Sunteți pe pagina 1din 57

UNIVERSITATEA „VALAHIA” din TÂRGOVIŞTE

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE


Specializarea: MANAGEMENT FINANCIAR BANCAR
STUDII DE MASTER

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator:
Prof.univ.dr. BADEA Leonard

Absolvent:
ŞTEFĂNESCU Laura Denisa

Târgovişte
2015

2
UNIVERSITATEA „VALAHIA” din TÂRGOVIŞTE
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE
Specializarea: MANAGEMENT FINANCIAR BANCAR
STUDII DE MASTER

LUCRARE DE DISERTAȚIE

cu titlul:

INSTRUMENTE DE
PLASAMENT PE PIAŢA DE
CAPITAL DIN ROMÂNIA.
ANALIZA CALITATIVĂ ŞI
CANTITATIVĂ

Coordonator:
Prof.univ.dr. BADEA Leonard
Absolvent:
ŞTEFĂNESCU Laura Denisa

Târgovişte
2015

3
CUPRINS

INTRODUCERE …………………………………………………………………… 5

CAPITOLUL I
EVOLUŢIA PIEŢEI DE CAPITAL DIN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 2010
– 2015 ………………………………………………………………………….. 7

CAPITOLUL II
ANALIZA CANTITATIVĂ ŞI CALITATIVĂ A INSTRUMENTELOR DE
PLASAMENT PE PIAŢA DE CAPITAL DIN ROMÂNIA …………………….. 18
2.1. Instituţii specifice pieţei de capital în România ……………………... 18
2.2 Acţiuni ………………………………………………………………... 19
2.3. Obligaţiuni …………………………………………………………… 20
2.4. Instrumente derivate …………………………………………………. 22

CAPITOLUL III
STUDIU DE CAZ: BURSA DE VALORI BUCUREŞTI.
TRANZACŢIONAREA DE ACŢIUNI ALE BĂNCII TRANSILVANIA LA
BVB ………………………………………………………………………………….. 24
3.1. Bursa de valori București. Scurt istoric 24
3.2. Funcţionarea Bursei de Valori Bucureşti 26
3.3. Indicii Bursei de Valori Bucureşti 27
3.4. Evoluţia Bursei de Valori Bucureşti în anul 2015 29
3.5. Încheierea de an 2014 al Bursei de Valori Bucureşti 33
3.6. Locul Bursei de Valori București în topul creșterilor în lume 35
3.7. Tranzacţionarea de acţiuni ale Băncii Transilvania la BVB 36

CAPITOLUL IV
ANALIZA RISCULUI ASOCIAT INSTRUMENTELOR DE PLASAMENT
PE PIAŢA DE CAPITAL DIN ROMÂNIA - MODELUL SHARPE …………... 40
4.1. Rentabilitatea şi riscul portofoliului 40
4.2. Coeficientul “beta” 44
4.3. Analiza riscului asociat instrumentelor de plasament pe piaţa de 48
capital din România – modelul SHARPE

CONCLUZII ………………………………………………………………………... 51

BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………… 54

Lista graficelor şi tabelelor ………………………………………………………… 56

4
LISTA ABREVIERILOR

AGA Adunării Generale a Acționarilor


ANSVM Asociaţia Naţională Societăţilor de Valori Mobiliare
ATS Sistem alternativ de tranzacționare
BET Bucharest Exchange Trading
BET – C Bucharest Exchange Trading Indice Compozit
BET – Fi Bucharest Exchange Trading - indice sectorial pentru fonduri de Investiţii
BET-NG® Bucharest Exchange Trading Energy & Related Utilities Index
BET-XT® Bucharest Exchange Trading Extended Index
BVB Bursa de Valori Bucureşti
CAN Companii și Acțiuni Noi
CNVM Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare
CNVM Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare
FMI Fondul Monetar Internaţional
FP Fondul Proprietatea
FPS Fondul Proprietăţii de Stat
OAR Organisme de autoreglementare
PIB Produsului Intern Brut
PPM Programului de Privatizare în Masă
PVMA Portofoliul cu varianţă minimă absolută
ROA Randamentul activelor
ROE Rentabilitatea capitalurilor proprii
ROTX® Romanian Traded Index
SNCDD Societatea Naţională de Compensare, Decontare şi Depozitare
STEA Sistemul de Tranzacţionare Electronică Automată
TLV Threshold Limit Value
TVA Taxă pe valoare adăugată
UE Uniunea Europeană

5
Introducere

Piața de capital reprezintă piaţa în cadrul căreia sunt cumpărate şi vândute


instrumentele financiare, incluzând atât entitățile, cât și operațiunile care susțin aceste
procese.
Piața de capital din România cuprinde piețele de instrumente financiare și
instituțiile specifice acestora (ex.: societățile de servicii financiare, emitenții etc.)
operațiunile (ex.: serviciile de investiții financiare, ofertele publice etc.), precum și
organismele de plasament colectiv (de ex.: fondurile de investiții), reuşind să stabilească un
cadru adecvat de supraveghere şi reglementar a investițiilor, în instrumente financiare.
În România structura acestei pieţei financiare este privită, în concepţia anglo-
saxonă, ca fiind o componentă a pieţei financiare. Piaţa de capital reprezintă un mecanism
de legătură între investitori şi emitenţi a căror decizie de investire pune în evidenţă două
obiective complementare: rentabilitatea, mai exact, un grad înalt de fructificare a
capitalurilor; lichiditatea, adică recuperarea operativă a capitalului investit.
Piața de capital cuprinde două tipuri de pieţe: primară și secundară. Piața primară
reprezintă acea parte a pieței de capital în care, la dispoziția investitorilor, sunt puse noile
emisiuni de instrumente financiare. Societățile comerciale, guvernul sau instituțiile din
sectorul public pot obține finanțare prin vânzarea de instrumente financiare noi. Piața
secundară reprezintă piața în care se tranzacționează instrumentele financiare deja emise.
Principalele tipuri de instrumente în care se poate investi, şi care constituie
subiectul de analiză al conţinutului lucrării de faţă sunt acţiunile, instrumentele financiare
derivate şi obligaţiunile.
În ceea ce priveşte evoluţia pieţei de capital din România, statisticile reflecta că în
anul 2014, economia românească a înregistrat o creștere de 2,9%, menţinându-se între

6
primele 7 state europene din punctul de vedere al dinamicii Produsului Intern Brut (PIB),
acest context macroeconomic având o influenţă pozitivă asupra evoluţiei pieţei noastre de
capital.
Indicele BET, care cuprinde evoluția acțiunilor primelor 10 cele mai lichide
companii listate la Bursa de Valori București (BVB), a consemnat în anul 2014 o creștere
de peste 9% față de sfârşitul anului precedent, ceea ce reprezintă o performanță bună în
comparaţie cu dinamica altor indici bursieri din regiune. În ansamblu, volatilitatea bursei
românești a fost mai mica față de cea a piețelor de acțiuni din țările vecine, mai ales pe
parcursul trimestrului IV şi în special în luna decembrie, când multe piețe din Europa au
consemnat un recul important, pe fondul scăderii prețului petrolului, a descreșterii indicelui
producției industriale și a prognozelor reduse de creștere pentru țările din zona euro.

7
CAPITOLUL I

EVOLUŢIA PIEŢEI DE CAPITAL DIN ROMÂNIA


ÎN PERIOADA 2010-2015

Înainte de criză, România a înregistrat rate ridicate de creștere a PIB, care s-


au dovedit a fi nesustenabile având în vedere dezechilibrele existente. Rata anuală de
creștere a PIB real a fost, în medie, de 6,5 % în perioada 2001-2008 (graficul 1), datorată
în special cererii interne puternice. Atât consumul, cât și investițiile private au crescut,
inițial pe baza dezvoltării financiare și a unui boom al creditelor, mai ales ca o politică
bugetară expansionistă prociclică a susținut creșterea. Nivelurile aflate într-o continuă
creștere ale importurilor, au generat dezechilibre externe semnificative, care au fost
finanțate prin intrări de capital volatile.

Graficul 1: Creșterea PIB real în funcție de


componentele cererii

Sursa: Comisia Europeană

8
Intrările de capital privat străin au scăzut considerabil, odată cu declanşarea
crizei. Această scădere reflectă, atât aversiunea sporită față de risc a piețelor financiare, cât
și vulnerabilitățile României. Scăderea a condus la un deficit de finanțare externă care a
fost acoperit prin împrumuturi în cadrul unui program de asistență financiară comun
UE/FMI/Banca Mondială. Măsurile corective adoptate în cadrul programului şi reducerea
intrărilor de capital străin au avut drept rezultat ajustarea imediată, dar limitată a cererii
interne, precum și redresarea rapidă a creșterii economice, după ce, în perioada 20092010,
s-a înregistrat o scădere cumulată a activității economice de aproape 8 %.
Creșterea economică a revenit la valori pozitive începând cu anul 2011 și se
preconizează că va continua să fie robustă în perioada 2015-2016. Înca de la
declanşarea crizei, creșterea PIB a fost determinată de schimbarea treptată a cererii interne
și de exporturi puternice. În ciuda accelerării recente a creșterii economice, PIB se află sub
nivelul înregistrat înainte de criză (graficul 2, exprimat în prețurile din 2010). Se estimează
că ritmul de creștere a PIB real a încetinit de la 3,5 % în 2013 la 3 % în 2014, din cauza
unei scăderi semnificative a investițiilor. Se preconizează că, în anul 2015 și 2016,
creșterea economică a României va continua să crească, în principal pe baza cererii interne,
fiind însoțită de o piață stabilă a forței de muncă. Se preconizează, pe baza previziunilor
Comisiei din iarna 2015, că această creștere a PIB se va menține peste creșterea potențială
și că va fi în continuare robustă, situându-se la 2,7 % în 2015 și la 2,9 % în 2016.
Graficul 2: Dinamica PIB

Sursa: Comisia Europeană

Progresele suplimentare sunt necesare în ceea ce privește convergența reală cu


media la nivelul UE. Intenția de a adopta moneda euro în 2019, a fost anunţată de

9
autorităţi, însă provocările sunt semnificative. În 2014, România îndeplinea toate cele cinci
criterii numerice de la Maastricht necesare pentru aderarea la zona euro. Cu toate acestea,
aşa cum ilustrează graficul 3, România se află încă mult sub nivelul de convergență atins
de țările care au adoptat recent moneda euro (și anume Slovacia, Estonia, Letonia și
Lituania).
Graficul 3: Venitul pe cap de locuitor, SPC

Notă: * estimarea pentru LT și PL se bazează pe SEC 95,


100 reprezintă venitul mediu pe cap de locuitor în UE

Sursa: Comisia Europeană

Criza a avut un impact considerabil și de durată asupra economiei României.


Estimările creșterii potențiale reflectă că revenirea la ratele de creștere din perioada
anterioară crizei este improbabilă (graficul 4). După o scădere masivă în anul 2009,
creșterea potențială a cunoscut o redresare timidă. Se estimează că aceasta va atinge 2,9 %
în 2019, nivel cu 0,5 % mai scăzut decât creșterea potențială medie din perioada anterioară
crizei (și anume, 1996-2008). În perioada 2009-2012, creșterea potențială s-a bazat în
principal pe acumularea de capital, reflectând un nivel ridicat al investițiilor din economie.
În schimb, în 2013 și 2014, investițiile au înregistrat o reducere abruptă.
Nivelul investițiilor se află în continuare peste media UE. În România, în anul
2013 investițiile reprezentau aproape 24 % din PIB, în comparatie cu 19 % din PIB, în UE.
Cu toate acestea, potențialul de creștere şi contributia investiţiilor la competitivitatea
globală este afectată de instabilitatea gradului de prioritate acordat de-a lungul timpului
investițiilor publice, care reprezintă aproape 20 % din totalul investițiilor (sau 5 % din
PIB). Asigurarea realizării investițiilor eficiente în infrastructura publică este o adevarată
10
provocare importantă pentru economia românească. Evoluțiile legate de investiții și de
punerea în aplicare a reformelor structurale anunțate în cadrul actualului program de
asistență (preventivă) pentru balanța de plăți au un impact considerabil asupra procesului
de convergență.
În timp ce, contribuția factorului muncă la creștere este, în linii mari, neutră,
productivitatea totală a factorilor este proiectată să crească treptat, în următorii ani.
Acest lucru ar trebui să rezulte din reformele pieței muncii și ale pieței produselor, inițiate
în cadrul ultimelor două programe pentru balanța de plăți. Cu toate acestea, ritmul
reformelor a încetinit în ultima perioadă, limitând în acest fel, expansiunea creșterii
potențiale.

