericite lacob.
Canoanele
Se pune canonul praznicului cu irmosul pe 8 şi canonul ierarhului pe 6.
Canonul Ierarhului
Cântarea 1, glasul 1:
Irmos: Cântare de laudă...
Măsura bărbatului desăvârșit, după marele Pavel, pe pământ ajungând-o, de-a pururea te
veselești cu cei întâi-născuți înscrişi în cer, preaînţelepte. Icoană făcându-te milostivirii Celui ce
soarele îl răsare peste toţi, de-a pururea te-ai arătat ocrotitor săracilor și asupriţilor.
Slavă...
Lucrarea poruncilor ai săvârşit-o cu frică şi dragoste, înţelepte, neîncetat, blândeţile lui David
agonisindu-ţi ca un bun, preaminunate.
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Osânda strămoșilor a dezlegat-o, din tine întrupându-Se precum a binevoit - Cuvântul lui
Dumnezeu; pentru aceasta te măresc toate neamurile.
Catavasia praznicului
Cântarea a 3-a:
Irmos: întăritu-s-a inima mea...
Sădit în taină, minunate, la izvorul apelor Duhului Sfânt, adus-ai rod la vremea ta însutit, fericite,
către toţi săracii pururea lucrând milostenia. Talanții Domnului cu dragoste pe pământ ca un
înţelept înmulţindu-i, de la Stăpânul tău Hristos ai auzit cuvintele răsplătirii celei veşnice, bine-
lucrătorule.
Slavă...
Iubind casa Domnului și de omul cel dinlăuntru îngrijindu-te neîncetat cu osârdie, preaminunate
Iacob, astăzi te bucuri în cămările cereşti ale Tatălui.
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Vestirea naşterii Cuvântului primind-o de la înger, Fecioară, fără de tată ai născut pe Stăpânul
zidirilor; pentru care toate limbile te cântă, mărindu-te.
Condacul şi icosul praznicului. Sedealna Ierarhului, glasul 1: Podobie: Mormântul Tău...
Pomelnic pe pământ scriind pentru obştea Putnei, iar în ceruri, la Hristos, dobândind
îndrăznire, pomeneşte-ne, Ierarhe, şi pe noi, cei ce săvârșim cu credinţă cinstită pomenirea ta, şi
mijloceşte să fim scrişi în Cartea Vieţii.
Slavă..., Şi acum..., a praznicului Cântarea a 4-a Irmos: Auzit-am, Doamne...

Următor arătându-te apostoleştii fapte cu totul, tuturor toate te-ai făcut, preabunule păstor, turma
apărându-ţi cu dragoste.
Lepădând cele pământeşti întru dorirea celor din ceruri, secerat-ai, fericite, bogăţia harului şi a
înţelepciunii, slăvite.
Slavă...
Uneltirea viclenilor ai destrămat-o cu chibzuinţă, minunat împotrivindu-te, o, preaînţelepte, cu

milostivirea spre cei sărmani.
Și acum.... a Născătoarei de Dumnezeu:
Isaia, văzându-te mai dinainte, Maică-Fecioară, spăimântatu-s-a, cântând ţie; deci, urmând
acestuia, obştea creştinească te laudă.
Cântarea a 5-a:
Irmos: De noapte mânecând...
Ispitit ca aurul în focul cel ceresc, ai strălucit, slăvite, cu mulţimile virtuților, ca un soare,
Părinte, acum luminându-ne. Aşternut picioarelor pe toţi vrăjmaşii tăi ţi i-ai făcut, slăvite, prin
lucrarea milosteniei; pentru care te bucuri de-a dreapta Stăpânului.
Slavă...
Cercetat-ai, bunule, pe cei flămânzi şi goi, după porunca Domnului, şi de-a dreapta împăratului
moştenire ai primit, ca un binecuvântat.
Si acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Osândit cu faptele mă aflu neîncetat; deci tu, Fecioară, pururea către Fiul tău roagă-te,
mijlocindu-mi, Stăpână, iertare de păcate.
Cântarea a 6-a:
Irmos: Pe Prorocul lona...
Văcăritul, darea cea cumplită, cu puterea ta legând, milostiv te-ai arătat tuturor celor sărmani şi
sufletul ţi-ai pus, Părinte, pentru poporul tău.
Vas ales te-ai arătat al Stăpânului Hristos, milostenia lucrând, minunate Iacob, şi de harul Lui cu
îmbelşugare împărtăşindu-te.
Lui Hristos bine-plăcând, fericite, pe pământ, cu cei blânzi te veseleşti în pământul celor vii și în
curţile Domnului pururea, o, Ierarhe.
Slavă...
Ajutorul tău cel neîmpuţinat avându-l obştea ta, te cinstește în cântări, săvârşind pomenirea ta cu
dragoste şi cu evlavie, fericite.
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Ușă încuiată te-a vestit lumii Iezechiel, că fecioară ai născut și fecioară ai rămas în naștere,
Maică Fecioară, precum şi după naştere.
Condacul Ierarhului, glasul al 2-lea:
Cu fapte bune şi cu virtuţi împodobindu-te, Sfinte Ierarhe Iacob, dascăl înţelept al credincioşilor
te-ai arătat şi înnoitor al mănăstirii Sfântului Voievod Ştefan cel Mare te-ai învrednicit a fi.
Pentru aceasta, Hristos te-a preamărit în ceruri, unde te rogi neîncetat pentru sufletele noastre.
Alt condac, glasul al 4-lea, Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...
Pe mlădița lui Hristos cea roditoare, pe Iacob, cu evlavie să îl cinstim cei credincioşi, că
dăruieşte îmbelşugat, celor ce-i cântă, lucrările harului.
Icos:
Praznic de veselie ne-a răsărit astăzi, fraţilor, veniţi să ne bucurăm! Că nu doar florile acestei
primăveri ne aduc acum miresme, ci mai ales floarea cea în Hristos odrăslită şi cu roua Duhului
udată, Ierarhul lacob cel preaminunat, păstorul duhovnicesc al Moldovei. Veniţi, dar, pe acesta să
îl cinstim cu evlavie, că dăruieşte în chip minunat lucrările harului.
SINAXAR
Întru această lună, în cincisprezece zile, pomenirea Sfântului Ierarh lacob Putneanul, mitropolitul
Moldovei. Sfântul lacob s-a născut la 20 ianuarie 1719 într-o familie dreptcredincioasă din
Bucovina. Crescând în duhul adevăratei evlavii, la numai 12 ani a intrat în viata monahală.
Formarea sa duhovnicească este legată de obştea Mănăstirii Putna și a Sihăstriei Putnei, dar și de
Mitropolitul Antonie al Moldovei (1730-1740), al cărui ucenic a fost (acelaşi mitropolit care, în
Kiev, l-a convins pe viitorul sfânt Paisie de la Neamţ să vină în Moldova pentru a se forma
duhovniceşte).
Văzând părinţii putneni pe acest tânăr cu înţelepciune de bătrân şi viață aleasă, l-au rânduit a fi
hirotonit preot la numai 17 ani, apoi a fost ales egumen al Mănăstirii Putna la vârsta de 25 de ani.
În anul 1745 a fost ales episcop de Rădăuţi, unde a tipărit un Liturghier slavo-român şi a înfiinţat
o şcoală pentru învăţarea limbilor slavonă, greacă şi română. După doar cinci ani, vrednicia şi
râvna sa au fost hotărâtoare pentru mutarea sa în scaunul de mitropolit al Moldovei, la Iași. Între
1750 şi 1760 a desfășurat o intensă activitate pastorală şi socială, promovând tiparul românesc şi
veghind la traducerea de cărţi folositoare de suflet. Reuşind să deschidă o tipografie, în 10 ani a
tipărit 15 cărţi de slujbă şi învăţătură în limba română, care s-au folosit în bisericile si mănăstirile
din toate ţinuturile locuite de români.
Grija pentru românii din Transilvania, ameninţaţi să-şi lepede credinţa strămosească, și-a
manifestat-o atât prin tipărirea de cărţi spre apărarea dreptei credinţe, cât şi prin hirotonirea de
preoţi şi trimiterea de antimise în parohiile lipsite de păstori sufleteşti, în Maramureş şi în ţinutul
Clujului.
Sfântul lacob s-a îndurerat pentru neştiinţa de carte a păstoriţii săi, deoarece, după cum spunea,
„din creşterea copiilor, ca dintr-o rădăcină bună sau rea, toată viaţa curge”. De aceea a înfiinţat
şcoli şi a tipărit cărţi de învăţătură şi de slujbă, dând la lumină primul Abecedar românesc
(Bucvar) şi înfiinţând, pentru copiii satului Putna, prima şcoală elementară rurală din Moldova.
A dispus traducerea Vieţilor sfinţilor, care sunt adevărate manuale în care orice om, de orice
vârstă, fire şi stare, îşi poate afla un model de viață, dar în vremea păstoririi sale s-a reuşit doar
traducerea primelor 6 din cele 12 volume. Pe lângă purtarea de grijă faţă de Mănăstirea Putna și
asezămintele ei, Mitropolitul lacob a ajutat și alte mănăstiri și biserici, cum ar fi Mănăstirea
Doljeşti, biserica Sfântul Dumitru din Suceava, Catedrala episcopală din Suceava şi Catedrala
Mitropolitană din Iaşi, Mănăstirea şi spitalul Sfântul Spiridon din Iaşi şi altele.
În vremea domniilor fanariote, a intervenit, împreună cu ceilalţi ierarhi ai ţării, pentru eliminarea
unor forme de asuprire (desfiinţarea veciniei în 1749) şi a unor biruri împovărătoare (desfiinţarea
vădrăritului în 1756), dar mai ales a văcăritului (în 1757), legând cu blestem pe domnii ţării să nu
revină asupra acestora.
Ca un făcător de pace şi ocrotitor al poporului, Mitropolitul Iacob a cerut, în anul 1758, hanului
tătarilor să înceteze prădarea Moldovei, iar în anul următor a potolit o răscoală a poporului,
impunând domnitorului să îndeplinească unele cerinţe, pentru pacificarea ţării. A mustrat adesea
pe unii conducători din acei ani, din pricina cărora, în cele din urmă, a fost silit să-și lase scaunul
mitropolitan în anul 1760, nevrând să îngăduie impunerea din nou a dărilor împovărătoare.
Petrecând ultima parte a vieţii la Mănăstirea Putna, Mitropolitul Iacob a continuat actele de ctito-
rire începute în perioada cât a fost mitropolit în scaun, devenind astfel al doilea mare ctitor al
Putnei, întărind-o duhovniceste și material. Astfel, ea a devenit unul dintre stâlpii Ortodoxiei
româneşti în vremurile grele ce aveau să vină odată cu ocuparea Bucovinei de către Imperiul
Habsburgic, în anul 1774.
Retragerea la mănăstire i-a fost prilej Sfântului Iacob de adâncire în rugăciunea curăţitoare şi
luminătoare de suflet. El a spus acest cuvânt despre rugăciune: „Dumnezeiasca rugăciune, adu-
când lumina lui Hristos în sufletele noastre şi risipind dintru dânsul negura ce-l vatămă pe el, îl
face mai apoi cu mult mai luminat decât soarele, căci aievea ştiut este că cel ce vorbeşte cu
Dumnezeu este mai sus de moarte și de stricăciune".
Simţindu-şi sfârşitul aproape, după Paștile anului 1778 a mers la Sihăstria Putnei şi a primit
tunderea în marea schimă prin mâna duhovnicului său, Sfântul Cuvios Natan, luând numele de
Eftimie. După patru zile, în ziua de 15 mai 1778, a trecut cu pace la Hristos Domnul. A fost
înmormântat în pridvorul mănăstirii sale de la Putna, ca nou ctitor al ei.
Purtându-şi cu sârguinţă şi cu vrednicie crucea slujirii arhiereşti, şi cu blândeţe şi smerenie pe

aceea de a fi prigonit pentru dreptate, jertfindu-se pe sine pentru poporul încredinţat lui spre
păstorire, Mitropolitul Iacob şi-a închinat întreaga viaţă slujirii Bisericii, luminării poporului prin
şcoală şi tipar, apărării celor nedreptăţiţi şi povăţuirii sufletelor spre mântuire, rămânând în
amintirea poporului credincios drept „păstorul celor săraci si smeriţi, care a dus o viaţă de Sfânt".
De aceea, cu prilejul împlinirii a 550 de ani de la întemeierea Mănăstirii Putna, Sfântul Sinod al
Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în şedinţa sa din 6-7 iunie 2016, trecerea mitropolitului
Iacob Putneanul în rândul Sfinţilor, cu zi de prăznuire la 15 mai, ziua trecerii sale la cele veşnice.
Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.
Amin.
Cântarea a 7-a:
Irmos: Tinerii în cuptor...
Duhovniceasca vie a lui Hristos cu dragoste lucrând-o, fericite Iacob, întru a Lui dumnezeiască
jitniţă ţi-ai adunat roadele faptelor, cu lucrătorii cei buni în cer numărându-te.
Al Preacuratei chip împodobind şi candelă de argint punându-i înainte, fericite, l-ai dat izvor de
vindecări creştinilor; deci şi tu, lângă Stăpâna tuturor, ca o candelă astăzi în cer străluceşti şi
mijloceşti pentru noi.
Slavă...
În grădina celor pământeşti, slăvite, vieţuind, ai dorit cele cereşti, nesocotind sudorile şi truda din
vremea secerișului, ci nădăjduind a lua roada ostenelilor.
Şi acum.... a Născătoarei de Dumnezeu:
Icoana ta, Fecioară, sărutând-o, cu toții te vestim Născătoare de Dumnezeu și cântăm: Bucură-te,
Maica Domnului, ocrotitoarea credincioşilor care aleargă la tine, Stăpână, cu dragoste.
Cântarea a 8-a:
Irmos: De Care îngerii...
Adânc temelia casei tale aşezând-o pe piatra credinţei, Ierarhe Iacob, puhoiul ispitei l-ai răbdat
neclintit, casa întărită având-o, fericite. De dragostea Domnului, slăvite Iacob, nimic nu te-a
despărţit, de-a pururea cântând: Să binecuvinteze toate lucrurile şi să-L preaînalţe pe El întru toti
vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Urmat-ai cu dragoste Păstorului Celui bun si sufletul pentru oi ţi-ai pus, slăvite, iar acum ai
primit de la El cununa neveştejită a slavei, fericite.
Cămară, palat şi tron, vas aurit şi toiag umbrit te-au arătat Scripturile demult, că ai născut cu
trup, Fecioară, din curatul tău pântece, pe Cuvântul Tatălui, Maică Preacurată.
Cântarea a 9-a:
Irmos: Pe nonă cel de lumină...
Să dănţuiască Moldova și să se bucure Putna, preamilostiv mijlocitor dobândindu-şi la Domnul

pe fericitul Ierarh, pe Iacob cel minunat, pe care astăzi cu credinţă și cu râvnă credincioşii îl
cinstim întru cântări.
Ascultă, Sfinte, şi pleacă urechea ta către obştea care te laudă acum cu credinţă, Părinte, şi
mâinile, ca un ierarh, spre Domnul ridică-le, cerând pentru noi iertarea păcatelor şi har
dumnezeiesc.
Bineprimită fă, Sfinte, puţina noastră cântare la tronul Celui milostiv, cu solirea ta sfântă,
preaminunate Iacob, te rugăm noi, robii tăi, care cu dragoste şi cu evlavie săvârşim preacinstită
pomenirea ta acum.
Slavă...
Icoana ta preacinstită şi racla moaştelor tale toti credincioşii sărutându-le, minunate Iacob,
sufletul nostru îl sfinţim, şi mintea, şi inima, şi cugetul; deci mijloceşte pentru noi de la Domnul
har dumnezeiesc.
Nădăjduind pururea în mijlocirea ta, Maică, la Hristos, împăratul a toate, noi, robii tăi, alergăm
cu dragoste; deci mâinile tale întinde-le la rugăciune către El, Preacurată, îndurat făcându-L
nouă.
Luminândele
Glasul al 3-lea, Podobie: Lumina cea din lumină...
Să prăznuiască Moldova şi să se bucure Putna că solitor câştigat-au la Făcătorul a toate pe Iacob,

Ierarhul nevoitor şi mult-milostiv.
Slavă...,
Alta, a Ierarhului, glasul al 2-lea, Podobie: Femei, auziţi...
Ca răsăritul soarelui, slăvită pomenirea ta, preaminunate Iacob, a luminat toată lumea şi negura
necunoştinţei cu totul risipind-o, a odrăslit bucurie nespusă obştilor Putnei.
Şi acum..., a praznicului.
LA LAUDE
Stihirile pe 6: ale praznicului 3 şi ale Ierarhului 3.
Stihirile Ierarhului, glasul 1, Podobie: Ceea ce eşti bucuria...
Cântă şi saltă Moldova, praznic de obşte făcând la sfântă pomenirea Ierarhului Iacob, pe care
lăudându-l, să sărutăm racla moaştelor lui, zicând: Nu uita, Sfinte, acum pe poporul tău, ci lui
Hristos roagă-te pentru el.
După vrednicie te-ai înălţat în Sfânta Sfintelor cea din ceruri, Părinte de trei ori fericite, de unde
în chip minunat mijloceşti, pentru cei ce te laudă, dumnezeiască milă de la Hristos şi iertare
păcatelor.
Lăcaş curat al Treimii dumnezeieşti te-ai vădit în vremile din urmă, fericite Părinte; Acesteia în
ceruri rugându-te cu îndrăzneală, slăvite, pomeneşte-ne pururea şi pe noi, mântuire mijlocindu-
ne.
Ca mai înainte, Părinte, milostivindu-te spre obştea ta aceasta, aşa şi astăzi păzeşte-o, împreună
luându-i mijlocitori către Domnul tuturor pe Cuviosii Sila, Natan si Paisie, Ierarhe fericite
Cu minte de bătrân împodobindu-te din tinereţe, ungerea arhieriei, preaînţelepte, de sus ai primit
şi puterea de a lega şi dezlega, Ierarhe; prin care şi dajdia cea fără de omenie ai legat-o spre
desfiinţare şi neplecat ai rămas înaintea puternicilor lumii; pentru aceasta, şi toate măririle
lumeşti lepădându-le, şi însuşi toiagul cel arhieresc, toiag pe sine însuți Putnei te-ai făcut, și
temelie nouă, şi ctitor, şi părinte; iar acum în cer strălucind ca un bineplăcut al Domnului, te rogi,
ca un Ierarh, cu îndrăzneală, pentru sufletele noastre.
Şi acum..., a praznicului.
Doxologie mare, Troparele, Ecteniile şi Otpustul.
La Sfânta Liturghie
La Fericiri: din Canonul Praznicului, Cântarea a 3-a pe 4, şi din Canonul Ierarhului, Cântarea
a 6-a pe 4.
Prochimen, glasul al 7-lea:
Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.
Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?
Apostolul Ierarhului (Evrei 7: 26 - 8: 2)
Fraţilor, un astfel de Arhiereu... (caută la 13 noiembrie)
Aliluia, glasul al 2-lea:
Stih 1: Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate şi cuvioșii Tăi se vor bucura.
Stih 2: Că a ales Domnul Sionul şi l-a ales spre locuinţă Lui.
Evanghelia Ierarhului (Ioan 10: -16)
Zis-a Domnul: Eu sunt uşa... (caută la 21 mai, la Utrenie)
Chinonicul:
Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme. Aliluia.

Slujba Sfinților Cuvioși Sila, Paisie și Natan
de la Sihăstria Putnei
16 Mai
LA VECERNIA MICĂ
La Doamne strigat-am, cântăm Stihirile pe 4, glas 1, podobie: Ceea ce ești bucuria...
Pe fericiții sihaștri cei prin minune vădiți, pe Natan și pe Sila și pe Paisie astăzi veniți toți
credincioșii să îi cinstim în cântare de laudă, că rugători către Domnul s-au arătat, pentru cei ce îi
cinstesc pe ei.
Cu netrupeștile cete vă bucuraţi nespus, în ceruri lăudându-L, prin cântări întreite, pe Cel
preaminunat întru sfinții Săi, înaintea Căruia pomeniţi pe cei ce astăzi cu evlavie prăznuiesc
pomenirea voastră, Sfinților.
Iată acum ce e bine sau ce este frumos fără numai ca fraţii să locuiască-n unire, că unde e
aceasta a poruncit Dumnezeu viaţa veşnică, pe care astăzi primind-o, vă bucuraţi în sălaşurile
drepţilor.
Vase cu totul curate Dumnezeieștii Treimi v-aţi arătat în vremea cea din urmă în lume; Acesteia
rugându-vă neîncetat cu îndrăzneală, Părinţilor, pomeniţi-ne pururea şi pe noi, mântuire
mijlocindu-ne.
Astăzi, toate cetele cele iubitoare de praznice, veniți să prăznuim soborul Cuvioșilor Părinți,
celor din Sihăstria Putnei; că, prin vieţuirea lor cea dumnezeiască, lăcașuri preacurate făcându-se
dumnezeieștii Treimi, cu cetele Cuvioșilor se bucură în ceruri; către aceştia să strigăm: Rugați-vă
totdeauna pentru obștea voastră și pentru cei ce cu credință și cu dragoste vă cinstesc după
cuviinţă.
Și acum..., a Praznicului.
La Stihoavnă
Stihiri, glasul al 2-lea, podobie: Casa Efratului...
Luceferi v-aţi arătat ai Sihăstriei Putnei, Sila preaînțelepte, Paisie slăvite și minunatule Natan.
Stih: Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă.
Ceată de cuvioşi slăvită şi cinstită, soliţi-i obştii voastre iertare de păcate şi milă, fericiţilor.
Stih: Cântaţi Domnului cântare nouă, lauda Lui în Biserica cuvioşilor.
Chipuri virtuţilor, dreptare nevoinţei, măsură înfrânării, la toţi nevoitorii v-aţi arătat, slăviţilor.
Slavă..., asemenea:
Sfintei Treimi slujind cu râvnă în viață, treime de sihaștri, acum cu în ceruri milă ne mijlociți,
rugându-vă.
Şi acum..., a Praznicului, sau aceasta:
Maica lui Dumnezeu, Împărăteasa lumii, celor ce cu credinţă te lăudăm, Fecioară, milă şi har
trimite-ne.
Acum slobozește... și celelalte.
Troparul, glasul 1, podobie: Piatra fiind pecetluită...
Mărturisitori ai dreptei credinţe şi apărători ai neamului românesc v-aţi arătat, Sfinţilor Cuvioşi
Sila, Paisie şi Natan. Cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunea ostenindu-vă, cereştile daruri aţi
luat. Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.
Alt tropar, glasul 1, podobie: Locuitor pustiului...
Pe Cuvioșii sihaștri, pe îngerii cei în trup, pe ai Sihăstriei Putnei luceferi, pe Sila, Natan și Paisie,
cu laude veniți să îi cinstim, virtuțile acestora urmând; și-adunându-ne toți cei binecredincioși să
zicem, dar, cu credință: Slavă Celui ce v-a încununat! Slavă Celui ce v-a sfinţit! Slavă Celui ce
nouă păzitori v-a arătat pe voi!
LA VECERNIA MARE
La Doamne strigat-am, punem Stihiri pe 8: 3 ale Praznicului și 5 ale Cuvioșilor, glasul al 4-lea,
podobie : Ca pe un viteaz...
Astăzi ceata monahilor și soborul creștinilor să cântăm cântarea prorocului David, că minunat
arătându-Se Dumnezeu întru Sfinții Săi, a slăvit cu slava Sa pe cei care L-au proslăvit cu viața
lor, pe Natan, pe Paisie și Sila, ai Luminii nezidite luceferi vii arătându-se.
Cu zdrobirea de inimă aţi zdrobit preacumplitele năvăliri diavoleşti, Cuvioşilor; şi, cu post
nevoindu-vă, strunit-aţi a trupului nărăvire din păcat, întărindu-vă pururea de la Duhul Sfânt; de
al Cărui har învredniciţi-i şi pe cei care vă cântă astăzi cu râvnă şi cu dragoste.
Alte Stihiri, glasul 1, podobie: Prealăudaților Mucenici...

