Seminarul Teologic ,, Gavriil Bănulescu-Bodoni ’’

REFERAT
Tema:
Cutremurele din Asia

A efectuat: Elevul cl.-a X-a

Condrea Marin

Chișinău 2018
 Cutremurul din Yushu din 2010 a avut loc pe data de 14 aprilie 2010 și a avut o magnitudine
de 6,9 pe scara Richter. Epicentrul cutremurului a fost stabilit de seismologi într-un sat de
munte, Rima, din Ținutul Yushu, aparținând Provinciei Qinghai, China. Epicentrul a fost într-o
zonă puțin populată de pe Platoul Tibet, lovit des de cutremure. Potrivit Agenției de știri
Xinhua, 2.698 de persoane au fost confirmate decedate, 270 dispărute și 12.135 rănite, dintre
care 1.434 în stare deosebit de gravă. Mănăstirea Thrangu, datând din secolul al XII-lea, și
satele din jur au fost grav avariate și mulți călugări și săteni au fost uciși.

În Provincia Qinghai, daune materiale fără victime au fost raportate în Ținuturile Zadoi,
Nangqên și Qumarleb, aparținând Prefecturii Yushu. Cel puțin 11 școli au fost distruse în
cutremur. Peste 85% din clădirile din Gyêgu, în cea mai mare parte construite din lemn și
pământ, au fost distruse. Sute de oameni au fost prinși sub dărâmăturii, iar alte câteva mii au
rămas pe drumuri. O școală profesională s-a prăbușit și a prins mulți studenți sub moloz. Pene
de curent au fost de asemenea raportate în Gyêgu. În Provincia Sichuan, clădirile au fost
puternic zdruncinate în Ținuturile Sêrxü, Dêgê și Baiyü. Câteva drumuri au fost avariate în
Ținutul Sêrxü. Datorită terenului accidentat și faptului că alunecările de teren au distrus
infrastructura locală, operațiunile inițiale de salvare au fost întreprinse de soldați ai poliției
armate, aparținători Regiunii Militare Lanzhou. Reprezentanți ai guvernului provinciei Qinghai
au menționat într-o declarație publică că cinci mii de corturi și peste 100.000 de haine de
bumbac și pături groase au fost trimise pentru a ajuta supraviețuitorii să facă față vânturilor
puternice și temperaturilor joase de 6°C. Aeroportul Batang din Yushu a fost redeschis la
prânz, miercuri, pe 14 aprilie, iar primul zbor cu personal și provizii oferite de echipe de salvare
a aterizat în acea zonă în jurul orei 20. Barajul Changu, situat pe râul Batang, la aproximativ 15
km în amonte de reședința ținutului Yushu, a fost afectat de cutremur. La un moment dat se
credea că barajul se va sparge și va inunda zeci de localități.

În Provincia Qinghai, daune materiale fără victime au fost raportate în Ținuturile Zadoi,
Nangqên și Qumarleb, aparținând Prefecturii Yushu. Cel puțin 11 școli au fost distruse în
cutremur. Peste 85% din clădirile din Gyêgu, în cea mai mare parte construite din lemn și
pământ, au fost distruse. Sute de oameni au fost prinși sub dărâmăturii, iar alte câteva mii au
rămas pe drumuri. O școală profesională s-a prăbușit și a prins mulți studenți sub moloz. Pene
de curent au fost de asemenea raportate în Gyêgu. În Provincia Sichuan, clădirile au fost
puternic zdruncinate în Ținuturile Sêrxü, Dêgê și Baiyü. Câteva drumuri au fost avariate în
Ținutul Sêrxü. Datorită terenului accidentat și faptului că alunecările de teren au distrus
infrastructura locală, operațiunile inițiale de salvare au fost întreprinse de soldați ai poliției
armate, aparținători Regiunii Militare Lanzhou. Reprezentanți ai guvernului provinciei Qinghai
au menționat într-o declarație publică că cinci mii de corturi și peste 100.000 de haine de
bumbac și pături groase au fost trimise pentru a ajuta supraviețuitorii să facă față vânturilor
puternice și temperaturilor joase de 6°C. Aeroportul Batang din Yushu a fost redeschis la
prânz, miercuri, pe 14 aprilie, iar primul zbor cu personal și provizii oferite de echipe de salvare
a aterizat în acea zonă în jurul orei 20. Barajul Changu, situat pe râul Batang, la aproximativ 15
km în amonte de reședința ținutului Yushu, a fost afectat de cutremur. La un moment dat se
credea că barajul se va sparge și va inunda zeci de localități.