Graficul 4: Componentele creșterii potențiale

Sursa: Comisia Europeană

Evoluțiile prețurilor

În România, inflația cunoaște o tendință de scădere abruptă, deşi a înregistrat


în mod constant niveluri ridicate. Inflația nu a revenit, odată cu criza din 2009, la
nivelurile ridicate înregistrate înainte de criză. Șocurile create de creșterea continuă a
prețurilor au condus la niveluri ale inflației cu mult peste cele din UE. După o scădere
bruscă în timpul crizei din 20082009, prețurile au înregistrat creșteri puternice. În 2011,
creșterile semnificative datorate impozitării indirecte ce au condus la o valoare de vârf a
inflației de 8,5 % (graficul 5). Scăderea temporară înregistrată la începutul anului 2012 s-a

11
inversat rapid datorită presiunii exercitate de creșterea prețurilor la alimente în a doua
jumătate a anului, precum și a eliminării treptate a prețurilor administrative în anul 2013.
După o scădere bruscă în anul 2014, se preconizează că inflația se va menține
la un nivel moderat în perioada 2015-2016. După ce a atins un minim istoric de 0,9 % în
iunie 2014, inflația IAPC a crescut ușor în ultimele luni. Rata medie anuală a inflației a
scăzut de la 3,2 % în 2013 la 1,4 % în 2014, reflectând, astfel reducerea TVA pentru pâine,
o recoltă bună și o scădere a prețurilor energiei la nivel mondial. Se estimează că inflația va
rămâne la aceste niveluri moderate și că va atinge o medie anuală de 1,2 % în anul 2015,
ca urmare a scăderii semnificative a prețurilor energiei, a unei rate scăzute a inflației în UE
și a așteptărilor inflaționiste mai mici. Se previzionează că inflația va crește la 2,5 % în
anul 2016, pe măsură ce continuă relansarea cererii interne.

Graficul 5: Inflația

Sursa: INS, Comisia Europeană

Evoluțiile de pe piața muncii

Piața muncii a prezentat semne de îmbunătățire în anii 2013 și 2014. În


România, rata de activitate şi rata de ocupare a forței de muncă continuă să fie printre cele
mai scăzute din UE. Rata de ocupare a forței de muncă în special pentru grupa de vârstă
20-64 de ani, stagnând în 2013, după care, în al treilea trimestru din 2014, a crescut până
la 67,4 %. Conform previziunilor, redresarea va continua în 2015 și 2016, pe baza creșterii
mai puternice a PIB, comparativ cu anul 2014. Cu toate acestea, nivelul va rămâne în
continuare sub media actuală UE de 69,8 %.

12
Chiar și în timpul crizei, şomajul s-a situat la un nivel relativ stabil. În
România, rata șomajului a oscilat în jurul valorii de 7 % pentru o perioadă lungă de timp,
inclusiv pe parcursul crizei. Această valoare este mai mică decât media grupului de țări cu
caracteristici similare și a UE (graficul 6), însă România înregistrează și o rată de activitate
mai scăzută. Rata șomajului a crescut în anul 2013 la 7,3 %, dar a scăzut din nou în 2014 la
6,7 % și se preconizează că aceasta va înregistra o oarecare scădere și în anii următori.
Graficul 6: Ratele șomajului

Sursa: Comisia Europeană

Finanțele publice

Pe măsură ce deficitul bugetar a urmat o traiectorie descendentă,


dezechilibrele bugetare s-au atenuat treptat. Înainte de declanşarea crizei și în
momentul culminant al acesteia, România înregistra un deficit de cont curent și un deficit
bugetar similare, ambele de peste 8 % din PIB. Cu sprijinul a trei programe UE/FMI
consecutive, România a reușit să ducă la scăderea deficitului bugetar la 1,8 % din PIB în
2014 (conform previziunilor Comisiei din iarna anului 2015). Aceasta ajustare a fost
concentrată la începutul perioadei, însă a fost distribuită pe parcursul mai multor ani,
înregistrându-se o reducere de la 8,9 % în anul 2009 la 5,5 % în 2011 și, respectiv, la
3,0 % în 2012, când a fost abrogată procedura aplicabilă deficitelor excesive. După un
rezultat bun în 2013, această ajustare a încetinit în 2014. Se preconizează că în anul 2015
deficitul va fi de 1,5 % din PIB. Se estimează că valoarea a deficitului bugetar este în
concordanță cu deficitul structural de 1,25 % din PIB, care se află în legătură cu obiectivul
convenit în programul de asistență pentru balanța de plăți pentru România: atingerea

13
obiectivului pe termen mediu de a înregistra un deficit de 1,0 % din PIB în termeni
structurali, plus un „ajustor al fondurilor UE” de 0,25 % din PIB. Acesta din urmă
reprezintă o alocare bugetară suplimentară ce urmează să fie utilizată pentru accelerarea
semnificativă a absorbției fondurilor UE. Mai mult, România adoptă măsuri de întărire a
guvernanței bugetare. Datoria publică a crescut foarte mult, de la 13,2 % din PIB în 2008
la 37,3 % din PIB în 2012, pe fondul scăderii producţiei şi deficitelor bugetare ridicate. Se
preconizează că datoria publică se va stabiliza în 2015-2016 la un nivel de aproximativ
39 % din PIB în urma reducerii deficitului și a redresării economice.

Graficul 7: Deficitul public și datoria publică (2006-2016)

Sursa: Comisia Europeană

Mixul de politici fiscale s-a îmbunătățit de-a lungul anilor, dar politica fiscală
este modificată în mod frecvent, iar colectarea veniturilor rămâne în continuare
slabă. În ultimii ani, impozitele indirecte, precum accizele şi TVA-ul, au căpătat o pondere
mai mare în mixul de politici fiscale. Sarcina fiscală asupra costului forței de muncă a fost
redusă în anul 2014 printr-o diminuare a contribuțiilor la asigurările sociale cu 5 puncte
procentuale la toate nivelurile, după o creștere cu 3 puncte procentuale în anul 2009. Cu
toate acestea, modificările frecvente ale politicii fiscale cauzează în continuare perturbări
ale mediului de afaceri. Colectarea taxelor și impozitelor rămâne slabă, dar deficitul de
încasare a TVA este cel mai mare din UE 27, reprezentând 44 % din PIB în 2012.
Există ineficiențe semnificative care afectează potențialul de creștere al
României, în ceea ce privește cheltuielile. Uneori, proiectele de investiții finanțate la
nivel național nu au o justificare economică, nu sunt pregătite temeinic și nu dispun de

14
finanțare constantă. Absorbția fondurilor UE înregistrează întârzieri, fiind situată la numai
52,2 % din fondurile structurale și de coeziune disponibile la sfârșitul anului 2014.
Creșterea capacității de investiții publice continuă să însemne o adevarată provocare. Acest
lucru este cauzat, în principal, de gradul insuficient de trecere de la proiecte finanțate la
nivel național, la proiecte cofinanțate cu fonduri UE. În ansamblu, din cauza deficiențelor
existente la nivelul gestionării investițiilor publice, este afectată eficiența investițiilor
publice. Atât cheltuielile cât şi salariile din sectorul public se află în mod continuu sub
control, însă grila salarială unificată în întregul sector public, nu a fost pusă în aplicare.
Hotărârile judecătorești și întreprinderile de stat generatoare de pierderi
prezintă riscuri în ceea ce privește viitorul deficit bugetar. Hotărârile judecătorești care
nu sunt prevăzute cu impact bugetar semnificativ au fost des întâlnite în ultimii ani. O
adevărată provocare o reprezintă anticiparea eventualelor riscuri juridice care vor apărea în
viitor. Unele întreprinderi de stat, precum și alte societăți reclasificate în sectorul
administrației publice au contribuit, în mod esenţial, la deficitul bugetar, ceea ce reflectă
guvernanța corporativă precară şi ineficiențele.
Datoria publică sustenabilă contribuie la condiții de finanțare confortabile,
iar ajustarea bugetară continuă. În anul 2009, România nu a mai avut accesul la piețele
financiare internaționale, necesitând asistență financiară din partea UE/FMI, dar l-a
recăpătat rapid. Începând din anul 2011, România își finanțează pe deplin deficitul și
datoria pe piețele financiare. În 2013, JP Morgan a inclus în indicele său pentru piețele
emergente, obligațiunile de tezaur ale României. România a primit ratingul „investment
grade” de la toate cele trei mari agenții de rating (tabelul 1), iar spread-urile la swapul pe
riscul de credit (CDS) aflându-se încă la nivelul cel mai scăzut înregistrat de la mijlocul
anului 2007 (graficul 8). Cu toate acestea, condițiile de piață s-au dovedit a fi sensibile la
deteriorarea încrederii în piață. Ambele anunțuri ale Federal Reserve, în ceea ce priveşte
reducerea treptată a măsurilor de relaxare cantitativă, precum și tulburările financiare
produse în Turcia la începutul anului 2014 au avut un impact major şi imediat asupra
condițiilor de finanțare exercitând presiuni asupra cursului de schimb.

15
Tabelul 1: Evoluția ratingurilor pe termen lung

Sursa: Comisia Europeană

Graficul 8: Spread-urile CDS în raport cu BUND

Sursa: Comisia Europeană

Sectorul financiar

Sectorul financiar al României se bazează pe bănci, 80 % dintre acestea fiind


bănci cu capital străin. În ansamblu, instituțiile de credit dețin cea mai mare parte a
activelor sistemului financiar (aproximativ 80 %) (Graficul 9). De exemplu, băncile cu
capital austriac au dominat piața din 2000, fiind urmată de băncile franceze și elene.

16
Graficul 9: Evoluția activelor bancare (2000-2013) și structura de
proprietate

Sursa: Banca Națională a României (BNR), rapoarte anuale

Sectorul bancar din România a făcut faţă crizei economice și financiare,


capitalizarea rămânând puternică. Pentru a sprijini sectorul bancar, nu au fost necesare
măsuri de intervenție publică. Creditele neperformante au scăzut de la 22,6 % în martie
2014 la aproximativ 14 % în decembrie anul trecut. Utilizarea unei politici prudente de
constituire de provizioane pentru pierderile din credite aplicată de autoritatea de
supraveghere bancară, a dus la atenuarea riscurilor asociate unui nivel ridicat al creditelor
neperformante.
Profitabilitatea băncilor este afectată de constituirea de provizioane pentru
activele depreciate. În contextul costurilor de finanțare ridicate şi al creșterii
provizioanelor pentru pierderi din credite (în special pentru băncile cu capital elen și
cipriot), profitabilitatea sectorului bancar a fost supusă în ultimii ani unor presiuni
(Graficul 10). în 2013, după trei ani de pierderi, sectorul bancar a înregistrat un profit
consolidat modest. În anul 2014, profitabilitatea băncilor a suferit din nou din cauza
măsurilor aplicate pentru curățarea bilanțurilor bancare în cadrul planului de rezoluție a
creditelor neperformante al Băncii Naționale a României. Astfel, sectorul a înregistrat o
pierdere de 4,3 miliarde RON la sfârșitul lunii decembrie 2014, conform datelor
preliminare.

17
Graficul 10: Profitabilitatea exprimată prin ROA (randamentul
activelor) și ROE (rentabilitatea capitalurilor proprii)

Sursa: BNR

Din cauza unor factori legați atât de ofertă, cât și de cerere, creșterea creditării
rămâne modestă. Aflându-se în concordanță cu tendințele regionale, sistemul bancar din
România a suferit în 2014 o scădere a nivelului de finanțare de la băncile-mamă, o
reducere suplimentară a stocului creditelor, precum și o extindere a bazei de depozite
locale, aceasta din urmă fiind rezultatul unei economisiri preventive realizate atât de
întreprinderi cât și de gospodării. Pe fondul acestor evoluții, deficitul de finanțare a fost şi
el redus. Raportul depozite atrase/credite acordate a scăzut la puțin sub 100 % la sfârșitul
lunii iulie 2014, pentru prima dată după aproape șapte ani, și la 91,4 % la sfârșitul lunii
decembrie 2014. Reducerea efectului de levier al băncilor străine a continuat şi în anul
2014. Băncile cu capital străin și-au păstrat expunerile față de România în cadrul inițiativei
„Viena Cu toate acestea, începând din primăvara anului 2011, a avut loc o reducere
ordonată și treptată a efectului de levier, expunerea acestor bănci reducându-se cu
aproximativ 25 % din martie 2009 până în iunie 2014.
Desi, principalele vulnerabilități și provocări cu care se confruntă sectorul
bancar au fost până acum combătute, elemente de vulnerabilitate continuă să existe.
Principalele provocări se referă la: procesul de reducere a efectului de levier aflat în curs,
dar care se desfășoară în mod ordonat; nivelul încă semnificativ al creditelor
neperformante; inițiativele legislative care pot avea un impact negativ asupra stabilității
sectorului financiar; ponderea substanțială a împrumuturilor în monede străine; și riscurile
geopolitice care ar putea afecta băncile-mamă ale filialelor din România.

18
CAPITOLUL II

ANALIZA CANTITATIVĂ ŞI CALITATIVĂ A


INSTRUMENTELOR DE PLASAMENT PE PIAŢA
DE CAPITAL DIN ROMÂNIA

Valorile mobiliare sunt titluri de creanţă sau de proprietate care conferă titularului
asupra unor entităţi ale societaţii emitente, anumite drepturi bine stabilite. Aceste valori
sunt înscrisuri (documente de valoare) negociabile, care pot fi transformate în orice
moment, în bani pe piaţa de capital. În sens restrâns, valorile mobiliare reprezintă acţiunile
şi obligaţiunile emise de o societate comercială.