A Cuviosului Sila
De prunc însetând de Dumnezeu, ca un cerb ai alergat către izvoarele harului, Sila slăvitule, și,
silindu-ți firea cu nespuse osteneli, pe tine vas curat al Stăpânului cu totul te-ai făcut; pe Acesta
fă-L îndurat şi nouă, celor ce te cinstim cu dragoste.
A Cuviosului Paisie
De norul ceresc ți s-a umbrit inima îmbelșugat, de Dumnezeu iubitorule, Sfinte Paisie, și spre
toți, Părinte, iubitor făcându-te cu fapta și cuvântul, i-ai luminat, preaînțeleptule, ca făclia cea din
sfeșnic arătându-te tuturor, preaminunatule.
A Cuviosului Natan
Toiag în războiul nevăzut făcându-te fraților prin rugăciunea și sfatul tău, slăvitule Natan, cu
pecetea crucii deplin ți-ai pecetluit și inima, și mintea, și capul tău, pe care l-ai lăsat mărturie de
sfințenie obștii tale și toiag, și pavăză.
Astăzi ne-au răsărit, ca niște luceferi ai Zilei celei neînserate și ca niște stele ale Soarelui Celui
mare, sihaștrii cei cu numărul Treimii numărați și întru o ceată dumnezeiește uniți: preaminunații
Sila, Paisie și Natan; pe care lăudându-i, așa să zicem: Bucurați-vă, dumnezeiești oglinzi ale
harului, care cu dumnezeiască lumină străluciți pe cei ce vă laudă! Bucurați-vă, flori
preaînmiresmate ale Raiului, care în lume ați adus mireasma cea mai presus de lume! Bucurați-
vă, mlădițe minunate ale Viței celei cerești preapline de strugurii virtuților, din care picură
credincioșilor vinul cel dulce, de suflet veselitor! Rugați-vă, dar, cu deadinsul să se mântuiască
sufletele noastre.
Şi acum..., a Praznicului.
Lumină lină..., Prochimenul zilei şi Paremiile:
Din Înțelepciunea lui Solomon, citire: (3: 1-9)
Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu și chinul nu se va atinge de ele. În ochii celor
nepricepuți ei au părut că sunt morți și a fost socotită nenorocire ieșirea lor și nimicire plecarea
lor dintre noi, dar ei sunt în pace. Și chiar dacă înaintea feței oamenilor au primit chinuri,
nădejdea lor este plină de nemurire ; și, puțin fiind pedepsiți, cu mari binefaceri vor fi dăruiți, că
Dumnezeu i-a încercat și i-a aflat vrednici de El. Ca aurul în topitoare i-a lămurit și ca pe o jertfă
de ardere întreagă i-a primit. Și în vremea cercetării lor vor străluci și vor fi ca scânteile ce
aleargă pe miriște. Judeca-vor neamuri și vor stăpâni popoare și Domnul va împărăți peste ei în
veci. Cei ce nădăjduiesc spre El vor înțelege adevărul și credincioșii vor rămâne lângă El în
iubire; că har și milă va dărui cuvioșilor Lui și va purta grijă de aleșii Săi.
Din Înțelepciunea lui Solomon, citire: (5: 15 – 6: 3)

Drepții în veci vor fi vii și răsplata lor este întru Domnul, iar Cel preaînalt poartă grijă de ei.
Pentru aceasta, vor primi împărăția luminii și cununa frumuseții din mâna Domnului; căci cu
dreapta Sa îi va acoperi și cu brațul Său îi va ocroti. Va lua râvna Lui în loc de armă și va
întrarma făptura spre izbândă asupra vrăjmașilor. Îmbrăca-Se-va ca într-o platoșă cu dreptatea și
Își va pune coif judecata cea nefățarnică. Va lua cuvioșia ca pavăză nebiruită și va ascuți
cumplita mânie ca o sabie; și lumea va porni război împreună cu El asupra celor fără de minte.
Ca niște săgeți bine îndreptate, fulgerele vor porni din nori, ca dintr-un arc bine încordat, și vor
lovi la țintă. Și din mânia Sa, ca dintr-o praștie, va fi aruncat noian de grindină. Se va întărâta
asupra lor apa mării și râurile îi vor îneca deodată. Va sta împotriva lor duhul Puterii și ca o
vijelie îi va risipi. Astfel, fărădelegea va pustii tot pământul și răutatea va răsturna tronurile celor
puternici. Auziți, dar, împărați, și înțelegeți! Învățați-vă, judecători ai marginilor pământului!
Ascultați, cei ce stăpâniți mulțimi și cei ce vă trufiți cu mulțimea popoarelor. Că de la Domnul s-
a dat vouă stăpânirea, și puterea de la Cel preaînalt.
Din Înțelepciunea lui Solomon, citire: (4: 7-15)
Dreptul, de va ajunge să se sfârșească, întru odihnă va fi. Că bătrânețea cinstită nu este cea dată
de lungimea vieții, nici nu se măsoară după numărul anilor. Ci căruntețea este, la oameni,
înțelepciunea, iar vârsta bătrâneții este viața neîntinată. Ajungând plăcut lui Dumnezeu, Domnul
l-a iubit și, fiindcă trăia între păcătoși, l-a mutat. Răpit a fost, ca nu cumva răutatea să-i schimbe
gândul, nici înșelăciunea să nu îi amăgească sufletul. Că vraja răutății întunecă cele bune și
amețeala poftei schimbă mintea cea fără de răutate. Ajungând în scurtă vreme la desăvârșire,
dreptul a dobândit o viață împlinită, cum alții n-au izbutit în ani îndelungați. Plăcut era Domnului
sufletul lui. Pentru aceasta, s-a grăbit să iasă din mijlocul răutății. Iar popoarele, văzând, n-au
priceput și nici n-au pus în gând una ca aceasta: că har și milă va dărui Domnul aleșilor Lui și va
purta grijă de cuvioșii Săi.
La LITIE
Stihira hramului Bisericii.
apoi Stihirile. Glas 1, însuși-glasul.
Veselește-te în Domnul și saltă duhovnicește, fericită obște a Sihăstriei Putnei, că astăzi ca o

primăvară a venit la tine cu flori preaminunate dintru grădinile cele cerești pomenirea Cuvioșilor
sihaștri; că cei pe care i-ai purtat în sânul tău astăzi, prin lucrarea Duhului, au înflorit și tuturor
dăruiesc buna-mireasmă a harului, veselind sufletele celor ce cu credință săvârșesc sfântă
pomenirea lor.
Glas 4
Vase preacurate făcându-vă Luminii celei întreite, prin lumină lumii v-ați descoperit, treime de
sihaștri; și cu toiegele voastre puterea cea diavolească alungând, v-ați arătat, Cuvioșilor, chipuri
slăvite; deci, ca cei ce aveți îndrăznire la Dumnezeu, pomeniți-ne și pe noi, cei ce vă cinstim,
sărutând cu credință racla moaștelor voastre.
Veniți, toți credincioșii, să ne veselim duhovnicește și să cântăm lui Dumnezeu, Mântuitorului

nostru. Că astăzi nemincinoasa Lui făgăduință iarăși strălucește, pe Cuvioșii cei pururea-
cugetători la îndreptările Sale întru pomenire veșnică arătându-i, și de minuni făcători, și preatari
apărători ai celor ce-i cinstesc; pe aceștia și noi, dar, cu credință lăudându-i, și cu evlavie, să
strigăm: Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mântuiește sufletele noastre.
Şi acum..., a Praznicului sau a Născătoarei, aceasta:
Fericimu-te pe tine, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, și te slăvim credincioșii după datorie,

cetatea cea neclintită, zidul cel nesurpat, folositoarea cea tare și scăparea sufletelor noastre.
La Stihoavnă
Stihiri, glasul al 2-lea, podobie: Când de pe lemn...
Crucea Împăratului Hristos ridicând pe umerii voştri, Preacuvioşilor, calea nevoinţelor aţi
străbătut-o uşor; şi deasupra suindu-vă nevoilor firii, toate uneltirile lui Veliar le-aţi stricat, care,
tânguindu-se, zis-a către cei ai săi: O, prieteni, toată întărirea mea surpatu-s-a.
Stih: Lăuda-se-vor cuvioșii întru slavă și se vor veseli întru așternuturile lor.
Graiul lui Davíd l-aţi împlinit, că punând în inima voastră suişuri, Sfinţilor, şi, ca cei fără de trup
viaţă petrecând, la înălţime suitu-v-aţi, la cea aşteptată a desăvârşirii celei dumnezeieşti
neîncetat, unde îngereştile cete au cântat, văzând, cu uimire: Cum, dar, netrupeşti se-arată cei în
trup!
Stih: Cântați Domnului cântare nouă, lauda Lui în Biserica cuvioșilor.
Vase preacurate v-aţi făcut şi de bun folos – după Pavel –, preaînţelepţilor, darurilor Duhului
împărtăşindu-vă, căci credinţa şi dragostea, nădejdea şi pacea şi răbdarea îndelung pururea voi
lucrând, partea cea de-a dreapta măririi, cea gătită vouă de Tatăl, astăzi moşteniţi, nevoitorilor.
Mulțimile călugărilor, pe voi îndreptătorii noștri vă cinstim, Cuvioșilor Sila, Paisie și Natan; că
prin voi pe cărarea cea dreaptă cu adevărat a umbla am cunoscut. Fericiți sunteți, că lui Hristos
ați slujit și a vrăjmașului ați biruit puterea, cei ce sunteți cu Îngerii împreună vorbitori, cu Drepții
și Cuvioșii împreună locuitori; cu care împreună rugați-vă Domnului să miluiască sufletele
noastre.
Acum slobozește și celelalte.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul... troparul de două ori (vezi la Vecernia mică) şi al Praznicului sau al
Născătoarei-Învierii.
După întâia Catismă, Sedealna,
glasul 1, podobie: Mormântul Tău...
Cu toţii să cântăm cu credinţă soborul slăvit şi minunat al sihaștrilor Putnei, pe bunul Paisie, și
pe Sila cel minunat, dar și pe Natan nevoitorul duhovnic, care pentru noi solesc în ceruri la
Domnul iertarea păcatelor.
Slavă..., glasul al 4-lea, podobie: Arătatu-te-ai astăzi lumii...
Pe vasele harului cele curate, pe Sila, pe Paisie și pe Natan să-i lăudăm că tuturor celor ce-i
cinstesc dau vindecare și minuni izvorăsc în dar.
După a doua Catismă, Sedealna,
glasul al 5-lea, podobie: Pe Cuvântul...
Cu toiagul puterii celei dumnezeiești de la bolnavi puterea celui viclean izgonind, minunat v-ați
arătat chipul, slăviților, și în dar tămăduiri izvorâți celor ce vin la sfintele voastre moaște, cele cu
bună mireasmă, Sila, Natane și Paisie.
Slavă..., aceeași. Şi acum..., a Praznicului.
Polieleu şi Mărimurile:
Mărimu-vă pe voi, de trei ori fericiților, Sila, Paisie și Natan, și cinstim pomenirea voastră cea
întru tot prăznuită.
Veniți toți cu evlavie să lăudăm pe Sfinţii Cuvioși cei minunați, care cu harul au strălucit în
Sihăstria Putnei.
Stihuri:
1. Așteptând am așteptat pe Domnul și El a căutat spre mine și a auzit rugăciunea mea.
2. Genunchii mei au slăbit de post și trupul meu s-a istovit de lipsa untdelemnului.
3. Pentru cuvintele buzelor tale eu am păzit căi aspre.
4. Schimbat-ai plângerea mea întru bucurie, rupt-ai sacul meu și m-ai încins cu veselie.
5. Să știți că minunat a făcut Domnul pe cel cuvios al Său.
6. Cântați Domnului cei cuvioși ai Lui și lăudați pomenirea sfințeniei Lui.
După Polieleu, Sedealna,
glasul al 3-lea, podobie: De frumuseţea...
Astăzi soboarele celor fără de trup cu adunările dreptcredincioșilor preaminunat se veselesc şi

saltă duhovniceşte, ceata Cuvioşilor Sila, Natan și Paisie cinstind cu evlavie și făcând prăznuirea
lor, și cântă cuvioasă cântare: Bucură-te cinstită adunare!
Slavă..., aceeași. Şi acum..., a Praznicului, sau aceasta:
Preaminunatul glas al slujitorului celui de foc venind, Stăpână cerului te-a arătat și mai presus de
toate, Fecioară-Maică; că, pe Dumnezeu născând, covârșești toate mințile, pentru care pururea te
mărim cu evlavie, cântându-ți cu credință, Fecioară: Bucură-te, Împărăteasă Maică!
Apoi îndată antifonul I al glasului al 4-lea, după care Prochimenul, glasul al 4-lea:
Bucura-se-vor cuvioșii întru slavă și se vor veseli întru așternuturile lor.
Stih: Cântați Domnului cântare nouă, lauda Lui în adunarea cuvioșilor.
Apoi Evanghelia (Matei 11: 27-30)
Joi, în săptămâna a 4-a după Pogorârea Sfântului Duh. Slavă.
Pentru rugăciunile Cuvioșilor Tăi, Milostive, curățește mulțimea greșalelor mele.
Și acum.
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșalelor mele.
și îndată stihira, glas 2.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila ta și după mulțimea îndurărilor Tale șterge
fărădelegea mea.
Cuvioșilor sihaștri, în tot pământul a ieșit vestea faptelor voastre. Pentru aceasta în ceruri ați aflat
plata ostenelilor, taberile drăcești ați pierdut, cetele îngereți ați ajuns, a cărora și viață fără
prihană ați urmat. Îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, cereți pace sufletelor noastre.
Canonul Cuvioșilor. Glas 8.
Cântarea I. Irmos: Pe Faraon...
Pe cei ce pururea au împlinit cuvântul Tău, ca niște Îngeri în trup, după cuviință încercând a-i
lăuda, Cuvântule al Tatălui, dă-mi cuvânt cu putere, limba mișcându-mi și inima, și gândul deșert
alungându-l de la mine.
Egipteneştile porniri surpându-le, ca Moise oarecând, Sfinţii trei sihaştri cu lacrimi au înecat pe
faraonul netrupesc în pustiile Putnei şi în pământul făgăduit astăzi între Cuvioşi se veselesc.
Soarelui Celui nezidit făcându-vă luminători minunați, străluciți cu slavă pe cerul Bisericii,
Cuvioșilor Părinți, alungând necredința și pe cărarea poruncilor îndreptând pe cei care vă
cinstesc.
A Născătoarei de Dumnezeu.
Făgăduinţa Dumnezeu plinind-o, cea către Eva dintâi, Maică a Vieții pe tine te-a făcut, că tu pe
cel Unul-Născut fără maică din Tatăl, fără de tată L-ai zămislit, Fecioară Curată, din trupul tău.
Alt canon, Glas 8. Irmos: Apa trecând-o...
La crinii grădinilor Raiului, la Natan, la Sila și Paisie să alergăm, mireasmă să luăm,

dumnezeiască, izgonitoare a miesmei păcatelor.
Ai negurii veacului de acum, Sfinților sihaștrii, izonitori v-ați arătat; ci pururi străluciți-ne și
nouă neînserata lumină a harului.
Slavă.
Umbra întristărilor risipind, suit-ați pe scara împlinirii poruncilor,· slăviților, în corturile slavei,
la bucuria cerească și veșnică.
Și acum.
De iarna păcatului celui cumplit scăpăm, Preacurată, alergând la solirea ta, care pururea ca o
primăvară ne-aduce calda suflare a harului.
Catavasia.
Cântarea a III-a.
Irmos: Doamne, Cel ce ai plecat...

Ispitiţi în pustie ca în topitoare, slăviţilor, toată pământeasca dorire cu totul ați lepădat și v-ați
unit pe deplin cu focul dumnezeirii, strălucind, Părinților, astăzi, ca soarele.
Netrupeștilor cete urmând cu dorul de Dumnezeu, ați viețuit îngerește în trup, fericiților; cu care
astăzi cântați în cereștile lăcaşuri cântare de laudă Domnului Savaot.
Ţinând toată porunca până la capăt, slăviților, cu frică și cu cutremur mântuirea aţi lucrat,
ascultare făcând fără cârtire de-a pururea și fii ai lui Dumnezeu arătându-vă neîntinați.
Isaia pe tine mai dinainte vestindu-te, Maică, zis-a: Iată fecioara în pântece va lua și ne va naşte
cu trup pe Cuvântul cel veşnic; pe Carele Îl slăvim, pe tine mărindu-te.
Alt canon. Acelaşi irmos
Pe-a Treimii treime, Sila, Natan și Paisie, care pe pământ petrecut-au în unime desăvârșit, să îi
cinstim în cântări, că în ceruri se roagă la tronul Acesteia pentru cei ce îi laudă.
Lăudăm cu credință pe stâlpii cei neclintiți, pe cei ce pe Piatra credinței își au temeliile, pe cei cu
totul de foc, înălțați până la ceruri, pe cei ce călăuzesc pe calea poruncilor.
Slavă.
Urând odihna trupească și ale lumii plăceri, cu râvnă dorit-ați odihna cea cerească și veșnică și
de a Numelui sfânt îndulcire gândită pururea v-ați bucurat, preaînțelepților.
Și acum.
Minunată e, Maică, taina Întrupării Cuvântului, care întru tine, Fecioară, s-a lucrat mai presus de
gând; pentru aceasta toți de Dumnezeu Născătoare te vestim, Bucură-te cântându-ți cu Îngerul.
Catavasia. Sedealna. Glas 1. Mormântul tău.
Scriind, ca niște buni, în pomelnicul vostru pe cei ce dăruiau și pomenindu-i cu râvnă, în cer
pomeniți acum pe toți cei ce vă dăruie dar de laudă și în cartea vieții îi scrieți, slăviților.
Slavă. Asemeni.
Izvor de vindecări dobândind credincioșii și scut nebiruit, sfinte moaștele voastre, la ele cu
dragoste și osârdie alergăm, izbăvindu-ne de tulburări și necazuri, și luând în dar tămăduire de
boală degrabă, slăviților.
Și acum. A Praznicului.
Cântarea a IV-a. Tu ești tăria mea, Doamne.