Cutremurul din Bam a avut loc pe 26 decembrie 2003, în sud-estul provinciei iraniene
Kerman. Observatorul seismologic de la Strasbourg a estimat magnitudinea cutremurului la 6,6
grade pe scara Richter, afirmând că este vorba despre cel mai puternic seism înregistrat în
această zonă după 1998. Cutremurul a distrus 70% din orașul Bam, situat la doar 8 km de
epicentru. În plus, Arg-e-Bam, o fortăreață din oraș înălțată cu 2.000 de ani în urmă, a fost
transformată în moloz. Din cei aproximativ 97.000 de locuitori ai orașului, 26.271 au fost
uciși.[3] Pentru evitarea epidemiilor, autoritățile au înhumat în primele două zile peste 5.000 de
cadavre. Un an mai târziu, un cutremur cu magnitudinea de 4,2 grade pe scara Richter a lovit
din nou orașul Bam.

Cutremurele din Kumamoto din aprilie 2016 a fost un șir de seisme, care s-au produs în
Japonia pe insula Kyushu între 14 și 16 aprilie 2016. Cele mai puternice cutremure au avut loc
la ora 12:26 UTC pe 14 aprilie, cu epicentrul sub muntele Kinpu (prefectura Kumamoto) la o
adîncime de cca 12 km cu o magnitudine de 6,2 MW, și respectiv la ora 14:25 UTC la data de
15 aprilie (16 aprilie, ora 1:25 după timpul local), cu epicentrul sub orașul Kumamoto, la o
adâncime de cca 10 km, având magnitudinea de 7,3 MW. Agenția de Meteorologie a
Japoniei(ja) a clasificat cel de-al doilea seism drept „cutremur principal”, iar primul drept un
preșoc (cutremur care precede un cutremur mai mare). Pe lîngă cele două cutremure mari, a
avut loc o serie mare de cutremure cu magnitudine mai scăzută, inclusiv în prefectura Oita.
Cutremurele s-au soldat cu 41 de morți și circa 1000 de răniți.

La data de 14 aprilie 2016, la ora 21:26 după timpul local (12:26 UTC), în prefectura
Kumamoto, în apropierea orașului Kumamoto, la o adâncime de 11 km s-a produs un cutremur
(„foreshock”) cu magnitudinea de 6,2 după scara momentului seismic (MW), sau 6,5după scara
de magnitudine a Agenției Meteorologice a Japoniei (MJ). Cea mai mare intensitate a seismului
pe suprafața pământului s-a înregistrat în orașul Mashiki din prefectura Kumamoto, atingând
gradul de 7[ după scara „shindo”. Aceasta este a patrulea cutremur observat în Japonia (și
primul pe insula Kyushu), de la apariția scării de la 1 până la 7 grade în anul 1949, căruia i s-a
atribuit gradul maxim de intensitate. La 15 aprilie Agenția de Meteorologie i-a atribuit
denumirea oficială de „Cutremur din Kumamoto din 2016 .
 La data de 16 aprilie 2016, la ora 1:25 după timpul local (15 aprilie 16:25 UTC), în prefectura
Kumamoto, la o adâncime de 12 km s-a produs cel de-al doilea cutremur puternic ("cutremur
principal" conform AMJ) cu magnitudinea de 7,0MW după scara momentului sau 7,3 MJ după
scara AMJ. A fost de aceeași intensitate ca Marele cutremur din Hanshin(ja) din 1995. Acest
cutremur s-a resimțit cel mai puternic (gradul 7 după scara „shindo”) în orașul Mashiki și în
satul Nishihara din prefectura Kumamoto. După cutremur a fost declanșată alarma de tsunami,
anulată la 2:14 timp local. La 17 aprilie comitetul special al guvernului a anunțat că cutremurul
a fost cauzat de activizarea zonei de falii Futagawa.

