Fabula cucului

Pe lumea asta nu stii niciodata

De bucuria-ii bine s-o imparti
Cu cei pe care tu-i cunosti ca frati
Sau stand de-o parte si s-o ai pe toata

Intr- o padure nu prea-ndepartata

Traia un cuc in liniste si pace
Zbura fara de grija-ncolo-ncoace
Si avea hrana si multa si bogata

Dar seara cind in scorbura sosea

Si cind vedea ca scorbura e goala
Ca-i iarasi singur-cuc, aceeasi boala
Tristete multa, dragostea-i lipsea

Dar cum singuratatea s-o alungi?

Si-atunci aduse-n scorbura o mandra cuca
Ce bucurie la-nceput cu-a lui duduca
Ce nopti romantice, ce-mbratisari prelungi

Parea ca viata dintr-odat se-nseninase

Si totu-n jur era lumina si placere
Traia un vis, cu lapte si cu miere
Cind cuca doua oua ii ouase

Dar intr-o zi cind vine-acasa bucuros

Gaseste scorbura aproape goala
Nu cuca, nu tu oua, ce sminteala!
Sarmanul cuc parea neputincios

Si trece timpul iar la fel de trist

Si cucul isi jelea acasa soarta
Pina-ntr-o zi cind afla ca consoarta
Traieste cu un vultur culturist

La inceput e bucuros ca ea traieste

Apoi cind simte ca e parasit si singur
Vazind ca el ramane cuc si nu e vultur
Isi pune ciocu-n piept si chibzuieste:
Degeaba ceri pamantului comoara
Daca apoi linistea casei tale zboara

Caci viata cu-o femeie la-nceput e-un vis

Dar mai tarziu esti izgonit din paradis.