Iată acum, Sfinților, ce este bun și frumos fără numai pururea cu dragoste a locui fraţii la un loc;
ca mirul pe barbă, pe marginea veşmintelor; că binecuvântarea şi viaţa primit-aţi vieţuind în
unire, slăviţilor. Ps. 132
Partea mea ești, Bunule, Tu ești nădejdea mea, Tu, scăparea, Tu și izbăvirea mea, o,
Preaminunatule Dumnezeu, cântat-ați de-a pururi cu graiul Prorocului; cu care și astăzi cuvioasă
cântare lui Hristos îi cântați, Cuvioșilor.Ps. 118, 24
Umbră văzând, Sfinților, zilele omului, și că Domnul – numai El – rămâne în veac, și din neam
în neam pomenirea Lui, prin neîncetata chemare a Numelui, Căruia – precum zice – tot
genunchiul se pleacă, Ziua cea ne înserată ați dobândit. Înț.Sol. 2,5; Ps. 101,13; Fil. 2, 9-10.
Toţi te cinstesc: Îngerii, Maică, şi oamenii; că încăpându-L negrăit în pântece pe Dumnezeu Cel
neîncăput, mai presus de toate, Stăpână, te-ai arătat; pentru aceasta ție tot genunchiul se pleacă și
te laudă pururea, mărindu-te.
Alt canon. Auzit-ai, Dumnezeule.
Iubitori arătându-vă pururi ostenelilor trupului, ați aflat odihnă sufletelor voastre pe Hristos,
Cuvioșilor.
Necruțându-vă vasele trupurilor voastre cu nevoințele, vase sfinte ale harului v-ați făcut, de trei
ori fericiților.
Slavă.
Ajutor neîntârziat ne sunteţi în preacumplita năvală diavolească, slăviților; pentru care pururea
vă lăudăm.
Și acum.
Tuturor credincioșilor ești mijlocitoare la Cel născut al tău, și liman celor înviforați, Maica
Dumnezeului Celui viu.
Catavasia.
Cântarea a V-a. Pentru ce lepădat-ai.
Netrupeşte în lume ați viețuit, tustrei adunându-vă, lucrarea îngerească săvârșind cu credință, în
trup fiind, deci acum în ceruri cântați cântare întreită dumnezeieștii Treimi, Cuvioșilor.
Evanghelia slavei s-a încredințat preastrălucit în voi, Cuvioșilor, că prin strălucire de lumină v-
ați vădit, Sfinților, moaștele slăvite și de minuni izvorâtoare, pe care astăzi le cinstim cu evlavie.
Ierarhului Iacob Putneanul v-ați însoțit, înțelepților, cu el de un suflet și un gând arătându-vă pe
pământ, căruia și în ceruri ca mieii cei curați urmat-ați, la Păstorul cel mare suindu-vă.
Avacum auzit-a glasul Tău cel sfânt și s-a temut, Dumnezeule, și, văzând venirea cea slăvită a
Ta, spăimântatu-s-a, că dintru Fecioară aveai, Cuvinte, a Te naşte, tuturór ca un om arătându-Te.
Alt canon. Luminează-ne pe noi.
O, dumnezeiesc gândul vostru, fericiților, cel lipit totdeauna de Dumnezeu care de slava nezidită
v-a împărtășit!
Racla cea de har izvorâtoare a moaștelor voastre dumnezeiești, Cuvioșilor, tămăduire ne

dăruiește îmbelșugat.
Slavă.
Inima lăcaș v-ați făcut-o, Cuvioșilor, al Preasfântului Nume al lui Hristos, către Care vă rugaţi în
lăcașurile cerești.
Și acum.
Iartă, ca un Bun, Ziditorule, pe robii tăi, rugăciunea cea de Maică ascultând a Preacuratei
Născătoare de Dumnezeu.
Catavasia.
Cântarea a VI-a. Curăţeşte-mă…
Silindu-vă, aţi luat Împărăţia cerurilor, acum de la Dumnezeu, o, preacuvioșilor, Natane

slăvitule, Sila fericite, și preabunule Paisie.
Topitu-v-ați neîncetat trupul cu postul, vitejilor, nimicind pornirile păcatului și deplin făcându-vă
vase preacurate ale harului, slăviților.
A Treimii.
Ascultă cererea robilor Tăi, o, Dumnezeule, Treime fără început și Unime, pururea, pentru
rugăciunile cetei întreite a sihaștrilor nevoitori.
Zid tare și neclintit și apărare și pavăză, Stăpână, ești tuturór binecredincioșilor, celor care-ți
laudă facerea de bine pretutindenea cu dragoste.
Alt canon. Rugăciunea mea.
Scăpându-o pe femeie, Sfinților, de cumplita lucrare diavolească chipul slăvit și toiagul puterii v-
ați arătat, de Hristos iubitorilor; pentru aceasta vă cinstim preacinstita icoană și moaștele.
Ispitele vrăjmășești goniți-ne cu toiagul mijlocirilor voastre, cum oarecând săvârșit-ați minune,
Sfinților Sila, Natan și Paisie, puterea celui preaviclean cu toiegele voastre izgonindu-o.
Slavă.
Hrănindu-vă în pustie, Sfinților, cu hrana împlinirii poruncilor v-ați arătat mai frumoși decât
cedrii, învrednicindu-vă, Sfinţilor Cuvioși, de frumusețea cea dintâi a chipului celui
dumnezeiesc.
Și acum.
Acoperă, Preacurată, pururea pe cei ce vin cu credință la tine, de Dumnezeu Născătoare și

Împărăteasă a toate pe tine vestindu-te, ca una ce ai zămislit pe Dumnezeu și Stăpânul zidirilor.
Catavasia.
Condac. Glas 8. Apărătoare Doamnă.
Pe Cuvioșii Părinți ai Bucovinei, Sfinții Sila, Paisie și Natan să-i lăudăm. Că aceștia mult
nevoitori fiind, înțelepți îndrumători s-au arătat. Pentru aceasta cu evlavie cântăm: Bucurați-vă,
Cuvioșilor Părinți, rugători înaintea lui Dumnezeu pentru sufletele noastre.
Alt condac. Glasul al 8-lea. Apărătoare Doamnă.
Mulțimea valurilor lumii neudat trecând, înecat-ați întru lacrimi, Cuvioșilor, repejunea
preacumplită a vrăjmașilor, și luând darul minunii de la Dumnezeu, vindecați pe cei ce cântă cu
evlavie : Bucurați-vă, de trei-ori-fericiților.
Icos.
Praznic de veselie ne-a răsărit astăzi, fraților, veniți să ne bucurăm! Că nu florile acestei
primăveri ne-aduc acum miresme, ci florile cele în Rai odrăslite și cu roua Duhului stropite,
Cuvioșii Sila, Natan și Paisie. Veniți, dar, acestora să le strigăm cu evlavie: Bucurați-vă, de trei-
ori-fericiților.
SINAXAR
Întru această lună, mai, în ziua a 16-a, facem pomenirea Sfinţilor Cuvioși Sila, Paisie şi Natan de
la Sihăstria Putnei
Cuvioșii Sila, Paisie și Natan s-au nevoit în veacul al XVIII-lea în Sihăstria Putnei, loc de aspră
nevoință și de liniște în care se retrăgeau monahii iubitori de mai multă rugăciune și nevoință.
Cuviosul Sila s-a născut în anul 1697 în ținutul Botoșanilor, din părinți ortodocși, Ion și Ioana. A
intrat ca frate începător la Schitul Orășeni (com. Cristești, jud. Botoșani), fiind foarte tânăr, de
unde, în anul 1714, la vârsta de 17 ani, a venit la Sihăstria Putnei, unde a fost primit și apoi
călugărit de starețul Teodosie. După trecerea acestuia la cele veșnice, starețul Dosoftei, noul
părinte duhovnicesc al schitului, a rânduit să fie hirotonit diacon și preot, iar la scurt timp să fie
tuns în schima mare. Ca ucenic și ajutor al starețului Dosoftei, ieroschimonahul Sila a purtat grijă
timp de peste 30 de ani de toate cele necesare obștii, ostenindu-se, în același timp, la slujbele
bisericii și la împlinirea pravilei de chilie. În toamna anului 1753, trecând la Domnul starețul
Dosoftei, Cuviosul Sila a fost numit stareț de către mitropolitul Moldovei, Sfântul Iacob
Putneanul. Ca părinte duhovnicesc al obștii, a înnoit viața duhovnicească a Sihăstriei Putnei, iar
ca bun chivernisitor, cu binecuvântarea mitropolitului Iacob, a zidit o biserică nouă de piatră cu
hramul Buna-Vestire, pe care a împodobit-o cu toate cele trebuitoare, precum și o nouă trapeză și
chilii. Ajuns vestit duhovnic și povățuitor de suflete, Cuviosul Sila a fost prețuit atât de
credincioșii simpli, cât și de domnitorii Moldovei Constantin Cehan Racoviță și Grigorie
Calimachi, precum și de înalți dregători, egumeni și arhierei, pe toți povățuindu-i cu înțelepciune
pe calea mântuirii. Sub îndrumarea sfântului stareț, monahii din Schit se îndeletniceau cu
caligrafierea manuscriselor ce cuprindeau sfinte slujbe și importante scrieri ale Sfinților Părinți.
Dintre ucenicii săi, cel mai cunoscut este episcopul Rădăuților Dosoftei Herescu. Ultimii ani de
viață Cuviosul Sila și i-a petrecut în multe lipsuri și încercări, ca urmare a răpirii Bucovinei de
către Imperiul Habsburgic, în anul 1774, și a îngrădirilor puse de noua stăpânire. Schitul nu avea
cele necesare hranei monahilor și era nevoit să se împrumute de bani și alimente. Cunoscându-și
apropiatul sfârșit pământesc, Sfântul Sila a pus povățuitor Sihăstriei Putnei pe Cuviosul Natan,
apoi și-a cerut iertare de la toți. La 23 aprilie 1783, după ce se nevoise aproape 70 de ani la
Sihăstria Putnei, Cuviosul ieroschimonah Sila și-a dat cu pace sufletul în mâinile Domnului, pe
Care L-a iubit și slujit întreaga sa viață.
Cuviosul Paisie s-a născut în anul 1701 și a intrat de tânăr în viața monahală. Pentru vrednicia sa
a fost hirotonit diacon, apoi preot, și a ajuns egumen la Mănăstirea Sfântul Ilie, de unde a trecut
la Mănăstirea Râșca. După o vreme a venit la Schitul Sihăstria Putnei, viețuind întru adâncă
smerenie. Deși nu a fost stareț al Sihăstriei, el era un rugător înfocat, sprijinind în credința
ortodoxă pe toți, mai ales în vremea stăpânirii străine. De asemenea, el primise de la Dumnezeu
darul înainte-vederii, care, adăugându-se celorlalte virtuți, l-a făcut să fie cinstit de către toți ca
un mare părinte duhovnicesc. Împreună cu stareții Sila și Natan a fost martor al greutăților din
anii de stăpânire austriacă, dar s-a dovedit un nevoitor plin de râvnă. A trecut cu pace la cele
veșnice în data de 16 decembrie 1784.
Cuviosul Natan s-a născut în anul 1717, fiind originar din Pașcani. A fost mai întâi viețuitor și
eclesiarh la Mănăstirea Putna, unde a fost hirotonit diacon, apoi preot. Dornic de mai multă
rugăciune și liniște, s-a retras la Sihăstria Putnei, unde a primit schima cea mare cu numele de
Natan. Cuviosul Natan a fost cunoscut ca un duhovnic foarte iscusit, fiindu-i părinte duhovnicesc
și marelui mitropolit Iacob Putneanul. Totodată, viețuitorii din sihăstrie, împreună-nevoitori cu
el, dar și credincioșii închinători îl cinsteau ca pe un adevărat părinte și păstrător al bunelor
rânduieli ortodoxe. El se îndeletnicea și cu caligrafierea de manuscrise și cu alcătuirea
pomelnicelor ctitoricești. În anul 1781 a fost rânduit stareț de către Cuviosul Sila, care se
pregătea pentru trecerea la cele veșnice. Deși înaintat în vârstă, ieroschimonahul Natan a
continuat cu multă râvnă și jertfelnicie lucrarea duhovnicească a înaintașului său, călăuzind
obștea încredințată lui spre păstorire timp de trei ani și jumătate, deși lipsurile și greutățile erau
tot mai mari din pricina ocupației habsburgice. La capătul unei vieți închinate lui Dumnezeu, în
neagonisire și curăție, după ce a purtat cu multă răbdare și necontenită rugăciune povara grea a
bolilor, Cuviosul ieroschimonah Natan s-a mutat la Domnul, a doua zi după sărbătoarea Nașterii
Mântuitorului Hristos, pe 26 decembrie 1784.
La scurt timp după trecerea la cele veșnice a celor trei Sfinți ieroschimonahi, Schitul Sihăstria
Putnei s-a pustiit din pricina vitregiei vremurilor. După mai bine de 200 de ani, la începutul
Postului Mare din anul 1990, un monah putnean, retras pe locul fostului Schit, a văzut o lumină
cerească deasupra pronaosului vechii biserici ruinate, lumină care a înconjurat biserica, apoi s-a
făcut nevăzută. La puțin timp după aceasta, pe 24 aprilie 1990, când s-a început refacerea
Schitului, în pronaosul vechii biserici s-au descoperit mormintele celor trei Cuvioși: Sila, Paisie
și Natan, în care se aflau osemintele lor, galbene ca ceara și răspândind bună-mireasmă. În anii
ce au urmat numeroase vindecări minunate s-au săvârșit la racla cu moaștele Cuvioșilor. De
aceea, cu prilejul împlinirii 20 de ani de la resfințirea vechii biserici de la Sihăstria Putnei,
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în ședința sa din 6-7 iunie 2016, trecerea
în rândul Sfinților a Cuvioșilor Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei, cu zi de prăznuire la
16 mai.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi. Amin.
Cântarea a VII-a. Pruncii evreilor.
Inima voastră încredințând-o în tot ceasul rugăciunii neîncetate, chemând Numele căruia se
pleacă tot genunchiul, ați biruit, slăviților, năvălirile ispitei.
Însăși Luminii nezidite slujitori v-ați făcut cu viețuirea; deci, vădindu-vă prin strălucirea de
lumină, lumină dăruiți acum celor care vi se roagă.
Inima voastră ați lărgit-o – cum și Pavel fericitul îndemna –, către toți iubitori făcându-vă de-a
pururea, pe credincioși, slăviților, pomenindu-i în tot ceasul. II Cor. 6, 13
Lumii ești Maică Împărăteasă, pe Atoateziditorul zămislindu-L, pe Care roagă-L, Stăpână,

pururea pentru lume, iertare mijlocindu-ne, cu solirea ta de maică.
Alt canon. Tinerii din Iudeea.
Sihăstrește viața petrecându-vă, Sfinților, ați strălucit tuturor cu razele virtuții, pe toți
încredințându-i și învățându-i să laude: Binecuvântat eşti, Dumnezeul Părinților noștri!
Toată latura Putnei vă vestește minunile, Cuvioșilor, că dați tămăduire degrabă celor care vă
cinstesc, închinându-se și cu credință căzând la sfânta voastră raclă.
Slavă.
Rugăciunile voastre cele bineprimite la Tronul cel preaînalt, slăviților, cu râvnă – precum
odinioară – înălțați, pomenindu-ne pe noi, cei ce facem cu dor a voastră pomenire.
Și acum.
Iesei rădăcină arătatu-s-a ție, Maică, născând pe Davíd; iar tu, ca o tulpină dintr-însul, odrăslit-ai
pe Mlădița aceluia, pe Împăratul Hristos, pe Dumnezeu și Omul.
Catavasia.
Cântarea a VIII-a. Pe Împăratul.
A Preacuratei sfânt lăcaş ridicându-l, Cuvioșilor, iarăși din piatră, pe piatra credinței v-ați întărit
și mintea.
Apei zidit-ai, Părinte Sila, fântână, însetând tu după Apa cea vie, pe Care azi aflând-o, și nouă
izvorăște-O.
Umbră viața cea de aici socotind-o, Cuvioase Natan, la viața cea adevărată cu râvnă alergat-ai.
A Treimii.
Dă tuturor pace și sănătate și izbăvire din boli cu solirea celor trei sihaștri, Treime preaslăvită.
Sminteală este înțelepților lumii pururea-fecioria ta, Maică, iar celor ce te cântă taină
preaminunată.
Alt canon. Pe Împăratul.
Inima voastră, și voirea, și mintea, le-ați supus deopotrivă cu trupul doririi mai bune către
Împărăție.
Punând în voi, ca’n trei măsuri de făină, aluatul Său Înțelepciunea cerească, săviților, dospit-ați
spre îndumnezeire.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, pe Domnul.

Unde lucrează, Sfinţilor, harul vostru, de acolo se alungă puterea diavolească; deci, cu ocrotire
neîncetată, păziți și obștea voastră.
Și acum.
Toată nădejdea către tine o punem, de Dumnezeu Născătoare Stăpână, deci cu a ta putere
păzește-ne de-a pururea.
Catavasia.
Cântarea a IX-a. Spăimântatu-s-a de aceasta.
A sfintei sihăstrii a putnenilor întreita făclie a harului dumnezeiesc, veniți credincioșilor s-o
cinstim; pe Cuvioșii cei slăviți, Sila și Natan și Paisie, pe florile pustiei preadulci mirositoare, pe
rugătorii cei către Hristos.
Biserica întreagă se bucură, prăznuind cu credință și dragoste și săvârșind pomenirea voastră de

peste an, mijlocitori avându-vă, preafierbinți, în ceruri la Dumnezeu, slăviților sihaștri ai
Sihăstriei Putnei, Sila, Natane și Paisie.
Ispite de tot felul voi izgoniţi de la noi, care astăzi cu dragoste, vă încununăm praznicul cu florile
laudei, slăviţilor Paisie, Sila şi Natane, şi vă rugăm ca de la obştea noastră îndepărtând necazul,
şi mântuire să îi mijlociţi.
Nădejde neclintită am câştigat, credincioşii, de-a pururi la tronul Tău pe Maica Ta, Unule-Născut
şi Cuvântule, că în mitrasul ei curat ai binevoit a sălăşlui, pe-aceasta arătând-o şí maică, şí
fecioară, şi mai slăvită decât Îngerii.
Alt canon. Fecioară Preacurată.
Neagonisitoarea voastră vieţuire de pe pământ, de Hristos iubitorilor, bunătăți veșnice în ceruri

v-a câştigat în schimb.
Ispitele răbdat-ați, dinspre toată partea, și v-ați făcut încercați, fericiților, cununile biruinței luând
de la Dumnezeu.Iac. 1,12
Slavă.
Iertare de păcate cereți de la Domnul, Sfinților Sila, Natan și Paisie, celor care cu râvnă
pomenirea v-o săvârșim.
Și acum.
Scăpare în primejdii și acoperitoare dreptcredincioșilor tu ești de-a pururea, de Dumnezeu
Născătoare și Maică a Domnului.
Catavasia.
Exapostilaria. Glas 3. Lumina cea din lumină.
Pe fericiții sihaștri Natan, Sila şi Paisie, astăzi toţi credincioșii să-i lăudăm, ca solitori să ne fie
către Dumnezeu Milostivul. (de 2 ori)
Slavă... Și acum... A Praznicului.
LA LAUDE
Stihirile pe 4, glasul al 8-lea, podobie: O, preaslăvită minune!
O, preaslăvită minune! ca niște crini preafrumoși în pustie au răsărit sihaștrii cei minunați, Sila,
Natan și Paisie, înmiresmând cu miresmele duhovnicești ale Raiului toată Biserica; veniți,
credincioșilor, să îi cinstim că de-a pururi rugători i-am dobândit la Hristos.
Sila Cuvioase, pe treptele scării virtuții suind fericite, la căpătul doririlor ai ajuns, de Hristos
iubitorule; Căruia roagă-te cu îndrăznirea ta pentru cei ce te cinstim și pomenirea ta preacinstită
săvârșim și îți sărutăm moaștele cu dragoste și cu evlavie.
Sfinte fericite Paisie, ca un preabun te-ai înălţat în carul virtuților la lăcaşurile cerești, unde azi,
odihnindu-te și bucurându-te, minunat culegi al ostenelilor rod îmbelșugat. Roagă-te pentru cei
care au luat jugul lui Hristos, ca să păzească pururea făgăduința dintâi.
Via sufletească a fraților cu înțelepciune îngrijind, ca un Înger ți-ai săvârșit, fericite Natan,
alergarea ta pe pământ; iar acum, fiind cu cei netrupești, pe Ziditorul a toate înduplecă-L, Sfinte,
să caute cu milă de-a pururea spre via Sa, pe Sila și Paisie luând împreună rugători.
Astăzi ne-au răsărit, ca niște luceferi ai Zilei celei neînserate și ca niște stele ale Soarelui Celui
mare, sihaștrii cei cu numărul Treimii numărați și întru o ceată dumnezeiește uniți: preaminunații
Sila, Paisie și Natan; pe care lăudându-i, așa să zicem: Bucurați-vă, dumnezeiești oglinzi ale
harului, care cu dumnezeiască lumină străluciți pe cei ce vă laudă! Bucurați-vă, flori
preaînmiresmate ale Raiului, care în lume ați adus mireasma cea mai presus de lume! Bucurați-
vă, mlădițe minunate ale Viței celei cerești preapline de strugurii virtuților, din care picură
credincioșilor vinul cel dulce, de suflet veselitor! Rugați-vă, dar, cu deadinsul să se mântuiască
sufletele noastre.
Doxologie mare și celelalte.
LA DUMNEZEIASCA LITURGHIE
Fericirile, pe 8, 4 ale praznicului, și 4 ale cuvioșilor, din cântarea a 6-a.
Prochimen. Glasul al 7-lea.
Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioșilor Lui.
Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?
Apostolul (Efeseni 6, 10-18)
Duminică în săptămâna a 27 după Pogorârea Sfântului Duh
Fraților, întăriți-vă în Domnul și întru puterea tăriei Lui ...
Aliluia, glasul al 2-lea.
Stih: Preoții Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate și cuvioșii Tăi se vor bucura.
Stih: Că a ales Domnul Sionul și l-a ales spre locuință Luiși.
Evanghelia Cuvioșilor (Luca 12, 32-40)
Sâmbătă în săptămâna a 28 după Pogorârea Sfântului Duh
Zis-a Domnul: Nu te teme, turmă mică ...
Chinonicul:
Bucurați-vă, drepților, întru Domnul, celor drepți se cuvine laudă. Aliluia.
În situația calendaristică de astăzi, Slujba Sfinților Cuvioși Sila, Paisie și Natan cade
întodeauna în Perioada Penticostarului, mai precis în intervalul dintre luni, după Duminica
Tomei (când sărbătoarea Sfintelor Paști cade cel mai târziu, adică pe 8 mai) și Duminica a 7-a
după Paști, a Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic (când sărbătoarea Sfintelor Paști cade
cel mai devreme, adică pe 4 aprilie).
În zilele obișnuite, peste săptămână, slujba cuvioșilor se cântă împreună cu cea a zilei, din
Penticostar, după cum urmează:
La Vecernia mică, la Doamne strigat-am... se pun 4 stihiri, ale Cuvioșilor, Slavă..., a Cuvioșilor,
Și acum..., a praznicului, din Penticostar (Slava... de la Doamne strigat-am..., de la Vecernia
Mare, din duminica precedentă; sau de la praznicul Înălțării, când 16 mai cade vineri sau
sâmbătă în săptămâna a 6-a, sau de la Miercurea Înjumătățirii, când 16 mai cade joi, vineri sau
sâmbătă în săptămâna a 4-a după Paști). Stihoavna Cuvioșilor, Slavă..., a Cuvioșilor, Și acum...,
a praznicului, din Penticostar (Slava... de la Vecernia Mare sau de la praznicul Înălțării sau al
Înjumătățirii).
Troparele: în săptămâna a doua după Paști: troparul Cuvioșilor (o dată), Slavă..., Și acum..., al
praznicului: Pecetluit fiind mormântul... (o dată);
În Săptămâna a treia după Paști: troparul Iosif cel cu bun chip..., Slavă..., al Cuvioșilor, Și
acum..., Mironosițele femei...;
În Săptămânile a patra (luni, marți), a cincea, și a șasea (luni, marți): troparul învierii din
duminica precedentă (o dată), Slavă..., al Cuvioșilor, Și acum..., al Născătoarei-Învierii, glasul 1:
Gavriil zicând ție ...[1];
Joi, vineri și sâmbătă în săptămâna a 4-a după Paști: troparul Cuvioșilor (o dată), Slavă... Și
acum..., al praznicului înjumătățirii: Înjumătățindu-se praznicul... (o dată);
Vineri și sâmbătă în săptămâna a 6-a după Paști: troparul Cuvioșilor (de două ori), Slavă... Și
acum..., al praznicului: Înălțatu-Te-ai întru slavă... (o dată).
La Vecernia Mare, punem Fericit bărbatul... La Doamne strigat-am..., se pun 8 stihiri: 3 ale
Praznicului, din ziua săptămânală respectivă, din Penticostar, și 5 ale Cuvioșilor Părinți, Slavă...,
a Cuvioșilor, Și acum..., a praznicului, din ziua respectivă, din Penticostar.
Prochimenul este cel al zilei, cu excepția zilei de luni, după Duminica Tomei, când, la vecernie,
duminică seara, se pune prochimenul mare, glasul al 7-lea: Cine este Dumnezeu..., precum și a
zilei de vineri, în săptămâna a 6-a, când, la vecernie, joi seara (a Înălțării), se pune prochimenul
mare, glasul al 7-lea: Dumnezeul nostru în cer și pe pământ...
La Litie, se pune o stihiră a hramului, apoi stihirile Cuvioșilor, Slavă..., a Cuvioșilor, Și acum...,
de la Litia din duminica precedentă, din Penticostar, pentru zilele din săptămâna a 2-a și a 5-a.
Când slujba sfinților care în săptămânile a 3-a, a 4-a, a 6-a (până miercuri), la Și acum..., se
pune: Fericimu-te pe tine..., glasul al 5-lea, din slujba Cuvioșilor[2] .Vineri și sâmbătătă în
săptămâna a 6-a, adică după Joia Înălțării, se pune la Și acum..., a praznicului Înălțării, de Joi
(miercuri seara).
La Stihoavnă, unde este hramul se pun stihirile Cuvioșilor, iar unde nu este hram, stihirile zilei
din Penticostar, Slavă..., a Cuvioșilor, Și acum..., din Penticostar.
La binecuvântarea pâinilor, troparele Cuvioșilor (de două ori) și Născătoare de Dumnezeu... (o