Cutremurul din Nepal (cunoscut în presa indiană și sub numele de cutremurul himalayan) cu
magnitudinea 7,8 Mw a avut loc în Nepal, sâmbătă, 25 aprilie 2015, la ora 06:11 UTC (ora
locală 11:56). Epicentrul cutremurului a fost localizat în Districtul Lamjung, la aproximativ 77
km nord-vest de capitala Nepalului, Kathmandu. Este cel mai puternic cutremur care a avut loc
în regiune, din 1934 încoace, când un cutremur de 8,2 pe Richter a provocat moartea a peste
17.000 de persoane. Potrivit cifrelor oficiale, peste 8.500 de oameni și-au pierdut viața în Nepal
și țările învecinate. Districtul Sindhupalchok a fost cel mai grav afectat – 3.360 de morți
(aproape jumătate din numărul oficial al victimelor).[10] 57 de turiști străini se numără printre
victime, alți 52 fiind răniți, iar 109 încă sunt dați dispăruți. Prim-ministrul Nepalului Sushil
Koirala avertiza că numărul victimelor ar putea depăși cifra de 10.000. Monumente istorice
aparținând patrimoniului mondial UNESCO, printre care Piața Durbar și Turnul Dharahara înalt
de 62 m, au fost distruse sau au fost grav avariate. Pagubele totale însumează circa 15–20% din
PIB-ul Nepalului, adică 5 miliarde de dolari. Potrivit ONU, opt milioane de oameni (mai mult
de o pătrime din populația țării) din 39 de districte au fost afectați de cutremur. De asemenea,
1,4 milioane de oameni au nevoie de asistență umanitară de urgență, dintre care 940.000 sunt
copii. Cutremurul a avut loc într-o perioadă aglomerată pentru turismul nepalez, când peste
300.000 de turiști străini, inclusiv 28 români, vizitau țara pentru sezonul de trekking și alpinism.
În jur de 50 de milioane de dolari au fost donați de guverne, companii private și grupuri
umanitare din Statele Unite, China, Norvegia, Germania, Australia, Marea Britanie și Uniunea
Europeană. Totuși, această sumă reprezintă mai puțin de 1% din costurile estimate de
reconstrucție.

Efecte geologice Imagini oferite de radarul ESA Sentinel-1A arată o fâșie de pământ lungă de
120 km și lată de 50 km deplasată vertical cu 3,2 picioare (1 m), la nord de capitala Kathmandu,
deși orașul este relativ departe de epicentrul cutremurului. Acesta este motivul pentru care
majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat în Valea Kathmandu. Mai mult, vârful Everest
și-a redus din înălțime cu aproape un țol (2,54 cm),[78] potrivit UNAVCO, o organizație non-
profit. Totuși, Munții Himalaya continuă să crească cu aproximativ 0,4 țoli (1 cm) în fiecare an,
ca urmare a coliziunii permanente dintre plăcile Indiană și Eurasiatică.
 Cutremurul din Marea Ohotsk a fost un cutremur cu magnitudinea 8.3 din Marea Ohotsk la
ora locală 05:44:49 (15:44:49 UTC) pe 24 mai. A avut epicentrul în marea Ohotsk și a afectat
Rusia asiatică, în special peninsula Kamceatka unde a cutremurat pământul timp de cinci
minute. Datorită adâncimii mari (609 km), acesta nu a fost deosebit de intensă la suprafață, dar
a fost simțită pe o suprafață foarte mare. Cutremurul a putut fi simțit nu numai în zonele din
jurul Marea Ohotsk, dar, de asemenea, în Tokyo (ACM 1) (2.374 km distanță), Nanjing (peste
4.000 de km), Atîrau (MM V) (7.196 km departe) și Moscova (aprox. 7.370 km
distanță).Mișcarea a determinat aproape 900 de locuitori să își părăsească locuințele în
Moscova.

Cutremurul din Tainan a avut loc pe 6 februarie 2016, având o magnitudine de 6,4 pe scara
Richter. Epicentrul cutremurului a fost localizat la 28 km nord-est de orașul Pingtung, în sudul
Taiwanului. Cutremurul a lovit la o adâncime de 23 km, fiind deci un cutremur de suprafață și
având o intensitate de VII (foarte puternic) pe scara Mercalli. Cele mai importante pagube s-au
înregistrat în Tainan, 24 de persoane fiind ucise și alte câteva sute rănite.

