Fabula magarului indragostit

Acum ca dragostea ne face orbi

O stie lumea din vechime
Si daca asta-i rau sau bine
Nu afli chiar de dai in bobi

Traia odata-un gospodar

Care avea o ferma mica
Si avea cai, vaci si caine si pisisca
Si un magar cu un statut celibatar.

Muncea din greu magarul zi de zi

Cara samare, apa cu sacaua
Era vestit in toata mahalaua
Ca-i harnic si nu-i pus pe flecarii.

Ei bine intr-o zi, mergind la targ

Vazu o iapa apa alba ca lumina
Si dragostea-l lovi, ah bat-o vina,
Si o privea, si o privea ca un nating.

Desigur iapa era neam ales

Dusese-n sa doar doamne si domnite
Persoane delicate si cu fite
Nu se-curca cu un magar, binenteles

Dar vezi, Stapinul isi iubea a lui sotie,

Si vrand sa-i fac-o mare bucurie,
Tocmi aceasta iapa meserie
Cadou din dragoste, cu dragoste sa fie.

Tot drumul de la targ acasa

Avand aceasta iapa-n preajma
Magarul noustru-era topit de buna seama
Mergea plutind in a Iubirii transa.

Si vremea trece fara nici un spor

Caci dragostea magarului tot creste
Si simte cum se-usuca si slabeste
Si ochii tot mai dusi in fundul lor
Vazind Stapinul ca magarul e bolnav
Si nevrind paguba sa fie mare
Tocmi un macelar sa mi-l omoare
Si-astfel pieri magarul cel grozav.

Morala:
Desigur asteptati acum morala.
Ati vrea sa spun ca dragostea omoara?
Ca de iubesti te-ncarci cu o povara?
Ce-I mai de pret Iubirea sau e Fala?
Cred ca Magarul a murit ca un erou.
De nu iubesti in viata esti un bou.