dată), cu excepția zilei de luni, după Duminica Tomei, când, la vecernie, duminică seara, se pun
troparele Cuvioșilor (de două ori) și al praznicului: Pecetluit fiind mormântul... (o dată).
La Pavecerniță, după Cuvine-se cu adevărat..., se pune condacul Cuvioșilor, Slavă... Și acum...,

condacul praznicului (din duminica precedentă, sau al Înălțării, când 16 mai cade vineri sau
sâmbătă în săptămâna a 6-a după Paști, sau al Înjumătățirii când cade joi, vineri sau sâmbătă în
săptămâna a 4-a după Paști).
La Utrenie, după Dumnezeu este Domnul..., se pun troparele astfel:
În săptămâna a doua după Paști: troparul/troparele Cuvioșilor (de două ori), Slavă ... Și acum...,
al praznicului: Pecetluit fiind mormântul (o dată).
În Săptămâna a treia după Paști: troparul: Iosif cel cu bun chip..., apoi, al doilea, al Învierii:
Când Te-ai pogorât la moarte... Slavă..., al Cuvioșilor, Și acum..., Mironosițele femei ...
În Săptămânile a patra (luni, marți), a cincea și a șasea (luni-marți): troparul învierii din
duminica precedentă (de două ori) Slavă..., al Cuvioșilor, Și acum..., al Născătoarei-Învierii,
glasul 1: Gavriil zicând ție...
Joi, vineri și sâmbătă în săptămâna a 4-a după Paști: troparul Cuvioșilor (de două ori), Slavă... Și
acum..., al praznicului Înjumătățirii: Înjumătățindu-se praznicul ... (o dată)
Vineri și sâmbătă în săptămâna a 6-a după Paști: troparul Cuvioșilor (de două ori), Slavă... Și
acum..., al praznicului: Înălțatu-Te-ai întru slavă... (o dată).
Primul rând de sedelne: a Cuvioșilor, Slavă..., o a doua sedealnă, Și acum..., a praznicului (cea a
Învierii, din cadrul sedelnelor din ziua respectivă, sau chiar din ziua praznicului/duminicii
precedente). Al doilea rând de sedelne: a Cuvioșilor, Slavă..., se repetă prima sedealnă, Și
acum..., a praznicului (cea a Învierii, din cadrul sedelnelor din ziua respectivă, sau chiar din ziua
praznicului/duminicii precedente).
Polieleul Robii Domnului..., mărimurile Cuvioșilor. Sedealna Cuvioșilor, de după polieleu (de
două ori), Slavă... Și acum..., a praznicului, în săptămâna a 2-a după Paști, a praznicului
Sfântului Toma, din duminica precedentă, tot de după Polieleu; la fel, vineri sau sâmbătă în
săptămâna a 6-a după Paști, când se pune a Înălțării, de joi; în celelalte cazuri, se pune cea
indicată în slujba Cuvioșilor: Preaminunatul glas al slujitorului...)
Antifonul I al glasului al 4-lea, Prochimenul și Evanghelia Cuvioșilor. Învierea lui Hristos...
Canoanele se pun pe 14: al praznicului (din duminica precedentă, sau al Înălțării, când 16 mai
cade vineri sau sâmbătă în săptămâna a 6-a după Paști; sau al Înjumătățirii, când 16 mai cade joi,
vineri sau sâmbătă în săptămâna a 4-a după Paști), cu irmosul pe 6, și al Cuvioșilor, două, cu
irmosul pe 8. Catavasiile praznicului. După cântarea a 3-a, condacul și icosul praznicului,
sedealna Cuvioșilor, Slavă... Și acum..., sedealna praznicului (în săptămâna a 2-a după Paști, se
pune Ipacoi al praznicului Dumincii Tomei). După cântarea a 6-a, condacul (condacele), icosul și
sinaxarul Cuvioșilor.
Luminânda: a Cuvioșilor (de două ori), Slavă... Și acum... a praznicului (din duminica
precedentă, sau a Înălțării, sau a Înjumătățirii).
La Laude, se pun stihirile pe 8: 4 ale zilei, din Penticostar (inclusiv cea de la Slavă...) și 4 ale
Cuvioșilor, Slavă..., a Cuvioșilor, Și acum..., a praznicului (stihira de la Slavă... Și acum..., de la
stihoavna zilei din Penticostar).
După doxologia mare, Troaparele, ca la Vecernia Mică.
La Ceasuri, se pune troparul Praznicului, Slavă..., al Cuvioșilor, Și acum..., al Născătoarei de la

ceasuri. După Sfinte Dumnezeule..., condacul praznicului și al Cuvioșilor, alternându-le.
La Liturghie, Stihirile la Fericiri se pun pe 8: 4 ale praznicului din cântarea rânduită în ziua
săptămânală respectivă, și 4 ale Cuvioșilor, din Cântarea a 6-a.
Apostolul și Evanghelia Cuvioșilor și, apoi, cele de rând. Axionul Învierii: Îngerul a strigat...
(vineri și sâmbătă în săptămâna a 6-a după Paști, Axionul praznicului Înălțării: Pe Tine Maica
lui Dumnezeu...). Chinonicul praznicului și al Cuvioșilor. Vineri și sâmbătă în săptămâna a 6-a
după Paști, în loc de Am văzut lumina cea adevărată... se pune troparul: Înălțatu-Te-ai întru
slavă...
Dacă va cădea sărbătoarea Sfinților Cuvioși Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei în
Duminica a 3-a (Sfintele Paști la 2 mai), a 4-a (Sfintele Paști la 25 aprilie), a 5-a (Sfintele Paști
la 18 aprilie), sau a 6-a după Paști (Sfintele Paști la 11 aprilie), slujba cuvioșilor se cântă cu
cea a duminicii din Penticostar, după cum urmează:
La Vecernia mică, la Doamne strigat-am... se pun stihirile Învierii, Slavă..., a Cuvioșilor, Și
acum..., a Născătoarei-Învierii din Penticostar. La Stihoavnă: una a Învierii, și apoi ale
cuvioșilor, Slavă..., a Cuvioșilor, Și acum..., a Născătoarei.
Troparele: în Duminica a 3-a după Paști: troparul Iosif cel cu bun chip..., Slavă..., al cuvioșilor,
Și acum..., Mironosițele femei...;
În Duminicile a 4-a și a 6-a după Paști: troparul învierii (o dată), Slavă..., al Cuvioșilor, Și
acum..., al Născătoarei-Învierii, glasul 1: Gavriil zicând ție ...;
În Duminica a 5-a după Paști: troparul învierii (o dată), Slavă..., al Cuvioșilor, Și acum..., al
praznicului Înjumătățirii: Înjumătățindu-se praznicul... (o dată).
La Vecernia Mare, punem Fericit bărbatul... La Doamne strigat-am..., se pun 10 stihiri, astfel:
3 ale Învierii, 3 ale Praznicului, și 4 ale Cuvioșilor Părinți, Slavă..., a Cuvioșilor, Și acum... a
Născătoarei-Învierii glasului (Dogmatica).
La Litie, se pune stihira hramului, apoi stihirile Cuvioșilor, iar în duminica a 3-a se pun și ale
praznicului (ale mironisițelor) înainte de ale Cuvioșilor, Slavă..., a Cuvioșilor, Și acum..., din
Penticostar.
La Stihoavnă, stihirile din Penticostar, Slavă..., a Cuvioșilor, Și acum..., din Penticostar.
La binecuvântarea pâinilor, Născătoare de Dumnezeu... (de două ori) și troparul Cuvioșilor (o

dată).

condacul duminicii.
La Utrenie, după Dumnezeu este Domnul..., se pun troparele astfel:
În Duminica a 3-a după Paști: troparul Iosif cel cu bun chip..., apoi, al doilea, al Învierii: Când
Te-ai pogorât la moarte..., Slavă..., al Cuvioșilor, Și acum..., Mironosițele femei ...
În Duminicile a 4-a și a 6-a după Paști: troparul învierii (de două ori), Slavă..., al Cuvioșilor, Și
acum..., al Născătoarei-Învierii, glasul 1: Gavriil zicând ție...
În Duminica a 5-a după Paști: troparul învierii (de două ori), Slavă..., al Cuvioșilor, Și acum..., al
praznicului Înjumătățirii: Înjumătățindu-se praznicul... (o dată).
Sedelnele Învierii, cu ale Născătoarei. După Polieleu și Mărimuri (fără Slavă... Și acum...), se
pun Binecuvântările Învierii. Apoi Ipacoi, sedelnele Cuvioșilor de la primele două rânduri,
Slavă..., sedealna de după polieleu, Și acum..., a Născătoarei: Preaminunatul glas al
slujitorului..., din slujba Cuvioșilor.
Antifoanele Învierii, Prochimenul și Evanghelia Învierii. Învierea lui Hristos... (de trei ori).
Slavă..., Pentru rugăciunile Sfinților Apostoli... Și acum..., Pentru rugăciunile Născătoarei
de Dumnezeu..., și stihira duminicii: Înviind Iisus din mormânt ...
Canoanele se pun pe 14: canonul duminicii, din Penticostar, cu irmosul pe 8, și al Cuvioșilor,

două, făcându-le cu irmosul pe 6. Catavasiile praznicului. După cântarea a 3-a, condacul și icosul
Cuvioșilor, sedealna Cuvioșilor, Slavă... Și acum..., din Penticostar. După cântarea a 6-a,
condacul și icosul dumincii și sinaxarul Cuvioșilor. După cântarea a 9-a, Sfânt este Domnul
Dumnezeul nostru, Luminânda Paștilor, Slavă..., a Cuvioșilor, Și acum..., a doua, din
Penticostar, specifică praznicului dumincii.
La Laude, se pun stihirile pe 8: 4 ale Învierii, din Penticostar, și 4 ale Cuvioșilor, Slavă..., a
Cuvioșilor, Și acum..., Preabinecuvântată ești...
După doxologia mare, Troaparul Învierii (de final, unul din cele două).
La Ceasuri, se pune troparul Praznicului, Slavă..., al Cuvioșilor, Și acum..., al Născătoarei de la

La Liturghie, Stihirile la Fericiri se pun pe 12: 4 ale Învierii, 4 ale praznicului specific (din
Canonul Mironosițelor, al Slăbănogului, al Samarinencii, respectiv, al Orbului, Cântarea a 3-a),
și 4 ale Cuvioșilor, din Cântarea a 6-a.
Apostolul și Evanghelia duminicii și apoi, ale Cuvioșilor. Axionul Învierii. Chinonicul

praznicului și al Cuvioșilor.
Miercurea Înjumătățirii Praznicului (Sfintele Paști la 22 aprilie), slujba cuvioșilor se pune după
cum urmează:
Unde este hram, sau de va vrea cel mai mare să facă priveghere, se pune, marți seară la Doamne
strigat-am... de la Vecernia mică, stihirile Cuvioșilor, Slavă..., a Cuvioșilor, Și acum..., a
Înjumătățirii, de la Vecernia Mare. Stihoavna Cuvioșilor, Slavă..., a Cuvioșilor, Și acum..., a
Înjumătățirii, de la Stihoavna Vecerniei Mare. Troparul Cuvioșilor, Slavă... Și acum..., a
Înjumătățirii.
La Vecernia Mare, punem Fericit bărbatul... La Doamne strigat-am..., se pun 8 stihiri: 3 ale
înjumătățirii, și 5 ale Cuvioșilor Părinți, Slavă..., a Cuvioșilor, Și acum..., a Înjumătățirii.
Paremiile praznicului Înjumătățirii și apoi ale Cuvioșilor.
La Litie, se pune o stihiră a hramului, apoi stihirile Cuvioșilor, Slavă..., a Cuvioșilor, Și acum...,
a Înjumătățirii (se poate lua Slava... de la Laude).
La Stihoavnă, stihirile praznicului, Slavă..., a Cuvioșilor, Și acum..., a Înjumătățirii.
La binecuvântarea pâinilor, troparul Înjumătățirii (de două ori) și troparul Cuvioșilor (o dată).
La Pavecerniță, după Cuvine-se cu adevărat..., se pune condacul Cuvioșilor Părinți, Slavă... Și

acum..., condacul Înjumătățirii.
La Utrenie, după Dumnezeu este Domnul..., se pune troparul Înjumătățirii (de două ori), Slavă...,
al Cuvioșilor, Și acum..., iarăși al praznicului Înjumătățirii (o dată).
Sedelnele praznicului, din Penticostar. După Polieleu și Mărimuri, sedelnele Cuvioșilor, de la

primele două rânduri, Slavă..., sedealna de după polieleu, Și acum..., încă una, a Înjumătățirii
(din cele două din Penticostar, cântate înainte de polieleu).
Antifonul I al glasului al 4-lea, Prochimenul și Evanghelia Cuvioșilor. Învierea lui Hristos...
Canoanele se pun pe 14: ale praznicului, două, cu irmosul pe 8, și al Cuvioșilor, două, făcându-le
cu irmosul pe 6. Catavasiile Înjumătățirii. După cântarea a 3-a, condacul și icosul Cuvioșilor,
sedealna Înjumătățirii, Slavă..., a Cuvioșilor, Și acum..., a doua sedealnă a înjumătățirii. După
cântarea a 6-a, condacul și icosul înjumătățirii, sinaxarul Cuvioșilor și al Înjumătățirii.
La cântarea a 9-a nu se cântă Ceea ce ești mai cinstită...
Luminânda: a Cuvioșilor (de două ori), Slavă... Și acum..., a Înjumătățirii.
La Laude, se pun stihirile pe 6: 3 ale Înjumătățirii, și 3 ale Cuvioșilor, Slavă..., a Cuvioșilor, Și

acum..., a Înjumătățirii.
După doxologia mare, troparul Cuvioșilor, Slavă..., Și acum..., al Înjumătățirii.
La Ceasuri, se pune troparul Înjumătățirii, Slavă..., al Cuvioșilor, Și acum..., al Născătoarei de la

ceasuri. După Sfinte Dumnezeule..., condacul Înjumătățirii și al Cuvioșilor, alternându-le.
La Liturghie, Stihirile la Fericiri se pun pe 8: 4 ale Înjumătățirii, din cântarea a 3-a, și 4 ale
Cuvioșilor, din Cântarea a 6-a.
Apostolul și Evanghelia Înjumătățirii și ale Cuvioșilor. Axionul: Străin lucru este Maicilor
Fecioria... Chinonicul Înjumătățirii și al Cuvioșilor.
Dacă va cădea sărbătoarea Sfinților Cuvioși Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei în Joia
Înălțării (Sfintele Paști la 7 aprilie), slujba cuvioșilor se cântă împreună cu cea a praznicului,
din Penticostar, după cum urmează:
La Vecernia mică, la Doamne strigat-am... se pun 4 stihiri ale praznicului, primele de la

Vecernia Mare, Slavă..., a Cuvioșilor, Și acum..., Doamne după ce ai plinit... (stihira a 5-a de la
Doamne strigat-am..., de la Vecernia Mare). Stihoavna: stihirile Cuvioșilor, Slavă..., a
Cuvioșilor, Și acum..., a Născutu-Te-ai precum Însuți ai socotit ... (prima stihiră de la
Stihoavna Vecerniei Mari). Troparul Cuvioșilor, Slavă..., Și acum..., al praznicului Înălțării:
Înălțatu-Te-ai întru slavă...
La Vecernia Mare, nu punem Fericit bărbatul... La Doamne strigat-am..., se pun 10 stihiri: 5

ale praznicului, și 5 ale Cuvioșilor Părinți, Slavă..., a Cuvioșilor, Și acum... a praznicului: Din
sânurile părintești nedespărțindu-Te... Paremiile praznicului, și apoi ale Cuvioșilor.
La Litie, se pun stihirile praznicului și ale cuvioșilor, Slavă..., a Cuvioșilor, Și acum..., a

praznicului: Doamne, taina cea din veac ascunsă oamenilor...
La Stihoavnă, stihirile praznicului, Slavă..., a Cuvioșilor, Și acum..., a praznicului: Suitu-S-a

Dumnezeu întru strigare ...
La binecuvântarea pâinilor, troaparul Înălțării (de două ori) și troparul Cuvioșilor (o dată).

condacul Înălțării.
La Utrenie, după Dumnezeu este Domnul..., se pune troparul praznicului Înălțării (de două ori),
Slavă..., al Cuvioșilor, Și acum..., iarăși al praznicului Înălțării: Înălțatu-Te-ai întru
slavă...
Sedelnele praznicului. După Polieleu, se cântă Mărimurile praznicului și ale Cuvioșilor (fiecare
cu stihurile specifice). Apoi sedelnele Cuvioșilor de la primele două rânduri, Slavă..., sedealna
Cuvioșilor de după polieleu, Și acum..., sedealna praznicului de după polieleu.
Antifonul I al glasului al 4-lea, Prochimenul și Evanghelia praznicului. Învierea lui Hristos... (o

dată). Slavă..., Pentru rugăciunile Sfinților Apostoli... Și acum..., Pentru rugăciunile
Născătoarei de Dumnezeu..., și stihira praznicului: Astăzi puterile cele de sus...
Canoanele se pun pe 14: ale praznicului Înălțării, două, cu irmosul pe 8, și al Cuvioșilor, două,
făcându-le cu irmosul pe 6. Catavasiile praznicului. După cântarea a 3-a, condacul, icosul și
sedealna Cuvioșilor, Slavă..., Și acum..., sedealna praznicului. După cântarea a 6-a, condacul și
icosul Înălțării, sinaxarul Înălțării și al Cuvioșilor.
La cântarea a 9-a nu se cântă Ceea ce ești mai cinstită...
Luminânda: a Cuvioșilor (de două ori), Slavă... Și acum..., a praznicului.
La Laude, se pun stihirile pe 6: 3 ale Înălțării, și 3 ale Cuvioșilor, Slavă..., a Cuvioșilor, Și

acum..., a praznicului.
După doxologia mare, troparul Cuvioșilor, Slavă... Și acum..., al praznicului.
La Ceasuri, se pune troparul praznicului, Slavă..., al Cuvioșilor, Și acum..., al Născătoarei de la

La Liturghie, Antifoanele praznicului. Apostolul și Evanghelia praznicului, și ale Cuvioșilor.

Axionul praznicului Înălțării: Pe Tine Maica lui Dumnezeu... Chinonicul praznicului și al
Cuvioșilor. În loc de Am văzut lumina cea adevărată... se pune troparul: Înălțatu-Te-ai întru
slavă...
Duminica a 7-a după Paști (Sfintele Paști la 4 aprilie), slujba cuvioșilor se cântă cu cea a
duminicii Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic, din Penticostar, după cum urmează:
La Vecernia mică, la Doamne strigat-am... se pun stihirile Învierii, Slavă..., a Cuvioșilor, Și

acum..., a Născătoarei-Învierii din Penticostar. Stihoavna: una a Învierii, și apoi ale Cuvioșilor,
Slavă..., a Cuvioșilor, Și acum..., a Născătoarei. Troparul Învierii, al Părinților, Slavă..., a
Cuvioșilor, Și acum..., al praznicului Înălțării Înălțatu-Te-ai întru slavă...
La Vecernia Mare, punem Fericit bărbatul... La Doamne strigat-am..., se pun 10 stihiri, astfel:
3 ale Învierii, 4 ale Părinților, și 3 ale Cuvioșilor, Slavă..., a Părinților: Să lăudăm astăzi..., Și
acum... a Născătoarei-Învierii (Dogmatica): Cine nu te va ferici... Paremiile Părinților, și apoi
ale Cuvioșilor.
La Litie, se pune stihira Părinților, cea de la Slavă...: Păzitori credincioși ai apostoleștilor

Predanii..., Slavă..., a Cuvioșilor, Și acum..., a praznicului, din Penticostar: Doamne după ce ai
plinit taina iconomiei...
La Stihoavnă, toate ale duminicii, din Penticostar.
La binecuvântarea pâinilor, Născătoare de Dumnezeu... (o dată), troaparul Părinților (o dată) și

troparul Cuvioșilor (o dată).

condacul duminicii (al Părinților).
La Utrenie, după Dumnezeu este Domnul..., se pun troparele astfel: al Învierii (o dată), al
Părinților (o dată), Slavă..., al Cuvioșilor, Și acum..., al praznicului Înălțării: Înălțatu-Te-ai
întru slavă...
Sedelnele Învierii, cu ale Născătoarei. După Polieleu și Mărimuri (fără Slavă... Și acum...), se
pun Binecuvântările Învierii. Apoi Ipacoi, sedelnele Cuvioșilor de la primele două rânduri,
Slavă..., sedealna de după polieleu, Și acum..., a Născătoarei: Preaminunatul glas al
slujitorului..., din slujba Cuvioșilor.
Antifoanele Învierii, Prochimenul și Evanghelia Învierii. Învierea lui Hristos... (de trei ori).
Slavă..., Pentru rugăciunile Sfinților Apostoli... Și acum..., Pentru rugăciunile Născătoarei
de Dumnezeu..., și stihira duminicii: Înviind Iisus din mormânt ...
Canoanele se pun pe 14: canonul Învierii, cu irmosul pe 4, al Părinților, cu irmosul pe 4, și al

Cuvioșilor, două, făcându-le cu irmosul pe 6. Catavasiile praznicului Înălțării. După cântarea a 3-
a, condacul și icosul Cuvioșilor, sedealna Părinților, Slavă..., a Cuvioșilor, Și acum..., a Înălțării,
din Penticostar. După cântarea a 6-a, condacul și icosul Părinților și sinaxarul Cuvioșilor și apoi
al Părinților. După cântarea a 9-a, Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru, Luminânda Învierii,
apoi a Părinților, Slavă..., a Cuvioșilor, Și acum..., a Înălțării.
La Laude, se pun stihirile pe 8: 3 ale Învierii, 2 ale Părinților, și 3 ale Cuvioșilor, Slavă..., a
Părinților, Și acum..., Preabinecuvântată ești...
După doxologia mare, Troaparul Învierii: Înviat-ai din mormânt...