Cel mai afectat oraș a fost Tainan, unde mai multe clădiri s-au prăbușit, inclusiv un complex
rezidențial format din patru clădiri cu aproximativ 100 de apartamente. 22 din cele 24 de decese
s-au înregistrat aici. O femeie de 56 de ani a murit după ce a fost lovită de un rezervor de apă în
altă parte a orașului, tot din cauza dărâmăturilor în cădere având loc și cel de-al 24-lea deces.
Salvatorii au montat scări hidraulice și o macara pentru a căuta printre dărâmături eventuali
supraviețuitori. 220 de oameni au fost scoși la suprafață în siguranță, dintre aceștia 150 au fost
transportați la spitale din regiune. Oficialii orașului declarau că este prea devreme pentru a
determina dacă lucrările prost făcute au fost un factor al prăbușirii complexului. Liu Shih-
chung, vice-secretar general al orașului, spunea că imaginile cu ruinele clădirii sugerează
posibile probleme structurale legate de proasta calitate a oțelului armat și a cimentului folosite
la construcția clădirii. Același Liu Shih-chung spunea că locatarii clădirii erau în principal
studenți ai unei universități din apropiere și că aceștia nu s-au plâns niciodată de condiții.
Locatarii clădirii, care era cea mai înaltă din zonă, spun că a fost construită înaintea
devastatorului cutremur din 1999 care a omorât peste 2000 de oameni. Acel cutremur a
determinat autoritățile să înăsprească standardele de construcție în întreg Taiwanul. În tot
orașul, nouă clădiri s-au prăbușit, iar alte cinci au suferit pagube majore. Un contingent de 1236
de salvatori a fost dislocat în oraș, inclusiv 840 membrii ai armatei, împreună cu șase elicoptere
și 23 de câini salvatori.
 Cutremurul de la Izmit cutremurul de pământ din 17 august 1999, ora locală 03:02 (00:02
GMT), a fost numit de la Kokaeli și a avut epicentrul la 3 km de orașul Gölcük. Această
localitate este foarte apropiată de un mare centru industrial al Turciei și port la un golf al Mării
Marmara, orașul Izmit. Adâncimea focarului a fost, după cele mai multe centre seismologice
din lume, la numai 15 km. Seismul a fost resimțit până în sudul României inclusiv, la București
intensitatea fiind, se pare, de III–IV grade pe scara Mercalli. Clădirile, construite în marea lor
majoritate fără a respecta regulile de securitate, s-au prăbușit în urma seismului de 40 de
secunde. Și Istanbulul a avut de suferit, la fel întreaga zonă de nord-vest a țării, care este foarte
industrializată, tragedia afectând astfel grav economia Turciei. Seismul a provocat și un
incendiu puternic din cauza prăbușirii unui turn al rafinăriei Tüpraș, unde erau stocate 700.000
de tone de petrol. La scurt timp după seism s-a produs și un tsunami în Marea Marmara, cu
valuri care au distrus bazele navale din golful İzmit. Anumite zone de coastă au rămas de atunci
permanent inundate, nivelul mării crescând ca urmare a deplasării plăcilor tectonice. În primele
două ore de la șocul principal s-au produs 10 replici puternice, provocând mai multe pagube și
pierderi de vieți omenești.

Turcia este traversată de o fractură numită care se prelungește înspre Iran într-o zonă
tectonică denumită zona Zagros. Mișcările tectonice periodice se produc frecvent datorită
faliilor Nord- și Est-Anatoliene. Falia Nord-Anatoliană este una decrosantă adâncă
transcrustală, cu mișcări orizontale în sens opus – una se mișcă înspre vest și cealaltă înspre est.
La vest de Valea Mudurnu falia Nord-Anatoliană se desparte în trei ramuri: ramura nordică pe
care s-a produs cutremurul de la Izmit și care se continuă cu bazinele adânci ale Mării Marmara,
golful Saros și apoi spre Grecia, partea centrală care trece prin sudul Mării Marmara și partea
sudică, la sud de Marea Marmara. Falia Nord-Anatoliană, cu o lungime de cca. 900 km, are
multe caracteristici similare faliei San Andreas (California). Ambele sunt falii de decrosare cu
lungimi apropiate și rate de mișcare comparabile (pe termen lung). În intervalul 1939–1999,
falia Nord-Anatoliană a generat șapte cutremure majore cu magnitudini mai mari sau egale de 7.
Aceste cutremure au rupt falia progresiv, de la est spre vest. Peninsula Anatoliei este dispusă,
conform specialiștilor geofizicieni, desupra Oceanului Levantin, care ar fi supus unei mișcări de
„înălțare”. Acest fenomen geotectonic este caracterizat și de efectul deplasării a trei plăci
tectonice: cea Africană cu o mișcare de la sud spre nord, cea Arabică care se deplasează de la
sud-est spre nord-vest și, în fine, cea Iraniană (Asiatică) care se mișcă dinspre est spre vest.
Deplasarea tectonică rezultantă pentru Anatolia este spre strâmtoarea Bosfor, iar seismele
marchează aceste evenimente de mișcare a plăcilor tectonice. Ca urmare a precedentelor mari
cutremure din perimetrul menționat, există marile falii seismice, cu sensul general de la vest
spre est. Studiind dispunerea acestor discontinuități ale stratelor litologice, seismologii turci
preziceau apariția cutremurelor din zona Izmit–Düzce.
Harta placilor tectonice cu săgeți