2.1. Instituţii specifice pieţei de capital în România

Piaţa de capital, fiind un mecanism complex, necesită existenţa anumitor instituţii


pentru funcţionarea corectă şi eficientă, fiecare având un rol distinct şi bine determinat.
În cadrul desfăşurării activităţii sale, bursa trebuie să răspundă unor trebuinţe la
nivel microeconomică (la nivelul firmelor ce-şi desfăşoară activitatea în ţara respectivă), la
nivel macroeconomic (la nivel de economie naţională), precum şi la nivel individual
(pentru posesorii de titluri sau pentru deţinătorii de economii disponibile pentru investiţii)1
Pe piaţa de capital din România funcţionează următoarele instituţii:
- Organisme de autoreglementare (OAR);
- Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM);
- Asociaţia Naţională Societăţilor de Valori Mobiliare (ANSVM);
- Intermediarii de valori mobiliare (societăţile de valori mobiliare);
- Piaţa extrabursieră;
- Bursa de Valori Bucureşti;
- Societatea RASDAQ;
- Societăţi de registru independent;
1
Victor Stoica, Eduard Ionescu, Pieţe de capital şi burse de valori, Editura Economică, Bucureşti 2012, p.
81- 83
19
- Societatea Naţională de Compensare, Decontare şi Depozitare (SNCDD);
- Societăţi de compensare, decontare şi depozitare;

2.2. Acţiunile

Acțiunile sunt acele titluri de valoare emise de societățile comerciale. O acțiune


reprezintă o parte din capitalul unei societăți, divizat în părți egale. Dividendele reprezintă
veniturile obținute din acțiuni (și reprezintă cota parte din profiturile care nu sunt
reinvestite, la care deținătorul de acțiuni este îndreptățit), iar acționari sunt acele
persoanele care dețin acțiuni. În cazul în care deții acțiuni într-o societate, ai dreptul și la o
cotă parte din valoarea societății respective, în situația în care aceasta face obiectul
procedurii de lichidare. Acțiunile pot conferi sau nu drept de vot, ceea ce poate înseamna
că acționarul poate să nu dețină dreptul de a vota cu privire la administrarea societății sau
în cadrul Adunării Generale a Acționarilor (AGA).
Acţiunile sunt acele titluri care atestă un drept de proprietate asupra unei părţi a
capitalului social al societăţii emitente. Mai exact, proprietarul acţiunilor este, totodată și
proprietarul unei părţi din societatea emitentă, fiind o parte corespunzătoare cu numărul
de acţiuni deţinute.
Acţiunile reprezintă titluri financiare care sunt emise de o companie sau o societate
comercială privind constituirea, mărirea sau restructurarea capitalului propriu. În literatura
anglo-saxonă, noţiunea de „acţiune”este definită prin evidenţierea a două elemente2:
-"acţiunea" (engl. share), ca unitate a dreptului acţionarului care reprezintă o parte
indivizibilă, de valoare egală, din capitalul social al firmei emitente.
- "dreptul de acţionar" (engl. stock), care exprimă drepturile deţinătorului - acţionar -
asupra societăţii emitente fiind reprezentat printr-un document numit "certificat de acţionar"
(engl. stock certificate);
Asupra uneia sau mai multor acţiuni se poate purta un drept de acţionar; acest
dreptul poate fi transferat, în parte sau în totalitate, prin cumpărarea/vânzarea acţiunilor pe
piaţa bursieră.
Din punctul de vedere al drepturilor pe care aceasta le conferă, acţiunile se împart în
acţiuni preferenţiale şi comune. Acţiunile comune sunt cele mai cunoscute, deoarece oferă
2
Popescu Vergil, Bursa şi tranzactii cu titluri financiare, Editura Asociaţiei Cal Clubul Român, Bucureşti,
2003
20
deţinătorului lor legal: dreptul la vot în Adunarea Generală a Acţionarilor, ceea ce înseamnă
participarea efectivă la managementul (gestiunea) societăţii emitente (principiul consacrat în
acest caz este: o acţiune (share) - un vot); dreptul la dividend, mai exact la o parte din
profiturile distribuite ale societăţii respective. Fiindcă atât existenţa, cât şi mărimea profitului
depind de rezultatele financiare ale firmei, acţiunile se mai numesc şi titluri cu venit variabil.
Firmele pot emite şi acţiuni preferenţiale, pe lângă acţiunile comune care dau
dreptul la un dividend fix, fiind plătit înaintea dividendului pentru acţiunile comune; în
schimb, ele nu oferă drept la vot.
Pentru firmă emisiunea de acţiuni reprezintă principala cale de mobilizare a
fondurilor proprii, putându-se realiza în acest mod, atât constituirea societăţii, cât şi ocazia
majorării capitalului. Capitalul social este constituit din totalul acţiunilor emise de o firmă.
La emisiune, acestea poartă o anumită valoare nominală sau paritară (engl. face value), care
rezultă din împărţirea capitalului social la numărul de acţiuni. De exemplu, o societate cu un
capital de 10 milioane de dolari poate să emită 100.000 de acţiuni având valoarea nominală
de 100 $.
Stocul deţinut de un investitor este materializat în certificatul de acţiuni, fiind indicat
numele companiei emitente, al valorii nominale, numărul de acţiuni emise şi numărul de
acţiuni asupra cărora poartă certificatul.
În momentul de faţă, acţiunile societăţilor româneşti cotate se tranzacţionează pe
două pieţe organizate: Societatea de bursă Rasdaq şi Bursa de Valori Bucureşti.

2.3. Obligaţiunile

Obligațiunile sunt acele titluri de creanță prin care emitentul autorizat se


împrumută de la deținătorii de obligațiuni fiind obligat să ramburseze valoarea obligațiunii
și dobânda aferentă (numită cupon) la o dată viitoare denumită scadență. Obligațiunea
reprezintă un împrumut sub forma unui titlu de valoare, dar având o altă denumire:
emitentul de obligațiuni fiind echivalentul debitorului, deținătorul de obligațiuni,
echivalentul creditorului, iar cuponul reprezintă dobânda. În momentul în care cumperi
obligațiuni, mai exact, împrumuți bani unui emitent care poate fi o o societate comercială
sau o autoritate publică. În contul acestui împrumut, emitentul va plăti o anumită rată a
dobânzii pe toată durata de viață a obligațiunii (până la scadență), iar la scadență se va

21
returna și valoarea obligațiunii. Atât obligațiunile, cât și acțiunile sunt titluri transferabile,
diferența dintre cele două este aceea că acționarii sunt deținătorii unei cote parte din
societatea respectivă, iar deținătorii de obligațiuni sunt creditori ai societății emitente.
Tipurile de obligațiuni pentru care poți opta pe piața de capital din România sunt:
obligațiunile municipale, internaționale și corporative. Obligațiunile coporative sunt acele
obligațiuni emise de societățile comerciale. Obligațiunile municipale sunt titluri de creanță
emise de autoritățile regionale, locale sau de alte organisme guvernamentale pentru a
atrage fonduri cu utilitate publică. Obligațiunile internaționale sunt obligațiunile emise într-
un anumit stat de către entități din afara statului respectiv.
Obligaţiunile reprezintă acel titlu de creanţă asupra societăţii emitente. Mai concret,
societatea emitentă are nevoie la un anumit moment de un împrumut şi emite astfel,
obligaţiuni. Cumpărătorii obligaţiunilor împrumută societatea emitentă cu suma pe care au
plătit-o pentru cumpărarea obligaţiunilor.
Obligaţiunile nu conferă aceleaşi drepturi ca acţiunile, dar posesorul lor beneficiază
de o dobândă periodică fixă (din acest motiv, obligaţiunile se numesc și valori mobiliare
cu venituri fixe), iar la expirarea perioadei de împrumut, beneficiază de rambursarea sumei
plătite pentru cumpărarea obligaţiunilor3. Există mai multe tipuri de obligaţiuni, după
modul de răscumpărare şi de plată a dobânzii, garanţii, etc.
În ţara noastră obligaţiunile au fost rar utilizate de către agenţii economici, datorită
instabilităţii mediului economico-financiar.
Deosebirile principale dintre acţiuni şi obligaţiuni sunt prezentate în tabelul următor4.
Tabelul 2

ACŢIUNE (comună) OBLIGAŢIUNE

Definire Parte din capitalul unei Fracţiune dintr-un împrumut


societăţi pe acţiuni. făcut de o firmă, de o
Ansamblul acţiunilor colectivitate publică sau de
constituie capitalul social. stat.

Rolul deintorului în Drept de vot în adunarea În principiu, nici un rol.


gestiunea generală.
organismului emitent

3
Gallois, D. – “Bursa’’, Teora, Bucuresti,1997
4
Fabozzi F., Modigliani F. - "Capital Markets. Institutions and Instruments", Pretince Hall, New Jersey, 1996

22
ACŢIUNE (comună) OBLIGAŢIUNE

Veniturile pentru Dividende (legate de Dobînzi a căror sumă este în


titularul titlului rezultatele firmei). mod obligatoriu vărsată de
emitent.

Riscurile asumate de Riscuri mai mari: Riscuri mai mici:


proprietarul titlului - risc de evoluţie - riscul de nerambursare
nefavorabilă a afacerilor (dispare în cazul unei garanţii
firmei (nu primeşte de stat);
dividende); - în cazul lichidării firmei,
- riscul de a pierde creditorii au prioritate în faţa
fondurile investite, în cazul acţionarilor.
lichidării firmei.

Durata de viaţă Nelimitată Limitată, pînă la scadenţă.

2.4. Instrumente derivate

Instrumentele financiare derivate sunt acele contracte financiare a căror valoare


este determinată de fluctuațiile activului suport care poate fi rata dobânzii, rata de schimb o
acțiune, un indice bursier,etc. Aceste instrumente pot fi folosite pentru a administra
riscurile, pentru a reduce costurile sau pentru a crește profitul. Instrumenetele financiare
derivate utilizate cel mai frecvent sunt opțiunile și contractele futures. Opțiunile și
contractele futures sunt acele contracte standartizate care fac referire la cumpărarea sau
vânzarea unui anumit activ suport la o dată viitoare și la un preț stabilit. Data viitoare este
denumită data livrării sau data decontării finale. Prețul stabilit se numește prețul futures.
Prețul activului suport la data livrării se numește preț de decontare. Un contract futures
oferă deținătorului obligația de a vinde sau cumpăra, iar în cazul opțiunii, deținătorul, are
dreptul, dar nu și obligația de a cumpăra sau vinde. Astfel spus, deținătorul unei opțiuni
poate exercita contractul, în timp ce părțile implicate într-un ”contract futures” sunt
obligate să exercite contractual la data decontării.
Acţiunile şi obligaţiunile sunt singurele instrumente tranzacţionate în ţara noastră la
acest moment. Totuşi, noua legislaţie a pieţei de capital stabileşte cadrul legal pentru
implementarea unor noi operaţiuni şi instrumente în ţara noastră, precum: vânzările în
23
absenţă, contractele de report, conturile în marjă, tranzacţionarea drepturilor şi a opţiunilor
pe acţiuni, etc.
Formarea şi dezvoltarea pieţei de capital în România şi constituirea formelor
organizate ale acesteia (Bursa de Valori Bucureşti şi Societatea de Bursă Rasdaq)
reprezintă componente principale ale procesului de restructurare a economiei. Aceste
procese de constituire şi dezvoltare a unei pieţe de capital în ţara noastră sunt strâns legate
de procesul de privatizare a întreprinderilor cu capital de stat, din diferite domenii de
activitate: industrie,transporturi, agricultură, comerţ, alimentaţie publică, etc. Apariţia unor
firme noi cu capital particular, cu sau fără participare străină, concură la accelerarea
procesului de creare a unei veritabile pieţe de capital.
Prin intermediul Programului de Privatizare în Masă (PPM) s-a realizat privatizarea
a peste 5000 de societăţi comerciale cu capital din stat, prin distribuirea unei părţi a
capitalului acestora, în mod gratuit, către populaţie prin intermediul certificatelor de
acţionar. Acest proces continuă prin vânzarea capitalului social rămas în proprietatea
statului, gestionat de către Fondul Proprietăţii de Stat (FPS), prin diferite metode precum:
oferta publică, prin intermediul formelor organizate ale pieţei de capital (bursa de valori şi
piaţa extrabursieră),vânzarea de acţiuni prin licitaţie publică, etc. Cotarea unor societăţi noi
cu capital integral privat (Impact Bucureşti, Banca Transilvania, Banca Turco-Română,
Agras Bucureşti) s-a realizat într-un ritm mai lent.
Constituirea şi funcţionarea pieţei de capital precum şi a pieţelor din ţara noastră
sunt reglementate de Ordonanţa de Urgenţă 28/2002 (ce înlocuieşte Legea 52/1994).
Administrarea, punerea în aplicare, precum şi supravegherea şi respectarea prevederilor
legii 52 se realizează de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM), autoritate
cu personalitate juridică, administrativă autonomă, subordonată Parlamentului.

24
CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ
BURSA DE VALORI BUCUREŞTI.
TRANZACŢIONAREA DE ACŢIUNI ALE
BĂNCII TRANSILVANIA LA BVB

3.1. Bursa de valori București. Scurt istoric

Prin întemeierea burselor de comerţ, anul de început al activităţii bursiere în ţara


noastră este anul 1839, deschiderea oficială a Bursei de Valori Bucureşti (BVB) având loc
la data de 1 decembrie 1882, cota bursei apărând după o săptămână a aparut, fiind
publicată în Monitorul Oficial. Evenimentele social-politice ale vremii, precum răscoala
din 1907 şi războiul balcanic 1912-1913, au afectat activitatea bursei de-a lungul existenţei
acesteia, bursa fiind închisă ulterior pe perioada primului război mondial. A urmat o
perioadă de şapte ani de creşteri spectaculoase după redeschiderea acesteia, după care o
perioadă similară de şapte ani de scădere accelerată. În anul 1941 se întrerupe activitatea
Bursei de Efecte, Acţiuni şi Schimb, moment în care erau cuprinse la cota bursei acţiunile a
93 de societăţi şi 77 de titluri cu venit fix (tip obligaţiuni).
Constituită ca o instituţie publică non-profit, Bursa de Valori Bucureşti şi-a
desfăşururat activitatea pe principiul autofinanţării, scopul acesteia fiind oferirea unui
cadru organizat şi legal pentru întâlnirea cererii cu oferta de capital pe termen mediu şi
lung.
La data de 1 aprilie 1995 Bursa de Valori Bucuresti5 a fost reînfiinţatǎ pe baza
Deciziei nr. 20/21.04.1995 a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare(CNVM).
Bursa de Valori Bucureşti şi-a început activitatea în mod efectiv după aprobarea de
către CNVM a Regulamentelor şi Procedurilor de funcţionare şi operare, primele tranzacţii
fiind realizate în incinta pusă la dispozţie de Banca Naţională a României, la data de 20
noiembrie 1995. Societăţile de valori mobiliare membre ale Asociaţiei Bursei, în cadrul

5
www.bvb.ro , “Istoric”

25
primei şedinţe de tranzacţionare, au putut negocia 905 acţiuni a 6 societăţi comerciale
cotate.
Rolul Bursei de Valori Bucureși6, îndeplinit de aceasta, potrivit site-ului oficial, este
de contribuire la creșterea lichiditǎții valorilor mobiliare prin concentrarea în piațǎ a unui
volum cât mai mare de valori mobiliare, de furnizare a unei piețe organizate pentru
tranzacționarea valorilor mobiliare, de contribuire la formarea unor prețuri care sǎ reflecte
în mod corespunzǎtor relația cerere-ofertǎ, precum şi de diseminare a acestor prețuri cǎtre
public.

Principiile Bursei de Valori Bucureşti

Accesibilitatea, informarea, etica pieței şi neutralitatea sunt principiile care


guverneazǎ aceastǎ instituție ca piațǎ organizatǎ de valori mobiliare.
Angajamentul de a asigura accesul egal al societǎților membre și, respectiv, a
societǎtilor emitente listate la Bursǎ, pe care şi-l asumǎ Bursa constituie accesibilitatea,
aceasta fiind totodată obligatǎ sǎ asigure permanent suficientǎ informație agenților de
bursǎ și investitorilor, despre societǎțile tranzacționate și despre prețurile valorilor
mobiliare emise de acestea.
Asigurarea cǎ piața valorilor mobiliare funcționeazǎ într-un mod care sporește
încrederea utilizatorilor, autoritǎților și publicului larg în general, constituie etica pieței
Neutralitatea are în vedere principiul potrivit căruia Bursa se angajează să
acționeze neutru și să-și mențină integritatea în relația cu toți participanții la piață, precum
și cu alte instituții sau organizații care supravegheazǎ sau opereazǎ în piața de capital.

Misiunea Bursei de Valori Bucureşti

Asigurarea și promovarea unei piețe eficiente, atractivă și compatibilă cu standardele


europene, cu reguli corecte, care să devină un factor de influență a tendințelor economice și
instituționale și să se constituie într-un mediu de dezvoltare și initiațivă antreprenorială
prin oferirea de servicii, mecanisme și norme pentru mobilizarea, atragerea și alocarea
eficientă a resurselor financiare, în condiții de transparență și siguranță, constituie
misiunea Bursei.

6
www.bvb.ro , “Rol şi Principii”
26
Domeniul de activitate

Obiectul principal de activitate al BVB constă în activități conexe obiectului


principal de activitate și prevăzute de reglementările CNVM, precum și administrarea
piețelor de instrumente financiare. Domeniul principal de activitate a Societății este
Activități auxiliare ale instituțiilor financiare, COD CAEN grupa 661.
Administrarea piețelor financiare constituie activitatea principală, constând în
asigurarea cadrului tehnic, de supraveghere și reglementare necesar desfășurării
operațiunilor pe piețele reglementate pentru instrumente financiare și sistemele alternative
de tranzactionare, pe principiile transparenței, legalității și integrității pieței.
Bursa de Valori București administrează o piață reglementată la vedere împarțită în
titlurile de credit (obligațiuni corporative, municipale și de stat emise de entități din
România și obligațiuni corporative internationale), titlurile de capital (acțiuni și drepturi
emise de entități din România și internaționale), organismele de plasament colectiv
(acțiuni și unități de fond emise de organisme de plasament colectiv), produse structurate
(certificate și warante); o piață reglementată la termen pe care se tranzacționează
contracte futures pe acțiuni, indici și diferențe de curs valutar; Piața Rasdaq pe care se
tranzacționează drepturi și acțiuni emise de entități din România; un sistem alternativ de
tranzacționare, ATS, denumit CAN (Companii și Acțiuni Noi).

3.2. Funcţionarea Bursei de Valori Bucureşti

Cu sprijinul autorităţilor canadiene, la înfiinţarea bursei, s-a luat decizia ca sistemul


de tranzacţionare STEA (Sistemul de Tranzacţionare Electronică Automată) să fie adaptat
condiţiilor specifice României, iar specializarea personalului să se realizeze în instituţii
similare din Canada.
Decizia şn cauză a avut ca efect crearea unui sistem compatibil cu marile burse,
extrem de performant şi de bine integrat în privinţa funcţionalităţilor oferite.
În cadrul Bursei de Valori Bucureşti sunt reglementate executarea ordinelor şi
tranzacţiilor, membrii bursei, documentaţia minimă şi forma ei, condiţiile de accedere la
tranzacţionare, evidenţierea contabilă a operaţiunilor bursiere în nume propriu şi în numele
clienţilor, nivelul de capitalizare minim şi volumul maxim permis al operaţiunilor,
depozitarea, compensarea şi decontarea tranzacţiilor.
27
Înscrierea la cota Bursei. Cota BVB este structurată pe următoarele sectoare:
1. sectorul valorilor mobiliare emise de către persoane juridice române;
o categoria a II-a sau categoria de bazǎ
o categoria I
o categoria plusului de transparentǎ, denumita şi Categoria PLUS
2. sectorul obligaţiunilor şi a altor valori mobiliare emise de către stat, judeţe, oraşe,
comune, de către autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale şi de către
alte autorităţi;
3. sectorul internaţional.
Menţinerea la Cota Bursei. Emitenţii valorilor mobiliare, pentru menţinerea la Cota
Bursei, trebuie să realizeze furnizarea informaţiilor cerute de Bursă, respectiv să achite
comisionul de menţinere, informând permanent şi pe deplin publicul atât despre
evenimentele importante cât şi despre deciziile ce pot afecta preţul valorilor mobiliare.

3.3. Indicii Bursei de Valori Bucureşti

Indicii bursieri evidenţiază mişcarea generală a cursurilor acţiunilor pe piaţă,


aceştia fiind, în esenţă, o măsură a dinamicii valorice a unui grup reprezentativ de acţiuni
sau a tuturor acţiunilor ce cotează la bursă.

a. Indicele BET (Bucharest Exchange Trading)


Primul indice dezvoltat de BVB, indicele BET reprezintă indicele de referință al
pieței de capital, fiind creat, în primul rând, în scopul reflectǎrii tendinţei de ansamblu a
preţurilor corespunzǎtoare celor mai lichide şi active 10 societǎţi tranzacţionate în cadrul
BVB. Aceste societǎţi sunt selectate exclusiv din cadrul societǎţilor listate la Categoria I a
Bursei de Valori Bucureşti, aplicându-se totodatǎ şi criteriul diversificǎrii activitǎţii
societǎţilor respective.
Un alt scop pentru care a fost creat acest indice a fost furnizarea unei baze adecvate
pentru tranzacţionarea instrumentelor derivate pe indici (index opus şi contracte futures)
pentru a asigura mecanisme de acoperire a riscului pentru investitori.

28
b. Indicele BET – C (Bucharest Exchange Trading Indice Compozit)
Apariţia indicelui compozit BET – C a fost determinată de necesitatea unei
reprezentări complete a evoluţiei preţurilor tranzacţionate la Bursa de Valori Bucureşti,
necesitate impusǎ şi de creşterea numǎrului de societǎţi listate la BVB. Acesta reflectă
evoluția prețurilor tuturor companiilor listate pe piață reglemetată BVB, Categoria I și II,
cu excepția SIF-urilor. BET-C este un indice de preț ponderat cu capitalizarea de piață a
companiilor din componenta sa.

c. Indicele BET – FI (Bucharest Exchange Trading - indice sectorial pentru fonduri


de Investiţii)
BET – FI reflectǎ tendinţa de ansamblu a preţurilor fondurilor de investiţii
tranzacţionate în cadrul Bursei de Valori Bucureşti. Ponderarea companiilor în indice se
face cu capitalizarea free floatului acestora. Metodologia BET-FI permite folosirea acestuia
ca activ suport pentru derivate și produse structurate7 .

d. Indicele BET-XT®(BUCHAREST EXCHANGE TRADING EXTENDED INDEX


BET-XT este un indice blue-chip și reflectă evoluția prețurilor celor mai lichide 25
de companii tranzacționate în segmentul de piață reglementată, inclusiv SIF-urile,
ponderea maximă a unui simbol în indice fiind de 15%. Metodologia sa permite acestuia să
constituie drept activ suport pentru instrumente financiare derivate și produse structurate.

e. Indicele BET-NG® (BUCHAREST EXCHANGE TRADING ENERGY & RELATED


UTILITIES INDEX)
BET-NG este un indice sectorial ce urmarește miscarea prețurilor acțiunilor
companiilor tranzacționate pe piața reglementată BVB, al caror domeniu de activitate
principal este asociat cu sectorul economic energie și utilitațile aferente acestuia. Ponderea
maximă a unui simbol în indice este de 30%. Metodologia sa permite acestuia să constituie
drept activ suport pentru instrumente financiare derivate și produse structurate.

f. Indicele: ROTX® (Romanian Traded Index)


Calculat în RON, EUR și USD, și diseminat în timp real de Bursa de Valori din
Viena (Wiener Borse AG), ROTX este proiectat ca un indice tranzacționabil și poate fi

7
http://www.bvb.ro/IndicesAndIndicators/indices.aspx

29
folosit ca activ suport pentru produse derivate și structurate. Este un indice de preț
ponderat cu capitalizarea free floatului și reflectă în timp real miscarea acțiunilor ‘blue
chip’ tranzacționate la Bursa de Valori București (BVB).

3.4. Evoluţia Bursei de Valori Bucureşti în anul 2015

BVB este cel mai mare operator de piaţă din România şi este o bursă de talie medie
în regiune. Domeniul principal de activitate al Companiei este administrarea pieţelor
financiare. Înfiinţată în baza Deciziei CNVM nr. 20/1995, Bursa de Valori Bucureşti a
fost constituită ca o instituţie de utilitate publică, non-profit, în anul 2005 devenind
societate pe acţiuni, acţiunile bursei fiind admise la tranzacţionare pe piaţa principală a
BVB pe 8 iunie 2010.
Capitalizarea BVB a crescut cu numai 8,07% faţă de anul precedent, însă numai
18% din acţiunile listate la BVB au înregistrat creşteri, în timp ce 82% au înregistrat
scăderi de preţ faţă de anul anterior, astfel că anul 2015 nu a îndeplinit aşteptările privind
reluarea durabilă a creşterilor pe piaţa de capital.
Evenimentele majore ale anului 2015 nu au adus o revenire a unei activităţi
susţinute, astfel că piaţa de capital a înregistrat un an de scădere în 2014, după stagnarea
din 2013 şi revenirile parţiale din 2012. După un început încurajator, în care câştigurile au
urcat şi la 15% pe maximele din martie şi aprilie, toţi indicii bursieri au înregistrat scăderi
în 2014 faţă de 2013.

30
Bet Bet
Indicele BET An
(Ron) (Var-%)
Graficul 11 2006 2.171,88 30,91
2007 4.364,71 100,96
2008 6.586,13 50,90
2009 8.050,18 22,23
2010 9.825,38 22,05
2011 2.901,10 -70,47
2012 4.690,57 61,68
2013 5.268,61 12,32
2014 4.336,95 -17,68
2015 5.304,17 22,30

Sursa: BVB (date prelucrate) 8

Calculat pe baza celor mai importante zece acţiuni listate pe piaţa reglementată a
BVB, indicele BET a încheiat anul 2014 cu o scădere de 17,7%, acesta fiind cel de-al 3 an
complet de scădere din istoria indicelui (după -50,2% în 1998 şi -70,5% în 2008).

Indicele BET – C (Bucharest Exchange Trading Indice Compozit)


Graficul 12

8
http://www.bvb.ro/TradingAndStatistics/GeneralStatistics.aspx?tab=2&m=0

31
Graficul 13 (Sursa BVB)
Bet-C Bet-C
An
(Ron) (Var-%)
2006 1.390,38 26,04
2007 2.829,45 103,50
2008 3.910,88 38,22
2009 5.025,08 28,49
2010 6.665,47 32,64
2011 1.977,10 -70,34
2012 2.714,77 37,31
2013 3.111,17 14,60
2014 2.621,41 -15,74
2015 2.993,20 14,18

Indicele BET-C a coborât cu 15,74% în 2014.

BET-FI BET-FI
An (RON) (Var. %)
Indicele BET – FI
Graficul 14 2006 8.014,17 33,23
2007 17.289,87 115,74
2008 47.588,76 175,24
2009 63.011,74 32,41
2010 78.669,68 24,85
2011 12.549,53 -84,05
2012 23.885,96 90,33
2013 21.980,58 -7,98
2014 19.341,50 -12,01
2015 24.335,26 25,82

De asemenea, indicele societăţilor de investiţii (SIF-uri), BET-FI, a pierdut în 2014


12,01%.

32
Indicele BET-XT
BET-XT BET-XT
Graficul 15 (Sursa: BVB 9) An (RON) (Var. %)
2009 1.000,00 N/A
2010 1.168,51 16,85
2011 277,36 -76,26
2012 461,95 66,55
2013 470,61 1,87
2014 405,62 -13,81
2015 490,70 20,98

BET-XT (calculat pe baza preţurilor a 25 de companii importante) a pierdut în


2014, 13,8%;

Indicele BET-NG®10
Graficul 16 BET-NG BET-NG
An (RON) (Var. %)

2009 1.000,00 N/A


2010 1.258,18 25,82
2011 348,43 -72,31
2012 596,16 71,10
2013 771,97 29,49
2014 612,35 -20,68
2015 676,15 10,42

Sursa: BVB

Iar indicele sectorului energetic BET-NG a încheiat anul 2014 cu -20,7%

9
http://www.bvb.ro/IndicesAndIndicators/indices.aspx
10
http://www.bvb.ro/IndicesAndIndicators/indices.aspx?t=4&p=BSE&i=RTL&m=&d=5/2/2012

33
Indicele: ROTX®
ROTX
ROTX
Graficul 17 An (Var.
(RON)
%)
2004 1.000,00 N/A
2005 2.581,28 158,13
2006 3.700,41 43,36
2007 8.541,54 130,83
2008 14.238,55 66,70
2009 17.642,77 23,91
2010 21.705,00 23,02
2011 6.590,32 -69,64
2012 9.674,67 46,80
2013 10.864,58 12,30
2014 8.038,92 -26,01
2015 9.948,12 23,75

Sursa: BVB

Pe piaţa reglementată, lichiditatea totală a crescut în 2014, iar valoarea tranzacţiilor


cu acţiuni a atins 9,9 miliarde lei (2,3 miliarde euro), faţă de 5,6 miliarde lei în 2013, 5,1
miliarde în 2012, respectiv 7,0 miliarde în 2011. Creşterea, însă, se bazează într-o măsură
foarte mare pe tranzacţii cu acţiuni Fondul Proprietatea (FP), a căror lichiditate a înregistrat
o pondere de 52% din valoarea totală a tranzacţiilor cu acţiuni din 2014; fără tranzacţiile cu
acţiuni FP, lichiditatea totală a pieţei reglementate a BVB ar fi fost de numai 4,8 miliarde
lei, sub nivelul din ultimii ani.
38 milioane lei în 2014 a fost valoarea medie zilnică a tranzacţiilor cu acţiuni pe
piaţa reglementată a BVB, faţă de 22 milioane în 2013 şi 20 milioane în 2012, iar numărul
intermediarilor autorizaţi pe piaţa reglementată a BVB la sfârşitul anului 2014 a scăzut la
61, faţă de 65 în 2013, 71 în 2012 şi 76 în 2011.

3.5. Încheierea de an 2014 al Bursei de Valori Bucureşti

Pe anul 2014, rezultatele financiare ale Bursei de Valori București SA (BVB) indică
o creștere de 66,5 % a cifrei de afaceri comparativ cu anul 2013. Influența cea mai mare
asupra rezultatelor financiare, pe plan operațional, a avut-o creșterea activității de
tranzacționare pe aproape toate segmentele administrate de către BVB. Pe plan financiar,

34
rezultatul operațional realizat a fost influențat pozitiv de încasarea dividendelor aferente
anilor 2012 și 2013 de la Depozitarul Central.
Datorită realizării unor venituri mai mari din activitatea de tranzacționare, cifra de
afaceri a BVB a crescut în 2014 până la 21,74 mil. lei, relativ la anul 2013, respectiv 13,06
mil.lei, din înregistrarea de noi participanți, din activitatea de admitere și menținere la
tranzacționare a emitenților și din vânzarea de informații bursiere.11
În anul 2014, trendul de creștere al cheltuielilor operaționale fiind mai mic decât cel
al veniturilor operaționale, acestea cumulând 15,35 mil. lei, relativ la anul 2013, respectiv
12,90 mil.lei. Totodată s-au înregistrat scăderi ale nivelului cheltuielilor de funcționare și
ale celor asociate personalului permanent, respectiv creșteri ale cheltuielilor pentru
activitățile de marketing, alte taxe și servicii prestate de terți.
În anul 2014, BVB a înregistrat o creștere a profitului operațional de peste 21 de ori
până la 6,39 mil. lei, relativ la anul 2013, respectiv 0,30 mil.lei. La nivelul aceluiaşi an,
2014, pe baza rezultatului în creștere din activitatea operațională și din cea financiară,
profitul net a urcat cu 197%, până la 16,96 mil. lei, în anul 2010 acesta fiind de 5,71
mil.lei.

2013 2014 2013 2014

11
Raport anual al Bursei de Valori Bucureşti pe anul 2014

35
3.6. Locul Bursei de Valori București în topul creșterilor în lume

Studiile efectuate au arătat că piața de capital este într-o etapă de refacere, deşi era
relativ greu de crezut ca bursa autohtonă să aibă creșteri de 10% pe lună, investitorii
considerând-o dintr-odată o piață subevaluată și fară prea mari riscuri.
Portofoliile de acțiuni ale investitorilor au marcat creșteri în decurs de două luni de
21%, aproximativ atât cât aduce de regulă bursa de la București într-un an bun, anul 2015
dovedindu-se a fi excepțional pentru investiții.
“Majoritatea surselor de bani au fost direcționate spre acțiunile foarte lichide din
cadrul indicelui BET, lucru care arată că au fost investitori străini și investitori de calibru
de pe plan intern care au prins curaj. Motivația de cumparare a fost în primul rând că
percepția asupra riscului s-a temperat și din punct de vedere fundamental, foarte multe
acțiuni erau mult subevaluate la inceputul anului. În momentul de față, nivelul multiplului
de profit la nivelul bursei cu profiturile estimate pe 2015 este de 8,7 față de 10-11 în cazul
altor burse din regiune, iar dintr-o abordare regională piața autohtonă pare mai
atractivă”, spune Mihai Alexa, analist la firma de intermediere Broker Cluj12.
Având în vedere că de fiecare dată când bursa a crescut a urmat o evoluție bună a
economiei, poate să fie de bun augur și pentru economie în 2015.
Bursa românească s-a plasat în acest an, conform unui top al creșterilor la nivel
mondial, pe locul patru dintr-un total de 78 de burse internaționale, potrivit firmei de
brokeraj britanice Bespoke Invest.
Aprecieri mai mari nu au avut loc anul acesta decât pe bursele din Venezuela
(37%), Vietnam (26,3%) și pe cea din Rusia, care a urcat cu 21,7% în același interval.13

12
www.kmarket.ro
13
http://www.infolegal.ro

36
3.7. Tranzacţionarea de acţiuni ale Băncii Transilvania la BVB

3.7.1. Istoric

Date de identificare. Banca Transilvania are sediul în Cluj-Napoca, B-dul Eroilor,


nr. 36, cod 3400, judeţul Cluj, telefon: 064-194.567, fax: 064-198.832, înmatriculată la
Oficiul Registrului Comerţului Cluj sub numărul: J12/4155/16.02.1993, codul fiscal este
502267014.
Banca Transilvania a debutat în activitate în urmă cu 20 de ani, la Cluj-Napoca, din
iniţiativa unor oameni de afaceri din Cluj, ideea fiind de creare a unei bănci locale, un
brand de Cluj. Consolidarea poziţiei Băncii Transilvania a fost determinată de spiritul
antreprenorial al fondatorilor săi, banca orientându-şi iniţial activitatea spre sectorul IMM
şi, datorită cererii pieţei, în scurt timp aceasta începând să se dedice şi domeniului retail.
Banca Transilvania a devenit şn anul 1997 prima instituţie bancară din România cotată la
Bursa de Valori Bucureşti, fiind cea mai mare instituţie bancară cu capital majoritar
românesc.
Atractivitatea acţiunilor Băncii Transilvania s-a datorat în principal dezvoltării
accelerate a companiei, caracterizată de creşterea continuă a activităţii şi de obţinerea de
rezultate financiare tot mai bune. Banca Transilvania a reuşit să atragă atenţia investitorilor
înca din momentul listării la bursă, răsplatindu-le an de an fidelitatea prin randamente
ridicate şi înscriindu-se astfel în categoria investitorilor care s-au dovedit câştigători în
timp.
Instituţie financiară cu reprezentare naţională, având peste 500 de unităţi, Banca
Transilvania se numără printre primele bănci din România, în funcţie de active. Are un
capital majoritar românesc, iar Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, care
deţine15% din capitalul social, este acţionar semnificativ. Conform unui studiu realizat în
2014, Banca Transilvania se numără printre cele mai cunoscute 5 branduri din România,
din categoria bănci-asigurări.
Activitatea Băncii Transilvania este organizată pe patru linii principale de afaceri –
persoane fizice, IMM, companii mari, respectiv Divizia pentru Medici – pentru care banca
are produse şi servicii specifice, precum şi un personal dedicat.

14
http://www.kmarket.ro/rapoarte/arhiva/tlv2/tlv.html
37
3.7.2. Tranzacţionarea acţiunilor Băncii Transilvania la BVB

Conform înştiinţării S.C. DEPOZITARUL CENTRAL S.A. Bucureşti, s-a procedat


la operarea în Registrul Acţionarilor S.C. BANCA TRANSILVANIA S.A Cluj (simbol:
TLV) gestionat de S.C. DEPOZITARUL CENTRAL S.A Bucureşti, prin majorarea
capitalului social conform Certificatului de Înregistrare a Valorilor Mobiliare Nr.
3474/16.12.2014.
Noile caracteristici sunt următoarele:
 CAPITAL SOCIAL: 1.086.337.883,00 lei;
 NUMAR ACŢIUNI: 1.086.337.883;
 VALOARE NOMINALĂ: 1,00 lei/ acţiune.
Achiziţionând pe bursă acţiuni TLV care reprezintă 9,7068% din capitalul social al
BT, Banca Transilvania a luat notă de faptul că Bank of Cyprus Public Company Limited,
cu sediul în Nicosia, a devenit unul dintre acţionarii săi, investiţia în acţiunile TLV fiind un
semn de încredere în bancă, în managementul, în strategia şi în viitorul BT.
Cu ajutorul acţionarilor şi al partenerilor săi strategici, BERD şi IFC Banca
Transilvania îşi va continua planurile stabilite de a fi, şi de acum înainte, o instituţie
bancară cu capital românesc şi unul dintre cei mai importanţi jucători de pe piaţă.
Acţiunile Băncii Transilvania (TLV) au intrat de nou în atenţia investitorilor după
ce au facut în săptămâna anterioară (respectiv la data de 23.04.2015) obiectul unor
tranzacţii în valoare de 102 mil. lei (24 mil. euro), prin care şi-au schimbat proprietarul 4%
din capitalul băncii.
Transferurile s-au realizat cu jumatate de oră înainte de închiderea şedinţei de ieri
pe segmentul de piaţa "Deal" unde se realizează de obicei tranzacţiile mari negociate în
prealabil între două părţi. Până la închiderea ediţiei nu apăruseră informaţii privind
identitatea investitorilor care au realizat tranzacţiile. Tranzacţiile au fost realizate la preţul
de 2,4 lei/acţiune, cu 11,6% peste preţul de închidere de pe Bursă, evaluând banca la peste
600 mil. euro. "Aceste tranzacţii nu ne aparţin. Nu le-am realizat noi", a declarat Rares
Nilas, directorul general al BT Securities, firma de brokeraj a Băncii Transilvania.
BT Securities a intermediat în august şi septembrie vânzarea unei participaţii de
circa 3% din TLV de către Claudiu Silaghi, unul dintre membrii Consiliului de
Administraţie, pentru 13 mil. euro. Cumpărătorii au fost atunci investitori instituţionali
străini, potrivit informaţiilor din piaţă. Principalii acţionari ai băncii sunt BERD, cu 15%
din acţiuni, Horia Ciorcilă, preşedintele băncii cu 5%, în timp ce trei SIF-uri deţin
38
împreuna circa 14,5%. Banca Transilvania avea la sfârsitul lunii mai 2015 active de 4,3
mld. euro şi un profit la nouă luni de 11,3 mil. euro.

Rezultate economico-financiare
Anul: 2012 2013 2014
Total venituri: 1.358.195.762,00 2.706.265.579,00 4.293.440.757,00
Total cheltuieli: 1.225.679.173,00 2.303.119.541,00 3.823.069.179,00
Profit net: 120.212.410,00 339.971.436,00 396.853.115,00
Active totale: 8.085.869.412,00 13.876.008.336,00 17.014.302.779,00
Capitaluri proprii: 702.060.716,00 1.209.906.203,00 1.713.827.917,00
Capital social: 392.799.401,00 611.053.921,20 1.059.696.183,00
Numar acţiuni: 3.927.994.010 6.110.539.212 1.059.696.183
Valoare nominală: 0,1000 0,1000 1,0000
Dividend acţiune: 0,0000 0,0000 0,0396

Performanţe acţiuni
Prima zi de tranzacţionare: 23-04-2015
Variaţia preţului în ultima lună: 1,75 %
Variaţia preţului de la începutul anului: 8,92 %
Variaţia preţului în ultimul an: 87,10 %

Date tranzacţionare
Cea mai recentă zi Indicatori
23-03-2015
de tranzacţionare: Indice P/E: 51,96
Preţ: 2,3200 leiIndice P/B:
1,47
Preţ minim: 2,3100 lei
Preţ maxim: 2,3400 leiRata de 0,96
profitabilitate:
Volum: 209.909 actiuniSolvabilitate: 9,38
Valoare tranzacţii: 488.591,82 leiCapitalizare bursieră: 2.520.303.888,56 lei
Număr de
113Indice beta: 0,85
tranzacţii:

Date tranzactionare
Cea mai recenta zi de tranzactionare: 23-03-2015
Pret: 2,3200 lei
Pret minim: 2,3100 lei
Pret maxim: 2,3400 lei
Volum: 209.909 actiuni
Valoare tranzactii: 488.591,82 lei
Numar de tranzactii: 113
39
Graficul 18: Evoluţia preţului acţiunilor BĂNCI TRANSILVANIA S.A. (TLV),
cotate la Bursă, în ultimul an15

15
http://www.tradeville.eu/actiuni/actiuni-TLV
40
CAPITOLUL IV

ANALIZA RISCULUI ASOCIAT


INSTRUMENTELOR DE PLASAMENT PE PIAŢA
DE CAPITAL DIN ROMANIA
-MODELUL SHARPE

Cele mai multe active financiare sunt păstrate ca parte a unui portofoliu
(combinaţie de active), şi nu izolat. Băncile, fondurile de pensii, societăţile de asigurări şi
alte instituţii financiare sunt obligate prin lege să păstreze portofolii diversificate deoarece
un activ reprezentând o parte a unui portofoliu este, în general, mai puţin riscant decât
acelaşi activ izolat. Înşişi investitorii individuali (cum ar fi cei ale căror proprietăţi în titluri
de valoare constituie o parte semnificativă a averii) păstrează, de regulă, portofolii şi nu
acţiuni ale unei singure firme. Astfel, sunt importante rentabilitatea şi riscul portofoliului,
iar faptul că o anumită acţiune creşte sau scade nu este foarte important din punct de
vedere al acestuia. Desigur, riscul şi rentabilitatea unui titlu individual trebuie analizate din
punct de vedere al modului cum titlul respectiv afectează riscul şi rentabilitatea
portofoliului în care există.

4.1. Rentabilitatea şi riscul portofoliului

4.1.1. Rentabilitatea portofoliului

Rp16 reprezintă media ponderată a rentabilităţii estimate a acţiunilor individuale din


portofoliu, având ponderile pj17.
n
R p  r1 p1  r2 p2  .....  rn pn   r j p j
j 1

16
Rp - Rentabilitatea estimată a portofoliului
17
pj - proporţia din portofoliul total investită în fiecare titlu
41
Rentabilitatea portofoliului18 se va afla, în mod necesar, între limitele privind cea
mai bună şi cea mai slabă rentabilitate a titlurilor care compun portofoliul.
n

p
j 1
j 1

4.1.2. Riscul portofoliului

Atunci când se vorbeşte despre risc apar avantajele diversificării unui portofoliu.
Ca urmare a compensării variaţiilor contrare ale rentabilităţii unor titluri poate fi diminuat
riscul unui portofoliu, acesta depinzând astfel de numărul de titluri care îl compun.
Totodată, structura portofoliului este semnificativă:
- dacă titlurile au ponderi relativ egale în compunerea portofoliului (riscul acestuia
este mai mic decât atunci când o acţiune deţine 90% din portofoliu, iar celelalte acţiuni
ocupă restul de 10%).
- un portofoliu compus din acţiuni ale unor societăţi recunoscute va fi mai puţin
riscant decât un portofoliu ce cuprinde titluri ale unor societăţi mici şi care nu cotează la
bursă. Un portofoliu diversificat pe mai multe ramuri economice va fi de asemenea mai
puţin riscant decât portofoliul care cuprinde titluri dintr-o singură ramură.
În sinteză, riscul unui portofoliu depinde de trei factori:
- gradul de independenţă a variaţiilor acţiunilor între ele;
- riscul fiecărei acţiuni incluse în portofoliu;
- numărul de titluri din portofoliu.
Riscul acestui portofoliu poate să rezulte din următoarea matrice a dispersiilor (ii)
şi a covariaţiilor (ij) rentabilităţilor titlurilor componente:

n n n
 2p   xi2 i2   xi x j ij   xi x j ij
i j i i j i 1 j 1

Riscul portofoliului de “n” titluri reprezintă deci suma tuturor combinaţiilor


posibile între variaţiile de rentabilitate ale titlurilor componente (inclusiv propriile
dispersii), în funcţie de ponderile de participare a titlurilor la compunerea portofoliului.

18  ij este
Rentabilitatea portofoliului   ijindependentă
 i j de corelaţiile dintre rentabilităţile individuale ale titlurilor
componente. Nici o combinaţie a titlurilor nu va duce la o rentabilitate a portofoliului superioară celei mai
mari rentabilităţi individuale
42
Corelaţia (ij) este definită ca tendinţa a două variabile de a evolua împreună. În
raport cu coeficientul de corelaţie ij, între două titluri se pot identifica trei tipuri de
corelaţie extremă: pozitivă, zero şi negativă.
Corelaţia strict pozitivă (ij = 1) presupune ca unei creşteri a rentabilităţii primului
titlu “i” să îi corespundă o creştere în aceeaşi măsură a rentabilităţii celui de-al doilea titlu
“j”. Riscul unui portofoliu format din aceste două titluri total dependente unul de celălalt
este cel mai mare.
Corelaţia nulă (ij = 0) presupune ca rentabilităţile celor două titluri să varieze în
timp total independent. Absenţa vreunei corelaţii face ca riscul portofoliului să se
diminueze.

 2p  x 2 i2  y 2 2j

Ca urmare a diminuării riscului portofoliului de titluri independente, există o


combinaţie optimă între titlurile componente care conduce la portofoliul cu varianţă
minimă absolută(PVMA).
Corelaţia strict negativă (ij = -1) este aceea în care creşterea rentabilităţii titlului
“i” este însoţită de o scădere în egală măsură a rentabilităţii titlului complementar “j”.
Riscul unui astfel de portofoliu de titluri, total dependente negativ este cel mai mic.
Combinaţia optimă a celor două titluri conduce chiar la risc zero al portofoliului.

Rp ”i”
Frontiera eficientă

PVMA 
 ”j”

 p2

Graf. 19: Frontiera eficientă şi PVMA a portofoliului (i, j)

Găsirea celei mai performante combinaţii de titluri la un nivel de risc dat, respectiv
cel pe care investitorul este dispus în mod subiectiv să şi-l asume constituie obiectivul

43
urmărit în gestiunea eficientă a portofoliului, ceea ce conduce la identificarea “frontierei
eficiente şi a portofoliului cu varianţă minimă absolută”.
Mulţimea portofoliilor dominante, pornind de la cel cu risc minim (PVMA) pentru
investitorul cu aversiune la risc şi ajungând la cel cu rentabilitatea cea mai ridicată dar şi cu
riscul cel mai mare (i), formează ceea ce se cheamă frontiera eficientă.
În raport cu aversiunea sau cu preferinţa pentru risc, investitorul se va plasa pe
frontiera eficientă şi va investi în portofoliul care-i va aduce rentabilitatea dorită (scontată),
maximă pe unitatea de risc asumat.

4.1.3. Riscul de firmă şi riscul de piaţă

Riscul unei acţiuni are două componente, riscul de piaţă19 şi riscul de firmă20.
Riscul de firmă este cauzat de acţiuni în justiţie, greve, succesul sau insuccesul
programelor de marketing, câştigul sau pierderea unor contracte majore şi alte evenimente
care au loc în cadrul firmei respective. Efectele acestor evenimente asupra portofoliului pot
fi eliminate prin diversificare – evenimentele nefavorabile dintr-o firmă vor fi compensate
de evenimentele favorabile dint-o altă firmă.
Riscul de piaţă, pe de altă parte, se referă la război, inflaţie, recesiuni şi variaţii ale
ratei dobânzii. Aceşti factori afectează toate firmele simultan. Deoarece toate firmele sunt
afectate în aceeaşi direcţie de către aceşti factori, acest tip de risc nu poate fi eliminat prin
diversificare.
Riscul total al unei acţiuni este suma între riscul de firmă şi riscul de piaţă.
Un titlu ar putea fi destul de riscant dacă ar fi păstrat individual, dar dacă cea mai mare
parte a riscului poate fi eliminată prin diversificare, riscul relevant al acelui titlu,
reprezentat de contribuţia titlului la riscul portofoliului, poate fi mic.

19
Constituie acea parte a riscului unui titlu de valoare care poate fi eliminată prin diversificare, denumit risc
diversificabil, risc specific companiei (riscul de firmă) sau nesistematic
20
Reprezintă acea parte a riscului unui titlu de valoare care nu poate fi eliminată prin diversificare denumit
risc nediversificabil, risc de piaţă sau sistematic
44
4.2. Coeficientul “beta”

Tendinţa unui titlu de valoare de a varia împreună cu piaţa este reflectată de


coeficientul beta, 21.
O acţiune cu un risc mediu se defineşte ca o acţiune care tinde să varieze în sus sau
în jos, în pas cu variaţia pieţei măsurată de un indice. O astfel de acţiune va avea, prin
definiţie, un  egal cu 1, ceea ce indică faptul că, în general, dacă piaţa creşte cu 10% ,
acea acţiune va creşte şi ea cu 10%.
Cele mai multe acţiuni au  cuprins între 0,5 şi 1,5 iar valoarea medie a
coeficientului beta pentru toate acţiunile este , prin definiţie1.
Coeficientul beta şi, deci, riscul unui portofoliu este o medie ponderată a
coeficienţilor beta corespunzători titlurilor din acel portofoliu.
n
 p  x1 1  x2  2  ......  xn  n   xi  i
i 1

p = coeficientul beta al portofoliului


xi = ponderea acţiunii “i”, măsurată ca raportul dintre suma investită în acţiunea “i” şi
suma totală investită în portofoliu
i = coeficientul beta al acţiunii “i”

De aceea, dacă se adaugă o acţiune cu un coeficient beta mai mare decât media la
un portofoliu de risc mediu, atunci coeficientul  şi deci riscul portofoliului vor creşte şi
invers. Astfel, dacă coeficientul beta al unei acţiuni măsoară contribuţia acesteia la riscul
portofoliului pieţei, coeficientul beta este o măsură adecvată a riscului acelei acţiuni.
Investitorii vor solicita o anumita rată a rentabilităţii, în funcţie de beta, pentru a
compensa riscul pe care şi-l asumă. Linia pieţei capitalului exprimă rata necesară a
rentabilităţii investiţiei (titlului), ca suma dintre rata rentabilităţii la investiţii cu grad de
risc zero şi un factor de ajustare a riscului, pe care investitorii îl cer ca o compensare a
riscului pe care şi-l asumă.

(129)
unde,
rata necesară a rentabilităţii titlului i;
= rata rentabilităţii unui titlu cu risc 0, de ex. un titlu emis de guvern;
= coeficientul beta al titlului i;
= rata rentabilităţii portofoliului pieţei, a unui titlu mediu .

21
Coeficientul Beta este o măsură a volatilităţii titlului în raport cu titlul de volatilitate medie
45
= prima de risc a pieţei, pentru un beta egal cu 1
= factorul de ajustarea riscului titlului i, prima de
risc a titlului i, care, în funcţie de beta, poate fi egală, mai mică sau mai mare decat prima
de risc a pieţei.
Daca de exemplu avem: , , şi doua titluri, i şi j , cu beta
si , atunci putem calcula ratele rentabilităţii necesare ale celor două titluri,
astfel:

Dacă s-au considerat constante si , rata rentabilităţii necesare a celor două


titluri a depins de nivelul lui beta, un beta mai ridicat solicitând o rată a rentabilităţii
necesare mai înaltă.
Rezultatul relaţiei inverse dintre riscul sistematic al activului şi dezirabilitatea
acestuia, este utilizat pentru a întelege modelul de determinare a valorii capitalului
(CAPM22), model care foloseşte relaţia dintre riscul sistematic al unui activ şi

dezirabilitatea acestuia, exprimată prin coeficientul .

(130)
unde,
- Va = venitul aşteptat pentru activul considerat,
- Rd(L) = rata dobânzii la activele fara risc,
- Vp = venitul aşteptat pentru portofoliul de piaţă,
- = beta activului considerat.
Conform modelului, se evidenţiază următoarele:
- daca beta activului este zero, acesta nu are risc sistematic, prima sa de risc fiind
zero;
- daca beta este 1, înseamnă că are acelaşi risc sistematic ca şi portofoliul de piaţă,
având aceeaşi primă de risc ca şi piaţa;
- daca activul are beta 2, prima sa de risc va fi mai mare decat aceea a pieţei.
De exemplu, daca venitul aşteptat de piaţă este 8%, şi Rd(L) este 2%, iar prima de
risc pentru piaţă este 6%, activul cu beta egal cu 2 se aşteapta sa aiba o prima de risc,

Modelul CAPM poate fi folosit pentru a lua în considerare riscul de portofoliu şi a


diminua subiectivitatea în alegerea sau în respingerea unui proiect individual.

De exemplu, daca o banca prezintă urmatoarele date ; ;

, se poate determina costul capitalurilor proprii RR(cp).


22
Modelul CAPM, dezvoltat de către Sharpe, Litner şi Treynor, oferă o explicaţie a mărimii primei de
risc(Pr) a unui activ, ca diferenţă dintre venitul aşteptat al activului şi rata dobânzii la activele fara risc
46
Investitorii bancari vor dori să investescă în proiecte bancare care au rata
rentabilităţii estimate cel puţin egală cu 12,4%, banca trebuind să utilizeze această rata în
actualizarea VAN pentru orice proiect de plasament de risc mediu.
Să presupunem că angajarea băncii într-un proiect de investiţii va produce
modificarea lui beta al băncii, deci modificarea RR(cp). De exemplu, noul plasament are
un beta egal cu 1,5 (similar altor bănci care dispun de activele respective), ponderea, ,
activelor acestei noi investiţii în portofoliul de active al băncii fiind de 20%, activele

existente avand deci o pondere, ,de 80%, noul beta, ,va fi:

Această creştere a lui beta, deci a riscului băncii, va duce la scăderea preţului
acţiunilor, care va trebui să fie compensată prin creşterea lui RRcp al firmei, astfel:

În aceste condiţii, pentru a realiza o rentabilitate cu o rată pe ansamblul băncii de


12,72%, noua investiţie va trebui să realizeze o rata a rentabilităţii determinată astfel.

(131)
Dacă se cunoaşte coeficientul beta al fiecărui proiect, , se poate determina costul

capitalului, deci rentabilitatea necesară, , al noului plasament.


Utilizând datele din exemplul de mai sus, pentru un plasament cu beta egal cu 1,5,
precum mai sus, avem:

Pentru un plasament cu beta egal cu 0,5, deci cu un risc mai scăzut, rentabilitatea
necesară va fi:

Se constată legătura între risc, măsurat prin beta, şi rentabilitatea pe care trebuie să
o realizeze investitorii: creşterea riscului determina creşterea ratei rentabilităţii cerută de
către investitorii bancari.

47
Teoria evaluarii prin arbitraj (APT), dezvoltată de catre Ross, ia în considerare
mai multe surse de risc, care nu pot fi eliminate prin diversificare, surse legate de factori
economici generali precum inflaţia, modificarea producţiei agregate.

Modelul acesta determina mai multi coeficienţi , prin estimarea sensibilităţii


venitului unui activ la schimbările fiecarui factor, conform formulei,

(132)
unde i = factorul luat în considerare.

Această teorie afirmă ca prima de risc pentru un activ este corelată cu prima de risc
a fiecărui factor şi că dacă sensibilitatea activului la fiecare factor creste, prima lui de risc
va creşte de asemenea.
Ambele teorii explică primele de risc prin riscul sistematic, modelul CAPM
indicând o singură sursă, portofoliul, care cumulează impactul unor factori externi diverşi,
modelul APT vizând direct factorii externi.
Reducerea riscului prin diversificare în alocarea investitionala a capitalului la
nivelul băncii, depinde de ponderea investiţiei în averea băncii, de independenţa investiţiei
faţă de celelalte active ale băncii. Diversificarea la nivelul băncii diminuează riscurile,
consolidează stabilitatea acesteia, banca devenind astfel mai atractivă pentru angajaţi,
clienţi, acţionari, parteneri etc.
Calculul riscurilor investiţiilor sugerează că investitorii diversificaţi sunt interesaţi
prioritar de riscul de piaţă, că investitorii nediversificaţi ar trebui să fie interesaţi în mare
măsura şi de riscul individual al proiectului, faptul că evaluarea de ansamblu a riscului
proiectelor de investiţii trebuie sa ia în considerare, în mod corelat, cele trei riscuri-
individual, de firma, de piaţă, modelul CAPM ignorând costurile falimentului, care pot fi
substanţiale, costuri care depind de riscul de firmă.
În ceea ce priveşte încorporarea riscului plasamentelor şi a structurii de capital în
procesul de alocare a capitalului, se poate spune că dificultatea măsurării corecte a riscului
unui proiect face dificilă încorporarea riscului diferenţial în deciziile de alocare a
capitalulu, dificultate soluţionată prin -metoda echivalentului cert23, EC, şi metoda ratei
de actualizare ajustate la risc24, RAAR.
23
Metoda echivalentului cert ia în considerare numai fluxurile anuale de numerar care au o certitudine
credibilă, fluxurile incerte fiind eliminate, metoda fiind însă greu de implementat
24
Metoda ratei de actualizare ajustate la risc, RAAR, este metoda prin care costurile capitalului,
rentabilităţile diferitelor proiecte se actualizează cu rate diferenţiate, în funcţie de gradul de risc al acestora,
alegerea ratei presupunând subiectivitate şi un anumit arbitrariu
48
Structura activelor firmei bancare, natura şi caracterul diferitelor componente ale
acestuia, poate influenţa capacitatea de îndatorare a firmei, calculându-se costuri diferite
ale capitalului propriu, în funcţie de natura şi caracterul acestor componente, ceea ce va
influenţa alocarea capitalului.

4.3. Analiza riscului asociat instrumentelor de plasament pe piaţa de


capital din România – modelul SHARPE

Dezvoltat în mod independent de către William Sharpe25 (1963, 1964), Jack


Treynor26 (1961), Jan Mossin27 (1966) şi John Lintner 28 (1965, 1969), modelul CAPM
(Sharpe) este primul model în care se evidenţiază legătura între rentabilitatea unui activ
financiar şi rentabilitatea unui portofoliu complet diversificat prin intermediul unui
indicator de risc. W. Sharpe este unul dintre autorii mai sus menţionaţi, fost laureat al
premiului Nobel pentru economie în 1990, alături de Merton Miller şi Harry Markowitz
pentru contribuţiile lor în finanţe.
Se poate determina, pe baza rentabilităţii cerute de investitori, estimată aplicând
modelul CAPM, dacă un activ financiar (acţiune) este supraevaluat, subevaluat ori
corect evaluat. Spre exemplu, activul respectiv este subevaluat dacă rentabilitatea
estimată este mai mică decât cea actuală, iar activul respectiv este supraevaluat dacă
rentabilitatea estimată este mai mare decât cea actuală. Comparând preţul teoretic
(corect) al activului financiar cu cel de piaţă, constituie metoda de evaluare ce poate fi
realizată, astfel că, în situaţia în care acţiunea valorează mai puţin decât valoarea sa
real, atunci preţul teoretic este mai mare decât preţul de piaţă, iar dacă acţiunea
valorează mai puţin decât valoarea sa reală, atunci se poate spune că aceasta este
subevaluată.
Sharpe face distincţie între riscul sistematic sau riscul de piaţă ori nediversificabil,
şi riscul nesistematic sau riscul specific al acţiunii/firmei ori diversificabil, indicatorul beta
fiind un indicator al riscului de piaţă, conform articolului publicat în The Journal of
Lintner J. (1965), The Valuation of Risk Assets and the Selection of the Risky Investments în Stock Portfolios and Capital Budgets , The
Review
Sharpe of
W.Economics
25 and Statistics,
(1964), Capital pp 13-37
Asset Prices: A Theory of Market Equilibrium under Conditions of Risk, The Journal of Finance, Vol 19, No.
26
3, pp 425-442Treynor J. (1961), Toward a Theory of the Market of Risky Assets, unpublished manuscript
27
Mossin J. (1966), Equilibrium în a Capital Asset Market, Econometrica, pp 768-783
28

49
Finance, „Capital Asset Prices: A Theory of Market Equilibrium under Conditions of
Risk”.
Preţul activul I, activ cu risc, în cazul unui beta supraunuitar, va reacţiona mai
puternic decât piaţa, adică rentabilitatea activului I va avea o variaţie mai mare decât
rentabilitatea portofoliului pieţei. preţul activul I va reacţiona mai slab decât piaţa, În cazul
unui beta subunitar, dar pozitiv, şi, deci, rentabilitatea activului I va avea o variabilitate mai
mică decât rentabilitatea portofoliului pieţei.
Modelul CAPM (Sharpe) presupune estimarea câştigului unui titlu în funcţie de
riscul său după formula:

E(RETi )  RFR  β i  (R M  RFR)

Se observă, din formula de mai sus, că orice titlu oferă un câştig aşteptat pornind de
la rata fără risc a pieţei peste care se adaugă o primă de risc corelată cu riscul
instrumentului financiar respectiv. Coeficientul beta măsoară riscul instrumentului
financiar pe baza volatilităţii în timp a preţului acţiunii respective raportată la volatilitatea
pieţei, în sensul în care cu cât un titlu are o volatilitate mai mare cu atât el este mai riscant.
În aceste condiţii:

- daca β < 0: înseamnă că titlul este mai puţin riscant decât piaţa;

- daca β > 0: înseamnă că titlul este mai riscant decât piaţa;

- daca β = 1: titlul este la fel de riscant decat piaţa;

- daca β = 0: titlul este fără risc şi oferă acelaşi câştig ca titlurile de stat.

Orice combinaţie de titluri este poziţionată şi ea pe aceasta dreaptă. Modelul


poziţionează pe o dreaptă oblică (SML) toate titlurile de pe o piaţă, direct proporţional cu
riscul lor. Noutatea acestui model faţă de celelalte este conceptul de „portofoliu al pieţei”,
un portofoliu format din câte un titlu din fiecare de pe piaţă, ponderat cu valoarea de piaţă
a acestuia. Este totuşi dificil de construit un astfel de portofoliu, de aceea în analize acesta
este asociat indicelui bursier al pieţei financiare. Prin analogie, costul finanţării prin
emisiune de acţiuni poate fi aproximat cu ajutorul CAPM, ţinând cont de riscul asociat
acestui instrument şi de prima de risc a pieţei pe care se realizează emisiunea. Cu toate
acestea estimarea costului finanţării prin emisiune de acţiuni este totuşi destul de
îndepărtată de costul real.

50
Graficul 20: Reprezentarea grafica a modelului CAPM

Profit SML
estimat

Rata de
Rm profitabilitat
e medie a
Prima de portofoliului
risc a pieţei pieţei
RFR

Riscul

Dificulăţile legate de aplicarea acestui model în finanţarea internaţională se referă la


construirea unui portofoliu asociat pieţei globale (faţă de care să se raporteze toate titlurile
de pe pieţele locale) dar şi faptul că acest model este unul static şi nu priveşte evoluţia
pieţelor în dinamică.

51
CONCLUZII

Există o relaţie organică între sistemul financiar şi pieţele financiare, respectiv


relaţiile dintre diferitele instituţii financiare, cel puţin în economia de piaţă, se realizează
prin intermediul pieţelor financiare. Pornind de la structura sau funcţiile acestora, până la
arhitectura lor optimă, bazată pe societăţi bancare sau pe piaţa de capital, comentariile
referitoare la sistemele financiare se subscriu unor arii tematice variate, astfel că, în
încercarea de oferire a unor soluţii optime referitoare la sistemele financiare în care se
asigură un nivel ridicat sau redus al protecţiei acţionarilor minoritari, se analizează şi
abordează în discuţii sistemele financiare bazate pe societăţi bancare sau pe pieţe de
capital.
Instituţiile şi procedurile prin care se facilitează transferurile de resurse financiare
între agenţii care prezintă excedente de resurse şi cei care se confruntă cu deficite de astfel
de resurse formează piaţa financiară, ori, altfel spus, într-o abordare simplistă, pieţele
financiare constituie drept cadrul necesar pentru tranzacţionarea instrumentelor financiare.
Pentru a obţine succes investind pe piaţa financiară, din anumite puncte de vedere,
este absolut necesar să deţii cunoştinţe vaste, motiv pentru a aloca un timp semnificativ
instruirii în domeniu. Membrii acestui grup de profesionişti, din abordarea neiniţiaţilor,
cunosc tot ceea ce se întâmplă pe piaţa financiară, şi de aici incapacitatea celor ce nu
posedă o pregătire în domeniu de a efectua tranzacţiile optime, pentru a câştiga banii mulţi
aflaţi în joc. Piaţa financiară, dintr-un alt punct de vedere, este locul unde totul este posibil,
respectiv de la a deveni „peste noapte” bogat până la a-ţi pierde toţi banii, reprezentând un
adevărat „El Dorado”, perspectivă din care, oricine ar putea acţiona pe pieţele financiare,
pentru că fundamental este instinctul de a te adapta şi de a câştiga şi, poate deloc de
neglijat, norocul, această abordare creează mari dificultăţi dezvoltării pieţelor financiare în
perioadele de demaraj, cum este de exemplu şi cazul României. Investitori naivi, care
bruiază piaţa şi o pun adesea în imposibilitatea dea se dezvolta coerent, sunt atraşi pe piaţă,
în acelaşi timp, investitorii care iau decizii raţionale putând suporta costuri de oportunitate

52
date de faptul că perioada în care preţurile de pe piaţă revin la niveluri corecte din punctul
de vedere al evaluării este mai îndelungată.
Teoreticienii pieţelor financiare, într-o altă dimensiune, arată că acestea reprezintă
un cadru necesar pentru funcţionarea economiei de piaţă, oferind deţinătorilor de capitaluri
disponibile posibilitatea de a le aloca într-o manieră cât mai eficientă pentru asigurarea
dezvoltării întregii economii. Astfel, societăţile de asigurare şi fondurile de investiţii,
investitorii privaţi, respectiv agenţii care posedă lichidităţi excedentare, în primul rând, pun
la dispoziţia celor ce promovează proiecte de investiţii atractive sau idei de afaceri, dar
care nu dispun de aceste lichidităţi (întreprinderile), transferul de fonduri fiind realizat pe
piaţa financiară.
În structura pieţei financiare, în sens larg, sunt incluse piaţa de capital, piaţa
monetară, piaţa valutară, piaţa ipotecară, piaţa asigurărilor, în sens restrâns, aceasta
cuprinzând două componente principale, şn speţă piaţa de capital şi piaţa monetară,
ponderea acestora fiind diferită de la o ţară la alta.
Piaţa de capital este compusă din piaţa acţiunilor, piaţa obligaţiunilor, piaţa
produselor derivate (pieţe forward, futures, opţions), iar pieţele monetare includ piaţa
scontului, piaţa interbancară, piaţa certificatelor de depozit, piaţa efectelor de comerţ, piaţa
eurovalutelor etc.
Până în prezent, teoriile financiare din România nu au cristalizat o definiţie pentru
conceptul de piaţă financiară, unanim recunoscută, variatele definiţii asociate acestui
concept purtând amprenta şcolii din care fac parte teoreticienii săi sau, mai concret, a şcolii
din care s-au inspirat autorii care au introdus termenul în limba română.
Concepţiile majore din literatura de specialitate abordează structura pieţei
financiare potrivit concepţiei continental-europene (de origine franceză) şi concepţiei
anglo-saxone.
Piaţa financiară constituie un concept cu o sferă mai largă de cuprindere, cu trei
componente, potrivit viziunii anglo-saxone, respectiv pieţele de capital, monetară şi cea a
asigurărilor, accepţiune în care, pe piaţa monetară se realizează plasarea şi atragerea
capitalurilor pe termen scurt prin intermediul unor pieţe precum cele inter-bancară, a
certificatelor de depozit, a scontului, a euro-valutelor etc.
Definită ca fiind piaţa valorilor mobiliare ce asigură investirea pe termen mediu şi
lung, piaţa de capital reprezintă locul în care se tranzacţionează acţiuni şi obligaţiuni, însă,
prin asimilare, sunt incluse şi contractele la termen ferme şi condiţionale.

53
Trăsăturile specifice ale pieţei asigurărilor care o individualizează, pot fi privite ca
mijloc de compensare a pierderilor survenite în urma apariţiei unui eveniment nefast
asigurat, cât şi în calitatea lor atât de mijloc de economisire, context în care, piaţa de
capital este sinonimă cu piaţa instrumentelor financiare care asigură investirea capitalurilor
pe termen mediu şi lung. Piaţa monetară, spre deosebire de aceasta, realizează atragerea şi
plasarea capitalurilor pe termen scurt prin intermediul al pieţei scontului, pieţei
interbancare, al pieţei certificatelor de depozit, al pieţei efectelor de comerţ, al pieţei
eurovalutelor etc, piaţa de capital fiind considerată a fi componenta pieţei financiare unde
se emit şi se negociază titluri de valoare pe termen lung. Pe de altă parte, cealaltă
componentă a pieţei financiare, piaţa monetară este piaţa unde se emit şi se negociază
titluri de valoare pe termen scurt.
În oricare din ţările dezvoltate, bursa de valori are rolul de indicator al pieţei
valorilor mobiliare, având menirea de a asigura un "loc de întâlnire" a cererii şi ofertei, de
a realiza funcţiile unei pieţe organizate.
Dezvoltarea pieţei bursiere organizate, orientată spre acordarea serviciilor ce
asigură efectuarea tranzacţiilor civile între participanţii pieţei valorilor mobiliare şi crearea
infrastructurii, constituie funcţia de bază a bursei de valori, având ca obiect, valori
mobiliare. Pe piaţa bursieră se concentrează toată informaţia referitoare la cerere şi ofertă
privind valorile mobiliare, ceea ce creează cele mai favorabile condiţii pentru determinarea
cursului valorilor mobiliare şi formarea unui spaţiu centralizat de comerţ. Bursa de valori
are specificul său şi reprezentă o formă a pieţei organizate, fapt ce o deosebeşte de pieţele
financiare şi de alte pieţe.

54
BIBLIOGRAFIE

LUCRĂRI GENERALE ŞI SPECIFICE

Anghelache Gabriela, Pieţe de capital şi tranzacţii bursiere, Editura ASE, Bucuresti, 2013
Obreja Carmen
Anghelache Gabriela Piaţa de capital în context European, Editura Economica, Bucureşti,
2009
Anghelache Gabriela Piaţa de capital. Caracteristici, Evoluţii, Tranzacţii, Editura
Economică, Bucureşti 2014
Badea Leonardo Gestiunea portofoliului de active, Editura Pro Universitaria, 2010
Idem Gestiunea portofoliului de titluri primare, Editura Economică,
Bucureşti, 2005
Badea Leonardo, Pieţe de capital, Editura Economică, Bucureşti, 2000
Mocanu Florina
Bogdan I. Management financiar, Editura Universitară, Bucureşti,2004
Brealey R., Myers S. Principles of Corporate Finance, McGraw-Hill, sixth edition, 2013
Chirica L. Pieţe financiare şi decontări internaţionale, Editura Economică,
Bucureşti, 2010
Ciuhureanu A.T Management financiar, Editura Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu,
2009
Cocriş V., Chirleşan D. Economie bancară. Repere teoretice şi studiu monografic, ediţia a 3 a
revizuită şi adăugită, Iaşi, Editura’’Universităţii Alexandru Ioan Cuza”,
2009
Constantinescu Dan Finanţarea întreprinderii, Editura Economică, Bucureşti, 2012
Anghel , Sandu
Gheorghe
Dragoescu Elena, Pieţe financiare primare şi secundare şi operaţiuni de bursă,
Dragoescu Anton Ed.Mesagerul, Cluj-Napoca, 2005
Dragotă Victor, Gestiunea portofoliului de valori mobiliare, Ediţia a IIa, Editura
Dragotă Mihaela, Economica, Bucureşti, 2009
Dămian Oana,
Mitrică Eugen
Dragotă Victor Evaluarea acţiunilor societăţilor comerciale, Editura Economică,
Bucureşti, 2006
Duţescu Cristian Manipularea pieţei de capital, Editura CH Beck, Bucureşti, 2008
Fabozzi F., Capital Markets. Institutions and Instruments, Pretince Hall, New
Modigliani F. Jersey, 2006
Fota Constantin Piaţa acţiunilor, Editura Expert, Bucureşti, 2009
Gallois, D. Bursa’, Teora, Bucureşti,1997
Giurgiu Aurel-Ioan Mecanismul financiar al intreprinzatorului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,
2005
Giurgiu A.I., Mic lexicon financiar-bancar şi bursier, Bucureşti, Editura Didactică şi
Ungureanu P.V., Duma Pedagogică, 2009
F.S.
Gogoneaţă, B. Economia riscului şi incertitudinii, Bucureşti, Editura Economică, 2004
Gruia Adriana Irina, Pieţe de capital şi produse bursiere, Editura Universitaria, 2006
Stoica Victor
55
Kovacs Andre Comprendre la Bourse, Les Editions d’Organisations, Paris, 1984
Lupu Radu, Miclaus Piaţa instrumentelor financiare derivate, Editura Economică,
Paul Gabriel Bucureşti, 2008
Mair Fereres, Gerard L'introduction en bourse: mode d'emploi, Editions d'Organisation,
Riviere Paris, 2009
Mionel Oana Burse internaţionale de valori, Ediţia a IIa, Editura Universitară,
2013
Mossin J. 1966), Equilibrium în a Capital Asset Market, Econometrica
Pană Mionel Oana Psihologia investitorului: tendinţe şi mutaţii pe piaţa financiară
internaţională, Editura Universitaria, Bucureşti, 2010
Popa Ioan Bursa, vol. I şi II, Ed. Adevarul, Bucureşti, 2013
Popescu Vergil Bursa şi tranzacţii cu titluri financiare, Editura Asociaţiei Cal Clubul
Roman, Bucuresti, 2003
Radu Sorin Claudiu, Pieţe de capital. Instituţii şi instrumente financiare tranzacţionate,
Boajă Dan Marin Editura Universitară, Bucureşti, 2012
Reuters Introducere în studiul pieţelor de titluri de valoare, Editura
Economica, Bucureşti, 2000
Sandu Gh. Finanţe şi pieţe financiare, Bucureşti, Editura Economică , 2010
Sharpe W.F. (1964) Capital Asset Prices: A Theory of Market Equilibrium Under
Conditions of Risk. Journal of Finance, pp.425-442
Trenca I., Benzovski Riscul portofoliului de credite bancare, Cluj-Napoca, Editura Casa
A., Cărţii de Ştiinţă, 2011
Trenca, Managementul riscului operational în banci, Cluj-Napoca, Editura Casa
I.,Silivestru,H.T. Cartii de Stiinta, 2011
Treynor J. (1961), Toward a Theory of the Market of Risky Assets, unpublished
manuscript
Victor Stoica, Eduard Pieţe de capital şi burse de valori, Editura Economică, Bucureşti
Ionescu 2012
Vrejba Ileana Primii paşi ca investitor la bursă, Editura CH Beck, Bucureşti, 2007

SURSE INTERNET
www.kmarket.ro
www.intercapital.ro
www.bnro.ro
www.bvb.ro
http://www.infolegal.ro
www.zf.ro
www.business24.ro
http://www.bvb.ro/IndicesAndIndicators/indices.aspx
http://www.bvb.ro/TradingAndStatistics/GeneralStatistics.aspx?tab=2&m=0
http://www.bvb.ro/IndicesAndIndicators/indices.aspx
http://www.bvb.ro/IndicesAndIndicators/indices.aspx?t=4&p=BSE&i=RTL&m=&d=5/2/2012
http://www.tradeville.eu/actiuni/actiuni-TLV
Reviste Piaţa de capital

Lista graficelor şi tabelurilor

Grafice

56
Graficul 1 - Creșterea PIB real în funcție de componentele cererii
Graficul 2 - Dinamica PIB
Graficul 3 - Venitul pe cap de locuitor
Graficul 4 - Componentele creșterii potențiale
Graficul 5 - Inflația
Graficul 6 - Ratele șomajului
Graficul 7 - Deficitul public și datoria publică (2006-2016)
Graficul 8 - Spread-urile CDS în raport cu BUND
Graficul 9 - Evoluția activelor bancare (2000-2013) și structura de
proprietate
Graficul 10 - Profitabilitatea exprimată prin ROA (randamentul activelor) și
ROE (rentabilitatea capitalurilor proprii)
Graficul 11 - Indicele BET
Graficul 12 - Indicele BET – C
Graficul 13 - Indicele BET – C
Graficul 14 - Indicele BET – FI
Graficul 15 - Indicele BET-XT
Graficul 16 - Indicele BET-NG®
Graficul 17 - Indicele: ROTX®
Graficul 18 - Evoluţia preţului acţiunilor BĂNCI TRANSILVANIA S.A.
(TLV), cotate la Bursă, în ultimul an
Graficul 19 - Frontiera eficientă şi PVMA a portofoliului
Graficul 20 - Reprezentarea grafica a modelului CAPM

Tabele
Tabelul 1 - Evoluția ratingurilor pe termen lung
Tabelul 2 - Deosebirile principale dintre acţiuni şi obligaţiuni

57