La Ceasuri, se pune troparul Învierii, Slavă..., al Părinților (alternând cu al Cuvioșilor), Și
acum..., al Născătoarei de la ceasuri. După Sfinte Dumnezeule..., condacul praznicului, al
Părinților și al Cuvioșilor, alternându-le.
La Liturghie, Stihirile la Fericiri se pun pe 12: 4 ale Învierii, 4 ale Părinților, din cântarea a 3-a,
și 4 ale Cuvioșilor, din Cântarea a 6-a.
Apostolul și Evanghelia duminicii și apoi, ale Cuvioșilor. Axionul praznicului Înălțării: Pe Tine
Maica lui Dumnezeu... Chinonicul dumincii, al Părinților și al Cuvioșilor. În loc de Am văzut
lumina cea adevărată... se pune troparul: Înălțatu-Te-ai întru slavă...
[1] Având în vedere că, în duminicile precedente, troparul la Și acum..., este al Născătoarei-
Învierii, pe glasul troparului învierii, slujba sfinților fiind cu priveghere, credem că este potrivit
ca la Și acum..., să avem tot unul al Născătoarei-Învierii, dar pe același glas cu troparul
cuvioșilor (adică pe glasul 1).
[2] În duminicile amintite, la Și acum..., de la Litie, este,de fapt, stihira Născătoarei-Învierii (de
la Stihoavnele din duminici) dar pe glasul Slavei... Litiei. Cum Slava..., Cuvioșilor este pe glasul
al 5-lea, credem că este potrivit a se pune a Născătoarei-Învierii (de la Stihoavnă), tot pe glasul al
5-lea.
Sf. Cuvioşi Rafael şi Partenie
de la Agapia Veche
(21 Iulie)
SLUJBA
Cuvioase Părinte Rafail, ca o ramură ai înflorit frumos de căldura Duhului Sfânt şi nouă ne-ai
strălucit veselitoare mireasmă pe cerul Moldovei. Că ţi-ai curăţit cu înţelepciune inima dorind să
găteşti în ea altar lui Dumnezeu. Iubitorule de nevoinţe prea înţelepte, lauda sihaştrilor, roagă-te
să primim şi noi mirul înţelepciunii.
(dintre Laudele ce se cântă la Utrenie)
Părinte preasfinte, luminează-mă pe mine cel întunecat, să laud după cuviinţă taina vieţuirii tale,
căci în sihăstrie tu te-ai depărtat, ca să stingi cu apa rugăciunii cuptorul patimilor, de-a pururea
cugetând la lumina dumnezeieştilor porunci. Roagă-te, Părinte, pentru neamul nostru, să aflăm şi
noi milă, ca cela ce ai primit har.
(din Canonul Sfântului Rafail ce se citeşte la Utrenie)
Ca un vultur cu aripile larg deschise, omule minunat, tu la înălţime zburai, având gândul sus
neîncetat, şi pe stânca Hristos ai aflat odihnă. De al Său dor rănindu-te, pe El îl căutai în liniştea
sihăstriei priveghind şi ploi de lacrimi vărsând. Caută spre noi cei îngreuiaţi, ce doar în jos
privim înlănţuiţi de multe griji, rugându-te să se deschidă ochii noştri şi să vedem lumină.
(din Canonul Sfântului Rafail ce se citeşte la Utrenie)
La icoanele voastre cu credinţă ne închinăm astăzi toţi credincioşii, că voi cu smerenie adâncă
viaţa v-aţi împodobit, şi de dragostea lui Dumnezeu tare v-aţi rănit. Lacrimile voastre izvor s-au
făcut stingând flacăra ispitelor. Molostivi aţi fost cu toţi, că pe bolnavi aţi vindecat, şi duhurile
rele le-aţi alungat, iar celor întristaţi le-aţi adus mângâiere. Cereţi pentru noi ca dreapta credinţă
să o păzim şi pe Dumnezeu cel în Treime preamărit pururea să-L slăvim.
(Icos al Sfinţilor)
Sfinţit-ai cugetul tău Părinte, cu mirul umilinţei, şi gura ta s-a făcut dulce vorbitoare de deasa
grăire cu Hristos, căci ai iubit a Lui blândeţe şi smerenie. Şi îmbunătăţindu-te cu lumina darului,
pe mulţi ai povăţuit pe calea mântuirii; drept aceea roagă-te pentru îmblânzirea noastră.
Cinstite sunt mâinile tale, care stau înălţate la rugăciune pentru noi, până ce vom birui pe Amalic
cel gânditor, că tu aduci biruinţă şi binecuvântată luminare sufletelor noastre cu îndrăznirea ta
către Dumnezeu. Cugetătorule al patimilor lui Hristos, adăpatu-te-ai cu înţelepciune din coasta
Mântuitorului.
Primeşte, dreptule Partenie, care te-ai supus lui Hristos, suspinul inimii mele celei zdribite: că se
năpusteşte mâhnirea să prade sufletului meu orice bucurie. Aprinde, Doamne, iarăşi în minte
însufleţită râvnă, să mor lumii şi să viez Ţie. Slavoslovi-Te-voi, Doamne, în taină, în ceasuri de
noapte, privind la ostenelile plăcutului Tău. Depărtează, cu rugăciunea lui, amorţirea şi somnul
ce mă cuprind, ca în adâncul inimii să împlânt sabia Numelui Tău.
(din Canonul Sfântului Partenie ce se citeşte la Utrenie).
O, Rafaile şi Partenie, nestemate care împodobiţi Biserica lui Dumnezeu şi luminaţi pe

credincioşi cu razele strălucirii voastre! Voi n-aţi dat somn ochilor voştri, nici genelor voastre
dormitare, până nu aţi văzut pe Domnul. Că priveghind aţi curăţat prăpastia inimii cu cărbunele
de foc al rugăciunii, pe Iisus odihnindu-L în sălaşul virtuţilor. Sculaţi-ne pe noi cei leneşi din
trândăvie şi nelucrare, însufleţindu-ne cu a voastră râvnă.
(din Canonul Sfinţilor ce se citeşte la Utrenie)

Slujba Sfinţilor Cuvioşi Neofit şi Meletie de
la Mănăstirea Stânișoara
De Dumnezeu iubitorilor Părinţi, suindu-vă în munţii faptelor bune, locaşuri Preasfântului Duh
v-aţi arătat, iar acum ca făclia în sfeşnic luminaţi în lume, Cuvioşilor Neofit şi Meletie; rugaţi-
vă lui Hristos-Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!
La Vecernia Mică
La Doamne, strigat-am..., punem 4 stihiri, glasul 1, podobie: Ceea ce eşti bucuria...
Pe vrednicii Cuvioşi ai Mântuitorului Hristos, pe cei ce cu trezvie au înmulţit talantul cel dat lor
de Stăpânul tuturor, pe înţelepţii Neofit şi Meletie să-i lăudăm cei credincioşi, întru cântări
cinstind slăvită pomenirea lor. (de două ori)
Prealăudaţilor Părinți, voi aţi ridicat pe umeri crucea ostenelilor, următori făcându-vă
Mântuitorului şi împreună moştenitori ai cerului; deci, cu osârdie, rugaţi-vă pentru sufletele
noastre.
Cu veselie, astăzi obştea monahilor cinsteşte, după vrednicie, pe pustnicii cei mult nevoitori,
încununați cu răbdarea și smerenia, pe cei ce dreaptă socotință au dobândit și înțelepciunea cea
de sus.
Slavă…, glasul al 2-lea:
Veniţi astăzi, împreună să ne bucurăm în Domnul la praznicul Cuvioşilor Părinţi Neofit şi

Meletie, cei de Dumnezeu înţelepţiţi şi luminaţi de Duhul Sfânt. Să ne apropiem cu credinţă și să
cinstim sfintele lor moaşte ca pe o desfătare dumnezeiască şi să ne facem părtaşi cerescului har,
umplându-ne sufletele de bunătăţile cele duhovniceşti ale nevoinţelor şi ale învăţăturilor lor.
Pentru aceasta, cu mulţumire să cinstim pe purtătorii de Dumnezeu, pe povăţuitorii monahilor şi
lauda a toată Oltenia, rugându-i: Cuvioșilor Părinți, nu încetaţi să mijlociți către Iubitorul de
oameni Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Şi acum…, a Născătoarei, acelaşi glas:
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub sfânt acoperământul
tău.
La Stihoavnă
Stihiri, glasul al 2-lea, podobie: Casa Efratului…
Ochii ți-ai ridicat la munți și de acolo te-ai înălțat la ceruri, prin fapte de virtute, Sfinte Părinte
Neofit.
Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioșilor Săi.
Frica de Dumnezeu, bun început ai pus-o ca să câștigi comoara înțelepciunii celei de sus, Sfinte
Meletie.
Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi.
Aripi duhovniceşti având dreapta credință și buna făptuire, zburat-ați către Raiul cel mult dorit,
sihaștrilor.
Slavă…, asemenea:
Sfinților Cuvioși care la Stânișoara v-ați nevoit cu râvnă, rugați-vă Preasfintei Treimi acum
pentru noi toți.
Şi acum…, a Născătoarei, asemenea:

Maica lui Dumnezeu, ceea ce România ,,a doua ta grădină” o ai numit, păzește-o pururea de cel
viclean.
Troparul Sfinților Cuvioşi Meletie şi Neofit
Glasul 1
De Dumnezeu iubitorilor Părinţi, suindu-vă în munţii faptelor bune, locașuri Preasfântului Duh
v-aţi arătat, iar acum ca făclia în sfeşnic luminaţi în lume, Cuvioşilor Neofit şi Meletie; rugaţi-vă
lui Hristos-Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!
Slavă... Şi acum...,
al Născătoarei de Dumnezeu – al Învierii, acelaşi glas:
Gavriil, zicând ție, Fecioară: Bucură-te!, împreună cu glasul S-a întrupat Stăpânul tuturor întru
tine, chivotul cel sfânt, precum a zis Dreptul David. Arătatu-te-ai mai cuprinzătoare decât
cerurile, ceea ce ai născut pe Făcătorul tău. Slavă Celui ce S-a sălășluit întru tine! Slavă Celui ce
S-a născut din tine! Slavă Celui ce ne-a mântuit pe noi prin nașterea ta!
Ectenia întreită şi otpustul.
La Vecernia Mare
La Doamne, strigat-am..., punem 8 stihiri, glasul 1, podobie: Prealăudaţilor Mucenici...,

repetându-le:
Cu smerenia voastră cuprinzând înălţimea munţilor, aţi nimicit semeţiile vicleanului vrăjmaş şi
cu sârguinţă v-aţi zidit ca pietre vii în peşteri şi prin munţi, fericiţilor sihaştri cozieni, întărirea
ortodocşilor şi răsplata cea de sus a pustnicilor.
Ca făclia din sfeşnicul ceresc stând deasupra ispitelor, de Dumnezeu iubitorilor Cuvioși,
pe mulţi i-aţi luminat şi cărarea vieţii pustnicești preabine arătând, i-aţi suit spre înălţimea
nepătimirii, ca cei ce sunteţi întărirea şi slava călugărilor.
Pe sfinţii sihaştri cozieni, Neofit şi Meletie, să-i cinstim acum cu oştile cereşti, că luând
după vrednicie chipul îngeresc, lumina neapusă a harului în inimi au primit şi icoane ale chipului
vieţuirii celei pustniceşti s-au făcut.
Pe piatra credinţei v-aţi întărit, Cuvioşilor Părinți, pietre vii făcându-vă Mântuitorului Hristos în
sihăstriile Coziei. Şi cu rugăciunile neîncetate, rănile păcatelor le vindecaţi, cei ce harul
tămăduirilor aţi luat în dar de la Stăpânul nostru.

Păzindu-vă chipul lui Dumnezeu întru voi nevătămat, şi pustniceşte mintea făcând-o stăpână
peste patimi, v-aţi ridicat la înălţimile nepătimirii, cu sârguință suindu pe scara Raiului, doime de
sihaştri mult slăvită. Iar acum, în cer, unde închipuirile au fost cu totul dezlegate, priviţi lămurit
către Preasfânta Treime, mijlocind cu îndrăzneală la tronul cel dumnezeiesc pentru cei ce vă
cinstesc cu credinţă şi cu dragoste.
Şi acum..., Dogmatica, același glas:
Cine nu te va ferici, Preasfântă Fecioară, sau cine nu va lăuda preacurată naşterea ta? Că Cel ce a
strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut, Acelaşi din tine, cea curată, a ieşit, negrăit
întrupându-Se, din fire Dumnezeu fiind şi cu firea om făcându-se pentru noi, nu în două feţe
fiind despărţit, ci în două firi neamestecate fiind cunoscut; pe Acela roagă-L, Curată, cu totul
fericită, să se mântuiască sufletele noastre.
Vohod, Lumină lină...
Prochimenul zilei
Paremiile
De la Pilde citire
(X, 8; III, 13-16; VIII, 5-9 ş.a.)
Pomenirea dreptului cu laude şi binecuvântarea Domnului peste capul lui. Fericit este omul care
a aflat înţelepciunea şi muritorul care a cunoscut priceperea. Că mai bună este îndeletnicirea cu
acestea decât vistieriile de aur şi de argint. Şi mai scumpă este decât nestematele; şi tot ce este
de preţ nu este vrednic de ea. Pentru că lungime de zile şi ani de viaţă sunt în dreapta ei, iar în
stânga ei - bogăţie şi slavă. Că din gura ei iese dreptatea, legea şi mila pe limbă le poartă. Deci
ascultaţi-mă pe mine, fiilor, că lucruri de cinste vă voi spune; şi fericit este omul care va păzi
căile mele. Că ieşirile mele sunt ieşiri de viaţă şi se pregăteşte vrerea de la Domnul. Pentru
aceasta vă rog pe voi şi pun glasul meu înaintea fiilor oamenilor. Că eu, înţelepciunea, am
tocmit sfatul şi ştiinţa şi gândul eu l-am chemat. Al meu este sfatul şi întărirea, a mea este
priceperea şi a mea este tăria. Eu iubesc pe cei ce mă iubesc pe mine, iar cei ce mă caută vor
afla har. Înţelegeţi, dar, cei fără răutate chibzuiala şi cei neînvăţaţi puneţi la inimă. Ascultaţi-mă
pe mine, că iarăşi lucruri de mare preţ voi grăi şi cuvinte drepte voi scoate din buze. Gâtlejul
meu va vesti adevărul, fiindcă urâte îmi sunt mie buzele mincinoase. Drepte sunt toate graiurile
gurii mele; nimic într-însele nu-i strâmb sau încâlcit. Toate sunt drepte celor ce înţeleg şi netede
celor ce au aflat cunoaşterea. Că vă învăţ pe voi adevărul, ca să fie în Domnul nădejdea voastră
şi să vă umpleţi de Duh.“
De la Pilde citire
(I, 7, 20 ; II, 1-5 ; III, 34 ; IV, 18, 20, 22-26 ; VI, 3-5, 20, 22-23)
„Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu, înţelegere bună este tuturor celor ce o
săvârşesc. Evlavia faţă de Dumnezeu este începutul priceperii, dar cei necredincioşi defaimă
înţelepciunea şi învăţătura. Înţelepciunea îşi înalţă glasul şi cu îndrăzneală grăieşte: Fiule, dacă
vei primi graiurile mele şi din poruncile mele îţi vei face comoară, dacă auzul tău va asculta
înţelepciunea, dacă inima ţi-o vei lipi de cunoaştere şi fiilor tăi o vei pune înainte spre
învăţătură; dacă tu vei chema prevederea şi glasul tău îl vei pune în slujba bunei-cugetări; dacă
o vei căuta ca pe argint şi întru adânc vei săpa ca după o comoară, atunci vei cunoaşte frica de
Domnul şi vei dobândi cunoașterea de Dumnezeu. Domnul le stă împotrivă celor mândri, iar
celor smeriţi le dă har. Căile drepţilor întocmai ca lumina strălucesc, merg înainte şi răspândesc
lumină. Fiule, ia aminte la graiul meu, pleacă urechea ta spre cuvintele mele, păzeşte-le pe ele
în inima ta. Cu toată vegherea păzeşte-ţi inima, că din ea pornesc ieşirile vieţii. Îndepărtează de
la tine grăirea întortocheată, alungă de pe buzele tale viclenia. Fiule, fă ceea ce-ţi poruncesc eu
şi te vei mântui: să nu dai somn ochilor tăi şi genelor tale dormitare, ca să scapi ca o căprioară
din cursă şi ca o pasăre din laţ. Păzeşte legile tatălui tău şi nu lepăda poruncile maicii tale.
Când umbli, călăuză să-ţi fie; când dormi, să te păzească, iar când te scoli, să stea de vorbă cu
tine. Că porunca legii este sfeşnic şi lumină şi drum de viaţă şi mustrare şi învăţătură.“
De la Înţelepciunea lui Solomon citire
(VII, 1, 7-10, 25-30 ; VIII, 1-4 ; X, 17)
„Om muritor sunt şi eu, asemeni tuturor, coborâtor din neamul celui întâi-zidit, dar m-am rugat
şi mi s-a dat pricepere; cerut-am şi mi-a venit duhul înţelepciunii. Am ţinut la ea mai mult decât
la sceptre şi decât la tronuri şi am socotit bogăţia a fi nimic pe lângă ea; nici piatra nestemată
n-am pus-o alături de ea, fiindcă, faţă de ea, tot aurul din lume e ca nişte nisip puţin şi înaintea
ei argintul se socoteşte ca noroi. Am iubit-o mai mult decât sănătatea şi frumuseţea; am pus-o
chiar mai presus de lumină, pentru că strălucirea ei nu se stinge niciodată. Ea este suflul puterii
lui Dumnezeu, este curata revărsare a slavei Atotţiitorului, încât nimic spurcat n-o poate întina.
Căci ea e strălucirea luminii celei veşnice şi oglindă nepătată a lucrării lui Dumnezeu şi icoană
a bunătăţii Lui. Una fiind, toate le poate şi, rămânând în sine neschimbată, toate le înnoieşte şi,
pătrunzând în sufletele cele cuvioase, în fiecare generaţie, face din ele prieteni ai lui Dumnezeu
şi prooroci. Cu adevărat, Dumnezeu nimic nu iubeşte mai mult decât pe cel ce petrece întru
înţelepciune. Că aceasta este mai de cinste decât soarele şi decât toată orânduirea stelelor; dacă
o pui alături cu lumina, o afli mai presus, căci noaptea urmează luminii, dar răutatea nu poate
nimic împotriva înţelepciunii. Mi-a fost dragă înţelepciunea şi am cercetat-o din tinereţile mele
şi am căutat să mi-o aduc mireasă şi am iubit mult frumuseţea ei. Îşi slăveşte bunul ei neam,
având împreună-vieţuire cu Dumnezeu şi Stăpânul tuturor a iubit-o, căci este cunoscătoare
tainică a ştiinţei lui Dumnezeu. Ea a dat celor cuvioşi răsplată pentru ostenelile lor şi i-a
călăuzit pe ei pe o cale preaminunată.“
La Litie
Stihira, glas 1, însuşi glasul:
Cine nu se va minuna de ostenelile voastre, fericiților Părinți Neofit şi Meletie, că focul cel
dinlăuntru al dumnezeieştii râvne, lacrimile şi postul, prin care ați supus pornirea trupului,
niciodată nu le-ați părăsit. Cine nu se va minuna de răbdarea voastră, de dragostea părintească și
de rugăciunea cea fără încetare, prin care v-ați luminat cu dumnezeiescul har? Rugați-vă
Mântuitorului Hristos pentru mântuirea sufletelor noastre.
Dumnezeieşti locaşuri ale Preasfintei Treimi, în munte îngereşte viețuind, Sfinţilor Neofit şi
Meletie, n-aţi fost stăpâniţi de cele pământeşti, ca Adam în Rai, ci iubitori de Dumnezeu v-aţi
arătat. Şi pe şarpele cel de demult l-aţi alungat cu postul și rugăciunea. Pentru aceasta, de Hristos
Domnul împărtăşindu-vă, rugaţi-L să mântuiască sufletele noastre.
Şi acum…,
a Născătoarei de Dumnezeu, acelaşi glas:
Fericimu-te pe tine, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, şi te slăvim, credincioşii, după datorie,

pe tine, cetatea cea neclintită, zidul cel nesurpat, folositoarea cea tare şi scăparea sufletelor
noastre.
La Stihoavnă
Stihiri, glasul al 4-lea, podobie: Ca pe un viteaz...
Veşmântul sfinţeniei dobândind, Cuvioşilor Neofit şi Meletie, şi cu haina Duhului îmbrăcându-

vă, moaştele voastre în dar le-aţi lăsat credincioşilor, care strigă cu un glas: Izbăviţi-ne din nevoi
şi din patimi, ca să stăm cu îndrăzneală în biserici înaintea lui Dumnezeu, neîncetat lăudându-vă.
Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioșilor Săi.
Săpat-ai locaş sfinţit spre nevoința întru sihăstrie, vas cinstit al Domnului arătându-te, Cuvioase
Neofit. Că ai umblat pe cărările dreptăţii, povăţuind pe monahii râvnitori către Împărăţia cea de
sus şi aducându-i ca pe o comoară Stăpânului Hristos. Pentru care astăzi cu evlavie te lăudăm,
veselindu-ne.
Cu izvoarele harului, Cuvioase Meletie, răcoreşte sufletele noastre cele însetate de Dumnezeu, că
ne topim în cuptorul păcatelor ca bogatul nemilostiv, şi noianul ispitelor cel întunecat îl alungă
de la noi, ca cel ce ai în ceruri îndrăznire către Domnul, de Dumnezeu iubitorule.
Cuvioșilor Părinți, nu ați dat somn ochilor voștri, nici genelor voastre dormitare, până ce sufletul
și trupul nu v-ați curăţit de patimi şi pe voi înșivă v-ați pregătit locaşuri Duhului, că venind
Hristos cu Tatăl întru voi sălășluire au aflat; deci, arătându-vă slujitori Treimii Celei de o fiinţă,
propovăduitorilor de lucruri minunate, înţelepților, rugați-vă pentru sufletele noastre.
Şi acum…,
a Născătoarei de Dumnezeu – a Învierii, acelaşi glas:
Biserică și ușă ești, palat și scaun al Împăratului, Fecioară preacinstită, prin care Izbăvitorul meu,
Hristos Domnul, celor ce dormeau întru întuneric S-a arătat, Soarele dreptății fiind, vrând să
lumineze pe cei pe care i-a zidit după chipul Său, cu mâna Sa. Pentru aceasta, cu totul lăudată, ca
una ce ai agonisit ca o Maică îndrăzneală către Dânsul, roagă-L neîncetat să se mântuiască
sufletele noastre.
Troparul Sfinților Cuvioşi Neofit şi Meletie
Glasul 1
De Dumnezeu iubitorilor Părinţi, suindu-vă în munţii faptelor bune, locaşuri Preasfântului Duh
v-aţi arătat şi acum ca făclia în sfeşnic luminaţi în lume, Cuvioşilor Neofit şi Meletie; rugaţi-vă
lui Hristos-Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!
Dacă se face binecuvântarea pâinilor, se cântă Troparul Cuvioșilor de două ori și troparul:
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te…, o dată. Dacă nu se face binecuvântarea pâinilor,
se cântă Troparul Cuvioșilor, Slavă..., Și acum..., al Născătoarei – al Învierii, același glas (a se
vedea la Vecernia mică).
La Utrenie
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Cuvioșilor (de două ori), Slavă..., Și acum..., al
Născătoarei – al Învierii, același glas (a se vedea la Vecernia mică).
După întâia Catismă se cântă Sedelnele, glasul al 3-lea, podobie: De frumuseţea...
Pe fericitul Neofit, dumnezeiescul dar al cuvioşilor, şi pe Meletie, izvorul apei celei vii din
sihăstria Stânişoarei, să-i cinstim cu laude împreună cu Daniil şi cu Misail, slava monahilor
Coziei şi podoaba sihaştrilor, zicând: Bucuraţi-vă, inimi aprinse de dragostea Stăpânului!
Slavă..., Și acum..., însăși podobia: De frumusețea fecioriei tale...
După a doua Catismă se cântă Sedelnele, glasul al 4-lea, podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...
De iubirea Mântuitorului Hristos, cinstiții pustnici s-au aprins, şi în munte s-au suit,
dumnezeieştile făclii, lumina vie a Duhului dobândind. Cei ce poartă chipul lui Dumnezeu
slujitori ai Preasfintei Treimi s-au arătat. Pentru aceasta, cu evlavie să-i rugăm ca să mijlocească
să se mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., Și acum..., însăși podobia: Spăimântatu-s-a Iosif...

Polieleul, apoi Mărimurile:
Mărimu-vă pe voi, iubitorilor de Dumnezeu pustnici, Neofit şi Meletie, povăţuitorii călugărilor şi

împreună vorbitorilor cu Îngerii.
Veniţi, toţi credincioşii, să lăudăm pe Cuvioşii Neofit şi Meletie, zicând: pe lauda sihaştrilor
mult-nevoitori.
Stihuri:
1. Doamne iubit-am bunăcuviinţa casei Tale şi locul sălăşluirii slavei Tale.
2. Aşteptând am aşteptat pe Domnul şi a căutat spre Mine şi a auzit rugăciunea mea.
3. Pentru cuvintele buzelor Tale eu am păzit căi aspre.
4. Schimbat-ai plângerea mea întru bucurie, rupt-ai sacul meu şi m-ai încins cu veselie.
5. Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta, în vecii vecilor te vor lăuda.
6. Cine se va sui în muntele Domnului, sau cine va sta în locul cel sfânt al Lui?
După Polieleu, Sedelnele, glasul al 8-lea, podobie: Pe Înţelepciunea...
A Treimii icoană purtând în suflete, Cuvioşilor Neofit şi Meletie, pe muntele Coziei v-ați
închinat în duh şi în adevăr, iar pogorârea Cuvântului ați înţeles-o cu făptuirea. Pentru aceasta,
roua sfinţită a Duhului Celui de viaţă făcător ați și primit. Deci, izvoarele harului revărsaţi-le cu
dragoste peste dreptslăvitorii creştini, cei ce vă cinstesc în cântări şi cu laude măresc pomenirea
voastră.
Slavă..., Și acum..., însăși podobia: Pe Înțelepciunea și Cuvântul...
Antifonul întâi al glasului al 4-lea
Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Său.
Stih: Ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă?
Evanghelia de la Marcu (8: 34-38; 9:1)
(vezi în Duminica a treia a Postului Mare, la Liturghie):
Zis-a Domnul: Cel ce voiește să vină după Mine să se lepede de sine...

După Psalmul 50,
Pentru rugăciunile Cuvioşilor Tăi Neofit şi Meletie, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor
noastre.
Şi acum…,
Stih: Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta…
Stihira, glasul al 6-lea:
Vărsatu-s-a har în sufletele voastre, Cuvioşilor pustnici Neofit şi Meletie, că aţi fost părinţi ai
călugărilor şi ai credincioşilor, învăţând oile cele cuvântătoare să se închine Treimii Celei de o
fiinţă, Dumnezeirii Celei una.
CANOANELE
Punem Canonul Născătoarei de Dumnezeu (al Paraclisului sau din Bogorodicină), cu Irmosul, pe
6, și al Cuvioșilor pe 8.
Canonul Cuvioşilor
Cântarea întâi
Irmos: Apa trecându-o ca pe uscat…
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!
Cu razele credinţei străluceşti în toată lumea din munţii virtuţilor şi de întunericul păcatelor ne
izbăveşti, Cuvioase Părinte Neofit, de Dumnezeu purtătorule.
De harul curăţiei te-ai învrednicit, Cuvioase Părinte Meletie, şi cu înfrânarea te-ai împodobit,
născându-ţi fii virtuţile, ajungând ca un înger în trup, de Dumnezeu purtătorule.
Viaţă pustnicească aţi dorit, cuprinşi fiind de dragostea lui Dumnezeu, şi asemeni îngerilor
viețuind, ca nişte vulturi aţi zburat către cereştile bunătăți, Cuvioşilor Părinţi, spre locașurile cele
de sus.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Sub milostivirea ta scăpăm, de Dumnezeu Născătoare, noi, robii tăi. De osânda focului celui
nestins ne mântuieşte cu darul tău, şi din chinul ce va să fie izbăveşte-ne.
Catavasiile Crucii: Cruce însemnând Moise...
Cântarea a III-a
Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut…
Sihaştrii Tăi, Doamne, s-au nevoit în peşterile Coziei, cinstind Crucea şi Pătimirea Ta cea de
viaţă izvorâtoare, Învierea Ta primind şi pregustând cereasca Ta Împărăţie, Bunule.
Biserica astăzi te-a numit făclie a sihaştrilor mult luminoasă, Cuvioase Părinte Neofit, că
minunat străluceşti cu harul tău credincioşilor. Şi la cer mutându-te, luminezi ca soarele,
alungând întunericul demonilor.
În inima ta, Cuvioase Părinte Meletie, Preasfântul Duh odihnindu-Se ca într-o carte, scris-a în
aceasta nepătimirea desăvârşirii, înălţimea dragostei şi puterea harului.
Dumnezeiescul veşmânt l-am lepădat, o, Maică a lui Dumnezeu, şi ne-am stricat biserica
trupului, întru durere fiind înfăşuraţi, noi, netrebnicii robii tăi, deci, te rugăm, cu acoperământul
tău cel sfânt ne acoperă goliciunea sufletelor noastre.
Sedelne, glasul al 3-lea, podobie: Pentru mărturisirea...
Privegherile de toată noaptea, rugăciunile neîncetate și postirea cea aspră le-ați săvârșit din dorul
vostru nestins către Dumnezeu, ca să fiți vase alese ale slavei Lui; Cuvioşi Părinți Neofit și
Meletie, rugați-L pe Hristos pentru noi pururea.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei, asemenea:
Maica lui Hristos, nădejdea noastră, acoperământ fii totdeauna celor ce sunt de necazuri
împovărați, că îndrăznire spre Domnul ai pururea, ca una ce L-ai născut pe pământ cu trup. Pe
Acesta roagă-L să ne ierte păcatele, ca vrednici să fim noi Împărăției Lui.
Cântarea a IV-a
Irmos: Auzit-am, Doamne, taina…
La chipul zidit de Dumnezeu întorcându-te, asemănarea dumnezeiască ai primit, Cuvioase

Părinte Neofit, şi trupul rob duhului l-ai arătat cu închinarea în Duhul Sfânt, păstrând cu sfinţenie
adevărul Ortodoxiei.
Arsura patimilor din suflet scoţându-o cu rugăciunea şi cu postul, otrava şarpelui ai stins şi
oastea vrăjmaşului ai biruit-o cu suflările Duhului, Cuvioase Părinte Meletie.
Înfrumuseţaţi fiind cu chipul Stăpânului şi luminând pe credincioşi, Cuvioşilor Părinţi, cinstita
Biserica s-a arătat acum, cu al sihaştrilor chip îmbrăcându-se.
În moarte sufletească adormind eu şi în mormântul deznădejdii zăcând acum neîndreptat, dă-mi

mână de ajutor, Fecioară Maică, Stăpâna mea, ca la viaţă sculându-mă, să te laud cu cetele
pustnicilor.
Cântarea a V-a
Irmos: Luminează-ne pe noi…
Arătându-vă locaşuri ale Preasfintei Treimi, Cuvioşilor Părinţi Meletie şi Neofit, viețuire
cerească ați dobândit, fericiţilor, și luminaţi acum pe credincioşi cu daruri felurite, de Dumnezeu
iubitorilor!
Întraripându-vă la suflet cu dragostea lui Dumnezeu, aţi lepădat toată grija lumească, fericiţilor,
şi în peşteri nevoindu-vă, pe piatra credinţei v-aţi întărit, Cuvioşilor.
Piatra cea din capul unghiului, Mântuitorule, Cuvioşii în pustie aflându-Te, temelie tare şi
nesurpată pe ea s-au zidit ca altare vii, întărite-n veac.
Isaie dănţuieşte şi spune-i Fecioarei, strigând: Tu vei naşte Fiu pe Emanuel, Dumnezeu şi Om,
din adâncul iadului scoţând pe cei ce cu credinţă te fericesc, lăudându-te.
Cântarea a VI-a
Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule…
Ca în ceruri locuind în Munţii Coziei Cuvioşilor Părinţi Neofit şi Meletie, aţi îmblânzit pornirile
trupului, despătimindu-vă, iar acum și noi să ne luminăm cu strălucirea Duhului.
Făcând rugăciuni şi privegheri în adâncul peşterii, Cuvioase Părinte Meletie, cu puterea

Mântuitorului Hristos, apă din stâncă ai izvorât, deci şi acum spală întinăciunea sufletelor
noastre, cu rugăciunile tale.
Îmblânzit-aţi fiarele cele sălbatice din Sihăstria Coziei, iubitorilor de Dumnezeu Părinţi, chipul
cel dintâi al lui Adam din Rai dobândindu-l, cu sfinţitele voastre rugăciuni.
Să nu mă lipseşti pe mine, Stăpână Fecioară, de acoperământul tău, nici de darul tău să nu mă

opreşti, ci dă-mi, Preacurată, să slăvesc în viaţa mea dumnezeiască milostivirea ta.
CONDAC
Glas al 8-lea, podobie: Apărătoare Doamnă...
Lumina cea negrăită în inimi primindu-o, în munte v-aţi nevoit pentru dragostea Domnului și cununa
răsplătirilor în ceruri ați primit. Iar noi laudă vă aducem, Sfinților Cuvioși Părinţi Neofit şi Meletie,
strigând: Bucuraţi-vă, întărirea sihaştrilor şi slava creştinilor!
Icos
Cu ce graiuri de laudă vom încununa pe Cuvioșii Părinţi Neofit şi Meletie? Sau cine va putea să
preamărească, după cuviinţă, pe cei ce s-au făcut, cu darul Duhului Sfânt, îngeri în trup? Dar,
chemând în ajutor mijlocirea lor cea cu bună îndrăznire către Preasfânta Treime, cutezăm a-i
vesti tuturor pe aceştia, care de daruri duhovnicești s-au învrednicit, ca pe adevăraţi învăţători
iscusiți ai nevoințelor nepătimirii. Aceştia nu prin cuvinte, ci prin pilda vieții lor au învățat pe toți
să se roage fără încetare și, întru smerenie, să împlinească fără lenevire poruncile Mântuitorului
Hristos. Deci, cu bucurie să strigăm purtătorilor de Duh Părinţi: Bucuraţi-vă, întărirea sihaştrilor
şi slava creştinilor!
Sinaxar
Întru această lună, septembrie, în ziua a treia, săvârșim pomenirea Sfinților Cuvioşi Părinţi
Neofit şi Meletie, de la Mănăstirea Stânişoara.
În munții din preajma Mănăstirii Cozia, aflată pe valea Oltului, s-au nevoit mulţi sihaștri iubitori
de Dumnezeu, atât înainte de zidirea sfântului locaș de către fericitul întru pomenire domnitor
Mircea cel Bătrân (cel Mare) al Ţării Româneşti, cât și după aceea. Printre cei mai cunoscuți
pustnici ai locului au fost cei șase monahi de la Cozia care, în preajma anului 1600, s-au retras
dincolo de Olt. Dintre ei cunoaștem cu numele pe Cuvioșii Daniil duhovnicul și Misail, ucenicul
său, care s-au așezat la poalele Muntelui Cozia și au întemeiat Schitul Turnu, precum și pe
Cuvioșii Neofit și Meletie, pe care îi prăznuim astăzi. Ei au sihăstrit mai sus, în Muntele numit
Sălbaticul, iar ucenicii lor au întemeiat Schitul Stânișoara.
Sfântul Cuvios Neofit s-a născut în veacul al XVI-lea din părinţi creştini ortodocşi, cu frică de
Dumnezeu şi cu evlavie sfântă. De tânăr a primit chipul îngeresc al călugăriei în Mănăstirea
Cozia şi, după mai mulți ani de ascultare smerită în obște, dorind viaţă desăvârșită, a primit
binecuvântarea starețului său să meargă în pustnicie. Astfel, şi-a săpat o chilie în partea de apus a
muntelui numit Sălbaticul şi acolo s-a nevoit singur în aspre osteneli şi în neîncetată rugăciune,
primind după o vreme tunderea în marea schimă călugărească. Toată săptămâna postea şi se ruga
în peşteră, iar din când în când, în Duminici și sărbători, cobora la sihăstria de la Turnu, se
spovedea la Cuviosul Daniil duhovnicul, apoi, la Sfânta Liturghie, se împărtăşea cu Sfântul Trup
şi Sânge al Mântuitorului nostru Hristos. Fiind lucrător încercat al rugăciunii neîncetate, acest
fericit, mare nevoitor şi iubitor de Dumnezeu, după ce s-a dăruit cu totul vieţii pustniceşti şi a
ajuns pe înalte trepte de sfințenie, a primit de la Duhul Sfânt darul lacrimilor și al mijlocirii
pentru întreaga lume. După 30 de ani, trăiţi în sălbăticia locurilor, unde a suferit asprimea iernilor
„în sărăcie şi golătate”, răbdând grele ispite de la diavoli, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului
acolo în peşteră, neştiut de nimeni. Trupul său răposat a fost descoperit de un călugăr de la
Mănăstirea Cozia, care era rânduit să ducă mâncare pustnicilor. El a luat trupul Sfântului şi l-a
adus la mănăstire să-l îngroape. Dar noaptea fericitul Neofit i s-a arătat în vis şi l-a certat,
poruncindu-i să-i ducă trupul înapoi în peşteră. Tot în această noapte Cuviosul s-a arătat şi
stareţului, îndemnându-l să aşeze la locul său de nevoință sfântul său trup. A doua zi de
dimineaţă, călugărul a luat cinstitul trup al Cuviosului şi, împreună cu un alt monah, le-a dus în
peştera lui, în muntele Sălbaticul. Ajungând aici, unul dintre călugări, supărat de osteneala pe
care o făcuse, a zis: „Cu urşii ai trăit, cu urşii să rămâi!”. Pentru aceste vorbe lipsite de evlavie a
fost însă pedepsit îndată, întorcându-i-se capul spre spate. Atunci, cu vaiete mari a coborât la
mănăstire, mărturisindu-şi păcatul. Părinţii, împreună cu stareţul mănăstirii, s-au rugat
Cuviosului Neofit să ierte pe cel păcătos şi acesta s-a vindecat îndată. În felul acesta a preamărit
Dumnezeu pe plăcutul său, arătându-l înaintea tuturor făcător de minuni şi tămăduitor. Vestea
aceasta s-a răspândit curând, mai ales în satele de prin apropiere, încât mulţi credincioşi îşi
îndreptau paşii spre peştera lui unde se închinau și primeau mângâiere sufletească și vindecare de
boli. Moaştele Sfântului Neofit se păstrează astăzi în biserica Mănăstirii Stânişoara, unde
mulțime de binecredincioși creștini primesc ajutor, fiind izbăviți de patimi sufletești, de necazuri
și de boli, iar peştera unde s-a nevoit Cuviosul este și astăzi loc de pelerinaj.
Sfântul Cuvios Meletie a trăit în sihăstria Stânişoarei la cumpăna veacurilor al XVI-lea și al

XVII-lea. Se crede că era de loc dintr-un sat aflat în preajma Mănăstirii Cozia, unde a şi intrat ca
viețuitor din fragedă vârstă. Aici s-a nevoit în post şi rugăciune până în ziua în care, la
rugăminţile lui, starețul său i-a dat binecuvântare să mergă la părinţii sihaştrii şi să se nevoiască
dincolo de Olt. Cuviosul și-a săpat o peșteră în partea de sud a Muntelui Sălbaticul, munte în
care se nevoia și pustnicul Neofit. Acolo a rămas fericitul, a primit marea schimă și s-a ostenit
vreme de peste 40 de ani, slăvind neîncetat pe Dumnezeu şi păzindu-şi mintea curată de cugetele
cele rele. Ostenelile lui erau nenumărate: lacrimi, suspine, metanii, postiri, privegheri şi lupte
împotriva duhurilor necurate. Șase zile se nevoia în chilia pe care și-o săpase în peşteră, iar
duminica mergea la Cuviosul Daniil, duhovnicul de la Turnu, şi primea Sfânta Împărtăşanie.
Zilnic îşi aducea apă cu ulciorul de departe, ca să se ostenească mai mult şi, în acelaşi timp, să se
roage şi mai mult. La bătrâneţe, însă, nemaiputând coborî din peşteră cale îndepărtată, s-a rugat
lui Dumnezeu şi prin grija Maicii Domnului a izvorât un izvor de apă chiar înaintea peşterii sale,
care curge şi astăzi, fiind numit: „izvorul lui Meletie”. Astfel, Dumnezeu l-a slăvit prin darul
minunilor, al tămăduirilor și al mângâierii sufletelor întristate, încât Cuviosul a ajuns să fie
cunoscut pentru sfințenia sa. După îndelungate nevoinţe, ajungând la adânci bătrâneţi, şi-a
încredinţat sufletul lui Dumnezeu. O parte din cinstitele sale moaşte, care au odihnit vreme
îndelungată în peşteră, au fost mai târziu împărţite de credincioşi, iar peştera este loc de
închinare până astăzi.
Viaţa şi nevoinţele Cuvioşilor Neofit și Meletie îi arată a fi preamăriți de Duhul Sfânt și

moştenitori ai Împărăţiei cerurilor, ca purtători de daruri duhovniceşti şi rugători înaintea lui
Dumnezeu pentru sufletele noastre. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a canonizat în
anul 2016, rânduindu-le zi de pomenire la data de 3 septembrie.
Pentru ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.
Amin.
Cântarea a VII-a
Irmos: Tinerii cei ce au mers…
Dar de minuni te-ai adeverit a fi, Cuvioase Părinte Neofit, cu puterea Duhului Sfânt, iar acum cu
raza harului mintea luminându-ne, neîncetat cântăm Domnului: Dumnezeul Părinţilor noştri,
binecuvântat ești!
Neîncetat din izvorul cel sfânt al Mântuitorului ne mijloceşti tămăduiri, Cuvioase Părinte
Meletie. Pentru aceasta, luând har peste har, cântăm bucurându-ne: Dumnezeul Părinţilor noştri,
binecuvântat ești!
Trup muritor având, fericiţilor Meletie şi Neofit, cu înfrânarea l-aţi topit prin lucrarea Duhului
Sfânt, şi harul Învierii Domnului pregustându-l, în Mântuitorul Hristos v-aţi îmbrăcat,
dumnezeieştilor pustnici din sihăstriile Coziei.
Ceea ce eşti nădejdea creştinilor şi ajutorul tuturor, Născătoare de Dumnezeu, trimite mila ta spre
noi, că pierim neîndreptaţi, şi cu mijlocirea ta du-ne către mântuire, ca să-ţi strigăm, Preacurată
Fecioară: Bucură-te!
Cântarea a VIII-a
Irmos: Pe Împăratul ceresc…
Adunarea pustnicilor, în ceruri, dănţuiește întru fericirea nesfârşită a Sfinţilor Tăi, Dumnezeule.
Şi cu ceata Sfinţilor Îngeri cântare preavrednică aduce, binecuvântându-Te pe Tine totdeauna!
Legătura sfințeniei păstrând cu părinţii din sihăstria Stânişoarei, Cuvioşilor Meletie şi Neofit, în
munte prin înfrânare Stăpânului Hristos v-aţi logodit. Astfel, desfătarea cea din Eden aţi gustat-o
în taină, primind hrana cerească a Duhului.
Tămăduieşte-mi bolile trupului şi ale sufletului, Sfinte Părinte Neofit, ca unul ce ai luat har de la
Domnul Dumnezeu, şi vindecă-mi patimile inimii mele, uşurându-mi cumplita durere a
sufletului.
Cu suspine amare, eu, cel întinat în multe păcate, te rog, Mireasă dumnezeiască, la limanul
mântuirii îndreptează-mă, curăţindu-mi mintea şi trupul de gânduri necurate, Stăpână, ceea ce
eşti singură Fecioară şi Maică a Mântuitorului.
Cântarea a IX-a
Irmos: Cu adevărat, Născătoare…

Dumnezeu ne-a dăruit cinstitele tale moaşte, Cuvioase Părinte Neofit, ca pe un odor de mare
preţ, din care astăzi harul se revarsă spre toată făptura, pentru aceasta toţi te cinstim în cântări,
lăudând pe Preasfânta Treime.
Cel ce ai ajuns la smerenia desăvârşită şi pe munte te-ai urcat cu binecuvântare, Părinte Meletie,
iar aici genunchii ţi-ai plecat cu închinarea în duh şi adevăr, roagă-te Mântuitorului Hristos să ne
curăţească de păcate.
Intrat-aţi în bucuria Stăpânului, vrednicilor lucrători ai viei Mântuitorului Hristos, şi slugi

credincioase ale Domnului v-aţi făcut, că şi greutatea zilei purtându-o fără de lenevire, talanţii i-
aţi înmulţit.
Fără de prihană ai născut pe Fiul Celui preaînalt, prealăudată Fecioară, Născătoare de Dumnezeu,
iar pe Cuvioșii Părinţi Meletie şi Neofit din sihăstria Stânişoarei i-ai arătat făclii prealuminoase
ale Bisericii lui Dumnezeu.
LUMINÂNDA,
glasul al 3-lea, podobie: Cu duhul în biserică...
În dragostea lui Dumnezeu vieţuind şi cu haina de nuntă a Mirelui în munte îmbrăcându-vă,

Cuvioşilor pustnici Neofit şi Meletie, aţi dobândit înfierea cea de sus a Duhului. Pentru aceasta,
revărsaţi şi peste noi cunoştinţa Domnului, de Dumnezeu iubitorilor.
Tu te-ai făcut locaș sfințit, Preacurată Fecioară, primind în pântecele tău pe Dumnezeu-Cuvântul,
prin adumbrirea Duhului și vrerea Părintelui. Pentru aceasta, Preasfântă Maică a lui Dumnezeu,
fă-ne vrednici și pe noi a fi locașuri Treimii.
LA LAUDE
Stihiri pe 4, glasul 1, podobie: Ceea ce eşti bucuria...
Având iubire fierbinte către Mântuitorul Hristos, de patimile trupeşti cu totul v-aţi lepădat, şi
spre dobândirea Sfântului Duh aţi alergat, mult lăudaţilor Cuvioşi Neofit şi Meletie, măsura
părinţilor de demult dobândind, fericiţilor.
Dumnezeieşti locaşuri ale Preasfintei Treimi v-aţi arătat, Cuvioşilor Pustnici Neofit şi Meletie,
iar acum în ceruri neîncetat mijlociţi pentru noi înaintea Mântuitorului, iubitorilor de Dumnezeu.
Cu Sfinţii Îngeri, Sfinte Părinte Neofit, în ceruri te veseleşti, iar, aici, pe pământ prin cinstitele
tale moaşte daruri de minuni împărtăşeşti. De aceea vindecă bolile celor ce aleargă la tine cu
credinţă, prăznuirea ta cinstind.
Precum o scară cerească viaţa voastră aţi împlinit, Cuvioşilor pustnici; deci, vă rugăm, ridicaţi-ne
şi pe noi din întinăciunea patimilor, şi spre slava de sus a nepătimirii şi a dragostei de Dumnezeu
călăuziţi-ne.
Mulțimile călugărilor pe voi, îndreptătorii, vă cinstim, Sfinților Părinți Neofit şi Meletie, că prin
voi pe cărarea cea dreaptă cu adevărat a umbla am cunoscut. Fericiți sunteți că lui Hristos ați
slujit și puterea vrăjmașului ați biruit-o, cei ce sunteți cu Îngerii împreună-vorbitori, cu Drepții și
Cuvioșii împreună-locuitori, cu aceștia rugați-vă Domnului să mântuiască sufletele noastre.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Stăpână, primeşte rugăciunile robilor tăi şi ne izbăveşte pe noi de toată nevoia şi necazul.
Doxologia mare, Troparele, ecteniile şi otpustul.
LA LITURGHIE
…Fericirile din Canonul Sfinților, pe 8: Cântarea a III-a pe 4 şi cântarea a VI-a pe 4. Apostolul

din Epistola către Evrei (13: 7-16). Evanghelia de la Matei (10: 37-42; 11:1, vezi la Tunderea în
monahism): Zis-a Domnul: Cel ce iubeşte pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine...
Slujba Sfinţilor Cuvioşi Daniil şi Misail de la
Mănăstirea Turnu
Dascăli ai rugăciunii neîncetate și ai luptelor duhovnicești v-ați arătat, Cuvioşilor Daniil şi
Misail, că de iubirea Mântuitorului Hristos nedespărţiţi fiind, cu apostolească râvnă Preasfintei
Treimi aţi slujit cu osârdie, în peşteri nevoindu-vă. Pentru aceasta cerem cu smerenie: Rugaţi-
vă, să se mântuiască sufletele noastre!
La Vecernia Mică
La Doamne, strigat-am..., punem 4 stihiri, glas 1, podobie: Ceea ce eşti bucuria...

Pe Cuvioșii Părinți Daniil și Misail, care cu bucurie și cu râvnă fierbinte, pe toate ale lumii le-au
părăsit și slujirii Stăpânului s-au dăruit întru toată viața lor, cu evlavie să îi cinstim acum (de
două ori).
Prealăudaţilor pustnici din Munții Coziei, Părinte Daniile, schimonah și duhovnic, și mult-
nevoitorule Misail, ocrotiți cu cerescul har locașul sfânt pe care voi l-ați întemeiat și pe cei ce se
nevoiesc întru el.
Întru cântări prăznuiește al vostru sfânt sobor din Mănăstirea Turnu, unde peștera voastră altar
sfințit se vede prin osteneli, rugăciune și privegheri, iar ale voastre sfinte moaște ne sunt izvor de
minuni și de tămăduiri.
De Dumnezeu purtătorilor Părinţii Daniil şi Misail, cei ce în Mănăstirea Cozia ați crescut
duhovnicește și în sihăstria de la Turnu v-ați desăvârșit prin pustnicie, după dreptate lăudăm
ostenelile voastre, pe care le-ați săvârșit pentru dragostea lui Hristos, că, după cuvântul
Scripturilor, nădejdea voastră este plină de nemurire. Pentru aceasta, în viață nevoindu-vă, cu
mari binefaceri ați fost dăruiți în cer, că Dumnezeu v-a aflat vrednici de El. Acestuia cu
deadinsul rugați-vă să se mântuiască și sufletele noastre.
Şi acum…, a Născătoarei, acelaşi glas:
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău.
La Stihoavnă
Stihiri, glasul al 2-lea, podobie: Casa Efratului…
Carul virtuților ți-a fost spre înălțarea la veșnica odihnă, Părinte Daniile, ca lui Ilie oarecând.
Stih: Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioșilor Săi.
Muntele Coziei, Părinte Misaile, Sinai ți-a fost, în care vedeai pe Domnul slavei în rugul
rugăciunilor.
Tainic v-ați nevoit, în aspră pustnicie, nevrând lumeasca slavă, pentru aceasta, Domnul după
sfârșit v-a proslăvit.
Slavă…, a Treimii, asemenea:
Sfinților Cuvioși, cu mintea și cu gândul, precum și cu cuvântul, slăveați pururi pe Tatăl, pe Fiul
și pe Sfântul Duh.
Şi acum…, a Născătoarei, asemenea:
Pustnicii Daniil și Misail, Fecioară, cu a ta mijlocire, surpând ispite grele, te preamăreau de-a
pururea.
Troparul Sfinţilor
Glasul 1, podobie: Piatra fiind pecetluită...

Treimi aţi slujit cu osârdie, în peşteri nevoindu-vă. Pentru aceasta cerem cu smerenie: Rugaţi-vă,
să se mântuiască sufletele noastre!
Slavă... Şi acum...,
al Născătoarei de Dumnezeu – al Învierii, acelaşi glas:
Gavriil, zicând ție, Fecioară: Bucură-te!, împreună cu glasul S-a întrupat Stăpânul tuturor întru
tine, chivotul cel sfânt, precum a zis Dreptul David. Arătatu-te-ai mai cuprinzătoare decât
cerurile, ceea ce ai născut pe Făcătorul tău. Slavă Celui ce S-a sălășluit întru tine! Slavă Celui ce
S-a născut din tine! Slavă Celui ce ne-a mântuit pe noi prin nașterea ta!
Ectenia întreită şi otpustul.
La Vecernia Mare
După obişnuitul psalm, cântăm Fericit bărbatul..., starea întâi, iar de va fi sâmbătă seara, catisma
toată. La Doamne strigat-am..., punem 8 stihiri, glasul 1, podobie: O, preaslăvită minune...
În lumina lui Hristos voind a umbla, Cuvioșilor Daniil și Misail, aţi plecat în pustie, lepădându-
vă de patimi și de pofte, iar în suflet v-aţi hrănit cu dorul de Dumnezeu sub povăţuirea părinţilor,
şi chipul îngeresc l-aţi primit ca pe o taină a prefacerii duhovniceşti. Pentru aceasta, și pe noi
călăuziţi-ne la Împărăţia cerurilor (de trei ori).
Curăţindu-vă mintea de patimi, iar simţirea ca pe un prunc la sânul Duhului încălzindu-o,

ca de la o maică v-aţi învăţat a cugeta şi a striga cu El: Doamne Iisuse, miluieşte-mă! Aşa,
înlăuntrul vostru aţi aflat mărgăritarul iubirii de Dumnezeu, iar cele trecătoare pentru El lăsând,
aţi pustnicit, Cuvioşilor sihaştri Daniil şi Misail (de trei ori).
Slăviţi călăuzitori spre Împărăţia cerurilor şi iubitori de Dumnezeu ce acoperă toată

lumea v-aţi arătat, Sfinţilor Daniil și Misail, asemănându-vă Cuvioşilor de demult, de a căror
îndrumare v-aţi folosit. Mijlociţi de la Hristos iertare sufletelor noastre şi milă de la Cel Preaînalt
(de două ori).
După dreptate cântă psalmistul David: Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi! Minunați sunt
înaintea ochilor noștri și Cuvioșii Părinți Daniil și Misail, că aceștia, ani îndelungați slujind
Domnului întru osteneli, biruind patimile și lucrând virtuțile sufletești, și-au împodobit
căruntețile cu înțelepciunea și vârsta bătrâneților cu viețuirea neîntinată; pentru care toți au
cunoscut că har și milă este întru Cuvioșii Lui, rugători pentru sufletele noastre.
Şi acum..., Dogmatica glasului:
Cine nu te va ferici, Preasfântă Fecioară, sau cine nu va lăuda preacurată naşterea ta? Că Cel ce a
strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut, Acelaşi din tine, cea curată, a ieşit, negrăit
întrupându-Se, din fire Dumnezeu fiind şi cu firea om făcându-se pentru noi, nu în două feţe
fiind despărţit, ci în două firi neamestecate fiind cunoscut; pe Acela roagă-L, Curată, cu totul
fericită, să se mântuiască sufletele noastre.
Vohod, Lumină lină...
Prochimenul zilei
Paremiile
Din Înțelepciunea lui Solomon, citire:
(3: 1-9)
Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu și nu se va atinge de ele chinul. Părutu-s-a în ochii
celor nepricepuți că au murit și s-a socotit pedepsire ieșirea lor și mergerea de la noi sfărâmare,
dar ei sunt în pace. Că înaintea feței oamenilor de vor lua și chinuri, nădejdea lor este plină de
nemurire. Și puțin fiind pedepsiți, cu mari binefaceri vor fi dăruiți, că Dumnezeu i-a încercat pe
ei și i-a aflat vrednici de El. Ca aurul în topitoare i-a lămurit pe ei, și ca pe o jertfă de ardere
întreagă i-a primit. Și în vremea cercetării lor vor străluci și ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-
vor limbi și vor stăpâni popoare și va împărăți într-înșii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre
Dânsul vor înțelege adevărul și credincioșii în dragoste vor rămâne cu El. Că har și milă sunt
peste cuvioșii Lui și cercetare întru aleșii Lui.
(5: 16-24; 6: 1-3)
Drepții în veci vor fi vii și întru Domnul plata lor și purtarea de grijă pentru dânșii de la Cel
preaînalt. Pentru aceasta, vor lua împărăția podoabei și stema frumuseții din mâna Domnului;
căci cu dreapta Sa îi va acoperi pe ei și cu brațul Său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostei Lui
și va întrarma făptura spre izbânda asupra vrăjmașilor. Îmbrăca-se-va în zaua dreptății și Își va
pune coif, judecata cea nefățarnică. Lua-va pavăză nebiruită sfințenia și va ascuți cumplită mânie
ca o sabie; și va da război împreună cu ei lumea asupra celor fără de minte. Merge-vor drept
nimeritoare săgețile fulgerelor și ca dintr-un arc bine încordat al norilor, la țintă va lovi. Și din
mânia cea zvârlitoare de pietre pline se vor arunca grindine. Întărâta-se-va asupra lor apa mării și
râurile îi vor îneca de năprasnă. Sta-va împotriva lor Duhul puterii și ca un vifor îi va vântura pe
ei și va pustii tot pământul fărădelegea și răutatea va răsturna scaunele celor puternici. Auziți,
dar, împărați, și înțelegeți, învățați-vă, judecătorii marginilor pământului. Luați în urechi cei ce
stăpâniți mulțimi și cei ce vă trufiți între popoarele neamurilor. Că de la Domnul s-a dat vouă
stăpânirea, și puterea de la Cel preaînalt.
(4: 7-15)
Dreptul de va ajunge să se sfârșească mai înainte, întru odihnă va fi. Că bătrânețile sunt cinstite,
nu cele cu mulți ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor. Ci căruntețile sunt înțelepciunea
oamenilor și vârsta bătrâneților este viața neîntinată. Plăcut fiind lui Dumnezeu, l-a iubit și
viețuind între păcătoși, s-a mutat. Răpitu-s-a, ca să nu schimbe răutatea mintea lui, sau
înșelăciunea să înșele sufletul lui. Că râvna răutății întunecă cele bune și neînfrânarea poftei
schimbă gândul cel fără de răutate. Sfârșindu-se curând, a plinit ani îndelungați. Că plăcut era
Domnului sufletul lui. Pentru aceea s-a grăbit a-l scoate pe dânsul din mijlocul răutății. Și
popoarele, văzând, n-au cunoscut și nici n-au pus în gând una ca aceasta: că har și milă este întru
cuvioșii Lui și cercetare întru aleșii Lui.
La Litie
Stihira, glasul al 2-lea, însuşi glasul:
Din tinerețe iubind calea virtuții, ați deprins nevoințele cele stingătoare de patimi și ați învățat pe
oameni să urască plăcerile, izvor al durerilor. Drept aceea, Cuvioșilor Părinți Daniil și Misail,
vase pline de lumină ale Sfântului Duh făcându-vă și de la Dânsul primind darul minunilor,
rugați-vă pentru tămăduirea celor bolnavi cu trupul și cu sufletul, pentru îndreptarea noastră pe
calea pocăinței celei adevărate și pentru mântuirea tuturor celor ce vă cinstesc cu evlavie.
Lăudaţi şi vă veseliţi, cetele călugărilor, că iată părinţii doririlor, Cuvioșii Daniil și Misail, astăzi
se arată în Biserica Mântuitorului Hristos prin sfintele lor moaşte şi prin icoana lor. Veniţi să-i
cinstim, ca pe niște mărgăritare ascunse ale iubirii de Dumnezeu, că acum înaintea Preasfintei
Treimi neîncetat se roagă pentru sufletele noastre.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, acelaşi glas:
Fericimu-te pe tine, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, şi te slăvim, credincioşii, după datorie,

pe tine, cetatea cea neclintită, zidul cel nesurpat, folositoarea cea tare şi scăparea sufletelor
noastre.
La Stihoavnă
Stihiri, glasul al 2-lea, podobie: Când de pe lemn…
Vrednici slujitori al lui Mântuitorului Hristos aţi fost, fericiţilor pustnici, liturghisind neîncetat
dragostea lui Dumnezeu, căci ostenindu-vă în peşterile voastre, sufletele la ceruri aţi ridicat. Şi
din slabi cu trupul şi în strâmtorări fiind, cu dorul după cele înalte şi dumnezeieşti aţi alergat,
iubitorilor de Dumnezeu.
Stih: Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioșilor Săi.
Râvnă pentru liniştire aţi avut, Cuvioşilor Daniil şi Misail, căci învăpăiaţi de cuvântul
dumnezeiesc al Mântuitorului Hristos, floare a smereniei şi rai al harului v-aţi arătat, Sfinţilor
isihaşti. Şi chilii de piatră zidind cu osârdie pentru ostenelile sufletului, scris-aţi pe tăbliţele
inimii legea şi cuvintele Domnului, de Dumnezeu văzătorilor.
Pe scara înălţată până la cer şi descoperită lui Iacob ca nişte îngeri v-aţi urcat, şi adâncul Proniei
dumnezeieşti l-aţi pogorât pe pământ, văzut-aţi strălucirea nesfârşită a Luminii celei neapropiate,
Cuvioşilor. Astfel, închinarea de taină și zborul către ceruri al inimii ni-l arătaţi nouă în biserică.
Cuvioșilor Părinți, glasul Evangheliei Domnului auzind, lumea ați părăsit, bogăția și slava întru
nimic le-ați socotit; pentru aceasta, tuturor ați strigat: Iubiți pe Dumnezeu și veți afla har veșnic.
Nimic să nu cinstiți mai mult decât dragostea lui, ca, atunci când va veni întru slava Lui, să aflați
odihnă cu toți Sfinții! Cu ale căror rugăciuni, Hristoase, păzește și mântuiește sufletele noastre.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu – a Învierii, acelaşi glas:
Biserică și ușă ești, palat și scaun al Împăratului, Fecioară preacinstită, prin care Izbăvitorul meu,
Hristos Domnul, celor ce dormeau întru întuneric S-a arătat, Soarele dreptății fiind, vrând să
lumineze pe cei pe care i-a zidit după chipul Său, cu mâna Sa. Pentru aceasta, cu totul lăudată, ca
una ce ai agonisit ca o Maică îndrăzneală către Dânsul, roagă-L neîncetat să se mântuiască
sufletele noastre.
Troparul Sfinţilor
Glasul 1, podobie: Piatra fiind pecetluită...

Treimi aţi slujit cu osârdie, în peşteri nevoindu-vă. Pentru aceasta cerem cu smerenie: Rugaţi-vă,
să se mântuiască sufletele noastre!
Dacă se face binecuvântarea pâinilor, se cântă Troparul Cuvioșilor de două ori și troparul:
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te…, o dată. Dacă nu se face binecuvântarea pâinilor,
se cântă Troparul Cuvioșilor, Slavă..., Și acum..., al Născătoarei – al Învierii, același glas (a se
vedea la Vecernia mică).
La Utrenie
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Cuvioșilor (de două ori), Slavă..., Și acum..., al
Născătoarei – al Învierii, același glas (a se vedea la Vecernia mică).
După întâia Catismă se cântă Sedelnele, glasul al 3-lea, podobie: De frumuseţea...
Dumnezeiesc păstor ai fost sihaștrilor, Părinte Daniil, duhovnic iscusit, și ucenicilor ai dat
înțeleptele tale sfaturi. Drept aceea, roagă-te împreună cu Misail, al tău vrednic ucenic, pentru cei
ce vă laudă, cinstesc al vostru praznic și cântă: Bucură-te, doime de sihaștri!
Slavă..., Și acum..., însăși podobia: De frumusețea fecioriei tale...
După a doua Catismă se cântă Sedelnele, glasul al 4-lea, podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...
Cine nu va lăuda culmile de sfințenie pe care voi v-ați înălțat, prealuminaților Părinți? Că dorul
vostru de ceruri nestins a rămas și în toată viața ați slujit lui Hristos întru smerenie, răbdare și
nevoință. Pentru aceasta acum cu Sfinții bucurându-vă în cereștile locașuri, rugați-vă pururea cu
îndrăzneală să fim și noi împlinitori poruncilor Domnului.
Slavă..., Și acum..., însăși podobia: Spăimântatu-s-a Iosif...
Polieleu și Mărimurile:
Mărimu-vă pe voi, iubitorilor de Dumnezeu, pustnici, Daniil şi Misail, povăţuitori ai călugărilor

şi împreună vorbitorilor cu Îngerii.
Veniţi, toţi credincioşii, să lăudăm pe Cuvioşii Daniil şi Misail, zicând: pe lauda monahilor.
Stihuri:
1. Doamne iubit-am bunăcuviinţa casei Tale şi locul sălăşluirii slavei Tale.
2. Aşteptând am aşteptat pe Domnul, că a căutat spre mine şi a auzit rugăciunea mea.
3. Pentru cuvintele buzelor Tale eu am păzit căi aspre.
4. Schimbat-ai plângerea mea întru bucurie, rupt-ai sacul meu şi m-ai încins cu veselie.
5. Fericiţi cei ce locuiesc în casa Ta, în vecii vecilor te vor lăuda.

6. Cine se va sui în muntele Domnului, sau cine va sta în locul cel sfânt al Lui?
După Polieleu, Sedelnele, glasul al 8-lea, podobie: Pe Înţelepciunea...
A Treimii icoană purtând în sufletele lor Cuvioşii Daniil şi Misail, pe muntele Coziei s-au
închinat în duh şi în adevăr, pogorârea Cuvântului au înţeles cu făptuirea. Pentru aceasta, roua
sfinţită a Duhului Celui de viaţă făcător o au primit. Izvoarele harului revărsaţi cu dragoste peste
dreptslăvitorii creştini, cei ce vă cinstesc cu cântări şi măresc cu laude pomenirea voastră.
Slavă..., Și acum..., însăși podobia: Pe Înțelepciunea și Cuvântul...
Antifonul întâi al glasului al 4-lea
Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Său.
Stih: Ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă?
Evanghelia de la Marcu (8: 34-38; 9:1)
(vezi în Duminica a treia a Postului Mare, la Liturghie):
Zis-a Domnul: Cel ce voiește să vină după Mine să se lepede de sine...
După psalmul 50, Slavă…, glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile Cuvioşilor Tăi Daniil şi Misail, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor
noastre.
Şi acum…,
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta…
Stihira, glasul al 6-lea:
Cuvioșilor Părinți Daniil și Misail, în tot pământul românesc a ieșit vestirea faptelor voastre.
Pentru aceasta în ceruri ați aflat plata ostenelilor voastre. Taberele demonilor le-ați pierdut,
cetele îngerești ați ajuns, a căror viață fără prihană ați urmat. Îndrăznire având către Hristos
Dumnezeu, cereți pace pentru sufletele noastre.
CANOANELE
Punem Canonul Născătoarei de Dumnezeu (al Paraclisului sau din Bogorodicină), cu Irmosul, pe
6, și al Cuvioșilor pe 8.
Canonul Cuvioşilor
Cântarea întâi
Irmos: Apa trecându-o ca pe uscat…
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!
Cu iscusinţă te-ai suit la cer, Cuvioase Părinte Daniil, şi zidire nouă te-ai făcut spre călăuzirea şi
luminarea celor ce aleargă la mijlocirea ta.
Ca dintr-o făclie luminoasă darul isihiei dumnezeieşti s-a răspândit din fiinţa ta cuvioase părinte
şi în toată Biserica s-a răspândit mireasma sfinţeniei tale.
Ca la un izvor de apă vie veneau spre tine, Cuvioase Părinte Daniil, toţi pustnicii din Muntele
Cozia, ca să primească înţelepciunea şi darurile Duhului ce izvorau din viaţa şi faptele tale.
Al Născătoarei:
De boli, de dureri şi de întristări, Stăpâne Hristoase, Te rugăm să ne izbăveşti pentru

mijlocirea Maicii Tale şi a Sfinților Tăi Cuvioși.
Catavasiile Praznicului
Cântarea a III-a
Irmos: „Doamne, Cel ce ai făcut…“
Fericiţi sunteţi, voi, sfinţilor cuvioşi Daniil şi Misail, că mai presus de toate cele pământeşti pe
Dumnezeu L-aţi iubit şi aţi lucrat mântuirea sufletelor voastre, povăţuiţi-ne şi pe noi pe cale
Împărăţiei cerurilor aşa cum aţi îndrumat pe sihaştrii din Munţii Coziei.
Spre folosul duhovnicesc al călugărilor şi credincioşilor, ca nişte iubitori de linişte şi de

viaţă pusnicească, aţi dăltuit cu multă trudă lăcaşe pustniceşti unde florile pustiei să crească sub
ocrotirea şi îndrumarea voastră.
Pentru sihaştrii din muntele Cozia v-aţi pus sufletul chezaş înaintea lui Dumnezeu, Sfinţilor,
pătimind dureri lăuntrice ca să-i naşteţi în Hristos căci pe toţi deopotrivă îi păzeaţi întru
dragostea Lui.
Al Născătoarei:
De primejdii cumplite şi de nevoi apărați-ne, Sfinților Cuvioși, pe cei ce vă cinstesc şi cu evlavie
sărută icoana voastră și sfintele moaște, că voi pentru noi vă rugați cu Maica lui Dumnezeu.
Sedelnele, glasul al 8-lea,
podobie: Porunca cea cu taină…
Înaintea Împăratului a toate aţi umblat în viaţa voastră, Sfinților, şi acum cu sufletul Îi staţi
înainte, Cuvioşilor Daniil şi Misail, îndreptători ai cetelor călugăreşti prin lucrare şi prin cuvânt.
Drept aceea, rugaţi-vă Domnului să dobândim milă în ziua judecăţii.
Slavă… Şi acum…, însăşi podobia:
Porunca cea cu taină luându-o întru cunoştinţă cel fără de trup în casa lui Iosif, degrab a stat
înainte, zicând celei ce nu ştia de nuntă: Cel ce a plecat cu pogorârea cerurile încape fără
schimbare tot întru tine, pe Care şi văzându-l în pântecele tău luând chip de rob, mă spăimântez a
striga ţie: Bucură-te, mireasă pururea Fecioară!
Cântarea a IV-a
Irmos: „Auzit-am, Doamne, taina…“
Îngerescul chip primindu-l în Mânăstirea Cozia, după care dorind după rugăciunea neîncetată în
peşteri v-aţi retras ca să staţi în lumina iubirii Mântuitorului Hristos. Că aici aţi zidit Mănăstirea
Turnului prin privegherea născătoare de trezvie, Sfinţilor Părinţi, Daniil şi Misail.
Flămânzind şi însetând după cele cereşti v-aţi hrănit neîncetat din adâncul tainei lui Dumnezeu.
Şi aţi biruit cu postirea poftele de suflet pierzătoare. Iar acum vă desfătaţi, Sfinţilor pustnici, de
lumina cea neapropiată a Împărăţiei lui Dumnezeu.
Prin nevoinţe mai presus de fire aţi tăiat cu sabia Duhului pornirile trupului păcatului şi aţi primit
înfierea cea de sus, nedespărţiţi făcându-vă de iubirea Mântuitorului Hristos întru cele cereşti.
Al Născătoarei:
Visterie a harului cunoaștem toți moaștele voastre, Cuvioși Părinți Daniil și Misail, cei ce
de-a pururea pentru noi vă rugați cu Fecioara, Maică a lui Dumnezeu.
Cântarea a V-a
Irmos: „Luminează-ne pe noi…“
Ca nişte miei de junghiere pe jertfelnicul de închinare al pustniciei în munte v-aţi arătat,

Cuvioşilor Daniil şi Misail, Mănăstirea Turnu pe piatra Hristos zidindu-o.
Dumnezeiescul dar şi prefacerea duhovnicească le-aţi primit prin vieţuirea voastră pustnicească,
chip al iubiri părinteştii pe voi cunoscându-vă.
Mărturisire dumnezeiască a numelui Mântuitorului Iisus Hristos şi închinare neclintită în Duh şi

în adevăr ucenici v-aţi arătat Sfinţilor Părinţi, Daniil şi Misail.
Al Născătoarei:
Noi, cei luminaţi prin pilda vieții voastre, Cuvioșilor Părinți, vă rugăm să ne păziți de ispitele
celui viclean, ocrotindu-ne împreună cu Fecioara, Maica Domnului.
Cântarea a VI-a
Irmos: „Curăţeşte-mă, Mântuitorule…“
În lumina Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos aţi umblat, Cuvioşilor, Daniil şi Misail, iar
în inimă iubirea şi dorul de Dumnezeu agonisind, îmbrăcăminte de har aţi primit în dar.
Cu înfrânarea aţi uscat odrăslirile patimilor pământeşti şi înfierea cea de sus aţi primit prin
suflarea Duhului, că nedespărţiţi v-aţi făcut de iubirea Mântuitorului Hristos.
În chiliile săpate în stâncă s-au nevoit Cuvioşii isihaşti, Daniil şi Misail, şi pietre vii ale Bisericii
pe ei s-au făcut, pentru viaţa veşnică.
Al Născătoarei:
De supărări, de nevoi, de prigoniri şi de pagube păzeşte pe robii tăi, Maica lui Dumnezeu, că pe
tine te avem toţi folositoare şi liman cu bună linişte.
Condacul, glasul al 8-lea
Pe apărătorii credinţei şi fericiţii călăuzitori ai călugărilor şi credincioşilor, pe sfeşnicele luminii

dumnezeieşti şi rugătorii neîncetați ai Duhului să-i lăudăm, pe Daniil şi Misail, următorii
Domnului, în cântări preamărindu-i și zicând: Rugaţi-vă să se mântuiască sufletele noastre!
Icos
Graiul omenesc cum va putea să cuprindă cereasca lucrare, sau limba de lut cum va izbuti să
aducă laudă vrednică celor ce s-au făcut îngeri în trup, Cuvioşii Daniil şi Misail, cei ce poartă
numele prorocilor? Dar, chemând în ajutor mijlocirea acestor părinţi și învăţători iscusiţi ai vieții
duhovnicești, cunoaștem puterea tainicei lucrări a rugăciunii lor neîncetate și, cu bucurie,
glăsuim acestor purtători de Duh Sfânt învăţători de obşte: Rugaţi-vă să se mântuiască sufletele
noastre!
Sinaxar
Întru această lună, octombrie, în ziua a 5- a, pomenirea Sfinţilor Cuvioşi Părinţi Daniil şi Misail
de la Mănăstirea Turnu
În decursul veacurilor creştine, numeroşi sihaştri s-au nevoit pe Muntele Coziei. Aceşti plăcuţi ai
lui Dumnezeu au mers departe de lume, în sihăstria munţilor, întocmai marilor nevoitori ai
Bisericii, devenind călugări desăvârşiţi, iubitori de nevoinţă şi de viaţă pustnicească. Ei se
pregătiseră din vreme în post şi rugăciune, în ascultare şi citirea dumnezeieștilor Scripturi,
ajungând să cunoască Psaltirea pe de rost. Alţii se rugau cu Rugăciunea lui Iisus în desăvârşită
linişte şi ascultare, nevoindu-se singuri ani îndelungaţi. La început şi-au construit bordeie, iar
apoi şi-au săpat chilii în stânca muntelui, unde au trăit în post şi rugăciuni neîncetate, răbdând
frigul, suferinţele şi ispitele de tot felul de la viclenii diavoli. Sfinţenia vieţii lor s-a făcut
cunoscută multor călugări şi creştini, devenind adevărate pilde de rugăciune, nevoinţă şi vieţuire
în Mântuitorul Hristos.
Sfinții Cuvioși pustnici Daniil și Misail s-au născut în a doua jumătate a veacului al XVI-lea în
părțile Olteniei. Amândoi, încă din tinereţile lor, erau iubitori de nevoințe pentru Dumnezeu şi
doritori de viaţă sfântă, având o fierbinte dragoste către Mântuitorul Iisus Hristos şi către
Preacurata Sa Maică. Drept aceea, ascultând de porunca cea sfântă a Domnului: Cel ce voieşte să
vină după Mine să se lepede de sine să-şi ia crucea sa şi să urmeze Mie, au lăsat casă, părinţi,
fraţi, rude şi prieteni, şi au intrat în Mănăstirea Cozia ca frați, viețuind în ascultare şi smerenie,
urmând pe Fiul lui Dumnezeu, Cel ce s-a făcut ascultător Tatălui pentru noi, până la moartea pe
cruce. Ei au deprins taina nevoinţelor, dobândind darul rugăciunii şi al iubirii de Dumnezeu.
Deci, parcurgând după rânduială, toate încercările duhovniceşti, s-au supus poruncilor stareţului
lor şi ale fraţilor, fiind exemple vii de nevoinţă întru toate. Nu mult după ce au intrat în
mânăstire, pentru multele lor osteneli şi pentru râvna lor după Dumnezeu, s-au făcut vrednici de
mult dorita schimă a călugăriei, primind tunderea de la egumenul lor. Cuviosul Daniil, fiind
cunoscător al Sfintelor Scripturi și al învățăturilor Sfinților Părinți, dar având și viață vrednică și
iscusință în viaţa călugărească, a fost învrednicit de harul preoţiei. Deci, ajuns ca făclia în
sfeşnic, prin viaţă smerită şi curată, s-a făcut repede cunoscut de părinţii din mânăstire, care și l-
au ales duhovnic şi povăţuitor pe calea mântuirii. Printre cei care se mărturiseau la cuviosul
Daniil a fost şi vrednicul de pomenire, fericitul Misail, care i-a devenit şi ucenic duhovnicesc.
Primind ascultarea de duhovnic, Sfântul Daniil a început şi mai cu osârdie a se nevoi, mergând
din putere în putere şi sporind întru faptele cele bune, chip şi pildă făcându-se tuturor. După o
vreme, dorind împlinire duhovnicească şi arzând de dragostea cea dumnezeiască, au hotărât să
părăsească viaţa de obşte şi să meargă în pustnicie. Primind binecuvântare de la starețul lor, au
mers dincolo de Turnul lui Traian, în ţinuturile Muntelui Cozia, unde şi-au săpat chilii în stânca
muntelui lângă izvoarele de apă ale pădurii liniştite. Multe au fost ispitele Cuvioşilor, însă
niciuna n-a biruit setea lor de rugăciune, de linişte şi de osteneliSub acoperământul Maicii
Domnului, în jurul Cuvioșilor s-a adunat o mică obşte de fraţi nevoitori întru rugăciunea
neîncetată, în privegheri, post şi în citirea cărţilor folositoare de suflet. De aceea, fericiţii Daniil
şi Misail au ridicat o biserică de lemn pentru trebuinţele lor, în cinstea Intrării în biserică a
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Cuviosul Daniil era duhovnic al tuturor pustnicilor din
împrejurimi, la el spovedindu-se, după tradiție, și Sfinții sihaștri Neofit și Meletie. Aceștia
coborau din când în când, mai cu seamă în duminici și sărbători, pentru a se spovedi și pentru a
se împărtăși la Sfânta Liturghie săvârșită în acest schit, care, aflându-se în apropierea vechiului
turn roman, s-a numit Schitul Turnu.
Spre sfârşitul vieţii, Cuviosul Daniil, a dat părinţilor care se nevoiau acolo rânduieli de viaţă
pustnicească, apoi, cunoscându-şi mai înainte sfârşitul, le-a pus povățuitor în locul lui pe
ucenicul său, Cuviosul Misail. Amândoi fericiţii, Daniil şi Misail, după trecerea la cele veșnice,
în prima jumătate a veacului al XVII-lea, au fost îngropaţi lângă altarul bisericuţei lor. Când, în
anul 1676, mitropolitul Varlaam al Țării Românești a construit la schit o nouă biserică, de piatră,
a așezat sfintele moaşte ale Cuvioșilor Daniil și Misail la temelia altarului bisericii celei noi.
Astfel, Cuvioşii Daniil şi Misail, avva şi ucenicul, s-au arătat vase alese ale Duhului Sfânt,
înscriindu-se în rândul Sfinților Cuvioşi sihaştri români, ca purtători de daruri duhovniceşti şi
luminători prin vieţuirea sfântă.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne
mântuieşte pe noi. Amin.
Cântarea a VII-a
Irmos: „Tinerii cei ce au mers…“
În muntele vederii de Dumnezeu aţi fost purtaţi de duhul smereniei şi al iubirii de Dumnezeu şi
de oameni, aprinşi fiind în inimi de focul ceresc al isihiei.
Luceferi ai Bisericii Olteniei v-aţi arătat şi umbrele înşelării diavoleşti aţi risipit, urcându-vă la
ceruri cu sufletele, Cuvioşilor, Daniil şi Misail.
Pe florile pustiei să-i lăudăm, pe cei ce s-au hrănit cu smerenia şi plini s-au arătat de sfântul har
al rugăciunii şi evlaviei. Pe aceştia să-i cinstim cu laude în Biserica Domnului.
Al Născătoarei:
Pe ai Tăi robi, Stăpâne, de primejdii îi scapă ca un Păstor preablând, primind şi mijlocirea

Curatei Maicii Tale şi solirile Sfinților sihaștri Daniil și Misail, duhovnicești părinți.
Cântarea a VIII-a
Irmos: ,,Pe Împăratul ceresc…“
Mărirea pământească lepădându-o din inimă, adâncul smereniei în voi a încăput, Părinţi ai
pustiei, binecuvântându-L pe Domnul în veci.
De râvna Bisericii Mântuitorului Hristos fiind mistuiţi, Sfinţilor Cuvioşi Daniil şi Misail, cu
Sfintele Taine dumnezeieşte v-aţi împărtăşit, binecuvântându-L pe Domnul totdeauna.
În crăpăturile stâncilor sihăstreşti s-au sfinţit, Sfinţii Daniil şi Misail iar după mutarea lor la cele
de sus cinstitele lor moaştete izvorăsc vindecări la toată făptura cuprinsă de durere.
Al Născătoarei:
Noi te cunoaştem de Dumnezeu Născătoare şi Fecioară totodată, Marie, pe Hristos, al tău Fiu,
de-a pururea slăvindu-L.
Cântarea a IX-a
Irmos: ,,Cu adevărat, Născătoare…“
În lume, de aici chipul vieţii celei de veci vi s-a arătat în duh, că nu numai prin viaţă curată ci şi
prin moarte aţi preaslăvit pe Hristos Domnul, în trupurile şi în sufletele voastre, mărturisind
Învierea Lui.
Necontenită slujire aţi avut şi spre ascultarea călugărească şi spre bucuria cerească v-aţi nevoit.
Şi în cele de dincolo v-aţi arătat pustnici iscusiţi în cele dumnezeieşti, în Împărăţia Domnului
sălăşluindu-vă Cuvioşilor.
Cu neclintită blândeţe şi îndelungă răbdare s-au dovedit în încercări Cuvioşii sihaştrii, Daniil şi
Misail, până la hotarul veşniciei Crucea au purtat-o cu dragoste, ridicându-se din mormântul
păcatului şi din groapa stricăciunii.
Al Născătoarei:
Cu blânda Ta privire, Stăpâne, cercetează poporul Tău şi-l păzeşte de orice rău, prin
rugăciunile celei ce Te-a născut cu trup.
LUMINÂNDA, glas 3, podobie: Cu duhul în biserică...
Întru lumina lui Hristos v-ați îmbrăcat, în munte nevoindu-vă şi, precum oarecând pe Tabor, de
lumina dumnezeiască v-ați bucurat, Cuvioșilor Părinți Daniil și Misail, dorita îndumnezeire
dobândind și îndrăznire câștigând a vă ruga pentru noi către Preasfânta Treime.
Tu te-ai făcut locaș sfințit, Preacurată Fecioară, primind în pântecele tău pe Dumnezeu-Cuvântul,
prin adumbrirea Duhului și vrerea Părintelui. Pentru aceasta, Preasfântă Maică a lui Dumnezeu,
fă-ne vrednici și pe noi a fi locașuri Treimii.
La Laude
Glas 4 „Cel ce ai fost chemat…”
Cu postiri îndelungate v-aţi nevoit şi cu osârdie aţi alergat spre cele de sus, Sfinţilor Daniil şi
Misail, urmând părinţilor celor de demult, având ochii sufletului aţintiţi spre Pomul Vieţii şi spre
Împărăţia cerurilor. Şi pătrunzându-vă de dragostea de Dumnezeu, cerul în peşterile voastre l-aţi
pogorât cu smerenia, Sfinţilor pustnici. Pentru aceasta, prin rugăciunile voastre şi noi primim
ajutor, şi luminare de sus luăm, iubitorilor de Dumnezeu.
Ca nişte părinţii smeriţi plini de dragoste dumnezeiască, Maicii Domnului i-aţi urmat în
smerenie. Şi ca îngeri ai Domnului cu harul preoţiei v-aţi învrednicit. Şi cu cinste în sihăstrie
vieţuind, floarea smereniei şi a pocăinţei aţi crescut. Pentru aceasta împreună cu ucenicii voştri şi
noi ne cucerim de povăţuirile şi rugăciunile voastre duhovniceşti, înfierea cea de sus aflând în
sihăstria Turnului.
Pentru fiii duhovniceşti, Cuvioşilor pustnici, Daniil şi Misail, vă puneaţi şi sufletul şi trupul,
multe ispite diavoleşti răbdând până în sfârşit, ca să-i naşteţi întru Hristos. Căci pe toţi îi iubeaţi
la fel, isihaştilor, şi în focul iubirii și al credinței îi îndemnaţi să fie stăruitori, de Dumnezeu
iubitorilor!
Slavă…, glas 8:
Mulțimile călugărilor pe voi, îndreptătorii, vă cinstim, Sfinților Părinți Neofit şi Meletie, că prin
voi pe cărarea cea dreaptă cu adevărat a umbla am cunoscut. Fericiți sunteți că lui Hristos ați
slujit și puterea vrăjmașului ați biruit-o, cei ce sunteți cu Îngerii împreună-vorbitori, cu Drepții și
Cuvioșii împreună-locuitori, cu aceștia rugați-vă Domnului să mântuiască sufletele noastre.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Stăpână, primeşte rugăciunile robilor tăi şi ne izbăveşte pe noi de toată nevoia şi necazul.
Doxologia mare, Troparele, ecteniile şi otpustul.
LA LITURGHIE
Fericirile din Canonul Sfinților, pe 8: Cântarea a III-a pe 4 şi cântarea a VI-a pe 4. Apostolul din
Epistola către Evrei (13: 7-16). Evanghelia de la Matei (10: 37-42; 11:1, vezi la Tunderea în
monahism): Zis-a Domnul: Cel ce iubeşte pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine…

Slujba Sfinţilor Mucenici Ermil Diaconul Şi Stratonic Temnicerul

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Slujba Sfinţilor Mucenici Ermil Diaconul Şi Stratonic Temnicerul

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SLUJBA

SLUJBA SFINŢILOR MUCENICI ERMIL DIACONUL ŞI STRATONIC TEMNICERUL

La Doamne, strigat-am..., se cântă stihirile pe 6: 3 ale mucenicilor şi 3 ale cuvioşilor.

Podobie: Dat-ai semn...

Stihirile cuvioşilor părinţi, glasul al 8-lea:

Slavă..., glasul al 8-lea:

Podobie: Casa Efratului...

Stih: Marea a văzut şi a fugit; Iordanul s-a întors înapoi.

Slavă..., glasul al 8-lea:

Şi acum..., a Praznicului, asemenea:

Troparul mucenicilor, glasul al 4-lea:

Şi acum..., al Praznicului: În Iordan botezându-Te...

La Dumnezeu este Domnul..., se cântă troparul Praznicului (o dată) şi al mucenicilor,

După Catisma întâia, se cântă Sedealna cuvioşilor, glasul al 4-lea:

Slavă... Şi acum..., al Praznicului, glasul al 3-lea:

Stăpânul astăzi a venit la Iordan, botezându-Se în ape de dumnezeiescul Înaintemergător. Şi de

După Catisma a doua, se cântă Sedealna cuvioşilor, glasul al 4-lea:

Încărunţind în pustiu cu dreapta cinstire de Dumnezeu şi nimicind, cu înfrânarea, patimile, ca

Slavă... Şi acum..., a Praznicului:

Cântarea I-a, glasul al 8-lea:

Irmos: Să cântăm Domnului...

Cinstiţi întocmai ca nişte stele dumnezeiesc-strălucitoare v-aţi arătat pe cerul Bisericii,

Cântarea I-a, glasul al 4-lea:

Irmos: Adâncul Mării Roşii...

Irmos: Frica Ta, Doamne...

Irmos: Nu întru înţelepciune...

Sedealna mucenicilor, glasul 1:

Slavă..., a cuvioşilor, glasul al 4-lea:

Şi acum..., a Praznicului, asemenea:

Cel ce Se îmbracă cu lumină ca şi cu o haină, Se îmbracă acum cu apele Iordanului, Hristos,

Irmos: Auzit-am, Doamne...

Ca un slujitor al Cuvântului, mucenice Ermil, cu mare înflăcărare ai înfruntat, cu cuvintele tale,

Dormind în lenevire şi cu păcatul fiind acoperit, deşteaptă-mă iarăşi la pocăinţă, Preacurată, ca

Irmos: Ridicat pe Cruce...

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Ca o frumoasă, ca o împodobită, ca una ce străluceşti întru curăţie ai întrupat pe Cuvântul cel

Irmos: Tu, Doamne, lumina mea...

Irmos: Rugăciune înalţ către Domnul...

Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas…

Adoarme valurile patimilor trupului meu cu rugăciunea ta cea neadormită, Fecioară, şi nu mă

CONDACUL, glasul al 2-lea:

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Irmos: Tinerii evrei în cuptor...

Irmos: Tinerii cei din Avraam...

Irmos: De şapte ori cuptorul...

Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniil...

Binecuvântam pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Să lăudam, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi prea-înălţându-L întru

Irmos: Spăimântatu-s-a tot auzul...

Irmos: Hristos, piatra cea netăiată...

Podobie: Femei auziţi glas...

Slavă..., altă Luminânda.

Podobie: Îngereştile puteri...

Slavă..., a cuvioşilor, glasul al 6-lea:

Şi acum..., a Praznicului, asemenea:

Şi cealaltă slujbă a Utreniei, după rânduială, şi otpustul.

După Vohod şi tropare, Prochimenul şi stihul zilei.

Apostolul din Epistola a doua către Timotei (I, 1-2, 8-10):

Evanghelia de la Luca (XX, 1-8):

Sursa: Mineiul (lunile ianuarie-iulie), Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2001

La Doamne strigat-am..., stihirile pe 4, glasul 1, podobie: Ceea ce eşti bucuria...

Slavă..., glasul al 6-lea:

La Stihoavnă, Stihirile, glasul al 2-lea: