�---- ---- --

ISTORIA ROMÎNILOR
DIN ARDEAL ŞI UNGARIA
(De la mişcarea lUI Horea pănă astăzi)

.. cu o PREFAŢĂ ..
DESPRE EPOCA MAi VECHE

Lectii tinute la Universitatea din Bucuresti

, , ,

de

N. IORGA

BUCUR EŞTi

EDITURA CASEi ŞCOALELOR

1915.
--- ---- ------- ._--
 ISTORIA ROMINILOR f

'
-
.. DIN ARDEAL S I UNGARIA
(De la miscarea lui Horea pang astazi)

:: CU 0 PREFATA : :

DESPRE EPOCA MAT VECHE

Lectii tinute la Universitatea din Bucuresti

de

N. IORGA

IIIII

BUCURESTI
EDITURA CASEI SCOALELOR,
. 1915.
 Lon Y.al Te6v zakatiov Tac EaTopiac Evicertv6axop.ev, !Le 6Xov 67035 avec.
rapekriko06Tow ackpicet, &retail xml at' ainthv Xagc'evop.ev xrizoLov TICK
st; rip itaipav Tclv voXttoseov rpcieewv.

Pentru care si cetim istoriile celor vechT, cu toate ca sint ini-

sirarea celor trecute, clef $i prin ele capatAm vre-o luminA pentru
cercetarea lucrurilor politice.

(Constantin Cantacuzino Stolnicul care PatriarJaJ

Hrisant Notara ; Iu lie 1714)
 MEMORIEI SFINTE
A

TINE.RILOR ROMINI
CARL AC CAZUT
SUET STEAGUL UNGABIEI
IN BAZBOIUL EUROPEAN
IN SPERANTA.
BASCUMPARARII NATIUNII LOR.
 PREFATA.
Rom,inii sent cei mai vechi locuitori al Ardealului qi pcirtilor ye-
cine,afirm 'dm nor ; Rominii au vent cindva, prin secolul at XIII-lea,
din Peninsula Bakanic'd,sustine o Foalci care, pornind de la un pu-
blicist doritor de noutate gi lipsit de orice pregatire istorica speciald,
tiparindu-si opera sensationald supt un pseudonim (Robert Rdsler),
s'a desvoltat apoi in Ungaria supt inriurirea unor interese speciale
maghiare.
Nu se poate vorbi despre trecutul neamului nostru in Carpatil ar-
deleni si maramurcimi, in vaile Crilurilor, Murdqului si Timigului
Para sa se atingd aceastd chestie, care, dacd pentru stiintcl a ajuns,
cum se zice otioasd", nimic nod neputindu-se aduce innainte de ad-
versarii continuitatil, can totusi, din alte motive, nu inteleg a renunta
la punctul for de vedere, continua sa se amestece, ca element de scd-
dere pentru not si de intcirire pentru altii, in polemicele politice.
Aceastd prefatd nu cauta sa presinte bode ideile generale ce se
vor gad in cursul ce se va Linea data vor ingadui imprejurdrile
de la 1-ia Ianuar 1915 innainte despre viata Rominilor ardeleni de
la inceput pcind la rdscoala lui Horea. Ea urea numal sä dea la-
muririle de nevoie pentru cine iea, astdzi, in mind aceasta carte.
Aceluia Ii putem spune Inca de aici ca teoria pcirdsiril teritoriului
dacic de catre Romini, timp de vre-o mie de coil, se sprijina pe doud
credinte, de o potrivd de gresite.
Intaia, ca numai aici in Dada vechiul substrat tracic a fost des-
nationalisat de Romani qi anume supt forma cuceririt milit are a but
Traian, afa in,cit, dacci, peste Dundre, se gild Rontinl pe la anul
1000, el trebuie sa fie veniti de aici. Pe cind, de japt, desnationali-
sarea pomenitd s'a jelcut asupra teranilor tract prin inceata fi ne-
VIII

contenita pcitrundere a teranilor ronzani din Italia, iar Dacia n'a

lost decit ultimul punct spre Nord pe care l-a atins aceasta expan-
siune supt scutul luptcltorilor lui Traian. Dar administracia englesd
ar putea sci plece din Canada, lard ca populatia de limba englesd de
acolo sci se iea dupd dinsii. Tot asa s'a petrecut cind Aurelian si-a
retras legiunile din Dacia pe la 271. Orl, dacd s'ad retras legiunile
din Britania, colonistil romani aft plecat si el de acolo ?
Al doilea, ca in Balcani s'ar fi petrecut in ultimele veacuri din
evul media ceva care sci indemne la o trecere spre Nord. Aceste
veacuri din urmit sint insd toctnal acelea in care pe malul sting era
dominatia nomazilor turanici, iar pe cel drept domnia, oricum, or-
dinea de Stat a Taratului bztlgdresc.
Punta Rominilor in Ardeal si pclrfile vecine din cele mai vechi
timpuri o dovede.ste intdid nonzenclatura geograficd, in care numele de
astdzi, sad vechile nume care se ivesc in documente, sint slavo-romdnesti.
Nicdiri aiurea in Ungaria nu se intilneste o asemenea infdtisare a
numelor de riurl care sint strdvechi , de munti si de a.sezdri
omenesti, ci pretutindetti ni se inf'citiseazci formatiuni unguresti speci-
fice. Numele vechi slave yin toate prin mtjlocirea Rominilor. Dacd ar
fi altfel, ele ar fi tratate ca acelea din alte parti ale regatului. Nici
intr'un cas, Rominil n'aft putut aduce in veacul al XIII-lea on in
al XIV-lea nume slave, cad el ar fi stabilit mai curind exclusiv nume
in legatur d cu colonisarea, nume de acelea in ni si -0 de care
se intilnesc pe tot teritoriul national.
Asezarea Sailor in veacul al X1I-lea nu s'a putut face in
npustiul" de care vorbesc documentele si care era tot asa de putin
desert cum e pustiul" basarabean din documentele de proprietate
moldovenesti ale veaculul al XV-lea : de fapt, pustid insemna lipsa
unei proprietati recunoscute de Stat, deci pretextul pentru asezarea
altor loottitori. Cu nevoile for superioare de culturcl, colonistil de la
Bin cereal neaparat o pregatire a terenului si un ajutor,,pe care nit-
mai Rominil it putead da. De la dinsii ad luat noii stdpini al pa-
mintului datinele de plugarie, de crestere a vitelor, fi, dacd nu forma
locuintelor fi curfilor care a r dmas pad asteizi caracteristic ger-
mand dar imbrcicanzintea si tot ce e in legaturd cu dinsa. Cuvinte
sdsesti n'are reranul romin de loc, pe cind numdrul cuvintelor roma-
nesti e foarte marein dialectele Sasilor, si el atinge mai totdeauna notiuni
de culturd elementard. Pe linga aceasta ele se deosebesc de la un Tinut
scisesc la altztl : de la Sibiid la Brasov fi de la Brasov la Bistrita: ceia
 LX

ce inseamnd cu atingerea s'a facut treptat si deosebit. Astfel s'a facut

inset a§ezarea Sasilor, pe cind venirea, navalirea Rominilor ar fi
fost un fenomen unitar, care ar fi adus aceleasi cuvinte, si numai
pentru notiuni de rdzboiii iar, in schimb, (eranul romin venetic ar fi
luat nofiunile de cultur 'd. Sa se compare in aceasta privinfa cuvintele
France, germane, in limba francesd, incepind cu guerre (war, engle-
zeste), si cuvintele grecesti in limbile Tatarilor si Turcilor otomani
(giimruk, yawl, de la -401,46rnscov, capudan, xawativo, galeongi, etc.).
inleiturindu-se acte vadit nascocite in vremi mai noua, Romini se
geisesc in actele unguresti innainte de anul 1220, si trebuie set se cie
seams de faptul ca mai toate arhivele regatului au peril cu prilejul
navalirii Tatarilor pe la 1250, ca n'avem decit aproape numai ac-
tele seisesti ori actele inregistrate, copiate, intercalate la Curia ro-
mans. In niciunul din aceste acte nu se constata vre-o imigrare, ci
toff ci(i agar sint locuitori vechi, asezap de multi vreme. Ei sint
agricultori, chiar dacei dreptul la padure inseamnd crestere de turme,
cum, de alminterea, filmic 0 Sasii in aceste pilduri ale Valahilor si
Pecenegilor" (adecd Rominilor cari fusesera innainte supt stelpinirea aces-
tora). Actul de donacie a Oltenia ciitre Cavalerii Ioani(1 in 1247 arata
de altfel o (ara desvoltata supt raportul economic, si aici nu eraft decit
aceiasi Romini cari se afiait in Ardeal. Si, dacci atunci s'ar fi pe-
trecut venirea de peste Dunare a Rominilor, am pune cloud intrebari.
Cum de s'afdcut. imedi at cqezarea for in sate cu ogoare si mori, peisuni,
pescarii, cu fruntasi, cu cneji (-,not) si Voevozi, qi, cum de s'ait sim-
fit Rominii indemnqi a trece vadurile tocmai cind vijelia tatareasca
strelbatea distrugeitoare in parcile de la Nordul Dundril ? Traducerea
unor nume romdnesti de localitate in ungureste fi seiseste nu trebuie
sa ne insele : in Apus se Picea din Ilimars" Medics- Mars ", si
diecii slavoni de la not prefaceau nu odata in limba documentelor
numele obisnuite in popor. Sa amintim fi prefacers asa de ciudate
ca Rufa Arbor pentru Ruceir, in acte mai noua.
De alminterea e dovedit cis numai in vremea regelui Stefan, dupd
anul 1000, cele d'intdift cete unguresti--poate chiar fdra a excepta
pe greinicerii secui de la hotarul reiseiritean al Carpatilor peitrunserci
pe valea Murcisului, pe la cetatea slava a Bagradului (=Cetatea-
Alba"), careia-1 zicem Alba-Iulia, in acest teritoriu, din care ail cu-
noscut peidurea" muncilor apuseni, npeidurea regelui", peistratd pentru
vinat, din numele unguresc al ceireia, Kircily Erdely", s'a facut
Ardealul". Pe urma numal, trecindu-se de hotarele et se ajunse la
X

notiunea de Transilvania, tura de dincolo de padure", cum Tara-

Romaneasca a fost apol Transalpine Cara de peste munte. ?i chiar
felul acesta de numire nu e unguresc : doar pamintul de dincolo de
Balcanl se zicea la Bulgarl Zagora, nume care cljunse a insenzna
Bulgaria. Cele d'intclid asezarl ungurestl fura numa! ceta(i : var, in
locul gradurilor slavone (ruinele for sint gradistile", care corespund
tirgovistilor, pentru locuri neintdrite).
S'a dovedit ca povestea 8n latineste despre cucerirea si asezarea Un-
gurilor care se zice : nnotariul anonim at regelui Bela" e alcatuitcl
numat la inceputul veacului al XI1I -lea si di la basa el sint cintece
populare, balade. In aceastd cronica se pomenesc insa lupte qi invoieli
cu duct" (adeca Voevoz!) valahi" si bulgarf" (dupe exemplul celor
din imparatia luf Ioni(ci, contemporana cu scriitorul). Dace numele
si faptele ar fi potrivite cu aclevarul, am avea de sigur. o marturie
a presence! mat vechi a Rominilor in aceste locuri, uncle aft fost afiati
de navalitori. Dar tocmai pdstrarea prin legends, prin cintec a acestor
amintiri, oricit de schimbate, fireste, in amanunte, aratd mat mult
cleat o adevarata marturie patriotica, si anume adinca Intiparire pe
care aceste lupte grele au lasat-o yin sufletul popular al cuceritorilor.
Ardealul a ramas un Voevodat, in margent care nu cuprindeafi Insa
Tara Oltulu!, Tara HateguluT si Tara Rirsef care decI vor fi fost In
afara de pamintul regal. Caracterul deosebit at acestor Tinuturl se vede
din aceia ca ele era desfacute pentru donatii : catre Teuton! (Tara
BirseI, dupe 1200), catre Domnii munten! (Tara Olt ulia, dupe 1360),
precum erazi desfacute (pe la 1250) pentru loaniCi : Cara Jiiulu!
(cu loan .si Forca.$), Cara Lotrulu! (cu Litovoid si Barbat), dar
nu., si Cara Hategului, Cara Oltuluf (poate pe amindorta malurile),
a lui Seneslav din ArgeF, apol a lu! Basarab si a urmasilor sal.
Nicairi decit in Ardeal nu se afici, supt coroana Ungariel, un Voe-
vod, ceia ce inseamna ca el a lost gash aicl. Rosturile lul, desca-
lecarile" (descensus) ce le facea, in activitatea luf de judecalor si
stringator de bir regal, sint cu totul ca ale Voevozilor de dincoace
de mun(l, la inceputurile lor.
Ardelenil qi-aft zis Romini ca si no!. Alte neanturl art fost Turd
fi Tatar; Greci, Nemfi, Sirbi, ?chef, Les!, Liten! (Litvani). Numele
de RorninI" inseamna lusa lipsa unei dominatii baTbare In
forma de Stat. Dar pentru aceasta trebuie ca popula(ia romanica
ce-1 pastra sa fi avut un teritoriu, sei fi avut Innainte de toate
un teritoriu, iar nu un simplu cimp de ratacire.
 X1

II.

Daca RominiT n'ar fi fost ba§tina§Y, situatia for ar fi fost mai

bunk, nu mai rea cleat aceia pe care o constatam in vremuri mai
nouei si pe care o putem urntari in desvoltarea et necontenit aproape
descendent a.
Sa ne gindim in adevar la alte populatii admigrate. La cele care
au fost chemate: Sasii din Ardeal, Germanic, Armenii din Polonia,
minierii din Bosnia, ba chiar scitenii din Moldova cari ad fost co-
lonisati in veacul al X VI -lea pe paminturile regelui polon, la strclinil
asezati in slobozille moldovenesti si muntene. Ei ad toll privilegii, largi,
solemne, statornice. A borigenii nu le pot infatisa niciodatd, chiar
dacci, nefiind pe deplin organisati politic, nu dad el asemenea privi-
legii acelora pe cari-i pojtesc la dinsii.
Dacia o populatie admigrata a venit de la sine, ea lupta, distruge
orb e distrusa, si lucrul se ponteneste in izvoare. Sad localnicil admit
elemental cel nod §i-I Bail imediat §i neaparat o situatie legal..
Astfel Tiganii, cu Voevozii for purtind semne domnesti fi avind
dreptul de viata 0 de moarte asupra celor ce li era supicsf,Ti-
gand cari pcistreaza situatia for privilegiata si in terile dunarene si
in Ungaria si pretutindeni unde se raspindesc. Astfel Evreii, leg*
pretutindeni de Camara stapinitorului, pe care o hraniad cu birul for
special.
Voevozii, cnejii Rontinilor n'ad fost, ca aceb ce au condus pe colonistii
eel not in Polonia mai tarzid, seji de entigranti, asemenea cu gherebil,
cu contil Sasilor. Altjel ei ar fi avid, ca acestia, un most cu mult
mai mare si cu vault mai mic. N'ar fi .ajuns stapinitori de tarn une
on si, alte ori, simpli birdi, juzi de sat. Dacci-i aflam in veacul al
XI V -lea supt acest aspect, aceasta se datoreste unor masuri ale re-
gilor angevini, cari, in dorinta bar de a stabili aceiasi ordine in tot
regatul, nu coborad la o sit uatie mult mai modesta duct degeneraci,ci, ca
Turcil de mai tarzid cari ad pus, la Galata, Constantinopolei un Voevod
care nu mai fusese pand atunci,intrebuintaii un vechid nume de condu-
cator, care avuse odinioara cu total alt rost, pentru a sti dare tine
sa se indrepte in sate pentru a-si avea veniturile si ajutorul militar.
Acest cyutor se cerea de la Romini. De la Tigani, de la Evrei,
nu; de la Sasi numai in margenile locale prevazute de privilegii. in
Ungaria ad mai intrat Irma Pecenegi, Cumanb, Ismaeliti sad Bosor-
meni, cum intraserd innainte de aceasta atitia cavaleri germani. Toti
XII

fac parte din garda personals a regelul, ramin simple bande in

jurul acestuia, in aceasta calitate se consume si pier. Rominii sint
iobagT, dupd o dating care nu e ungureascd, ci pecenega, din vremea
unei stdpiniri barbare anterioare ; rostul for e la cetall mal ales. $i
in apdrarea cetcirilor la not nu se intrebuin(ad niciodatd elemente
admigrate, robite, Tatarl de pada, ci satele vecine, vechile sate din
jurul cetd(ii care se ridicase.
Mai tdrzid, in veacul al XV-lea, lancu din Inidoara, Loan Hu-
nyady, unul din al lor, imparte pe Rominii grdniceri in Scaune
(sedes). Scaunele" insd sint Scaune de judecatcr , judete prin ur-
mare, intocmal ca judefele de la mi. Scaunele sasesti nu sint ele
insele decit o imita(ie a regimului romdnesc, de juzi, supt Voevozi,
care se gasise innainte.
Panel supt Angevini, panel in veacul al XI V-lea, se intilnesc nobili
romini, sa amintim numerosii bani" din veacul al X1II -lea, cite
tin me§ter, magister", din aceiasi epocd can sint pusi in rosturi
mart Fi de Incredere : la ocne si la alte venituri regale. Nobili cu-
many insd sae nobili tigdnesti nu se intilnesc nits dupd crestinarea
acestor strains. Un popor venetic poate pastra clasele lui superioare
in organisacia proprie care i se recunoaste, dar el nu poate da ele-
mente nobiliare care sd ram lie in najlocul neamului si totusi sd fi-
gureze aldturi cu elemente asemcinatoare din nujlocul stdpinilor.
Decd'derea elementului (ercinesc din Ardeal alcatuit din Romini
in cea mai mare parte , deccidere pe care o zguduie revolqii (cea
din 1437 de la muntele Bobilna, a Tarului Negru" pe la 1520, a
lui Doja Secuiul indata dupd aceasta), se petrece intr'o vreme cind
in Europa apusean'd clasa rurald tocm,a1 se tidied. Fenomenul acesta
se intilneste numai in trei teri Ungaria fi mai ales Ardealul, Prin-
cipatele romdnesti si Polonia (uncle se provoacd rdscoala sociald a
Cazacilor in veacul al X VII-lea). Condi(ii speciale acestel regiuni ad
hotdrit aceasta. AceleaV oonditil, si oare in Polonia, in Moldova, in
Tara-Romcineasca se apasd strclinii, fiindcd sint strains, nu poporul
de jos ?

Inca de la Inceput, Rominif ardelenT §i ungurenT a fticut parte

din aceia§T Biserica cu nol, Biserica a cdrii existents se constata
documentar, ca find rdsdriteand, cu Maid, in stare a duce lupte
cu catolicismul Teutonilor, Sasilor, Ungurilor, la 1234.
 XIII

NimenI nu pretinde ca Ronainii ar fi venit din Balcani ca paginr,

ci se admite cu a aduceaft cu dinsii crestinism,ul ortodox. Daca ar fi
lost veneticT, oare clerul catolic ar fi ingeiduit aceasta divergenta re-
ligioas a ? sSi oare, ingdduind-o, nu s'ar fi cautat a se fixel si o noun
organisatie ierarhica, potrivitd cu interese(e Begat ? Se se gin-
deascci numai cineva la indelungatele discucii ce se Jac in jurul atir-
ndrii religioase a Sasilor si a legeituril decanatelor for cu episcopia
ardeleand, la conflictele, in 'indict intaiu ierarhice, dintre viata reli-
gioasei speciald a Teutonilor colonisatf si intre Biserica regelui !
Oricum, macar in vremea de catolicism ofensiv, prigonitor, a An-
gevinilor, s'ar fi cheltuit marl silinte pentru a rupe legeitura dintre
ortodoxia Rominilor de peste nbunti 0 a noastrd, care ea inseisi era
seipatd de propaganda Dominicanilor si a Franciscanilor. Atita era
hoteirit cel nu poate fi nobil, fcirei a face convertirea sa, cel de lege
rdsdritean 'd.
El bine, nu. Afro vreme cind to Rasa din Polonia 41 sfintia4
preotil in Moldova, peind la ma.surile ce furd luate la inceputul yea-
culla al X VI -lea de regele Sigismund, atirnarea ierarhicd a orto-
docsilor ardeleni de not era absolute!. Dacci se fac episcopii ardelene,
ele se datoresc Domnilor nastri, cind isi ad feude ardelene. Aceia de
la Galacii Fit geirasului poate fi in legeiturd chiar si cu mdsurile de
organisare ale lui Vlaicu-Vodd ; ,5'telan-cel-Mare, cdpeitind Ciceul,
intemeia in apropiere, la vadul Somesului, episcopia Vadului ; pre-
senta lui Rada de la Alumati ca steipin de mosie la Stremt Ju pri-
cing intemeiera episcopiei Geoagiului. De o episcopie de Feleac nu se
poate vorbi, ci numed de un Vlddicd grec oplosit in acest sat de la
portile Clujului si care-si lase urmasi la cistigul saft.
Numal calvinismul, cu tendinte energice de Bisericd de Stat, in-
cercd sa atragel pe Romini la biserica domnului ferii. Supt Joan-
Sigismund Zdpolya, al doilea principe al Ardealulul, se incercei, pe
la 1560, un superintendent, pe care-1 gdsim, nu in vechi salasuri de
Vleidici (Vad, Geoagiii), ci in apropiere Capitalei politice. Astfel el
Tutu se se apropie de Seminal Balgradului, uncle-si avu un papas.
Inriurirea lui Mihal Viteazul it dadu un caracter permanent si legal,
care se inteiri prin cucerirea Ardealulul de Domnul roman si reimase
fi pe urmet, ca lllitropolit, feirei a putea inlatura alai Vlaclici cari
se mencineau, prin Bihor, prin Maramurds, unde separatismul ie-
rarhic se pastry panel in veacul al XVIII-lea.
Calvinismul fusese biruit. Relatiile cu Tara- Romiineasca ale 111i-
XIV

tropoli(ilor trecuseril in tradi(iile oficiale ale auvernului ardelean.

Prin ele capata, Vladica §i o insemnatate politica tot mai mare.
care, oprita prin persecupi, supt Iorest, se impuse, cu toate aceste
persecurii, prin Sava Brancovici. Numed in pcirci band(ene, ca in
Lugoi, in Caransebe$, relorma se men(inu citva timp. Impunerea unor
programe in sensul calvin pentru fiecare episcop net rdminea ford
nicio urmare reald, un neascultdtor venind dupa altul.
Strabatutd de elemente din Principate, ba chiar de elemente gre-
ce$11, aceastd Biserica ajunse din re in ce maT mult sd fie o forma
culturald si politicci unitard a Rominilor din toate provinciile de
peste munti si cea maT strinsd legdturd en via(a liberd a Rominilor
din Principate.

IV.

Atunci veni cucerirea austriaeO, pe care o cons finti pacea de la

Carlovdt, In 1699.
irnpdratul aducea en el propaganda catolica a Iesui(ilor. Ea lucra
jute si en succes, inldturind resturile calvine din Biserica Rominilor
si intrebnimInd inferioritatea de situatie a clerzilui romin, untilin(a
si nemul(iimirile sale pentru a-1 ci?tiga. Prin actul din 1697 supt
Vladica Teofil, prin cel din 1701 al lui Atanasie se primia unirea
cu Roma, precisindu-se patru pun ete capitale de dogmd.
Dar arest episcop unit nu putea sd steie in situatie de paritate
lingd acela al catolicismuiuT carat si deplin. Alba-Iulia nu putea sd
incapd canonic doT arhiereT rivali. Si acela care nu trecuse cu total
la legea romand nu putea fi, ra Mitropolit, un arhiepiscop. Videlicet
se prefacu decT Intr'un episcop simplu, $i reqedin(a i se muta, la rel
d'intdifi pretext bine venit, in FOgdra$, veche regedin(d de protopopie
ealvind $i central Oltului romdnesc. ApoT de aid el fu addpostit de-
finitiv intr'un simplu sat, vrecum Armenilor unirf li se dame
Gherla in condi(ii asamandtoare de dotatie si supraveghere.
Legatura cu lerile noastre era ruptd. In zddar protesta Mitropo-
litul muntean Teodosie si insu$1 Vodd Brincoveanu. Austria nu ad-
mitea ca vre-o putere de peste hotare sd lucreze, in mice domeniu, pe
pamintul sdn' ardelean. Brincoveanu fu bruscat $i ameninfat la cea
d'intdift incercare. Panel si cdrfile ereticilor furs oprite.
0 migcare de impotrivire se datori, nu atita fanatismului religios,
cif instinctuluT national de apdrare. Se fdcurd si la Petersburg plin-
 XV

geri, care nu rcimaserd fora urmari. Injured unor calugclri sfrbi (Vi-
sarion Sarai), on unor pops romini (Sofronie, Nicolae din Balomir)
se duse lupta. Ea nu putu smulge altceva decit dreptul pentru epis-
copul sirb din Buda de a ingriji si Ardealul (1761), uncle patru
Vlaclici se suecedard in aceasta calitate.
Prin aceasta se salver partea units a Rominilor de o conjundare
cu catolicil. Caracterul ronidnesc osebit trebui sa se afirme tot mai
mult pentru a impiedeca intinderea desertarilor. Loan Inochentie Clain,
al treilea episcop dupd Atanasie, deveni un campion al drepturilor
romane0i politice kind la suferinta fi exil. Blajul se isolci tot mai
mult de catolicism, iar aducerea, supt Petru Pavel Aaron, pentru
studii, la Viena 0 Roma a tinerilor clerics de aice Sanwa Clain,
Gkeorghe ?incal, Petru Maior n'avu urmarile prevdzitte. Prin Roma
bisericeascd ei vdzura Roma lui Traian si prin aceasta el se intoarserd
cu totil, foarte red in materie de confesiune, la poporul romcinesc, pe
care se silir a-1 innalta supt raportul politic la romanitate.
In aceste imprejurdri apare cel d'intaid fenomen politic popular la
Rominii de dincolo tisi numai la dinsii, lard amestec social cu alte
natii, ca in veacurile al XV-lea 0 al XVI-lea, la rciscoala lul Ho-
rea, cu care incepe acest volum 1.

1 Deocamdata, amanunte pentru epoca schitata pans aid, in N. Iorga, Sate

yti preoll din Ardeal (in ,.Noua RevistiL RomInV, 1901-2, §i aparte, 1902).
Mocan ardelean (Badea CIrtan).
 I.

Innainte de rascoala Jul Horea.

E nevoie a se cunoaste intaiu situatia supt raportul politic

a deosebitelor elemente din care se alcatuia dincolo de munt1 na-
tiunea romaneasca in general in momentul rascoaleT luT Horea, pe
care este bine s'o trecem, ea si multe alte lucrari, din domeniul
sentimentelor, din domeniul exagerarilor, care, intr'o forma stiin-
tdfica, se intilneste oarecum si in lucrarea, asa de buna, de
almintrelea, a luT Nicolae Densusianu, intr'o alta forma, care sa
fie aceia a realitatilor istorice.
In poporul romin de dincolo la 1780 nu se poate zice ca exis-
tail clase bine determinate.
Astfel de clase bine determinate n'ar exista Intr'un anume
sens nicT astazT, de oare ce elementele claser conducatoare se re-
cruteaza necontenit din teranime. Clasele ce par a exista astazi
sint cu totul noT ; aceste clase nu ail basele statornice pe care
le ail clasele aiurea, In masura bine definite, In situatie le-
gala, prin legT facute anume in acest stop. §i astazi clasa care
doming. dincolo" in sens absolut, prin numar, prin valoare, dace
nu prin manifestarea In fiecare moment In viata publica, este
tot clasa teraneasca. Acelasi lucru, natural, in mai mare masura
se intimpla si la 1780.
Cu toate acestea, inceputurT de osebiri sociale, mai mult ose-
bill pe profesiunl, pe chemari decit pe clase in adevaratul in-
teles al cuvintuluT, asemenea osebiri se Intilnesc si atuncT. Avem
treT inceputurT de osebirT de acestea sociale si, innainte de a
 2

ajunge la teranime, careia II revine si meritul si demeritul aces-

teT miscarI, trebuie sa vedem cum se infatisa clerul romanesc de
atund si, in al doilea rind, cum se infatisa inteligenta roma-
neasca din acel timp. Natural ca., in treacat, vom vorbi si despre
rolul pe care putea sa-I aiba un slab inceput de viata orase-
neasca, In legatura cu comertal si industria, in viata Rominilor
de dincolo.
0 casts de preotT, o lume clericals n'a existat la fratil nostri
din Ungaria nicTodata. In ceia ce priveste vechea lor viata biseri-
ceasca, aceasta, care-sT are o important& esceptionala, represintind
partdle culminante, visibile, acelea care se pot urmari de un is-
toric politic, In ceia ce priveste deer pe preotiT lor, cu protopopl, cu
Vladici in frunte, situatia lor era a unor °amen! nu prea inte-
lectualT, teranT traind In mediu teranesc, influentatT de tendin-
tele si moravurile acestea teranestI. Preotimea noastra papa la
inceputul veaculuT al XVII-lea avea un numar excesiv de res-
trins de carturarl.
Aceasta explica, de altfel, si usurinta cu care anumite curente
pot sa se strecoare si tind sa traiasca In aceasta lume de preotr.
Foarte multi din eI in veacul al XVIII-lea aveau ca singura In-
vatatura stiinta pe de rost a unor anumite rugaciunI si molitfe.
Preotul, care pe linga stiinta cetituluI avea si pe aceia a scri-
sulu!, putea sa figureze intro mara InvatatT a! natiunii. Asa erail
imprejurarile, si sa ne felicitam ca era macar atita. Din punctul
de vedere al spiritulul dogmatic nu se puteail care cunostinte in-
tinse nicI din partea fruntasilor acestel clase ; aceasta explica
si usurinta cu care anumite invataturI dogmatice erail primite
mar mult de forma de truntasiT acesteT clase. Era foarte u§or
pentru un propagandist sa cistige la confesiunea sa pe cea mar
mare parte din clerul romin. De aceia discutdile data eT, In-
nainte de unirea cu Biserica romans, erail orT nu erail calvinisang,
nu all absolut niclun rost. Aceasta ar insemna ca si cum s'ar
intreba un absolvent de patru clase primare care sint parerile
sale asupra filosofieT lu! Schopenhauer sau asupra ideilor despre
istorie ale lu! Lamprecht.
Dec!, data prin alte lucrurI decit prin 1ntelegere aceste lucruri
strabatusera in sufletul lor, adesiunea pe care li-ail dat-o nu avea
nicTun folos. De aceia preotiT,si eT nu erail asa de slab! de fire,
cum s'ar parea prin cedarea lor imediata fata de o propaganda
 3

religioasa straina, nicT atita de stingacT cum s'ar parea In schimba

rea undi indreptari con fesionale cu alta,cari au incheiat la sfir§itul
veaculul al XVII-lea, printr'un act formal, §i la inceputul veaculuT
al XVIII-lea printr'un alt act formal at confirmat, in cea mai mare
parte a lor, am zice: in majoritatea evidenta a acelora cari erat
in stare sa, iea o hotarire si s'o iscaleasca, pentru Intaia oara
un act scris de alianta, nu de contopire, cu alta lege, nu puteaU
da o valoare teologica acestul act.
Acesta este actul de unire, care act de unire poate sä fie
Inca, multa vreme un subject de discutie pasionata intre re-
presintantiY, maT ales din cler, aT inteligent,ei Rominilor de din-
colo. Lucru foarte regretabil, dar, pe lInga caracterul acesta re-
gretabil, pasionat, al acestei lupte in jurul valoril actulul de unire
cu Biserica catolica si in jurul caracteruluT sau efectiv si al efec-
telor sale bune sat rele, pe linga aceasta, discutia are §i o
parte folositoare, si anume pentru ca scotoce§te toate punctele
acestuT eveniment istoric, ceia ce pentru o nAiune cum este a
noastra, neavind un interes esceptional pentru lucrurl spiritulur,
face ca problema trecutulul sa fie de un interes actual.
Din punctul nostru de vedere, ne intereseaza actul acesta al
Uniril numaT in ceia ce priveste influenta pe care a putut-o avea
asupra caracteruluT politic al preotima romine de ambele con-
fesiunl. Actul uniriT ni putem inchipui foarte bine ca n'a fost un act
de convingere religioasa, cad asemenea acte yin totdeauna dintr'o
Indelungata propaganda. 0 problema trebuie sa fie agitata multa
vreme prin scris si,prin grain, pentru ca ea sa patrunda in constiinte
si sa ajunga a transforma conqtiintele acestea in alt sens decit In
sensul in care erat indreptate la Inceput. De fapt, data uniT din
protopopiT de dincolo si doT VladicT, cari statead In fruntea for
in momentul in care se introduce stapinirea austriaca In Ardeal
pe basa tratatuluT de la Carlovitz, la 1699, In locul cirmuiriT ma-
ghiare, prin printi independent!, se supuneat unor motive de ordin
politic. data se supuneat §i until indemn de convenienta particulars
sau de convenienta do class, dar el se supuneat, In acelasT timp,
qi in rindul intlit,si aceasta este maT important pentru noT, unor
motive de ordin politic general, national. Se supuneat unor mo-
tive personale. fiindca, natural, decit sa fiT Vladica Atanasie, care
nu porti hilt de our la git, care nu esti consilier imperial, care
nu e0 prii nit in audientA la Viena, care nu to buena de aten-
 -4-
tiunea cercurilor oficiale, care nu lei parte la sedintele dietel ar-
delene, caruia nu ti se acorda titlurile cele mart ale lumil oficiale
austriace, e mat bine sa le capeti pe toate printr'o simply iscalitura
inseilata supt o hotartre de valoarea dogmatics a careianici null dal
sama. Este o pornire explicabill din partea carturarilor uniti de a
presinta, dad, nu pe Teofil, care nu este acela care a Incheiat de-
finitiv unirea, ci acela care a indrumat-o numai, macar pe Atanasie,
urmasul sag, ca pe o personalitate de valoare. Toate aceste In-
cercarT ramin insa, zadarnice. Era un baiat a teran, care s'a facut
Vladica aid, dar care a practicat moravurile pe care le vazuse
In casa parinteasca sag in lumea satulul de unde plecase ; un
om de petreceri, cu lautari, cu vinurl bune la masa, si prin ur-
mare unul astfel de om nu i se poate cere eroismul de a spune :
arunc blidul de linte si pastrez traditiunea noastra bisericeasca,
de care este legata si demnitatea si mindria noastra nationalg.
Nu trebuie sä fim nicl prea aspri pentru dinsul, dar nicl inchi-
natori fata, de o morals omeneasca absolut mediocra.
Iar protopopil cari an iscalit impreuna cu dinsul actul se gin-
diall farg, indoiala si la interesul for de clasa. El vedeau ce este
popa ungur, calvin, ce este popa sasesc, luteran. Popii acestia
aveag pamint, aveag veniturl garantate de Stat ; prin urmare,
alaturi de credinciosi mat bogati decit cum eras credinciosii ro-
mini, era si o favorisare, manifestata prin veniturl, din partea
Statulul. Pe vremea principilor ardeleni li se zicea : d-voastra nu
sintet,T o natiune ; natiunl Sint acelea care s'au intemeiat in evul
mediu si s'ad legat apol prin unirea celor trel natiuni, unio trium
nationum", care a servit ca bass a dreptului public ardelean.
D-voastra nu sinteti o natiune, si pentru clerul care nu este al
ufieT natiuni, not nu avem nimic. Treceti la calvinism, intrati in
natiunea politica ungaranu li se cerea sacrificiul de limbs; era de
ajuns sacrificiul deosebiril confesionale, si atunci va yeti bucura
de toate drepturile pe care be acordam, acestei natiuni, cler si
credinciosi. Unit primiau.
De ce n'ag trecut cu totii in masa, iscalind un act de uniune
cu calvinismul ? Raspunsul este foarte usor de dat. Ba chiar Sint
doug, raspunsurT. Unul este ca poporul nostru a tinut totdeauna
ca anumite forme ale cultulul sa fie pastrate ; formele acestea
i-au fost nesfirsit de scumpe. Sint popoare abstracte care ridica,
lucrurile concrete la abstractiile cu care sint deprinse sa traiasca,
 -5
dar shit si popoare care reduc toate abstractiile la icoanele
vietiT reale, concrete, cu care sint deprinse si pentru care sint
facute a trai. Un cult fara icoane, un cult tara, lucrurT visi-
bile nu zicea nimic sufletuluT poporulul nostru. Pe de alta parte,
poporul nostru a avut totdeauna scirba pentru renegarea sen-
sibill Renegarea in materie de idel poate sa, fie indiferenta pen-
tru cineva care nu a avut de fapt ideile pe care le-a parasit,
cum n'o sa aiba niclodata ideile pe care le-a imbratisat. Dar este
'un lucru dureros pentru un popor pe treapta aceasta de cultura,
sa, treacti, de la o situatie in care se vale intr'o situatie in care
nu se maT vede. §i calvinismul cerea curatarea, purificarea de
toate urmele eresieY : Inlaturarea icoanelor, Inlaturarea molitfelor,
inlaturarea a tot ceia ce in cursul veacurilor ajunsese sa fie maT
strins legat de sufletul Rominulul.
In al doilea rind ar fi trebuit sä cedeze principelul ArdealuluT, ca-
ruia locuitoriT romini IT ziceau Craig", cum i-au zis si luY MihaT
Viteazul In lunile luT de stare in Ardeal. Craiul n'are drep-
tul de a i se jertfi legea. Acuma ins, la 1699, era imparatul, la
numele caruia inviad amintirT din povest1. Toata imaginatia po-
porului nostru a fost plink, de icoana Imparatulut Si astazr chiar,
carturarT cari umbla In redingote,, carturarT cari au toata. apa-
renta si toate elementele interne ce formeaza omul cult, la
singura notiunea de Imparat se emotioneaza. Dar cu cit mat
mult elemente din poporul nostru care au trait maT ales in con-
tact cu viata populara si fara voie all luat o parte din sufletul po-
porului In ele, puteafi fi dispuse sa se miste cind venia vorba de
Imparat. Si legea se da pentru Imparat !
Prin urmare era si motivul acesta cind se incheie actul UniriT
cu Roma. Dar maT erau multe. Alt motiv era tendinta instinc-
tiva, a until popor ale caruT puterT au crescut in toate dome-
niile, si in domeniul cultural, si intru citva, in unele partT, si
in domeniul economic, tendintele firestI ale aceluT popor de a se ma-
nifesta si in chip politic. Nimic nu poate impiedeca un neam
care dispune de avere si cultura de a avea o tendinta spre viata
politica, active,. Nu este nevoie de exemple, dar aceasta se vede
in fiecare moment. Ca este bine, ca este rag, ca, trebuie sa se
impiedece sau nu, este altceva, dar tine -sT inchipue ca poate sa
lase pe cineva a se impartasi de avere, de cultura, fara ca a doua
zi sa, ceara sa iea parte si la viata politica, acela se insala. Prin
 6

urmare poporul romin avea nevOia de a se manifesta in viata

politica, si nu se putea manifesta.
Pentru toate aceste cause s'a incheiat actul de unire, despre
care uniT zic ca, este un act de parasire a dreptului sad national
din partea poporuluT romin. Natiune" insemneaza in diferite tit- -
purl lucrurT foarte deosebite, si ceia ce e natiunea acum, natiune
etnografica, nu avea sens la 1700, cind in toata lumea natiune"
insemna alt lucru, insemna: natiunea politica, privilegiata. AstazT,
pentru ca o natie sa dovedeasca, altora ca exista. trebuie sa vor-
beasca o aril a, trebuie sa alba un trecut, trebuie sa, ajunga, a
represinta in forme superioare de cultura viata sa. Acestea sint
documentele unel natiunT. De aceia, innainte de a ne intreba :
sintem o natiune, sau nu ?. trebuie sa, ne intrebam : cultivam
limba noastra, sintem in stare sä represintam in forme propril
viata noastra ? Dupa cum vi s'o parea intr'un fel sau intr'altul,
veti da raspunsul la intrebarea data sintem sau nu o natiune.
Pentru filosofil francesi de ]a 1789, natiune" insemna un grup
de citeva miT de oamenl la dispositia cluburilor, cari vin si fac
scandal in parlament, cerind libertate, egalitate si fraternitate si a-
menintind cu cutitul ghilotin- el nationale francese. A ceasta e o
concepttune absolut infelioara si de o valoare istorica cu totul
relativa, de care nu n,e ocupam.
Pentru tot evul mediu si o buna parte a timpurilor moderne,
panat s'a ajuns la conceptda organica a uneT nattunT, pe care
nici acum 30 ° 0 a oamenilor de Stat n'o au de aceia fac di-
plomatia foe care o fac si ajung undo au ajuns , natiunea se
documenta prin privilegil. Unguril aveail privilegiul episcopa-
tului de Alba-Iulia, aveaU privilegiile for de nobleta, erail o
natiune ; Sasil aveati privilegiile lor de intemeietori, de descaleca-
tori orasenestI si satesti , erail o natiune ; Secuil aveail privi-
legiul for de aparatorT aT granitelor Carpatilor intr'o anumita
directie , erail o natiune. AT carte, al parte." NoT, ca sa avem

parte, trebuia sä avem carte". Actul de unire a fost o carte pen-

tru not. Intram printr'un lucru scris in viata natiunilor recunos-
cute de Imperiu. Si, intr'o taro care phna astazl pastreaza ceva
din principiile monarhiilor veaculul al XV-lea, actele acestea, pri-
vilegiile acestea sint de o insemnata valoare. Tot! domnil aceia
cari-si inchipuie ca este destul sa, aleaga pe un popa oarecare ca
Vladica pentru a face alcituri de dinsul viata politica a poporulul
 7

romin de dincolo, nu pricep nimica. Nu are decit sa fi ascultat

cineva zece lectinni de drept public unguresc pentru a sti cit do
mult drept medieval se gaseste in dreptul acesta, si, de oare ce
toti oameniI cult1 din Ungaria all invatat acest drept, felul for
de a judeca toate chestiunile va fi tot felul de vedere al oame-
nilor din veacul al XVIII-lea. Acolo este o tarn veche : nu se
judeca acolo cum se judeca aicT, la no', numal cu lucrurI scoase
din viata de astazi si din teoriile generale filosofice francese sail
din dreptul roman.
Prin urmare actul de unire se explica, se legitimeaza prin
aceasta tendinta de a se valorifica viata noastra, nationals pe
basa unor privilegil fara, de care intrarea in congresul natiu-
nilor ardelene era imposibila. Dovada, ca, asa era, ca acesta era
sensul, este ca, n'ail trecut decit 30 40 anT si s'a vazut un Via-
dica, Joan Inochentie Klein, care, ca membru al dietei ardelene, ca
represintant politic al poporului sail, a cerut crearea noiT natiunI
politico romine. N'a izbutit, s'a retras la Roma, a murit acolo ;
urmasif sal s'ati ocupat cu cladirT de scoli, foarte folositoare fara
indoiala, in care nu traia ins& decit spiritul seminariilor si co-
legiilor iesuite din veacul al XVIII-lea. Nu vreaa sa critic pe
Petru Pavel Aron, intemeietorul acestor scoli, care si-a gasit apa-
ratoriT saT intro oamenil de frunte ai Ardealului ; trebuien Scoli,
dar scoala nu foloseste prin clasele eT, nici prin mijloacole banestI
care stall la indemina, nicT prin programe, nicI chiar prin valoarea
tiintiftca a profcsorilor. Din punctul de vedere al unei naVuni,
scoala foloseste cit spiritul care se desface, cit sufletul care emana
din ea Iar din scolile luT Petru Pavel Aaron nu iesia niclun su-
flet decit iubirea pentru Dumnezed si pentru Imparateasa Maria-
Teresa, la moartea careia s'ail varsat lacrimi dureroase din par-
tea tuturor Rominilor.
Asa dar aspiratiile clerulul format dupa Unire nu s'ail realisat,
nicl in tabara units, nicT in tabara care so desfacuse, de Unire,
pentru ca fagaduielile facute de Austriacl nu se indeplinisera,
pentru ca, si supt raportul financiar si economic, si supt raportul
politic, vorbele ImparatuluT se dovediser& 4adarnice. Preotimea
noastra, ramasese In cea mar mare parte o preotime foarte sä-
raca, foarte inculta si aproape fara nick) Impartasire la viata
cultural& superioara, insufletita de un ideal. Ce-am folosi data
am zice aide', cind mil de documente ar rasari din toate par-
 8

tile ca sa ni dovedeasca adevarul ? Un popor se ridica, nu prin

ascunderea pacatelor sale, ci, din contra, prin recunoasterea lor,
si, cu cot va fi mai dureroasa aceasta constiinta, cu atit va fi mai
puternica tendiuta:de a 1ndrepta starea de lucruri care s'a vazut.

Avem o sumedenie de acte referitoare la preotimea romina

prin aniT 1760-1770, cind a fost crisa Bisericil ortodoxe, cind
s'a pus intrebarea : Guvernul ardelean va permite oare exis-
tenta unel Biserici romanesti ortodoxe aicT, fie in organisarea
veche, fie numai ca un episcopat ? Natural, s'a zis din partea
administratie!: No! am fa,cut o Biserica, una singura; am insta-
lat-o Intr'un coltisor din Fagaras ; poate ca pe urma s'o mutam
la locul dorit de no! §i cu veniturile curgind din tesaurul Impa-
ratesc, la Blaj ; Biserica romina 10 va avea forma eT ierarhica:
una, ma! multe nu. Austria era foarte bucuroasa de faptul a-
costa. Preotimea unity putea sa aiba legaturi cu catolicismul
maghiar, cum a 0 avut, cum, din nenorocire, mai are §i acum,
de multe ori prea puternice, caci astazi este vorba sa participe
preotimea noastra la congrese catolice ; data ins& se formeaza
o Biserica romina ortodoxa, ea va avea legaturi, nu cu lumea
catolica maghiara, nu cu lumea oficiala austriaca, nu cu Tyrnau,
cu Buda si cu Viena, ci cu Principatele romine, §i erau prea
mul0,mit,i cirmuitoril austriaci a! Ardealului de faptul ca vechile
legaturl Intro Biserica ardeleana §i Biserica Teri!-Romane§ti §i a
Moldovei fusesera rupte, ca Vladicil nu se mai sfintiall la Bu-
cure§ti, ca, nu ma! veniaa de la noi caAile de slujba si 1nvata-
tura dogmatics, ca once pas care s'ar fi Mout dincoace de Car -
pat!, ar fi putut sa, fie interpretat, din punctul for de vedere, ca
un act de tradare, In acela0 timp religioasa, pentru ca se mer-
gea la schismatic!, §i. politica, pentru ca se mergea la Turd-
Deci, In anil ace§tia de crisa, In can preotimea noastra de legea
veche se lupta, pentru a avea macar un episcopat, and ail venit
§i misionari slrbl, §i mai bun! si ma! raT, In vremea cind lumea
ortodoxa se agita pentru crearea unel organisa0, avem o su-
medenie de documente din arhiva celuT d'intait episcop care
s'a dat pentru not ca §i pentru Sirbi! lu!, din Buda, Dionisie No-
vacovicT, acte pastrate in arhivele din Buda. Nu le-am tiparit,
cad unele din ele sint indecente. Viata acesta era atit de gro-
solana, lipsita, nu numai de bunacuviin0 religioasa, dar §i de once
 .e la 1780)
Braaov
-

Tirgul din Brasov (pe la 1780).

 9

bunacuviinta umana, incit nu se poate tipari ortce; multe se pot

numat intrebuinta in oarecare directie. Din actele acestea re-
sulta ca era o lupta, invier§unata intre popit uniti §i eel neuniti;
1st smulgeall bisericile unit de la altit, §i acela care lua biserica
de la cellalt o considera ca o biserica spurcata §i trebuia sa,
faca ceremonit pentru sfintirea et. Intre preott §i credincio§I dom-
niaa relatit care, adese oil, de o parte, nu puteaa servi ca exemplu
de decent& §i, de alta parte, nu erau o dovada de ascultare in
cele duhovnice§tI. Cutare preot era denuntat ca jowl, el sail
p reoteasa 14 cu catanele din sat, §i altele. Niel preotul unit, nict
preotul neunit insa, nu aveatl con*tiinta exacta a deosebirii dintre
unul si altul, nict unul, nict altul neavind o pregatire teologica.
Acesta era clerul de atuncY, de la 1780. Clerul acesta nu nu-
mat ca nu avea o valoare Inteun sens general, dar nu avea o
valoare nict macar relativa, fata de poporul nostru. El nu era in
stare sa, functioneze in calitate de conducator al poporulut ro-
min. Vett zice : dar Vladica §i canonicil lut de la Blaj ? Este vorba
de Vladica unit, national, nu de Vladica neunit, care era Sirb,
prin urmare nenational, §i care traia in imprejurarl de o tole-
ranta umilitoare. Linga, Sibiia, la Ra§inart, unde a fost inaugu-
rat monumentul lut §aguna, se vad incaperile uncle all locuit
episcopit ace§tia sirbl, trei la numar: locuinta aceasta e ca a unul
simplu teran, iar Curtea Vladicat se alcatuia dintr'un scriitor
care-t stria romane§te, fiindca el nu gtia, si un preot, dot, cari
stateall linga, biroul Prea-Sfintiei Sale. Niel nu era episcop de
ceva ; era, pe linga toate, §i episcop al Rominilor cari nu im-
bratd§asera confesiunea catolica.
Dar not ne gindim numal la lumea bogata, culta, cu legaturt
oficiale, de la Blaj. Lumea aceasta putea ea functiona la 1780,
in momentul criset, ca o lume conducatoare ?
Raspunsul este: nu. Ortodoxia are o multime de neajunsurt.
Preotul, traind incunjurat de familia sa, cu toate neajunsurile
acestei familit, poate sa nu fie de multe orT edificant, in anu-
mite imprejurari, dar lumea s'a obi§nuit sa, deosebeasca darurile
preot.e§tT, sfinte, de apucaturile preotului, lume§ti. Ortodoxia
noastra insa in ceia ce priveste clerul, are un mare avantagiu:
acest cler crescut §i trait in mijlocul mirenilor, acest cler care
este interesat in tot ceia ce priveste viata mirenilor, prin intro-
gul viitor al unel familif, de obiceiti destul de numeroasa, e cu
 10
multi maT potrivit peutru a juca o misiune nationala decit clerul
catolic. Clerul catolic pe basa traditiel romane, tinde, de la sine,
chiar cind este numal un cler unit, care primeste cdsatoria, de si re-
comanda celibatul si -1 impune canonicilor, sa se alcatuiasca in clasd,
in casts. Blajul avea zidurl de cetate, care nu se vedead. Atitea
initiative frnmoase ad plecat din Blaj : Ioan Inochentie Clain
a fost eel d'intaid aparator al drepturilor politice romanesti; ur-
masul sad a Intemeiat scoll care trebuiafl sa se desvolte maT tarzid;
mai apol, Vladica Maior a plecat cu lacramile pe obraz din pa-
latul episcopal; din vechiul castel de magnat ungur pe care 1-am
putea numi palat episcopal, a plecat in pribegie fiindcd, n'a pu-
tut apara pe deplin causa poporulul sad Dar in general viata
de acolo era o viata locala, o viata speciala. 0 viata locala, nu
numal In ceia ce priveste pamintul, in ceia ce priveste anumite
traditil, care se fixasera odata pentru totdeauna pe acel pamint;
legati foarte mult de o oficialitate, legati des`tul de mult de Roma,
acestf fiT de terani, acesti invatatori de fii aT teranilor, cari se
gram adiad la scoala din Blaj, eras prea putin terani ei insii pentru
ca in cugetul for sd, se poatainfiripa visul ardelean al naivilor si
simplilor, la 1780.
Aceasta era situatia clerului nostru in Ardeal. Pe linga acest
cler mai era o clasa care se ridicase, clasa intelectuahlor mireni.
Ea se ridicase, tara a face parte dintr'un cler sad dintr'altul, tot
din mijlocul teranilor si tindea sa se organiseze; era o clasa de
functionarl laid. Acum, din clasa de intelectuall mireni facead
parte si oamenl, cari purtaii, cu toate acestea, vesmintul preo-
tesc, dar cari read ajuns niciodata macar canonic!, necum
episcopl, si al caror punct de vedere era asa de putin fixat si
asa de putin interesant In fond, melt ei ad putut sa critice, fa-
cind parte din Biserica unita, cu cea maT mare asprirne defec-
tele acestei Biserici: casul WI Gheorghe Sincal si luT Petru Maior,
al Jul Samuil Clain, care, intr'un anume moment, a trecut aproape
de la Biserica unit& la Biserica neunita.
invatiatorii eel marl aT neamulul romanesc din Ardeal, de si
purtad haina preoteasca, fara care n'ar fi putut sä capete inva-
tatura si n'ar fi fost In stare sä desvolte o activitate culturala si
literara,pe care n'ad desvoltat-o laicii, de si acestia erad mai
independenti de traditiile bisericesti decit clericii,n'at fost nici-
odata in legatura prea strinsa cu ierarhia bisericeasca. El In-
 11

vatat la scolile din strainatate, undo nu batea numai vintul

ideilor religioase, si Inca maT putin al ideilor profesionale. tutorsi
in tarn, erau in legaturi cu Romini din aceia cari nu erau numal
Romini; II vedeau pe acestia alergind dupa functiuni laice, traind
ca niste dregatori aT Statulul cu o ocupatie laica.
In afar& de aces-a calugarT insa si protopopT, era decT o lume
mireana, care, negasindu-si rostul in viata, nationals a Rominilor,
ce nu era garantata Inca, prin recunoasterea noastra ca natie,
intrail In serviciul unui Stat care din ce in ce maT mult de-
venia interconfesional, pans sa ajunga nereligios si ireligios, si din ce
in ce maT mult devenia international din punctul de vedere german,
introducind limba germana ca limba de scoala, ca limba de Stat
fiindca limba represinta singura forma sufleteasca internationals In
care puteail trai deosebitele natiuni din monarhia habsburgica.
A trai in functiune de Stat pe vremea aceia nu insemna o
tradare fats de nat,iune. Ar fi asa ceva in timpul nostru, in care
se cere un act de renegare, pe care nicTun om nu poate sa-1
faca. Lipsa de interes pentru viata culturala a poporulul nostru,
schimbarea numeluT pretind o abdicare de constiinta. Cineva zicea
daunazi: la noT sint usile deschise, dar pentru aceasta trebuie
maT intait o pregatire, o prefacere, si aceasta este ]ucrul cel maT
gred pentru omul care are un suflet. $i acesta e casul pentru
cineva care, in imprejurarile de astazi, ar cauta sa, faca parte
din lumea politica ungara, ce trebuie sa fie o lume politica ma-
ghiarci. AtuncT nu era asa. Un functionar era un dregator al
ImparatuluT, un om al ImparatuluT, si, fiindca, teranul Insusi se
simtia al ImparatuluT. flindca Biserica insasi era a ImparatuluT,
el nu se desfacea din lumea ideilor fundamentals ale natiunii
sale.
Se gasiat atitia administrators, atitia judecatori mai tarzit
(Petra Dobra), cars, fara sa, se desfaca din viata nationals roma-
maneasca lndepliniat din bunavointa ImparatuluT si pentru folosul
Statulul imparatesc o anumita functiune. Nenorocirea Ens a era di
ace.; i oameni nu puteafc sa indeplineascd tin rol na(ional. i aceasta
se observa in cursul rascoalei chiar la unul din fruntasii lor, la
acela care putea sa se destineze si stiintei si vietii cultarale
maT mult decit oricare altul, la dr. Joan Molnar von Mlillersheim
(ceia ce nu inseamna decit Ion Morariu), care era oculist, vestit
doctor de °chi, care stia sa, dea leacurl spre a reda vederea bol-
 12
navilor de ochT, dar n'a putut reda orbilor politicl vederea inte-
reselor for reale.
Prin urmare nicT cercul acesta nu putea functiona national,
dind o aspiratie politics, bine definita. Tendintele instinctive ale
uneT natiuni sint de sigur cea maT gravy nenorpcire pentru acea
natiune care In anumite ImprejurarT este asa de nenorocita !nett
nu poate da, prin clasa el suprapusa, aspiratiunT superioare cul-
turale sad politico, ce trebuiesc neaparat date de dinsa, pentru a
asa-numitele clase inferioare nu slut capabile decit de a da o in-
terpretare pasionala, tragica, tendintelor instinctive catre viata
politica. El bine, s'a vazut in rascoala luT Horea aceasta manifestare
pasionala, care, afara de casurl extraordinar de favorabile, stim
bine la ce duce: duce la desastrul unel represiunl, la urmarile
de prigonire ale acestel represiunl. De aceia nu poate sa fie ni-
mic maT necesar pentru un popor decit a readuce, fie si cu sila,
clasa sa dominanta in margenile nevoilor nationale. Fortat tre-
buie sa fie adusa la locul eT, sail, altfel, clasa conducatoare sa,
fie inlocuita imediat prin alta, in legatura cu poporul, capabila
de a-1 intelege, de a-1 rcpresinta.

Rafninea decT clasa teraneasca, si atunci, dacA ne punem din

punctul de vedere al luT Nicolae Densusianu, teranii romini aveatl
la 1780 o nemultamire socials, atit de puternica, incit revolutia"
trebuia neaparat sa se indeplineasca. Si, al doilea, de care ce
apasatoril apar in rindul Intaill ca MaghiarT, cad SecuiT re-
presintail numaT o populatie de granita,, iar Sasii erafl locuitorl
din orase, cari aveall si domeniile for agrare, dar pe dinsele Ro-
miniT aveall o viata cu mult maT buns, decit pe domeniile aris-
tocratiel ungare,ei bine, miscarea contra tiraniel fedale, ridicarea
serbilor Impotriva domnilor usurpatorl a! paminturilor, trebuia
sa se manifesto de la inceput cu un caracter national bine de-
finit.
As recomanda, pentru tine vrea sa inteleaga miscarea luT
Tudor Vladimirescu de la 1821, incunjurata de atitea legende si
interpretata intr'un chip national" atit de putin inteligent, sa
studieze miscarea luT Horea, si, pentru tine ar vrea sa inteleaga
miscarea lu! Horea, s'o studieze pc aceia a lu! Tudor Vladimi-
rescu. Iar, pentru tine vrea sa le inteleaga mai bine pe amin-
doua, sa, studieze toate miscarile populare ale Rominilor din Ar-
 13
deal, si Inca miscgrile terane§ti analoage din vremile corespun-
zgtoare la alte popoare,cum este mi§carea Sirbilor Impotriva
unel anumite oligarhiT otomane, far nicT de cum Impotriva Sulta-
xmluT, care a rgmas pang la sfirsit foarte respectat de rAsculatT.
Ca sg, Intelegem mi§carea luT Horea, trebuie sg, ne gIndim decT
intaill la deosebitele mi§carl prin care poporul romin a dovedit
In timpurT deosebite aspiratiile si nemultamirile sale.
NoT avem Innainte de veacul al XVIII-lea doug marl mirgrI
tergne§ti In Ardeal §i pgrtile. ungure§tr vecine. Una este aceia
de la sfirsitul domniel regelui §i Impgrat Sigismund, cealaltg, mi§-
carea luT Doja, la Inceputul veaculul al XVI-lea, care, de §i era
condusg de un Secuill, de §i avea in fruntea sa o multime de 6-
lemente strgine, cuprindea §i o mare parte de RomInT, §i in
legaturg cu aceasta am putea puns §i mi§carea, ceva maT
tarzie, a luT Ioan cel Negru Tarul Ivan".
Jatg, ce sint aceste mi§carT: La sfirsitul domniel lul Sigismund
So poarta o luptg invier§unatg, Impotriva Turcilor Pe vremea a-
ceia o mare parte din teranii rominT era §erbI, dar trgiati In
anume locuri alt,iT, cari se ggsiati Intr'o situatie de independentg,
de important& militarg, §i, supt raportul moral, aveall toate ele-
mentele suflete§tT, de mIndrie care derivg, dintr'un rol militar
Indeplinit zi de zi; eratl a§a-numitif castrenses sail iobagiones,
iobag Rind atuncT un titlu de cinste.
Pentru fnlaturarea acestei primejdiT turcest1, pgrtile apusene
din Ardeal capgtasera o organisatie specials. Era Inca apropiata
vremea cind din mijlocul acestor functionari militarT al claseT
de terani romInT se ridicaserg cel doT Hpnyady, Joan si fiul
sail Matel Corvinul, cari, RomInT, si-all parasit ceva din ca-
racterul for national ca sä joace un rol politic, maT Intgiti, in
Ungaria §i, apol, un rol universal In vista lumiT, luind rolul de
aparatorT aT cre§tingtgtiT Impotriva Turcilor. Atunci, la sfirsitul
domniel lul Sigismund, erau elemente care puteall sa rgscoale pe
Romini. Este totdeauna periculos pentru o cirmuire strains, sail
pentru o apgsare socialg, cind In natia sail class apasatg exist&
maT multe grade: totdeauna acela care se gase§te Intr'un grad
inferior tinde ss aibg locul aceluT care sta In gradul superior luT.
0 parte din Romini era liberl, puteau sa dea capetenif impotriva
Turcilor, puteaa sa ajungg, uniT din eT guvernatorT In Ungaria,
 - 14
putead sa hotarasca pe care frunte va sta coroana ungara, si
atuncI se intrebad cellaltl: de ce eI da si nol nu ?
Al doilea, nicTun popor nu 'Amine fara constiinta ca un Stat
se sprijina pe dinsul, si yin anume ocasiT cind el o poate cons-
tata. Starea sufleteasca a teranuluI nostru in momentul de fata
vine din faptul ca a cap .tat credinta cum ca Statul romin, con-
servarea §i Innaintarea lul, se razim& pe umeriT lul, si aceasta
credinta produce starT sufletestI cu urmari incalculabile.
Apo! gasim pe RominiT ce ad luptat supt Doja Secuiul, care
a fost invins, pus pe scaunul inrosit in foc, cu coroana cea de
batjocura §i de tortura pe frunte. De ce atunci, si nu alta data.
s'a manifestat iara§l tendinta aceasta revolutionary la RominT?
Raspunsul este foarte usor. Pentru ca in vremea aceia armatele
ungare erad amenintate in fiecare moment de TurcT, pentru ca
se facea apel la elementul popular spre salvarea acestor ar-
mate. Atunc! oamenil §i-au dat din nod saga, c& soarta StatuluT
se razima pe umeri! for §i §i-at pus din nod intrebarea: de ce
noT sa fim inteun fel si ceilalt1 sa fie intealttel ? Si eT si -au
reclaniat valoarea politic& pe basainsemnatatiT for reale in viata
Statulu! §i pe basa situatieI privilegiate acordate unora din eT,
pentru serviciile pe care totT le facead sad erad in stare s& le
faca.
S'a ajuns apol la epo,ca aceia de lupta pentru Ardeal, care
tine de dupa 1550 pana la jumatatea veaculu! al XVII-lea.
Acum, Inca din vremea luT MihaY Viteazul, care a intrat in Ar-
deal ca domn, un Inceput de rascoala teraneasca s'a produs,
OrTunde trecea MihaT, lumea satelor se ridica, taia drumurile si
ardea castelele. MihaT Viteazul Insa,'cu o lealitate perfecta fata
de Imparat §i cu o constiinta deplina a datoriei sale fatal, de in-
treaga populatie a unel terl care i so supusese, a impiedecat a-
cest proces.
Dar, maT tarzit, cind Gheorghe al II-lea RAlkoczy cade victima
a Turcilor, cind el aseaza in loc pe un Romin, Acatdu Barcsai, pe
care pana la sfirsit adversaril sal politicT 1-ad tratat cu cuvin-
tul de batjocura de Valah", in momentul acela teranil au fost
iarasT solicitatI sa lupte de o parte §i de alta. Si ad luptat.
Iar in sufletul poporuluI s'a intarit constiinta de valoarea sa
politica.
A ma! trecut vreme : ad venit AustriaciT, §i impotriva for s'a
 15

ridicat elementul calvin, elementul unguresc. A tost rgscoala

WI Francisc Rakciczy, care a stirnit masele populare ungare
pentru causa independentei maghiare in Ardeal si comitatele
vecine, causa pe care instinctiv o simtiad ca, este a lor. S'a
dat o luptg Indelungata, la care au participat, cum o recunoa§te
toata lumea, in foarte larga masura si Rominil. Si steagurile cu-
cerite de Rominil acestia se pastreaza §i acum in cutare bisericI
maramuresene, steaguri smulse de la du§man in luptg dreapta.
Si aceasta, agitatie razboinica, fara succes, n'a Minas Insa §i
MIA urmari.
Si acum incep turburarile in contra Uniril, acute din neghiobia
Guvernului austriac, care a lasat pe loan Inochentie Clain sa
cad& fata de intrigile Ungurilor. Pe end era posibil ca Rominii
sa aiba o viata politica a lor, concentrate in minile episcopului
unit, care atirna mai mult decit orlcine de Austriaci, stapinii
terii au facut formidabila gre§ala de a laza ca episcopul unit
sa se inchidg In lumea sa bisericeasca de la Blaj, crezind ca in
felul acesta misiunea politica pe care el o parasia nu va fi re-
luata de nimen!. Si, atunci, el neputind s'o lase claseT intelectua-
lilor laid, a luat-o adincul natiei, ail luat-o masele populare, ceia
ce nu prevedeau Austriacil. in luptele acestea, cete intregi tera-
nesti incunjurad pe cite un predicator in folosul vechil traditiT or-
todoxe. Popa Visarion Sarai a tirit dupa sine intregi naultimi de
terani si, dupg ce se ispravia in fiecare sat lupta religioasa, te-
ranii se sirntiai1 pregatig pentru o alta luptg, de alt fel. Cad
omul nu se specialiseazg pentru o singura luptg; data este odata
preggtit pentru una, cind va veni ocasia, va §ti &all intrebuin-
teze preggtirea cistigata §i pentru alta.
Si nu e numal atit. Intr'un moment Statul austriac, foarte
strimtorat, neavind fortele militare necesare ca sa, tie piept, pe
de o parte, innaintgril PrusieT in Germania §i, pe de altg parte,
revan§ei turcesti dincoace de Carpati, a cautat forte militare
ieftene. Statul eel mai lacom, condus de contabilI perfect,I aT va-
lora fiscale si militare a supusilor sal, a fost Statul austriac.
Apelul la Romini a fost insa o lipsa de inteligenta din partea ad-
ministratiei austriace, o lipsa de inteligenta mai mult decit de
orinduiala. Un Stat care nu represinta o natio avind tendinte spre
progres, un Stat care avea de aparat teritoriT atit de intinse si,
pe linga aceasta, si prestigiul coroanei imperials, un astfel de
 16
Stat, care Intelegea sa joace un rol a§a de mare cu mijloace
umane, mai ales cu mijloace morale umane a§a de putine si cu
mijloace financiare a§a de mult intrebuintate, trebuia sa, se adre-
seze, In ultima instants, la populatde. Ceia ce a salvat tronul
MarieT-Teresel as fost cetele acelea de Talpasi, de Croati, de Un-
gurT, care Incunjurati cu anarhia for zburdalnica tronul in pri-
mejdie al reginel ungare. Si maT departe s'a cautat aceasta In-
trebuintare a natiunilor supuse pentru scopurile monarhieT, §i
atuncl s'a treat institutiunea granicerilor. S'ad alcatuit granicerT
pe linga SecuT §i pe linga SirbI, cari §i de maT innainte erail
alezatT In numar mare pe paminturile Habsburgilor, cu privilegil
foarte Intinse, ca sa joace un rol militar.
Si, anume, s'aa tacut trei marl grupe de graniceri romini: un
grup care avea de aparat hotarul catre Tara-Romaneasca, por-
nind de unde ispraviail SecuiT, din imprejurimile Brasovului, §i
Intinzindu se pana in Cara Hategulul, pana la Portile-de-Fier. Si
astazT, n'are cleat sa cutreiere cineva sa tele din vecinatatea Si-
biiuluT, ca sa observe In cultura §i in apucaturile oamenilor, in
situatia for economics, culturala §i bisericeasca, urmele acesteT
organisari grarlicere§ti. Cad graniceril erau soldatl, dar stateau
acasa §i totu§i el puteail sa, fie intrebuintati in orice moment;
cu alte cuvinte, un lagar permanent, care ducea In imprejurarT
obi§nuite viata teraneasca.
Al doilea grup de graniceri pornia din regiunile de catre Mol-
dova, tot de unde ispraviaa SecuiT, la Nord, §i se Intindea pana
In vecinatatea MaramurapluT. Erat, intro alto multe, acele sate
care ail fost botezate de administratie cu numele latine din for-
mula, simpatica, Doug,: Salve, Romuli, Parva, Nepos.
In sfir§it era si un grup militar de dragonT, de cavalerT, ras-
pindit Intr'o multime .de locurT.
Organisarea aceasta granicereasca a avut pentru poporul ro-
manesc exact acelasT efect pe care-1 avusese chemarea la lupta
impotriva Turcilor la stIr§itul domniel lui Sigismund, apol In
urma luptel de la Mohacs, si, in veacul al XVH-lea, In momen-
tul crises ungare. Oamenii ate alergat bucuros de pretutindeni si
s'ati Inscris supt steag. De o bucata de vreme, nicl nu maT era
nevoie, dar tot veniail din toate partile, cu vecheafurie credin-
cioasa a neamulul. In general rascoala lui Horea prinse o suma
de teranT de ace§tia, cari mergeati la cutare sate cutare colonel,
 17

pentru a-1 ins, rui si inscrie In rindurile granicerilor. Miscarea era

odata determinate, si teranii IV dadeail seama ca eT pot fi si
altceva decit ce fusesera mai innainte. In zadar li se spunea ca
este de ajuns, In zadar observasera oficialil marimea primejdieT;
miscarea pornise, si tine -si inchipuie ca poate O., dea drumul za-
gazurilor, sa porneasca valurile unui popor, fara ca aceste valurl
gill cheltuiasca toate puterile de mult acumulate In ele, acela
null da seama de marile fenomene populare.
Ce ar fi putut sa scape principatul ardelean, asupra caruia era
Indreptata aceasta furie teraneasca ? Doar un mare razbohl impo-
triva Turciel sail impotriva Rusiel. Dar n'a lost. Si oprirea aceasta
a lasat Intregi puterile, care au trebuit sit-0 caute drum in alto
parte.
Aceasi a era starea clase! teranesti In ajunul revolutiei lu! Ho-
rea. 0 parte din terani erail iobagi si doriail sa nu mai fie, fiindca
vedeail pe altif ca erail, sail mai liberl, pe paminturile sasesti,
sail fiber! cu totul, in schimbul unel anumite plati in ban!, pe
pamintul StatuluT, pe domeniul erariulul Imptiratesc, pe end atitia
erail in sfirsit liberate In calitatea for de graniceri. CIA can fusesera
Tiber! totdeauna supt administratia austriaca, care, cu toate de-
fectele el le vom vedea , garanta intru citva pacea, li-
nistea, erail terani privilegiati, gata sa se puie In fruntea uner
miscall pornita de la tovarasii for de ocupatie si de viata ru-
rala, mai nenorociti si mai multi decit ei.
 II.
imparatul si riscoala lui Horea.
In cercetarea Imprejurarilor revolutionare din 1784 s'a comis
greseala istorice, foarte simplista, care s'a comis si fats de misca-
rea luT Tudor Vladimirescu, de a vedea in acest fenomen un act
de ridicare socials, cu constiinta de clask, si cu tendintk natio-
nalk, venita dintr'o constiintk generals.
Natural a este foarte comod se se presinte lucrurile asa, Tusk
evenimentele istorice de obiceiti ail cause mult maT complicate
si aspecte mult maT tulburl, mai nelamurite de cum crede
cineva. A fost qi asa ceva, dar nu numal att.
Pe de altk parte, In judecarea miscariT acesteia a luT Horea
s'a maT savirsit si greseala, care este In legaturk cu o anumita
directie politick permanents in viata RomInilor de peste muntT,
si astAzi poate fi In legktura cu forma cea mai recent pe care
o Infatiseazk aceasta directie. RomIniT de peste munti al tinut
totdeauna la Imparat, sail, cum se spune In termini maT fami-
liarT, la dragutul de Imparat" '.
In legaturk cu aceasta iubire exclusive, plink de incredere, de
adoratie catre Imparat, care era un fel de continuare a Impk-
1 V. plingerea episcopulul Grigorie Maier (Maier) pentru moartea Mariel
Teresa (3 Decembre 1780): fostu-ne-ail adevArata impArAteasa, dara ni -au
fost adevdratA gi maica... DAruitu-ne-ail $i pre noT, nevrednicii, cu toate a-
cestea ce vedeti in Blaj gi aiurea prin tad.; fAcut-ail acum nu de mult acolo
In launtru In cetatea Beciulul pe sama neamulul nostru un Coleghium mi-
nunat si biserica mai minunatA decit aceasta din Blajul nostru". Se amin-
tesc fundatiils din Sibiiu, darea de odajdil, suma lasata pe patul de moarte
pentru saracil romini (s'tudiZ fi doc., XII, pop. 292-3, no. xxun).
 19

ratilor romani de odinioark a ImparatuluT din basme, povestea,

atit de interesanta de la un capat la altul si tragica la sfirsit,
a lui Horea si a tovarasilor sai de rascoala se infatiseaza cam
asa:
A fost cindva un Imparat bun si nista UngurT ill. Si Impara-
ratul acesta bun,de altmintrelea ca tots ImparatiT, cari au fost
si pot sa fie, Imparatul acesta era gata sa acorde Rominilor cele
mar largT concesil politice. Din nenorocire eratt Unguril ral. Te
Intrebi data Imparatul bun este facut pentru Unguril rai sail
Unguril Ili pentru Imparatul bun. Eil cred ca si una si alta.
Ce ar face UnguriT rai data n'ar fi Imparatul bun ? Ar fi revo-
lutie. Si ce ar face Imparatul bun data n'ar fi UnguriT raT ? Ar
fi dreptate nationals. Si, cum nu intilnim nicT revolutie, nicT
dreptate nationals, atunci trebuie sa ajungem la conclusia aceasta
ca, in adevar, pentru Imparatul bun all fost facutT UnguriT rM
tot asa de mult pe cit pentru UnguriT raT a fost facut Impara-
tul bun.
Va sä zits Imparatul Iosif al H-lea, pe care toata lumea 11
cunoaste, din rolul pe care 1-a jucat in istoria universals, ca un
iubitor de popor, un dusman al tiranieT de class, un prieten al
serbilor, un adversar al privilegiilor istorice, un rationalist filo-
sofic dupa moda veaculuT al XVIII-lea, In sensul luT Voltaire,
Rousseau, Diderot, Imparatul Iosif al II-lea, care a provocat o
nemultamire generals in toata ungurimea si o nemultamire spe-
ciala. in Terile-de-Jos autonome, flindca era revolutionar In son-
sul acela de a ridica pe ceT de jos sus si pe ceT apasatt de-asu-
pra apasatorilor, pe ceT cari dupl, ratiunea politica trebuiad sa
insemne ceva, fats de aceia cari insemnail ceva numaT in pu-
terea forte! politica, el, bunul si dreptill, a vrut sa faca, acelasT
lucru si In Ardeal. Ell spun povestea. Si atuncl s'a Intim-
plat ceia ce se Intinnplase si pe vremea luT Joan Inochentie Clain.
Pe vremea aceia Imparatul daduse ce putea fi mar pretios, din
minile sale: diplome. Cite diplome n'ail primit ceT de dincolo, din
Ardeal, si tot nu s'ai'l saturat pans acuma, nu-sT poate inchi-
pui cineva! Va sa zica, Imparatul daduse diplome, daduse epis-
copilor romInT lanturi de aur, daduse titlurf de consilier impe-
rial; deschisese usile dietei ardelene lul Clain 1nsusT. Imparatul
admitea ca acest represintant at Rominilor sa, tears pentru na-
tia sa egalis-trea nationals, primirea la privilegil, impa'xtasirea de
 20
situatiT maT ridicate, ca si celelalte natiunT. Era liber Ioan Ino-
chentie Clain sa apere interesele poporulul sari In Adunarea ar-
deleang ; nimenT nu-1 impiedeca, si chiar, dacg ar fi biruit el, ar
fi primit felicitarT din partea Curti'. Dar pentru ca el sg poata
birui nu-T eratl de ajuns puterile luT. E Intocmai cum aT des-
chide usile pesteriT lupilor pentru un miel ampitios ! Mi-
siunea aceluia care a deschis usa nu este sä stea de-o parte si
sg vadg cum se descurca mielul cu lupiT ca sa-T presinte felici-
aril° sale cele maT cglduroase In casul cind i-ar minca pe totT,
sail condoleante din adincul inimiT sale dacg s'ar Intimpla con-
trariul si lupiT ar porni eT sg-1 manince. Aceasta era Insg situa-
tia VladicaT romanesc. Sint persoane care -s1 inchipuie ca Viena
nu este inteligenta astgzi sail ca n'a fost inteligenta altg data.
Viena a fost totdeauna foarte inteligenta. A avut tocma1 inteli-
genta ce-1 trebuia pentru natiunT mal putin inteligente sail care
still mai putin sg se foloseascg de inteligenta lor. Foarte inteli-
genta Viena! Inteligenta fiindca stia foarte bine ca tine va iesi
din dietg nu va fi natiunea maghiarg, umilita fat& de cealaltg
natiune, ci bietul caingar roman, care abia stia nitel ungureste,
care invatase o latineasca de seminariu, care avea ideile poli-
tice pe care le putuse capgta in eel citIva anT de zile de invg-
t,atura la o vrista innaintata si care gasia in jurul luT numai
dusmanT si nicTun prieten. Clain, nereusind, a plecat la Roma,
unde a si murit. Ce-1 priviall insa pe Imparat lucrurile acestea ?
El era Imparat pentru toate natiile din Imperiul sal Ca unul
din aceste meine Volker" n'a putut sa, izbuteasca -, regretabil,
dar nu era nimic de fgcut. Baca acest lucru s'ar fi intimplat si
dupg trecerea de o jumatate de veac cu teraniT din Ardeal, Im-
paratul ar fi cautat sa-f indemne la luptg si ar fi pindit ceasul
chid sa poata aplauda victoria lor. N'ail izbutit; natural, as tras
eT consecintele. Dar, tragind consecintele invinsiT, Imparatul ra-
minea totusT in lumea luT superioarg, facgtor de dreptate, jude-
calor fara partenire intre deosebitele natiunT, deosebit spriji-
nitor al causelor populare, a] celor saracT si nedreptatitT de pe
lumea aceasta.
Aceasta este legenda, care se mentine cu indaratnicie, si in
contra careia ma inscrid de la inceput. Cred ca voill dovedi ca
lucrurile n'aU fost tocmal asa, ca, unde a fost bunavointg, n'a
fost in acelasT timp si actiune in sensul acesteT bunevointe si
 21

ca, din aceasta unire a unei bunavointl, pe care o admit ipo-

tetic, cu lipsa de actiune, ail resultat intro a! no§tri Incurca-
turI maT marl decit data n'ar fi fost nici bunavointa.

Dar, pe de alta parte, ma Intreb: data aceasta bunavointa

exista intriadevar, Imparatul avea motive s'o manifesto prin cu-
vinte ? Ca sa raspundem la aceasta Intrebare si ca sa nu maI
silim, tine §tie, pe altI terani in viitor sa umble tot a§a cu hir-
UT Imparate§ti, adevarate sau nu, si cu. cruel blagoslovite de la
Viena, spre a termina pe roata, pentru aceasta este bine sa
urmarim politica austriaca in Ardeal Inca de la inceput.
0 gre§eala foarte obi§nuita este aceia de a vedea toate Sta-
tele, toate autoritatile, toate Guvernele supt raportul forme! for
politics, fie si supt raportul forme! for nationals, supt raportul,
une or!, §i al forme! for culturale, si nu din punctul de vedere
al esentRI lor. Findca Intro un Imparat §i alt Imparat, Intro o
monarhie si alta monarhie, intro un Stat european §i alt Stat
european in once epoca, este o foarte mare deosebire. Numele
nu sinJ, acolo ca sa ascunda, lucrurile, ci, din potriva, ele ingaduie sa
infrlegern lucrurile pe care le reptesinta. Cuvintul, cum s'a maT zis,
este facut une or! §i ca sa, ascunda ideia, ca s'o faca adese ori u-
WA; dar orlcine vrea sa inteleaga lucrul, trebuie sä inlature acest
cuvint, care este tine orI o forma fara legatura neaparata cu
marfa pe care o represinta §i maT ales cu calitatea marfa, §1
trebuie sä vada co Insemneaza marfa InsasT care se vinde de
fapt, or! care sta In pravalie.
Prin urmare ca sa intelegem istoria politico! romane§ti in Ar-
deal timp de aproape 100 de an!, trebuie sa ne gindim la in-
ses! principiile politics ale puteriT austriace. In veacul al XVIII-lea
existall maT multe monarhil in Europa. Monarhiile acestea sa-
manail in aparenta, n'aveall insa acela§1 fond, cum nu aveall
aveail aceiasI origins §i, deci, nu puteatl sa aiba aceiasi directie.
Cutare monarhie ajunsese sa represinte o natiune far& sä fi ple-
cat de la cerintele nationale; ajunsese sa fie echivalenta, In ceia
ce prive§te rasa, limba, sufletul locuitorilor, cu o natiune. Nu na-
tiunea francesa a Intemeiat monarhia luT Ludovic al XI-lea §i
a luT Ludovic al XIV-lea, dar la capatul acestel monarhiT fran-
cese, la stir§itul veaculuT al XVIII-lea, la falimentul absolutismu-
luT, de §i natiunea se ridica impotriva acesteT monarhiT, ea re-
 22
presinta, in ceia ce priveste calitatea national& a sup usilor sal,
aproape in intregime natiunea francesa. 0 persoana, o familie,
prin urmare o dinastie pot sä creeze anumite forme politice cu
anumite tendint?e, insa de la o bucata de vreme se substituie
tendintelor pe care le-a0 avut eT, tendinta care se desface din
lucrurile insele. L'homme propose, Dieu dispose." L'homme
propose", de sigur, dar acel Dumnezeil care dispune sint condi-
tiile inexorabile pe care de la o bucat& de vreme izbuteste a le
impune, a le face sä biruiasc&, realitatea.
Anume monarhii au putut de la o bucata de vreme sa repre-
sinte interese econornice in rindul Intahl: Monarhia englesa. Sta-
tul la inceput n'a avut ins& tendinta economic& pe care ajunge
s'o aiba pe la jumatatea veaculul al XVII-lea si care represinta
in rindul intaiU nevoia de acaparare a tirgurilor marl ale glo-
bului, de dominatie asupra Oceanelor si Marilor lumil intregi,
de avint si de triumf al uneT rase supt raportul procluctiei si
schimbulul marfuril or.
Si in monarhia francesa, pe ling& motive nationale, se mai
Intilnesc si alte motive care o sustin si o legitimeazA in ochil
omeniril. 0 legitimeaza chiar pe vremea lul Ludovic al XIV-lea,
si legitimarea continua si supt Domniile cele din urma. Motive
ca: necesitatea culturil francese pentru stratele de sus ale spiritu-
lui" ca si ale nasterii, culturl care capata un caracter general
european si patrunde pretutindeni. Astfel iata o monarhie, care,
treats pentru scopurl egoiste, de persoana safi de familie, ajunge
sa aiba un sens national si cultural, cum monarhia, feodala ca
origine, din Anglia ajunge sa aiba, un sens economic.
Dar Austria, monarhia habsburgica, a avut ea vre-odata, fie
un sens politic, national, fie un sens economic, fie un sehs cul-
tural? Raspunsul este: nu. Ca sa represinte natiunea german&
a trebuit sa apara, in veacul al XVII-lea si mai ales In veacul
at XVIII-lea, o noun formatiune politica; a aparut Prusia, care este
in lupt& cu Casa de Austria, impotriva vointii chiar a dinastiel
tatal lul Frederic-cel-Mare era un credincios iri serviciul Habs-
burgilor, dar necesitatea lucrurilor impotriva vointei dinastiel a
facut ca Prusia sa joace un rol dusman Austriel, pe care apol
a putut s'o si inlature din confederatia germanicA. De atitea ori
Austria a incercat sä joace rolul de represintanta a poporulul
german, dar n'a izbutit. A incercat o ultima oars in timpul raz-
 23

boiuluT CrimeiT. Supt pretext ca ea infatipaza, poporul german

§i ca, poporul german e in Alin Drang nach- Osten" §i ca, drumul
pentru aceasta e pe la Dunare, §i Principatele IT stateati In cale
aicT, a vroit sa treaca peste noT. A socotit Insa Ma poporul
nostru, care a ramas in fiinta, pentru ca, noT sintem cu radaci-
nile aid, pe cind ea intindea numal asupra acestor locurl ul-
timele ramurT ale ambitieT sale; cum se ridica o ceata la ra-
saritul soareluT, asa s'a risipit §i ceata, austriaca la rasaritul
soareluI culturiT noastre.
Sens national n'a avut, astfel, monarhia austriaca. Numal In
Insusirile luT aparente Iosif al II-lea este un German, intru cIt
poate sa fie cineva German In veacul al XVIII-lea, cind deosebirile
nationale nu erail atit de lamurite... Daca voiti, fac o concesie:
este maT german Iosif al II-1,ea decit Frederic al II-lea. Iosif vor-
beste frantuze§te maT prost, fiindca a cetit maT putina, litera-
tura, francesa, fiindca nu are, ca Frederic, o lume intreaga de
comensall francesT si de parasitS francesi in jurul luT, fiindca n'a
Intemeiat nicTo Academie cu limba de comunicatie francesa,
fiindca n'a jignit de hatirul eT pe nicTun scriitor german, cum
obi§nuia sa fa ca totdeauna Frederic. El este German, vorbe§te
nemteste, mama luT, Maria-Teresa, era o gospodina germana ti-
pica. El a fundat doar scoala laica de limb& germana pentru
toate provinciile ImperiuluT sail Si scoala aceasta s'a Intins in
dauna §coliI de limba latina a cleruluT catolic, pe care nu-1 putea
suferi, de §i nu era indiferent in materie de religie. S'a maT In-
tins §i in dauna §coliT ungure§tT Incepatoare, §i se putea intinde
foarte bine §i in dauna §coliT romanestI a calugarilor de la Blaj
si din alte partT. NumaT, data se uita, cineva bine la aceasta,
§coala germana, poate vedea a ea nu insemneaza nimic national
german. Limba germana este pentru dinsa ceia ce era limba ro-
mana pe vremea luT Traian, care era originar din Peninsula Ibe-
ria, §i colonisa Dacia cu ce-I cadea in mina, aducind acolo pang,
§i pe Idumeenl. German& era limba de guvernamint, singura
limba prin care se putea realisa §i mentinea unitatea. $i limba
anasta era menita sa, Inlature si limba until popor nabadaios
cum Sint UnguriT §i A, Impiedece, in vederea tine §tie caror
scisiunl ce ar putea sa se product,, ridicarea limbilor nationalita-
Vlor necultivate Inca, precum eram noT! A Intrebuiritatvom ve-
dea-o§i pe Gheorghe Sincal in calitate de pedagog. Dar, Inca odata,
 24

Intinderea acestel miscarr culturale germane nu insemneaza ca

natiunea germana represinta pentru el un suflet german. El nu
s'a gindit nicrodata la acest lucru. Si, data s'ar fi gindit, 1-ar fi
combatut, pentru ca lul IT trebuia numal Statul, proprietate a
SuveranuluT, si natiunile IT eras in unele casurr indiferente si in
cele mar multe casurf protivnice. El n'a inteles nicrodata ca Ro-
mina sint o natiune. Niel nu void sa, 1nteleaga asa ceva, nici nu
antra in calculele luT ca, exists o natiune romina, ci vedea nu-
mar supusl de limba, romina [Ana vor invata nemteste. Si era de
dorit ss Invete nemteste, si nici nu se putea ca el sa fie oa-
menT pana nu invatat nemteste.
Dar prin raspunsul pe care 1-am dat la intrebarea data mo-
narhia aceasta a Habsburgilor supt Iosif al II-lea represinta o na-
tiune, am dat si raspunsul la Intrebarea cealalta: avea aceasta mo-
narhie o menire culturala ? Raspunsul este: nu. Nu raspindind limba
unui popor face cineva cultura, ci ajutind spiritul care se des-
face din acea limba. Ce, oare faceaq invatatir Renasterir in vea-
cul al XV-lea propaganda latina prin faptul ca er vorbiail limba
latina ? Sail facea propaganda elenica Melanchthon cind se caznia
din rasputerl sa scrie o scrisoare in greceste, pe care n'o pot
ceti astazi Grecil din Constantinopol fara sa zimbeasca ? 0 limba
nu poate trai cu adevarat in afara de nationalitatea din care
deriva.
Prin urmare nici misiune culturala nu avea Austria aceasta,
care intrebuinta limba germana ca o limba de dominatie. Atunci,
poate misiune economics? La misiunea economics s'a trezit
Austria foarte tarzid, si aceasta nu din causa incapacitatir de a
intelege asa ceva din partea persoanelor care au condus-o. Este
adevarat ca Austria n'a avut un Colbert al sail,n'a avut econo-
mistl cari sa se poata pune alaturr de economistir englesi, in
timpul cind economia politica era un monopol anglo-frances. Dar
Austria nu poate represinta un curent economic particular si o
formatie pe basa acestuT curent si din dour alte motive Era
atit de pestrit alcatuita aceasta monarhie, Inca era imposibil ca
in ea sä se produca o miscare economics unitara. Este asa de
curioasa, de fara sens alcatuirea monarhiel austriace supt ra-
portul economic, pana in zilele noastre, Inca o directie econo-
mica unitara n'az'i fost in stare eel din Viena, cu toate teritoriile
lor, s'o stabileasca nicT 'Ana astazi. Teoriile ac,tuale de dominatie
 25

economics in Peninsula Balcanica se lovesc de faptul acesta ca

jumatate de monarhie are anumite interese si alts jumatate alte
interese. Si, cum monarhia nu este dispusa sa, se desfaca. In
doua pari-,I bine delimitate supt raportul politic, ca sa fie doua
unitatl economice, din aceasta causa nu merge in aceasta pri-
vinta, Did pang. astazT, cum nu mergea nicT pe vremea Jul
Iosif at _II-lea, cind debuseurile din Turcia erail ocupate de altiT.
CacT odinioara, toes pietele TurcieT erat acaparate de OlandesT,
cari in urma a cedat locul Francesilor si acestia sat Invoit ca
tovarasI de negot cu Englesil, ocupind apol Anglia un rol din ce
in ce maT mare.
Si maT esle ceva: A cele State din epoca moderns pot sa, alba
o activitate economics reala, care se gindesc Innainte de toate
la substratul popular pe care se sprijing, viata politica. Dar
Austria nu s'a gindit si nu se gIndeste la asa ceva. Daca a
existat tart in care totul e pentru dinastie, apol de sigur este
Monarhia habsburgica. Intemeiat de o dinastie prin cuceririle eT,
prin legaturile eT de familie, prin foile de zestre ale eT, complexul
acesta de terT a apartinut totdeauna dinastiel. Dinaslia a fost
constienta ca Statul IT apartine. Si astazI intilnim alte teri, cum
este Prusia, care pare a fi a imparatului Wilhelm, dupg felul
cum intervine Imparatul in anumite momente. Acest Stat este
produsul familieT Hohenzollernilor, cu mama de fabrics, dupg,
cum Statul turcesc a apartinut Osmanilor pang, in ultimul mo-
ment, si de aceia se si numesc OsmanlII". Dar nicairi acest ca-
racter de existenta real& a dinastiel sigure nu e mai vadit decIt
in Austria, InlaturInd astfel orlce planurl de innoire pentru viitor,
AtuncI, ce ar fi putut insemna ea, supt raportul supusilor, In
ceia ce priveste legaturile dintre Stat si acestl supusI? Ce putea In-
semna Monarhia Habsburgica pentru altil si, prin urmare, si
pentru Romini, cind ea nu facea decit s& exploateze un lucru
capatat saU mgstenit ?
SupusiI StatuluT austriac erail proprietatea dinastiel, la discre-
tdunea acestel dinastiT, si, data ni dam sarna de lucrul acesta,
ca supusii in afara de dinastie nu sint nimic, atunci Intelegem
foarte bine si filantropia Austriel fats de ationalitatile sarace,
ramase In urma, apasate, dar tot odata, perfect supuse si lipsite
de viitor. Popoare ca acestea sint popoare ideale, turma cuvin-
tatoare care paste uncle vrel si careia IT culegT 'Ina cind pof-
 26
tests. Anima le fail coarne sail cu coarnele intoarse in a§a fel
incit nu inteapa. De aceia cind vine Casa de Austria in Ardeal
si intilne§te mai multe nationalitati, ea stia ce Insemneaza
aceasta. Unguri! II eras foarte displacuti supt doua raporturT.
Intaid supt raportul traditiunil politicel medievale, feodale, care
se pastreaza Inca in Ungaria si care trebuie sa fie o groaza
pentru o monarhie absolutists. Ungurul a ramas feodal p0,na in
zilele noastre §i nu se poate desface de mentalitatea feodala :
uniT ail ramas serbl, iar cellaltl, dolma de parnint, cu mina
pe bicil Pe de alta, parte, Unguril ardelenT represintau o forma
religioasa divergenta de a Case! de Austria, ofensatoare pentru
constiinta dinastiei. A ma! fost o monarhie catolica desfacuta
intr'un anume moment din unitatea habsburgica a celor d'intaia
secole, monarhia spaniola, si poate ca aparenta au fost ma!
ca tone' regii spanioll decit Imparatii Berman! din Casa de
Austria; cu toate acestea in fond nu este niclo deosebire. Habs-
burgir din Spania au expulsat pe Eyre! si pe Mauri, inditerent de
pagubele momentane, pentru a realisa unitatea absolute de cre-
dinta, aceasta fiindca erail mai putin inteligenti, in ceasul
acela, decit Habsburgil din Imparatie. Austria §i ea a voit sa ni-
veleze din punctul de vedere religios pe toti si a Mout sacrificii
foarte importante pentru aceasta; aclese orI politica ei a fost
determinate de tendinta chiar de a face sa fie o turma §i un
pastor supt raportul religios. Astfel, Ungurii hind calvini si feu-
dal!, ni putem inchipui cu ce och! II putea privi o monarhie
care era innainte de toate represintanta monarhiei absolute li
represintanta catolicismului.
Dar, pe de alta parte, Casa de Austria §i este locul s'o spu-
nem aid , a avut totdeauna procedeurile sale particulare. Aus-
triac" este si un mod de a guverna, un mod de a fi. Modalitatea
austriaca sta in aceia de a culege cu minimum de sfortari, §i
intrebuintInd, data se poate, alte puter! decit puterile propril,
eel mai mare ci§tig. Aceasta este formula politicel austriace, care
bate totdeauna cu mina straina si tot cu mina altuia iea cas-
tanele din foc. Sä distrugi prin urmare pe cineva fare sa, simta
ca to 11 distgt Daca ar fi luat taurul de coarne §i ar fi por-
nit in lupta indrazneata, ce s'ar fi intimplat ? Stia foarte bine
Casa de Austria ce s'ar fi intimplat, printr'o astfel de politica im-
potriva Ungurilor: s'ar fi intimplat o rascoala a tuturor. Dar §i
 27

fara, sa, faca aceasta politics, ark fost la Inceputul veaculuT wl

XVI11 lea un sir de rascoale in Ardeal, si aceste rascoale vin In-
data dupa rascoala Maghiarilor din Ung iria propriu zisa. Prin
1680 a avut Austria rascoala luT Tokoly, proclamat rege al Un-
gariel, si, dupa, ce HabsburgiT au Intrat in stapInirea ArdealuluT,
s'aU rasculat si UnguriT de aid in frunte cu Francisc RalcOczy,
si ImprejurarT invalma§ite au tinut maT multi ani de zile, fiind
chiar momente cind se putea intreba cineva data se va maT
putea mentinea *sail ba Guvernul austriac in Ardeal.
Cu atIt maT mull, cu tit el era silit sa intrebuinteze pentru
moment tot elemente ungurestT. Sasul este bun administrator in
margenile ora§uluT luT, dar capacitati politico superioare sase§ti,
in stare sa administreze o tarn, pana acum n'a0 rasarit. Viata
for locals i-a facut oamenT cu vedere scurta. Sasil eraU admira-
bill biurocrati, stiind sa, alcatuiasca si sa pastreze cancelariile
austriace, purtind registrele for administrative cum purtau regis-
trele for negustorestl. Dar, cind era vorba de oamenl cu autoti-
tate in provincie, de oamenT cari sa tie umbla cu lumea, cari
sa, aiba prestigiul §i, in acelasT timp, si traditiunea, atunci tre-
buia sa, se adreseze cineva la UngurT.
Cine a fost acela care a administrat Intaid Ardealul pentru
Imparat ? Gheorghe Banffy,innaintasuluT vestitulul Desideriu Bantry
caruia i se cuvine lauds din partea noastra, eel dusmanitT de el,
fiindca a lost macar sinter. Casa de Austria nu putea sa ramina
insa aid numaT o forma constitutionals. Ea Insasi razimata pe
pergamente pecetluite, nu putea sa fie impotriva pergamen-
telor pecetluite. Nu avea nicT puterea, nici libertatea de spirit,
nicT independenta fata, de traditiunT, care se cer pentru a inova
In sens realist, revolutionar, cum a facut Frederic al II -lea in
Prusia, care, el, a avut innaintea ochilor numaT interesele Sta-
tuluT qi a calcat toate traditille, fara mila §i fara frica. Dar a-
ceasta pentru ca Frederic avea, pe linga inteligenta luT superi-
oara, sprijinul unel admi9istratii si unel armate create de el, care
erati capabile de ogee pentru dinsul, ceia ce nu avea Austria.
Cad' pAna si armata eT era peticita din deosebite natiunl, §i adminis-
tratia eT se alcatuia din tot ce gasise in diferitele provincil §i
din oameni cari erat deprinsi a guverna In modul cum se gu-
verneaza acolo. Dietele ardelene trebuiat mentinute; In dietele
acestea ardelene trebuia sa fie Insa, un numar mare de UngurT.
 28

Si dach ar fi fost o minoritate de Ungurl, dar totusi ace§tia erad

nobill raminind con§tienti de puterea for exercitata secole intregT.
Ar fi avut indrazneall, negustorul sas, sad bietul soldat de gra-
nita secuid, sad Vladica romin sh stea pe picior de egalitate
de nobilil ungurl in dieta ? Nu! Aceasta este insemnhtatea strh-
mosilor: fiecare se simte si dupa, ce este in urma Jur. Aceasta
este importanta mostenire pe care o natiune sad o clash o lash
urmasilor sat Un om este In functiune de trecutul ce se isprh-
ve§te in persoana lul §i este in functiune de viitorul care se
deschide de la persoana Jul innainte.
Prin urmare in imprejurarile acestea Casa de Austria nu su-
feria pe Ungurl supt nicrun raport : IT void, pe totT NemtT §i ca-
tcher in eel mar scurt timp, dar se feria ca de foc sh se atinga
de el.
Nu avea insa nicrun mijloc de a-I inlItura ea insh§T. Dar dach
IT Inlaturad altil ? S'a intimplat ! Ad avut altil puterea de s'ad
ridicat impotriva Ungurilor, §i i ad biruit! Ce putea face atunci
Imphratul ? Cu mina luT insh, n'ar fi intervenit nicrodata ca O.
doboare du§manul, in politica internh ca si In politica externa,
decit doar chid era silit,§i atuner inch se intimpla ca nu-I mer-
gea bine. 0 politica ce se repeth §i asthe, si va fi si in viitor
cind se va mar putea vedea un nod Iosif al II-lea Wind cu cio-
can valah in capul Ungurulur.

Astfel as gasit Austriecil pe Ungurl In Ardeal. Ad mar ghsit

§i pe Sa§T. Pentru acestia Casa de Austria a avut toata tragerea
de inima: i-a inobilat, a facut din eT baronI (baronul Brucken-
thal), i-a ridicat in cele d'intaid rindurr ale cancelarier imperiale.
Natural Irish eh n'a putut face mar mutt decit ce se putea face
din matorialul ce-I stAtea la indemina. Nu se improviseaza dintr'o
democratic oraseneasch, dintr'o burghesie comercialh o clash mi-
Mara §i dominanth. Aceasta ar insemna ca din Armenil din Tur-
cia sh se tach o clash de soldatI curagio§T si de profunzl bar-
batI politicl. Nu se poate! De altmintrelea intro Casa de Austria
§i intro Sa§ir din Ardeal erad legaturr foarte vechl Doar Sa§ir
din Ardeal sustinusera, in momentul deschiderii succesiunil Jur
Ludovic al II-lea, alipirea Ardealulul la Casa de Austria. Si eT au
fost ferdinandi§tr pang, la stirsit. Pana §i supt presiunea military
a lul Petru Rare§, eT ad resistat, din toate puterile. Pe vremea
 29
lui Mihal Viteazul,care a fost bine primit de SasT ca represin-
tant al Imparatului,cind, maT tarziu, s'a vazut ca, el mai repre-
sinta si altceva, instinctiv national, precum si ceva personal, in-
data SasiT au plecat si s'au asezat in fruntea coalitiei nobililor
maghiarT, cu toate ca precum am spusla Inceput toil IT iesi-
sera Innainte, crezind ca vine cu pecetea de la Imparat si pen-
tru a Implini o functdune in numele Imparatului.
De Secul nu maT
. este vorba; eT existat doar ca o urma a tre-
cutului si din ei se puteail face numaT regimente de granicerT,
cum s'ad facut si din Romin!.

Astfel, Casa de Austria, care venia acolo pentru a stabili mo-

narhia absoluta si catolicismul, din punctul de vedere al ideilor,
dar, Innainte de toate, pentru a face din aceasta tars o mina
cit maT rentabila, pentru a culege veniturl cit mai multe de la
supusiT eel noT, pe cari i-T daduse Dumnezeul catolicismuluT, Casa
de Austria, trebuia, neaparat, sa se gindeasca, si la eel de-al trei-
lea element: Rol:ping. Rominii erail eel cei maT multi, eel maT
supusi, eel mai inculti, erau aceia carora, cu multa probabilitate,
li se putea denega once viitor. Pe linga aceasta, Intre UnguriT
din Ardeal si cei din Ungaria nu se putea trage o granita. Co-
municatia politica, sufleteasca Intre uniT si ceIlaltI trebuia sa se
produca. Pe cind aceia dintre RominI cari ajunsesera sa aiba, o
via politica, sa, aiba Domnl Incunjurati de trupe, sa aiba scoli
in limba nationala; aceia erail In Turcia ; era o granita, pe care
o paziati granicerii, can erati si ei in parte tot RomInT si terani.
Acesta 'Area a fi poporul anume lasat de Dumnezeil pentru a fi
stapinit de Austria In Ardeal, ca s'o imbogateasca, s'o fericeasca.
Iata, Inca odata, cum se explica deci toata bunavointa Casei de
Austria, toata acea filantropie care nu trebuie sa Indemne la nicTun
fel de socoteala recunoscatoare, pentru astazi si pentru mine. Nu
este o traditie de sentimente; este o traditie de interese. Nu
putea sä fie altfel Austria, si nu trebuie sa se supere cineva ca
este asa. Nu trebuie sa, Intrebuintam cuvinte de critic& severs,
fats, de un organism care represinta nevoile sale interioare. Nu
trebuie sa, se supere cineva ca, nu innoata un urs sail ca, nu poate
zbura ! Necesitatile interne ale organismuluT sail II silesc la aceasta.
Deci aT nostri s'aU Infatisat de la Inceput ca elementul uman
eel mai comod pentru scopurile monarhice. De aid Unirea cu
 - 30 -
Biserica roma* 1ndemnata de Austria; de aid fagaduielile unel
mai bune situatii sociale pentru preotil nostri; de aid perspec-
tiva realisarii unui viitor politic national, ca patiune privilegiata,
pentru Romini; de aid ingrijirea speciala a administratiei pentru
Rominl; de aid, incontestabil, ridicarea economics si cultural a
Rominilor; de aid insa, faro voia Casei de Austria, cresterea
cOnstiintel politice a neamulul nostru.
Fiindca sa nu creada cineva ca si mintind pe oamenl cu fagaduiell
nu li folosestl cu ceva. Li folosestl din doug puncte de vedere: intaiu,
fiindca minciuna li strecoara in spirit o ideie pe care innainte n'o a-
veail si, al doilea, fiindca, vazind ca vorba nu se indeplineste, eT itI
poarta simbetele pe urma. Nu se poate sa voiesti a face rail, WA ca
prin aceasta sa nu fir silit a face si un bine, care bine va dura pang
va disparea cu desgsirsire tot rgul pe care al vrut sa -1 introducl
si din care a iesit totusT aceasta saminta a bineluT. Fiindca a-
devarul si binele incoltesc, pe tits vreme minciuna si rgul sint
menite sa putrezeasca. Cele d'intahl singure cuprind principiile
vietii.
i tot asa si cu Biserica strains. Ea si-a Indeplinit misiunea,si
aceasta nu cere In schimb sentimente. Biserica romans este tot
Roma cea veche. Crucea eT Inteapg si taie intocmai ca si sabia
Imparatilor romanT de odinioara; ea si- a vapsit vesmintele car-
dinalilor cu singele care a curs prin arma taioasa a Rome e-
clesiastice de pe vremurT. Roma cuceritoare a Pape! s'a Indreptat
catre RominT din tendinta el fireasca do proselitism. Dar nu se
poate o astfel de tendinta, fara ca din ea sa, nu fi profitat viata
sufleteasca a Rominilor. Din aceasta in adevgr am profitat; dar
este o neintelegere a lucrurilor istorice in cerinta de a ne in-
drepta azl cu recunostmta in toate partite, atuncT cind avem
altceva de facut, cu nor si pentru nor, exclusiv.
Dar, in acelas1 timp, cind -ea ridica pe Rominii de peste munti,
Casa de Austria pregatia si rascoala lul Horea. Tot felul special
de guvernare si de administratie austriaca a pregatit si rascoala
din 1784, si nu pe calea ce se crede. Cad uniT cred ca aceasta
rascoala a fost pregatita prin imprudenta sentimentala a luT
Iosif al II-lea.
Iosif al II-lea Linea, ce e drept, foarte mull, ca totiI suveranir din
vrernea luT, sa aibg, aparenta popularitatii", a iubiril de natie. Asa
cetia el in toate cartile ca trebuie sa fie, si asa tinea sa fie. Era
 31

un spectacol asa de frumos sa, vezi pe un suveran admitind pe

.teran Innaintea Marie! Sale Cesarul.... Lumea vedea, si, vazind,
lauda pe acela care se apropie asa de inult de natiunea sa".
Imparatul, decI, nu este un tiran... Si nu-1 era permis niclunuT su-
veran pe vremea aceia sa alba aparente tiranice, ci Imparatul
era in teorie un bun parinte pentru tog supusiI sa,I. Pe atuncl
data vroiaI sa-I facT placerea milli Imparat, trebuia sä in-
sist', Innainte qe toate asupra caracterulul parintesc cu privire
la legatura ce exista Intro el si supusiI sal. Ma! ca, ar fi primit
in audienta fara maestru de ceremonil pe oricine... Teranii nostri,
precum aveail voie sa faca petitiunI la erariul ardelean, la ad-
ministratia financiara din Ardeal, tot asa aveat voie sa faca pe-
tit,iunT la Imparat, gata sa-I primeasca si de-a dreptul ca sa se
minuneze lumea. Era si interesant...
Prin urmare Horea s'a dus la Viena; a stat chiar maI multe
luni de zile. Si nu s'a dus numaT odata; s'a dus de patru orT la
Viena. Si acolo a asteptat O. fie primit de Imparatul. Ar fi foarte
interesant sä stim ce legaturT a avut el la Viena in timpul cit
a asteptat pe Maria Sa. N'avem arhivele politie din 1780 ca sa
stim pe tine a frecventat el, si de un teran ca acesta nu se o-
cupa doar nimenT, nebanuind ca va fi un temut sef de rascoala,
de care se va cutremura o provincie. Natural ca trebuie sa fi
frecventat lumea care se ducea prin hanurile pentru teranI. De
acolo va fi auzit el despre Imparat ca uraste pe nbbill, ca tine
cu serbil, ca doreste o reforma. De sigur ca, aceste lucrurl s'ail
prins de sufletul lul. A fost primit In sfirsit In audienta, si se
zice ca Imparatul i-a vorbit foarte binevoitor. Nu i-a zis faro
Indoiala ceia ce maT tarziu ail afirmat povestitori! (thut
ihr das!"), cum nu maT discuta nimenT astazi ca, nu de la Impa-
rat a avut el crucea pe care o arata, si diploma. Pe diploma era
scris ceva, si era si pecetea Imparateasca, dar nu-1 privia pe el
ce era scris acolo. 0 fi cumparat-o de undeva... Era si o sirete-
pie teraneasca; stia carui public se adreseaza, stia care este sis-
temul politic austriac, ca totul se face cu carte, pecete, truce,
pergamente capatate de la fetele luminate, si a intrebuintat si
el sistemul care era necesar sa fie 1ntrebuintat in aceste impre-
jurarI. Dar lucrurile se Infatiseaza de obiceit cam asa: ca Im-
paratul era un reformator romantic, ca, in frasele luT fata de
Iforea ar fi lasat sa se Inteleaga cum ca, este un dusman al
 32
Ungurilor si ca n'ar fi rea o miscare tergneascg, pe care nu era
el chemat s'o determine, -dar care, dacg s'ar intImpla, el bine,
s'a intimplat!
Rascoala s'a intimplat, de sigur, din causa Jul Iosif al II-lea, dar nu
din causa acesteT atitudinl de filantropie imprudentg ce ar fi avut-o el
rata de Horea la Viena, ci prin intreg sistemul austriac, in pri-
mul rind, si, al doilea, prin anume manifestarI anterioare care
aveatl loc in Ardeal si care erall indreptate numai c5.tre Ro-
mini, manifestarl cu care se simtia dator Imparatul fatA de class
saracg a populatie! ardelene.

SA le lugm pe rind.
Ardealul era, cum am spus, o tnosie pentru Casa de Austria,
o mosie care trebuia sa raporteze. Pentru aceasta sistemul era
cunoscut: se instala intr'o provincie cuceritg de Casa de Aus-
tria Iesuitul, ca sa represinte directia religioasg a dinastieI si,
lingg el, agentul fiscal. Agentul fiscal este cel d'intahl fupctionar
care apare in taxa reunita la patrimoniul Case! habsburgice. Agen-
tul fiscal austriac avea pgreche decit in tefterdarul turcesc
din veacul al XVI-lea sail in vechiul dreggtor mongolic al Jul Gin-
ghiz-Han, in ceia ce priveste precisia nemiloasg a Indepliniril dato-
rieI sale. Aceluia care era Inscris in registre cu atita avere i se
fixg ce banI va da Imparatului, ce muncg va face pentru Impa-
rat, si lucrurile acestea erall neschimbate. OrI de era secetg, orl
de era ploaie, orT de era an bun orI de era an rail, orT de era
pace, orl de era razboig, contabilitatea trebuia sa, meargg in-
nainte. De sigur tot este maT bine, decit sa plateasca cineva de
nu still cite orI o dare mica, sa plateasca odatk si la un ter -
min bine cunoscut, o dare mare; tot este mai bun sistemul a-
cesta modern de regularitate In administratia financiara decit
sistemul traditional In care se amesteca datoril venite din epoce
deosebite. Dar pentru anume populatil, care se gasesc pe o anu-
me treapta de desvoltare economics si culturalg, este mai bun
sistemul cellalt, in care cineva are In fats un om si o Impreju-
rare, decit acest sistem In care are in fats un edict si o con-
dick Cu edictul si cu condica nu to potl intelege; nu pricepe
nicI lipsa d-tale, nicI nevoia d-tale, nicI desnkdejdea d-tale. Pe
cind sistemul celslalt, traditional, ju amingrI, cu pAsuirI, cu ca-
der! la invoialg, convine maI bine omulul nevoias. Sistemul aus-
 33

triac a fost intrebuintat in Oltenia, care Dumnezett stie cit a

fost batuta de biruri, la 1718, dar, cind a plecat dupa 25 si mai bine
administratia austriaca din Oltenia, toata lumea s'a felicitat ca
a scapat de dinsa. Nu erail birurile in totdeauna mai grele, dar
caracterul for punctual, nemilos nu se potriveste cu viata
populatiilor orientale. Acest lucru se repeta acum in Bosnia: Tur-
el! cereati cu mult mai mult si erail mai brutal! decit Austria-
ciT si, cu toate acestea, multi din Bosniaci si HertegovinenT re-
greta timpurile 'acelea, cind cu Pasa si cu agentii lui de Inca-
sare puteaU sa stea de vorba lucru care nu se poate face cu
administratia imperials.
Nu numai ca sistemul fiscal austriac, pentru care Austria cu-
cerise Ardealul si pentru care it 'Astra, era In nepotrivire cu
traditiile provincieT, dar mai era ceva: Casa de Austria, ca si
toate monarhiile din veacul al XVIII-lea, nu cunostea sistemul
impliniril directe prin agent! a! Statului, a! CoroaneT, ci prefera
totdeauna sistemul arendarii, cum este, de pilda, si casul Fran-
ciei innainte de Revolutia francesa. Veniturile Statulul se aren-
dai, si arendasiT deveniau supusi privilegiati; el aveati dreptate
In cele mai multe casuri. In ceia ce priveste natdonalitatea, apu-
caturile, tendintele arendasilor, nu era niciun scrupul. Se luau
aceia can se presintau si da, demi ma! mult.
Ce s'a intimplat in Ardeal ? In partile romanesti care se ti-
neai'i, nu de Sas! si nu de UngurT, ci de-a dreptul de Imparatul,
arendasiT ail fost, natural, dintre capitalistii pe can i-a gasit re-
gimul imperial, si anume dintre capitalistiT gata same apuce de
intreprinderT no!, riscate, fiindca de la teranl se putea Incasa ce
sta scris pe chitanta, se putea incasa Inca maT mult,dar se
putea Incasa si ceva bataie. Dec! negustorul, capitalistul sas
prefera sa se tie de vechiul lui negot, de vechile lui mijloace
de a cistiga, decit sa se faca arendas de imposite. Trebuiati
aventurierT economic! cari sa iea asupra for sarcina aceasta de
percepere a unor drepturl care se facead din ce in ce mai apa-
satoare, prin necesitatea fireasca a lucrurilor. Se ingrasa putin
Unterthan"-ul ? Il supuneaU la dari mai mar!. Cum se vede, este
o deosebire Intre acest sistem si sistemul care consista In a
lasa supusulul unu! Stat o parte din econornia produsuluT munciT
sale, pentru ca prin aceasta parte ce i s'a lasat sa se poata
ridica .i el.
 34
Prin urmare, pentru a Incasa darT antipatice de la un contri-
buabil care tier stirs). Intoarca cojocul pe dos, se tntrebuinta1
fel de fel de oamenT, ArmenT. NemtI, UngurT, RominT MIA rost
romanesc. El strabateaa lacoml satele erariulul, In regiunile mi-
niere din Apus. Teranil de acolo trebuiaa sa, fie maT necajitl decit
ceIlaltl; nu maT nenorocitl, cad este o mare deosebire: omul
nenorocit to lash, sa fad' adese on cu el tot ce vrel, omul na-
cajit, nu.
De aceia miscarea n'a pornit de la supusil Ungurilor, nicT de
la supusiT Sasilor, ci a pornit de la turma privilegiata a Impa-
ratulul. N'are decit sa caute cineva In cartea luT Nicolae Den-
susianu ca sa vada citeva puncte din prefata acestel rascoale.
Se Linea un tirg de tars. La asemenea tIrgurT Romlnil era1 de-
prinsi sa vInda el InsiT vinul saa rachiul lor. De la o bucata de
vreme cIrmuirea Imparateasca, ce se substituise drepturilor no-
bilimiT de odinioara, cad nobilil Innainte aveail, acolo ca si la
noT, supt vechiul regim, privilegiul circiuinelor,oprisepe oricine de
a vinde yin saa rachia. S'a maT intimplat si la noT asa ceva, dar tot-
deauna se gasia, supt administratia financiara fanariota, ca erati si
terani cari aveaa voie sa vinda, sal! alba decT cramele si zacatoarele
de rachia.de prune; se gasia totdeauna un chip de Intelegere, fiindca
administratia fanariota de la noT pastrase o multirne de elemente
traditionale. Vindea boierul si Statul, dar lasa si pe om sa vinda.
Dincolo, nu s'a luat o masura ca aceasta. Masura era general,,
absolute, si neschimbata. Musa!" Si atuncT oameniT s'aa suparat,
si au dat drumul cepulul de la butoaiele oficiale.
Paguba, mare pentru arendasI! In mintea tuturor cirmuitorilor
Ardealulul intrase ideia ca Rominul se conduce numaT cu
°chit la spfnzuratoare. Dace, un Sas ar fi scos cepul de
la butoia, el ar fi fost condamnat sa plateasca pretul vinuluT
sail al rachiuluT varsat si o amender oarecare. Rominul insa nu
intelege de asa ceva... Si atunci s'aa si osindit la spinzuratoare
cltIva teranT in partile Abrudu'uT.
Pentru un Guvern ardelean nu era nimic maT usor decit sa
spinzure o surna de Romini. Dar era acum o instanta, supe-
rioara: apelul la Viena. De oare ce Guvernul austriac Linea ca
viata politica particulars, a Ardealulul sa dispara cu desa,vIrsire,
si clt se poate maT rapede, se instituise acest apel la Viena pen-
tru tog aceia cari erail nemultamitl cu judecata ce li se facea
 35

in Ardeal, de instantele administrative de acolo. Apelul la Viena

era dar primit cu foarte multi, bunavointa. In casul ce ne intere-
seaza, sentinta n'a fost executata.
Dubla greseala. Intaid, ca nu trebuia sa-I condamne, al doilea ca,
data i-a condamnat, trebuia sa-T si spinzure. Nu existg, o maT mare
greseala decit aceia de a ameninta pe un om cu un lucru pe care
nu-1 indeplinesti. Pe urma, nu maT crede. RominiT at tras !Ilya-
tAturg, c eT ae pot opune la once masura, a CirmuiriT si, ca,
once va zice dieta ardeleana, exista o instanta superioarg, la
Viena.

S'a mai intimplat ceva, Il cunoastem. Era vremea cind Casa

de Austfia simtia nevoia de trupe noun, de cresterea granicerilor.
Era in preajma razboiul general de impartire a TurcieT, dupg, invoiala
pe care o va face Iosif al II-lea cu Ecaterina a Rusiel. Prin ur-
mare forte,le militare ardelene trebuiau sg, fie mult Intarite. ,Si
atunci li s'a dat teranilor rominT speranta de a scapa din iobggie
si de apasarile fiscale, intrind printre graniceri. S'ati format a-
tune cete de Romini, pe cari IT primia orT nu Cirmuirea ca
granicerl, dar eT erau hotaritl sa nu seinaT intoarca Innapol din
situatia aceasta. Se mai adauga prin urmare Inca un element de
sprijin pentru o eventuala rascoala.
In sfirsit ultimul element era credinta ea Imparatul ar fi fa-
vorabil acesteT miscall De ce ? Imparatul fusese prin Ardeal la
1773, cind ajunsese si pang, la Brasov, de a primit pe Ienachita
Vacarescu, care povesteste in memoriile sale aceasta intilnire ;
nu i-a iesit din minte niciodata conversatia in italieneste pe care
a avut-o cu Imparatul! El a revenit in 1783, cind a usurat si-
tuatia iobagilor, pe cari si aid avea de gind sa-T libereze. Dar,
cum nu i-a ieit, din minte luT Ienachita 17acarescu aceasta con-
versatie, tot asa nu li-a iesit din minte teranilor rominT din Ardeal
conduita speciala a imparatula ET stiail pe domnul de pamint care
loveste fara mild, si vedeau acuma un domn, pe eel mai mare
care li s'a infat,,isat for vre-odata, plin de bunavointa fai45, de
satenT. A vorbit cu eT romaneste. $tia atita romaneste, cit sg, li
spuie sa se ridice, cacT eT se aruncad in genunchi innaintea Ma-
riei Sale; stia atita romaneste cit sa adauge voill vedea". Pen-
tru RominT era mare lucru: Un Imparat, care vine si vorbeste
cu eT In limba lor, care-I ridica de jos, cu care stall fata In
 36
fata, el, cari zicead Maria Ta" si celul din urma agent al nobili-
limit ungurestI si celuT din urma represintant al burghesieI Or
sestI! Pe ling aceasta, Imparatul si judeca. I se spusese luT ca
In Orient asa este obiceiul, el trebuie sa, intervie Suveranul di-
rect si sa Lea judecata alla turca, si prin urmare facea si el
judecata asa. Ad venit intr'un loc sa i se plinga SasiT ca tica-
losiT de Valahi li-ad usurpat locuintele si ca, trebuia sa-T scoata
de acolo. S'a interesat Imparatul si, vazInd ca, RominiT aveatii
dreptate, s'a indignat. RomInii ad stint aceasta, si atunci si-ad
zis ca poate sa existe si o alta dreptate decit dreptatea veche,
totdeauna In paguba lor, pe care o facead orgapele feodale, sad
influentate de feodalitate, ale administratie1 sad agentilor localT.
Imparatul si-o fi zis ca prin aceasta linisteste, Impaca popu-
latia. De loc. Fiindca, data facT °data, un act de dreptate si vreT
pace, trebuie sa fiT in masura sa -1 facT totdeauna, sad sa, se faca
totdeauna in numele tail. Greseala cea mare a lur Iosif al II-lea
a fost aceasta : el a crezut ca, lucrurile acestea se uita. Drep-
tatea este Insa un lucru asa de elementar pentru orTce suflet
omenesc, Tacit, odata ce a gasit-o cineva, nu consimte cu nicT-
un pret, sa se Intoarca InnapoT in temnita nedreptatiT. i atunci
Imparatul, care li vorbise de dreptate si o daduse momentan,
dar nu era In stare s'o garanteze, a facut, in momentul acela
de lumina innaintea ochilor setosT de dInsa aT teranilor, a facut
de fapt pregatirea revolutieT generale.
Dreptatea exista, prin urmare, si o stie si Imparatul, si a dat-o,
dar n'o poate garanta. AtuncT, vor veni Rominii In massy si si-o
vor lua singurT!
 Izvoarele miscaril lui Horea si caracterul ei.

Din tot ce s'a spus pana acum s'a putut vedea cu miscarea
lui Vasile Ursu zis Nicola Horea, din Albac (n. c. 1730) si a
celor doT tovara§T aT luT, loan Oarga zis Closca (n. 1755, in Carpe-
ni§), §i Gheorghe Marcu, zis Cri§an, (n. 1733, In Vaca), n'a avut
si nu putea sa aiba, date fiind imprejurarile in care s'a produs
§i starea generala a societatii romine de atunci, citu§T de putin
un caracter pregatit, planuit.
In aceasta privinta nu trebuie sa, ne in§ele citu§T de putin a-
numite izvoare. Izvoarele sint date totdeauna ca sa fie interpre-
tate, §i prin urmare este o grepla a le lua asa cum se pre-
sinta, fara sa se cerceteze starea de spirit speciala, de multe
on influentata de prejudecati, a acelora cari all redactat aceste
izvoare.
ET bine, In izvoarele privitoare la mi§carea lui Horea sint Ca-
tegoril suspecte, §i, cum aceste categoriT suspect° sint cele maT
bine scrise §i cele maT interesante, maT pline de coloare, si cum,
de obiceia, istoricil, chiar aceia cu o pregatire speciala, all o deo-
sebita slabiciune pentru izvoarele bine redactate, natural ca pe
aceste don& categoril de izvoare, suspecte, se sprijina toata po-
vestirea, ma cum o cunoa§tem.
SA, observam ca nicTun Romin de pe acel timp n'a lasat po-
vestirea celor savirsite de teranii rasculati. Avem numaT izvoa-
rele scrise In lumea maghiara din /rdeal sail In lumea austriaca
din aceasta provincie, care presinta fire§te mi§carea numal supt
 38
o anumitg Infatisare. i nu numaT supt aceia a prietenuluT o-
morn or! a celuT cu casa arse si rudele prinse de revoltatiT In-
salbatacitT. Izvoarele acestea cautg, se explice miscarea In acelasi
fel In care s'au explicat atuncT deosebite alte miscarT tergnestI
sat populare, maT mult sate ma! putin asamanatoare cu miscarea
din Ardeal si, In orTce cas, foarte putin asamanatoare cu ea in
ce priveste substratul omenesc.
In secolul at XVIII-lea a existat o intreagt categoric de scrierT
care avea1 pe jumatate caracterul istoric si pe jumatate carac-
terul polemic, filosofic, si care se intitulall R6volutions", aceasta
innainte de revolutda francesa, care a fost In mare parte indru-
math pe basa cunostintelor capatate din scrierile de acest fel.
Revolutiile" acestea, ca sa le numim dupg titlul for comun, all
un caracter care le deosebeste de alte productiunT istorice sat
polemice, contimporane. Se cautg prin ele sg se mate cg nu este
bine ca poporul de jos sa fie apasat si ca, atuncl cind apgsa-
rea aceasta se IntImping din partea tiranilor de sus orIce
autoritate cauta sg fie considerate In veacul at XVIII-lea ca o
tiranie, precum orTce credinta era stampilata ca o superstitie,
poporul, natiunea se revolts. Conceptie familiar& noua, cacT ea a
Intrat pe urmg In capitalul de ideT al partidului liberal de pre-
tutindenT.
Prin urmare scrierile acestea privitoare la rascoala lul Horea,
brosurile de felul acesta, brosurT pe care le enumera si le Intre-
buinteaza foarte adese or! ca InsgsT basg a naratiuniT sale Ni-
colae Densusianu, cautg sa fats din Horea, Closca si Crisan,treT
simpli teranT, oamenT ca pentru un sfat de tars, vitejl intr'o hides-
tare cu dusmaniT for social! sail cu dusmanii pe cari instinctiv
IT simtiatt si ca dusmanT aT natiunii lor,un fel de Mazaniello din
Neapole, dusmanul, sprijinit pe lazzaroni-I de acolo, al dominatieT
spaniole In Sudul Italiel, niste oarnenT can ar represinta in idol
si In tendinte suferintele si sperantele unuT popor, cari ar fi fost
In stare decT sa dea acestor suferinte si acestor sperante o ex-
presie politica bine determinate:
Prin asemenea scrise se atragea atentia ImparatuluT, a func-
tionarilor superior! si inferior! si a Intregil societati culte a se-
coluluT al XVIII-lea asupra nevoiT de a indeplini reforme Intinse
si reforme esentiale care sg, dea poporuluT o alta viata cleat
viata pe care o avuse pang, atuncT.
 39
0 alts categoric da izvoare privitoare la aceasta rascoala, iz-
voare din care, iarasi, se ieall fel de fel de elemente privitoare
la intentiile superioare pe care le-ar fi avut conducatoril revo-
lutiei, la planul general de transformare socials, politic& si na-
tional& a societatil ardelene pe care 1-ar fi avut in gind, shit
marturisirile acelora cari ail fost prinsi in luna lul Ianuar 1785.
Trel din capeteniile rascoalei au fost prinsi si, pens la jude-
carea procesuluT, pans la sinuciderea luT Crisan si tragerea pe
roata a luT Horea si Cloaca, s'a incercat, cum cere totdeauna
intelepciunea pol4ieneasca, in asemenea imprejurari, chiar cind
are de lucru cu miscall de un caracter spontanell visibil pen-
tru oricine, sa gaseasca firul acestel miscall: Cine all fost aceia
cari ail dat ideia ? Cu ce persoane de ordin mai ridicat, in ceia
ce priveste viata culturala, socials sail politica, au stat persoa-
nele acestea in legatura ?
Acuma, natural ca avem a face, nu cu marturisirile asa cum
ail fost rostite, de si Horea stia sa scrie, ci avem a face cu felul
cum marturisirile acestea au fost puse in scris de persoane a
caror minte nu era tabula rasa, ci era plina de Wei si prejudecati
pe care cautad sa, le valorifice in cursul interogatoriuluT, si prin
urmare marturisirile acestea ad capatat un anume caracter in
legatura cu o lume de idel care nu era de sigur lumea de idel
a teranimii ardelene, si a niciunui fel de teranime, nici din Ar-
deal, nici de aiurea, nici din 1784, nicT din alte timpurl, pana,
In timpurile noastre.
Intilnim declaratil de felul urmator, de pilda : Unguril sä mearga
in Tara Ungureasca, iar Rominil sa ramlna In Cara lox ; provinciile
sa nu mai fie administrate asa cum erail pans atuncT, ci sa fie
administrate de RominT, cari ar fi numiti de Horea si de Cloaca; o
singur& natiune trebuie sa domneasca in partite acestea, si a-
ceasta natiune trebuie sa fie natiunea romaneasca, iar acel dintre
Ungurl cari vor s& ramina in mijlocul Rominilor nu au decit sä
se confunde cu elementul romanesc de acolo. Se ajunge la conclu-
sia ca era o ldeie national& atit de puternica si de exclusive, incit
tagaduia pe pamint ardelenesc dreptul de a trai al orrcaril altel
natiuni. N'ar fi fost vorba numai ca Rominil din Ardeal sa se
libereze, dar si de aceia ca prin liberarea for sa iea in stapinire
tot pamintul ardelenesc: fundus regius ca si stapinirile nobililor
si erariul ImparatuluT, sa inlature once element eterogen, chiar
 40
cu sila, arzind castelele, pustiind holdele, omorind pe barbati si
silind pe vaduve sä se imbrace rornaneste, sä se marite cu
Romini si sa Ingrijeasca de gospodaria teraneasca a sotilor celor
noT: sa produca deci un tel de desnationalisare revolutionara,
imediata, a acelora cari Ora atunci fusesera domnt, jupinT, sta.-
pint socialT, civill si militarl.
Nu mi se pare ca, pe elementele capatate in imprejurarile spe-
cials in care slag capatat marturisirile conducatorilor miscariT
de la 1784, si mai ales fiind ele redactate de tine le-a redactat
si in felul cum all fost redactate, se poate intemeia o explicatie
generals, in adevar intemeiata a uneT miscall de acest caracter.
Miscarile teranesti, mai mult decit miscarile populare din orase,
au oarecum un caracter ambigua: plecate din carti si trecute
prin multe intermediare, ele se raspindesc si printre cel de la sate,
astfel incit miscarile acestea au toate un caracter putin cam con-
fus In ceia ce priveste ideia; este un vuiet, nu este un glas. Acum,
ca in vuietul acesta se pot deosebi anumite glasurt de suferinta
si desnadejde, este de netagaduit, dar trebuie o ureche foarte find
ca sa, se poata, deosebi In ele si conceptia, planul, scopul decl, asa
incit ele pot sa fie lamurite de fiecare dupa ideile pe care le aduce
insusi cu dinsul si chip& sentimentele de care el insusi este agitat.

Atuncl vine intrebarea: data, lucrurile nu trebuiesc povestite

si deslegate pe basa acestor doua categorii de izvoare, dintre
care unul are avantagiul ca se infatiseaza cu un caracter istoric
ispravit, acheve", iar cellalt are macar caracterul tragic al mar-
turisirilor directe din partea unor oamenT cari peste citeva zile vor
fi tray! pe roata, pe ce ne vom intemeia ca sa invederam si sa
interpretam miscarea teraneasca de la 1784-1785 ?
Pe actele oficiale, va fi raspunsul. Acum, am putea sa avem
un izvor si mai potrivit decit acesta chiar, si decit acela pe care
ni 1-ar da o noun, cercetare, atenta, in actele de toate categoriile
pe care le pastreaza archivele de multe feluri din Viena. Izvorul
acesta va fi existind, si, data, nu-1 avem la indemina acum, a-
ceasta se datoreste unul defect general al natiunil noastre. In
archivele din Blaj se gasesc protocoale Inca din timpurile inde-
partate ale veaculul al XVIII-lea; protocoalele acestea nu s'aa
tiparit niciodata. Sint si archive de bisericl, sint archive de pro-
topopli, sint archive de comitate, in care se poate intra si lucra.
 41

Lucrurile acestea not nu le avem, si, natural, avindu-le, dacd

n'am explica absolut altfel revolutia lul Horea, fiindca socot cd
totu0 se poate gasi nota justd si cu izvoarele pe care le avem
astazi, dar expunerea ar cl§tiga foarte mult in ce priveste lar-
gimea el §i caracterul amAnuntit. Si cred ed. Nicolae Densu§ianu
a comis o mare greseald cind, innainte de povestirea sa, n'a
tipdrit bogatul material ce-1 strinsese, facIndu-ni une on cu ne-
putinta coDtrolul §i intregirea. CeT can nu pot cerceta pe inde-
lete caietele luT din Biblioteca Academies Romine trebuie sa ne
multamim cu partea din izvoare pe care a gasit cu tale s'o dea
in notele povestiril sale, cuprinzind, neapdrat, talmdcirea speciala
pe care a dat-o evenimentelor.
In volumul al XV-lea din colectia Hurmuzaki am tiparit
actele oficiale ale comitatului Bihorului si Satmarului in acest
timp, dupd cOpii dubioase, dar totusi folositoare, in lipsa altora.
Astfel de cercetari s'ar putea face In toate comitatele care ad
fost cuprinse de rdscoald. Si de rascoala aceasta all fost cuprinse
§i comitatul InidoareT, al Clujulul §i al AlbeT Inferioare. Si, de
oare ce in aceastd mi§care s'a amestecat ca element oficial Im-
paciuitor §1 episcopul Budel si Ardealulul, Ghedeon Nichitic!, de
sigur cd in actele, ma de numeroase, privitoare la acest epis-
copat, care se pastreazd in Archivele din Buda, s'ar gasi lamu-
riri §i in ce priveste mi§carea revolutionara de la 1784.

Intaid repetdm cd nu de la toti Rominii din Ardeal a plecat

miscarea, nu de la elementele cele mar nedreptatite, cele mai
sarace, ci tocmal de la elementele care avead oarecare inde-
pendentd economicd si erad capabile de oarecare aspiratir po-
litice. Aceste elemente erail Rominii mezati pe pamInturile era
riulul, can ducead o viatd Intru cilva binecuvIntata fatd, de viata
pe care o ducead ceilaltT; erad aceia cari lucrad la minele de
sare §i la minele de our din paNle Abrudului, atuncl ca si as-
tazi. De la aceste elemente prin urmare a plecat miscarea? §i a-
tunei ea a trebuit sa fie Intiparitd de tendintele pe care numal
aceastd, parte din populatiunea romaneasca putea sä le aiba.
Si, iardsi, cum am spus, s'aU raliat doritoriT de cdtanie grdni-
cereascd pe cari frica Guvernului i-a oprit prea tarzitl de a se
presinta innaintea recrutorilor.
Atunci s'ad gdsit printre Romini de aceia cari ad organisat
 42
resistenta. Se vorbe§te de adunarea teraneasca chemata §i con-
dusa de Horea, care ar fi avut loc supt batrinul copac, goru-
nul" ce se pastreaza §i acuma ; ea ar fi luat hotarirea rascoalei,
Intr'un anume moment §i Intr'un anume loc. Toate aceste sint lu-
crurl pe care le stie cineva din traditia populara sad din martu-
risiri mai mult sad mai putin ingaimate. Cine poate spune exact
ce s'a petrecut acolo ? Un lucru insa, se poate §ti, dupa masurile
care s'ad luat pe urma un fel indirect de a cunoa§te Impre-
jurarile, caci, cind, mai tarzit, Intlmpinam, intr'un plan de re-
forme sad de rnasuri de infrinare, ca se opre§te anume un lucru,
aceasta Insemneazdi, ca, tocmal acest lucru fusese facut lnnainte.
Era foarte raspindit pe vremea aceia, n'a§ zice numal de la
miscarea religioasa a teranilor Impotriva Uniril cu Roma,obiceiul
de a se face frcirit de cruse politice, dupa o datind, populara stra-
veche, raspindita pretutindeni, 14 toate teritoriile locuite de Ro-
mini. Oamenil se adunad §i jurad. Jurail pentru lucrurT pe care
nu §i le lamuriad tocmaT bine, dar innainte de toate jurad sa
se ajute pan/ la capat. Fratia de truce prin urmare Insemna o
legatura morala fard, termin.
0 astfel de infratire s'a facut fara Indoiala, §i ceia ce s'a re-
comandat in primul 'rind a lost sa se duca la Balgrad §i sa iea
arme. Si forma supt care s'a facut aceasta recomandatie repro-
sinta un fenomen psihologic elementar. 0 clasa de jos continua
apasata §i care nu crede niclun moment ca de la sine, far& un
ordin superior, poate sa, Inlature o stare de lucrurl de care su-
fere, nu poate A hotarita sa se miste decit numal cind i se a-
rata ca e indemnata la revoltd, printr'un ordin dat de o parte
din acel stapinitorl in potriva celorlalti. Exact acela§1 lucru care
s'a Intimplat in rascoalele terane§ti din 1907, cind cea mai mare
parte din rasculati credea ca a venit un ordin, care se zicea ca
este de la Regina, ca el sa, se puna in posesiunea paminturilor
boierestl.
In rascoala WI Horea, se spunea ca Imparatul a dat ordin sa-T
aduca acolo la tabla cea mare din Alba-Iulia, §i de acolo, innarmati,
sa faca ce still eT, adeca ce a spus Imparatul, de§i, cum am spus,
Imparatul nu-T comunicase nimic luT Horea.
Din localitatea Curechid a pornit, dupa ce Cri§an strinsese
pe oamenil din Mestecanis, ca sa faca din eT osta§i mi§carea.
Localitatea aceasta se gaseste intr'un Tinut de munte, cu un ca-
 43
ratter particular. Dad, ar fi fost o miscare generala si ar fi fost
pregAtitg prin tine stie ce propaganda, data ar fi fost in legg-
tura cu tine stie ce organisatorT, data anumite elemente din
clerul cult, multi preoti at fost arestati si pusi supt cer-
cetare,sat din clasa intelectuala, amestecata, din functionarT,
ar fi avut cunostinta de lucrurile acestea, caracterul n'ar fi fost
local. Ea ar fi izbucnit in mai multe locurT, si, orlcum, In centre
marl, dclminind drumurl. N'avem insa a face cu o miscare gene-
rala romaneasca, si nicl nu trebuie O., ni treaca prin minte ca
miscarea aceasta a avut un caracter, fie si numaT teranesc, dar
Intinzindu-se asupra tuturor Tinuturilor locuite de Romin!. De fapt,
intr'o multime de Tinuturi nu s'a avut decit o not,iune foarte vagg,
despre rascoala aceasta, localisata intr'o anume provincie, in pro-
vincia romaneasca a erariulu! imparatesc.
Cad avem, din veacul al XVIII-lea, o multime de notice scrise
de Sasii din Brasov, din SibiiU si din orasele mai mid, si am
cautat Intr'insele fara a ggsi nimic. Niclunul din Sasii acestia
nu vorbeste despre rascoala lui Horea. In 1784 se intimpla fur -
turl, arderl de case, se publica masuri administrative, se fac
schimbarT de pop!, pe acolo pe unde se scrie, dar de rascoala
lui Horea nu vorbeste nimeni. Dar, dacg miscarea aceasta ar fi
avut un caracter general, sat dm& s'ar fi crezut ca poate sg, ca-
pete un caracter general, nu s'ar fi pomenit ea in vre una din
insemnarile acestea ? Se poate ca in vre-un punct din Franta
anulul 1789 notele particulars sa nu vorbeasca de miscarea re-
volutionary ?
La inceput s'a vazut in aceastg, miscare numaT o hotie, un
brigandagit, care nu era not. In general prin pgrtile acestea de
ling& Munt,ii Apuseni eras totdeauna elemente romanesti nea-
stimparate, cad si era multg saracie. Din causa lipsei de admi-
nistratie si, mai ales, din causa diversitati1 de administratie, pu-
teal foarte bine sa tree! dintr'un loc intr'altul si sa ti se piarda
urma.
Astfel de prg,daciunT din partea elementulul romanesc sarac
exista1, si nu numaT individual, dar supt forma de mid bands,
care se intilniat totdeauna in pgrtile . de la Apusul muntilor de
hotar a! Ardealulul, prin regiunile Aradului si Oradie!. Anumite lo-
calitgti eraU bintuite endemic de acest flagel al neastimparuluT
prgdatorilor valahi". De altfel era si foarte usor sa se petreacg
 44
a§a ceva acolo, cum era si la no!, in epoca Fanariotilor, care
epoca, nu inseamna decit o opresiune fiscala prin strain!, precum
in Ardeal, In veacul al XVIII-lea, dominatiunea austriaca nu in-
seamna altceva decit tot opresiunea fiscal& prin strain! si in
profitul strainilop. Precum la noI erail haiducii, tot asa era si
dincolo, si pentru aceleasI motive II ajutat oameniI cari lucrad
in camp, ciobanil cari se gasiat cu turmele in cutare parte, ma-
role numar de elemente care se desfaceatl din sate necontenit,
calatorind pentru a-s! vinde fie oile, fie 'Ina or! saul vitelor, si
cari tog aveat cu dinsii mijloace de hrana' din care ajutati pe
drumeti, suspect' or' ba. Si haiduciT acestia de dincolo aveail un
nume special, In legatura cu balada veche; li se zicea: haramil,
nume de care se pomeneste si in legenda luT Mihu Copilul".
In cele d'intait timpurI insa nu Rominilor exclusiv li se zicea
haramil, ci haramiil acestia represintat un fel de tumult us rusticus,
de si nu numai decit un tumultus valachicus. Miscarea aceasta a ha-
ramiilor se indrepta impotriva locuintelor isolate, impotriva circiu-
melor ce se &jail In drum. Cutare raport spune, de ex., ca o
ceata, de acestea a atacat circiuma; circiumarul nu era acolo,
dar era circiumarita, pe care ail lasat-o in pace, dar at furat
tot ce se gasia In pravalie, etc. CasurI de acestea se intimplat
aproape In fiecare zi. Din povestirile obisnuite, ni-am putea in-
chipui ca s'a treat un fel de armata de teranI. Nu; era un fe-
nomen ca acela din 1789 in Franta, cind, dupa cele intimplate
la Versailles, dupa ce Adunarea in revolt& s'a fost mutat la Paris,
mid cete teranestf pradara aproape toate castelele din Franta si
arsera titlurile de proprietate, precum, la no!, se ardeat, in 1907,
cartile de socotelI ale proprietarilor.

Dar, data n'a fost armata de 30-40.000 de oamenl ", numar

Ia care s'ar fi ridicat toate cetele laolalta, fara insa sa formeze
o singura trupa, data miscarea aceasta, prin urmare, n'a avut o
unitate, un sef, o tendinta, data nu s'a desvoltat dupa un plan,
data nu s'a produs instantaneu in toate partile, atuncl de ce
oare nu s'a putut ea stinge de Ia inceput ? Dar de ce nu s'a putut
stinge miscarea-din Franta la 1789 ? Fiindca lipsia guvernul cen-
tral, lipsia unitatea de actiune si lipsiat mijloacele de a ctiune.
In Ardeal insa la 1784 era alt motiv pentru care miscarea nu
se putea opri. Erat acolo o mul(ime de administratiT, nu una sin-
gura, si aceste administratii nu era numal variate, dar carat si
 45

opuse ; banuielnice unele fatl de altele, ele cautail sa se impie-

deco In actiunea lor, fiindca, fiecare se temea de resultatele ul-
time ale uneT interventiT putin energice si putin dibace din partea
celorlalt,I.
Era mai Intaiu Viena, care voia sä faca toate direct, dar pana
la care se cerea vreme ca sa ajunga stirile, cu stafetele calarl
care trebuiati sa treaca prin atitea filiere pana sä se stie sus de
tot. Dar la Viena, era, pe linga atitea ConsiliT speciale, vointa
Insasi, decisiva, a Imparatului, si ce parere avea Imp5ratul despre
RominT, se poate vedea din telul cum este exprimata undeva
dup(1 aceasta rascoala. Atita vreme cit Rominilor nu li se va da
o cultura suficienta prin scoala", etc., liniste la acestr oamenT
nenorociti nu va fi.
Si Imparatul mai stia ca exista o neinvinsa traditie de ura
intre natiunea romaneasca, de o parte, si cea ungureasca de alta
parte. El era convins, prin urmare, si aceasta o spun si ofiterii
luT totl, aceia cari venisera in atingere cu RominiT si cari, cum
marturiseste un contimporan, it incredintail ca Rominil sint o na-
Oune buna, dar apasata", ca RominiT sint eel maT vechT locui-
tort aT paminturilor acestora, ca el slat apasatT, ca ar dori sa
se inteleagti, dar nu li se ofera ocasia, ca intre dinsiT si UngurT
exista o dusmanie care nu se poate inlatura. Din aceste con-
vingerT, la care trebuie sa se adauge si planurile de reforma ale
luT Iosif al II-lea, care tindeatl la Inlaturarea iobagieT, pretu-
tindenT, si la sprijinirea, elementuluT rural, pentru ca el insusi WA
poata ajuta la aceasta opera, se vede In ce chip ar fi privit el
o protestare violenta a teranilor, dar maT putin singeroasa, ma,
ca linistea publica sa, poata fi stabilita fara condamnarT si omo-
rurl. El ar fi facut reforma indata dupa miscarea toranilor ro-
mini, cu cea maT mare recunostinta pentru dinsiT, pentru ca ail
ajutat acest lucru. Dar nu pentru ca erail Romini aceasta nu-1
states In minte , ci, cum am spus, pentru ca el erau ceT maT
bunT platnicT, pentru ca formail clasa care dadea tot si nu
cerea nimic. Din potriva, RominT, serbi orl liberT, nu-T trebuiaa
luT, cel atit de mult dusman al deosebirilor dintre natiuni, melt
era de parere ca, data s'ar putea confunda totT supusiT sal in-
tr'o singura natiune, ar li eel maT mare bine si se plingea ca
nu se marita Sasoaicele cu Ungurii orl Unguroaicele cu RominiT.
In al doilea rind, erail, la fata loculul, In provincie chiar, ofi-
 46
cialii imparciteM, cari doriag, fireste, ca ordinea sä fie pastrata,
indiferent pe ce se razima aceasta ordine. Pentru dinsiT once
miscare impotriva ordinil era anarhie, care trebuia reprimata
Anarhia valoreaza insa cit valoreaza si arhia" pe care vrea s'o
suprime. Sint anarha mal rele decit aceasta, arhie", dar sint si
arhif" cu mult maT rele decit once anarhie. Este natural ca
acela care represinta, once guvern sa fie contra orIcariT miscari
care tinde sä-1 inlature, dar este, iarasf, foarte legitim ca isto-
ricul si, In general, oricine cerceteaza faptele sociale, sa nu piece
din punctul luT de vedere, ci une orf si din al celorlaltl.
Prin urmare totT acestia din Consiliul belie" sail din Consi-
liul regal" 'pentru Ardeal, pentru Ungaria, tot! acestia is1 dadeall
toate silintile pentru represiune, raminind ca pe urma sä avi-
seze" imparatul. Aceasta pe dinsif nu-I ma! privia ; pe dinsir if
privia, exclusiv, represiunea.
Dar nu erai1 numaT el, oameni! Imparatului; °rail si organele
ardelene §i organele unguregi. Noul guvern austriac nu suprimase
de loc, si nu putea sa suprime, si nu ar fi avut indrazneala sa
incerce a suprima, viata comitatelor, care exista in Ardeal si Un-
garia in foarte largl proportif.
Comitatul fsT avea tesaurul say, armata sa, ordinary si extra-
ordinara, IsT avea gornicii (paduraril) sat si plelie.sii sal si, pe ling&
aceasta, avea mijlocul extraordinarpe linga acela de a angaja
cete de mercenarf, mijloc care fusese totdeauna ingaduit,de a
ordona o ridicare in masa, o insurrectio, un Aufgebot al Intregil
star! nobiliare. Comitatele represintall innainte de toate elementul
maghiar, care Intrase in primejdie dupa ce se ispravise cu circiu-
man!, cu vice-spaniT omoriti la inceput; acum teranii mergeaU
la castelele nobililor, cad, in aceasta stare de spirit, intr'un mod
elementar omul distruge ceia ce gasoste innaintea ochilor. Por-
nirea nu este positiva in miscarile teranestT, ea este negativa,
si pentru o miscare negativa nu este nevoie de program: el se
formeaza prin ispita din fiecare zi. De fapt insa n'ail fost nic!
150 de jertfe.

Odata ce lucrul era asa, odata ce patimia nobilimea maghiara,

de ce nu interveniat ins& comitatele ?
Pentru ca, maT intai 1, comitatele se cerea sa, se inteleaga intre
ele, si multe colf de hirtie trebuie sa se fi innegrit cu rapoar-
 47

tele. Pe urma, comitatele aveati de multe orT interese rivale, §i

unele doriati ca miscarea din vecinatate sa, ranilie macar acolo.
Si, In sfIr§it, nu era numal atit: administratia centrala se temea
de autonomia comitatelor, si de aceia ignora primejdia si nu
ajuta represiunea.
Dar maT era un mijloc de a potoli rascoala, §i Inca foarte IA-
pede: interventia imediata, a armateT, Kaiserlich-Konigliche Miliz".
Dar ea nu atirna de comitate, ci direct de Viena, si ea n'avea
nimic a face cu clasa dominants in partile acestea, care clasa-T
era foarte antipatica pentru ca represinta trecutul; ea nu asculta
nicT macar de Guvernul ardelenesc, care, numit de Imparat, avea
puterr civile, dar puterY militare nu. Si nu era nicT, cum a fost
In anumite timpurT, un comandament general at trupelor arde-
lene, de care sa atirne, ci fiecare regiment avea rosturile luT spe-
ciale, §i graniceril, nici vorba ca nu puteat l. fi intrebuintatl Im-
potriva celorlaltI Rom MT, din cari abia se desfacusera supt presiunea
suferintilor §i de ispita sperant,elor. Erato §i celelalte regimente,
straine, dar fiecare avea alt rost, alt proprietar, alts atirnare.
Si, atuncT, pentru ca armata sa, intervie, a trebuit ca Imparatul
sa, numeasca, anumig comisarl, intro cari pe Jancovich, din Ti-
misoara, un Sirb, si pe Mihail Bruckenthal, din Sibiiil, un Sas. Dar
orYcine stie et, este de greti sa, lucreze autoritatl civile, rivale, cu
autoritatI militare. Si nu trebuie sa, maT uitam un lucru: ca aceste
trupe se tineau cu multa cheltuiala, cu o grija deosebita, di, li
se cruta once fel de pierderl §i chiar once fel de osteneala.
Interveniati, dar trebuia o spun eT expres sa, li se asigure
cvartir bun §i comod, prin locurl de pustiurl si de stine. Si erail
si caiT, cari nu trebuial betegit,T, cacTcostall stump.
Acum se Intelege, cred, de ce miscarea aceasta s'a putut des-
volta liber din primavara, pans, in Novembre, fara ca masurT reale
de represiune sa, se fi luat.

In sfir§it, abia dupa un an de zile s'ar'i Inteles toate organele

administrative. S'a Incercat intaiii o Impacare, trimettndu-se Ni-
chiticl, care, fiind Sirb, abia data, putea sa se Inteleaga cu oa-
meniT. S'a trimes pe urma, nil carturar de felul luT Molnar, care
avea insa atita curaj, atita tragere de inima pentru poporul lul,
!net, In Februar 1785, cind Inca nu se ispravise rascoala, el era
la Viena §i da consultatil de speeialitate.
 48
Prin urmare nici interventia unul Vladica, SIrb, care nu stia
romaneste, nicT interventia unul oculist romin, care nu simtia
romaneste, nu putea sä duel la un resultat.
Dec1 s'a ajuns la actiunea military adevarata, care a putut,
imprastia usor o ceata de terani, iar pe Horea si pe tovarasii
luT i-a prins, cu ajutorul unor preotr si teranT, Inviersunat1 orT
cum paratT, In padure la Scoracet (27 Decembre 1784), pentru a trage
apoT pe roata, a rupe, la 2 Februar 1785, in Alba-Iulia, pe Horea si
Closca, dupa ce Crisan 10 Meuse singur seama.
In felul acesta s'a mintuit miscarea.

Innainte de a Incheia, trebuie sa urmarim anumite conclusiunT

care s'all tras din aceasta miscare de catre lumea oficiala.
Imparatul, care vazuse si innainte de aceasta care este starea
reala a Rominilor din Ardeal, natural ca a cautat Inca maT mutt
sa iea masurT pentru ca asemenea imprejurarT sa nu se maT
repete. Foarte trist ca lumea este asa alcatuita, Melt dreptatea
nu se tine in sama pana nu tipa si nu este satisfacuta pang nu
loveste, dar nimenT nu cedeaza bucuros de la sine, printr'un
mare act de filantropie, locul pe care-1 ocupa in dauna altuia.
A trebuit miscarea aceasta singeroasa pentru ca Imparatul sa
vada ca blinda oaie valahat, tunsa prea de aproape, cu foarfece
prea ascutite, se poate preface inteo teribila tiara. Atitnci si-a
aclus aminte ca acestia shit vechil locuitorT aT pamintuluT, ca
sint totusi eel maT apasatT, si s'a coborit sa iea masurT, care
sint de un caracter indoit.
Intlia a chibzuit ca, in mod material, sa, faca imposibila o
asemenea rascoala de aid innainte, si a gasit cu tale sa iea o
masura pe care numaT un filosof de acestia poate s'o conceapa,
cad este in adevar extraordinara. De aid innainte judecatoriT si
juratiT din satele romanesti vor trebui sa fie oamenI foarte si-
gurT. Vor cerceta pe tot1 consateniT lor, si in fiecare noapte vor
trezi pe fiecare gospodar ca sa, vada data e acasa orT nu. Daca
i se va spune ca nu e acasa, sa intrebe unde se afla; data -1 va
putea gasi acolo unde i s'a spur ea, este, bine; data nu, sa as-
tepte pana se va intoarce acasa. Si atuncT sa-1 intrebe unde a
fost si sa-1 teary a aduce dovezT pentru aceasta. CiobaniT sa nu
fie maT multi din fiecare sat, ci toate satele sa delege un cioban,
care singur sa se duca cu oile tuturora. Pentru ca in sate ur-
 49
marirea sa fie maT upara, aceia cari all casele risipite sa fie si-
liti sa le paraseasca §i sail fad, alte case, la linie, a§a incit ins-
pectia sä fie maT urara; daca, all livezi de prune, ca sa nu piarda
livezile, sa li se dea voie sä vina la dinsele, pana se vor gindi
sa planteze altele, dupa un sistem not). Daca se va iniimpla ca
unul sa se rascoale, el plateste, bine inteles, dar familia luT va
fi stramutata de acolo, iar in casele sale vor fi arzati altii.
Mai grit kii multe alte curiositati de acestea, care amintesc
legea de responsabilitatea colectiva a satenilor pentru tulburarl
votata la no in 1907, dar neaplicata, orT regulamentele de ordine
ale administratiei sirbe§ti in Macedonia. Aceia cari se duc prin
padure nu vor avea dreptul O. iea mincare pentru maT multe
zile, si tot a§a §i ciobanil nu pot avea in traista brinza pentru
o saptamina intreaga, fiindca se poate intimpla ca hotiT trecind
pe acolo sa gaseasca mijlocul de a se hrani ; se opriati RominiT
de a cumpara arme si praf de pura. Praf de purl n'avea voie
sa vinda oricine decit in urma unel tidule data de administratie,
si cantitatea de praf de pura ce o are negustorul trebuie cer-
cetata din cind in cind. Raminea doar ca hotil sä fie datorT sa
se presinte Innaintea autoritatii aratind care este directiunea pe
care au intentia de a o lua §i in acela§i timp sä dea pura si
praful de purl in mina represintantulul politiei, iar, pentru a fi
§i maT sigurl ca nu vor face nimica, sä li se taie §i unghiile cu
foarfece speciale furnisate de administratie! Orice om cu bun
simt vede ca masurile acestea nu inseamna nimic
Pe de alta parte, s'a mai gindit Guvernul §i la partea morala.
Rominir ace§tia nu cunosc morala §i religia, cad altfel n'ar fi
facut lucrurile pe care le-au tacut. Sint o natiune Innapoiata.
Pentru aceasta trebuie sa, li se schimbe rostul. De aceia bietul
Ghedeon Nichitici a trebuit sa trimeata o multime de circularT
invitind pe totT protopopil sa fie maT cum se cade, sä vorbeasca
numaT de datoriile catre Dumnezeil §i catre stapinire §i in fie-
care an sa innainteze fiecare protopop lista tuturor predicelor ti-
nute. OarneniT I§I vor trimete tog copiil la §coala, uncle trebuie
sa ramina pana la 20 de anT, cad au a sta la §coala pang la 14
anT §i apoT de la 14 la 20 in fiecare Dumineca, trebuie sä fie du§i
1 Hurmuzaki, XV, p. 1780 ai urm.
 50
la anumite cursurT speciale, ca sa invee A, nu maT faca, ce fa-
cuser& la 17811. Natural ca dupa toate masurile acestea natiunea
romaneasca s'ar fi facut o natiune model.
Ceva lipsia insa: lipsiad preotii can sa fie in stare sa tie pre-
dict, si Imparatul, convingindu-se de aceasta, a vrut sa, intemeieze
o noua, scoala teologica, pe care Ins& n'a Intemeiat-o.
In al treilea rind Insa, Rominil, cea maT mare parte din eT,
erail iobagT, si iobagia for consista ca, la no!, Innainte de Regu-
lamentul Organic si dupa aceia, In a face din septe zile ale sap-
taminil eel putin zece zile de lucru. Si trebuia d6scoperit care
vor fi zilele pe care teranii le pot consacra scolil de adultI Sati
ascultariT predicilor, pentru ca, erail silitT sa lucreze si Dumineca
si serbatorile si tot nu se ajungea.
De fapt Insa este de netagaduit lucrul ca, intrind frica si In
clasa administrative si In clasa oficiala, care apasasera Oa. a-
tune! pe poporul romin din Ardeal, o imbunatatire a conditiu-
nilor acestuT popor s'a observat pe alaturI de circularile Impa-
ratulul, si nu din causa acestor circular!.
Dar se Meuse apel la Biserica romaneasca,si nu la Biserica
unita, care intervenise foarte putin, fiindca rascoala se petrecuse
In mijlocul ortodocsilor, ci se Meuse apel pentru ca sa impace pa-
tura pbpulara la acea Biserica, fata de care pans atunci se avuse asa
de putina stima si grija. Biserica aceasta crescuse extraordinar
ca importanta, cad se vazuse ca ea represinta cea maT mare
parte din populatia romaneasca a Ardealulu!. Dec!, precum unit;iT
aveaa ca represintant national pe seful for din Blaj, tot asa era
sa se acorde si neunitilor un represintant national, cu caracter po-
litic, dindu-li-se putinta sa formeze o adevarata Biserica, provisorie,
numal a tor, fie si supt un vicariu supus VladicaT din Buda. Ast-
fel, crutarea Rominilor supt raportul economic, de frica unei
noT rascoale, o mai buna administratie a domeniilor imparatestl
supt raportul trataril supusilor si, In sfirsit, o ridicare a acele!
BisericT neunite, care Infatisa si supt raportul politic cea maT
mare parte din Rominil ardelenT si ungureni, acestea afi fost fo-
loasele miscariT lu! Horea.

Ilarion Puwariu, Documente de lin:ha ¢i istorie, Sibii5, 1889, p. 156 urm.

 N.
Masurf legislative si schimbail constitutionale supt
Iosif al II-lea si Leopold al II-lea 1.

Innainte ca Iosif al II-lea sa, ajunga la reforma cea mare, prin

care desffinteaza de forma, Serbia Serbia nu are dreptul cineva
s'o declare desfiintata cind nu distruge Insesi conditiunile eco-
nomics, culturale si politico care ad facut-o, intr'un moment, sd,
se nasca, si care apol au impus-o, si fara disparitiunea carora
nu dispare nici Serbia , el iea, In mijlocul tulburarilor chiar, o
alts masura. In Iulie 1784 hotaraste o noun Impartire a Ardea-
luluT, care distruge ca desavirsire ramasitele, pastrate In alca-
tuirea de comitate, de districte, de scaune, ale evului mediu.
Mel gindul cel mare al luT Iosif al II-lea era acesta : sa, facd,
o lume noun, distrugind lumea cea veche In tot ce o represinta
si o amintia. Prin. urmare, de oare ce acele comitate, districte,
scaune, ale Ungurilor, Sasilor, Secuilor nu sint decit forme
ale evulul mediu, care traiesc in epoca moderns, el va distruge
aceste forme pentru a pune in loc impartiri rationale, logice,
impartiri naturale, determinate de extensiunea teritoriilor, de
cursul riurilor, de culmile muntdlor, etc. El era astfel un precursor
Incoronat al oamenilor RevolutieT francese, cari ad facut de la
1789 Innainte in Franta exact acelasT lucru pe care Iosif it facea
acum In Ardeal.
De acum Innainte erad sa fie In Ardeal zece comitate, avind
in fruntea for cite un Obergespann. Pe linga aceasta, pentru ordinea
I Cf. Zieglauer, Die politische Reformbewequng in Siebenbargen cur Zeit

Anis II. and Leopolds II., Viend 1885.

 52
flnanciara, un perceptor, un fiscal", pentru orclinea judecatoreasca
o tabula", cu notar superior si vice-notar.
Prin urmare era o totalg prefacere a conditiunilor In care traise
pang atuncT provincia. Natural ca, o masura ca aceasta trebuia
sa supere peste masurg pe aceia cari beneficial pans atund de
Impartirea cea veche a teriT, pentru cari nu era numal o ches-
tiune de onoare, orT pgstrarea unel traditiunT istorice care se
contunda cu InsasT viata lor, dar era si o chestiune de drept
actual, de interes al momentuluT, ca aceasta impartire sa se
pastreze.
Comitatele cele noT ale WI Iosif al II-lea cuprindeat pe toata,
lumea de o potrivg: eraiI comitate si pentru UngurT, si pentru
SasT, si pentru SecuT, si pentru RominT; fiindca Imparatul refor-
melor nu cunostea principiul existentei acestor nat;iunT. Dar SasiI
aveall tot interesul sa, ramlie in vechile for organisarT, scaune si
districte, care se stringeaal la un loc si formail acea Universitas
Saxonum" in care se alcgtuiserg, in epoca ocupari! acestor pro-
vinciI ale pamintuluf ardelean. Secuilor de asemenea Ii convenia
vechea impartire In scaune, care li asigura o viata deosebitg.
Iar, in ceia ce priveste pe UngurT, clasa dominants, comitatele
no! nu. maT represintad pentru eT ceia ce represintaserg comita-
tele cele vechT, iesite din desvoltarea for istorica si care li da-
deail privilegiul de a se manifesta, de a stapini si de a se folosi
numaT eT, pe cind acestelalte imparOrT eras i numai ale Guyer-
nuluT ardelean si,, prin urmare, ale Imparatulut
De almintrelea Imparatul se purtase cu o lipsa de crutare ab-
soluta, decretind pang si inlaturarea numeluT de Sas, pang, si
confiscarea archive! sasestT, care pgstra toate amintirile istorice
ale natieT, si alipirea acesteT archive la Guvernul central al Ar-
dealuluT. Si pe linga aceasta el decretase si confiscarea intregiT
aver! a Universitati! sasestl, care trebuia sa intre in minile ace-
leiasT CirmuirT ardelene atirnind de Itnparat.
Dar natural ca in aceasta noug, Imparteala, in care regiunile
romanestT erail sa depindg de Imparat si de organele de cirmuire
numite si controlate de dinsul, situatia Rominilor a fost mal
bung cleat, in vechea impartire, in care se loviat necontenit de
un privilegiu sasesc, secuiesc sat nobilitar unguresc, care insemna
insasT denegarea existenteT for legale si nationale. MT, In ge-
nere, cind o natiune se gaseste. Inteo stare asa de nenorocita
 53
cum era starea Rominilor din Ardeal la 1784, once reforma, buna-
rea, IT folose§te intr'un sens sail Intealtul ; nu se poate sa, ,i1-1
foloseasca, supt un raport sail supt altul. E ca un biet om strivit
supt o multime de lucrurT care s'ail darimat pe el: orT din ce
parte se va ridica de cineva gramada aceia de pietre §i lemne,
el totusT va fi u§urat, in adincimea unde se gase§te.
Dar pentru Romini in special s'a luat o masura, la 1785, care
intregia m'asura anterioara, menita a pregati desfiintarea iobd-
gieT. Inca. odata insa, aceasta nu insemneaza citu§T de putin ca,
insusT Imparatul 10 pusese in gind sa, foloseasca Rominilor ca
natiune, ci numal ca din masura pe care a luat-o el, condus de
motive generale, abstracte, ad folosit Romlnil si ca natiune.
Inca, de maT nainte se daduse drept §erbilor sa aiba averea lor,
sa se casatoreasca In voie, cerind numal permisiunea de la
domnul pamintului", sa Invete meste§ugurT 1; se fixeaza apoT
conditiunile in care slut legal de pamint, hotarind ca nimenT
n'are voie sa-T scoata cu de-a sila §i sa-T mute in contra vointeT
lor. Se planuise a se face o patenta imparateasca in ceia ce pri-
ve§te drepturile stapinului de pamint fata de muncitoriT agricoll,
se daduse ordin organelor administrative ale comitatelor ca, in
nefntelegerile dintre domnil de pa mint §i §erbT, sa iea, pe cit se
poate, partea color de al doilea, cari fara indoiala erad ceT cu
dreptatea §i cu suferinta. Iar dupes miscarea luT Horea, la 22
August 1785, se lua hotarirea generald ca, nu va maT fi iobagie
de acum innainte In Ardeal. Acela, care se numia innainte iobag
sail Serb, va fi de acum innainte colon, teran. El va putea parasi
teritoriul pe care it locuie§te; libertatea luT umana va fi recapa-
tata. Procesele incepute In contra teranilor vor fi oprite; claca
nu se va maT face In vechile conditiuni, ci va fi cu plata, sail
se va trece in sama munciT pe care o datore§te fiecare teran
domnuluT sail. In sfir§it teranul capata voia de a vinde si cum-
para si In ce prive§te pamintul. 0 masura de felul acesta, maT
upara, fiindca aid nu era vorba de serbT legalT, ci de terani
can cazusera, impotriva dreptatil, intr'o situatie asamangoare
cu §erbiT, tusese luata in Principate, atit cel muntenesc, cit §i
In al Moldove!, cu 40 de anT innainte, de Constantin-Voda Ma-
' innainte, se citeazA casul de copii romini gon4I de la scoala ptina-I ba-
gel In girls!
 54
vrocordat, care decisese el teranul va fi de acum innainte liber,
el boierul nu-1 va mai putea retinea pe mo§ia lul, fiind el
despagubit pentru paguba pe care o suferia din aceasta libe-
rare a teranilor.
Dar, dael amintesc aceasta masura a lul Constantin Mavrocordat,
nu este numal ca sa pun in legAturl ce se savir§e§te acum
pentru clasa, apAsata, a Rominilor din Ardeal cil ceia ce se sä-
vir§ise innainte, in folosul clasei, apasate, a Rominilor din Prin-
cipate, dar si din alt motiv.
Reforma lul Constantin Mavrocordat a fost privity din deose-
bite puncte de vedere. UniT all vazut in ea un mare act : libe-
rarea de fapt a teranilor. Altir all vazut numai un act formal,
far/ niclun fel de efect, care a lasat clasa in folosul careia fu-
sese decretat, in aceia§1 stare in care era mai nainte.
Nu e nici una, nicl alta. Din masura lul Constantin Mavro-
cordat teranimea a folosit ceva. A da in mina unui om un act
pe care sä se poata, sprijini pentru a presinta la momentul cu-
venit anumite revendielri, nu este niciodata indiferent. Este o
sentint/ judeeltoreasel de care nu to poti folosi oricind pen-
tru a o executa, dar aqtepg sa to folosesti de ea cind se vor
schimba anume imprejurArT. E de sigur adevarat ca, eranimea
noastrl n'a luat un avint insemnat de la masura lui Constantin
Mavrocordat innainte. Lisa conditiunile in care traia fat/ de pro-
prietari erail de a§a natura, !nett actul acesta, foarte frumos, TA-
minea in cea mai mare parte far/ niclo aplicare practicl.

Si ceia ce s'a intimplat cu teranil din Moldova §i din Tara-

Romlneasca dupl masura lul Mavrocordat, era natural sl se in-
timple §i cu .,eraniT din Ardeal dui)/ masura lul Iosif al II-lea.
De almintrelea, el nicl n'a avut prilejul sl vada ultimele con-
secinte ale acestei masurT, ci, find Inca in viata, toate reformele
pe care le decretase a trebuit sa le retragg. Austria lul se gasia
inteo positie foarte Brea din punctul de vedere al leglturilor en
strainatatea. Se incepuse razboiul impotriva Turcilor, care a fost
un nenorocit razboil FAcut in tovara§ie cu Rusia, el a procurat
acesteia toata gloria §i toate foloasele, pe cind Austria a ramas
intr'o situatie inferioara, umilitoare adese orl, Iosif insusT find
batut §i silit s/ fug/ innaintea Marelul-Vizir, pan/ cind interven-
til diplomatice at1 impus in 1791 negocierile de pace care duc la
 55

tratatul de la Sistov, prin care monarhia a fost silita sä renunte

la posesiunea unel party din Moldova, a Terii-Romanesti si a 01-
tenieT, pe care le tinea ocupate. de mai mutt& vreme.
In Imprejurari de acestea : un razboid grei, nenorocit, o pace
umilitoare, echivalind cu o pierdere pentru Imparatie, si, O. a-
daugim : revolta din Terile-de-Jos, continuti- biruitoare in multe
privinte, innaintea careia abdica autoritatea Imparatulul, intele-
gem cum Iosif al II-lea, impotriva vointei lui, deschizindu-s1 ast-
fel mormintul, grabindu-si moartea, a trebuit sa renunte la visul
lul cel mare de a intemeia o noun monarhie austriaca, razimata
pe dreptatea interpretata In sens rational si serval de institutil
noT, determinate de conceptil metafisice supdrioare. Atuncl a
intervenit edictul luT din Ianuar 1790, prin care retragea toate
masurile sale anterioare revocatio ordinationum", o abdicare
sufleteascci.

Acum, de obiceifi o reforma radicals provoaca turburarT. Tur-

burarile acestea nu insemneaza numai decit revolta, ci o zgu-
duire in viata pasnica a oamenilor. Cele maT marl turburarT insa
le provoaca retragerea unel reforme radicale. Aceasta este tot
ce poate fi mai nenorocit; fiindca, data reforma radicala, natural,
creiaza o multime de greutati in ceia ce priveste aplicarea eT,
retragerea acestei reforme distruge o multime de sperante, de
sentimente omenesti, de interese sociale, pe care reforma le
provocase.
Astfel retragerea reformelor iosefine la inceputul anulul 1790
produce haosul desavirsit. Data se mai adaoga pe linga aceasta
moartea, peste putina vreme, a Imparatulul, suirea pe tron, in im-
prejurarT foarte grele, a nouluT Suveran, dificultatile interioare de
multe felurT si intetirea RevolutieT francese, care cerea neaparat
ca Austria all pronunte punctul de vedere, trebuind s'o dud,
pe incetul la o interventie armata si la infringerea ostirilor sale
de catre ostirile revolutionare francese, data se tine seamy de
toate lucrurile acestea, se va Intelege actul de abdicare, in ceia
ce priveste starea privilegiatilor din Ardeal, cu care incepe dom-
nia lul Leopold al II-lea.
Nu e de mirare deci ea, el se adreseaza catre Statele ardelene,
catre privilegiatil pe cari Iosif voise sa-1 distruga si cari dove-
disera ca slut in stare sa traiasca si dupa loviturile ce li le da-
 56
duse Imparatul reformator, §i li cere sfat. Va sa zica, nu va maT
fi nicT starea de °clinical* nici starea decretata de Iosif al II-lea,
ci o stare noun, mijlocie.
Atuncl se tine intaitl o adunare a Saqilor §i, dup. aceasta,
dieta generala ardeleana. Ce s'a facut la adunarea Sasilor, ne pri-
ve§te ma! putin. Sint interese cu totul particulare. Ceia ce s'a
petrecut insa in adunarea generala a Ardealulu!, este de cel ma!
mare interes pentru no!, fiindca represinta un capitol noll al
vietil Rominilor din aceasta provincie, capitol care ar putea fi
numit dupa actul de plingere, de propunere a unor reforme in
folosul Rominilor, Supplex libellus.
Dieta aceasta ardeleana din Cluj s'a deschis la 21 Decembre
1790 §i a durat o multime de vreme. OamenT cu totul neobi§-
nuitT in discutia chestiunilor politico le agitall in forme ridicole.
Astfel, intr'o §edinta, a venit un nobil spunind ca, o anume chestie
foarte grea, pe care niclunul din eT n'o putuse deslusi, a resol-
vat-o baiatul de 12 anT al unui prieten al lui; §i el aducea aceasta
soluOune a baiatuluT, care fu prima& cu multa bucurie.
Din dieta aceasta natural ca nu faceati parte, dupa, vechiul
drept ardelean, decit numaT ace! Romini cari se despartisera de
religia lor, ca sä intro Intr'o natiune avind drepturl istorice. Nu-
maT aceia putea sa iea parte la discutir, in calitate de ale§i
ale§ii erati foarte putinT; din 400 gi ma! bine, 100 §i ceva,
pe cind era 232 asa-numitii regalisti", pe cari Imparatul, in
calitatea lul de Rego al Ungariel §i Principe al Transilvaniel, it
numia ca membri in dieta 1. De fapt, era aid un singur Romin
care trebuia sa ceara dreptatea Rominilor, §i Inca, nu in calitatea
lu! de Romin se gasia acolo, ci pentru ca, era acela dintre eel doi
episcopl romini a carur confesiune fusese pecetluita cu pecetea
impti,rateasca, prin urmare decretata de caneelaria Imparatulu!.
Era episcopul eel unit Ioan Bob, un foarte bun gospodar, distins car-
turar, binecuvintat de Dumnezeil cu o stapinire foarte lung* om
ambitios, creator al canonicilor de la Blaj §i al tutulor pompelor,
ce s'atl pastrat §i pana acum; putin cam invidios fata de car -
turari! superior! luT, §i in ceia ce prive§te cuno§tintele, §i in
ceia ce privegte inteligenta, nesuferind pe linga el pe un Clain,
SincaT si Maior, pe cari i-a lasat sä pribegeasca in protopopli

' O. c., pp. 138-9.

 57

indepartate sad prin lucrari de corectura ale tipografieT de la

Buda; dar in sfirsit om care avea si WO° luT bune.
Orlcum, el nu avea nimic din sufletul marelul sad innaintas
Ioan Inochentie Clain; dispositie spre martiragid , de loc; ca-
pabil de a juca un rol intr'o lume pe care cauta s'o imite cit
maT mult in ce priveste formele, dar spirit timid si care tinea
foarte mult sa, ispraveasca in jetul lul de episcop, si nu in tine
stie ce adapost de pribegie, cum se intimplase cu Clain. Nu era
un sef de lupta. De la dinsul nu era sa, piece o miscare in fo-
losul Rominilor ca natiune. Si, cu toate acestea, miscarea s'a
produs.

De ce s'a produs aceasta miscare care a provocat petitia Sup-

plex libellus, apoi o noua forma a acestui act de cerere a refor-
melor si alte staruintl la Viena, care erati menite, data lucrurile
ar fi fost altfel, sa aduca si o oarecare prefacere in ce priveste
conditiile de viata ale poporului romanesc din Ardeal si care, in
once cas, ad lasat urme in felul cum natiunea romina a foot
privity de acum Innainte in viata constitutionals a provinciei ?
Carui fapt i se datoreste aceasta miscare din 1791-1792 ?
Oamenii simplisti ar putea sa zica: ea se datoreste rascoalei
lul Horea. Horea s'a rasculat, a fost prins, ucis, insa el a Ingrozit
pe Unguri, a influentat pe Imparat in sens favorabil natiunii
sale. Carturarii romini s'ad simtit astfel Indemnati sa conduca
maT departe opera de revendicare pe care o incepuse el cu sabia
si cu faclia incendiatoare in mina. Foarte simplu sa fie ma; post
hoc, propter hoc. Dar nu este asa.
Mai intaid Horea n'avea nici un fel de idol politiee. Ce stia el
ce inseamna natiune privilegiata ?" Ce stia el de insemnatatea
faptulul ca natiunea romina sa fie recunoscuta, sa, se aseze si
ea, nu numal in rindul natiunilor care sint, ci si in rindul ace-
lora pe care toatd lumea trebuie sa le admit? I? De la el n'avem
niciun fel de act cuprinzind o cerere precisa de drepturi, decit
doar somatia pe care o adreseaza Ungurilor din Deva si care
nu cuprinde altceva decit dorinta ca el sa nu mat vie pe la
tara, sail paraseasca mosiile lor, care sä fie impartite intre Ro-
mini, sa lucreze si el ceva, sad sa se fats functionari la Imparatul,
si atit. Precum se vede, un program la innaltitnea doar a par -
tidulul teranesc" din Bulgaria actuala.
 58
Evident cg astfel de ideT nu sint rodnice. Ce poate sa iasa
din astfel de cererf ? Sad o noun miscare pentru a obtinea ceia
ce intaia miscare n'a dat, sad represiunea, intovarg§ita de re-
actiunea fireasca, ceia ce s'a §i intimplat.
Pe de altg parte, cum s'a vazut, elementul intelectual roma-
nese Si elementul oficial romanesc nu s'ail amestecat in aceasta
rascoala. A intervenit episcopul special pentru rasculatT, adeca
acela de confesiunea caruia erad ceT mar multi dintre din§i1;
a intervenit episcopul neunit, §i pentru cg, fusese invitat de gu-
vern, gi unul singur din carturarf, Molnar. Arhidiaconul Iosif Ada -
movici a uneltit doar tradarea §etuluT rascoalei si a primit plata
pentru aceasta.
Dar viata omeneascg, nu se alcatuie§te numal din acte con-
§tiente, ci, in COa maT mare parte §i din alte lucrurT: pasiunT,
instincte, mi§carf spontane. Este imposibil ca o mirare si)ontana
sa se produce in mijlocul unuT popor fare ca toate elementele
care alcgtuiesc acest popor sa nu se resimta. Chiar elementele
care protesta contra unor idel periculoase vor fi §i ele castigate
intru citva de aceste idei. Putead sa vada clericiT, putead sa
vadg carturarif §i dregatoril rominf in mi§carea teranilor innainte
de toate o manifestare sociala, condamnabilg din punctul de ve-
dere §i al morale' cre§tine, care nu zice sa arzT casa altuia cacl
II facT o nedreptate, §i din punctul de vedere al legalitg,tiT, cacl le-
galitatea interzice chiar pentru acela cgruia i se inchid caile
legalitatiT, apucarea altor ca', care sint alaturea de lege. Dar a-
ceasta nu impiedecg molipsirea uril.

Dacg ar fi fost insa numal atit; evident ca n'am fi avut pe

Supplex libellus, calgtola episcopilor la Viena §i intreagg, acea
agitatie, care a inriurit §i asupra desvoltariT legale, in forma
literarg, a populatieT romane§tY. S'au mar adaus insa doug lu-
crurl alaturf de opera de decrete §i de interpretare, de combinatie
a decretelor, care se facea in folosul poporulul romin din partea
Guvernulul imperial. In cursul veaculuT al XVIII-lea se desfa§oara
o literature romaneasca cu caracter specific ardelean, in leggtura
cu imprejurgrile, cu nevoile §i cu aspiratiile de acolo, o litera-
tura care este, dacg voi1J, foarte putin literarg, care nu se ocupg
de forma, de stil, de frumusetg'. Regretabil dintr'un anume punct
tie vedere, pentru ca numaT aceia ce se Intrupeaza in frumu-
 59

seta se poate cobori pAnt, in adincul sufletului multimii, dar im-

prejurarile erat astfel, Melt nimenT nu putea s se gindeascA la
a§a, ceva. Si a maT fost, iara§T, o literature §tiintificA, careia-I
lipsia Ins& caracterul obiectiv.
Acum, este foarte u§or sa judeci din punctnl de vedere al
estetulul (ciudata, fiinta moderns Q §i din punctul de vedere al
savantului obiectiv un profesionist foarte onorabil, dar une
orl destul de putin inteligent viata culturala ardeleana in for-
mele el proprii din veacul al XVIII-lea. Eresil de limbl, de filo-
logic), cite vreT; colosale gre§eli de istorie, constructiuni care eras
menite sl se darime la cea d'intahl atingere cu adevarata §tiintA.
NumaT cit, cu toate aceste neajunsurl, prin aceste constructiunT
fantastice, prin aceste erorT grosolane, de multe orT voite, prin
aceste exagerari caricaturale s'a putut forma o natie. Si sl-mT
dati voie sl gasesc cA este mult mai bine st, traie0i In haine
zdrentuite decit st, mori in eel mai frumos complect, pe care
ti-I taie croitorul de la Londra, cu foarfecele lul cele mai me§tere.
Vorba este et, prin aceasta literature a trait nafiunea noastra
acolo, in veacul al XVIII-lea. Intaid s'a cetit maT putin, pe urmA
mai mult. Intait s'a protestat impotriva acestor idol, pe urma,
incetul cu incetul, ideile at razbit. Acesta este caracterul maret
al infiltratiilor culturale. Nu se observA, §i, intr'un moment, WA,
se produce catastrofa. S'ar putea intreba cineva : cum s'a flcut
aceasta prabu§ire uria§A, ? Nimeni n'a lovit la suprafatt, ci pute-
rile ad strabatut pe incetul In adincime. Se IntimplA une or!,
cind e st, se product, o astfel de cufundare, ca unul sa dea o
lovitura, cu sapa sat cu ciocanul, §i in acel moment cataclismul
st, se product,. SA fiti sigurl c. acela va zice ca, el e cu lovi-
tura luT de sap sail de ciocan a produs prabu§irea. 0 lovitura
ca oricare alta, cad no! §tim ca schimbarea catastrofala. n'a
produs-o el, ct, n'a putut-o produce el, ci fortele acelea, care,
rabdatoare, modeste, obscure, ad lucrat In adInc.
Prin urmare activitatea luT Clain, luT Sincal, lul Petru Maior
I§T daduse in mare parte resultatele. Cartile cele mai insemnate
ale lu! Petru Maior nu aparusera. Cronica luT Sincal era in manus-
cris. Dar cineva nu vorbe§te numaT prin cartile luT, ci §i prin
graiul si viata luT, §i, innainte de a scrie o carte, poate sa aiba
astfel o influentA mai adinct decit toatt, influenta pe care este
menita s'o exercite cartea luT. De fapt, prin carticelele acelea de
 60
gramatick prin calendarele, acelea, prin articolele acelea Mr&
niclun fel de intatisare literary sail stiintifica se produsese o
schimbare in sufletul clasel conducatoare a Rominilor din Ar-
deal. Si sensul in care s'a produs aceasta schimbare era u§or
de prevazut: intaid o con§tiinta de mindrie venind din originea
roman& inteleasa absolut si absurd. Poate cä trebuia asa. Credeti
d-voastra oare ea prin cele mai rafinate combinatiuni musicale se
poate incepe desvoltarea sentimentului pentru frumosul sunetelor
la o natiune ? Credeti d-voastrA oare ca prin tot ce poate fi mai a-
lambicat in materie de literatura, se va produce pentru intaia oars
o manifestare de gust, de iubire pentru scris intr'un popor ? i cre-
detl d-voastra oare c& prin resultatele cele mai sigure ale §tiinteT
critice ajung anumite adevAruri sä patrunda in sufletul unei na-
tiuni ? Grosolania aceasta exagerata este o necesitate in multe
casuri. Si e bine ca aceia cari a& facut Supplex libellus" erat
convinqi cum c& este o continuitate de viat,a, §i numai romans, din
vremurile lui Traian pti,n5. la 1791, cad altfel n'ar fi pus in carte
cuvinte atit de energice §i de revolutionare cum sint acestea:
Nu este venita de aiurea, ci este veche, §i mai veche decit
toate celelalte natiuni, natiunea romina din Ardeal". Deci cea
din urma natiune, in ceia ce prive§te situatia culturala, cu-
teza sa pronunte in fata Imparatului si In obrazul natiunilor
celorlalte aceste cuvinte: Noi sintem natiunea cea mai batrink
cu mult mai b&trina decit vol tots, si intelegem sa, tragem toate
drepturile care deriv& din aceasta, afirmatie!
Astfel o pregatire in acest sons fusese absolut necesara. Nu
ajungeat amintirile rascoalel lui Horea, actiunea instinctive
pe care aceasta rascoala o exercitase asupra tuturor claselor din
care se alc&tuia neamul romanesc din Ardeal. Pentru ca su-
ferintile §i aspiratiile neamulul romanesc din Ardeal sä ajung5,
vocale §i sä capete infati§are scrisa, trebuia pentru aceasta
pregatirea cultural& de care am vorbit.

Dar §i cu aceasta pregatire cultural& nu s'ar fi ajuns totusi

la manifestarea noun, din 1791-1792, Mr& alte doll& elemente.
Cine cunoa§te politica dinastiel de Habsburg, nu poate decit
sa ramlie mirat cind vede cite le ing&duie Imparatul Leopold al
II-lea dietel ardelene, care se eternisa. In dieta aceasta se ma-
nifestad unele tendinte de dreptate" jignitoare pentru once Im-
 61

parat, chiar pentru un Imparat care represinta reactiunea im-

potriva masurilor adoptate de predecesorul sail. Fiindca se cerea
trimeterea innapol, acasa, in taxa nemteasca,cum se striga In
dieta,trimeterea in tara for nemteasca a funationarilor numitt
pentru a introduce limba germana pe care Iosif al II-lea voise
s'o impuie pretutindenea In locul limbil latine, dar §i pentru a
impiedeca o siaptnire in actele oficiale a limbil maghiare. Aceasta
suna cam revolutionar; Unguril au facut-o insa. Nobilimea un-
gureasca de multe orT, in forma cea mat grosolana, a cerut in-
troducerea, pana si In actele camerale, a limbil sale, considerind
limba germana ca o limba straina, intrusa, pe care lumea n'o lute-
lege si care trebuie sa fie inlaturata. Cu formula cu care In Par-
lamentul ungar de atitea on se trimet in Romania deputatit ro-
mint, se trimeteau atunct in patria germana tog functionarit
nemtl in general, cu cari Impanase Ardealul Iosif al II-lea.
Casa de Austria sa ingaduie a§a ceva ? Imparatul acela in-
cunjurat de formele unel devotiunt aproape religioase sa asculte
astfel de lucrurt? S'ar a§tepta cineva ca trasnetul oficial sa cada
irnediat asupra vinovatilor, on vre-un rescript sa ordone rebelilor
moderatia! Dar n'a fost niclo ruptura Intre dieta §i Curte. De
ce ? Pentru a fiecare natiune Ist permite nu numal at poate ea,
dar cit vede ca fac altele. Si stim cell puteaq permite In 1791
supu§it de odinioara at lul Ludovic al XVI -Iea, regele FrancieT.
Si sotia luT Ludovic era Insast sora luT Leopold, si, chiar atunct
cind este 1mbatat de o putere mostenita, se gindeste cineva
ca unele lucrurl care se Intimpla intr'un loc, se pot IntImpla
§i in altul. Si, prin urmare, data, fereasca Dumnezeti, s'ar pe-
trece si In Ardeal lucrurl ca acelea care se petrecusera la Ver-
sailles si la Paris... Astfel oamenit erail lasatt aicT sa faca fel de
fel de teoriT de drept constitutional, sä ridice fel de fel de re-
vendicart, unele mat Indraznete decit altele, §tiind Imparatul §i
ministrit lui un lucru: ca multe se spun, dar putine se fac §i ca
aceia§1 stare de lucrurT nu dureaza pentru totdeauna. Si la Viena
era speranta sa se potoleasca in scurta vreme, prin Infringerea
Revolutief si impartirea teritoriilor francese, focarul cel mare,
de unde luase putintel foc si Ardealul,focarul parisian. Daca
focarul acesta era potolit, data revolutionarit erail pedepsitI pen-
tru cutezanta-lor, de sigur ca si in alte part!, cum era Ardea-
lul, vechea stare de lucrurT s'ar fi tutors, cu toate sanctiunile
 62 -
penale impotriva acelora cari cerusera lucrurI ce nu li se puteau
da si vorbisera altfel decit cum trebuia. Deocamdata vintul re-
volutionar innebunise lumea.
Contagiunea aceasta revolutionary este ins& curioasa. Nu vor-
besc numal pasiunile, apetiturile la aceia can shit cuceritT de
dinsa, ci vorbeste si ambitia de a nu se lass nimenT intrecut de
altul. Cutare a facut cutare lucru, de ce eu, care ma, gasesc in
aceiasi situatie, sa fac mai putin ? OameniT considers decT ca o
datorie pentru eT sä fie si dinsiT revolutionait
Dar, data se simtiad UnguriT datorT sa, fie revolutionarTsi cu
aceasta se potrivia si temperamentul for national, dad, se
simtiat datorl sa, fie revolutionarT SasiT ceia ce li se potrivia cu
mult maT putin , dar Rominii de ce sa, nu se simta si eT da-
toff, in puterea suferinteT, maT sfinta decit ambitia, a. presinta
programa? Clasa intelectuala a Rominilor, clerid si mirenT, do-
ria sa ieie si ea parte la manifestarT analoage cu acelea care se pe-
treceat supt ochiT for si poate chiar cu manifestarile, mult maT
drastice, pe care le cunosteau din cetirea foilor austriace, cad e
momentul cind incep sa, apart cele d'intaid reviste cu caracter
pe jumatate de ziar, si chiar cele d'intait publicatiT de stir!,
analoage cu corespondentele ziarelor din timpurile noastre. Doar
pe vremea aceasta (1793) se alcatuise, la Sibiiu, chiar o to-
varasie romaneasca pentru a scoate un jurnal si se facusera,
si paliT cei d'intaia pentru a capata permisiunea din par-
tea censureT. Era vorba; pe linga aceasta, sa se tipareasca, un
fel de biblioteca enciclopedica romaneasca, dupa imitatia, En-
ciclopedieT francese, si data ar fi iesit aceasta publicatie, la
care eras tinuti sä colaboreze Moinar si alt! carturarT filosoff",
cu tendinte doctrinare, ea nu ar fi fost cu mult deosebita
de tendintele innaintate, sociale si politice, ale revolutionarilor
rationalistT din Enciclopedia francesa i. Prin urmare, data si la
RominT, In starea in care se gasiail eT ca numar de cetitorT,
putea sa, se iveasca planul, care numal din intimplare nu s'a
realisat, ni putem inchipui ca la natiunile maT innaintate, cum
&ail sl UnguriT, intent,iile acestea all si fost aduse la indeplinire,
si publicatdunile jurnalistice all aparut. Tar, multamita raspindiriT
limbiT germane In Ardeal, publicatiile tiparite in nemteste se ce-

1 Iorga, Istoria literaturii routine in secolul al XV III-lea, II, p. 333 §i urm.

 63
tiad foarte mult. Viena trimetea o sumedenie de ziare, care se
cautad si de boieriT nostri pe vremea aceia, ca si gazetele fran-
cese sad gazetele din Londra.
Pe atltea cal se exercita decT si asupra sefilor intelectualT al
natiuniT romtne o influents revolutionary,. Omul care nu facea
pe vremea aceasta up proiect, era considerat doar ca un im-
becil...
Acum, proiectele de felul acesta sint une orT naive si n'ai'l
niclo importantd ; alte or!, din potrivg, ele cuprind expresia unel
IntregT clase sad natiunT. Era casul pentru Romini.
§i mar era Inca un motiv care Indemna la o asemenea mani-
festatie scrisd pe Rominil din Ardeal. De o bucatg de vreme,
prgpastia care exista odinioarg intre clericil unel confesiunT si
clericiT alto! confesiunT dispgruse; dispgruse prin slabirea carac-
teruluT confesional si chiar prin slabirea caracteruluT religios al
vietiT claseT bisericestT. §incaT este aproape interconfesional, Clain
a fost gata sa treaty, la neunig, si, dad, Roma si deosebitele
congregatiT care ad grija de a controla adevdrul dogmatic, ar
fi cunoscut toate scrierile luT Petru Maior, nu cred .91-1 fi dat
absolutiunea, fie chiar si In articulo mortis.
Prin urmare din ce In ce mar liberT erad, si nu numaT In viata
confesionala, represintantiT clerulul din Ardeal, si acest lucru era
necesar fiindcd doar In acest fel se putea face, pe de o parte,
apropierea Intro tole doua confesiunT si, pe de altd, parte, apro-
pierea intre lumea clerics si cea mireand; doar In acest fel
se putea ajunge la o manifestare perfect unitary, a natiunil ro-
mine IntregT.
Precum rdscoala luT Horqa a avut si acest lucru bun cd, mg-
car in anumite ImprejurArT, a pus In legdturg masele terdnestr
cu pacificatoriT, fie si cu trgdatoriT culturiT si Biserici!, tot asa ac-
tivitatea revolutionara In domeniul spiritual a color treT frun-
tasT al scoliT ardelene a avut fericitul erect cg a nivelat deo-
sebirea intro ceT cu anterid si eel in redingote, aT natieT romanesti.
Impacientl fatd, de apasarea prea mare a dogmeT si a ierar-
hiel, eel treT fruntasT aT scoliT ardelene, ca atlia aids critic!
din Franta contemporang, eras niste frondeurs si fatti, de eon-
fesiunea lor.

Aceste conditiT fiind date, era natural sa se produces aceia ce

 - 64
s'a prod us in Mart 1791. Atuncl se trimete la Viena prin posta
caci era mai prudent sä se intrebuinteze aceasta caleSupplex libel-
lus, pe care-1 isc4leste clerul si nobilimea si cetatenil (civicus status)
aT Intregil natiunl din Ardeal a Valahilor". Nobilimea serbilor din
Ardeal! Ce indrazneala in chiar aceasta iscalitura! DecT si ca
nobill, ca Bargerstand, oamenl deplin indreptatiti la viata poli-
tic, demnl a sta alaturi cu ceilalti, si cu Unguril si ea SasiI si
cu Secuil, ca represintang aT unel noun natio valachica in Tran-
silvania... MaT revolutionar din punctul de vedere al ideilor pri-
mite decit aceasta iscalitura nu se putea, si maT unitar din pun-
ctul de vedere national decit dinsa iaras1 nu. Era o afirmare de
libertate si una de unitate, tot °data.
Supplex libellus a mers asVel la Viena si numal pe urma s'a ti-
parit, cu data falsa si ca loc de tiparire: Iasi, In realitate Buda
on Cluj. El are In amindoua aceste datl iscalitura episcopilor, a
luT Bob, de si mai mult catolic decit Romin, si a lui Adamo-
vici, care cauta acum sa fie din ce in ce mai mult Romin; e-
piscopul cel unit cu episcopul neunit. In sfirsit s'a tiparit a treia
oara la Cluj, cu scopurl de polemica, de Eder.
Memoriul era facut exclusiv pentru Curte. Nu e o opera calda,
cu destinatie populara. De almintrelea foarte nemerit, date fiind
Imprejurarile In care se presinta cererea si scopul ce se urma-
ria, ca si lumea de idel pe care trebuia s'o faca a se naste si
de care trebuia sa, se foloseasca.
Ce li se zicea Rominilor ? SinteV veniti de ler!, de alaltaieri.
Trecutul teril nu va cunoaste, legile teril va inlatura. Actualita-
tea terii nu are nevoie de vol decit numal in calitate de plebe,
fara niclun caracter national.
ET bine, Supplex libellus" raspundea, potrivit cu concepVa si
cu gradul de cunostinte istorice ale timpulul, la toate aceste trel
obiectiunT. i raspundea impresionant, caci Imparatul Leopold era
dispus sa se lase impresionat pang in oarecare masura. Se arata,
Intaill, ca Rominil sint vechiT locuitori al tea Se raspingead
toate asertiunile de venire de pe aiurea, de care s'a facut us si
abu$ impotriva lor. De la Traian pana la 1791 In mod neintre-
rupt am fost in Tinuturile colonisate 'n veacul al II-lea dupa,
Hristos; prin urmare avem o vechime de 1600 de anT pe aceste
locurl!
Al doilea: se interpretati legile de odinioara, si pentru aceasta
 65
se intrebuintaU scrierile lul Clain. Si aid memoriul este extrem
de probant; cue i el a fost alcgtuit de un functionar luat din rindu-
rile Rominilor, anume Iosif Mehe§, flu de protopop, ridicat In rin-
durile superioare ale oficialitatii ardelene §i care cunostea, decT,
forma in care astfel de acte trebuiau alcatuite. Se Incerca a do-
vedi si aceia a, acolo undo se vorbe§te de trel natiuni, de fapt
nu e vorba de cele tret natiunI care se intilnesc de obiceill, ci
si de natiunea roming, pentru ca impartirea aceasta nu este fa-
cutg din punct de vedere national, SecuiT represintind numaT o
origine, iar nobiliT numal o clash. Nu era adevarat, dar pentru
moment prindea bine.
In sfirsit, in partea a treia, care trebuia sa impresioneze maT
mult, se valorifica Insemngtatea poporuluT romin pentru tars §i
pentru Imparat, se arata ca., dupg conscriptia din 1760, Romlnii
represinta doug treimi din populatia arcieleana, cg de atuncl pro-
portia aceasta s'a schimbat Inca, maT mult In folosul lor, ca pen-
tru moment Rominil putead sa Insemne §i pang la un milion de
locuitorT. Se maT atrggea atentia asupra faptuluT ca, eT at dat
doug, regimente de granita, ca in regimentele celelalte totu§T au
doug, treimi, ca pang, si in calarimea secuiasca, Rominil represinta,
maT mult de o treime. Si, atunci, data el formeaza cea maT mare
parte din populatie, data el &Al cel maT insemnat contingent mi-
litar, data eT platesc impositele cele maT grele, relativ, fats de
saracia lor, data asupra lor apasg maT mult Statul, dacg eT all
fost eel mai rabdatorl, eel maT supu§i, trebuie el sa, capete
§i drepturT, sa formeze a patra natiune si religia lor O. fie a-
daosa pe linga religiile celelalte ca religie recunoscuta ? Raspun-
sul trebuia sa fie, laza indoiala: da.
Dar el mergeau si maT departe si ziceau: Rominul de aiurea,
din Banat, care este un teritoriu de colonisare §i undo este co-
lonisare, sint si privilegiT, Rominul din Banat, clod, este all-
turi de Sirb §i are o situatie foarte bung, de si in afara de o
viata, politica regionals ca aceia a Ardelenilor. De ce aceasta
situatie sa, nu se recunoasca si Rominilor din Ardeal ?
Acestea eras basele qtiintifice, §i aceasta era argumentatia luT
Supplex libellus". Dar el mai cuprindea Inca o cerere, care este
de cea maT mare insemnatate pentru indrazneala ei. Iata anume
ce voiau Rominil prin cererea lor. De la 1791, pretutindenl, in
toata Austria, situatia lor sa he asimilata cu situatia celorlalt1 lo-
 66
cuitorY. Teranul roman sa fie intocmaT ca Teranul ungur; nobilul
romin, farg a se desparti de natiunea din care face parte, sa fie
Intocmal ca nobilul ungur; clericul romin sa fie IntocmaT cum este
clericul celorlalte confesiunT. Prin urmare, dupg cum clericiT celor-
lalte confesiunT ieail anumite veniturI, cu aprobare §i cu cons-
tringere din partea StatuluT, tot ma In folosul pope! romgnesc din
sate trebuie sa curgg acelea§T venitur!, cu recunomterea §i ga-
rantarea din partea StatuluT.
Dar nu era numaT atit. De oare ce se facea o noun Impartire
In comitate, §i comitatele acestea, impotriva ideilor luT Iosif al
II-lea, erail sa aibg chiar §i un caracter national, Rominii cereail ca,
in locurile unde formeazg eY marea majoritate, aceste comitate
sa poarte un nume romgnesc. Ni putem inchipui ce extraordi-
nar de obraznic putea sa sune aceasta cerere! Si aceasta sä se
facg §i acolo unde este numaT o parte din populatie roma-
neascg. Mi se pare ca n'ar face rail domnil cari negociazg a-
cum la Pesta dacg ar ceti Supplex libellus", fiindcg s'ar putea
sa cearg acum mai putin. Si ziceail: dacg nu se poate ca noT
sa participgm la numirea nouluT teritoriu al teriT, sa se nu-
meascg dupg riurT, dui:4 muntI, dar nu numaT cu un alt caracter
national. Ma! mult Inca: RominiT sä poatgi fl functionarT in ace-
la41 grad, potrivit cu insemnatatea lor, ca si celelalte natiunT,
prin urmare sa fie §i un functionarism romin, cum se ceruse,
de alminterea, §i de nobiliT rominT 1.
In sfir§it, ultima cerere a lor era aceia cg, precum Sirbil din
Banat ail dreptul all aleagg intr'o adunare specialg, cu carac-
ter religios §i national, deputati aT lor, cari sa -I represinte la Curte,
acela§T lucru sä li se Ingaduie §i Rominilor. Un congres, un con-
gres national A, se aleagg astfel, din delegag cu cari Curtea din
Viena sa stea in leggturg necontenitg.

Acum, fire§te, cind s'a comunicat, la 21 Iunie 1791 cererea

aceasta dieter ardelene, s'a trezit o uria§g indignare. Cu atit
maT mult, cu Imparatul, trimetind-o, vorbia §i el de in-
cit.
treaga natiune valahg din Ardeal", de datoria lor de a propune
farg zabavg" masurile necesare pentru a i se acorda, cu pri-
vire la binele de ob§te" bucurarea" de concivilitate, §i tot odatg,

1 Foaie pentru ',ante, ininat fi, literaturel, 1863, no. 11.

 67

liberul exercitiu al religie! MIA, deosebire de rit, cu grija pen-

tru Intretinerea clerulul §i intemeierea §colilor 1.
Mar intaid ad stat amutiti; nu li venia sa-§T creada urechilor
el s'a putut face o astfel de cerere, ca, de la Curte au putut sa,
alba, ideia ciudata, de a li-o supune. In vremea aceia se anuntase
ca, undeva este foc, §i o parte din deputati plecara crezind fie-
care ca poate arde la el acasa; s'a spus 1110, ca. focul este de-
parte. Atuncl pre§edintele i-a invitat sail reiea locurile pentru
ca, zicea el, aid se pregte§te un foe mar strapic cleat focul
care arde acolo. Bob desaprob& numaT stilul §i tendinta de a
impune o a patra natiune. ApoT, cum se intimpla in mod fi-
resc In asemenea ocasil, discutia a fost zabovita in aceasta
privinta §i a fost rugat un istoric sa, faca un raport asupra ye-
chimii Rominilor din Ardeal, ca sa se arate ca tot ce se spune
In Supplex libellus" sint ni§te inchipuiri, care nu se sprijine pe
nicTun fel de izvoare.
La capat, dupe, ce s'a ispravit cu asemenea cercetari, s'a ad-
mis, calificindu -se memoriul ca opera unor tulburatori", ca, la
urma urmelor, Rominil, cars, totu§i, slut strains, de oare ce do-
re§te Curtea, pot sa fie admisi a impartali situatia social& a ele-
mentelor de alte natiuni care se gasesc pe aceimi treapta §i in
acela§i loc cu din§ii. Va sa, zica se poate ca a§a cum este tera-
nul ungur sa, fie §i teranul romin, cum este clericul ungur sä fie
§i clericul romin. Episcopul neunit va fi recunoscut legal in drep-
tul sad de supraveghere §i se va purta grija IntemeieriT de se-
minare pentru amindoua. confesiunile. Elsa. un lucru nu, §i toc-
maT acesta era punctul de capetenie, lucrul In care culmina pe-
titia episcopilor: o a patra natiune, o noua religie, acestea nici-
odata.
Prin urmare, raspingind basa istorica §i tnlaturind cererea de
capetenie a Rominilor, erad dispu§i membril dietei sa acorde
oarecare concesiuni de un caracter material inferior, ce n'ar fi
prejudecat intro nimic viata constitutional, de pang, atuncl a
Ardealulul, care discalifica pe Valahl" in teorie qi-i raspingea de
la exercitiul practic al drepturilor cetatene§ti.
Curtea a primit aceasta solutie.

I Zieglauer, 1. c., pp. 529-30.

 68 -
Dar important nu este numai faptul a Supplex libellus"
a putut sa fie redactat, ca, a putut sa fie iscAlit, ci si acela
cl, dup/ raspingerea acestei cererT de drepturT, lupta a con-
tinuat 1. E usor mar la urma urmeT srl, se capete iscaliturile si
sprijinul elementelor rivale, dar este mult mar greti s/ se ho-
t/rasa un episcop favorisat de Guvern a merge umar la umtir
cu rivalul a caruT crestere insemna scaderea luT, a caruT innal-
tare insemna scoborirea luT, a cArui present/ insasT insemna supt
un anume raport denegarea dreptuluT sail de existent/. Cu atit
ma! mult, cu cit chiar in 1791 clerul unit petitionase si aparte.
ET bine, s'a v/zut aceasta minune: au mers ceT dot episcopT
impreunA, Sirbul ca Romln,Sirbul care se simtia dator sa fie
Romin,si Rominul care, in dietA, paruse a ceda innaintea dusma-
nului. Cind Gherasim Adamovici mergea cu o noua plingere la
Viena, putea Bob sa ramiie indiferent ? Si un lucru interesant
este cl neunitul n'a plecat pan/ nu s'a tinut, la 14 Septembre
1791, o adunare de protopopi rominT, care i-a dat mandat im-
perativ, calificind aspru atitudinea dieteT, protopopT rominT,
strinsi pentru omagiul ImpAratuluT, cari represintall singura form/
de organisatie national/. Acestia 1-all invitat pe Vladica for sit
mearga la Viena, unde Curtea impArateasc/ voia sa faca ceva
pentru Romini, dar in asa fel incit sa, nu se supere UnguriT. Si era
vorba de a se cere sl se ing/duie tinerea unel adunari ratio-
nale, cu der, militarl, nemesT si popor de rind" a.
Ambit episcopT s'au dus decl la Viena Innainte de sfIrsitul a-
nului in trebile neamului", si all presintat noul memoriu. El cu-
prinde in adevar si puncte care nu se g/sesc in celalalt, asa
Incit era in adevar o petitie noua aceia care se presinta, la 30
Mart 1792, ImparatuluT Francisc al II-lea. Se cerea iarasT ca Ro-
mini! sä fie alesT in diet/ si numiti ca regalisti"; mar departe, ca
sa fie, de fapt si pretutindenT, admisi in functiuni; ca preoVlor
sã li se facl parte din veniturile satelor, ca term! rominil sit
fie recunoscutT ca facind parte din Staturile ardelene". Astfel
se pretindea recunoasterea natiuniT romanesti ca natiune le-
' V. foiletonul parintelui I. Lupas, in Telegraful Romin" pe 1912 (separat supt
titlul: Misiunea episcopilor Gherasim Adamovid fi Ioan Bob la Curtea din
Viena in anal 1792, Sibibi 1912). Actele de sprijin all apArut in LuceafArul",
1907, n-le 4-6. l.f. si Silviu Dragomir, in Revista teologicd, 1911, p. 400 $i urm.
2 Lupas, In brosura citatA, p. 16.
 69
gala, alaturi cu natiile celelalte. In sfir§it punctul cu adunarea
nationals era precisat: se spunea anume ca, a§a, precum Sirbii
1§T au sinodul lor, tot a§s sä capete Eti Rominii un sinod, §i acest
sinod sa fie aparat la nevoie, impotriva acelora cari avea1 into-
res sä rcti se tins, de fortele militare din Ardeal ale Imparatu-
lui; sa se adune prin urmare supt paza militara.
Bine inteles, Curtea din Viena nu era in masura, In 1792, cind
fierbea Revolutia francesa, sa, primeasca In intregime o astfel de
cerere. Ea Mai Insa o mai buns situatie episcopulul neunit §i
deschise §i neunitilor accesul la functiuni. AtuncT s'at facut oare-
care observatii episcopilor romini ca, at venit fara voie cu ca-
racterul de deputati nationali, ca, prin cererea lor aduc Statelor
ardelene invinuirT neingaduite. Avem §i scrisoarea prin care s'a
raspuns din partea lor, si petitia a treia, din Iulie 1792, e unul
din cele maT vrednice acte care au iesit vre-odata de supt con-
deiul unul Romin din Ardeal. Aparindull drepturile, el aratail ca
de fapt acesta e caracterul, recunoscut §i oficial, al misiuniT lor;
data, poate, s'aU spus cuvinte grele in ceia ce prive§te Statele
din Ardeal, cuvintele acestea, pe care se declaYa gata a le re-
trage, din respect pentru Suveran, sint meritate prin atitudinea
pe care a avut-o dieta Statelor acestora ardelene fata, de clerul
lor §i de natiunea romina. Se cerea o hotarire inspirata numal
de echitate §i dreptate", prin care sa se opreasca, Insa tulbu-
rail posibile. Iar, daca e vorba de pastrarea paciT cu conlocui-
toriT, sa inceapa ceilaltl, batjocuritoriT §i apasatorii!
Ceia ce se ci§tigase ca niindrie, ca simt de demnitate, ca do-
riuta, de lupta prin actele de la 1791-1792 trebuia sti, ramlie in
patrimoniul moral al natiei noastre.
 V.

Rol-Milli In cursul razboaielor napoleoniene.

In putinele insemnart privitoare la istoria Rominilor de din-
colo nu se pomeneste aproape de loc de vremea care se stre-
coara Intro reactiunea leopoldina impotriva reformelor Int Tosif
al II-lea, reactiune care n'a lasat cu totul la o parte nedrepta-
tile legale, constitutionale ale poporului romin, si intre noua era
de agita.tie privitoare la drepturile nationale ale Rominilor, care
este provocata de o agitatie in mijlocul Ungurilor, impotriva Im-
paratulut si care, pornind de prin anil 1830, merge pang, la
1\847.
Numai cit datoria istoricului este sg, infatiseze o continuitate
neintrerupta in desvoltarea until popor, in desvoltarea unet clase
sociale, a unet institutiT, a unet cultairt, dupa punctul de vedere
in care se aseaza. Nu-T este permis istoriculut sg, taca atunci
cind tac izvoarele, ci trebuie ca din izvoare anterioare sail mat
tarzit sä traga. lumini asupra partit in care izvoarele directe lip-
sesc. Totusi izvoare stilt: cutare circulars adresata din partea
organelor bisericestY superioare, in care se cuprind felurite cons-
tatari ale sari' de lucrurt, inscriptii de biserica, insemnari pe
cartile de slujba, protocoale privitoare la Biserica unity din
Blaj, care de mult trebuiail sa fie tiparite spre eel mat mare
folos al stiinteT, acte din archivele deosebitelor protopopit care n'au
fost niciodata intrebuintate ca bass a unet publicatii. Avem, pentru
elementul orasenesc al Rominilor din Ardeal, archiva Companiet
Grecilor, can din ce in ce erail mat mult Rom Int, can cedag. din
ce In ce mat mult bisericile lor, scolile lor, bogatiile lor, Romi_
 71

nilor. Mar Sint si scrisorile caselor de comert. ale Rorninilor de

dincolo, pe care numal intimplarea le-a fgcut sg fie cunoscute,
daungzi, in leggturile ce all avut cu lumea de aid. SA adau-
gim pe linga acestea archivele ora§ene§tr, archivele adminis-
trative, care cuprind, fsra andoiala, §i intr'un numar foarte
mare, acte privitoare la viata Rominilor ; archivele, pgstrate nea-
pgrat §i tinute de sigur in bung rinduialg, ale episcopiei sir-
besti din Buda, de care erad legatT ortodoc§ir Ardealulul, §i ale
episcopiilor banatene; in sfir§it archivele Mitropoliei sirbe§t1 din
Carlovgt, din care doar d. Silviu Dragomir a luat actele pe care
le-a tiparit in Revista Teologica din Sibiit pe anul 1911.
Pe ling foloasele castigate de RominT in era precedentg, el
capgtg printr'o lupta, care nu era romgneascg, ci lupta natiunir
ilirice", a Sirbilor, din care fgceat parte, politice§te, §i Rominil
din partite Banatului, dreptul ca episcopil neunitl sg poata §i el
face parte din Dietg. DecT, mar tgrzit, eT se pot sprijini pe aceste
concesiunT castigate in numele Sirbilor, pentru ca, dacs se ale-
gea un episcop roman la cutare diocesa, sä poatg lua parte §i
el la viata constitutionall a terir.
Ceva mar important decit aceasta a fost raspindirea in dife
ritele clase a ideilor cuprinse in Supplex libellus" §i in petitiu-
nile care i=ail urmat. In Cartea de Aur" a d -lul Pacgtianu se
afla astfel, MIA indicatia izvorulul, o petitie indreptatg de Rd-
mil-lir din pgrtile Aradulul, la 1814, cgtre Impgrat, in vederea
scopulul pe care cel din regiunile banatene §i partile vecine 1at
urmgrit pang in zilele lul Sagan. crearea cu elemente roma-
ne§tr a unei Biserici ortodoxe deosebite de Biserica sirbeasca,
ce ar fi rgmas numal pentru elementul national sirbesc. Intait
se face o statistics, foarte interesantg, in care se aratg citT Ro-
mini stint in aceste pgrtr: in 1777 s'at constatat In diecesa Ara-
dului 480 de preoti cu 126 de ajutoarevrominT; in partile Timi-
rarer Rominil all 287 locurl de preoti, in ale Vir§etulur, unde
Sirbil ocupg locul de cgpetenie numal in crap, slot 239 de pa-
rohir; in stir§it, dupg statistica din 1769, din 450.000 de locui-
torT, in toate partile acestea, numal 80.000 erall SirbY, iar restul
Romini. Apol se exprimg ideT ca acelea ce urmeazg: Insa§T
mama, Cara ungureascg, pe neamul acesta romanesc mar vechit
decit sine 1-a tinut §i 1-a crescut ca pe un fill al sail, necautind
la deschilinirea limbil qi a legit". Rominil, cu locuinta in pgrtile...
 72

care de demult se chema Dacia, maT nainte de a lua UnguriT

staptnirea In partile acestea, cu multi anT Sint maT vechT." §i,
ca si in actul din 1791, se atribuie numaT imprejurarilor politice
si sociale rele, starea nenorocita in care se gasesc Rominil. De
ce neamul rominesc de-abia ajunge la treapta cea maT de jos a
invataturilor ? De co neamul acesta maT totdeauna este gata la
turburgri din lguntru ? Rar este sa fie Rominul lucrator, rar
asijderea si norocos".
De sigur. Natural ca harnicia unuT popor atirng si de folosul
material si moral pe care-I trage din aceasta hgrnicie. Dacg veT
pune pe cineva sa invirteascg roata uneT fintinT din care nu iese
nicTo picatura de apa, el nu va putea lucra. Once activitate care
nu foloseste degenereazg intr'un formalism sterp. Ar fi sa se
cearg virtut,I de sfint uneT natiuni intregT ca sa, se intimple alt-
fel. Poate ca, sint si In natiunea roming °amen' de acestia cari
invirtesc intr'una la roata fara sa iasa apg din adinc, dar eT
§i-ad propus sä trgiasca asa si data, li este usor sat gret o sa
se vadg ma! tarzit. In orTce cas nu se poate cere uneT natiuni
intregT sä facg lucrul acesta.
Evident cg, din agitatia constitutionalg a anilor 1790-1792 re-
sultasera foloase morale pentru natiunea intreagg, o constiinta
de dreptate, o aspiratiune catre viitor, o credint5, ca viitorul
acesta se poate smulge de la dusmanT, ca se poate impune Im-
pgratuluT, constiinta care de sigur ca innainte nu exista. Acum,
dacg RominiT ar fi pastrat ilusia ca prin ImpArat se poate face
ceva si de acum innainte, ar fi sgvirsit una din cele maf gro-
solane erorT, maT grea decit innainte chiar, cind Imparatul purta
grija saracilor saT.
Si iata de ce: De la 1792 pgna aproape de anul 1820 ImpA-
tul cel not al AustrieT, Francisc al II-lea ca Imparat german,
Francisc I-it ca Imparat austriac prin vointa lul Napoleon, are
cu totul alte grijX decit aceia de a cerceta din not privilegiile
natiunilor care locuiesc in monarhia luT sat de a urmgri din
punctul de vedere logic drepturile, si pretentiile intemeiate
pe aceste drepturT, ale lor. Insasi Monarhia se preface. Aceasta
Monarhie, care credea ca poate sa se pgstreze supt forma aus-
triacg-germang si pe intregul popor german sa-1 mine dupg
scopurile speciale habsburgice, ce erat indreptate si spre Rin
si spre Italia si spre Peninsula Balcanicg, trebuie sa -sT fixeze a-
 73

cum astfel cercul de actiune, in era cea noua, deschisa de Re,vo-

lutia francesa. Despartirea, naturala de multa vreme, dar acum
devenita necesara, intro ceia ce este german §i ceia ce este aus-
triac, se Indeplineste. Si, pe ling aceasta, Revolutia francesa a-
duce o necontenita turburare a ordiniT politico in Europa In-
treaga. 0 mirare de ideT, un cutremur de nemultamire, o ilusie
de viitor se produc, supt inriurirea el, si in mijlocul poporuluT
maghiar. Unguril din Ardeal cirtisera Inca de la inceputul dom-
nieT lui Leopold al II-lea; dar nu acesti Ungurl erat eel mat pe-
riculosT pentru unitatea absolutista a Statulul. Erai la o parte,
amestecati cu Smil, ingroziti de Romini prin rascoala lul Horea.
Un calator din 1770 spune ca, viata magnatilor ungurl din Ar-
deal nu poate fi Inteleasa decit data, se gindeste cineva la cum
traiat senioriT feodali in secolul al XIII-lea '.
Natural cu totul alta era viata, nobilimil ungure§ti din Unga-
ria propriu-zisa, din Ungaria Superioara §i A puseana: acolo se
scriat gazetele, acolo se cetiati cartile, acolo era schimbul de
ideT, acolo se pregatia viitorul natiunii ungure§ti. Chiar in re-
vendicarile for unguresti, magnatiT din Ardeal at avut totdeauna
o note, oarecum ardeleana, de vreme ce traiau intr'o epoch, in
care reminiscentele trecutulul nu disparusera, ci, din potriva, ele
hotarat.; §i, data privilegiT existail §i dincolo, ele nu veniau din
traditia principilor transilvani, ci cuprindeail drepturile constitu-
tionale ale regatulul ungar. Acolo s'au alcatuit comploturT ade-
varate, care au dus pe unit la e§afod, comploturi inspirate §i de
instinctul natieT ungure§t1 care doria sa, traiasca, o viata, proprie,
i de ideile care, din Apus, trecusera aid si amenintau stapini-
rea Habsburgilor cu distrugerea. Cu Ungurl, Croats, Slovaci, Po-
lonl, incerca Ignatiu Martinovicl conspiratia care, descoperita, 11
facu sa, piara, de mina calaului. Se urmaria, de fapt, data nu
independenta national, absoluta, macar restabilirea regatulul
UngarieT pe base not democratice.
In timpuri asa de grele, astfel de chestiunl ca a dreptulul Ro-
minilor sint, fireste, aminate pentru un viitor mat mult sat. mat
putin Indepartat. Dintre deosebitele natiuni se favoriseaza nu acea
natiune care trebuie organisata intaill pentru ca ea sa, sprijine pe
urma, ci aceia care, fiind organisata de la sine, si de multa
1 Iorga. Marunlipirl istorice din Ungaria (din LuceafArul"), Budapesta 1904.
 74
vreme, putea, in schimbul acelel favorisari, sa SUAle pe Impa-
rat. Un lucru bun de invatat si in timpul nostru. Rominil din
Ardeal conteaza astaz! cum o sä fie Imparatul viitor, de ce fire o
sa fie; dar sa ne gindim ca una este pacea, i alta razboiul. SA ni
inchipuim o Europa tulburata de la un capat la altul, de tine stie
ce razboill, care este totdeauna posibil, tocmai fiindca toata lu-
mea cauta sa-1 evite. Si oare, in aceasta stare de lucruri, vii-
torul Imparat ar avea el ca grija de capetenie sa satisfaca ce-
rintele Rominilor din Monarhia sa, cari, am spus-o, ail nevoie
de o organisare prealabila pentru a sprijini trainicia i desvol-
tarea Statului, or! s'ar adresa elementului unguresc, de multa
vreme organisat, cu constiinta de puterea sa, cu aspiratii pe
care nimeni nu le poate inlatura si care, in schimbul unor anu-
mite concesiuni, de sigur ca ar sustinea un Imperiu ce ar in-
semna in rindul intahl puterea maghiara §i amhitiile Maghiarilorl ?
Prin urmare de la 1792 pane la definitiva infringere a lui Na
poleon, WA la ispravirea tratatelor din Viena si la inchiderea
tuturor conflictelor, revoltelor si primejdiilor pe care le-au trezit
ele in anumite natiuni, o politica interna austriaca nu putea sa
eriste. Orl ea putea sa consiste numal in atdpirea tuturor reven-
dicatiflor, in amutirea tuturor glasurilor care cereal) reforme, in
ImpAcarea violenta, prin executiunT, sail blinds, prin concesiunT,
a tuturor antagonismelor care erail sä existe in deosebitele pro-
vincii.
In aceasta fasa, chestia romaneasca nu se ma! presinta dee!
cum se presinta in fasa anterioara, cind factoril principal!, per-
soanele de capetenie ale drame! erail Imparatul si poporul ro-
min. De acum innainte nic! Imparatul nu poate sa joace rolul
until element de initiative personals, de hottirire proprie, de con-
cepti! originale, facind toate prin el, ci din ce in ce ma! mult
el se retrage in dosul unu! Guvern de neadormita vigilenta pen-
tru salvarea resturilor vechiului regim, i Die! Romini! nu-i ma!
pot sta alaturl in situatia de credincios! fara reserve, de odini-
oara. Ceia ce nu inseamna, ca Rominit nu mai joaca niciun rol.
' Pregatesc de tipar aceste note stenografice, din care nu schimb nimic,
in toiul ritzbohilui european, dupa ce ca honvezi maghiarl" orl ca nsoldatl
austro- ungarl" au perit zeci de mil de RomInI Brix niciun folos pentru na-
tia lor!
 75

Caci nu numal c regimentele in lupta sint interesante din

punctul de vedere militar, exclusiv romanesc, dar ele aduc in-
naintea noastra si o anumita situatie in timp de pace a elemen-
tuluT din care se compuneau. Erau sate care traiat in forma
aceasta a regimentelor graniceresti. Biserica, §coala, judecata,
totul atirna de instantele militare. Ici-cold am gasit §i eu citeva
acte de acestea, hotarfrl venite de la tribunalele militare, seri-
sort de ofiteri, etc. Dar aceasta nu ajunge. Prin archivele de
prim aril §i, Innainte de toate, prin archivele militare din Pesta
§i Viena trebuie sä se caute istoria acestor regiments, in hir-
tiile ]or. Si asa ceva s'ar putea urmari §i in regimentele cam-
pestre",celelalte erau regiments de hotar, muntene".
Ar mai fi capitolul situatiel fiscale a Rominilor pe vrernea
razboaielor napoleoniene. Razboaiele acestea au cerut cheltuieg
foarte marl. Casa de Habsburg dispunea do un tesaur anumit,
care insa se cheltuia de obiceid cu fntretinerea celel mai luxoase
si mai complicate Curti din Europa, cu acordarea de favoring
pentru nobilimea aceia care si astazi, ca guvernatorT de pro-
vincii, formeaza sprijinul de dipetenie al monarhiel austriace. Si
au platit §i al no§tri, cu inima Indoita, Insemnind ,,banil de
hirtie" Intro alts nenorociri trimese de Dumnezeu asupra lor.
Saracirea satelor in acesti anT de lipsa a tuturora, simtita mal
ales de eel sarac, ar putea fi Inca un obiect de studiu pentru ti-
ne intelege ca istoria politica e numaT o parte din viata until
neam, §i puma! o mica parte, atunci cind acest neam se afla in-
tr'un Stat care nu e al lul.
Dar §i in ceia ce prive§te ideile politics, era, in aceste timpurl
grele, cind §i singe romanesc curgea pe toate cfmpurile de lupta
din Europa, o innaintare, de §i lenta. Cel ce vazusera altl oa-
menT §i alts teri, aceia cari se framintasera cu soldatil Revo lu-
-tie! §i a! lul Napoleondirze suflete libere--, aceia cari, ca Tor-
govici, gramaticul, prin§i si el de patima rataciril, mergeal de
la Viena la Paris ca sA vada cum cade un cap de rege, §i la
Londra, ca sä inteleaga de ce acolo asa ceva era cu neputintgi,
se schimbasera pe aceasta tale. Alti!, cu o viata mai papica,
folosiau doara prin cetiri. Cad §i literatura zileT din Europa se
intindea din ce in ce maT mult. Exportul de cArti catre Rasarit
capata o insemnatate tot mai mare. Domnil de la noi luau ma-
suri foarte aspre in aceasta privinta, dar, totu§r, prin consulatul
 76

austriac se raspIndiad si in Principate publicaZi! de acestea apu-

sene. Si, natural, dm& la no! era asa, dincoace de CarpatI cu
atit ma! mult trebuia sa se ceteasca, stirile ce zguduiat, indem-
nurile ce rascoliati. Cine era sa, Impiedece pe un Molnar, profe-
sor de Universitate, formind oculist! dintre Sas! si alte natiI, om
foarte respectat pentru stiinta lu!, foarte influent In toate cercu-
rile, de a ceti necontenit publicatiile trancese sat. pe acelea in-
fluentate de cele francese ?
Functionarii superior!, pe cari situatia for II sc&pa de la un
control prea aproape, se inspirat si eIdovada, Mehes de la
literatura politic& a timpului. Si n'are decit s& iea cineva tot
ceia ce a scris un Sincai, un Petru Maior, maT ruult decit un
Clain, ca sä-si dea seamy de influenza aceasta a spiritulu! con-
temporan, care era laic, egalitar, radical, revolutionar Si s'a ara-
tat, de d. Gh. Bogdan -Duica 1, gradul in care Tiganiada" luT Bu-
dal-Deleanu e strabAtuta de propaganda liberal& iosefina, si chiar
revolutionary, a timpulul.
Sa, nu uitaln ca, ajuns! corector! de tipografie, avind legatu-
rile for cu Pesta, cu Viena, uniT din fruntasi! intelectuall rominT
din aceasta vreme erail necontenit supt influenta acestor We!.
Vesnicul nemultamit Moise Nicoara, pe care-1 cunoastem prea
putin din clteva foiletoane in , Tribuna" de la Arad, e doar un
perfect Iacobin. Si ace! negustorl cari traiaal ling& Rhigas cInd
acesta se afla la Viena, cari sorbir& de la el si de la altl fana-
tic! idealul de Innoire si ridicare prin arme, aceT membri romIn!
a Companie! Grecilor nu eras' si el, in chip firesc, printre preg&-
titorii une! noun ere politice si pentru Romln! ? Si, Inca odat5., nu
trebuie sa, ne gindim numal la ce at scris oamenil, cad influenta
unuT om nu se exercita numa! prin scris, ci se exercita si prin
grait. Fiecare din acestia avea un cerc ma! larg sat ma! strins
In care se exercita influenta lul, si natural fiecare talmaceste un
lucru dup& durerea lu!. Ace! cari erau apasati supt raportul so-
cial Intelegeau revolutia innainte de toate ca o liberare socialA,
dar acestia, earl_ se simtiat apasati supt raportul national, tre-
buiati s6, o Inteleag& innainte de toate ca o miscare pentru scoa-
terea din lanturl a tuturor natiunilor.
Era si calea cealaltA, a literaturi! romanestI. Am astepta

I Convorbirl literare, anul 1901, p. 438 §i urm.

 -77
mult, poate prea mult, de la dinsa. CacT istoricii literari obis-
nuiesc sa confunde doua lucrurl: cartea care s'a scris si cartea
care s'a si cetit. In ce priveste spiritul public, trebuie sa se face
deosebire intre cartea care nu s'a tiparit in niclun fel, intro car-
tea care a frost tiparita partial si intre cartea care a ajuns In-
treaga in minile tuturora. De multe orT influenta nu vine de la
promotoriT de curente, ci de la popularisatorul care apare maT
tarzil Calepdarele de dincolo at avut de sigur mai multi influ-
ents asupra formaril uneT constiinte nationale, asupra creatiuniT
unuT spirit no decit toate folositoarele opere scrise in latineste
ale luT Samuil Clain, decit marea compilatie a luT Sincai, care a
vazut maT tarzia lumina, decit alto lucrh'rT care prin caracterul
for special nu erati la indemina tuturora.
Orlcum sa fie insa, literatura aceasta se desvolta inteun sons
care pe incetul o apropie de natiune. Si oricine a studiat-o, fie
cit de superficial, stie foarte bine ca inteinsa se cuprinde un
spirit indraznet de revendicari, o manifestare limpede de aspi-
ratii, care se desprind de pe fiecare paging, a ei.
Si, iarasT, aid trebuie de facut o deosebire. Se poate o litera-
tura careil propune sa fie populara si care, din anumite mo-
tive, nu exercita nick) influents, si se poate o literatura care nu
este de loc populara in aparenta si care, ulterior, in anumite Irn-
prejurarT, exercita aceasta influenta. 0 carte de istorie in tim-
purile noastre abia data se ceteste. Sint azi luc,ruri mai usoare
si, pentru atitia, mai placute, dar un popor ce n'are niclun alt-
fel de literatura va ceti singura literatura pe care o afla, fiindca
el trebuie sa ceteasca in limba lu!. In felul acesta ail ajuns cart!
popularese miry cinevalucrarT ca a in! RaicT pentru Sirbi
o istorie a neamulul sirbesc cu o infatisare foarte rebarbativa
si pentru BulgarT aces, compilatie confuse si naive a parintelui
Paisie.
Si chid vedem ca, la 1798, se propune, la moartea luT Nichi-
tic! alegerea unuT singur Vladica pentru tot! RominiT, cind, la
1810, locul vacant de episcop neunit se ofera luT Petru Major ',
cind, in sfirsit, canonicul Nichita Horvat de la Oradea-Mare pu-
blica o carte, Poslania, din Viena, 1787, prin care ceT uniti se

l Convorbirl literare, anal 1910, pp. 331-4.

 78

mintuiesc de hulele carele for li se arunca, jar& neunitiT nici iri-

tici a fi, nicT shismaticl, maT ales In neamul romanesc, a nu se
putea aieve zice, se arata, I", intelegem in ce sens de indrazneala
renovatoare lucrasera in suflete toate aceste experiente si toate
aceste lecturl.

1 Studii fi doc., XII, p. 16; Bianu §i Hodoa, Bibliografia, II, p. 317.

 VI.

Vasile Moga, episcop neunit In Ardeal.

Nici epoca din istoria Rominilor, care incepe,dupa lunga ad-

ministratie ca vicarisi" de episcop neunit in Ardeal a lu! Ioan
Popovici de Hondol (1796-1805), a lu! Nicolae Hutovici (1805)
si a lu! Aron Buda! (1805-10),cu alegerea lu! Vasile Moga
ca episcop at Rominilor neunitT, nu este una din acelea cu pri-
vire la care sa avem proiecte constitationale, tInguiri catre deo-
sebitele instance de Guvern ale tern, lupte pentru o prefacere
radicala in conditia Rominilor din Ardeal. Totusi si aceasta epoca
de modeste siling spre organisare si culture. 1'0 are interesul. i
aceasta Mia a comenta protocoalele lu! Vasile Moga, tiparite de
arhimandritul Ilarion Puscariu din Sibiid 1: interventif din po-
runca Guvernului ca sa se dea ajutoare cutaruI sat care a ars
sad sa se sprijine tine stie ce cause, umanitara dintr'o regiune
austriaca foarte departata. Supt cei trei vicar! romini, cu a-
gendele" for administrative purtate In limba romaneasca, si din
ce in ce mai mult cu grija speciala pentru acel neam romanesc
de care vorbesc prefetele cartilor si titlurile for 2, s'a desavirsit
intaid, in sens national, viata confesionala a Rominilor neuniti.
Dec! n'a fost in 1810, prin alegerea, de dare protopop!, facuta
in Septembre, si prin confirmarea, savirsita In Decembre, a

1 Documente pentru limbit fi istorie, 1.

2 Alegerea din toata Psaltirea de la 1796 e ,pentru folosul neamulul ro-
mlnesc".
 - 80 -
lul Vasile Moga 1, o inovatie care se introducea in viata Romi-
nilor de dincolo.
Si era numaT ultima consecinta trasa dintr'o stare de lucrurT
care exista de o multime de vreme, pe tacutele, fara o hotarire
imparateasca lamurita, fara o resolutie pusa pe o nou5, plingere
din partea Rominilor ca aceia care aduse decisia din 1Set de a
se restaura" Scaunul episcopal, alegindu-se, din clerul romeinesc
neunit chiar, un om harnic si cunoscator al limbilor nationale si
mai ales al celeT romanestr, precum si al drepturilor si asezamin-
telor (constitutionum) si datinelor acelorasT natil ". Se recunostea
prin urmare din partea CirmuiriT Imparatesti ca RominiT neunitT
represinta supt raportul confesional un factor care nu se poate
inlatura si care trebuie sa, fie legalisat. Se maT recunoscuse
Inca ceva: ca factorul acesta demn de legalisarea oficiala nu
este numaT un factor confesional, ci este in acelasT timp si un
factor national. Dovada Intre altele si trimeterea until Romin,
Stefan Costa, pentru instalarea noulul ales.
De ce alegerea s'a facut in persoana luT Vasile Moga, care nu
era fara indoiala tine stie ce personalitate esceptionala? Avea
o caligrafie solemna, cu litere aplecate de toata, frumuseta,
capatase la Alba -lulia si Cluj oarecare cunostinte, dovedise
aoracare tragere de inima, si era sa alba anT destuT de la Dumne-
zed ca sa cirmuiasca multa vreme diocesa sa, ca si norocul de a
se gasi tocmai atuncT cind natiunea romina lua un nog avint
supt raportul cglturil si al organisari! bisericestT. Innainte de
alegere Insa, Vasile Moga era un element foarte modest in viata
religioasa si culturalg, a Rominilor din Ardeal. Fig de preot, frate
do protopop, avuse parohia de la Sas-Sebes, unde statea in
legaturT excelente cu credinciosiT sal; bun gospodar, om foarte
popular,acestea au fost .doara insusirile care 1-ad facut sa fie
ales. Poate ca oamenil ceTlalti, mai bine Inzestrati, se infatisag
fats, de cler in asa fel Incit treziag bg,nuielT, si atuncT Vasile
Moga, cu modestele insusirT ale sale, s'a impus.
Fiind ales episcop, el nu represinta fara indoiala, un program,
dar acest program s'a indeplinit de la sine supt pastorirea lul.
1 Pentru alegere v. Convorbirl literare pe1910, p. 331 §i urm.; I. Lupa4, in

Biserica ortodoxit rontind, XXXV, p. 781 §i urm. Avea un frate mai mare,
Zaharia, care §i In timpul Vladiciei lul ramase protopop al Sebewlul; Lu-
pa.§, 1. c.; STudit Zvi doc., XIII, p. 173, no. 597.
 81

Intahl, el este acela care, dupa ce i se rinduise sa resideze la

Cluj, la indemina Guvernului, fiind un fel de agent bisericesc
pentru neunitii Statulul ardelean,episcopus graeci ritus non
unitorum Transylvaniae", spune pecetea saa staruit sa iasa
din mediul acela clujan, care era destul de putin romanesc
care, in ceia ce priveste confesiunea pe care o represinta, nu
era un centru desemnat, un centru necesar, pentru ca sa, se
aseze la SibiiU, ling, Rasinaril innaintasilor sat
Prin urmare, pe chid episcopii sirbi de odinioara stateail in
bietele colibe care se vad si acum la Rasinari, in margenea ora-
sului, el este acela care a staruit sa faca din acest oras in-
susi Capitala elementulul romanesc ramas ortodox, si care a iz-
butit s'o si fact,. i el este acela care a cubes bani din toate par-
tile, de la Rominii de la Compani& Greceasca, despre care vom
vorbi indata, de la persoanele generoase, chiar de la strain!,
pentru ca sa intemeieze acolo un salas episcopal si, dupa faga-
duiala ce daduse, un seminariu.
Nu era putin lucru aceasta stramutare de la sat inteunul din
orasele cele mai insemnate ale Ardealului si anume in orasul
acela care, prin caracterul sail german, trebuia sa se impuie
din ce in ce mai mutt in viata noun, cirmuita de Habsburgl,
a provinciel. i tot el a avut marele noroc de a face sa, se
contopeasca cu credinciosiT sal ortodocsi, can erail in cea mai
mare parte oamenl destul de saracT si absolut inculti, data nu
in forma desavirsita, in care s'a savirsit contopirea aceasta in
vremea lui Laguna, cel putin intr'o forma indestulatoare pentru
interesele nationals ale Rominilor, burghesia ortodoxa represin-
tat& de Compania Greceasca.
Intemeiata Inca din veacul al XVI-lea, on privilegil de la Hab-
sburg! ca regi a! Ungariei 9, ea avea punctele sale principale de
actiune, nu numai in orasele din Ardeal, dar si in multe din
orasele UngarieT, si lucra in Principate, in Bulgaria si in tot Im-
periul otoman. Cad Compania Greceasca avea, expres, misiunea
de a mijloci intro comertul apusean si comertul rasaritean. Erail
oamenl venig din toga Peninsula Balcanica, de nationalitate

I In biserica de acolo se pg.streazA Apostolul dat de Molnar la 1777 (Studir

fi doe., XIII, p. 80, no. 197).
3 V. Studit fi doe., XII, p. sts t3i urm.

Istoria Rominilor din Ardeal.

 82
feluritg si, in ce priveste tendintele for comerciale, indiferenta.
Pentru el si pentru altiT, oamenT de o nationalitate stearsg:
scriaU greceste, se spoveduiail greceste, dar vorbiad romaneste on
si in limba albanesa, avind de multe orT maT multe nume de bo-
tez (cutare fata care se chema Chirata era pe arbangsaste"
Tana). Ail ajuns foarte bogatl, si uniT din eT, neamurile Sina,
Mocioni, ate capatat privilegiT nobiliare. S'atl Impgrtasit foarte
rapede de o culturg superioarg, cad relatiunile for comerciale
trebuiat sg-T inderane a invata limbile apusene, ale citorva tell din
Occident, avind rude prin Triest, Viena, Londra. OrIcine a avut
ocasia sa rasfoiascg registrele lor, dintre care unele ail in-
trat in stapinirea A cademiei Romine acuma de curind, iar pe
altele le-am vgzut in Archiva protopopieT din Sib iig, tiparindu-le'n
parte in volumul XII din Studil si documente", oricine a cetit
actele acestea I T poate da seama de caracterul intens, rodnic,
maret din punctul de vedere al initdativei si harnicieT, pe care
1-a avut activitatea acesteT Companii.
Membril Companie1 din Viena si Pesta ate fost de la inceput
printre Indemngtorii si sprijinitoriT cu banul si influenta for al
curentuluT national romgnesc In aceste part!. Bisericile cele mar
Insemnate pe care le ad RominiT in orasele ardelene pleacg de
la Comppia Greceasca de pe vremurT, de la aceia cari 1st
ziceag Grecl numal cu numele, dar se compuneaU din fel de fel
de elemente. Astfel biserica din Pesta, rapita noun maT de cu-
rind, sail biserica din cetatea BrasovuluT, care s'a dat altor Gred,
cu preot, dascal si invatator si, decT, nu are nici credinciosT, nici
scolarl, de si poseda si o bibliotecg foarte frumoasa, lgsatg de
Banul Grigore Brincoveanu, ultimul represintant al ramuriT celeT
vechi a Brincovenilor de singe '.
Compania aceasta natural ca nu se putea mentinea nici in
Ardeal supt raportul national grecesc, dar se manifesta oare-
_care sovaiala dud era vorba sä treacg la RominT. Pe preotil
nostri, eel din SibiiU IT raspingeaU, ca nefiind in stare a da pilde
vii" si a-1 invata precum invata legea" a. Atunci, nu istetimiT
diplomatice a lul Moga, ci faptuluT ca el s'a ggsit in momentul
cind trebuia sa se iea o hotgrire, i se datoreste faptul Ca el s'a

I V. Analele Academia Romine pe 1906.

2 &tail fi doc., XII, p. 113.
 83
putut sprijini pe romanisarea treptata a acestor bogatasi si frun-
tasi cetateni, cari-si aveat legaturile for in toate centrele Mo-
narhier habsburgice. De sigur unul din cele mai insemnate lucrurl
care s'ail petrecut In istoria national, a RomInilor de dincolo la
inceputul veaculub al XIX-lea.

Dar Vasile Moga a mai fost norocos si in alta privintg, : a avut

norocul c Rominil pe vremea lui as intregit si consolidat o In-
treaga opera de pregatire scolara care incepe din vremurl mar
indepOstate. S'a vazut 4, printre consecintele pe care le-a avut
miscarea lob Horea, a fost si indeplinirea fagaduielif imparatesti
date, la 22 April 1784, de Iosif al II-lea, care era ozn de cuvint,
in ce priveste ridicarea culturala si morals a natiunir romine,
atribuindu-se miscarea aceasta si suferintelor indelungate ale Romi-
nilor, dar, in ceia ce priveste felul cum s'a manifestat, actele de
cruzime de care a lost plink, atribuind-o si uner star! sufletesti
intunecate. Iosif a cautat sa intemeieze scoff. Daca nu le-a in-
temeiat unde spusese, in momentul rind declarase c& be va
deschide si cu caracterul pe care li-1 destinase, cu toate acestea
astfel de scoli ail fost intemeiate. Dar trebuie sg, adaogim, pen-
tru a nu ne arunca intr'o prea mare admiratie pentru epoca
iosefinA, 4 aceasta creare a scolilor romanesti a mai fost de-
terminata si de dorinta Imparatulur de a amalgama supt rapor-
tul national pe totT supusir sar, creind un tip unit, care ar fi
avut ca limba de int,elegere si de legatura cu Statul limba ger-
mana: der osterreichische Unterthan. 'Ca sa devina badea Ion Els-
terreichischer Unterthan", pentru aceasta mijloacele nu sint
'mite. A-I vorbi de Stat austriac, sail de menirea CassI de Hab-
sburg, orb a-b presinta istoria desvoltarir Statelor ereditare, inutil
cacti nu va pricepe nimic; dar, data badea Ion, din cea mar fra-
geda copilarie, va fi dus la o scoala in care va invata nemteste
pe linga romaneste, macar atita cit sa-i poatg, folosi pentru in-
't,elegerea comandelor care i se vor da in regimentul graniceresc
sail activ in care va fi inrolat mar tarzia, data in aceasta scoala,
pe ling& invatamintul limbil germane, se va preda necontenit
datoria supunerib dare suveranPliichten des Unterthans, data
i se va vorbi necontenit de patria" luf, un vast Vaterland, in-
tinzindu-se de la Vistula pang, la Rin si de la Marea Baltica
pana la strimtoarea de Sicilia, evident ca ceva din ceia ce doria
 84
Iosif al II-lea se va realisa in mintea Rominului chemat sa in-
deplineasca anumite rosturl In Stat, mal tarzid.
Tata pentru ce, isms!, trebuia sa se creeze scoala primal*
scoala elementary sad, cum se zicea pe vremea aceia, scoala
triviala", dupd, trivium din evul mediu, In care se Intilniad trel
ramurl de cunostinti si care deschidea drumul la quadrivium, cu
patru. §coala aceasta elemental* de tendinta loaialistil, s'ad
hotarit deocamdata 12, dar §incal singur facu apot, Intre unitiT
saT, 300 k trebuia sa fie marele instrument de prefacere, In
curs de citeva decenil, a tuturor natiunilor Indusmanite lute°
singura natiune, vorbind, cel putin in viata public* si scriind o
limb& care nu era considerate, cum s'a mat spus, supt raportul
national, ci supt raportul utilitatil sale dinastice.
S'ad si dat fel de fel de Indreptarl In sensul acesta de la
1780 Innainte, si acum ramInea ca, pe basa acestor Indreptarr,
sd, se intemeieze scoll. Si, fireste, de oare ce Rominil neuniti erad
in numar mat mare decit Rominit unit!, mat multe s'au lute-
meiat pentru eel d'intaid decit pentru cestt din urma.

Dar Rominit uniti avead scolt, si scolile acestea pastrad o ten-

dint& proprie, pe care putead sd, Indrazneasca, si Impotriva ce-
rent Statulul, a o manifesto,. Scolile acestea, orlcit s'ar fi respectat
ritul, erad, In ceia ce priveste credinta, dogma, ca si In ceia
ce priveste traditia scolastica si modul spiritual care domina
intreg acest invatamint, seoli catolice. Invatatorii acestor scoll,
profesoril mat Innaltt, dasellit cei mart de teologie, toil acestia
IT facusera stagiul pe bancile de la Tirnava-Mare, de la Viena.
Prin urma're et crestead asa cum fusesera crescutt. Numal oa-
menil cu totul superior!, precum si oamenil cu totul inferiort,
slut In stare sa se emancipeze complect de ceia ce li s'a im-
pus pe bancile scolii.
Si, precum astazi vedem o multime de oamenl de merit, data
nu oamenl superior!, Intoreindu-se la Blaj din Roma, unde ad
facut studii frumoase, unde au primit anumite tendinte si, ne-
dindu-st seams cd, acasa sint cu totul alte lucrurf de fleut, alte
tendinte de represintat si, chiar din punctul de vedere religios,
1
I orga, lstoria literaturif romine its secolul al XVIII-lea, 11, p. 205.
 85
cu totul alto lucrurl de indeplinit, se apuck a impune punctul
de vedere roman, tot asa era si In scolile din Blaj.
SI nu uitam, apol, ca aceste scoff, pe vremea lui Iosif al II-lea
Inca, aveaU un trecut, clack nu mare, de o bunk jumAtate de
veac, ck-si apucasera drumul for si prin urmare era foarte gred
sg, le Indeparteze cineva din acest drum. §coala din Blaj, care
era de sigur scoalg, romaneasca, ckci n'ar fl dat altfel pe Sa-
muil Clain, pe Gheorghe incaT, pe Petru Maior, era scoala
episcopalk, sustinutk de episcop, fg,cuta une on chiar in curtea
episcopului sad, in orice cas, traind supt influenza episcopului si
primind controlul episcopului; scolile acestea erail Innainte de
toate scoff religionare. Se puteati ele transforma oare imediat in
scoli asa cum .le voik Statul? Statul acesta, care era interconfe-
sional, si nu numal atit, dar era chiar dusmanul tuturor confe-
siunilor ? Doar Iosif al II-lea, in afara de anumite credinti si
prejuditii care au llamas in sufletul lul, era un dusman al reli-
gieT amestecate in rosturl de Stat? $i, chiar In ce priveste con-
stiinta lui religioask, tine stie ce cuprindea exact aceasta cons-
tiintg. supt raportul catolic ?
Prin urmare, cind s'a lansat lozinca noun: scoala, pentru
popor, coal triviala, scoala Imparateasca, scoalg, romino-ger-
mana, neunitil, cari nu aveail niclun fel de scoala, all pri-
mit-o cu cea mai mare bucurie. §coala aceasta impArkteasca
deveni, cu adevArat, scoala for nationalit. In ce priveste ins, pe
unit!, lucrul nu era tocmaT asa. Unita, natural, flindcg, void, Irn-
pkratul, trebuira, sg, primeasca scolile de Stat elementare, dar mai
aveaU si scolile for superioare, care trebuiaU sg, influenteze pang,
si scolile elementare, ce se intemeiail acum.
Sg, ne uitam numal la aceia cari conduc aceste organisatii
scolare, de o parte si de alta. La Blaj este §incal, care, in cali-
tate de director si catehet al scoalei eel normklesti din Blaj",
al intaii scoale nationale din Blaj" valahico-nationals" , de
director normal" normklesc" cu leaf, de 300 de florin' pe an,
apol director peste scoalele greco-catolice ale Rominilor din Ar-
deal", in num.r de 300 (1782-1794), tipkreste o sums de ckrti
pentru noile institutill: Catehism, Alfabet, Aritmetick, Gramatica
latina, Istorie naturals. Gindul lui se vede Insa foarte bine cg,
nu este, innainte de toate, la scoala aceasta elementarg,. Este
1 V. ibid. II, pp. 203-6, 410 note. 3 tE}i aiurea.
 86
omul care mai are si altceva In minte, care, si din punctul de
vedere religios, ca membru al Bisericii unite, si din punctul de
vedere national, ca unul al carui gind se ridica foarte sus, do-
reste ridicarea prin invatatura a omului simplu pane la oarecare
Innaltime in ce priveste constiinta itti si aptitudinile pornite din
aceasta constiinta.
Sa ne iiitam insa, si de partea cealalta. Aici fervet opus, fierbe
munca". Aid sint oameni can in adevar se consacra, in Mire-
gime, acestel opere de educatie populara. Luati-I pe rind: Dimi-
trie Eustatievicr, fiul preotulur din Brasov, al lui Statie Grid; care
a mers in Rusia, a invatat carte acolo, s'a intors cu diploma de
la Chiev, a iscodit o gramatica romaneasca, (1757) si s'a ocupat
si cu opere de traduceri, dintre care una a vazut lumina zilei,
e, Inca din 1790, ,,directorul scoalelor neunite nationalicesti ".
Mal tarzin (c. 1800) Radu Tempea Isi sacrifice toate puterile su-
fletului sau pentru ridicarea acestei scoff elementare. Gheorghe
Haines, diacon in 1789, apol protopop al Sibiiului si dascal in
acelasi oras 2, incheie seria (c. 1810).
Pentru unitl era un dar, care se adaugia pe linga alte daruri
Imparatesti, dar pentru neuniti era cel d'intahl si singurul dar
Imparatesc, si toate puterile de care putea sa, dispuna in mo'-
mentul acela ortodoxia romana, erau consacrate acestei scoll e-
lementare.

De sigur el din punctul de vedere literar cartile care se ti-

paresc, In multimea Intreaga de tiparituri ale vremii acesteia,
de conducatorii invatamintului popular al Rominilor neuniti, ca
si de fruntasii confesiunii, n'aU o important& mare; cu toate a-
cestea un cercetator mai atent ar descoperi si parti originale.
Ele Sint foarte importante Ins& din punctul de vedere didac-
tic si din punctul de vedere al pregatirii nationale generale pe
care o represinta, cats cealalta, a .scolii filosofice si istorice, nu
putea sä aiba deocamdata o actiune directa asupra celor mai
multi.
Am putea sa asamanam pe units in ceia ce priveste felul cum
s'a desvoltat inteligenta lor, cu Rominil din Principate in seco-
1 Ibid. II, p. 271 si urm.
2 La 1807, protopop la Brasov, fost capelan militar; ibid., p. 470; Bianu $i
Hodos, Bibliografia, II, pp. 334, 335, 499.
 87

lul al XIX-lea, cari supt influento, francesa, s'au ridicat foarte ra-
pede la 1nnaltimea cultural& a unor oamenI avind Universitati,
Academii, societati de tot felul, publicind lucrari importante in
deosebitele domenil ale stiintei si lucrari, de multe on de un
caracter abstrus, neinteligibil, in domeniul literaturil, car pe cei-
lalti, pe neuniti, am putea sa-f asamanam cu vecinil nostri de
peste Dunare, cari ad intemeiat, netagaluit, o scoala, elementara,
mai practica decit a noastra, care a costat maT putin si care in
timp maT scurt a dat resultate maT bune. Unitil era1 insa de
aceiasi rasa cu neunitii. DecT prin pregatirea culturala, data, de
scolile imparatesti In mijlocul for trebuia sa se produca, pe incetul
si o now./ miscare culturala, capabila, de a atinge, la un moment
dat, si cuim! maT Innalte ale ocupatiilor intelectuale cornune.

Ca sä se vada, cit de Intinsa a fost opera Indeplinita, de aceste

scoli elementare, am cautat sa fixez numarul bucoavnelor tipa-
rite de pe la 1785 la 1810, pana in epoca lul Moga, deci, la care
am ajuns.
Cel d'intaid Alfavit sad Bucoavna, maT tarzid Bucoavna pen-
tru pruncil cei ruminesti" romino-germana a fost tiparit In
Blaj si Sibild 1 la 1783, apoT in 1788 la Sibiid, in Viena la 1790,
In Sibiiti la 1795 si 1797, In Brasov la 1805, In Sibiid la 1808
(alte forme, si cu text unguresc-latinesc, In Blaj, 1796 si Buda,
1797). Si cartile acestea nu se tiparesc In citeva sute, ci in
miT de exemplare, si, end gasim in curs de trelzecl de ant
tiparindu-se manualele de bass ale invatamintului romanesc
intr'un numar asa de mare, trebuie sä ni dam seams, de un
fapt: ca aicT n'avem a face cu scoala numaT dupa, nume,
ci avem a face cu scoala necontenita a harniciel si a muncil,

1 Sibiienii scot cu totul literele cirilice. BlAjenfi le pastreaza pe alocurea.

Bucoavna din Blaj de la 1777 e numai romaneasca $i e $i religioasa: la ce-
tanie §i la temeiulii Inv4aturii crestinestIL, cu binecuvintarea episcopului,
dar nu represinta decit un sfert din tiparitura de la 1783. Cele din Viena,
Bucvarele din 1771, au un caracter religios general $i curat romanesc. Ele
sint, de sigur, opera Jul Samuil Clain, care era pe atunct la Yiena. Bucvarul
din 1777 si 1781 (actul ?) pare a fi fost modelul celuT din 1788, dar era pentru
Ungaria, nu pentru Ardeal. In principate, Bucvarul de lasI are abia 32 de
fol si el, si cuprinde numal rugaciuni si credinta catholiceasca". Bucoavna
din Cluj, a ha Mihal Becskereki, tiparita la cinstita Academie", cred ca e
o lucrare de propaganda calvinti.
 88
care singura 43 in stare sa produca cele mai marl resultate. Cad,
totdeauna cind vorbeste cineva de scoala, este bine salt dea
seamy de actdunea reala pe care aceasta scoala o exercita.
Actdunea reala exercitata de scolile romanesti, mai ales ne-
unite, din Ardeal si Ungaria, si cu deosebire din Ardeal, In vea-
cul al XVIII-lea si inceputul celul al XIX-lea, a fost foarte pro-
funda. Pe linga bucoavnele cu care incepe invatamintul se intil-
neste tot ceia ce mai trebuie pentru ca el sa .fie complect po-
trivit cu scopul propus. Gasim un sir intreg de Aritmetic! (Viena,
1777, 1785'; Blaj, 1785, a lul inca!, mai scurta; Buda, 1806); de
gramatic! (a lu! Tempea, de la 1797, tiparita de Radu Verzea, un
modest preot din Sacele, care din economiile lul tine sa pu-
blice o gramatica romaneasca; a lui Molnar, romino-germana,
nu e pentru scolile biglote, ci pentru strain!), o Caligrafie (Ducere
de mina catra frumoasa scriere rumlneasca". Viena, 1792), un Scurt
izvod pentru scrisorl" (din slavoneste) al Jul Eustatievicl (Sibiid,
1792), un Epistolariu sail Invatatura pentru facerea ravaselor"
(Sibiiil, 1802) (nu se specifics Insa a fi pentru s co!!). Pe linga
acestea, carti in care se cuprind indreptarr morale si cetatenesti:
Ducere de mina catra cinsta si direptate, adeaca la copii ru-
munestii neunitil eel ce in scolele ceale mid sa invata spre ce-
tanie randuita carte" (germano-romina), lucrare tiparita In Viena
la 1788 si care-sl are imediat alte doua editii (Viena, 1793 si
Buda, 1798). Si In afara de toate cele Insirate mai este o in-
treaga literature bisericeasca in legatura cu caracterul de atuncl
al invatamintului, menita, prin urmare, nu pentru preotl si cre-
dinciosi maturl, ci pentru copii: Desvoaltele si tilcuitele Evan-
ghelii" de Eustatievicl (Sibinl, 1796), Sinopsis, adeca cuprindere
in scurt a Biblii" (Sibihl, 1791) de acelasi (pretul 11 craitari),
:I Psaltirea" Jul Bart (Sibiiil, 1791), care putea servi si ca o carte
de cetire, de si Prefata o pune numai alcituri de alte carti, ce
spre trebuinta scoalelor normalicesti neunite am tiparit".
Fiindca este vorba de Petru Bart, trebuie sä spunem ce
el a fost tipograful privilegiat, cu privilegil de la Imparatul Iosif
al II-lea, pe care 1-a binecuvintat, el si urmasil sal, multa vreme.
El a desfasurat in ce priveste cartile romanesti o activitate cu

1 Fiind pentru neunitl numai, nu i se poate fixa autorul. incal nu mar-

geneste lucrarea sa numai la unitl.
 89
totul extraordinara, date fiind conditiile economice si culturale
ale poporulul catre care se Indrepta. Timp de douazect de ant,
teascurile sale din Sibiitl au dat un numgr In adevar uimitor
de mare de carti §colare §i calla religioase in legaturA cu §coala,
pe lingo, care all produs §i fel de fel de alte tiparituri: Alexan-
drit, povestiri in versurl, etc. Si un popor pentru care se editeaz1
atitea carg avind un caracter scolar oil popular se afia, de si-
gur, in piing, desvoltare culturala.
Alaturi de cartile acestea, care se indreptati catre §colari, erad
InsO §i cartile care se Indreptati catre preott si invatatort: Carte
trebuincioasO pentru clascalif §coalelor de jos rumine§ti neunite"
(Viena; 2 editit intr'un an, 1785), InvOtOturt cre§tine§ti" (Viena,
1785), Preotia sat indreptarea preotilor", de Gheorghe Haines
Sibiianul (Viena, 1786), care are o editie noun in Sibifil (1789);
ScurtA invat&tura pArintilor duhovnicesti" (Viena, 1789). Ele
eratl destinate, farA indoiala, preotilor neunitt, fiindcA preotit
unit' aveatl literatura for special& la Blaj, o literaturA, mai veche,
§i el cautau s& se separe oarecum de ceilaltl, tinindu-se in di-
rectia for cultural& deosebita.
Acuma, putem Intelege de ce Vlaclica Moga era In masura sA
lucreze cu totul altfel decit cum se lucra innainte de dinsul.

Scoala aceasta populara a produs imediat necesitatea unel

culturt ceva mai innalte, §i intilnim in adevar, pe lingo, cartile
acestea pentru copit mitt, pentru dascalt §i preoti, pentru eco-
nomi" (ale lui Molnar §i altele straine), carat pentru student!,
pentru elevit scolilor secundare" care §i pan acum traiesc in
Ardeal, ca §i pentru ascultatoriI universitart, studentit. In felul
acesta este Retorica" lul Molnar (Buda, 1798) Logics" Bau-
meister-Klein (Buda, 1799); Filosofia cea lucratoare" a lui Clain
(Sibihl, 1800), Istoria Universals" a tut Millot-Molnar (Buda 1800),
etc., in vremea cind In Blaj se tipariail lucrarile de teologie
ale tut Samuil Clain (Teologia Morall, 1796; Teologia Dogmatics,
1801-2). Cind, prin urmare, pe lucrarile acestea de teologie se
sprijinia innainte de toate invatamintul superior pentru Rominil
pentru Rominil neuniti, prin Ingrijirile lul Molnar si altora,
se tipariaA cart! care, tinindu-se de cultura superioara, nu aveal
cu toate acestea caracterul bisericesc in rindul intail.
Inca o deosebire foarte important, intre unit! §i neuniti. Prin §co-
 90
lile ce le facusera, prin directia intemeiata, de aceste §coll, prin
calitatea religioasa pe care o pastra cultura lor, UnitiT trebuiaa
sa se Indrepte, cind se ridicati peste o pregatire elementara, in-
nainte de toate catre studiul teologier.
Dar nu numaT atit: episcopul ce era pe vremea aceia, om invi-
dios §i meschin, care totusT a facut epoca prin lunga luT pasto-
rire §i multimea fundatiilor ce au plecat de la el, Bob, a tinut
ca toata cultura blajeana sä ramina pe drumul lur Petru Pavel
Aaron, si nu pe drumul indrazneter politice a luT Clain. a luT
Gheorghe SincaT, a luT Petru Maior. In rindul intahl, el a voit ca
aceasta cultura, raminind bisPriceasca, sä se pastreze supt um-
bra aripilor sale episcopale. Si a crezut ca face lucrul cel mar
mare pentru viitorul poporulul sail, cind, cu voie de la Imparatul
§i cu cheltuiala, foarte insemnata, a sa, a intemeiat acea curte
de canonicr, care forma gloria cirmuiril sale si pe care a con-
sacrat-o Intr'o carte speciala.
Tar dincoace, prin amestecul unor oamenT ca Molnar, Eusta-
tievicT, prin legatura mar strinsa cu cirmuirea imparateasca, cu
tendim;ele cele nor al StatuluT, cultura capita un caracter li-
beral, laic.
Vasile Moga nu era o personalitate care sa poata impiedeca
aceasta tendinta. El a lasat ca lucrurile sa se petreaca asa cum
trebuiat sa se petreaca, deer cum era in firea for sa, se petreaca.
Dar, in acela§T timp, el era prea sarac, prea putin considerat sus,
dispunind de prea putine legaturr in toate partile, pentru ca a-
cest curent laic de carturarT, acest curent catre §coala pentru
§coala sail catre §coala pentru Stat, luind ins& destul qi pentru
scopurile sale propril, sa ramina alipit de Biserica luT.
El a facut pentru aceasta Biserica tot ce i-a stat prin putinta.
A intemeiat in toate partite scoli, a cautat ca seminariul can-
didatilor de preotie", pe linga cintarile cerute, sa aiba un carac-
ter cit se poate de serios §i de demn. In instractia de pe vre-
mea luT se vorbe§te de §colariT aceia sfiosT, cari se ascundeat dupa
u§ä, se trageau la u§a", cind venia episcopul in §coala, in ca-
poll, la slujba, i". Scolaril trebuie sä se deprinda, spune dascalul
Simion Jinariul, intahl la Josephstadt din Sibiiti 2, a sta cu trupul
1 Studif fi documente, XII, p. 208, no. Liv; p. 201.
2 V. §i ibid., p. 209, no. Lvi.
 91

drept si cu pgrul chieptanat, cu unghiile taiate, cu fata §i ca

minile spalate"; trebuie sä Inveta slovele ruminesti", cele lati-
nesti" §i chiar ungure§ti, ceia ce insemna sä se deprind& a pu-
tea scrie si ungureste, sg, stie ortografia, cu lovitoarea, apasa-
toarea, Impreun&toarea, iarg, la incheieturi coma", catehismul cel
mic, cetirea farg, de nice o traggnare, gingavie sail poftorire",
aritmetica In cele patru OAT §i tabela, pe ling& cele biserice§t1 cerute.
Cind a venit maT tArzhl Laguna, a fost, fire§te, foarte nemultamit
de seminariul *mostenit de la Vasile Moga. Bietul om Meuse ins,
ce i-a fost posibil cu mijloacele de care dispunea §i in mijlocul
oamenilor de cari se putea servi pe vremea aceia.

Se maT desvoltase in lumea romaneasca din Ardeal §i ceva

care nu putea sa incapa nicT in viata cultural& a Blajulul, nick
In viata cultural& a Sibiiulur, o activitate cultural& pe care nu
trebuie s'o trecem cu vederea, ci s'o ridicam maT sus de cum
a fost pan& acuma, puind-o alaturi cu opera savir§ita de cele-
lalte scoli: este vorba de §coala military rom&neascg pe care,
pe toatg, intinderea cordonulul graniceresc, prin urmare §i in
regiunile Sibiiulul §i a Na.saudului, o intemeiase Imparatul de-a
dreptul. Avem paginT scrise de acesti graniceri, inteo foarte
frumoasg, caligrafie cirilica si cu o alcAtuire stilistica foarte
bunk. Daca ar cauta cineva prin archivele centrelor granice-
resti, unde ni spune raposatul I. Puscariu cg, s'au depus, in
vederea afacerilor de proprietate, actele acestel institutii, la des-
fiintarea eT, s'ar gAsi, de sigur, o sum& de lucrurT culturale in-
teresante. In pgAile Hategului 1, ale SibiiuluT, ale Nasandului 2,
erail dascall nemte§ti si romane§ti al&turea. Pan& la 1790, Ba-
natenil avura cincl §coli triviale" §i 85 comunale", pe ling&
scoala de fete din Caransebe§; o §coala normal,-matematic& era
s& fie creata in 1807 a. Sibiienii captitasera scoala normal." din
Orlat §i §coli de lam . In maT toate satele. La Nasaud,centru a
44 de comune militarisate era vorba, Inc& din 1770, sg, se facg,
o §coal& german& §i un gimnasiu cu patru calugAri basilitamt
de ales din cele doug, seminaril existente la Blaj, ce stilt supt
1 V. Jacob Radu, lstoria vicariatuittl Haleguita, Lugoj 1913, p. 142 si urm.
Ibid., p. 376, scoala de mAnAstire la Prislop, In 1770.
2 V. mai jos.
8 Balan si Ghidiu, Monografia orafulul Caransebel 1909, p. 248.
 92
supravegherea episcopuluT unit", pe linga patru scoff inferioare".
La 1777 functiona numaT, pe lingo. cea triviala", scoala normala,
dar niciunul din calugarT nu venise Inca; activitatea Blajenilor
Incepe numal in anul urmator. Innainte de rascoala lu! Horea,
in toamna anulul 1784, se infiinta insa la Nasaud o scoala su-
perioara pentru cresterea subofiterilor rominl ; ea primia totusI,
ca externl, si copil de alta natie si intreaga educatie era germana.
De la 1826, si SibiieniT, OrlateniI", cari nu dobindisera voia de
all face gimnasiul for deosebit, 41 trimeteaa un numar Insem-
nat de scolari aice. Dupa 1820, scolile triviale" germanisindu-se
cu totul, se Infiintara maT pretutinden!, din ordinul ConsiliuluT
de Razboia, scoli comunaie, romanestI. Dupa 1830 eraa sä se
.deschida si preparandiT granicerestI pentru invatatorT 1.

SA, adaogim si insemnatatea crescinda a scolilor intemeiate

pentru Romini In Banat. Cad sa, nu se uite ca la sfirsitul yea-
culuf al XVIII-lea viata in monarhie nu este impartita pe natio-
nalitatl, ci pe provinciT, ca era-a, prin urmare, asa-numitele te-
TitoriT de drept austriac si, deer, data o natiune era impartita
Intro doua teritoriT de acestea, trebuia sa traiasca in fiecare din
ele 'n chip deosebit si, cind vorbim de scolile romanestI din
Ungaria In secolul al XVIII-lea si al XIX-lea, trebuie sä facem
totdeauna o deosebire : trebuie sa spunem, data e vorba de
coala MareluT-Principat al ArdealuluT saa de scoala Ungarie!
propriu-zise. De aceia in Banat si in partile romanestf vecine s'a
intemeiat o viata romaneasca cu totul deosebita, cu care trebuie
sa facem cunostinta acuma.
In Banat &all foarte multf Romin!, dar amestecatI cu SirbI,
cari fusesera adusT In masura maI mica in veacurile al XV-lea
§i al XVI-lea, dar mal ales in ultimele doll& deceniT innainte de
1700, In cursul razboaielor pe care Casa de Austria le-a purtat cu
Turci!. ET n'aa fost desnationalisatI de nimenT si n'aU putut nici
el sa desnationaliseze in masa pe Romlni, aceasta nu numal
In partile LugojuluT si CaransebesuluT, unde acestia eraa vechI
ostasI de granita privilegiatT, pe cari si noua alcatuire i-a pas-

1 Transilvania, anul 1885, n-le 9-10. Cf. G. Barit, Istoria regimentulul al

II-lea rom. granitetrese transilvan, Bra§ov, 1874 el Virgil Sotropa ei dr. N.
DrAganu, Istoria leoalelor nasetudene, NAsaud 1913, pp. 4, 12, 115.
 93
trat In rosturile lor. Pretutindeni proportia Rominilor era destuB
de mare ca aceste natiuni sa-si poata, sta fata, in fata.
Evident cã, dintre ele doug., Sirbii avead o situatie cultural&
mai bung. Aceasta nu insemna c& SirbiT veniseru cu mai mutts
invat&tur& decit o avead Rominib, dar ei capataserl privilegils
militare superioare, el format prin urmare o casts military mat
privilegiat& decit cea mai mare parte dintre Romini. Statul li-a
dat o atentie, pe care n'a dat-o Rominilor, §i aceasta pentru ca
totdeauna aborigenul este neglijat In folosul colonistilor.
In legatura cu Biserica for mai bine organisata, avindu-§1 Mi-
tropolitul-Patriarh §i o Intreags teats de noun episcopi 1, decl
in leg&turs cu aceastA organisare religioas& deplina, el at putut
sg, desvolte, supt influents unor vecinT in general mai innaintati,
culturg, superioara, pe care o ajuta §i faptul cs viata oraeeneasca
libera a Sirbilor, de la inceput, a fost cu mult mai solid& qi mat
intens& decit viata ora.§eneasca, a Rominilor. Dupg mformele lul
Iosif al II-lea, §i qcolile for s'au intemeiat pe an& basa, mai larga
s'a pus in fruntea for un inspector general, s'a intemeiat
preparandie.
Vechiul plan de §coala romaneasc& la Timi§oara, pe care-I
Meuse Iosif, pe la 1780, In all& form& macar §i-a &it Intoc-
mirea prin §colile din Arad si, in general, toate §colile na-
tionalice§ti", care at lucrat foarte mult pentru desvoltarea cul-
tural& a Rominilor din veacul al XVIII-lea ei al XIX-lea.
Se zits pretudinden! §coala nationaliceascl". De ce aceasta
deosebire de titlu fata de §colile normalice§ti" din Ardeal ? Pentru
ca SirbiT, prin privilegiile lor, avead dreptul la o ecoala nationall..
RominiT din Ardeal n'avead Ins& nicT un privilegiu; scolile for erad,.
prin urmare, sad goon confesionale sad §coll imparateeti, dar irr
nicIun cas §coll nationale. coala romaneasca din Banat nu avea
o existent& absolut deosebita de §coala strbeasca, ba, supt multe
raporturi, ea se confunda cu dinsa, si prin urmare era supus&
aceluia§1 control, pentru cg, facea parte din aceia§1 organisatie
generals. Astfel §i ea s'a numit tot §coalg. nationala.
Chiar ci literatura care se tipare§te In partile acestea are una
alt caracter decit literatura care se tiplregte in p&rtile ardelene..
Ardelenil public& sad carts de eruditie, care nu gasesc o ras-

1 V. ci Iorga, letoria Statelor bakaniee, pp. 103-4.

 94
pindire mai larga, aparind prin calendare, prin brosurT care nu se
continua, sate luera,ri pentru scolile elementare, fara 0, se afirme
in fiecare moment caracterul national al acestor lucrari. In
Banat e altfel: de oare ce SirbiT, multamita conditiunilor favo-
rabile in care se gasiat, afirmail din ce in ce mai mult, des-
voltati din ce In ce mai neted caracterul lor national, Rominii,
eari se aflail in vecinatatea lor, cari participall la viata lor,
earl -ti aveau si eT rostul in aceasta, lume privilegiata, Sint si el
lndemnati sa, produca, o literature, corespunzatoare cu spiritul
din scoala, afirmind tot mai mult, intr'o forma populara, nu eru-
dite, caracterul neamulul pentru care este destinata.
Cel mai insemnat dintre carturarii romin! a! Banatulul in a-
eeasta epoca, autorul unor lucratri care au fost tiparite toate si
care au avut o destul de mare raspindire, este Invatatorul Di-
initrie Tichindel, Invatator nationalicesc" asa iscaleste tot-
deauna §i cartile pe care le traduce el, sint inspirate de ale
Yu! Dosofteid Obradovicr in rindul intliu. Pentru ca se -si dea cine-
va insa seama de ce urrnareste aceasta, literature, a lui Tichin-
del, trebuie sa, stie ins& ce insemneaza Dosofteiu Obradovic! in
Eteratura sirbeasca.
Innaintea catedraleT din Belgrad slut dou'a pietre de mormint;
-dna a lui Obradovici si alta a lui Vuc Caragici. Raposatul rege
Alexandru a adus ramasitele acestor do! oamenT mar! a! na-
innif sale si le-a asezat in acest loc de frunte, asa incit sä nu
poata, cineva intra In biserica unde e Ingropat Milos, creatorul
Statulul, fara ca mai intliti sä salute pe ce! doT °amen' cari
ate facut maT mult pentru innaltarea culturall a neamului. Cum
si, de fapt, prin culture, se merge la neatirnarea si organisarea
politica, Dosofteid Obradovici a lost trezitorul spiritului national
slrbesc. Toate cartile lui de morale, toate povestirile lui cu ten-
dinta etica, au innainte de toate scopul de a ridica natia lu!. A
prelucra pe Obradovic!, fie si In graiul cel mai incticit si in
forma stilistica cea mai modesta, insemneaza, deci a introduce in
viata poporulul roman aceiasi constiinta de neam. Si chiar nu-
mai a urmari cineva ceia ce se tipareste, cu un zel nestirsit, de
eonducatorii scolilor romanesti din aceste parti, un Grigore
Obradovici de pilda,e foarte greil sa deosebesti in aceasta, vreme
pe Romini de SirbI, cind Rominul Murgu tsl adaugia sufixul slay
ea sä se theme Murgulovicl ajunge pentru a-M da seama de ce
 95

fierbea In §coala ceastalalta, bana,teana. Libertate, indrazneala,

avint politic, acestea sint elemente noun, care de aicea yin.
Si lista sustinatorilor, ajutatorilor de tipar, in care se gase§te
si cite un (Alter de granicerT, arata cit de raspindita era aceasta
constiinta.

Pe linga, aceste treT curente: cel din Blaj, eel legat de §colile
neunite §i curentul popular-national, cu tendinta politica, Ia neu-
nitl din regiunile banatene, se ridica in sfir§it, la inceputul yea-
cului al XIX-lea, si un al patrulea curent. Nu pleaca nici din so-
lemnul Blaj conservativ si ieratic al lul Bob, nicT din Sibiig, undo
vegeta slabiciunea culturala §i neinsemnatatea politica, a lul Va-
sile Moga §i nicT din partile banatene, undo o viata cultural&
superioara romaneasca in formele cele mar Innalte era Inca im-
posibila, ci din §colile cele marl ale monarhieT, prin prega-
tirea tinerilor Rominl cari, dupa ce ispravesc §coala din Blaj sag
dupa ce invata la gimuasiile celor doua, natiuni maT culte din
Ardeal.cacT nol n'aveam scolT secundare, afara de cele din Blaj,
si cererea de gimnasiu la Hateg a vicariulul Chiril Topa, in 1810,
nu izbuti 1 , tree Ia Universitatea din Buda sail din Viena. Si
nu este vorba aicl de aceia cari se maT duc la Viena anume pen-
tru a Intra la Sf. Barbara, la §coala bisericeasca, menita lor, si
a trece de acolo la Roma, cum nu este vorba de aceia cari stag
la Tirnava-Mare sag cari cauta la Buda Innainte de toate un
acoperemint catolic. Ci este vorba de tineril cari ati invatat carte
bisericeasca, dar s'ag despartit de dinsa, cari vad maT departs
decit dinsa sag pe alaturY de dinsa, sag, in sfir§it, de tinerT, cari
ail inceput cultura profana de jos, cari si-at desavirsit aceasta
cultura protang, fara a se amesteca in cea bisericeasca, in §co-
lile celorlalte natiunI ardelene §1 cari apol mergead sa Invete, ca
§i colegil for strainT, §tiinte innalte aiurea.
In aceasta, privinta ar trebui sa se faca de sigur un loc foarte
_insemnat luT Molnar, profesorul de oculistica, medicul cu repu-
tat,de mare, foarte apreciat §i de natiile celelalte din Ardeal. No-
bil, impodobit cu toate favorurile oficialitatiT, el a luat supt aripa
sa o multime de tinerl romini. Se poate zits ca In tendinta
catre UniversitAT a tinerilor unel natiunl care nicT nu visase a§a

1 Iacob Radu, /0c. cit., p. 145.

 96
ceva cu citeva decenif innainte, decit doar In ceia ce pri-
ve§te drumul bisericesc la Roma al lul Gheorghe §incai si Petru
Maior, sta marea insemn&tate a lul Molnar.
To ace§ti tinerf merg sä invete §tiintele, medicina, ingineria;
in marile centre culturale uncle se duc, el all& Romini din alte
p&rg, §i o unitate cultural& romaneasc& se stabile§te astfel pe
p&mint strain. Ace§ti studeng ajung, la 1810-1820, sA formeze
o noun putere culturala, thud un not ideal politic, o noun con-
ceptie national& in viata Rominilor de dincolo.
Vor da el si o lupta pentru dinsa ?
BAnAtence.
 VII.

Emigra4ia intelectualilor ardeleni si bangeni

In Principate.

Dupa 1820 Insg, si mai ales dupa, 1830, prin urmare In dece-
niile acelea care urmeaza linistirea politica si military a Europel
si stabilirea asa-numituluT regim metternichian, regim de o-
presiune politieneasca,, de Impiedecare a libertatii cuvintuluT si
a presei In toata Europa, se produce o emigratie a fruntasilor
romInt din Ardeal in Principate.
Fara Indoiala ca, acesta este unul din taptele cele mai im-
portante din istoria lega,turilor noastre cu fratil de dincolo: unul
din cele mai importante fapte pentru noT, in ce priveste prefa-
cerea vietii noastre morale, capAtarea unuT sentiment superior
de seriositate, de demnitate omeneasca, de stop innalt al acti-
vitatiT, iar, pentru el, Inca un lucru foarte important In ceia ce
priveste contactul for cu o civilisatie romaneasca, libera.
Ienachita Vacarescu mersese la Brasov numaT ca sa se presinte
luT Iosif al II-lea. in adevar legaturile dintre fruntasil culturiT Romt-
nilor din A rdeai si Rominil din Principate in veacul al XVIII-lea ail
fost aproape nule. Boieri In treacat, un Barbu tirbeT, un Dinu
Golescu, abia-I vad pe Ardeleni. Cel d'intaid, care trece la Karl-
shad In 1796, prin Turnu-Rosu, are a face numai cu vechiul sail
furnisor sibiian, Hagi Constantin Pop, Inrudit cu boieriT often!,
de care se ajuta In contactul cu o lume strainl, necunoscuta luT.
La Timisoara cerceteazA, pe generalul Lebzeltern, pe ofiterT, asist6,
la comedic)", manIncA la groful Sora; la Pesta se presinta ge-
 98
neraluluT Barko, tot cunosting din vremea, abia trecuta, a ocu-
patie1 austriace In Craiova. Dintre tots acesti Romini ardeleni,
are a face doar cu Molnar, si la Praga e cercetat de sora lul,
madam Suzana Ianghicl, capitanita" 1. Din Tinutul Sibenbirghin",
Golescu alege numal sarmalele preotilor din partile BrasovuluT:
niclun cuvint despre puternica viata romaneasca din acest oras
on din Tara Oltulul, din Avrigul lul Lazar, care, acum, 10 Inde-
plinise rolul In Tara-Romaneasca, din Sibifil, unde putea gasi pe
Vladica Moga, pe Moise Fulea si tot clerul superior din conzis-
torium"-ul neunitilor, din Sas-Sebes, lacuit de dononl si negutatorl
si mesterT", din Balgrad, Alba-lulia lul MihaT Viteazul, pe care-1
pomeneste numal la cele trel movill de linga Turda:acolo slat
omorit prea-slavitul Domn Mihai-Voda Viteazul, In bataia ce atl
avut cu Austria" (!),din Cluj, unde-1 intereseaza tail ce se vind
la noi, din Oradea episcopulul Samuil Vulcan 2. Ce stia el de un
Clain, un Sincal, un Petru Maior, si aceasta dupa predica entu-
siasta a unul Lazar, cind Moldovean" i. se pare o natie si Ro-
min" alta 3! Doar de 1-ail interesat lacuitoril neaosT RumInT, si
In vorba si In port", din calarimea granicerilor, cari, pazindu-1 pe
tale, 11 face sa sirnta bucurie ca Sint IndemnatT In calea fed-
ciriT si a cinsti1. si durere pentru starea Rominilor sal de acasa
Chesarie episcopul de RImnic, Iosif de Arges, ale caror scrisorl
catre Hagi Constantin Pop din Sibiiil le avem 2, n'au a face In Ardeal
decit cu Petru Bart pentru hirtie, cu Molnar, care era finul acelul
negustor (mort, se vede, de aid, intre 1815 si 1816), pentru al-
catuirea unul notl corp de Mineie, tiparit la Buda, si Iosif lauda
rivna ce are pentru procopsirea si intemeierea neamulul nostru".
Molnar e si singurul care trecu muntil, cad la 1783 el venia sa
urmareasca aid pe un hirurg" care-I fugise 6.
DascaliT apuseni, de cari aveall nevoie tot maT mutt boieril nos-
tri, nu se aduc, pans tarzill, pe la 1820 si dupa aceasta data,

Analele Academia Romine, IDE[X, p. 215 pi urm.

2 insemnare a ealdtorier mele, ed. Nerva Hodop, BucureptI,1910.
3 Ibid., p. 76, nota.
Ibid., p. 101.
Analele Academier .Romine, XXVIII, p. 183 $i urm. Her Than Bart" tri-
metes lul Iosif calendare de Sibii5 (p. 223); Molnar se Ingrijia pi de sfesnice
(pp. 282-3).
. /Rt. 1 1. rom. in seedy? al XVIII-lea, table, p. 55.
 99

din Ardeal: la Zorlenit lul Alecu Callimachi, la §coala de preotT,

din Iasi, a Mitropolitulut Veniamin. Auditoriul bail Horvat, de
la regimentul ilirico-valahic din Banat, care tradusese o carte
despre Drepturile oraplut cealea de olate" (Drept civil) si
,,Dreptul firil" (Dreptul natural), ceru In War, din Mehadia, la
1786, ca lucrarea sä i se tipareasca la Rimnic: petitia Int carte
Domn rgmase nedeschisa 1.
Numal Zaharia Carcalechi, cu editura sa de la Buda, izbuti doar
sa lege relatit, care erati numai de afacerT, cu un Ghitg Opran,
care venia §i pe la Orsova, si alti boiert oltenT si muntent.

ArdeleniT, necunoscutT §i netinutt in seams, ail intrebuintat

Insg ceva de la not. Scrierile for fiipd pe jumatate istorice, o
lucrare istorica era imposibila fgrg a intrebuinta ceia ce se cg-
pAtase la not ca resultate ultime ale cercetarilor fgcute de boierT,
fie §i Intr'o forma, naivg, neindestulgtoare din punctul de vedere
tiintific, cu privire la originea romana a Rominilor, si chiar cu
privire la desvoltarea acelor forme libere, mat tarzill ramase au-
tonome, care sint Principatele noastre.
Ceia ce ail scris frig', ace' boiert nu s'a tipgrit §i nu a circulat
nict macar in manuscris, care poate fi o jumatate de tipar, cad
cuprinsul unora din cronicl le fgcea sa fie copiate numat cu
discretie, in cercul unor anumite familit sail partide. Ce scriail
pe basa for Ardelenit, putea sa aibg oare o raspindire mat
larga ? Rgspundem lamurit: nu. Operele istorice ale luT Clain si
Sincat n'ail fost tiparite decit fragmentar, §i n'avem mat multe
manuscripte ale lor. Iar scrierile but Petru Maio; Istoria pentru
Inceputul Rominilor In Dacia" §i Istoria bisericeasca", n'ail vg-
zut lumina decit tarziil, la 1812 si 1821, §i Inca intgia fu oprit6,
un an de zile, iar cealaltk care a§teptase opt ant Intregi, nu fu.
distribuitg decit In chip necomplect. cu suprimarea foilor pe
care erail pasagit incriminate.
Intre hlrtiile boierului Nicolae Glogoveanu, care cAlgtorise In
strgingtate, care avea vechi legaturt cu Tudor Vladimirescu §i
al carut fin, Costachi, invata, la Sibiit, dar la Sasul Traut-
mann am ggsit 041 dintr'o copie, foarte ingrijitg, a but Sin-
cal. Intre cartile pe care, pe la 1840, le avea o familie din Bo-
to§ani, se afla §i Petru Maiorul" E. Dar, in general, scrierile
1 Ibid., pp. 56-7.
2 Studil fi doc., VII p. 148, no. 108.
 100
celor treT frunta§T istoricT de pests muntl, consacrate unul in-
departat trecut roman, care n'avea la nol multi credinciosT, si
uneT vieti biserice§ti straine de a noastra, nu puteat'i sa, pasioneze,
nici macar sa trezeasca un deosebit interes. Pornite, in spiritul
lor, de la noT, ele nu se puteail intoarce la noT, pentru a con-
tribui la progresul aceluia0 spirit.
Cad, de fapt, in scrierile fruntasilor ardelenT din veacul at
XVIII-lea, Principatele joaca un rol foarte mic. Pe Petru Maior
nici nu-1 preocupa istoria noastra contemporana, in sensul in care
am putea utilisa, pentru acel timp cuvintul de contemporan. El
este ocupat de originile glorioase, de latinitatea primitive,. N'are
prilejul sa, se ocupe de not in cartea lul de capetenie. Dar in
cartea cealalta, neispravita, confiscate §i pastrata numal in anu-
mite exemplars, §i acelea mutilate, Istoria bisericeasca,", el pu-
tea sa vorbeasca, nu flume de comunitatea romaneasca initiala
supt raportul religios, innainte de a se taia granitele, ci putea,
tot a§a de bine cum facuse istoria 13isericii ardelene, sa, face, §i
istoria BisericiT din Moldova §i Tara-Romaneasca. N'a facut-o. Cu
toate acestea o dovedesc cercetarile acestuT timp este im-
posibil sa, scrie cineva istoria bisericeasca a ArdealuluT §i a cc-
mitatelor vecine fara sa, studieze in acelasT timp si istoria
bisericeasca a terilor noastre. Pentru noT ar fi maT slabs, paguba
daca, cineva n'ar studia, paraiel cu istoria Bisericil din Ardeal si
din regiunile supuse PrincipatuluT ardelean sail din partite Un-
garieT, §i istoria bisericeasca de la noT, fiindca, de acolo ni-ail ve-
nit, In rindul Intahl, influente culturale, §i nu influente ierarhice,
dar pentru el este imposibil sa se face, o istoria complect into-
ligibila fara aceste elements.
Clain s'a ocupat §i el de istoria acestor Principate, insa, far),
tragere de inima; se Incalze§te §i nu prea. Sint lucruri marl in
istoria Moldove! §i a TeriT-Romane§tT, marl In ele inse§T, dar maT
ales marl fiindca, in afar a de Moldova si Tara-Romaneasca, nea-
mul romanesc n'a indeplinit astfel de fapte. Lucrurile acestea
shit de nature a face sä crease& inima oriclrui Romin. Pentru
Clain nu e acesta casul. Asemenea intimplarl se spun de dinsul
pentru ca. ele nu trebuiail. sä lipseascA, din carte supt raportul,
stiinVfic, al redacOei si organisaril, iar nu supt raportul spiritu-.
lui, al sentimentulul provocat de acest spirit.
 101

In sfirsit §incal se intrebuinteaza, fart Indoiala, si astazi, supt

raportul informatiilor privitoare la Principatele noastre, ca unul
ce da clarificarea cronologica, foarte comodg, a izvoarelor, dintre
care unele sint si pierdute astazi. $i generatiile mai vechi sco-
t ,ciat larg din opera lui §incai. Cu toate acestea, din punc-
tul de vedere al unit .ti! romanestI nu este ce am fi asteptat.
Cetise cronicile: a cunoscut pe cele mai multe dintre dinsele,
moldovenesti si muntene. Dar sufletul acesta tare, aspru, sufle-
tul acesta luptator n'are in elementele lui de viatg si un ele-
ment care sa piece din desvoltarea razboinicg a Romlnilor de
aici, de la Dunare. In catalogul lui cronologic ni face partea care
se datoreste faptelor, nu partea care se datoreste sensului lor,
care, acesta, nu a patruns in sufletul lui. N'am putea arata o
paging, a lu! §incai privitoare la §tefan-cel-Mare, o paging a luf,
nu ce a reprodus de la altir, dupg cum a zis unul sail a zis altul.
Prin urmare lipsa de interes din partea boierilor, cari, Inna-
iute de toate, erall boierl fata de Ardeleni, lipsg de interes, in-
tr'un anume sens, din partea fruntasilor cugetarii si scrisului
din Ardeal fat& de trecutul Principatelor. Mai Intait, oamenii erau
hraniti, cum sint si In timpurile noastre, In rindul intait ce! din
Bucovina , cu fel de fel de prejudecatl raspindite de stapinirea
erii, In interesul de a ne desparti Intaid si apoi a ne face sg
ne urim unii pe altit Romtnii de dincoace avead o multime de
pacate, de sigur. Intro pacatele omenesti Ins trebuie sa se faca
deosebire: pacatul pe care ti-1 da mediul si nu esti in stare
sä-1 scutur!, si pacatul pe care ti-1 dal singur, care singur duce
de-a dreptul In Iad, pe cind, data suferi insuti de pe urma celul
1alt, nu se cere osinda,ci caritate, caritate frateasca.
Dar punctul acesta de vedere, istoric, nu s'a impus celor de
dincolo In judecarea celor de aic!, cari, de alminterea, si eT, an
raspuns In acelasi fel. ET ail ris de viciile, de luxul, de instal-
narea celor de dincoace pe dreptate In absolut, pe mai putina
dreptate In relativ ; ace§tia ail ris de graiul, de obiceiurile so-
ciale deosebite ale celor de dincolo.
Vorba e cn, de aceia viata din Principate nu-T atragea pe ArdelenT in
veacul al XVIII-lea. Pe boierl II despretuir1 mult1 vreme, §i tate-
legem de ce. Dar nu erall numai boieril, mai erati si altii. Mai era,
cum 4tia un Aaron Florian sail un Ioan Maioreseu, §i teranul a-
cela care se hrnnia cu mn,maliga de mein, care Linea In spina-
 102
rea lul ranita toata greutatea unel societag conrupte, §i eT, cari
stiail de acas& ce e viata satelor, se puteau gindi ea, °data ce
traieste acesta, at lul va fi viitorul in ambele tell romane§tI, care
de hatirul luT trebuie iubite. Pentru parasitil de sus nu trebuia
sa se osindeasc& §i muncitoriT de jos.
Pan& Inteatita erad fruntmiT §coliT ardelene strati:a de cuno§-
tinta real a lucrurilor de la noT, Incit nicTunul n'a venit de
aceasta parte pana la Insu§T Lazar, trecut, cum vom vedea, ac-
cidental. Petru Maior I§T avea Scaunul do protopop la Re-
ghinul-Sasesc, la dol pmT de judetele de munte ale MoldoveT.
Aid fugiail numaT clericii can facusera dincolo un pacat fata
de legT sail de morala public,: paradisus peccatorum. Dar. dac&
preoti se sfintiall la Roman, aducind antimise care se maT vad
dincolo, in partite muntoase, orT daca se capatail pentru bisericl tipa-
riturile de la Iasi, nu ne cunostea Maior, acela care cu atita truda si-a
capatat locul de corector la Buda. Decit sa crease& puT do Un-
gur la Sina, murind acolo la 1816, cu un an innainte ca Lazar
s& treaca la noT cu copiil BarcaneascaT, SincaT ar fi putut sa crease&
la Iasi si la Bucure§tI ca Dosofteid ObradovicT, Sirbul, niste
copiT de boier romin, din cari ar fi f&cut, prin cugetarT Innalte,
podoaba neamulul tor. LucrurT asamanatoare s'ar putea spune
§i despre Clain, care era gata doar sa se faca Vladica neunit la
Sibiia §i, decT, se putea gindi ca este §i o alta pine, poate tot ma
de alba, in once cas distigata cu mal mutt fobs pentru natie
dincoace, in Principate. La aceasta insa nicT el nu s'a gindit.

Daca pans pe la 1820 n'au venit ArdeleniT la no!, aceasta se

datore§te §i altor cause.
Innainte de revolutda Grecilor, de represiunea turceasca, de
seria Intreaga de masuri care all lovit pe Grecl In averea, in
situatia tor, In veniturile for din Principate, In rolul pe care-I
jucail aid, ar fi putut sa vie Rominil din Ardeal numal Inteo
singura calitate, afar& de aceia de negustorl. Erad, de fapt, plinI
Bucure§tiT §i Iasi! de ArdelenT, cum era p1M muntele de alt ca-
tegorie de ArdelenT, de la munte, MocaniT. ET veniail pentru pa-
§unatul oilor, eel de-al doilea pentru negotul for special de bra -
sovenie. Se simtiall Ins& strain! de tall,. Vindeall marfa for
§i apoT, adesea, se Intorceall. Influent& culturala, doar In a-
fara de mobilierul case! 0 de imbracamintea nemteasca, nu se
 103
putea cere de la niste oamenT cari stateaa toata ziva intre raf-
turT si taraba. Daca negustorii acestia, in loc de Brasoveni, ar
fi fost VenetienT, German!, Francesl, ar fi fost altceva. Dar oa-
meniT erati cum puteaa sa fie, fara alt ideal decit al cotulul si
al pretulur.
Mai puteall sa vie am spus-o in calitate de perceptorT,
de invatatori de casa. NumaT et, dad, el n'ad cerut si-f tinem
de Tau , nicI nu erau cerutI. BoieriT aveail de la o bucattt de
vreme necesitati occidentale, si dascalul ardelean putea sa intre
si el in rindul for ca represintind Occidentul" cel maT apro-
piat. A venit doar bietul Maramurasean Vida, de care, cu toata
haina de calugar pe care o imbracase, isi facead ris copiil de
boierT, dintre cari Vasile Alecsandri si Mihal Kogalniceanu , de
si poate WI i se datoreste faptul ca, In adolescenta lul, acesta
din urma cetia pe Petru Maior, pe care pe urma si-1 cere in
strainatate. Dar boieril eraii obisnuiti sa aduca pentru pregati-
rea fiilor si fetelor for oameni de alta natio. Grecul incepea, dar
pe urma trebuia sa, vie celalalt, Neamtul", fie si numai Sas din
Ardeal sail. Svab din Banat, on mai ales Francesul, Francesa, cu
dantul, clavirul, harpa si restul educatiei pe care Cucoana Chi-
rita o dadu lui Gulita, baiatul el. 0 adevarata invasie de strainT
de tot felul, si mai bunt, si mai raT, si maT invatati, si maT pu-
tin invatati, uniT din et capatind cunostintele gramaticei si arit-
meticei impreuna cu elevil lor.
Din Ardeal, Sibenbirghin", se aduceaa bucatari pentru alte
gusturi noun, se aducea gradinari ca sä faca gradinl englezesti, se
aduceaa feciorT in casa, sufragil, mita ungurT, cari sä stie mina
call focosT. Aceasta era ce se cerea si se aducea din Ardeal. Dar
sa se ceara din Ardeal si un dascal romin ? Lucrul s'ar fi pa-
rut multora foarte curios. Daca s'aa adus totusi la Iasi, la Zor-
lenT, era pentru reputatia for de cunoscatorl aT limbi! latine, cum
a fost si, la Bucuresti, la scoala greceasca, un Erdeli, Ladislail
Erdeliotul, din 18171.

DecT nu din voia hit Gheorghe (din botez Eustratie) Lazar (n.
5 Iunie 1779), nici din voia acelor cari-1 adoptara se incepu mi-
siunea lul fecunda.
Feciorul de teran din Avrig, urmasul de iobag al lub Bruckenthal,
1 lot. lit. rom. in secolul al XY117-lea, II, p. 53.
 104
invatase si el la scolile secundare ale strainilor, si anume
la Sibihl si la Cluj. Cu baniT Consistoriulul neunit merse apoT
(1806) la Viena, In vtiderea uneT situatiT scolare preponderante
In clerul natiunii sale. De si student In drept"astfel de studiT
se facead In cursul superior at liceuluT clujean , el se Indatori
a studia pentru aceasta teologia. Era la Sibiiil, dupa cell ispra-
vise studiile, care Imbratisasera si stiintele, In special aritmotica,
spre sfirsitul anulul 1809. Ca unuia ce era suspect de shisma, si
necunoscator de slavoneste, Carlova,t,u1 IT refusa Ins& hirotonirea.
Se Intoarse deci la Viena. In tot acest timp el tradusese, din
nemteste, o carte a arhiepiscopuluT rus Platon, un Sittenbiichel
fur Schulkinder", care se Intilneste In vestitul sail Povatuitor",
de maT tarzid, o povestire moral despre Imparatul Octavian.
alta de acelasi fel, o Geografie matematica, (din ungureste) si o
Pedagogie. Dupa, alegerea luT Moga, stipendiul sail Inceta si, fara
a i se da rolul de Invatator In Seminariul, Inca, neinfiintat, al
cleruluT MIL', el primi ordin de la Imparatul, de care depin-
dea direct, de a se Intoarce In Ardeal, la Inceputul anuluT 1811.
TreT ant dupa aceasta, AradaniT IsT doriat un episcop roman.
Imparatul ceru Guvernulul ardelean sa, i se propuie candidati,
si, pe linga Nicolae Hutovici, fostul vicarig ardelean, care avuse
maT multe voturi ca Moga, dar fusese raspins pentru o cerce-
tare de maT mult deschisa Impotriva luT, pe linga Moise Fulea,
studentul Ioan Moga si doT capelani militarT, el Innainta si pe
Gheorghe Lazar, care era acuma profesor seminarial cum dorise.
Birui Inca Radu Tempea, care se arata gata a trece la caluga-
rie, despartindu-se de sotie.
De fapt, episcopia era sa Inceapa, cu altul, numaT in 1829, dar
Lazar se credea lovit In drepturl pe care avea convingerea ca
nu le poate Imparti cu nimenT altul. koala unde preda era asa
cum am descris-o mai sus, desmortind abia barbaria candidati-
lor: ea nu-1 putea decT interesa pe dinsul, care nu se siratia che-
mat a face popl pe pospaitele. Indraznind a Incepe apoi si ceva
politica nationala, macar In cuvintarl festive, el se face imposibil.
AtuncT, In 1816 fara, sa putem sti bine Imprejurarile , el
se oferi pentru a creste copiiI doamnel Barcanescu, sora luT Gri-
gore-Voda Ghica, si veni cu dInsiT la Bucurestl, unde numaT In
1817 i se Ihcredinta, Intaill un InvatAmint filosofic general, apoi,
 105
de boieril doritori de a-0 avea inginerT, un curs de matematici
practice'.
Dec! socotinta obisnuita ca, ar fi venit la noT un candidat de
episcop pe care cd sea n'ar fi voit sa-1 aleaga, ca, de aceia el si-ar
fi par4sit taxa, care asa de mult avea nevoie de dinsul, si nea-
mul din acele part!, despre lipsurile culturale generale si adinci
ale caruia avea stiinta, ca, neputind fi acolo episcop, a preferat
sa fie la noT invatttor intr'o casa boiereasca mai saraca, ce nu
putea sal! plateasca, necum un Frances, dar nici inacar un
Nean4 adevarat, cade. 4i e bine ca. izvoare noun, -1 presinl a astfel,
a puma! in urma neintelegerilor cu un episcop care privia spi-
ritul liber ca o ofensa si ca o primejdie s'a botarit el sa, caute
la noT ucenici cum nu-T putea gasi acolo si ocrotitorT cum nu i-T
putea da Ardealul sat, pentru raspindirea until ideal a caruT
cultivare era suprema nevoie a sufletului sat.
El a primit, si astfel Lazar a ajuns dascal la Sf. Sava. 4i das-
calia luT a fost cum era fixata de la Inceput in sufletul lui;
a fost o renovatie totals, a sufletulur invataceilor. Au alergat de
la scoala greceasca; din toate partile, ca sa, vada aceasta minune:
un om care vorbeste despre lucrurl de pe lumea aceasta, pe
cind cellalti vorbiat maT mult despre cele de pe lumea cealalta.
Li-a vorbit de stramosi, de starea teranilor din timpul luT, de
menirea natieT, si ceva a vibrat In sufletele acestea nascute
vestede. Batrinciosii ace4tia ail capatat notiunea tineretiT pen-
tru Intiia oara. Si, data,, pe urma, din causa mediulu! In care
traiat tog acesti °amen', mult din entusiasmul acesta s'a pierdut,
ceva a ramas la oamenir cari ail Inv Aat de la Lazar. El Insa,
dupa revolutia din 1821, bolnav, a plecat, In vara anulu! 1823,
In Ardealul sat, de unde nu s'a mai Intors 2.
Sa, nu credem insa ca Lazar a dat tot ce putea aceste! so-
eietatT. Nebun era, dar nu asa de mult molt sa, dea unel socie-
tatl pana la sfirsit ce nu -! trebuia.
Prin putinul ce a scris, el n'a putut sa, transforme Intreaga
societate. Dar Om:Arita fusese aruncata. Se cerea deci neaparat
sa, fie dascali din Ardeal, sa, maT vie oamenT si suflete In socie-
tatea aceastar care avea asa multa nevoie de oamenT si de su-
1 Avram Sadeanu, Date noun despre Gheorghe Lazar, Arad, 1914.
2 V. In aceasta privint6 Analele Academiel-Romine, XXIX (1906), p. 186 -si
urm. Actul a fost tiparit putin dupa, aceia §i In Convorbiri Literare.
 106
fiete. *i causa pentru care ad venit, a fost ceva de ordin piactic.
De la Lazar pans la 1834, din Ardeal nu se maT vazuse ni-
menT pe aicT, venirea dascalului de la Sf. Sava find ea insasT un
simplu accident fericit. Nu se determinase un curent de emi-
grare int' acoace. Doar Asachi, din Moldova, si el singur dascal
de matematica, a sfatuit pe Mitropolitul Veniamin sa aduca, in
1820, pe Vasile Pop, pe Ioan Costea, pe Manfi si pe Fabian-Bob,
a caror actiune insa, in curs de biete trel lunT, nu inseamna nimic
in ce priveste propaganda de ideal si stringerea de relatil intro
RominiT de aid si eel de dincolo. De almintrelea, nicl experienta
pe care o aducea Lazar de la no!, cind s'a intors zdrobit si des-
gustat, nu era de nature sa indemne pe altil. Ceia ce a atras
apoi pe ArdelenT a fost o necesitate de ordin material.
A venit Regulamentul Organic, care cerea, intith, sa, se in-
temeieze neaparat scolT de preog pe linga fiecare episcopie.
ApoT era prevazut in noua ]ege fundamentals sä existe scoli pri-
mare si, pe linga scolile primare, scoll secundare, gimnasiT, cu o
portita deschisa pentru posibilitatea organisarif unui invatamint
superior,clasele complementare, din care sa, se poata desvolta o
Universitate, cum, de fapt, din Academia Mihaileana, din scoala
de la Sf. Sava, s'ai'l desvoltat Universitatile de astazI.
Pentru aceasta insa, trebuiat forte. De unde sa se iea ? Era
ma! usor sa, se puna, in Regulament as tfel de desiderate decit
sa se afle oameniT, cari, deci, trebuiau adusT de aiurea. Atunci,
maT ales in Muntenia, s'au adresat la ArdelenT, si el au venit in
numar destul de mare. Era rinduiala acum in tarn, eras legT,
era un element occidental, pe care Regulamentul Organic it in-
trodusese, era Domnia national& a lul Alexandru Ghica In Mun-
tenia, a WI MihaT Sturza in Moldova. Torii() noastre nu mai pa-
read asa de straine descalecatorilor. Fara, sa maT amintim de tre-
cerea pe la noT a interesantulu! I. Codru Dragusanu, care a
jucat apoT, dupa lungT calatoriT in Europa, descrise cu un mare
talent, un rol de frunte acasa la el in Tara OltuluT, dar care n'a
fost aid decit un tax aventurier 1, a fost vorba sa se aduca
Moise Nicoara, cars stia bine frantuzeste (Lazar, maT putin).
Era un revolutionar in sensul frumos al cuvintulu!; nu se sfia

1 V. Calettoriile 'gnat Ronan ardelean, V Alenci-de-Munte, 1910.

 107

nici de Voda, si pe Mihaf Sturza 1-a cam speriat, nefiind deprins

cu genuflectiunile. Cu toate a a facut o multime de memoril,
n'a putut raminea. Dar, In schimb, ail ramas altif.
La Seminariul. din Rimnic all venit ins& o sum& de tineri din
Ardeal. A venit acolo, la Rimnic, Tempea, care a cintat ostirea cea
noun; ling& dinsul lucra alt Ardelean, preotul Vasile Teodorescu.
Apol se adausera loan Procopie si Vingardeanul Gavril I. Mun-
teanu. La Buzat, unde era si o traditiune ardeleana, pe care o
represinta pe urma episcopul Dionisie RomanO, de be din Sa-
cele, s'a stabilit Munteanu (n. 1812), fill de cintaret, fost
factor postal si student tot odata, apol pedagog la Sf. Sava, care
a fost apol si director la Brasov. Unul din cel mat bun' tradu-
catorf din latineste, David Almasanu, incepu cariera sa la Valenif-
de-Munte, din care Virg erail originarl si parintif episcopuluf Po-
pazu.
Prin urmare, pe de o parte in scoala bisericeasca, pe de alta
parte In gimnasiile intemeiate din noa, si chiar in scolile pri-
mare de orase (Burgerschulen) sal introdus Ardelenii. Innainte
de Joan Maiorescu, care la inceput era teologul Trifu sail Trifon
si pe urma a zis si Maioreanu (incepe ca prolesor la scoala
fundationala din Cernetf, care functiona si pe la 1810), vine Aaron
Florian, originar dintr'un sat in apropierea SibiiuluT, din Rod.
Avem o scrisoare foarte frumoasa a luT c'atre un prieten, pe
care-1 roag& sa aiba grija de tatal sail si sa-T spuie ca el se
gindeste totdeauna la el, ca-T trimete ajutorul obisnuit si, dac&
poate, sa transmit& suma pe care o datoreste tataluT sail batrin.
Baiat de preot satesc din partite acestea ale muntilor Sibiiului
dupa ce invatase la Sibiia, Blaj si Pesta, Golescu-1 adusese in-
tail la scoala sa de sat, la mosie; de aid, In 18301, trecu la
Craiova, pentru ca pe urma sä se aseze la Bucurestl. Probabil
ca de dincolo oral si null dintre colegiT saT, ca Gheorghe Pop, de
aritmetica, cu Ioan Pop. Nicolae Balasescu, de ling& Sibiia, era
profesor la Seminariul bucurestean Inc& din 1836.
Pe urma numartil Ardelenilor a crescut In ambele Principate.
Ail venit din Banat Eftimie Murgu, Bojinca, pentru a juca la
Iasi, alaturT de Flechtenmacher, rolul de mare expert in materie
de drept (nomofilax), Dimitrie Stoica, si el profesor de latineste,
M. CImpeanu (Maier) s. a.
1 V. Gr. Popp, Conspect, II, p. 131.
 -108 --
Ardelenil acestia n'aa fost Incintati de noT. In Istoria Litera-
tura romanesti In veacul al XIX-lea", I, se pot gasi grelele apre-
cierTreproduse apol si in memoriul mied la Academie despre
Partea Ardelenilor In cultura romaneasca"ce le arunca Aaron
Florian saa. Maiorescu asupra societatii romanesti, pe care o
acusa de internationalism, de instrainare, de lips de seriosi-
tate, ca si, chiar, de lipsa de demnitate omeneascg. Aaron Florian
stria lucrurile acestea puma! In ravasele pe care le trimetea
dincolo, Maiorescu le-a si tipgrit in Foaia" de la Brasovdespre
care ne vom ocupa pa urmaa luT Barit. A fost pirit de insusi
Aaron Florian pentru c. ar fi calificat de mast. fara creiert"
civilisataa noastra incepatoare. S'a cerut atunci luT Petrachi Poe-
naru, directorul InvatamintuluT, pur si simplu sä-1 dea afar..
.AmenintInd ca se sinucide, bietul om a trebuit sä inghitg pe e
pur fi muove, sa faca retractare publica fata de aceia cari se
credeaa calomniati de el; Dumnezea singur stie cu Cita gredtate
a fost mentinut la catedra WT. Dar s'a jurat ca niciodatg
nu va maT spune ceia ce spusese pe vremurl. Situatia lul de
familie o cerea, dar cred ca ar fi fost mai bine sa, fi putut con-
tinua, pentru ca imbogatirea moralitatil publice ar fi fost ser-
vita mai radical prin aceasta decit prin Canossa luT Innaintea
directorulul invatamintuluT.
Nu-T chemase nimen! fns. ca moralisator, fiindcg de o anu-
mita moral& nu simtiall Inca nevoia stratele de sus. Numal
ca dasall cu stop practic att venit tog acestia la noT. Afi suferit
de pe urma acestei societag in mijlocul careia se coborisera, au
despretuit-o si combatut-o, Intru cit li era ingaduit, In conditille
detestabile ale situatiei for materials, sa faca acest lucru.
In scrierile for insa nu se putea cuprinde Inca un lucru: influ-
enta bung, care, M.A. sa-si dea eT seama chiar, venia si asupra
for din caracterul national al societatiT In mijlocul careia se ase-
zasera.
El gasiserg aid o Domnie romaneascg, un Donna romin stind
pe Scaun de stapinire autonomg, gasisera, aid ministri romini,
dregatori rominT, pang la eel din urma, gasisera limba roma-
neasca intrebuintata traditional, din vechi, stravechi, in toate
administratiile. Nu still ce vorbesc aceia cari cred ca in epoci
fanariota se facea administratie in greceste. Atit de putin se
facea administratie in greceste, melt Constantin-Voda Mavrocor-
 109
dat adresa observatiuni acelora cari-I trimeteat rapoarte In aceasta,
limbs, atit de putin, Incit DomniT nostri acordat priviiegiT Mitro-
poliilor din Orient, ca acea din Mesembria, si locurilor sfinte, ca A-
thosul, In romaneste. Limba romaneasca stapinia, cum stapinise tot-
deauna, de la un capat la altul al t erii. ArdeleniT gasiat invatamintul In
aceasta limb& biruitor cu totul asupra celui grecesc, care nu se
maT simtia decit prin saloane, unde pieria pe Incetul limbs la mods.
Gasisera Insa lnnainte de toate o armata si un steag, si nu In
War glasul lul Tempea Brasoveanul se unise intru salutarea a
cu al luT Cirlova si al luT Grigore Alexandrescu. Cunostinta,
posibilitatii unel viet1 romanesti independente, aces1 a a fost
elementul pe care Rominil de dincolo coborIti aid pentru a das-
can, Il puteat duce sat vesti in Ardealul lor.
CacT emigratif si cel multi cari ramasesera acasa erad In con-
tinua corespondents, si a venit o vreme, cind informatiile din
Tara-Romaneasca si din Moldova at trecut din bielsug dincolo
pentru a fi cuprinse In foile culturale si politice pe care RomInii
ardelenT incepusera sa le scoata. Este vremea clod Foaia" din
Brasov se ridica, tocmaT prin aceasta comunitate sufleteasca intrei
represintantil aceleiasT generatil ardelene, parte a§ezaV la noT,
parte ramasI acasa, la Insemnatatea de intaiul organ pan-roma-
nese, Intaia gazeta cuprinend informatiunT despre totl Rominil
In acest spirit al culturil romanestI unite.
 VIII.

Noua press ardeleana si manifestatiile politice dintre

anil 1830 si 1840.

Din literatura ardeleana pans in 1838 lipsia acel element care

ar fi fost de natura sä inriureasca, mai mult asupra vietir ma-
selor, asupra con§tiintc! generale. Se tipariau din end In cind
cart!, dar am spus ea, aceste cart!, cum erat ale lul Petru Ma-
ior, se indreptau catre un numar foarte restrins de persoane.
Pentru a crea con§tiinta general, a une! natiuni trebuie Ins, cu
totul altceva decit aceste cart! tiparite in citeva sute de exem-
plare, care nici acelea poate nu se distribuiall in de ajuns, oil-
care ar fi fost Inriurirea for indirectA.
Acum, o con§tiinta politics, restrinsa, e adevarat, se formase
In lumea boiereasca din Principate, in veacul al XVIII-lea, prin
cronicT, care nu fusesera tip rite. Dar cu totul altele eraal con-
ditiile In care traiau RomlniT din Ardeal §i din Ungaria decit
acelea In care traisera boieriI din Moldova si din Muntenia la
sfirsitul veaculu! al XVII-lea §i Inceputul veaculu! al XVIII-lea.
Dincolo, era o natiune Intreaga, far& frunta§! ereditarl, far& re-
presintant! permanent!, din generatie In generatie, a! intereselor
§i idealului el; era o natiune de teran! §i de preot!, care natiune
in totalitatea el trebuia sa fie mirata intr'un anume sens, tre-
buia a fie pregatita pentru o anume lupta.
Asa Incit, In astfel de conditil, nu numal copiarea zeloasa a mu!
manuscript sat raspIndirea In citeva sute de exemplare a unor cart!
de cuprins ma! mult §tiintific §i de forma ma! mult raspinga-
 11l
toare pentru public, cu paragrafele for erudite, cu stilul for spe-
cial, nu numai aceasta trebuia. S'ar fi putut face foarte mult prin
lucrari anume menite poporuluT. Lucrari de acestea si era 1. Numai
cit ele avead innainte de toate un stop scolar, erat innainte de
toate carti de cetire pentru copil, carts de 1nvatatura pentru anii
urmatori ai acelorasi copil. Dar ceva care sa, fie facut, nu pentru
scoala intaid si pentru viata pe urma, data viata vrea sa pri-
measca si ea. o asemenea carte, ci care sä fie alcatuit In
rindul intaiu pentru viata, o carte do felul acesta lipsia. Si, din
nenorocire, manualele acelea, care erau numeroase si In care se
afirma totusi la fiecare pas ideia nationala, on macar existenta
poporulul nostru ca natiune deosebita, avind tendintele sale spe-
ciale, erad lucrate dupa, module straine. E asa de rar sa se ga-
seasca, scrierl, cum a fost Povatuitorul" lul Gheorghe Lazar,
facut, ce e dreptul, nu pentru Rominii de peste muntl, ci pen-
tru scoala noun intemeiata in Bucuresti,care sa fie, si supt ra-
portul forme, al frumusetii literare, si supt raportul cuprinsului,
al originalitatii ideilor si tendintelor morale, cu totul individuale,
in legatura cu sufletul nostru.
Da, cartile curente In scolile de dincolo eral acute dupa mo-
delele straine, si innainte de toate dupa cele germane, austriace.
Si pricine cunoaste literatura scolara austriaca stie ca-I lipseste
de la inceput ceia ce trebuie innainte de toate unel ea-ill de
scoala, partea, am zice sentimentala, partea calduroasa, partea
morala vie. Evident ca nu prin astfel de carti se putea crea
constiinta generala romaneasc5 cu caracter national si cu ten-
dinta activa si, data voiti, chiar cu o tendinta activa revolufio-
'lard, care era necesara pentru a se cistiga alta soarta Romi-
nilor din Ardeal. Si tocmal lipsel acestel constiinte generale cu
caracter activ revolutionar i se datoresc acele citeva decenil In
care natiunea noastra nu s'a manifestat, acolo, aproape de loc.
Evident el al fost si Imprejurari externe: regimul metternichian,
tendinta austriaca de a suprima manifestarile nationale cu un
caracter prea definit; all fost si atitea Imprejurari speciale ale
Ardealului, si mar ales greutatea de a trece dintr'o incultura
absoluta la forme superioare ale culturil politice; vor fi tost toate
lucrurile acestea, dar mar era ceva: lipsia mijlocul de Inriurire,
prin grail sal prin scris, asupra multimilor.
Predica la nor aproape nu exista. Acum, existad dincolo pre-
 112
diet, §i una din colectiunile acestea a avut acum v-re-o zece ani
o editie noun. Erad Predicile luT Samuel Clain §i Predicile lul
Petru Maior, bune §i astazi, §i. care s'ar putea Intrebuinta. Dar
predicile acelea se vede foarte bine ca ad un caracter general
cre§tinesc §i moral. nu unul local §i national. $i acesta este ma-
rele for defect. Evident ca §i Clain §i Petru Major as avut in-
naintea for indreptare straine, fd,ra sa putem spune Inca Intru cit
lucrarile acestea strain() Sint redate i Intru cit se adduga ceva
care apartine prelucratorilor.
S'ar fi putut face ceva §i prin calendare. Nu-s1 poate inchipui
cineva cit de mult se poate face pentru omul cu putina lumina
prin calendare, caci ele i se impun prin laturea for practica pentru
a-I lumina.
Dar calendarele, putine §i stingace, ale Rominilor de dincolo,
incepind en traducerea din sirbe§te a luT Petru Soanul, din 1733
(compara pe cel din Viena, 1794, pentru Sirbi §i Romini), Wad
jucat rolul pe care-I putead juca. Ele erad e drept in
mina unui Romin, de si de origine greceasca, dintre coboritoril
membrilor companiilor grece§ti din Ardeal §i Ungaria, dar acesta
nu s'a ridicat niciodata peste conceptia unlit simplu negustor.
Zaharia Carcalechi, un simplu profesionist, cu dragoste pentru
natie intru cit II procura clienti, a dat decT calendare. Aceste
calendare, de Buda", erad foarte cautate, §i de boierii nostri sad
de negustoril nostri, cind se rataciad In preajma editoruluT sad
ferlegarulul" de la Buda, care nu uita sa -T pomeneasca. Numai
cit ferlegdrul" acesta se gindia, cum am spus, maT mult la cis-
tigul lul. Punea, de sigur, din cind in cind §1 cite o bucata care
ar fi fost de natura sa Innalte sufletul cetitorilor, dar bucata
aceia era acolo Intimplator; fiindca se presintase, de aceia o
pusese, iar, data s'ar fi presintat o alta, ar fi pus-o pe aceia.
N'a fost niciodata o tendinta generals pronuntata a calendarulul
sad. De altmintrelea ce era Carcalechi, s'a vazut dupa ce s'a
mutat la noT: un biet om ve§nic Ingenunchiat innaintea cirmuirir,
potrivindu§i micile luT rosturl negustore§ti §1 incapabil, prin cul-
tura §i insu§irile luT, de a vedea maT departe.
Pe de alta parte, acel calendar din Buda sä nu credem ca s'a
raspindit prea mult In popor. El putea sd, aiba chiar, In ce pri-
ve§te poporul, o nota, n'a§ zice antipatica, dar o nota dubioasa.
Anume, teranul traia In forma sa bisericeasca confesionala. Ca-
 113
lendarele lul Carcalechi erail insa calendare laice, care nu erat.
legate de o anurnita confesiune, si nici Blajul, nic! Sibiiul nu
dadeau decT calendarelor luT o deosebita atentie. Prin urmare
calendarul Sasulul Bart, care era un eretic, calendarul mireanu-
luT Carcalechi, care nu 'servia viata bisericeasca supt nicTun
raport, trebuiat sä fie privite de preotT cu oarecare neincredere.
Nu era calendarul crestinesc, unit sat neunit, care, acela, ar fi
gasit o mai larga raspindire. Asa Melt nici prin calendare nu
s'a putut face o astfel de opera.
Natural, ma gindesc innainte de toate la masele cele marl, la
sateni si la preog, din can se alcatuia maT ales viata noastra
nationals in Ardeal si Ungaria,pe vremurile acelea in masura
cu mult mai mare chiar decit in timpurile noastre. Dar ma gin-
desc si la lumea oraseneasca, care exista, lume culla romaneasca,
impestritata une orT cu elemente grecestl, bulgaresti, macedo-
nene, din vechile CompaniT grecesti de negustorl. Cunoastem im-
portanta pe care o avea elementul orasenesc al Rominilor din
Ardeal, in Brasov, de exemplu. Si nicl ei nu aveat lectura care
li trebuia.
In orase se cetia Alexandria; avem citeva editi1 din Alexan-
dria, care erail, maT tarzit, in legatura cu specula deosebitilor
tipografl sass (1794, 1810). Cacl, precum tipografil sasT din a
doua jumatate a secolului al XVI-lea scotead carti bisericestI,
tot asa tipografiT sasT din a doua jumatate a secoluluT al XVIII-lea
si Inceputul secolului al XIX-lea afi inceput sa tipareasca si card
de acestea profane, potrivite cu gustul de atunci. Se cetiaU pe
linga, aceasta lucrurl ca Visul Maice! Domnulul, deosebite apo-
crife bisericesti si apoi povesti versificate, din toata lumea, fie
din literatura populara, fie din poesia germana in special, lu-
crarT ca ale lul Vasile Aron si ale translatorulul brasovean Ba-
rac. Oamenl cu usurinta de viers transmitead, in banal si in di-
luat, literatura populara, plina de suflet si scurta In original,
fiindca oamenii n'o fac la birou, cu cerneala care se tot intinde.
La noT dincoace, dupa 1820 incepuse o destul de bun& litera-
tura pentru un public maT larg, si literatura aceasta, In oare-
care masura, patrundea si dincolo. N'as avea decit sa pomenesc
traducerile asa de curgatoare ale lul Gorjan din Halimaua per-
sana.
Dar pentru Ardeal nu era indestul nic! atita. Ardealul avea
 - 114 -
hevoie, chiar in eeia ce prive§te lumea aceasta ora§eneasca, de
o literature cu anumite tendinte, pe care n'o &idea nicl cartea
de §coala, nici calendarele, nicl chiar cartea populara. Atunci
IntImplarea a facut ca in 1837-1838 sa apara aceia de care
tocmaT era nevoie pentru formarea unul spirit public. Aceasta
literature a facut nemuritor pentru toate timpurile pe Gheorghe
Barit, care este In Ardeal creatorul literaturil pentru tog, pe
care n'a avut mijloacele s'o infati§eze In forma de bro§urT, dar
a infati§at-o, supt raportul literar, moral, national, In acea publi-
catie, Inceputa de Barac, continuata, dupe citeva luny, de el 1nsu§I,
cu sprijinul unul Romin, Rudolf Orghidan, §i al unul editor sas,
Gottl, §i care a purtat diferite nume, pane a ajuns la Foaia" pen-
tru minte, inima, §i literature ". Aparitia el constituie un eveni-
ment colosal pentru viata Rominilor de dincolo.
Trebuie s'o larnurim aid din alt punct de vedere decit al uneT
istoril a literaturii 2, §i anume supt raportul politic, educativ po-
litic.

Ziaristica la nol nu plecase din hotarirea unor oamenT cari

voial sä scoata o foaie. Foile aparute in Ora, atit a lul Eliad
In Muntenia, eft §i a lul Asachi In Moldova, sint comandate. Cum
o societate financiara I§T presinta bilantul ca sa se publice, tot
a§a presintail Ru§iI armatel de ocupatie bilantul for administra-
tiv ca sa-1 publice cei dol frunta§T intelectuall din Principate. El
aveat nevoie de o foaie de in§tiintarT. Prin urmare a§a all fost
Innainte de toate Curierul" la Bucure§t1 §i Albina" la Iasi.
Strainul, din causa nevoilor sale practice, a contactuluT sati zil-
nic cu societatea romaneasca, din causa furniturilor sale ca §i
a proclamatiilor sale, ni-a dat Toile cele d'intaill, atara doar de
Fama Lipscal ", o Incercare despre care avem numaT o cunos-
tinta indirecta, vaga, jurnal de strainatate, alcatuit de un stu-
dent.
De multe orl insa lucrurile se desf4oara, nu cum avea cineva
de gind, chid le-a provocat, ci cum este In filea for sa se des-
fasoare. Vechiul proverb: Nu este pentru cine se &este, ci
pentru cine se nemere§te" e foarte potrivit §i In acest do-

1 A publicat ci arta biserice§ti.

2 Iorga, Ist. literaturif rontaneftl in secolul al XIX-lea, I, p. 304 Fii urm.
Gheorghe Brr]
 115
tneniu. Ded Rush &ail dus, dar foaia a r&mas. Necesitatea for a
disparut, dar necesitatea el, permanents, s'a desvoltat mal de-
parte. Publicatia a devenit literary, din literary a trecut la un
caracter cultural ma! general; Ins& s'a desvoltat, cum se IntimplA
totdeauna, si o tendinta politica,. Astfel s'a ivit o Intreag& li-
teratura, cultural& si politica, cAreia nu putem sa, spunem In de
ajuns cit IT datorim.
ET bine, cum la noT desvoltarea prose! n'a plecat dintr'o ne-
voie a noastra, tot asa s'a intimplat si in Ardeal. Pentru ca sä
apara foile de la Brasov, au trebuit multe elemente care nu erau
In legatura cu cerintele obstestI ale poporulul romin de dincolo
de Carpati. A trebuit intaiu cunostinta pe care o cApAtasera edi-
toril strAini c& se poate cistiga de la RominT. Si adevarat c&
RomIniT din clasele de jos cautat s& ceteasca tot ce se poate
ceti. Din tiparirea calendarelor, a povestirilor despre frumoasa
Ileana Cosinzeana, despre Patimile lul Isus Hristos, vlzusera
Sasil a se clstiga. Aceasta, constiinta de valoarea mercantila, a
scrierilor rornanestI pe care at avut-o editoriT strain! a fost un
element foarte folositor, cad, data Eliad avea o tipografie In
Muntenia si Asachi avea o tipografie in Moldova, dincolo Ins&
nu existat tipografil care sä poat6, scoate o foaie romaneasca.
Ea plec . de la o tipografie strain& si a ramas o multime de
vreme in tipografia straina. MaI tarzid numa!, s'ad fundat si ti-
pografiile noastre, si Malt Insusi a intemeiat chiar o fabric& de
hirtie, care Ins& n'a prosperat.
Al doilea. In tendintele chiar ale Guvernulul austriac era si
cultura poporuluT, o anumita cultura a poporulul. Si de unde
venia aceasta, tendinta a administratieT straine, o stim acuma
foarte bine.
MaT era, pe ring& aceasta, Inc& un lucru. Societatea oraseneasca,
nu de orTunde, nu din centrele micT, unde nu fusese nicIodat&
o Companie de comert, ci din cele marl, unde exista biserica
greceascA", de si acum se cinta Inlauntru si romAneste, si scoala
greceasca, avea nevoT spirituale de un ordin ma! irnalt. Ele nu
erau Ins& nevol nationale, ci dorinta unel beletristice cu un ca-
racter popular si dorinta de informatii. Arita cereag cercurile
acestea. Si pan& az!, de alminterea, dainuieste, la Brasov si aiurea
tipul vechiuluT cetitor de gazeta de la 1820-1830, caruia IT tre-
buiaq novitale, cum se zicea pe atuncT, sat havadisurile" unul
 116
Politischer Kannengiesser" care urea sa fie lAmurit asupra tu-
turor vorbelor si gesturilor oamenilor politici din Europa. Negus-
torul acela, dupes ce -si mintuia afacerile, dupes ce se imbraca
pentru cases, avea nevoie ca innainte de a adormi sA, se puny in
curent cu revolutiile si cu Guvernele din lumea intreagA, si, pe
ling& aceasta, sotia si fiicele, copiil Inca, nevristnicT pentru po-
litica aveaU si eT nevoie sa stie lucrurT minunate: serpT zburA-
torT, maim* cu chip de om, biografil de oamenT extraordinarT
can as savirsit lucrurT pe care nu aT putea erode ca o fiintA
omeneasca e in stare a .le savirsi vre-odatA, ratacirl prin lum
necunoscute... Un fel de Ziarul CAlatoriilor", si al Minunilor, si
al... Minciunilor.
AtuncT se IntimplA ca Gheorghe Barit, nascut in partile nord-
vestice ale ArdealuluT (la 1812, in comitatul ClujuluT), profesor
de fisica la Blaj si menit sä traiasca in lumea oficiala blajeana
Intre canonicT eruditi, profesorI de teologie si filosofie, sa', se imo-
biliseze decT, sa se anchiloseze in aceasta lume de traditil foarte
respectate, dar parasite de vial Inca multa vreme, ca Barit
decT, baiat sArac, oferindu-i-se ocasia de a pregati copiT de ne-
gustorT la Brasov, se mutes acolo. Cind au vazut Brasovenil ca
dascAlul este bun, ca este simpatic, ca se poarta frumos, ca vor-
beste bine, s'au gindit: decit sa avem un dascAl pentru doua-
treT familil negustoresti, de ce nu 1-am avea pentru toata lumea?
SA facem decT o scoalA, o scoala -comerciala, fiindca avem das-
cal. Astfel Barit s'a asezat la hotarele noastre, si s'a facut scoala.
Un capitol foarte important din viat,a culturiT noastre 1.
Pe atuncT insa dascAl de biserica, dascAl de scoala, dascAl de
literaturA erad InsusirT care se concentrail usor in persoana ace-
luiasT om. Doar literatura se facea in rindul Intaill de dascAlT.
Undo era dascAlul, trebuia sa iasa neapArat si cartea, si, cum .se
gindisera negustoriT de acolo ca, data este un dascAl pentru doug
familiT, de ce n'ar fi pentru totT, tot asa s'o fi gindit si Barit ca,
decit literaturA si carti pentru citIva, de ce n'ar fi literatura, in
foaie pentru toata lumea? AtuncT a Inceput opera lul, care, am
spus-o, este de cea maT mare importanta, si anume din multe
puncte de vedere:
Intaiti, ea a treat stilul bun, care este innainte de toate stilul
1 Andrei Birseanu, Istoria fcoalelor din Brafov, p. 30 §1 urm. Cf. Iorga,
1st. lit. in veacul at ?SIX -lea, I, p. 303 §i urm.
 117

universal, stilul normal, stilul sanatos, presupuind intelegere de-

piing, si la acela care scrie, si la acela catre care se adreseaza.
Al doilea, aceasta, foaie atingea pentru intaia oara toate su-
biectele. Intr'o carte de cetire chiar, nu se pot presinta decit un
numar restrins de subiecte, pe cind foaia cultural& are acest
avantagiu mare: ea este datoare sa se intereseze de toate ches-
tiile la ordinea zileT. Daca un popor este mai desvoltat, chestiilo
acestea se trateaza pe urm5 si in amanunte; data poporul este
mar putin desvoltat, ajunge macar ca lucrurile acestea ail lost
semnalate, dindu-se o indrumare, in foaia aceasta pentru toata lu-
rnea. Si astfel in foaie se pronunta pe incetul punctul de vedere
national privitor la toate problemele culturale. fat& resultatul cel
neobisnuit al foil din Brasov.
Nu era numai atita. Aceasta foaie se ocupa si de feno-
menele care se petreceau in viata celorlalte popoare conlo-
cuitoare. Era o foaie ardeleana, o foaie a Rominilor din Ardeal.
Astfel Inca de atunci ajunge a se osebi punctul de vedere din
care Rominii din deosebitele provincil priviail anumite chestiuni.
Dar foaia aceasta nu se putea indestula prin sine. Barit
a scris mult, 'ins& n'o putea redacta Tritreaga. Ca toti oa-
meniT crescutT la scoala germana, &kora li se iea putin din spoil-
taneitate prin aceasta educatie, ca tots oameniT cari ail inceput
prin a fi pedagogi si cari pAstreaza ifosul dascalesc, Barit stria
cu oarecare greutate. Ceia ce nu inseamna de loc ca nu dAdea
de multe orl lucrurl foarte frumoase. I s'a ridicat la Sibii& o sta-
tuie, pe care mentalitatea saseasca n'a primit-o in piata, public&
si care a trebuit sä fie asezat& intr'o curte particularA. E foarte
bine ca, i s'a ridicat statuie luT Barit, dar cel mar bun lucru ar
fi fost sa se ltimureasca intahl oameniT tine a fost Barit, care
a murit de destul de multa vreme pentru aceasta si care, de
altfel, isi incheiase rolul cu multi anT innainte de moarte. Era
necesara, si este, o culegere a articolelor principals pe care le-a
scris Barit si dintre care unele slut vrednice de a ti puse alä-
turf cu tot ce a dat mar bun un Eliad R&dulescu , nu mar vor-
bim de Asachi. Un teran cuminte, Barit, Ostend toata cumpana
sufletulul t,,eranesc, capabil de toata chibzuiala inteleapta, a omu-
lui pornit de la sat.
Dar, pentru a-sl complect& foaia, Barit trebuia sa facti, apel la
o multime de lume, invitind-o sa-T colaboreze la gazetA. Serial&
 118
si studentl, dintr'o speta de molt disparutg. Cola,borati si inicT func-
*nail, din cltT 11 primia administratia austriacg din Ardeal. Erad
bucuros1 sa ajute si militarT pensionatT, strginT. Cad aceT cari
primiad foaia aveatl o continua comunitate sufleteasca cu dinsa.
Dar nicT asa nu se umplead paginile pe deplin, si atunci Barit,
s'a gindit sa iea din literatura romaneasca de aiurea, si a luat, nu
devergondagiile sentimentale sad romantics ale literaturiT din
Principate, ci tocmal ce era mat viii, maT original, ce era mal
pe gustul tergnesc sgnatos al Rominului de dincolo. Asa s'a de-
prins a face cu literatura, si asa a facut si cu politica. De cind
a apgrut Gazeta Transilvanie1" (1837-8; Intaid Gazeta de Tran-
silvania"), ea a fost o foaie generala romaneasca.
Ceia ce nu izbutiserg decT sa facg Iesenii, invidiati de eel din
Bucurest,T, sad Bucurestenii, invidiatT de ceT din Iasi, acest lucru
I-ad facut Ardelenil la Brasov, care a ajuns astfel sa fie, pAng la
1848 si dupg, aceasta, centrul firesc al constiinteT romAnestI,
punctul in care se concentrad, prin aceasta oglindg a munciT luT,
razele culturi! romanestI 1nfregT, pregatind sufletul poporuluT
pentru care aceasta cultura era facuta.

Ce pac,at ca. nu ni s'a pastrat, nu archiva tipografie! In care

s'atl tiparit foile acestea, dar ceva din hirtiile administratieZ de
la 1830-1850! Ce interesant ar fi sa avem lista, tuturor persoa-
nelor cgrora li se trimetea cutare sad cutare foaie a lul Barit prin
anil acestia, sg putem face noT statistica pentru cit intra din foile
acestea in sate si in care sate! De multe orT un capitol de is-
torie culturalg se poate scrie pe basa uneT liste de abonamente,
unor registre de expeditie, care, natural, se distrug si e firesc
sa se distrugg.

Dar cit de caracteristice pentru cugetarea romaneasca a tim-

pulul ad fost aceste foT, o arata si doug petitii politice contempo-
rane, care formeaza ca o urmare, dupg aproape o jurnatate de
de veac, a suplicelor" din 1791-1792.
Aceste doug acte ' stilt : petitia din 1843 a celor doT epis-
copT cu privire la RomlniT de pe teritoriul regesc de odinioarg,
de pe domeniul regilor UngarieT de pe vremurT, trecut aproape

1 Publicate In PAcettianu, Cartea de alit., I.

 119
in totalitate 'n minile colonilor a§ezatT de dinsil in veacurile al
XII-lea si al XIII-lea, in minile Smilor, decT, iar cellalt act, petitia
care se Meuse la moartea luT Moga (11 Oct'mbre 1845 1) in ve-
derea aceluia care va fi numit in locul sail.
Cea mai insemnatl cu molt din aceste petitif este fire§te aceia
privitoare la situatia Rominilor de pe domeniul regal.
In ea se atacail Sasil. A tacurile acestea ar fi fost poate IAA
primite dac& s'ar fi produs cu douazeci de ani innainte, cind
sistemul iosefin era Inca In vigoare, cind, acest sistem tinzind spre
asimilarea natiunilor in forma german&, acela din popoarele su-
puse Imp&ratului §i Rege al Ungariel care avea maT putina con-
§tiinta, nationals, maT putina valoare cultural& independent& §i,
tot odatI, maT multa menire de a represinta limba germanA, era
preferat, natural, innaintea tuturor celorlalte. Acelea all fost zi-
lele de our ale Smilor, fiindca vorbiail nemte§te, fiindcA, apoT,
cultura for era innainte de toate o culturk bisericeasca §i §co-
lara, far& tendint& politic, si fiindcA, in ceia ce prive§te tempe-
ramentul, erail SasT.
Dupe, 1820 ins., §i pans in apropierea luT 1840, se petrecu-
sera schimbari marl in feint cum Viena privia nationalitatile.
Se stabilise sistemul metternichian: nu maT erail SasT, RominT,
UngurT, ci era numal politie §i client1 at politieT. Prin urmare un
guvern care s5, intenteze supu§ilor procese, sä-I condamne la a-
mend& §i sa-T bage la temnit5 sail, pentru supusul care intelegea
datoria sa tat& de cirmuire, o indulgent& pa1riarhala.
A trecut §i sistemul metternichian, §i, pe de alts parte, se
vedea foarte bine cä pretutindenl natiunile, in ciuda silintelor
de a le desfiinta, capatasera o constiinta puternica de ele in-
sole, ca pornesc la luptI, sint gata sa sacrifice toate puterile for
pentru a cal:151a cIt maT mull,. Din mijlocul poporulul maghiar a
rasarit un om, care a avut darul de a-1 preface in intregime. Si
o natiune nervoasa §i mindra de sine Ins 1, cum este natiunea
maghiar1, indata ce 'intilne§te un om de energie, IT da tot spri-
jinul. S'a ridicat din mijlocul el Szechenyi.
El a Inceput filosofic" §i filantropic", cu o lini§te de teore-
tician §i o distinctie de vechill §i adevIrat nobil, o epoca de
propaganda cultural& masurata, chibzuita, omenoasa, tinzind,

1 Inscriptia de pe mormint, In Studil Ili doc., XIII, p. 1814 no. 616 a.

 120
fireste, la disparitia nationalitatilor, dar pe o cale de selling de-
monstratie a unei superioritati fatale.
Pentru aceasta a Intemeiat, din largile contributiT oferite cu
entusiasm de tineril magnati, Academia Maghiara, careia Insusi
i-a constituit un fond de 60.000 de florinl, a lucrat pentru crearea
unul Musetl, unul Teatru, a sprijinit cu energia si banul sat)
pang si marile intreprinderl de ordin material care trebuiaa sä
puie In relief chemarea stapinitoare a raseT sale.
De atitea orT s'ai'l exprimat aceste scopur! si In literatura na-
tionals maghiarg a anilor 1830, influentata de dinsul. Se zicea:
natiunea maghiara este atit de nobilA,, atit de bine Inzestrata,
atit de evident creata, de Dumnezeu el insusi pentru a stapini
si a Innalta pe oameniT cari locuiesc pe teritoriul eT, ea e un feno-
men divin asa de clar in viata popoarelor conlocuitoare, Inc It,
luate mai cu binisorul, ele insele trebuie sa recunoasca aceasta
fericitg fatalitate.
Marea AdriaticA, Marea Neagrg vor deveni iarasi" maghiare.
Si va veni ceasul cind lumea Intreagg va primi infiurirea Innal-
tgtoare a acestel superioritati. Cad e scris, spune poetul Voros-
marty, ca tot omul pe care-1 poartg pamintul si cerul 11 aco-
pere, sa fie om si Maghiar" 1.
In ce priveste mijloacele Insg, s'a ajuns raped° la unele foarte
drastice, In curentul, ceva mai violent, al lul Wesselenyi, care nu
recunostea Slavilor si Rominilor decit dreptul la o limbg de In-
trebuintare in familie si cerea teranilor maghiarisarea pentru a
se impgrtasi de drepturT politice depline. S'a dat lupta din ras-
puteri In dietele ungare si ardelene, restabilite In 1834,de care
sistemul metternichian avea totusi nevoie pentru a evita alte
manifestari ale spiritulul national, mai revolutdonare, mai moderne,
mai periculoase,pentru ca limba oficialg a legilor, textul sa fie
eel maghiar (1830): o lege, cind se raporta cineva la dinsa, tre-
buia sa se Infatiseze in termini maghiarT. Judecata intreagg a-
junge a se face in aceasta limbg de Stat". Comunicatiile cu
Guvernul central din ce in ce mai mult pierd caracterul for ge-
neral pentru a cal:151a caracterul maghiar. Pe ltngg aceasta se
cerea ca In ostirile ImparatuluT, unde sint soldati de origine un-

' Analisa excelenta a acestor conceptil In Papiu Ilarian, Istoria Rominilor

din Dacia superioaret, II, Viena 1852, p xvm §i urm.
 121

gureasca, limb'a intrebuintata ceia ce s'a cerut si in timpurile

din urma., si s'a capa tat sä fie cea maghiara, in ceia ce priveste
corespondenta, adeca nu limba de comandament. Sasilor li s'a
interzis a intrebuinta un singur moment alta limba decit cea
maghiara in viata public& si, pe urma, cind s'a revenit asu-
pra acesteT masurr, in urma protestariT for energice, s'a zis ca
vor putea sa intrebuinteze alta limba, dar in comunicatiile cu
Guvernul c6ntral vor intrebuinta doar limba Latina, iar nicI de
cum limba for nationala. La 1836 se hotarise redactarea in limba
maghiara a matriculelor din acele comune unde se predica in
aceasta limba, la 1810 se prevedea ca in curind Coate matricu-
lele vor trebui tinute asa, admitindu-se la posturT bisericesti nu-
mai ace! ce ar fi in stare sa o faca. Invatatorii trebuiai sa fie
indreptati spre cunoasterea din scoala a acesteT limb!, singura
de drept public.
Asilurile de copiT asezaminte cerestI" cu limba de pre-
vedere numal maghiara, incepeau sa se ridice spre a pregati pen-
tru scoala primara, si se astepta de la ele, do Wesselenyi, totala
desnationalisare in douazecT de mg!
Se recomandan colonisarile, in care ar fi sa se amestece si
Ciangail din Moldova, Intru cit lipsa for de acolo n'ar slabi drep-
turile CoroaneT ungare asupra tern. In ceia ce priveste Biserica
romaneasca, se merse asa de departe cu cotropirea, incit se
fixa un anume termen in care Biserica unita ca si cealalta, tre-
buie sa introduca limba maghiara. Niclodata n'ad ajuns Un-
gurii, fie si in cea mai caracteristica nebunie politica a for din
timpul din urma, pana unde mersera parintil for In aspiratiile
epocel romantice de la 1830-40. La Blaj, undo totusi, la curtea
luT Bob (t 1830) si a urmas.,:ului sat1 Ioan de Lemenyi, moda
era maghiara, s'a trezit atuncl o impotrivire energica. Se facura
representatil GuvernuluT, se luara masurT pentru a se asigura,
potrivit tratatulu! cu Roma, BisericiT romanesti limba romaneasca
in slujb& In §coala, in corespondent&

Acum decT, in momentul cind de la Viena se lasa frina asa

de liber5, Ungurilor, nu era momentul potrivit ca sä se deschida
chestiunea romaneasca pe acest termen, al legaturil cu UnguriT.
Unguril Grail in fruntea bucatelor, UnguriT erati elementul de
care Viena avea ma! multa nevoie. Si la 1830 RominiT de din-
 122
colo eraq cumint,T §i §tiad ca, Viena coace in cuptorul unora sad
altora totdeauna numaT turtele el, §i eT si-au zis: sa atacam ma-
car natiunea pe care azT o paraseste Viena, reservindu-ne ca, in
momentul chid Viena va parasi pe o alta, s'o atacam §i pe
aceia.
Si, atuncT, in legatura cea maT strinsa cu actul din 1791, re-
ferindu-se la toate temeiurile de drept ale natiuniT noastre in
regatul UngarieT, la vechimea el maT mare, la numarul eT supe-
rior, la sarcinile maT grele pe care be poarta supt raportul fiscal
§i militar, la nevoia mar mare de ocrotire ce o are o na-
tiune ramasa, §i nu din vina eT, in urma, fats de natiunile celelalte,
se cerea egalisarea cu Sa§iT, ceia ce in ochiT Sasilor trebuia
sa fie o scandaloasa obraznicie, pe teritoriul acesta al vechiu-
lui domeniu regal, invocindu-se chiar §i acte publice din deo-
sebite secole, acte care nu recuno§teall o calitate nationals lo-
cuitorilor fonduluT regal, ci- I declarail pe totY liberT si egal in-
dreptatitT la folosirea acestui domeniu supt toate raporturile, ca
pamint, ca padure, ca apa, ca orIce alt drept, cum era, de pilda,
dreptul de circiumarit. RominiT sa, nu maT poata fi incalcati in
ceia ce prive§te hotarele de carte Sas!, sa, nu maT fie datori a
plati popilor sase§ti dijma pe care erail gata s'o plateasca preo-
tilor lor, §i pe care, orlcum, o si platiad; sa fie scutitY acesti prentl
de sarcinT servile, sa fie asezatl popiT lor in aceia§T situatie in care
se gasiat represintantfl religio§T aT conlocuitorilor lor sa§T, §i, pe
langa aceasta, in a§a-numitele antistii comunale" (consiliT co-
munale), RominiT sä joace acela§T rol ca Sa§iI, ss poata alege §i
sa poata fi ales!, pe cind pans atuncT era o esceptde sg, se vada
Rominir participind la magistraturile comunale. Ba cereall mar
mult §i decit, atita: ca, in masura numaruluT §i §tiintiT lor de
carte, a valoriT lor politice, sa fie intrebuintatl §i Rominil in toate
dregatoriile care atirnad de alcatuirea special& a domeniula re-
gal.' i se insista asupra faptuluT ca o multime de tinerT cari de
la §coala din Blaj plecasera la §coala de drept din Cluj, cari
trecusera apol la §colile maT innalte din Capitala UngarieT, erati
Inlaturatl numaT din causa calitatiI lor de Rominl: eT nu puteau
fi nici advocati, nicT functionarY si. nu ()rag admisT, supt niclun
raport, in legating cu viata publica, din causa acestui defect
initial al fiintel lor, care era calitatea de Romin.
Iscalit de amindol episcopiT, actul a fost Innaintat dietet Dieta
 123
I-a trirnes la obisnuita comisiune speciala a refusurilor. Comi-
siunea aceia avea aierul ca., vrea sa studieze actul ; nu 1 -a studiat.
Presedintele Insu§i era un nemes interesat ca petitiunea sa nu he
luata in consideratie.

Dar nu este necesar numal decit ca o cerere politica sa bi-

ruiasca pentru ca ea still aiba insemnatatea et in desvoltarea
unel natiuni: este de ajuns ca prin formularea ei sa se arate ca
aceasta natiune a ajuns gradul de maturitate, de indrazneala
trebuitoare ca sa manifeste astfel de tendinte.
Putine tura dup. aceasta, murind episcopul din Sibiitl,epis-
copul de rit grecesc al neunitilor ardeleni", se spune in inscriptia
de pe mormmntul sail, Rominil se indreapta catre Imparat ce-
rindu-T sa continue favoarea pe care o incepuse la numirea lul
Moga: sä li se dea episcop romin, care sä fie ales, nu numal
de clericl, dar si de mireni. Aceasta insemna, faia indoiala, un
sinod de alegere episcopala, cu caracterul de sinod general na-
tional al Rominilor de confesiune ortodoxa. i li s'a acordat
numal dreptul de a-§I alege trel candidati dintre cari raminea
sa se numeasca unul la Curte.
A fost numit Laguna.
 IX.

Personalitatea lui Andrei Saguna.

Am vazut din ce parti curgeat izvoarele de viata in desvol-
tarea romlnimiT de peste CarpatT. Am vazut ca o viata politica
teraneasca din nenorocire nu exista,---inteleg o viata capabila de
actiuni politice. Dar in alte OAT eras elemente de con§tiintt, care
puteat sa trezeasca si sa conduca o lupta. Am urmarit pe fie-
care din elementele acestea In desvoltarea for Ora in apropierea
anuluT 1840, §i am vazut, in rindul Intait, organisarea BisericiT
romanestI, transformarile adincl pe care aceasta Biserica le su-
ferise dupa aniT 1760, §i mai ales dupa rascoala lui Horea, trans-
formarT care se observa mai ales in ceia ce prive§te Biserica
ortodoxa, a majoritatii Rominilor din Ungaria.
Biserica aceasta de la o bucata de vreme Is1 schimbase ca-
racterul eT primitiv, de confesiune tolerata fara caracter na-
tional, ajungInd o Biserica pentru Romini §i exclusiv pentru Romini;
ea capatase si un caracter cultural pe care nu-1 putu desavirsi
deplin Insa Innainte de Saguna. Existau 4colile do preoti, dar
aceste §coli erad Inca tot vechile §coli elementare ; teologie, lu-
crud mai innalte nu se invatat nici dupa plecarea luT Lazar,
§i cea mai mare parte din preoti apartineat clerulul aceluia mo-
dest pe care-I cunoa§tem Inca din veacul al XVIH-lea. Biserica
aceasta represinta Insa cea mai mare forty organisata a poporu-
lui romanesc de supt Coroana Sf. Stefan. Prin numarul credin-
cio§ilor, prin valoarea for de puritate nationals, prin legaturile
mai strinse pe care puteat sa le aiba cu viata bisericeasca a
Rominilor din celelalte party, aceasta Biserica, data pe mina unul
 125
adevgrat om, nu a mug biet functionar eclesiastic, totdeauna cu
frica in spate, cum fusese Vasile Moga, putea sa constituie ele-
mental de egpetenie de trezire, nu numai a unel vieti :culturale
energice, dar si a unel manifestgri politice in sensul pur national.
Mai putin inriuritd. de strain!, avInd maT putine leggturi cu strai-
ngtatea bisericeasca a RomeT si a StatuluT, ea se desvoltase,
oriCit de slab si de incet, dar innainte de toate prin mijloacele
ei proprii, si aceasta-T constituia puterea: singurg energia vitals
a neamuluT o produsese, prin cele maT dureroase silintr ale ins -
tinctulul sad de conservare.
Numai cit aceasta Biserica trebuia sa-si recunoasca puterea eT,
sa si-o organiseze mai bine, s'o puie intr'o legaturg, noun, ce-
rutg de vremurile care se deschidead, cu Statul, sa stie intro-
buinta noile imprejurgri politice pentru a trage din ce in ce mai
multa putere si inriurire catre aceasta forma dominantg a na-
tiunii noastre care era Biserica.
§i nu era numal atit: pe lInga marile eT insusiri si foloasele
pe care le putea da prin situatiunea ei oarecum privilegiata, ea
avea si seal:left Una era aceia ca, pe basa vechil organisari po-
litice a Rominilor din Ardeal, ea nu avea supt cirja eT arhi-pasto-
reasca si pe alt! Romini, foarte numerosi, foarte culti, dispunInd
de o gospodgrie mutt mai bung, in calitatea for de colonistr sad
amestecati printre colonist!, cu drepturT politice mai marl decit
Romini! din Ardeal. E vorba de Rominii din comitatele exterioare,
si mai ales din partile Banatului si AraduluT, partI fericite din
monarhia austro-ungarg, part! pe care monarhia trebuise sa le
facg fericite, pentru a atrage si a mentinea pe colonistif de deo-
sebite neamurT can se asezard, acolo.
Si acolo se dusese o lupta pentru intarirea, si mai ales pentru
isolarea bisericeascg a Rominilor. Caci intarire si isolare sint
pentru natiunea noastra, si aici si aiurea, conditiuni neaparate
de viata, ca uniT cars, si intr'o parte, si intr'alta, eel putin in
ceia ce priveste anume TinuturT care ad si o populatie strains,
ce are asupra noastra sad predominarea uneT dominatil istorice
traditionale sad o superiorit ate de cultura, pe care nu trebuie
s'o tagaduim, sad, in stirsit, avantagif economice,--nu ne putem
intari farg a ne isola si nu ne putem isola fara a ne si intari.
Biserica aceasta romaneasca, din pgrtile exterioare ale Ardea-
lului avea nevoie, deci, pentru a se intari, Intgid de isolare, si, in
 - 126 -
primal rind, fats de elementul sirbesc. Ca natiune n'avera, na-
tural, nimic, niclo dustnanie, fats de SirbI; dar poate sa se in-
timple ca pe un anumit teritoriu interesele noastre sa nu poata trai
alaturl cu interesele de desvoltare asimilanta ale natiunil sir-
besti. Si a fost, si este si acum, o lupta continua, tacuta, ce
nu influenteaza politica noastra nationals in genere o lupta
locals, de concurenta, de intrecero, nu de dusmanie, intro noT
si SirbT. Biserica sirbeasca era cea cu privilegiile; nol eram cre-
dinciosii cari, scosT din vechi rosturT ierarhice, ne intruniseram in
jurul acesteT Biserici. Innainte de cele doua marl curente ale
veniril Sirbilor, Banatul nu fusese o terra deserts, un pamint ne-
locuit. Asupra vechil noastre vieti patriarhale, MA, privilegil, se
asternuse insa viata aceasta sirbeasca noun, cu drepturl marl,
si prin urmare viata noastra se confundase in aceasta.
De aceia nevoia cea mare era de a se smulge Rominil din
aceasta atirnare sirbeasca. Si i-a ajutat in aceasta privinta cul-
tura, care este un lucru binecuvintat: in orlce forma s'ar primi,
ea ajunge Oita in sfirsit la osebirile nationale care stall in esenta
el insasT.
Cultura aceasta romaneasca din Banat, a unul Iorgovici, a
unuT Tichindel, a unuT Diaconovicl -Loga, fie si cu nota gene-
ral& ortodoxa, fie si cu influents sirbeasca intr'insa, fie, in ceia
ce priveste elementele sale maT Innalte, de tipic vienes, oficial,
stampilat de guvern, cultura aceasta ajungea sa faca pe Rominil
din Banat si partile Aradulul a simti nevoia unel vieti sufletestI
deosebite.
Se capata,si in urma silintilor pasionate ale lui Moise Nicoara,
pe care Moga refusa sa-1 ajute, palsprezece anY dupa zadarnica
petitie de despartire din 1814, dreptul de a pune Romini in
Scaunul Aradulul, la Virset si Timisoara raminind sa fie numal
Strbi cunoscatorl de romaneste. Aradanul Nestor Ioanovicl era
clod Romin declarat, iar colegul sail din Virset, apol dirt Timi-
soara, Maxim Manuilovici, un Romin ascuns. Era totusT ceva.
Dar desrobitorul mutt asteptat a fost numal Saguna (n. 20 De-
cembre 1808)1. Si el venia de la Sirbl, ca fost ucenic de teologie
la Virset, si poate cs este maT bine ca venia de la SIrbT, fiindca

1 Pentru tot ce-1 priveete v., In genere, I. Lupa§, Mitropolitul Andreiii

aguna, ed. a 2-a, Sibiia 1911.
 127

astfel cutiostea toat& practica for administrative. Toate inten-

tiunile for ierarhice erail astfel absolut familiare omuluT care fu-
sese ani de zile dupa, absolvirea studiilor secretar intim al Mi'tro-
polituluT sirbesc din Carlo vet, Stefan Stratimirovicl.
Saguna a avut norocul Inc& de la inceput c& s'a gasit de
la 1842 si ca egumen la vechea m&nastire Opovo, din Sirmiu,
in aceasta lume de calugarl ortodocsT aT Banatulul, in care na-
tiunea IuT avda de reclamat dreptur!.

Astfel la moartea luT Moga se facuse ceva pentru intrunirea

supt aceiasT cirja a tuturor Rominilor de peste munti, precum
se facuse mult pentru ridicarea prestigiuluT acester cirje roma-
nestT, care era singurul sceptru national posibil.
Dar Biserica insasl n'ar fi fost suacienta pentru a cfstiga tot
ce s'a cistigat in preajma anuluT 1848. In acest an si In aceia
sari urmeaza, dupa dinsul mai iese la iveala si alto elemente.
Biserica aceasta nu era bogata. Biserica aceasta nu fusese do-
tat& nicTodata cum fusese aceia din Blaj sail cum fusese si maT
mult dotata si se pare ca ghiftuirea aceasta de la inceput a
imobilisat-o pentru totdeauna Biserica din Oradea-Mare, bo-
gata, luxoasa, dar care nu misca nicT macar eft o protopopie
ortodox& din locurile cele maT sarace si batute de Dumnezed
ale Rominilor de dincolo. Si Biserica aceasta era in cea maT
mare parte inculta. Cine nu-s1 aduce aminte legenda pastreaza
amintirea acestor lucrurT de inspectiile luT Saguna drar prin
satele barbare, de preotil cari pare& iesiati din fundul pamin-
tului, cari stiat1 sä ceteasca numal pe o anume carte si intr'un
anume loc, cari erat imbracatT ca teraniT si tr&iail ca terani1,
si nu traiatt prin partea cea maT bun& a vietiT teranestT, ci toc-
maT prin partile cele maT rele. Preotl de turma,, de circiuma, si
de bora,. Se maT pot vedea si azl astfel de exemplare. AtuncT insa
acest tip de preot era aproape general, si ni putem inchipui ca finul
spirit care era Saguna, aristocratic prin educatie,nepot de bogat
negustor aromin, grec", din Pesta, sustirator al culturil, Ata-
nasie Grabovschi (din Grabova), nobil de Apadia", si el insusT
crescut in Capitala UngarieT si la Viena, trebuie sa fi avut un
sentiment de oroare la infatisarea acestor pastorT antediluvienT,
maT mult gicitorl si fermecatorT decit luminatT slujbasT aT Dom-
nuluT.
 128
Pentru o indreptare, se putea gindi cineva la elemeutele ro-
rnanestI care se ridicasera prin Universitatile straine si jucau
un rol mai mult sat maT putin insemnat, crescind frisk in ()flee
cas, In viata oficiala, administrative, judecatoreasca a pro vinciei.
FunctionariT acestia erad multT, si atitia dintre eT cu bune inten-
tiT, si cari se manifestat, cum am vazut, si in cultura incepa-
toare a poporuluT lor, ca doctorul Vasicit de la contumacia Te-
mesuluT, care a ajuns si membru al Academiel Romine.
Din nenorocire insa, el nu traisera intr'un mediu romanesc,
data aceasta nu-I instrainase de cultura neamuluT, fT fgicuse Ins
foarte putin propriT pentru a represinta, in cadrul functiunilor
lor, In locul unde fusesera asezatI prin cariera lor administrative
sae judecatoreasca, aspiratiile politice ale poporulul romanesc.
Ma! tarzit numa!, cercetatoriT Universitat,ilor straine vor de-
veni factorl importantT in viata Rominilor din Ardeal: eel de la
la 1848, cari ins& nu erat batrinl. ET apartin la doua categoril.
Intait profesoriI tinerl de drept, de filosofie, din rindul carora face
parte si Simion Barnut (nascut la 1808, in satul Bocsa-Romine,
din partile Crasnel, format la Simlati, CareiT-Marl si Blaj; profesor
aicl din 1831), care este insusi represintantul tip al acestor oamenT
nascutT din parintr teranT, invatind scolile elementare in preajma
easel parintestl, trecind pe urma la Universitatea ardeleana
spre a urrna altceva decit teologia pentru care erat menitr, si
cari, ajungind se aiha cunostinta legilor omenesti si a unel fi-
losofil cell are fora indoiala Iegaturile sale cu teologia, dar cu
alto tendinta, se bucura de alta libertate a spiritulu!. Barnut
o clipe si notarit consistorial (1835)1 intra de la inceput
in conflict cu cercurile blajene. Neducind sufleteste viata tipica
din epoca lu! Petru Pavel Aaron, continuata de Vladica Lem6nyi,
el ajunse la certuri cu acesta, la lupta impotriva celor din stinta
odaie cu usile si ferestile lacatuite, la impotrivirea dirza, despe-
rate fate de asfixia blajeana. A spart geamurile si a strigat, si,
clad at vrut sa-1 traga inlauntru, inchizindu-se din not toate co-
municatiile, el s'a aratat gata sa se desfaca din lumea scolara
care-I cerea sacrificiul vietii sale de om liber. La 1838 Inca, el
trecea la Sibiia pentru a-sT termina studiile de drept.
Dar mal era si o alta categorie: studentii tined de la drept

1 v. Gr. Pop, 1. c., II, p. 39. Cf. 1st. lit. roar., 1. c., pp. 300-1.
 129
eM 1840, aceia cari avusera papa atuncl alte rosturl si cari lua-
sera de la cultura ungureasca, singura cunoscuta lor, un lucru
foarte folositor. Cultura aceasta era combative, revolutionary, cu-
prinsa de o nebiruita patima de a schimba lucrurile si, pe de
alta parte, de o incredere absolute in resultatele acestor stor-
tarf. Tineretul unguresc de pe vremurile acelea era absolut ne-
bun supt raportul politic, si de aceasta nebunie s'ail molipsit si
tineril Rominl. Cine ar crede, in epoce linistite, ca un grup de
studeng, sa poata sa transforme viata unel natiuni! Sint vremurl
inst. cind se poate asa eeva.

Dar maI era un lucru: studentii acestia nu eraa bogatl si nu

aveall relatiI, care pot fi foarte importante si folositoare, si el nu
aveaa notiunea vietif practic° intr'un sens mai innalt. Aceste treI
calitati se puteati insa capata pentru neam de aiurea. Am vazut
cum elementul romanesc de origine balcanica cistigase o situa-
tie preponderanta supt raportul avutiilor in viata Ungariel si
cum acest element pe incetul si-a pierdut caracterul sail osebi-
tor, astfel incit, nu numal ca, Macedonenil se simtiail Rominl ca
tog cellalti, sacrificind sume important° pentru cultura noastra,
dar elementul grecesc pur se desnationalisase. El ail intrat, cu
toata avuVa lor, cu bisericile lor, cu scolile, cu bibliotecile, cu
pravaliile lor, in curentul cel noa, activ, al vietil romanestI. La
Pesta si Viena existail astfel de colonlI, care numal pe urma si -ail
pierdut biserica si constiinta nationala: cu un Dumba, un Sina.
Familiile acestea, cu biserica in care se slujia romaneste si gre-
ceste, cu o scoala care avea in calitate de conducator pe un
Boiagi s'atl gasit si chitantele acestul dascal macedonean la
scolile romanesti din Capitaltti , constituiaa o class bogata, in-
fluents, avind legaturi in toate partile, nobilitata adesea dupa o
indelungata activitate spornica. Ea putea sa. dea Rominilor de
dincolo tocmal ceia ce li lipsia, cad bietul preot ardelean sail
banatean, studentul sarac, functionarul smerit nicl n'ar fi indras-
nit sa calce pragul caselor in care un Grabovschi de Apadia se
simtia ca la el acasa. Si, pe de all& parte, acestI oamenl nu repro -
sintail numal atit, ci si o cultura laity, foarte modesty poate, care
se sprijinia pe o situaVe la care studentiI in drept de la Cluj, pier-

I Analele Academiel Romine, XXIX, p. 1 §i urm.

 133
duti prin cine stie ce colturi ale ArdealuluT ca judecatori si func-
tionarT administrativl, nu puteat rivni.
Ca sä se Intimple actul acela hotaritor de manifestare poli-
tica noun a natiunii In 1848, clnd alte natiuni cu glas tare
cereau pretutindenT drepturl corespunzatoare aspiratiilor for se-
culare, pentru aceasta trebuia un om care sa Intruneasca anume
calitati: calitatea de Romin, conducator al organisatieT eclesias-
tice celeT mai largl a Rominilor din Ardeal; al doilea, sä aiba
acele cunostint,e superioare pe care le putea capata cineva din
alte scoll decit din scolile noastre de teologie, cunostinte Innalte
de drept, si, in sfirsit, acest om trebuia sa fie un om de Capi-
taTh, de oras mare, deprins a se presinta In saloanp, a vorbi cu
represintanti1 de capetenie aT lumiT austriace, totdeauna roaba
a formelor.
Si norocul eel mare al nostru a fost ca ele s'all putut gasi
intrunite In personalitatea superioara a luT Saguna. Dar toata
inteligenta luT organisatoare n'ar fi servit la nimic data n'ar fi
avut in acelasT timp aceste trel calitati. Si, data ar fi avut si a
patra calitate, pe care nicl n'a putut-o clstiga, data ar fi prins
radacinT in viata teranuluT romin, data ar fi ajuns la formula
prin noT Insine", data ar fi crezut in ridicarea neamuluf prin
fortele luT proprif, pactind cu tine vrea el pentru singura zi in
care e nevoie de acest pact, misiunea lul ar fi fost mult mai
glorioasa si mai fecunda. A fost Insa eroul fortelor sale pro
priT, asa de marl, fora ca TarIna-Mama sa-I adauge acele uriase
energii elementare care faceall nebiruit, in fabula, pe Anteil.
Parintele Ioan Lupas, in lucrarea-T comemorativa despre Sa-
guna, a aratat timpurile de tinereta ale viitorulul Mitropolit, in
care el insusi si fratele si sora luT au fost amenintati de pri-
mejdia din punctul de vedere ortodox a catolicismului.
Familia fiind saraca, si avind nevoie de sprijin din partea au-
toritatii bisericesti, si cea mai apropiata autoritate bisericeasca,
din Mirolt, nefiind cea ortodoxa, copiil ail trecut la confesiunea
romana. Mama nu s'a Invoit la aceasta schimbare, si staruintile
eT as Invins.
Fara, a face nicfun fel de sentimentalism, e evident ea, data
Saguna ar fi ramas catolic, ar fi fost o mare pierdere pentru
natiunea noastra. Pe atitea car era indreptat catre strainatate,
 131
lucru de care trebuie sa se tie samg. Era Indreptat cure strai-
natate prin toate legaturile famine sale, care la Inceptul veaculul
al XIX-lea era mai molt sail mai riutin amestecata cu viata
straina din Capitalele sail centrele celor marl de negot ale Un-
gariel. Educatia primitg de la inceput nu era de sigur o educatie
romaneasca. Tinarul Anastasie, caluggrul Andrei s'a reromanisat,
si s'a reromanisat, n'as zits numal decit din vointanu trebuie
sa exageram , ci prin imprejurarile vietii sale. N'a facut-o din
interes ar fi o insult& s'o spunem , dar nicl dintr'o con-
stiintA romaneasca superioara, ceia ce ar fi iarasi o exagerare,
mien de folositoare ar putea fi in starea actuala de lucrurT. A
revenit prin Biserica si prin anumite accidente intimplatoare in
cariera lul bisericeasca, accidente, care, ca oricare altele, s'ai'l
intimplat, dar puteail foarte bine sa nu se intimple. Pe ling&
aceasta un om de calitatea luT nu era cerut de natiunea roma-
neasca, trebuie s'o recunoastem. Sint casurl in care o natiune
este rail servita, prea rail servita de cineva dintre fiii sal si
atuncl it inlatura pentru nevrednicie; dar sint casurl in care o
natiune ar putea fi prea bine servita de cure unul din fiii sal si
atunci II inlatura, cu si mai multg inviersunare, pentru vrednicie.
Da, natiunea romaneasca de dincolo, la inceputul veacului al
XIX-lea, n'avea nevoie de Saguna, supt niclun raport. 0 viata
Intreaga s'a sbatut el ca sa impace natiunea romina cu supe-
rioritatea lul, si n'a izbutit. A trait niste anT teribill la sfirsit.
Toata activitatea politica a Rominilor se Indepartase de la el.
Era socotit ca un gresit. Si, dacg ar fi fost considerat ca un
gresit din punctul de vedere al lipser de contact cu poporul,
data aceasta 1-ar fi Indepartat pe el, care era omul VieneT, in
legaturl cu cercurile oficiale, care-0 tragea puterea din aceste
cercuri oficiale, si nu atit din viata maselor natiunil, s'ar Into -
lege. Dar, chiar data n'ar fi fost inlaturat de niste oamenl cari
represintail o politica mai bung decit a luT, Inca ar mai fi o explica
tie, cum e in totdeauna cind inlaturarea cuiva vine de la oameni
cari-T sint superiori sail cari sint pusi In Imprejurarl de acelea
in care Intr'un chip superior fac aceiasi politica, cu insusirile si
neajunsurile sale. Dar nu; el a fost Inlaturat de coalitia inca-
pacitatilor si a nepregatirilor, care de cele mat multe orl are
biruinta Impotriva oamenilor cell simt o menire pe lume.
Prin urmare, prin calitMile lul, Saguna nu era chemat a juca
 132
un rol mare intro Romini. Rominii aveau nevoie de altceva, de
un gospodar bisericesc bun, care sd faca scoli elementare, care
s& supravegheze invditamintul In aceste sco1T, sä ingrijeascd, a nu -1
lipsi niciodata, nim&nui mijloacele simple pentru educatia reli-
gioasa a sufletulul OA. De aceasta avead nevoie: de un om foarte
respectuos fats, de Coroand, care sa. nu amestece natiunea sa In
nicTun fel de greutatl, care de trel orl s& Intrebe pe cel de sus
innainte de a indrAzni sä faca un lucru pentru cel de jos. Na-
tiuniI nu-1 trebuia Moga e drept dar numal fiindca Moga
imbatrinise; II trebuia insd o reintinerire a lul Moga, cu oarecare
calitati de instructie
t
superioare acelora de care se putuso invred-
nici, in vremurile sale, acesta. Atita-I trebuia ortodoxieT de dincolo,
si nu o superioritate, care ar fi fost si jignitoare. De sigur, daca
Swift ar fi continuat povestea lul Gulliver dusmanit de pitici,
s'ar fi vazut ca, dupd, multe iiricele de pdianjen rupte de mis-
ante sale, totusl LiliputieniT afi ispravit prin a-1 lega cobzd.
apol, pornind oarecum din lumea oficialittil, Saguna avea o
chemare de a trai In lumea aceasta superioara, in care se cer
fard, Indoiala anumite cunostinte, pe care nu toat& lumea le are si
pe care el le avea Intr'un grad innalt, dar pe care RominiT ceI-
Ialti, in genere, nici nu le aveat, nicl nu le puteail pretui. El
insusl nu se simtia atras de la inceput catre moravurile primitive
ale Bisericil romdnesti. Va fi jignit si el, dar si pe el 1-a jignit
Biserica Incredintat& lul, de atitea orl. §i totusI i s'a jertfit,
singura cale pe care putea s'o innalte, de atitea orl.
Totusl niciodata n'a fost incthijurat, propriu vorbind, de clerul
saa Intreg, ci a avut pe ling& sine unul sat do! crescutI in spi-
ritul lui, VeniaminI pastratorI aT gindurilor sale si carora li
incredinta adincile sale durerl intime.
Pe de alta parte, Rominil de atuncI nu intelegead nici marele
folos care ar putea resulta pentru el din anumite legaturi cu anu-
mite cercurl vienese. Acele cercuri vienese existat, precum
exista puterea fundamentald a natiuniI romine, dar Intre un
factor si altul nu se stabiliser& alto legaturi decit a biruluY, a ser-
viciulul militar, a Indepliniril datoriilor de supusi. Nu se putea
prevedea vremea cind Viena va avea nevoie de RominT supt un
alt raport decit supt raportul de buni supusT, de indeplinitori
punctual! aT datoriel for fatd, de Cirmuire, de zestre omeneascl
ereditara a Marie! Sale Chesaro-Craiesti.
 133
Deci, data Saguna ar fi ramas in catolicism, toate acestea
nu se facead, oa macar nu se facead atuncl, ceia ce are impor-
tanta sa. S'a intimplat ca a fost altfel.
Intimitatea lui Saguna atuncl, adincul sinter at cugetulul sad
nu le cunoa§tem, flindca n'avem scrisorile lui particulare. Va fi
existat caci omul era prea superior ca sa nu fi existat,va fi
existat o tragedie intima in sufletul luT, in care as stat, o mul-
time de vreme, anumite elemente in lupta. Nu i-a banuit nimeni
ortodoxia, dar rominitatea i-a banuit-o, §i chiar con§tiinta roma-
neasca capatata mai tarzid i-au banuit-o multi, vazIndu-se, intre
altele, si prin aceia ca, in alegerea de episcop de la Turda (1-id
Decembre st. n. 1847), dupa citeva luni de vicariat (inceput in
August 1846), el a fost in rindul at treilea. Era tinar, frumos, invatat,
avea talente sociale, era harnic minune mare la o natiune care se
fereste adesea de acest defect prin urmare avea o multime
de calitati; dar tocmal de aceia a fast in rindul at treilea. Doi
altii i-ad rasarit innainte: pe linga a'rguinciosul director §colar
Moise Fulea, si innaintea acestuia chiar, un membru al families
Moga, Ioan. Si atuncl Duhul Sfint, care uitase sa inspire pe pro-
topopii adunati pentru alegerea succesorulul lui Vasilie Moga, a
inspirat pe Imparat si acesta lucru destul de rar §i la 24
Ianuar 1848 1-a ales pe dinsul.
Odata ce el venia de la Imparat, inferioritatea Jul disparuse.
Din vicariul suspect be era pana atuncl, a devenit Vladica eel bun.
Omul nu facuse nimic ca sa ajunga in rindul at treilea ; din
potriva, in cele citeva lunI de vicariat, cercetase diocesa sa,
intrase in legaturl cu preotil, pentru §coala i t formase un pro-
gram de imbunatatire. Si dupd, aceasta era sa mearga pe ace
ia§I cafe.
Aces multi can s'ad simtit jignitl in sufletul for ca s'a ales Sa-
guna, persistad totu§i sa vada in el un Sirb. El a intrebuintat, pana
foarte tarzid, pentru studiile sale, cartl slavone§ti ; lucrarile lul,
cum este Istoria bisericeasca, sint facute dupd, modele sirbe§ti.
Cetirea lul a fast In mare parte §i Latina : pe una o avea din ca-
riera de ortodox, iar pe cealalta, cetirea Latina, germana §i un-
gureasca, o avea din studiile lul anterioare la Miscolt §i Pesta.
El a vorbit ins& celor de jos §i a predicat romane§te. A §tiut

1 Innainte de alegerea lui Cuza-Voda tocmal cu unsprezece ant.

 134
bine romaneste, fara, indoiala ; scrisorile luT sint Intr'o limba
destul de bunk, dar cu toate acestea in intimitatea luT el vorbia
maI mult nemteste; glumele lul cu ceI maI de aproape, porec-
lele pe care li le dadea, toate acestea eraa nemtesti. In acest cerc
larg al activitatil sale, nu-sl avea nicl rudele si nicl mormintele.
Avem, de si nu le-a adunat Inca nimenl, circularile Jul. Ele
tintesc toate de-a dreptul la neajunsurile timpulu!. Se vede foarte
bine un °chill clar, prevenitor, care nu se sfieste de nimic, care
arata once este raa si vede imediat mijlocul de Indreptare. A
fost un admirabil om practic. Raul cind 1-a vazut, nicl n'a
avut vreme sa zica, nu, ci fapta luT a trecut de odata la da.
Pacatul cel mare pentru Saguna Insa este ca le spunea in
felul in care le-ar fi putut spune si un guvernator de provincie
de la Graz, si un episcop catolic de la Briinn, si oricare func-
tionar eclesiastic sat laic din orlce provincie a Imperiulul. Cu-
getul lul nu era romanesc, felul cum el gindia era al scoalelor
undo Invatase. Lumea din care plecase el, nu avea o vatra ro-
maneasca in mijlocul case!. De aceia a ramas imperialist si aus-
triac. Si de aceia multe din formulele pe care le-a gasit nu
s'aa prefacut in realitatI binefacatoare pentru neamul a caruI
Biserica o organisase.
Poate data cerea maI putin si cerea astfel, ar fi mers lucru-
rile ma! bine. Ins& el a cerut asa de innalt si asa de complect,
!licit a descurajat pe multi oamenl, can n'ad mat facut nimic.
Cum era Saguna, si cit timp a pastorit Saguna, si cit de bine
a fost servit Saguna si de natura si de imprejurari, cad nu-I
lipsia nimic omulul ca om, si nicl in ce priveste elementele
care-I stateat la indemina, dincolo de margenile poporului sad!
NicIodata n'a fost Romin care sa porunceasca mai mult. Acesta
n'a cerut, a pretins, si de aceia a capatat. El a stiut tine sint
Nemtif din Viena si Unguri! din Pesta. Nu se intra la el ster-
gindu-t,1 de o suta de orI talpile pe covoarele de la usa, si In-
doindu-tI mijlocul in fata tuturor lacheilor cari iese in cale.
Trebuie sa intri cu constiinta ca represing un popor, indiferent
de cum to -ar chema. Constiinta aceasta a avut-o el. Si, data cu
toate acestea, Saguna, avind insusirile si indemanarile acestea ex-
ceptionale, nu a putut face si mal marl lucrurl, data, pe urma
pastoriei sale Indelungate all ramas Inca preotl cari. abia stiaa
carte si all ramas §coli care numaI de forma figureaza astfel,
 135
data literatura romaneasca nu s'a imbogatit esential, aceasta
se datoreste faptulut ca acest Abstand, aceasta deosebire de
situatie intro o parte §i alta, era a§a de mare, incit asupra
el nu se putea intinde o punte. Intro el si al lut era o incapa-
citate de a se intelege, si nu pott servi pe cineva bine pana
nu 1-al inteles deplin.
Si acest caracter mat putin fericit al personalitatii sale a IA-
mas pana, la sfirsit, cind i se ispraveste stapinirea. Cind dispare
un om a carut viata a insemnat un contact sufletesc continua
intre el insult si aceia asupra carora s'a intins activitatea lut,
cea mat fericita misiune pe care o poate avea un om pe
lume, cel ce vine dupa dinsul trebuie salt faca intaia un exa-
men de constiinta: Vin dupa un duhovnic; pot fi ea un pastra-
tor de taine si un deslegator de pacate ? Pe cind, in casul cel-
lalt, intrebarea aceasta nu se puns. S'a facut cutare lucru; lu-
crul acesta a avut un inteles formal, a incremenit in caracterul
acesta formal. Si care este omul care sa nu zica: dar si Oil pot
sa indeplinesc aceasta forma! Aceasta este cheia succesiunit lul
Saguna.
De aceia nu este om care sä se fi cutremurat iimainte de a
calca pragul Resedintet din Sibiia. Nu este unul care sa fi vazut
pe Saguna insust stind in prag §i cerindu-I socoteala de ce este
si de ce poate. Niment n'a vazut fiinta lut Saguna in locurile
pe care le Intemeiase §i le umpluse de viata, ci a vazut cance-
laria 1111 Saguna, care se poate continua lesne pornind de la cel
din urma numar de ordine.

Da, este incontestabil ca un anume formalism de origine aus-

triaca, un anume spirit de cancelarie a patruns in lumea roma,-
neasca prin Saguna. De almintrelea, ca sa inteleaga cineva acest
lucru, trebuie salt aminteasca §i cariera lut. Innainte de a veni
in mijlocul Rominilor, el a petrecut citva timp in lumea mamas-
tireasca. Dar nu s'a impartasit de viata calugareasca, a§a
de modest& si intima. Vladicil cari as fost calugart se deose-
besc totdeauna printr'un fel de adinca intimitate, printr'o umi-
Huta atingatoare, mi§catoare, contagioasa, am zice, a spiritulul
lor. Cel mat mare teolog nu are nota aceasta. Aceasta nu se
invata, se capata in anit aceia indelungati de singuratate, in in-
fatisarea aceia zilnica a sufletulut innaintea Int Dumnezea. Sa-
 136
guna n'a fost om de manastire. El a trecut doar printr'o mangs-
tire de lux, cum sint manastirile ortodoxe din Austro-Ungaria,
care ail prea putin din spiritul monastic rasaritean, din spiritul
acela de isolare ascetics, de Indepartare de lume.
ApoT a fost functionar de cancelarie In lumea bisericeasca a
Sirbilor. A stat pe linga Mitropolitul din Carlovat, intim al luT.
Dupa traditie si dupa privilegiile care s'an acordat Sirbilor cind
sail asezat in regatul UngarieT, PatriarhiT" acestia din Carlo-
vat sint Innainte de toate sefiT natiuniT lor. Decl si pe la 183040
erail oamenT cari faceail politica de pe Scaunul metropolitan, si
ceia ce a Invatat Saguna la dInsif n'ail fost atita lucrurT biseri-
cestI, pe care le stia si din scoala, ci cum se face singura poli-
tica posibila pentru o natiune ortodoxa din monarhie. Un Stra-
timirovicl era ca un suveran Intro aT sal si secretaril luT eradl
ca secretarii intiml al unuT cap Incoronat.
Venind decT Saguna in Ardeal, el a vrut sa fie, si a fost, a
izbutit sa fie prin calitatile sale superioareun Patriarh al Ro-
minilor. Ce eradl pentru el unitii ? 0 gramada de rebel!, pe
cari-1 domina el cu personalitatea luT, si, data ar fi reusit sa-T
aduca la vechea for credinta ortodoxa, rolul sail patrlarhal, am
putea zice rolul sail regal, s'ar fi pronuntat Inca mar mult. Daca
i-ar if oferit cineva sa conduca o Biserica fara caracter de re-
presintanta nationals, o Biserica farg legaturi posibile cu Curtea.
o Biserica in care sa nu so petreaca lupte politice, pe care el
sa se simta chemat a le domina, ma intreb data Saguna ar
maT fi pastrat pe el haina pe care a purtat-o.
Si nqict sirbeasca, exista de la Qe1 d'intahl act Imparatesc pe-
cetluit care se daduse sefilor eT. 0 natie romaneasca Insa nu
exista Innainte de 1848, orlcit de mult ar fi fost ceruta de la
forurile innalte de aceia cari se simtiail facind parte dintr'Insa.
Asupra teritoriuluT locuit de Romini, intinzIndu -se, in cursul
desvoltariT istorice, deosebite regimurT, care nu eradl determinate
de RominT si de desvoltarea Rominilor InsasT, s'ail gasit RomInT
de mai multe clase, din punctul de vedere constitutional : Ro-
mini! de pe mosiile regale vech!, de pe fundus regius, RomlniT
de pe mosiile fiscale ale ImparatuluT, RomlniT de pe mosiile Bi-
sericiT, Rominil din vechile districte militare, cari se bucurail de
drepturT nobiliare din generatie in generatie, Rominil din regi-
mentele cele noT, din alcatuirile granicerestI, care se facusera pe
Mitropolitul Andrei aguna.
 -137
vremea Mariei-Teresei si a lul Iosif al II-lea; tot telul de Romini.
Din punctul de vedere constitutional, existat numaI aceste cate-
gorii ; nu exista o natiune, superioara si maT veche decit aceste
categoril. Si categoriile nu plecasera din natiunea insasi, nu era
aceasta natiune la izvorul lor, ci ele plecasera din anumite ne-
cesitati de politica austriaca, sat, innainte de aceasta, de poli-
tica regala ungureasca. Natiunea, care la Sirbi era la inceput,
]a Romini trebuia sa fie tocmaT la stirsit.
Acestea fiind imprejurarile In care traiesc RominiT si In epoca
lul Saguna, 10 poate inchipui cineva ca el a trecut dincolo
de drepturile sale, a trecut dincolo de chemarea sa naturala
jucind rolul patriarhal pe care 1-a jucat. Dar el de la inceput
n'a avut altceva innaintea ochilor decit acest lucru. Dupa cum
Sirbil erati cu totii strinsi in umbra Mitropolitulul din Carlovat, dupa
cum acesta avea dreptul sa, vorbeasca Vienel In numele tuturor
Sirbilor, dupa cum nu exista pentru Sirbi nici culturg, nicl drept in
afar& de organisatia bisericeasca, tot asa pentru RominI nu tre-
buia sa, existe nimic in afara de aceasta organisatie a Bisericil lor.

Aid Insa a fost o slabiciune in actiunea lul Saguna. El a

Impiedecat alcatuirea in afara de Biserica a uneI forte culturale
politice si sociale romanesti. 0 parte din dusmgnia care se In-
dreapta catre el In cursul luptelor constitutionale ale Rominilor
din Ungaria, dupa Indeplinirea organisatiel bisericesti, se explica
si prin faptul ca elementul laic avea si el oarecare drepturt.
°den de mult o natiune ar fi legata de traditia religioasg, de
o traditie ierarhica si mat mult decit era legata natiunea
romaneasca in Ardeal si Ungaria nu se putea , cu toate aces-
tea este bine sa existe ceva si in afara de aceasta organisatie-
In general se poate zice un lucru: once tel -de organisatie fun-
damentala ar exista la un popor, in once domeniu, este bine
sa existe ceva In afara de aceasta organisatie, fiindca numaT
aceasta permite un control.
Un control nu era necesar in vremea lul Saguna. Ar fi fost
daunator data s'ar fi facut In contra until om cum era Saguna.
Si totusi a fost un asemenea control. De cite on insa s'a uitat
cineva in socotelile politice ale luT Saguna, a incurcat lucrurile.
El era in stare all Indeplineasca functiunile politice ce si le
insusise fait, amestecul nimanul. Dar, data cineva nu poate sa
 138
fie sigur ce va fi succesorul din singele sail, cum poate sti ce
poate fi acela resultat dintr'o alegere influentata de atitea in-
terese omene§ti si putind sa ridice tine stie ce incapacitate
comoda!
§aguna insu§i a creat, cum vom vedea, un sinod national :
cea mai mare inovatie a lul §aguna, determinatl insa si de
conceptia lul de a porunci prin Biserica. A voit sa dea voie §i
celorlalti sa, se manifesto ca natiune doar cu ocasia alegerilor
episcopale §i agendelor". Puteall §i mirenil sa se amestece in
viata bisericeasca, dar raminind mireni. Cine-I pregatise insa,
pe acesti mirenl de un rol politic ? El insusi n'a avut legaturi
cu el; a ramas preot pane la stir§it, incunjurat numal de uce-
nicil luT biserice§ti. Poate ca, vre unul din laid ar fi putut sa
fie ci§tigat. La dinsul insa nu se intra cu usurinta, se pAtrundea
greti. Pan& §i strainii aveaii o sfiall de a veni in fata lui §a-
guna. Iata ce spune un Ungur cuiva care mergea in Ardeal:
Intra in Ardeal §i cauta sa vezi pe Saguna. SA stir insa ca
acela este un om pe care nu-1 poate cuprinde o tarn ".
Prin urmare mirenil au ramas needucati politice§te In tot
acest timp, §i din acest fapt, din aceasta needucare a mire-
nilor as resultat gregelile for, cu totul fare coordonare logica,
de a juca un rol politic Impotriva lul, cind poate ar fi fost cu
putinta sa joace un rol politic alaturi de dinsul §i In sensul ve-
derilor §i actiunii intreprinse de §aguna.

In sfir§it voifi incheia cu o constatare, care, aceia, desAvir§e§te

icoana pe care trebuie sa ni-o facem despre §aguna.
Saguna a fost guvernamental de la inceput pawl, la sfirsit.
Dar poate fi cineva fi guvernamental in mai multe felurT.
§aguna a fost guvernamental de gradul eel mai innalt. Niclo
hotarire de-a lul n'a plecat fArl asentimentul CurtiT, nicio hota-
rire a luT nu s'a lovit de punctul de vedere al Curtil. Atit numal
ca a §tiut se pregateasca, Curtea intfun anume sens. E un co-
rectiv, dar el a existat numai pentru el, nu §i pentru altii. A
fost un Austriac, imperialist §i habsburgic, §i s'a creat de atunci
un obiceiu in acest sons. Dar pe urma, Viena s'a mutat, In ce
prive§te pe Rominl, la Pesta, si succesoril lul, cari as fAcut po-
litica Pestei, revendica pentru §aguna originalitatea detestabilei
for politice. Saguna nu intreba pe mini§tri, ci pe Imparat. Dar
 139
alOi s'all oprit la ministri, si, cind all aparut in fata SuveranuluL
1-au gasit a§a cum fusese preggtit de a4ii in contra lor.
i Incheiem cu acest maT greil pacat al oricarii politice care
nu pleaca din contactul de fiecare moment cu singura putere
care nu in§eala si nu parase§te niciodata: naOunea insg§I.
 X.

Pregatirea miscarii de la 1848.

Dupa ce s'a schitat psihologia 1111 Saguna, care, am spus-o,

nu a fost Inca un factor de initiativa si de conducere In mi§-
earea de la 1848 a Rominilor din Ungaria, venim la Insa§T
aceasta miscare, prin urmare la seria de evenimente care se
petrec la Rominil supusT Coroanel Sf. Stefan, RomlniT ardelenT
in special §i RominiT din comitatele exterioare, Intro luna WI
Mart si luna luT Mai 11 1848.
Se §tie ca, In 1848 mi§carea revolutionary a plecat din anu-
mite centre apusene si din aceste centre s'a Intins pe urma
asupra restuluT EuropeT. A fost o mi§care pornita din Paris, unul
din ultimele ecourl ale marilor schimbarT petrecute in 1789, una
din ultimele lupte care se dau impotriva regalitatiT, fie §i de
vointa nationals. De acolo mi§carea se Intinde pana la capatul
eelalalt al EuropeT, avind un rasunet pana In regiunile acelea ru-
sesti care se poate zice ca., la dreptul vorbind, nicT nu apartin
strict Europa
Acum causa IntinderiT acesteT mi§carT si not nu vorbim de
miscarea de la 1848 in general, ci atita numal cit este de nevoie
ea sa se Inteleaga, ce s'a petrecut dincolo de muntT , causa, zic,
pentru care aceasta mi§care din 1848 s'a putut raspIndi a§a de
rapede, nu este numal contagiunea revolutionary. Evident ca o
revolutie este contagioasa. Se simte cineva oarecum dator, de
o datorie de onoare, ca, atuncT cind s'a facut ceva aiurea, sä
se fact' §i la el acasa; dar, in afara de faptul ca mi§carile revo-
 141

lutionare au un caracter contagios pe cit sint de putin mo-

lipsitoare miscarile facute pentru a le dobori pentru ca miscarea
revolutionarg, din 1848 sa capete intensitatea pe care i-o constatgm
In deosebitele centre a trebuit sa se maT adaoge Inca un lucru:
anume pregatirea unel clase capabile de a represinta cu lupte si
cu sacrificil idealul revolutionar in deosebitele terT europene.
Evident ca turburarT ar fi fost in Capitalele deosebitelor State
din Europa central& si orientala, chiar daca n'ar fi existat o
clasa capabill de a porni si de a urmari o lupta. AieT sintem Inca
in domeniul contagiunii, dar ea ramine superficial& atita vreme
cit nu exista factorul interior, care s'o ajute.

In centrul EuropeT existau asemenea factorT cari trebuiau s& dea

miscariI un caracter serios dramatic si un caracter transforma-
tor pentru viata terilor in care revolutia s'a manifestat. La Ger-
maul exista o burghesie, pe care oficialitatea nu voia s'o recu-
noasca, macar in oarecare masura. Revolutia de la 1789 se
Intinsese in Germania odata cu armele Republicel si ale luT Na-
poleon, si adusese oarecare schimbarT in domeniul legal, admi-
nistrativ, de si transformarI profunde in domeniul social nu fu-
sesera aduse. Nu fusesera, ca in Franta, schimbarT in ce priveste
InsusT regimul proprietatii, nu se dobindise libertatea total& a
comertuluT si a industrieT din legaturile for medievale. i de aceia
burghesia nu se putea ridica in masura in care s'a ridicat in
Franta. TotusT aceasta burghesie, cu traditil, avea destul& mos-
tenire politica si destula putere actual& ca sa, poata juca rolul
de capetenie in Stat.
§i, data acest substrat de nemultamirT si aspiratiT se intil-
neste in terile germanice, cum putea sa nu se intinda miscarea
In Italia anuluT 1848, cind acolo existad dou& lucrurT hotari-
toare in aceasta privinta: o nationalitate iritata, supusa domi-
natieT straine, direct sail indirect, o constiint,a national& care
tindea catre unitate, pe care o predicaserg, generatii intregl de
scriitori, existaU vechi familii cu glorioase angle care se acomodail
foarte gra. cu un regim de Curte, represintat de strainT, si cu un
regim de functionarT, servit de ceT maT cruzl tiranT al natiuniT
italiene ?
*i in Spania era o Intreaga viata civila si military innabusita
de regimul preotilor, in Polonia ruseasca un mare popor, atipit
 142
numal prin cucerire, o nobilime mindra si Inca bogata, arzind
de dorinta epocelor marl din viata natiunii, condusa de initiativa
el vitrega si turbulent,. La nol, in Principate, era icoana lul
Stefan -cel -Mare, a lul Mihal Viteazul, a Vladimirescului, era un
tineret boieresc cu mintea exaltata de doctrinele francese sor-
bite in anil de educatie la Paris.
Dar, la Rominii, din Ungaria, in momentul cind revolutia
intra in Viena, cind fenomenele pregatitoare apareall. la Pesta,
eind ideile lui Kossuth, Slovacul entusiast, fanaticul Slav, ser-
vite de tumultuoasa poesie a lul Petiifiy, alt Slav, biruia asupra
teoriilor lul Szech6nyi, care era clasa si care era curentul de
idel capabile de a sustinea o revolutie ?
Venim intaia la clase. Ce intelegea teranimea din Ardeal din
ideile revolutiet de la 1789, in numele carora se ridicasera po-
poarele acum a patra oara in 1848 ? Cultura se intinsese foarte
slab asupra lor, si cultura de scris si cetit este si mai mult si
mai putin decit o ideie politica: mai putin, fiindca anumite lu-
erurl politice nu se pot judeca de tine stie sa ceteasca si sä
scrie, si este mai mult decit o ideie politica, fiindca, fara sa aT
patru clase primare, anumite lucrurl care to intereseaza de
aproape le inveti, cad altfel IV merge rall.
Teranimea avea In sufletul el numal doul elemento politice
sail politico-sociale: avea, intait, amintirea lucrurilor din 1784.
Amintirile acestea se transmit strasnic din generatie in generatie,
si, chiar data miscarea lui Horea nu se intinsese asupra tuturor
Tinuturilor ardelene, faima zburase apo! pretutindenl. De atunci se
incercasera a i se usura suferhAele prin urbaril impuse In locul
veehilor condice feudale. Cel din 1819 cuprinde insl sarcinl si
mai aspre §i o micsorare prin Inelaciune a dreptului la pAmint.
lar eel de la 1847 avea astfel de prescriptiT, cedindu-se to-
tul ,domnului" de odinioara, care putea sa §i izgoneasca pe fos-
tul sa ll §erb, !licit Guvernul nu fndrazni macar sa -1 publice 1.
Al doilea element politico-social ar fi putut sa -1 constituie cu-
getarea Rominilor din Ardeal: dar ea nu consista decit In con-
stiina de drept popular5 pe care ail avut-o si Romlnii din Ar-

1 Dupa Barit, Pdrir alese din Istoria Transilvaniel, in Iorga, Geschichte des
randinischen T olkes, II, pp. 279.80.
 143
deal ca si Rominil de dincoace si pe care nimic nu este In stare
s& li-o scoat& din minte. De fapt, Rominil din Ardeal mai ales
traiail in Imprejurarl cu totul impovar&toare. SA nu credem ceia
ce se spune, din necunostinta sail din interes, cu privire la admi-
rabilul regim la care erati supusi teranii de acolo In veacul al
XVIII-lea, supt Maria-Teresa, maica noastra ", supt Iosif al II-lea,
reformatorul. Nu; era mai bun& situatia teranilor de aid decit
aceia a tratilor for din monarhia austriaca. Al nostri traiail in
sate rari, cu padurl far& stapin, cu ape In care nimeni nu im-
piedeca pescuitul, cu o conceptie foarte larga a dreptulul sta-
pinului asupra circiumei, asupra morii, cu un Domn guvernind
dupa sistemul democratic turcesc, care cere ca saracul sa fie
multamit, chiar de ar peri Voevodul.
In imprejurarile acestea, teranimea de la nol, pe basa vechiu-
WI drept romanesc, care-I tot numal adevarat& egalitate, li-
bertate si fraternitate", era mult mai fericita, cu toata asprimea
si abusurile unel fiscalit&ti impotriva careia statea deschisA, calea
plIngerilor si a interventiilor pe ling& factoril decisivl In viata
Principatelor. Am vazut ca Incercarile de reform& socialasi agrar&
profunda se lovisera In Ardeal de resistenta, zgomotoas& sail tacuta,
dar cu atit mai indaratnica, a claselor superioare, usurpatoare.
Deci pentru libertate de sarcinl, pentru dreptul asupra muncil
sale, pentru st&pinirea asupra pamintulul care nu cunoscuse
vre-odata alti muncitorl decit neamul, decit singele sail, erau
gata sa se rascoale, ca bunicil si parintii for odinioara, tots a-
cesti fir neindreptatig si batjocuriti al terii.
Si era de ajuns sa i se fi vorbit teranulul romin de la 1848
de aceste chestiunl pentru ca sa se ridice si pentru ideile po-
litics ale predicatorulul, pe care el InsusT nu be Intelegea. Numal
O. dispara traditia slujbelor, slova straina, asprA, a urbariilor !

Acum, de la un timp, este adevarat, atentia Ungurilor nu mai

era Indreptat& asupra urbariilor. Dominati cu totul ideile revolu-
tionare ale lul Kossuth toatA, ordinea politic& si ordinea sociala.
Prin urmare, de ce s& se mai discute, dad, teranimea o s& aib&
atitea drepturl, de ce s& se ceara ceva mai mult sail ceva mai
putin, cind o sa vie vremea in curind sa se schimbe toate lucru-
rile ? Cind o prefacere radical& apare la orizont, tine se mai
ocupa de amanuntele situatiei presente!
Dar, in orice cas, ce-I pasa teranului valah" de ce scrie Kos-
 144
suth Ia pesta, cind el vroia sa mearga la padure si nu avea
voie, vroia sa mearga, la apa si nu avear voie, vroia sa macine
singur griul si, nu avea voie, vroia sa-si vinza vinul cum II con-
venia si nu avea voie. Un nem lehet" de la un capat la altul
al teritoriulul supus Coroang ungare pe care locuiail Rominil.
Si omul este o ciudata creatura: pe dinsul nu-1 revolts ce
pagubeste, cit insusi actul de a-1 impiedeca sa faca anumite lu-
crurI. Nem lehet" acesta este de fapt cel mai teribil strigat
revolutionar care se poate inchipui. Regimul perpetua negativ
era prin aceasta chiar un regim exasperant.
MaT gasim Ins si un al treilea element revolutionar In massa
teraneasca. 0 parte din teranii rominT locuiat pe pamintul dom-
nilor, dar alta pe vechiui tundus regius", pe mosiile Marie! Sale,
care fusesera daruite pe urma Sasilor.
Aid el vedea terani mai bine impartiti In toate privintele
decit dinsul. Nu jupini" din orase, ci plugari ca si dinsul si
cari nu-I impuneau nici prin aspect, nici prin inteligenta, nici
prin destoinicie. Si el nu putea fi ca dinsii. Cellalt, cu cizmele
mail", Rominul, cu picioarele goale ; cellalt, imbracat bine, solid,
dupa anotimpuri, Rominul, cu biata lui camas& captusita cu crivat,
iarna. Si de o bucata de vreme el mai vedea un lucru, ori cel
putin it vedea mai bine. Sasul putea face din fiul sail un mester,
un negustor, un advocat, un medic, un functionar. Rominul ins&
trebuia sä fie ceia ce fusese tatal 14 si ceva mai sarac decit
tatal lu!, fiindca el fusese unul si fill eras In tale mai multe
casurl foarte multi, dupa datina nationals. Comparatia aceasta
cu Sasul it durea pe Romin mai mult decit tovarasia cu Un-
gurul de pe mosiile domnilor de pamInt. Astfel de comparatil
indearnna insa intaid la plingerl le-am vazut , pe urma la
lupta, la lupta Intetita, oarba, pana Ia biruinta.

Dar, pana acum, cum vedem, nu sint decit elemente sociale;

elemente politice, propriu vorbind, nu sint. Niel nu mai vorbim
de o organisa fie politica: aceia vine mai tarzitl, dupa, ce elemen-
tele politico au capatat constiinta puterii care deriva din unirea
si din subordonarea lor,pentru ca unire fara subordonare nu
se poate.
Dar In afara de acestea, din sate, care erau oare elementele ce pu-
teall fi distigate pentru o lupta revolutionara in sensul frances,
 145
in senstil german, in sensul italian, in sensul polon de Ia 1848 ?
Ron:Anil din Ungaria nu aveaii o burghesie formate din ei
141. Era ins& Compania greceasca, pe incetul romanisata. Ne-
gustori bogati, oameni isteti, ei aveau si ambitiI sociale: se li
se reserve cutare strand In biserica, potrivit cu insemnatatea
capitalului intrebuintat de fiecare in afacer!. De sigur ca tdneall
ca, atuncl cind nevestele for iesiail la primblare, toata lumea mai
saraca sa, se dea in laturi. La moartea for trebuiail sa sune do-
potele mai mult decit la cetatenii obisnuiti; lumea trebuia sa
mearga dupa dinsii in numar mai mare si mormintul for sä fie
mai frumos decit al until simplu om sarac. Dar aici se margeniail
ambitiile acestor oameni.
Grecii" erail eel putin de treb generatii negustorl in aceste
locur!. Dar o clasa negustoreasca nu poate se fie pregatita pen-
tru un curent politic decit cind a trecut multa vreme si ea a
prins puteri foarte insemnate, cind s'a legat de dinsa o anumita
culture superioara. Si ce culture superioara se putea lipi de
Grecil acestia, can nicI nu mai cetiafi romaneste ? Si, apub, cum
am spus, viata sociala superioara, de limba, germana, ni-I rapia
tot mai mult. Nu s'a facut oare din fiul lu! Hagi Constantin Pop
de Ia Sibiiti si al jupanesel Plunica, inrudita cu familil boieresti
oltene, din Zenobie, crescut la Domnita Balasa din Bucuresti, de
marele dascal Lambru, intaifi un cochet ofiter imperial si apoi
boltile sibiiene raminind pustil si scaunul ctitorului gol in bi-
serica din Groapa, d. Zenobie Pop, baron de Bohmstetten si
director al Bancii Imperiale din Viena ? Ori poate, de si cores-
pundea cu Saguna, ca si cu Mitropolitul Veniamin si a1tT frun-
tasi din Principate, mai avea el, mai putea el avea un rol de
frunte in marile schimbari ce asteptail natia so ?
In genere, astfel de oameni nil se pun in fruntea unei
revolutionare, primejduiesc capitalurile, prin care, singure,
ei traiesc, prin care se impun si aU un rol social sill pot mani-
festa o ambitde politica. Pe acestia dar nu se putea conta. Re-
volutia Insemna obloanele lasate in jos, lacatul pus la deposit,
bani! ascunsi In pamint, stra',moseste.
0 clasa in adevar aristocratica este un element nepretaiit in-
tr'o miscare revolutionara. Aristocratii, cind sint adevarat aris-
tocrati, ag multe defecte, dar au si insusiri. Die generatie in ge-
neratie sint deprinsi a comanda; este un fel de mindrie instinc-
 146
tivl in et. Cum nu pot rabda ofensa personals, pe care li-o face
cineva, tot asa nu pot sa rabde nici ofensa care se aduce cla-
set ort natiunii lor. De-odata un jucator de cartt, un bautor de
sampanie, un fanatic de sporturt peste masura, un cutreierator
de tert si de lumt se preface In eroU national. Este de sigur fo-
lositor sa aiba un popor o astfel de aristocratie, care represinta,
In forma cea mat sensibila si cea mat gata de aparare, intaill,
si, pe urma, de atac, sentimentul national.
Dar boierit ardelent, aristocratit valaht", coborttorit Voevozi-
lor, cnezilor de odinioara din Ardeal, aceia formal nobilimea
ungureasca de opinca", de care ridea nobilimea cealalta, si
care cu toate acestea se tinea pe urmele nobilimit maghiare au-
tentice si cauta s'o imite. Nictunul din et n'a avut o tresarire
de constiinta nationals romaneasca.
Dar nobilit pot sä fie Inlocuitt in anumite Imprejurart prin in-
telectualt, si mat ales prin intelectualit cari n'ail ajuns la o anu-
mita vrista, la care devin Intelept1 Innainte de ortce: vrista le-
fit, vrista zestrit, vrista unet situatit care presinta atitea avan-
tagit. Intelectualit acestia mat tinerl, incepind de la studentt, pot
juca rolul conducator tntr'o revolutie. A fost, In Viena, foarte in-
teresanta legatura intro turbulentul ascultator al cursurilor Uni-
versitatit, intre intelectualul romantic, si bunul burghes filistean",
care-0 aparase Ora atunci punga, nevasta, fata de unul ca si
de cellalt.
Dar, la Rominit de peste munt,T, o asemenea legatura nu se
putea face intre Grecul" companist, timid si incult, si cartura-
rul -Unar care nu-st gasia ocupatie acasa si Statul nu-lintrebuinta
si atunci, cum am vazut, el trebuia, sa se duca, aiurea, unde
atitia dintre et se asimilat, In grija de avere, In sevas fata
de ocIrmuire".
In ceia ce priveste pe studentir romint de dincolo, acestt stu-
deng erau putint, eras saracr, si prin urmare attrnau de o mul-
time de lume, tot cu frica in spate sa nu-st piarda pinea, cu
care se tineau. Pe linga aceasta erau crescutt prin scoff superi-
oare deosebite, din care nictuna nu era romaneasca. Abia se in-
temeiase, de Earit, gimnasiul din Brasov, si cel din Blaj fusese
radical curatit de propagandele politice primejdioase. Unit Inva-
tall lEi, scolile unguresti, altil la scolile sasestt, mat pe urma tott
la scolile din Pesta si Viena, unde li trebuia timp ca sa se
 1,04,..e.laitn,

u.
ds

F:n\
J
Simeon BArnutit.
 147
Inteleaga Intre dinsii. Nu vorbiad aceiasi limb& decit in ceia ce
priveste sunetul cuvintelor, dar, in ceia ce priveste ideile, vor-
biail fiecare un limbagiu deosebit. Cea maT mare nenorocire pen-
tru un popor: sa nu capete in intregimea luT cultura din ace-
14 izvor, in acelasT spirit...
Doar ca, de la un timp, incepind sa fie primitT si uniT Ro-
mInT in locurT administrative inferioare, multi invatad dreptu-
rile", inra, la Sibiit. Nu teoriile care se predad acum si din care
iese conceptia metafisica a dreptuluT constitutional maghiar, care
tulbura mintile tuturor celor ce se apropie de el, ci un fel de
drept administrativ innainte de toate, care nu cuprindea nicT filo-
sofie, nicT ideal; el tintia maT ales la cunoasterea cit maT de-
plina si predicarea cit maT calduroasa a datoriilor supusilor (Pflieh-
ten des Unterthans). Foarte tare in domeniul acesta ajunsese in
scurt timp Simion Barnut. Cine ceteste celebrul lul discurs, care
este si discursul unuT filosof luptator, dar si discursul unuia care
a facut drepturile" la Sibiid el nu 1-a tinut In ziva de 3
Maid, cum multa lume crede, ci la conferinta, prealabila, din
ziva precedents: nu Lunt, ci Dumineca,Intilneste o multime din
elementele acestea de veche doctrina medieval& orT de noun me-
tafisica germana asupra societatilor si natiunilor".
Pe ling& acestia maT erad in unele locurT, ca la Muras-Osorheid,
pe linga Curtea de Apel, cancelilti rominT, studenti neispravitT
Inca, dar cu ocupatiunT administrative. Din memoriile, aparute
daunazi, ale luT loan Puscariu '; putem cunoaste starea for de
spirit, influentata de aceia, foarte aprinsa, a colegilor ungurT.
BaietiT vroiad sa, faca ceva, dar erad atit de nepregatitl! Un-
guriT, natural, agitat pentru unirea ArdealuluT cu Ungaria
aceasta era problema cea mare pentru neamul lor! ; el tinead
IntrunirT publice la care perorad focos, desperat. TineriT for erad
perfect orientatT, fiindca cetisera intliu, in prima for tinereta, pe
Sz6chenyi, si apol se hraniserA, exclusiv si In sans luptator, de
ideile luT Kossuth. Fiecare era doar el Insusl -an Kossuth in mic!
De la Inceput, eT as fost ce trebuiad sä fie. Cind cereal uni-
rea cu Ungaria, simtiad ca, aceasta unire li este folositoare, a
In ea va domina cultura si constiinta nationals maghiara, ca
prin faptul acesta se va distruge si intlietatea culturala a Sasilor
1 Notite despre intimplitrile contemporane, Sibiiii, 191$.
 148
In Ardeal gi sentimentul nod de putere al elementulu1 romanesc
in aceasta provincie. Erall pregatiti pentru a da aceasta solutie,
erau aderentl convin§I si calduro§i ai crazului celul non. Si to
prinde mila cind, in amintirile lui Papiu Harlan, pline Inca de
sperantele lui ca student --§i ca student a jucat un rol mare in
aceasta mi§care , vezT urmele nesigurantei. Si pe Romini II soli-
cita aceia§1 Intrebare §i erau pu§i in fata necesitatil absolute a
unei probleme imediate. Dar Taspunsul nu-1 puteati da; unul 11
intelegeaintfun fel, altul In alt fel. Tot! erau, In fond, InselatT, ilu-
sionat1 pentru unirea cu Ungaria. Doar asa credea §i. invatatul
protesor tinar din Blaj, Timoteiti Cipariti, care fusese §i pe la
no!, care avea legaturi cu intelectuali! din Principate §i care in-
cepuse a scoate o foaie politick, Organul Luminarii", tocmal
pentru a se sprijini aceasta causa. Iar care dintre tinert, dupa
acceptarea uniril, dupa iscalirea actelor presintate, incerca a mai
vorbi de Romini §i de un viitor romanesc, era intrerupt de stri-
gatele furioase ale colegilor maghiar!, cari-I amintiau ca acel ce
a votat unirea e Ungur, cetacean ungar, §i alta nimic ! Si atunci
cea mai mare parte din ei s'ati simtit a§a de rataciti, intelegind
datoria de a face ceva, dar incapabilI de a §ti ce anume tre-
buie sa, faca...
Asa e totdeauna cind lipse§te substratul adinc al unel culturi
nationale, unica §i sigura stapina peste sufletele tuturora..
 XI.

Miscarea de la 1848: ziva de 3 Maiil.

Izvoarele nu lipsesc, in aparenta, pentru miscarea Ardealului

din 1848. Avem expunerea lui Papiu Ilarian, until' din initiatoril
ei, avem pe a lul Barit, avem, de curind, notele scurte §i exacte
ale lul Ioan Puscariu. Cartea de aur" a d-lul Pacatian Inflti-
§eaz/ un numar din actele autentice. Corespondenta lul Barit,
din care numai o mica parte, de la Inceput, s'a tip/rit de d.
G. Bogdan-DuicA, In foiletonul Tribunei", poate fi deosebit de
pretioasA; a lul Saguna se cuprinde, tot In mica parte, In apen-
dicele intAii editil din cartea parintelul I. Lupa§; alte acte shit
date de parintele vicariU Ilarion Puscariu In Metropolia Romini-
lor ortodoxi din Ungaria qi Transilvania, Sibiia, 1900.
Inca un material pe care 1-am a§tepta ar fi acela care s'ar
putea scoate din izvoarele oficiale, din actele administrative §i
constitutionale, sa zicem, ale principatului ardelean. Comisari,
trimi§i pe basa unor anumite hot/rirl, aU redactat o serie in-
treag/ de rapoarte. Nu cunoa§tem poate cuprinsul for declt in
parte.
Cele don/ Biserici apoi aU §1 ele in archivele for un'bogat ma-
terial, Inca absolut inedit.
Dupa lamuririle acestea de natura bibliografica critic/ sä ve-
nim acurn la Ins6§1 desvoltarea revolutier, Incepind cu note pri-
vitoare la presa romaneasca din 1848.
Exista o singura foaie cultural/, Foaia pentru minte", ininda
si literatura", cu anexa el de informatii politice care era Gateta
 150
Transilvaniel". Ele erau strabdtute in de ajuns de tendinte po-
litice ca sa, Intelegem jocul de ideT al timpulul, aplicat la im-
prejurarile in care Wiwi RominiT. Ele era ti moderate, represintind
mai ales vederile burghesief de negustorT din ora§ul de granitd.
Clasa aceasta burghesa nu cetia insd numaT Gazeta Transil-
vaniel ", ci §i gazete strdine. Multi .1tiail grece§te §i cetiatl de
preferinta foile care sosia1 din Grecia noua, libera. Iar la Blaj,
unde, pe lingd Cipariu, lumea profesorala era alcatuita din oa-
menT obscurl sd nu uitdm ca Barnut plecase, suparat
Ladoi, profesor poesiel ", un Moldvai, profesor normal", un Di-
un :
mitrie Boer, un Vasile Pop, Organul Luminaril" n'avea o va-
loare represintativa. Totu§I multi credeau acolo, In Blaj, ca in ade-
var limba maghiara are o prioritate legitima ca limba diplomatica,
in administratia publica §i §tiintele maT innalte" §i cd, uniunea
cu Ungaria nu numaT preste tot, ci chiar si pentru RominT, din
multe cautarT, e de dorit". 0 uniune cu Principatele, revolutio-
nate §i ele, ar forma apol asa credea §i Balcescu un puternic
zagaz contra absolutismuluT3. Iar, putin dupa aceias, se cerea de
la noua Ungarie unitd... recunomterea uneT natiunT romine re-
cepte" dupa dreptul ArdealuluT, a legiT greco-romane§tr" intregi
§i a dreptuluT RomInilor de a-§1 alege deputag.
Se punea §i pentru aceasta presd chestiunea, foarte impor-
tantd, daca Ardealul trebuie sä traiasca de sine, safi daca trebuie
sä se confunde cu regatul UngarieT. Cum este ma! drept ? Cum
este maT logic ? Cum este mai natural si mal prielnic pentru
Romini ?
Cum este maT drOpt din punctul de vedere istoric? Fusese in-
taill de toate Voevodatul, apoT principatul ArdealuluT. Prin ur-
mare solutia nu putea 0, fie In favoarea tese! ungure§tY.
Cum este mai logic? Atirna dupd poporul de la care pled.
Unguril porniat de la din§iT §i ziceal1 : Ungurl sint stapinl In
Ardeal, §i tot Ungurii stapinT in Ungaria. De ce, prin urmare,
stapinirea UngarieT sä fie taiata. In cloud jumatatI, In loc ca ele
sä fie reunite supt numele de Regatul UngarieT?
Cum este ma! favorabil ? Atirna de categoria de oamenl care
trebuia sa traga foloase din noua stare de lucrurT. Pentru Ungurl
I L Rus, Icoana pdinintulut, III, Blaj,1842, lista prenumerantilor.
2 V. c4i In Papiu Ilarian, 1. c., p. 76 t;ii urm.

8 Ibid., p. 87.
Andrei Mure§ianu.
 151

era cu mult mal favorabil ca Ardealul sa se alipeasca la Coroana

UngarieT. Ar fi incercat eT a colonisa apol Ardealul cu indivizl
de pe pusta, daca n'ar fi fost reunit cu coroana UngarieT ? Evi-
dent ca, nu. Viata, innainte de toate austriaca, basata Ins& pe ternelil
seculare, a Ardealului, s'ar fi putut ea desface cu totul, ca sa
fie unificata, in formele une! legislatiunT recente, cu viata ungu-
reasca, data principatul TransilvanieT ar fi pastrat ceva din
vechea hi! legislatie ? Fara indoiala, ca nu.
Dar intrebarea cea mai Insemnata pentru not era aceasta :
Noud ni vine la socoteala sa fim Impreuna cu Regatul Ungariel
sail nu ? Argumentul cel puternic pentru unire era primejdia
care ameninta pe Rominil, mult mat numerosT si lntr'o situatie
privilegiata, cari se gasiau dincolo de hotarele Ardealulul. $i
atuncT se spunea : de ce n'am fi toll Romini! laolalta ? N'ar fi
mat bine sa se gaseasca o forma nationals comuria ?
Dar unificarea administrative putea ea sa fie si o unificare natio-
nala ? MultI credeall ca s'e poate, dad, urea Imparatul. Or!, ca
la Brasov, se evita un raspuns. Dumnezed era rugat sa lumi-
neze mintile In vederea lucrurilor, pe cit de marete, pe atit de
sfinte, din a caror Infiiatare nu poate sa rasara decit binecu-
vintare si fericire pentru Intreaga noastra patrie muntoasa 1". $i
noua limbs diplomatical` era calduros salutata si acolo, dar exclu-
siv in domeniul strict politics; numaT conservatismul" O. cads" 3!
In fAa acestor ratacirl si sovaielT statea, Intemeiata pe con-
ceptil severe de drept roman, pe neclintite ideT de filosofie
natural, ", conceptia, care a triumfat, a lut Barnut. El judeca
evenimentele politico actuale din punctul de vedere al unel jus-
titdi absolute, care trebuia sa fie servita de oamenT ideal! ca pe
vremea luT Plutarh. §i, de oare ce Roman" si Romin" eras
cam acelasT lucru pentru un Barnut, el bine, vremurile romane
trebuiaU Inviate, si ca drept, si ca organisare, in viata cea
noun, a Rominilor. Toata lumea din Tit-Liviu era sa Invie. AceT
bietT scobitorT de ciubere si de cofe a! Muntilor Apusenl, ace!
biet,I muncitorl de pamInt strain din restul Ardealulul aveatt sa
devie niste elves romani", cari sa se adune, ca in Roma cea
1 ibid., pp. 75-6.

2 Ibid., p. 88 si urm.
3 Ibid, p. 91. Iar despre totala desorientare a natiel, mdrturisita naiv de
aceiasi, ibid., pp. 95-6.
 152
veche, In adunarea poporului, care, sprijinindu-se pe principiul
dreptului etern, va lua anumite hotariri, pe care nicTo putere
din lume nu le putea sfarima, fiindca vox populi, vox Del",
lucruri care pe vremea aceia eraa niste sfinte adevaruri, pentru
care omul mergea cbiar la moarte si care, astazi, pe nol ne fac
se zimbim, fiindca stim ce valoare are voacea poporulul ".
Erato prin urmare trei conceptif. Cea negustoreasca: see mai
vedem; dad, se poate; sa, nu pierdem nimic; mai la urma, ce
vor face Sasii, vom face si noT, fiindca eT sint mai vechl si mai
cuming. Asa graia Brasovul. Blajul bisericesd soptia: Tot cu frica
luT Dumnezei), si nu prea jute! Iar cestialalti, cu dreptul roman,
strigat: noT voim un popor, acest popor se vorbeasca si Dum-
nezeu va binecuvInta hotarlrea poporului. Principiile dreptulul
public roman vor fi fixate °data, pentru totdeauna, sj atunci con -
sulil, tribunil, pretoriT, etc., vor avea in grija viitorul natiunit
Dace, n'ar fi fost nemultamirea social& a milionului de terani
romIni, ca se, nu vorbim cleat de cel din Ardeal, dace n'ar fi
fost aceasta, veche mina Batas sfarme totul trite° teribila ex-
plosie, de sigur ce miscarea s'ar fi pierdut In contraziceri si ma-
nifestari superficiale, in discursurl de Intrunirl publice, In arti-
cole de gazeta, In literature, sj retorica. Bune lucruri, dar care,
de multe orT, tocmal fiindca slut asa de bune, impiedeca, see vie
altele, care slat, din punctul, de vedere practic, cu mult mai bune
decit cele mai bune discursuri sj cele mai stralucite articole de
gazeta.
Dar, cum zic, era nemultamirea aceasta a teranilor, si studentii,
Indemnati prin doul proclamatit (Intaia din 25 Mart) in sensul
radical national, de Barnut insusi 1, care cerea congres national-
romin", libertati nationale sj incheiarea unel intelegeri cu Un-
guril numal pe aceasta basa adresat la, terani. Cad din
partea studentilar a venit indemnul. i organisarea celor din Cluj,
de la liceul claudiopolitan",supt influentaBra,sovenilor, mai Ro-
mini si mai Instariti, cu societate fiterara, cu foaie romaneasca,
Aurora" sail ,,Zorile ", scoasa de Alexandru Pop (Papiu Ilarian)
si de Nicolae Popea (viitorul episcop), cu discursuri romanestr
la Ingroparea colegilor sj trinte cu Ungurii3,nu e de loc indife-
1 Pu§cariu, 1. c., pp. 16-6; Papiu Ilarian, 1. c., pp. 94-109.
2 Papiu Ilarian, 1. c., pp. 97-8.
3 N. Popea, Memorialul Jul .'aguna, Sibiiu, 1889, p. 38 qi urm.
 153
rentk pentru ad evarata Intelegere a imprejurarilor. Pe cind Bra-
s° venii se rugad numai de drepturf la magistratul sasesc ce!
400 condusf de advocatul Ioan Bran 1 , tineril student! si can-
celistif de la tabla" chemat pentru Dumineca Tome! toata natiu-
n ea ca sä desbata cu privire la nevoile el de astazi si la aspi-
ratiile el de viitor. S'a luerat asa, in forme naive, prin circular!,
prin acte secrete, care mergeat din mina in mina, pe supt as-
cuns. Cind se dnceaii baietif de la Blaj de Pasti, luad circula-
rile acestea de la Sibiitl si Osorheid, cu porunca, hotarita sa
strecoare hirtia in traista cu cartile si acasa, s'o dea parintelul
din sat, care s'o arate si domnulul Invatator, pentru ca sa in-
d emne un cit de mare numar de oamenl a veni la Blaj. Daca
ar fi fost trimese aceste circular! in basa dreptulul roman, spunin-
du-se ca trebuie sa vie natiunea pentru biruinta principiilor eterne,
n'ar fi venit nimenl. Ce li pasa teranilor de ce spune dreptul
roman, pe care nu-1 cunostead ? Li s'a spus insa sa vie la Blaj.
Si Blajul era un oras care mirosia a biserica. Blajul?... Prin ur-
mare Vladica, parintil canonic!, scolile. Trebuie sa vie. Tata aicf
sta insemnatatea cea mare a Bisericif pentru viata, natiunif noas-
tre de dincolo.
Deci teranif chematI la Blaj ad crezut cti, se supun une! 00-
runcl a lu! Dumnezeti, venita prin organele bisericestI, la care
eras deprinsI sa se uite de veacurf. Vladica era Imparatul lor.
A zis Vladica, a zis Dumnezeil ! Si era de ajuns sä-1 vada pe
Vladica acolo ca sa stie el ca aceia ce se face este bine.
Dar ce zic tisturile administrative, de si era pe vremea cind
fiecare 1st putea ride de administratie, cind trecutul fusese in-
gropat, dud el nu maf avea insemnatate, cind viitorul era ceia
ce interesa pe fiecare ? Totusl lumea veni la Dumineca Tome!.
Administratia a intervenit atund, a cerut socoteala lu! Lemdnyi,
care presinta circulara de convocare a natielprotopopil, cu do!
parohf si dol soil mirenf de fiecare sat , scrisl de Pumnul, fats
a marturisi tine e autorul si adaugind ca ,suprimarea acestel
adunarf se poate evita cu atit maT putin, cu cit e de temut ca
nu cumva sufletele, astfel iritate, s6, nu se Indl.epte pe alts
cale, poate strains de scopul de la Inceput". Se opri adunarea,
Universitatea Aseasca Meuse concesiile de mult cerute, la 3 April: por.
tie canonic, pentru preotl, ImpArt4ire la magistra.turi, primire la meserii;
Papiu Ilarian, 1. c., pp. 203-4.
 154
si, pentru casul de neascultare, se luara macar masuri militare.
Episcopil vor putea insa chema in alta zi pe protopopl si citiva
,,indivizI maT inteligenti" (17 April)1. Se fixa prin buna intele-
gere data de 3 Mani Si stiad ai nostri perfect, cind vazara
pe comisaril aceia, cari se uitail crunt si decretall: pana aid si
mai departe nu", stiall ca toate acestea sint vorbe. Comisaril se
multamiail foarte mutt data nu s'ar porni o revolutie in sensul
luT Horea, de la Inceput.
Pe Vladica ins& II vazusera acolo. Dar intr'un fel vorbi Bar-
nut, primit ca un rep, catre multime, care striga tare ca null
vinde tare, serbi nu vrem sä fim", si altfel vorbise Lemenyi,
care, intrerupt violent de terani pentru ca tine cu domnil terii",
arunca banuiala asupra dreptatit tinerilor invatati", indemna
dupa Scriptura la supunere fata de mai marl" si poftia lumea
sa, mearga acasa.
Se putea prevedea cum se va desfasura adunarea cea mare
de la 3 Mail Amindoi Vladicii erail sa fie de fata, caci acum
aguna se intorcea de la Sirbi, unde se sfini;ise. Interesant este
si cum ail ajuns VladtciY acolo ca sa se visiteze, sa presideze
impreuna sa apara alaturi Innaintea celor 40.000 de oamenl. Ca
sa fie acolo, trebuia ca Lemenyl sa devie curagios si, al doilea,
trebuia ca Saguna, care crescuse In ortodoxie stricta sirbeasca,
sa aiba curajul de a Intra in casa unituluT. Cind s'a intors a-
guna, de uncle se dusese pentru sfintirea luT, dintr'un loc care
numal la violenta si razvratire nu-1 putea indemna, a gasit seri-
sorile acelea, indemnurile venite din mai multe party. S'a hota-
rit sa mearga la Blaj. Sibiiul sa mearga, la Blaj L. Va &dig ce
Insemneaza aceasta? Cit de grea era reconciliarea Intro doua
Biserici, dintre care una se ridicase foarte rapede Impotriva ce-
lellalte, prin Infringerea partiala, prin scaderea ca autoritate a
aceleia! Vechea tovarasie de la Supplex libellus trebuia Insa rein-
noita, si cu un simt de raspundere nespus mai mare.
In sfirsit Saguna a venit, si a fost chiar gazduit la Curtea
colegului sail. Dar, Inca, odata, de ce a devenit curagios Lemenyi ?
Si de ce Saguna a trecut peste toate consideratiile ortodoxiei
sale sirbesti si s'a manifestat interconfesional, national, el care
avea asa de mutt contact cu ortodoxia si asa de putin contact
cu nAiunea lul proprie ?
1 Ibid., p. 274 §i urm.
 155
Fiindca din mediul care Incunjura pe oameniT conducgtorl
pleacg anumite poruncT, innaintea cgrora si fruntile cele maT tru-
fase trebuie sa se piece. ySi este bine cind fruntile acestea se pleaca,
innainte ca mediul sa vorbeasca imperativ. Fiindca innaintea po-
runcilor instinctuluT popular, care nu se inseala, nicT o resistenta
nu se incape. Asa a zis si bietul Mitropolit al MoldoveT la 1859:
Uncle e turma, acolo si pastorula.
Astfel decT, spre Maid, data noua, iixata 'n intelegere cu Gu-
vernul, veni acea multime enorma de plebe contribuentl",
batutg si ingrozita pang atunci, si totusT perfect de linistita,
disciplinata ca o armata fara un ban cheltuit la circiuma. Ei
statura de fata si amindoT Vladicil: Leme'nyi, care abia ispravise
de pirit la Guvern pe tined 1, si Laguna, care fusese primit la
Sibiu de o mare multime, avind In frunte pe CipariU si pe Lau-
rian, venit din Bucuresti. Interzicerea de catre Guvern a un,ei sin-
gure adunarl pentru ambeie confesiunT nu izbutise, precum nu
fu luatg In seamg, orinduiala ca totul sa se reduca, la un sobor
de protopopi in bisericg. SA, vie tot' RominiT din toatg tare,
fusese indemnul, cu sfintenie ascultat, al tineretuluT. Alergasera
si teranT de la ultimul hotar apusean si sudic al RominimiT.
Dumineca, la 2, se tinu adunarea preparatorie. Si iata, ce se
intamplg. In once societate, dud stg, sa, se hotgreasca o schim-
bare, sint oamenT cari vor ceva de mult si o vor neapgrat,
si sint altiT cari atunci trebuie sä voiascg acel lucru. Si oa-
meniT cari s'ail convertit la ideia unel schimbarT si cari sint In
acelasT timp detinatoriT puteriT, acaparatoriT situatiilor, aceia vin
cu ifose marT si presideazg si adaogg la convingerea for tarzie
tot sentimental demnitatiT si puteril lor. Ocupg locurile
si vorbesc, dar asa cum vorbeste cineva dintr'un loc undo a
trecut ierT-alaltaierl, cu oarecare sfiala, cu sovgialg. Eul acela
din trecut apare si tulburg; nu prinde vorba: parca vorbestl cu
gura altuia. AtuncT nu to potT 1mpiedeca sa IndemnT Insuti
si pe altul sa maT vorbeascg. i atuncT acela zice, dar zice din
toate puterile convingerilor lul, zice dintr'o viata Intreaga, pe
care a trait-o pentru aceasta. §i pare ca se desface o ceata,
care pe ceT marl si tarT IT acopere, si ramine numaT el.
Asa s'a Intimplat in adunarea aceia preggtitoare, care, daca.
1 /bid, p. 152.
 156
ar fi fost numai inteligentl, nu facea nicTo onoare natiunif ro-
mine", scrie, patru anT dupe, aceasta, unul din tinerl, Papiu
Ilarian 1. Vladicil ail orbit, natural, ce avead de zis: ca, sInt fratT.
§aguna era prea -finar si prea legat de Guvernul vienes ca sa,
exercite o influents, de si comisariT i-o atribuie In cea maT
mare masura, facInd din el factorul decisiv al lini§til si loaia-
litatii 2. El pomeni despre bunul tats Ferdinand" 3 Abia-sl cu-
cunostea natiunea, si, pe urma, el n'a fost revolutionar niciodata
de si a stiut sa profite de revolutie in folosul revolutionarilor.
Dar, (Acura, orator pentru natie In zilele ef marl n'a fost. Dupe,
aceia s'a dat cuvIntul luT Barnut, pe care-1 cerea multimea. Cum
era de asteptat, el a pornit de la Roman!. Erati parti pe care
multi din asistent,T, cacT erat maT ales teranT lntre el, nu le
Intelegeal Erail insa si altele pe care le prea Intelegeau: apa-
sarea, iobagia, batjocura din partea neamurilor. §i, cind se pipaiati
ranile dureroase, toata viata adunaril se stringea In jurul persoaneT
acestuf profesor tInar cu grain Innalt de Invatator, In care vi-
brail Insa azT milenare suferint!. El era omul prin care se rostia
vremea. 4i atunci, Inca din adunarea aceasta preparatorie, s'a
vazut ca nu este chip sa, se impotriveasca cineva curentuluT. A
doua zi, curentul acesta si-a serbat supt tricolorul albastru-rosu-
al b, in sunetul clopotelor, afara pe cimp, pe Cimpul numit de
atunc! al LibertatiT, biruinta luT cea mare. Marturl erati frun-
tasil tineretuluT Moldovel, fugarT dupa, o Incercare de revolutie
boiereasca, fard teranT : Alecsandri, C. Negri, Gheorghe Sion,
Lascar Rosetti, A. Russo, Ioan Ionescu, Curies si unul pe care
istoricul acelor zile pita a-I pomeni la 1852, dar caruia peste
cItIva anT era sa-T jure credinta ca Domnului RomanieT: Alexandru
Cuza 4.
Natural ca din framintarile acestea, presidate de episcop! ca
RominT", cu asistenta lui Barnut, Barit, Ciparit, Laurian si altil,
si tinute Trite() ordine admirata de strain!, a iesit cererea unel
sumedeniT de masurT de ordin economic, far& de care natiunea
cea mare n'ar fi mers: drept la padure, drept la app,, tovarasie
1 Papiu Ilarian, 1. c., p. 211.
.2 Ibid., p. 239. Cf. pp. 251-2, 268-9, 304-5. PArerea lul Cipariii despre el
la numire, In Lupa§, ed. a 2-a, p. 52.
s Popea, 1. c., p. 69.
4 Papiu Ilarian, 1. c., p. 209.
 157
cu Sasii pe ,fundus regius. Dar pe ling& aceasta se mai adaugia
conceptia teoretica de drept roman, de drept public national a
lui Barnut. Rominil sint o natie credinOioasa, Imparatului,pen-
tru care se facuse slujba, cu asistenta comisarilor unguri si a
generalului neamt, entusiasmat,dar o natio libera, politic, cul-
tural si religios.

Atunci decT, la 3 Maid, s'a proclamat principiul acela, care s'a

mai uitat putintel pe urma, dar in intregime niciodata, ca po-
porul romin, plebea" birurilor si ofenselor, formeaza, din punc-
tul de vedere constitutional, din punctul de vedere al dreptuluf
public, o natiune de sine statatoare si parte integranta a Tran-
silvanieT pe temeiul libertatii egale", si ca, prin urmare, in cali-
tate de natiune se manifests si in calitate de natiune discuta,
in calitate de natiune hotaraste, supt steagul Imparatulul, dar si
supt steagul ei, jurind lui Ferdinand I-id, dar ca domn al unor
oameni liberi in fiinta for nationals.
Prin urmare ceia ce se cerea in Supplex Libellus cu cinzeci
de ani innainte patrunsese acum in constiinta tuturor. Ceia ce
atuncT se aratase in forma umilita a unei petitii catre Impa-
rat, petitie care a zacut alaturi de atitea altele si dareia nu
i s'a dat niciodata o solutie, acum se infatiseaza, nu in forma
de petitie, ci in forma de comunicatie din partea natiunii
intregi, care se constituia afirmindu-se, natiune razimata, pe pu-
terea ei visibila, pe drepturile el admise de tot,T si innaintea
altor natiuni care se manifestaa independent. La 3.5 Maid 18481
natiunea romina declarase pentru toate timpurile ea, ea intelege
sa formeze o unitate de drept public.

1 Adunarea a mai tinut doul zile ui s'a risipit cam in desordine, de pe

urma unel ploi torentiale.
 XII.

Urmarile zilei de 3 Maiii 1848.

Cu tot entusiasmul, real la eel de jos, aparent, megte§ugit si

provocat cu multa greutate, la eel de sus, se putea vedea lesne cA
In mi§carea Rominilor lipsia cu desAvIr§ire unitatea de actiune,
ca in once mi§care ce vine pe nea§teptate. Natural, deosebitele
localitAti, deosebitele directii In mijlocul intelectualilor rominT
toate acestea represintat fa:0, de mi§carea ungureasca de la 1848.
de cererea Ungurilor de a intemeia o Ungarie pe basele de drept
public ale RevolutieT francese de la 1789, IndreptarT proprii.
SA nn ne in§ele Ins& ceia ce s'a spus §i scris public. Acolo, la
Blaj, venise multi, lume, dar nu cu aceleasT gindurT, nu cu ace-
leasl intentiunT, nu aceleasT scopurT, nu cu aceleasT a§teptarT.
De sigur ea, printre dIn§il at fost si dintre aceia cari s'all Intors
Indarat acasa foarte nemultAmitT de IntorsAtura pe care o lua-
serA lucrurile. Doar Papiu Ilarian spune lamurit ca Inca de a
dona zi o parte mare din inteligentI" void, sA intoarcA, lucru-
rile pentru unire. §i n'are decIt sa, ceteasca cineva cele doll&
proelamatiT din partea §efuluT Bisericil unite §i din partea sefuluT
ehiar al Bisericil neunite, ca sa vada cu city, reserve, ace§tI con-
ducatorI bisericeqtT aT Rominilor primiserA hotaririle din a§a-nu-
mitul Cimp al LibertatiT, hotarirT care erad inspirate MIA IndoialA
de coneeptiunT absolut deosebite de acelea pe care arhiereil
si le puteat face despre rostul natiunil romine, despre menirea
acesteT natiT, despre legAturile neaparate dintre dinsa §i natiu-
nile eonlocuitoare Lem6nyi , de o parte, iar, de alta parte,
 159
Saguna dintre dinsa si Imparat. De fapt, Intre conceptia or-
ganisatorilor, a majoritatil comitetulul provisoriu ales si conceptda
celor doi Vladici era o deosebire atit de adinca, incit, In rea-
litate, in fapt, ea nu putea sa fie niciodata, trecuta, niciodata
Inlaturata.
Comitetul acesta provisoriu, foarte numeros ca pentru toate
ambitiilesi impartit in doua sectiuni confesionale, s'a grabit, na-
tural, sa trimeata in toate partite vestea despre hotarirea care
se luase, dind si anume sfaturi preventive: li se spunea Romf-
nilor din Ardeal sa se intareasca, sa se Inarmeze, dar, In acelasi
timp, li se aducea aminte preutilor de datoria for sa, nu se lepede
de poporul romin, de frica sau din interes. Li amintia deci ceia
ce se petrecuse pe vremea Calvinilor, ca,nd o mare parte din
natiunea romina, din motivul acesta de teams sad de interes, se
raliasera supt raportul religios, si, in legatura cu acest raport
religios, supt raportul politic, cu nat,,iunea dominata. a Ungurilor,
cind Ardealul forma, supt un sir de- dinastii raaghlare, princi-
patul deosebit al TransilvanieT.
Vedem astfel bine frica de ceia ce s'ar putea intimpla dupa
aceasta, cind oamenil isl vor reveni in simtdri, in ceia ce pri-
veste interesele for de clasa, de casta, sari interesele for perso-
nale. Ca sa, intareasca astfeL de temeri, iata ce spuneail eel dot
episcopi 1. Ne asteptam, in ce priveste pe Saguna, ca el sa faca
a se vedea mintuirea natiunii In buna,vointa imparateasca, in
dispositia Imparatulul de a ajuta pe credinciosiT sal supusl ro-
mini, cari, deci, trebuie sa se miste cit se poate mai putin,
fiindca, e sigur ca domnul va face dreptate, indreptare ce se
pastreaza 'Ana In zilele noastre, formind partea cea proasta din
mostenirea lul Saguna: Nu faced nimic, cad vine Maria Sa si
da, de pomana tot ce ar trebui sa va smulget,i singurl. §aguna
punea in vedere binefacerile sociale acordate si pang atunci
de Imparat sipromisiunea de a se suprima iobagia si robota; el
spunea teranilor: Nu va nelinistitl, fiindca desfiintarea serbiei
va fi un fapt, si el nu va, vine din lupta voastra, cum nu IA vine
din bunatatea Ungurilor, ci numal din sentimentele parintesti
ale Suveranulul fats de supusii sM. i mai adaugia: Jot! mai

1 Popea, 1. c., pp. 77-9. Circulara lul Laguna e din 4 Malt, a lul Lemenyi
din 14 Iunie.
 160
maxi! vostri si domnil pamintestI asijderea parinteste vreag ca
starea voastra si a preotimil voastre sa se imbunatateasca."
Astfel, si domnii ungur!, dar in al doilea rind, vor binele tera-
nului romin.
Evident ca nu s'ar fi ales nimic din toate cererile Rominilor
data ar fi fost asa cum II invata Vladica cel bun, dad, nu se
burzuluiall si data nu intorceatl cojocul pe dos. Si se zicea: starea
voastra i a preotimii"...; prin urmare punctul de vedere biseri-
cesc: vol de o parte, preotul de alta parte,acea conceptie neno-
rocita care face de atitea or! ca natiunea sa treaca pe planul
al doilea, cand e vorba ca preotul sä-si capete dijma lu!, ca popa
sasesc sag unguresc, si o situatie constitutionals convenabila.
Cu frica lul Dumnezeg, cu credinta catre Imparatul nostru si cu
cinstire si ascultare catra diregatoril vostri mirenesti se va capata
inlesnirea greutatilor saracimii." Si mai intalnim catre sfir§it
aceasta (rasa, caracteristica: DomniT vostri vreag binele vostru,l."
0 mai perfecta lectie de intelepciune politica decit aceasta nu
se poate inchipui. In vreme ce Ungurii se pregatiag din ras-
puterT pentru rascoala, pentru apropiata detronare a Imparatului
si proclamarea Republicel Ungariei unite si duhul lu! Kossuth
se sbatea in sufletul for nelinistite, in vremea aceasta, de la
innaltimea Scaunului episcopal, acela care era sa fie mai tarzig
conducatorul, chemat prin intentiile lul bune si prin talentul
si legaturile lu!, al natiunii romine, n'avea de spus decit atita.
Acum Lem6nyi natural ca tinea sä nu fie Intrecut, si, in pro-
clamatia lui de la 14 Iunie, el incepe cu o tinguire : soarta lui
a fost foarte nenorocita cind a auzit de adunarea de la 3 Maig:
si-a Inchipuit ca adunarea aceasta nu va ajunge la resultate cu-
ming, adunarea facindu-se, nu dupa cum am rinduit, precum
v'am scris", si, din causa ca, adunarea s'a savirsit asa, ad venit
toate escesele intimplate pe urma natural ca at fost escese,
si oamenil au trecut de margenile dreptulul for inghesuit pans,
atunc!, ca s'atl savirsit ici si colo anumite violente, ca la Mihalt,
unde s'a tras asupra tulburatorilor, toate tristele intimplari".
Si doar din trista Intimplare" in trista Intimplare" se face
dreptitea pe lume... S'ag calcat datoriile feudale, dreptul de pro-

I Saguna redactase, evident, Insusi acest act: se vede, de altfel, din so-
vliala in stilul romAnesc.
 161
prietate, s'a atras aspra represiune si a venit vremea sa, li se
aminteascg. tuturora legalitatea. Far& s& tie seam& ca legea este
numal o form& a dreptatil, care tinde sg, acopere dreptatea,
totdeauna maI mare si maT deplina, si far& 0.11 aduca aminte
de necontenita calcare, de sus, a legilor, se spune: traind supt
lege, nim&nuT e iertat all face destul (genugthun) " Si, dupd aceia,
se explicg, situatia constitutional, din acel moment: ,,Iata unirea
cu Tara Ungureasca s'a facut si prin Innaltatul Imparat s'a Intg-
rit. Si prin unirea aceasta cea maT mare parte a natiunii noastre,
care pang, acum se socotia numal suferita (tolerata), nu numaT
de slujbele domnestl s'a mintuit, ci intru toate asemenea drep-
turf cu celelalte natil a dobindit." Tog sint, nu numaT slobozT, dar
si cetatenI al Teri! UngurestT, si cu UnguriT, ca o consecinta, cu
totil frag ne socotim Dix& de a ne sili ca limba sail legea a ni-o
muta,".
De undo stia ? Era sg, se intimple tocmaT contrariul. Unguril
(Mewl libertate omulul abstract, aceleI part din Romin care
putea fi socotita ca omul abstract, ce putea vorbi once limba,
putea avea mice traditil, putea ImpartAsi once sentimente.
Dar nu era vorba de omul abstract. Ideile abstracte, prin faptul
cg, Sint abstracte, nu urmeaza ca se pot aplica si la oamenT.
Toate aceste abstractiunl In om se transform& In ceva foarte
concret In unele ImprejurarT, care loveste 'n forma cea maT ne-
placuta in abstractiile transcendentale.
Dupg. aceia urmeazg, teama unor pericole viitoare. Niel sa se
amageasca cum ea, doara prin adunarea din Blaj s'ar fi hotarit
ca de aci Innainte In treaba religiel tot una sa fie." Va sa zica.
dusmanul era undeva; dar nu era la Ungur!, ci la Romlnil neu-
nig. Bagag de seama: dac& acolo s'a vorbit de o natiune ro-
maneascA, aceasta nu Inseamna ca deosebirile con fesionale dispar.
Sinteg Romin!, dar, innainte de toate, sinteg oile mole, pe care
eil le past si oil le tund. Ci numal atita vine de a se Intelege
ca until cu neunitil ca fratiI sa ne socotim, tot de o natie
fiind, si de aci Incolo tot acelea drepturl avInd". Unitii nu vreati
Biserica romaneasca independents, maI presus de confesiune.
nu vreau legea romaneascd,precum de fapt in acea zi s'a voit,
ci sa r&mlie tot supt ascultarea PatriarhuluT de la Roma"; cit
priveste pe neunig, el vor raminea cum li se va p&rea: Inc&
pentru aceasta nimica neprietenie nu se cuvine sa aratam!"
 -162
Atita mai era sg se facg doar: neprietenia" ! Pentru pacatele
fata de Romini niment nu 1-a pedepsit pe Lemdnyi. Dar s'a
Intimplat ca a mai flout si pacate fats, de Guvern, tot de dra-
gostea fratilor" Unguri, si atunci a ispravit-o rat, interziclndu -i -se
exercitarea drepturilor episcopale si incheindu-i-se cafiera in de-
tentiune, pe cind, multamita aceluiasi Guvern, sus se ridica
steaua lul Laguna.

Dar si alte despgrtiri intre liomini decit aceia dintre o con-

fesiune si alta, dintre mireni si clericT, erail sa fad., zgdarnica ac-
tiunea Inceputg, Intr'un moment de calduroasa unitate nationals.
Constitutional, pang In momentul acela, RominiT faceat parte
din doll& organisme deosebite, RominiT ardeleni si Rominii de
dincolo, din Banat si din partile vecine.
Acum, in zadar s'ar cauta la 1848 o miscare romaneascg, In
Maramuras on prin anumite regiuni din vaile Crisurilor, de undo
totusi all vent citiva la Blaj ca oaspeti, fiindcg, nu era yorba de
eT. In Ora lul Moise Nicoara si a lul Eftimie Murgul, In Banat
Insa, si In partite unguresti de dincolo de Mures, pornise o agi-
tatie, dar numaT din punctul de vedere practic at momentului, din
punctul de vedere oportunist.
Natural ca, un popor are mai multi dusmani, ca si un om, dar
un popor cuminte stie foarte bine care este dusmanul cel mare,
si fortele luT le intrebuinteaza in rindul intaill Impotriva aces-
tuia, pentru ca, pe urma, sg, se socoata cu ceilalt,i, mai midi. Si
un popor, pe linga aceasta, mai trebuie sa-si fact, o socoteala:
sa deosebeasca dusmanii ireductibili, dusmanii fundamentall, ale
caror interese se exclud cu interesele luT, de aceia cari pot fi
dusmani in cutare punct si In cutare moment, dusmani treca-
toil Insa si localnicl.
De, de sigur c in Banat aveall sa sufere RominiT mult din
partea ierarhiel sirbesti. Fiecare natiune care se Invecineaza cu
alta se Intinde cit o lass cealalta. Tendinta de cotropire este In
firea lucrurilor, cum este in firea lucrurilor ca orlce organism
sä se desvolte pin la margenile puteril sale si la resistenta
conservative a organismuluT vecin. Era natural ca SirbiT, cu pri-
vilegiile lor, ingrijiti si iubiti de Guvernul imparatesc, sa,-si asi-
gure situatia preponderanta In partite bangtene, si era, iarasi,
foarte natural ca Rominii. ajungind la o alta constiinta decit con-
 163
§tiinta ortodoxieT lor, ajungind s& doreasca, o viata, cultural& &i
politic& proprie In formele legale, s& Intro In lupta cu SirbiT pen-
tru a recapOta ceia ce Ii trebuia In pamtnt, biseric!, manastiri,
veniturl. Nimic maT natural decit aceasta. Dar O. se razime pe
Ungurl ca s& loveascO in SirbT, aceasta era far& Indoial& una
din tole maT fundamentale gre§ell ce se pot inchipui. Fiindca
intre tot! Unguril si tot! RominiT, §i In toate timpurile, existO un
antagonism neaparat. Pe cind nu intre tot! Sirbil si tot! Romi-
nil si In toate locurile uncle exista SirbY Si Romin! este un an-
tagonism. Natural ca. miopil politic! n'o vaxl, ci pornesc cu mi-
cile for pasiuni locale §i inteleg s& solidariseze natiunea intreaga
cu aceste midi pasiuni locale. Ce u§or a fost maT tarzia s& se
desfaca din ierarhia sirbeasca! §i evident ca, in aceasta. des-
facere, partea care si-ar fi atras-o la din§ir ar fi fost maT mare
data ar fi fost ma! priceputT. Dar si acum situatia Rominilor
din Banat fats, de UngurT se glse§te In aceia§T stare ca la 1848
si in vremea lui Supplex libellus. ConcesiunT de drept n'am putut
face, §i concesiunT de drept nail putut face eT, fiindca stam uniT
in tata altora represintind interese nationale ireductibile.
ET bine, In Banat la 1848 toatO lupta s'a dus Inc& de la In-
ceput impotriva Sirbilor. S'a facut un comitet de persoane maT
mult sad mai putin anonime, si ele s'aa strins la Pesta ca sä puie
la tale o petitie in numele comitatelor Arad, Bihor, Torontal §i a
Cri§urilor. Si, tocmal cind se proclama la Blaj natiunea romina
unica peste toate margenile constitutionale si administrative, cind
Intelegea sa. se facg, pastrindu-se numa! autoritatea Itmparatului
austriac, un singur popor romin, care, poate, va gasi mijlocul de
a se intelege cu alt! RomInT pentru a form o unitate ma!
larga pe atuncT se admitea cadrul austriac §i pentru not 1,
In momentul cand se hotAra ca natiunea romina s& formeze ace-
lasi corp politic in toata Monarhia habsburgicl, ceT de la Pesta
porniail alt& luptO, contra Slavilor: alaturl cu Unguril, §i BMA.-
tenii §i Aradanil, reunitT in adunare la Timipara in ziva de 3
Iunie, innaintaa o cerere cake Innaltatul MinisteriU" al impa-
ratuluT, care era sa, detroneze pe Maiestatea Sa Si sa-T spin-
zure comisariul, cerind s& se string&, avind pline-puterT, ale§ii
comunitatilor, dar, bine inteles, name persoanele de lege rasa-

I V. extrase din brosura lui Roth, in Papiu, 1. c., p. 129 §i urn).

 164
riteana neunita, pe linga separatiunea teritoriala, deci si separa-
tiunea confesionalil 1.
Nof sintem", spunea deplorabilul act, o natiune veche si am
adus servicil UngarieT, avem catre fratiT ungurT dragoste si catre
intaiul neatirnator Ministerial unguresc simpatie si IncrezamInt."
Dar, desi de origine romans, cu toata aceasta nobleta a obir-
siei all cazut asupra noastra durerT urmate de rautatile tim-
puluT". Acum Inca s'alal trezit legiuite pofte", si aceste legiuite
pofte" se indreapta Impotriva Slavilor si, decT, se cere : despar-
tirea de SirbT, fin vicarial de Mitropolit romin, avind doua aju-
toare, unul laic si unul cleric, apol impartirea manastirilor Intre
cele doua natiunT, pentru ca manastirile eras bogate. In acest
scop va lucra o comisiune mixta. Natiunea romina, mal vroia un
sinod deosebit de cel sirbesc, care sa, fie ales.
In afara de aceste cererl privitoare la confesiune, in ceia ce pri-
veste natia, fireste ca se recunoaste limba maghiara ca limba di-
plomatica". Sensul aid era cel radical: limba maghiara in actele
publice. Pe cind ceT din Ardeal intelegead altceva : intrebuin-
tarea limbiT romanestI in comunele unde sint numal RominT, in-
trebuintarea paralela a limbil romanestI si a limbiT maghiare In co-
munele unde sint Romini si Ungurl si numaT in ]egatura cu auto-
ritatea centrals, numal atuncl Intrebuintarea limbil maghiare,
jar limba romaneasca ramlnea in biserica si scoala, in tre-
bile natiuniT noastre cele dinlauntru", pe care Amin sa si le
lamureasca cum vor voi 2. Se adaugia in cererea din Iunie ca la
Ministeriul de Culte sä fie o sectie romina, functionari rominT si
O. poata Rominii a se face §i ofiterT, cand se va sin* nevoia.
La 27 Iunie s'a si tinut la Lugoj adunarea, presidata de Ef-
timie Murgu, de loc din Caransebes, dar asezat in acestalalt oras.
Om de unIcaracter dovedit nestatornic, desi Una; el Meuse multe
lucrurl: fusese si pe aicl, la IasT, la Bucuresti, ca profesor de
filosofie. Intrase silit si Intr'o conspiratie cu caracter Indoielnic,
1 Petitiunea cAtre Ministerid este tiparitA, ca si toate actele acestea, si In
lucrarea d-luI PAcatianu, vol. I.
2 Bari; cerea desbaterl romanesti in comitate cu majoritate de RominI,
publicarea legilor si ordonantelor In romlneste, cunostinta, limbil poporulul
de cAtre functionari, limba romaneasca In scolile de sat si secundare, limba
maghiarA fiiind numal object de studiu, autonomie bisericeascA si episcopl
ale4I (Papiu, 1. c., p. 169, dupA no. 16 din Foaie"). = Fireste ca voia de
adunare pentru cr ceva' s'a acordat bucuros.
 165
se intorsese, la 1839, InnapoT acasa, unde pornise alto agitatii,
tot asa de neclare. Din ele Ungurif scosesera c el vine sa Trite-
meieze un Stat romanesc si de aceia 1-ail si pus la inchisoare.
A stat acolo si a fost uitat pana in acest moment, cAnd de -o-
data, oameni! 10 adusera aminte de el si, pornind cu plingere,
1-an scos de acolo. Asa cum era, foarte elastic, cand a iesit
din temnita, s'a visat un fel de sef al natieT romine ortodoxe-ba
natene. Printr'o pioclamatie-I chema la lupta pe tot! impotriva
revolutdel serviene", care incepuse, in contra nerusinateT for su-
meteniT" 1.
BietiT oameni se ridicasera, gata de once, numal fiindca nu
voiat sa faca parte din Ungaria cea noun, in calitate de Sirbi
abstract!. Lu! Murgu i se 'Area aceasta, se vede, o mare lipsa
de rusine, cu toate c el Insusi aderase la miscarea romtneasca,
al calif stop era identic.
Se cerea decT sa se Inarmeze RominiT, sa se pregateasca pentru
ofensiva, sa-s1 puie capetenil care sa-T fie supusi luT, luT Eftimie
Murgu. Adunarea s'a dat bucuros de partea luT si a primit aceste
puncte. Era presidentul, era eel maT luminat din eT, suferise
pentru cause,. Dupe, tine altul se puteat lua col adunatI ? Cu
gindul la ocuparea prin RominT a Scaunelor episcopale, Adunarea
a si numit vicar! pentru Timisoara si Virset, In persoana a do!
protopopT.
In acelasl timp se atragea atentia ca nu cumva Romini! din
Banat sa se potriveascl. nebunilor de la Blaj, fiindca ce alta
insemna a se denunta machinatiunile acelora cari, atitind po-
porul asupra Ungurilor, cauta a-1 atrage asupra for pentru a-1
face vrajmas Ungariei" ? i el, Murgu, se credea dator sä atraga
atentia ca nu cumva sa se potriveasca vre-un Banatean ne-
bunilor acestora, ci sa ramina supusT Ministeriulul din Pesta,
care o sa li dea Mitropolit romin la Timisoara s. a. m. d.

De alminterea si In Ardeal erail de aceia cari, Para ski se uite

la analogia unei situatii care trebuia sa Indemne la o lupta
eomuna, vedeat in SasT pe dusmanil cc! mai periculosT si pe
dusmanil montentula
Era1 multi RominT Indirjiti In aceasta privinta, cari all si ti-

1 V. §i Emile Picot, Les Serbes de Hongrie.

 166
nut o adunare la Cluj, in care, lasInd alte chestil la o parte, fa-
curs o declaratie Impotriva natiunil sase§tl. 0 mare gre§ala: na-
tiunea aceasta mica la numar, gi care null Indrepta privirile
catre viitor, cill cheltuia toate silintile ca sa se pastreze in
present, nu era nicl sti, desnat,,ionaliseze, nicT sa apese. Creq-
tetea fireasca a numarului gi averi! Rominilor putea sä resolve,
fain lupta, o problems, care de sigur nu era de actualitate.
Din partea Ungurilor Intelegem a nu mai exista o causa,' ro-
maneasca: §i In dieta de la 29 Maid, §i in actul de confirmatiune
al Imparatulul, -de la 10 Iunie, se arata a s'a facut tot ce s'a
putut face". Toate dorintele Rominilor stilt indeplinite prin prin-
cipiul egalitatil, prin desfiintarea iobagieT; Rominil nu mai all ce
sa maT ceara. Iar, In ceia ce prive§te pe Sa§T, sint tribunale in
Ungaria: fiecare particular in orlce chestie poate sa se judece
cu el.

Acura, natural, aceasta find situatia in pragul verif, la 1-id

Iulie era sä se adune dieta ungara, nu se maT putea face ni-
mic. Odatb, ce se pierduse momentul mare al dietel, °data ce
Rominil fusesera paricI atuncea, °data ce nu tucrasera contra
uniril In dieta, odata ce nu se adresasera energic Imparatulul,
cafe aprobase hotarirea Ungurilor, singura Intovara§ita de ame-
nintarl, nu maT ramlnea altoeva decit sti, se incerce din nod,
personal, pe linga acela§i Imparat, prin staruinte, cu titlu de
compatimire, spre a se vedea dace nu se poate capata ceva de
la el, cacl, constitutional, chestia era In adevar terminate. In
aplicare numat se putea gasi o modalitate. Si aceia se cauta
acum.
Dar Unguril biruitorl all facut grevala de a crede a pot sa
intemeieze Ungaria si fare HabsburgT, prin Republica Jul Kossuth,
radicals, intransigents, revolutionara. Cu oarecare greutate a con-
simtit §i Imparatul sa Inteleaga, lucrul acesta elementar: a Un-
guru' nu1 iubiaii §i a Rominil, din potriva, 1-all servit totdea,-
una §i slnt §i acum gata sa-1 serveasca.
Deocamdatk deputatia avea de lucre. Prestarea juramIntuluI
lul Laguna, pentru care nu prea era timp la Guberniu In Cluj,
analna plecarea el. Apoi la Sibiill i se ceru, de inteligentiI" de
acolo, sä dea asigurarl pagnice Cirmuirit
Pang, atuncl fruntasil cari mersera di, gaseasca pe Imparat la
 _ 167
Innsbruck, undell Linea Curtea de fugar: Popazu, protopop al
BracovuluT, Laurian, care scdpase din prinsoarea Gucernulul ar-
delean, Cipariu, singurul dintre unig, ci Bra-coveanul Bran, infa-
tiseaza, la 30 Maid, petitia din 17 iscalit& ci de Barit ci Le-
m6nyi prin care cereal deplina Indreptatire national& ci, In ce
privecte limba, o adunare nationala, un comitet national, o sin-
gurd, Mitropolie romAneasca avind sinoade anuale, cu cleric! ci mi-
renT, dupe, vechea dating, cu drept de a alege pe episcopT, apol des-
fiintarea muncil silite, a legaturilor de breasla, a vamilor interi-
oare, a dijmel metalelor, libertdti publice ca in Anglia, desfiin-
tarea granicerilor ci militieT nationale, comisie mixt& agrara, vo-
tarea preotimii, organisarea InvAtAmIntului romanesc si pane la
Universitate, Inlaturarea privilegiilor fiscale ci a legilor vechl,
partdale, ci amlnarea discutiilor despre Unire pang, la constituirea
deplinA a natiuniT romine 1. Imparatul raspunse la 11 Iunie, a
doua zi dupe aprobarea hotArlril dietel din Ardeal. Cui II ras-
pundea el? Nu celor cari se Infaticasera se Infaticaser& Ronal-
nil, dar el nu vedea Romin1,ci supucilor sal de origine romin&".
Si li significa atita: dieta a hotarit ci s'a ispravit. Se bucura doar
de credinta for si-T asigur& de mila sa2.
Dar factorul principal nu venise Inca,. La sosirea lul aca dar,
Saguna, in numele lul personal, ceru o audienta ca s& spun&
ImparatuluT lucrurf foarte interesante: c5, tesaurul eel maT stump
al Romlnilor este natdonalitatea ci limba for ", ca, dup& noile ma-
surl, Rominul nu ma! are caracter de Romin, nu maT represinta
natiunea sa", ceia ce constituie o nedreptate strigatoare la cer
si totala ucidere a existentel sale politice nationale". Limba ro-
maneascd, e respectata doar Intru atIta, c& nu e extirpat6." Se
maT amintia Inc& un lucru: ca Rominil nu numal din punctul
de vedere constitutional, din punctul de vedere teoretic, ci ci
din acela cum Constitutia se aduce la Indeplinire, prin legislatia
electorala, shit lovitl In modul cel maT simtitor. Pe Romtnul care
este sarac II pot atinge totdeauna cu censul, cerindu-T s& dove-
deasca o avere ca s& participe la viata politicl. Sacil ad fost,
de altfel, intr'o minoritate de 22 In dieta decisiv4, iar RomInil
ad lipsit cu totul. Prin urmare Saguna in memoriul sad protes-
teaza impotriva uniriT facuta far& de al sal de nobis sine no-
1 Popea, 1. c., p. 133 ei urm.
2 Ibid., p. 136.
 168
bis", §i, neadmitind solutia data de dieta cea veche, el cere o
noun dietl, la care sa nu fie represintatI, cum fuseserA la Cluj,
Rominil si Sasil si UnguriT pe basa vechiuluT drept, ce se desfi-
intase acum. El vrea ca aceasta noun dieta sa aiba represin-
tantT nationalT alesi liberT. Ce se va hotari atuncT, primesc si
Rominil 1.
La 22 Iunie ImpAratul, sat maT bine zis cancelaria imperialA,
insistind cu cruzime asupra nedreptatilor care se facusera Ro-
minilor prin hotgririle dieter, cad le presinta ca o satisfactie
intreaga, raspundea supusilor sal rominT din Ardealul unit cu
Ungaria": Nationalitatea voastra va fi asiguratg printr'o lege
specials. Se vor ridica scolT nationaie, se va purta de grip, ca
Biserica voastra sa fie egala cu celelalte Biserioi, dar fireste
dupa lege,Rominil vor fi primitT in functiunT". Si li se recomanda
buna intelegere cu concetgteniT vostri" 2.
Cu acest raspuns merse episcopul, care avea sa explice causa
Rominilor inchisr (Miches) orl bgnuitT (se arestara maT tarzit si
Laurian, Balgsescu) pentru ultimele imprejurarT, la Pesta 3. De
aid la 18 Iunie el se facea a crede c& toate cele dorite s'ar'i
acordat si invita printr'o smerita circulars loaiala, pe Romini
a fi multOmitorT cu totif civilT si militarT milostivulul Ce-
sar*. Ea provocg neaparat, ca si Indelunga raminere la Pesta
a arhiereulul, o legitima mihnire. Se iscgli chiar o petitie, la
indemnul lui Barit, pentru a-1 rechema (Julie). La sfirsitul luT Au-
gust, Inca el cerea in dietg dreptul de natiune pentru aT sg13.
Evident ca Saguna repurtase un succes, cad ceia ce i se ras-
pundea luT era cu totul deosebit decit ceia ce se raspunsese ce-
Acum se punea, °Acura, in perspective o legislatie fa-
vorabilg Rominilor, vieti1 Rominilor in Ungaria. RomInil sint ce-
ta,tenT ungarT far& caracter national, nu vor fi nicTodata un po-
por constitutional, o natiune, dar nationalitatea for in dreptul
constitutional ungar inseamna macar ceva etnografic. Desi etno-
grafic" este tot ce poate fi maT josnic pentru un popor...
I Ibid., pp. 136-8.
2 Ibid., pp. 138-9.
3 Ibid., pp. 13842.
Ibid., pp. 148-56.
6 Lupa§, 1. c., p. 66.
 169
Era o Innaintare a chestiuniT, dar pang la solutiune mai 0,-
althea Inca drum!

Este interesant de observat ca, alaturi de conceptiile acestea

teoretice, de ingenuncherile acestea umilitoare ale fruntasilor
bisericestI si culturall innaintea unuT for care nu putea s& -I audg,
erail altT RomInT, cari judecau mai drept: graniceriT, de cari Mi-
nisterial din Pesta se temea, si se temea, natural, si Imparatul,
care Impartasia Inca pe vremea aceia vederile Ministeriulul din
Pesta. Se temea sg, nu faca gramiceriT nostri ce Mouser& grani-
ceril sirbT cu mijloacele lor militare, Incercind cu hotarlre sa
salveze pe Impgrat Impotriva lul insusT.
Se &Anse o proclamatie in care li se spunea cg el vor avea
de acum Innainte ca sef pe archiducele Stefan, ca nu cumva sa
porneascg la luptg, ci sa se gindeascg bine ca, sint frati, far&
deosebire de limb& si religie, cu MaghiariT si cg aceste doug
natjunl s'atl fgcut una".
ET doriail sa-ss faca lnsg socoteala si singurl. S'ah adunat, cu
ofiteriT lor germanl si ungurP, si au spus ca el nu recunosc
ce s'a facut cu dinsii, cg, el formeaz& un trup deosebit si de
acum innainte vor lupta, tot numaT supt corn andantiT lor, c& lor li
trebuie averile lor Indatinate, scolile lor, organisatia lor biseri-
cease& si politica si asteaptg momentul de a se manifesta asa
cum se manifest& militarit, de si respectuosT fat& de Constitutie.

In acest timp, la Pesta dieta din Iulie se ocupg cu codificarea,

prefacerea In lege a situatiet celei not. Era si o comisiune ar-
deleang pentru unire, Intre membril cgreia sa afla si §aguna.
Ca indivizT de buze romanestI"limba romIng se poate vorbi,
ca un fenomen fisiologic sail primit, tot dupg stgruintile
but Saguna, Cipari1, Bran, ba chiar Dunca, Moldovan si altii. El
ate cerut, natural, legea nationaliatilor, dar li s'a rgspuns cg
aceasta lege nu este necesarg. Argumentatia era cam aceasta :
N'avetT toate drepturile ? SintetT de o potriva cu not; putetT fi Un-
guri perfecti; nimenT nu vä Impiedecg. Din acest moment, ce lege
a nationalitAtilor sg mat !neap& ? Not v'am adoptat frAeste. Nu

1 V. lista lor Intre prenumerantfi la Geografia lui Ioan Rus. Cf. Popea, 1.
c, p. 167 si urm.: cererea grAnicerilor.
 170
mal existatt, cum existatl innainte de aceasta adoptare. Prin
urmare cum ? Ne intoarcem In trecut ?
Fireste ca pe basa acestel conceptii ii s'a cerut ca limba ma-
ghiara sa fie predata in §colile primare, sa figureze In proto-
coalele comunale. Din partea Rominilor s'a presintat un alt pro-
ject, care a fost acceptat numaT in teorie, cu oarecare modi-
ficari.
Proiectul acesta prevede ca legile sa fie publicate si in roma-
ne§te si comanda, data este de nevoie, sa, se poata, face, in lo-
curile unde sint soldat,I romini, §i in romaneqte. sa fie un Mi-
tropolit, episcopi rominr in Banat si la Arad, un sinod pentru
alegerea lor, un congres de 80 membri, dintre cari 40 de preotT.
Era ins vorba numaT de desideratele uneT comisiunT. Si ce in-
semneaza aceasta cind dincolo era hotarirea uneT diete, un act
fundamental aprobat de Imparatul? Cazu chiar parerea unor
UngurT, ca Wess6lenyi orbul, care, cu total fanatismul sail dove-
dit, declara, fats de zilnicele abusurT de putere, el viitorul este
mal negru decit noaptea ochilor sal" si cerea unirea din inima
cu nationalitatile", imbrati§area lor, recunoscind Rominilor calitatea
de urmasl al Rumanilor §i dreptul de a trai ca popor. La care
Kossuth raspundea imediat: RominiT nu sint un popor, ci indi-
vizi egal indreptatitl facind parte din natiunea politic& maghiara".
In aceste momente, la Orlat si Nasaud 1 graniceriT 1§1 tineau
adunarile for §i declarau in cor ca se leapada de Ministerial un-
guresc si cer sa, fie liberatl de supt suprematia natiuniT ma-
ghiare.

IncurajatT de faptul acesta si de tot ceia ce se §tia despre

stricarea relatiunilor dintre Imparat si Ungurl, tineril facura sa
se tie, in afar& de mandatul dat comisiunil de 12, celeT de
100 (pentru dieta din Cluj), celel de 30 (pentru Carte), o a
doua adunare la Blaj (13 Septembre) si o a treia (24 Septem-
bre), In care se hotari ca Rominil sa, se inarmeze si sa iea
toate masurile impotriva teroareT. In adevar, el erad tratatI ca
niste cinl: nevroind sa intre in armata revolutionara, pre§edin-
tele comisiunil de recrutare puse de Impusca 20 de flacal, con-
siderindu-T ca rebeli impotriva Statulul maghiar. AtuncT, ga-

1 Popea, 1. c., p. 170 $i urm.

 171
sindu-se In legitima apg,rare impotriva groazel care se design-
Oise, Rom/nil se hotaresc sl se Inarmeze In adevar, saps! fad, o
garda, na0onalg. Tot °data eT cereati o adunare nationals, o diet&
transilvana, care sä judece potrivit cu Constitutia austriaa si ss
aleaga un Guvern provisoriu,ceia ce nu s'a facut, dar cel putin
e bine ca s'a cerut.
Ferdinand Mu disolv& ins& diets, din Pesta si dIdu, cu decretut
stariT de asediu, puterea in Ardeal pe minile autoritMilor militare.
Uciderea luT Lamberg in capitala UngerieT facu din Banul croat
Jellacich indeplinitorul hotaririlor pedepsitoare ale Coroanel.

Atunci, la Inceputul lul Octombre, guvernatorul militar al Ar-

dealulul, Puchner, vazInd ca nu are destule puterT ca sl se Impo-
triveasca Ungurilor, face apehil la Rominl. Putea s5, li vorbeasa
astfel: Intrag In foc pentru Imparatul, care in Iunie trecut a
consfingt hot/rIrea adungriT de la Cluj, care va considers nu-
maT ca pe supusil sal de origine romina", si din bunatatea ca-
ruia nu maT exists astazi decit un Ardeal unit cu Ungaria, care
a arestat pe represintan01 intelectualilor vostri, pentru ca erail
nemulOmit1 de drepturile recunoscute al Ungurilor!
Caa intelectualil erail asa cum i-am vazut. Evident a pe an&
cale nu se putea ajunge la ceva cleat pe calea unel miscarT
armate. Si natural cg, aceast5. miscare armata ar fi cistigat multe,
dac5 la Inceputul el, s'ar fi tratat ca de la for la for0 Cu
Ministeriul absolutist al ImparatuluT. Pe and, asa, credinciosT de
la inceput pana la sfirsit, RominiT ail ramas lndreptag la mila
acelul pe care-1 salvasera.
Si, cum cerea Puchner, asa cereal si comisarul ministerial
Vay, Ungurul, rebelul, care poruncise macelul, care Indemnase la
profanarl de bisericT si la spargerT de potire. TotusT Lemdnyi 1-a
.ascultat pe Vay. In momentul and Saguna Indemna la filar-
mare, Vladica unit spunea Rominilor: CredinciosT sa fig Impa-
ratulul, dar si patria sä n'o uitag 2". Resultatul a fost suspen-
darea si inlocuirea' prin vicariul Simion Crainic: Lemdnyi muri
abia la 1871, Intr'o manastire a Franciscanilor, torturat de mus-
trarl de cuget si umilit pans la moarte. Peste agva anT de la
exilarea luT, §aguna-1 vazu plingind Intl.'s:, odaie proastl de ma-
nastire...
I Ibid., 1. c., p. 203 et urm.
2 ibid., 1. c., p. 197 §i urm. (9 Octombre).
 172
Atunci se intemeiaza cuprinzind si pe Balasescu, Barnut,
Ciparit, Bran, Miches 1, mai apol si pe Barit,comitetul de pacificare,
care trebuia sa pregateasca miscarea in armata a Romlnilor In
contra Ungurilor, si el dadu mina ou teranir cari Intrasera In
muntr, supt comanda luT Avram Iancu, fostul cancelist din Osor-
hell, cari se organisasera dupa tipul roman, cu prefectir for si
tribuniT for improvisatt Inca de la 7 Octombre, Saguna insusT da-
duse semnalul.

Acum, este adevarat ca, dupa ce a inceput lupta, centrul de

greutate s'a stramutat cu totul. Adunarea din Sibiiil, presidata
de Saguna, la 16 Decembre, putin timp dupa, abdicarea Impa,-
ratulur Ferdinand, se tinu, din ordinul lur Puchner, In fata co-
misiunif militare". Ea ispravi cu chemarea Rusilor, mar oficiall
decit trupele romanestr ale Muntelur. Comitetul de pacificare a
ramas mar mult ca o forma decit ca o realitate. Cine se putea
gindi sa trateze cu dinsul sail pe dinsul sa,-1 Indemne sa lucreze ?
Atentia a trecut la Avram Iancu si la capitanir lur, si cu dinsiT
numar se faceat negocierile.
Era o revolutie, dar nu pe basa unur program, cu o colabo-
ratio solidara a intelectualilor. De, la aceasta ridicare pentru Im-
paratul care nu recunoscuse nimic qi nu fagaduise nimic, pana la
adevarata revolutie spontanee, care este singura In adevar bine-
facatoare si prin care-sT cucereste drepturile un popor intreg, car
turarir find numar represintantir intelectualT ar suferintilor mul-
Omit si multimea fiind numar ajutatoarea credincioasa a ideilor ce
rasar In mintea carturarilor, era un lung drum, si
In curind era
sa se si vada.
ET bine, cind s'ail dat lupte indirjite in lunile de toamna, iarna, si
primavara, in Muntir ApusenT, natiunea romaneasca nu era una. Niel
macar natiunea romaneasca din Ardeal nu era una supt raportul
confesional. Aceia cari se luptat acum Impreuna e drept ca nu
se mar gindiat care se duce la biserica, unity si care la biserica
neunita. Trecusera printr'un alt botez, mar crud, botezul sin-
gelur, care stersese deosebirile confesionale. Prin urmare unita-
tea intro el se realisase. Dar Intre aceia unificatr prin sacrificiul
pe care-1 faceat pentru natiunea for si Intre carturaril de la Si-
1 Ibid., p. 146.
Andrei Mure$ianu (alt chip).
 173
biiU, nici nu maT vorbesc de eel de la Blaj, cari, in afara de
Barnut? si Ciparig, nu existail intro el §i acestI carturarT lega-
tura nu se fdeuse. Niclunul din ace§tia nu s'a dus acolo in mij-
locul primejdiel, niciunul nu s'a gindit sa impartaseasca sufe-
rintele acelora cari-§I varsail singele pentru neam! NicTunul nu
simtise ceia ce Giuseppe Giusti a simtit, cind, bolnav, in patul
de suferinta, se gindia la bietii nenorocitI cari luptail ca rasculati
in revolutia italiana de la 1848, revolutie al carif promotor prin-
cipal fusese el prin pamfletele lul, §i cari muscats poate dintr'un
codru de pine neagra, pe cind el se hrania cu tot ce -T cerea
inima, si, pe cind el se culca In asternutul sail eel moale, dormiail in
§anturile pline de apa. Data as fi fost ceva mal zdravan", zicea
el, a§ fi mers In mijlocul for ".
Intelectualil rominT de la 1848 au fost vazutI in toate intru-
nirile administrative, dar acolo uncle se framintail intr'o lupta
de moarte aT lor, acolo n'az'i fost vazutI. Aceasta insa dadea ce-
telor lul Iancu o alta infatisare decit a uneT °VIA national@ con-
stiente, supt conducerea sefilor el firesti.
Lucru ce nu se poate uita de istoria impartiala.
 XIII.

Era sperantelor : Inceputul Domniei WI Francisc-

Iosif I-ii.

Imparatul Ferdinand, fire slab a, Suveran Ma sfatuit, Incercase

sa-si sprijine tronul pe credinta maghiara, si, numai dupa tole
mai puternice dovezi cg, spiritul politic pe care-1 crease in mij-
locul Maghiarilor Kossuth urmareste cu totul altceva, o viata
independents, o forma de Stat republicans, si ca spiritul acesta
este Bata sa se manifesto cum s'a si manifestat in vremea re-
volutieT, numai dupa aceasta Imparatul Ferdinand s'a convins ca
alta politica trebuieste Inceputa.
Daca schimbarile acestea de la o directie politica la alta se
pot face In unele casuri fara a se sacrifica persoanele, in alte
Imprejurari insa persoanele trebuie neaparat sa dispara, pentru ca
o noun actiune politica sä se pronunte. Si aceasta chiar si in casul
Imparatului Ferdinand, cind e vorba puma! de o personalitate
eompromisa prin faptele altora. Imparatul, nu ca factor esential
al politicei din ultimele timpurf, ci ca element represintativ al
acestei politice, cu toate schimbarile, nesigurantele, contrazi-
eerile si revenirile el, se cerea sa consimta a disparea de pe scena
politicei austriace, lasind locul altuia.
Pentru causa austriaca se poate zice ca inlocuirea lul Ferdi-
nand prin foarte tinarul, naiv de tinarul arhiduce Francisc-Iosif,
a adus tot atita folos, cit a adus In Anglia inlocuirea nehota-
Mei si impopularef Domnif a Jul Gulielm al IV-lea prin domnia
reginei Victoria, care, prin farmecul tineretef si nevinovatief sale,
 175
atrase toate simpatiile catre Coroana. Ca si Victoria, prin tine-
rota e, Francisc-Iosif, prin virsta fragedg la care ajunsese pe
tron, prin buna sa spregatire morala, datoritg mame!, arhiducesa
Sofia, prin hotgrirea sincerg de a Indrepta, relele trecutulul, de
a porni o era noun, si-a conciliat In mare parte spiritele. De la
el se astepta ceva corespunzgtor cu bunele traditil ca si cu spiritul
nod pe care-I aducea.
Fireste ea RomInil n'att zabovit cu petitiile lor. Strinsi In co-
mitet, ei ad. redactat indata un nod. supplex libellus" catre
Imparatul cel tingr. Bgrnut, Ciparit, Laurian ad fost aceia cari
jucara rolul de capetenie In noua manifestare public& a popo-
ruluT romin.
Prin petitiunea aceasta se cerea un Consiliu administrativ
pentru conducerea ArdealuluT, care stt stea in jurul luT Puchner
si sa fie alcatuit din natiunile necompromise". Ce Injosire nu
se poate califica altfel , ce mare Injosire se cuprinde chiar In
termenul acesta de natiune necompromisg"! Nu era vorba de
natiune compromisg said necompromisg, ci de o natiune avind
drepturb sad neavind drepturT, oil avind mai putine drepturT.
Totusi numaT pentru neprihgnirea aceasta a natiunil romine se
cerea bungvointa imperialg.
La 28 Decembre, se strinse la Sibiit, cum am spus, o noun adu-
nare, dupg cererea luT Puchner, cu misiunea de a sprijini mai ales
proiectul de a se Incredinta Ardealul Intreg exclusiv acestuT gu-
vernator militar. Saguna a vorbit, si el a redactat de sigur si
hotgririle. Discursul sad deplinge satele cele despoiate si arse,
bisericile cele pinggrite, multimea fratilor din starea bisericeasa,
si mireneascg sententiati si ucisi cu urgie, cari zac neingropati
pe cimpurl si drumurl ".
Ggsim in acest act si idel politice in adevgr frumoase si vred-
nice de luare aminte, cuprinse In formule ce merit& sg fie reti-
nute. Saguna defineste liberalismul si nationalismul, cerute de era
noun: Simtimintul liberal este nazuinta catre desvoltarea libera
a referintelor de Stat si cetatenesti". Iar cel national este deo-
sebita simpatie catre tots aceia care sint de un neam, de o na-
tiune si de o limba". Rgminea, fireste, simpatia, recomandatg si
de Puchner, care se feria de o miscare romaneascg, fie si contra
dusmanilor impgratului, simpatia care celelalte semintil care,
 176 --
impreuna cu RominiT, formeaza pentru Saguna acel bizar concep t
eterogen pe care el 11 numeste poporul transilvano-austriac"1.
Pe linga aceasta insa cererea cuprindea o multime de puncte
precise. Rominilor li se luasera armele ; li se facuse un fel de
perchisitie domiciliary pentru aceasta. Se pretindea restituirea
lor, pentru ca el sint necompromisi, si, data li se dati armele,
eT le vor intrebuinta numal pentru Imparat. Vor lupta, dar in
schimb sa li se fact' Universitatea, incepindu-se MIA zabava cu
clase complementare de drept, la Sibiia ca si la Blaj. Se cerea
sa se faca la Blaj si clase juridice!".
Pentru eel ce fusesera atacati de UngurT si erall multi
se pretindeall despagubiri. Locuitoril din CimpenT, cari aveau de
inulta vreme daraveri cu erariul, cu fiscul, sä fie satisfacutI.
In materie de drept public national, se-doria ceia ce era
mai important despartirea de Ungaria, dorinta legitima si folo
sitoaxe, dad. Imparatul ar fi putut-o acorda. Se mai propunea
instituirea unul comitet permanent special romanesc, Guvernul tra-
dator din Cluj find cu totul Inlaturat, apoi chemarea unel diete
Irdelene, alegerea uuuT s' al Rominilor si formarea unei Adu-
nail Generale, dar fara gind de separatism monarhic" orl de...
Republica. Sail trebuiau siliti a face dreptate in vechile for ne-
intelegerT cu natia romaneasca. Aceasta petitie era sa fie presin-
tata impreuna cu cea de la 18 Mani, care se reinnoia astfel.
Presintarea acestor puncte zabovi insa foarte mult. Dupa in-
demnul ascuns al lui Puchner, incapabil sa se mentie militareste,
*aguna si Gottfried Muller venira la Bucuresti, ca delegati aT co-
mitetelor nationale romin si sasesc, pentru a care intrarea apa-
ratoare a Ru4ilor Jul Liiders, car dupa neizbutitele miscari re-
volutionare, ocupail Principatele2. Apol episcopul se indrepta, prin
Cernauti spre Olmtitz, resedinta provisorie a noulul Suveran. A
fost intaia si cea din urma oara cind el a strabatut Tara-Roma-
neasca si Moldova fara sa aiba Ins& vre-o legatura cu elemen-
tele, clerice sail mirene, de aid 8. Era la Olmutz in luna lul Fe-
bruar si, in aceasta luna, la 6, s'all si presintat cererl care sint
tale mai indraznete si tale mai frumoase pe care le-a cetit vre-o-
data Imparatul.
1 Popea, 1. c., p. 219 ei urm.
2 Ibid., p. 233 ei urm.
8 Cf. N. Banescu, Stareful Neonil, Valenil de-Munte, 1910.
 177 --
In credinta ca Suveranul poate sa fats tot ce vrea, ca el este
dispus sa dea satisfactie ki cererilor celor mar sincere ale Romi-
nilor, in credinta aceasta s'a infatikat, dupa un lung discurs omagial,
tratind despre libertatea ki egalitatea nationals, despre indelun-
gatele sacrificiT romanektl, despre valoarea ostakilor credinciosT,
ca Urban, despre sinytul cel sanatos al teranilor de vita romina
din Transilvania", despre miile de oamenT cazug de mana sal-
bateca a rebelilor, petitia.
Se cerea unirea tuturor Rominilor din Statul austriac patru
milioane intr'o singura natiune independents, supt sceptrul
Habsburgilor. Nu era vorba numaT de viata laolalta a Rominilor
din Ardeal, a Rominilor din Banat, din partite Crikurilor, din Ma-
ramurak, ci teritoriile colonials banatene erau puse laolalta cu
teritoriile de regim particular ale ArdealuluT dominat de unio
trium nationum" ; se facea o singura unitate nationals din Ro-
minil intregii monarhii, cacl intre aceia can iscalesc petitia, pe
linga Saguna, represintant al ortodoxieT din Ardeal, pe ling& cel
doT Mocioni, Ioan ki Lucian, de origine macedoneana, repre-
sintanti al conktiintei romanektl din regiunile banatene, cu un
caracter aristocratic, care nu strica pe atuncT, pe ling., Popazu,
pe linga Laurian, pe ling& Macedonfi, functionar fiscal ardelean",
care facea §i el parte din categoria nemekilor, pe linga Constantin
Pomut ki colegim sal loan de Stoica ki Vasile Ciupe, din Un-
garia", pe linga Iacob Bologa, Ardelean, al carul nume se intilnekte
ki pe urma in luptele constitutionale pe care le vom urmari, in-
tilnim pe InsukT Eudoxiu de Hurmuzachi ki pe Mihail Botnar,
membru al dietei din Cernauti, represintant! ai Bucovina Unirea
trebuia sa se Intinda clod ki asupra miculul, dar istoriceste aka
de importantuluT teritoriu bucovinean.
Si multi din Ardelenif akezati In Principate, ca Ioan Maiorescu,
de pilda, visa1, ca ki Sasul Roth, de o Romanie units, supusa,
pans la Dunare, Case! de Habsburg. Numal radicalii muntenT,
ca Nicolae Balcescu, in ura for contra conservatismulu! schwarz-
gelb", se straduiat din rasputerT sa lege relatil cu Batthyanyi
ki Kossuth, sa smulga Ungurilor, in vederea unel confederatiI re-
publicane, parasirea punctulul de vedere al limbiT diplomatice"
maghiare ki al amalgamisaril" Rominilor in Ungaria 1.
1 NurnaI la 14 Tulle se ajungea la tratatul dorit de Balcescu, dar care nu
mai avea nicio altA importanO, declt cea teoretica; Ion Ghica, Amintirt din
pribegie, pp. 272, 329-31, 346, 362-3.
 -178
Prin urmare, in vremea aceia cind se aflail Romini cari agitail
pentru o unire cu UnguriT impotriva ImparatuluT, era un lucru
natural sa se prevada in propunerT ca aceasta ca., de si Romi-
niT doresc unirea lor Intr'un corp national cuprinzind si pe
BucovinenT ca si pe BanatenT, eT nn voiesc insti, o viata natio-
nal, independentc1, ci doresc sa rAmlie supt coroana austriaca, sa
fact' parte integranta din monarhie, hind sa se intrevada ca.
de ar exista o constiinta romaneasca nationals fiber& dincolo
de Carpatl, tine stie ce ar face, scapind de supt tirania mosco-
vita, si Rominif de dincoace. Ar fi fost o viitoare recompense, pen-
tru Austria, data, se arata generoasa fata de Rominil dintre ho-
tarele er.
Se cerea apoT congresul general romanesc, un singur cap
pentru Intregimea natiunil, un fel de capetenie supremo a Ro-
minilor, un Voevod al lor, un Senat romanesc si, ca si in Main
1848, un singur cap bisericesc", paste deosebirea confesionala,
Saguna avind, de sigur, nadejdea sa inghita Biserica unita, sus-
pectata, impopulara, si ramasa fara conducator; limba romaneasca
in toate lucrurile care ating pe RominT; adunare nationala, reu-
nindu-se In fiecare an ; represintatie proportionala la dieta im-
perials; organ national" pe lingo Ministere, un adevarat am-
basador al natiunir si, In sfirsit, Imparatul sa face bine a se in-
titula Mare-Duce al Rominilor".
Deocamdata, o intrebare. Pentru astfel de lucrurT, la care ea
nicT nu se putuse gindi, Adunarea de la Sibiifl nu (Muse nicI-
un mandat. E limpede. §aguna Insusi n'ar fi cutezat asa de mult.
Iscalitura lul Hurmuzachi lamureste. Calatoria de la CernautT nu
ramasese fara folos. Acestea sint ideile din foaia Bucovina", a
fratilor hurmuzachestI, cele maT solide capete intre totT RominiT
mirenl supusT ImparatieT. Redactia InsasT a petitieT putea sa li
apartie lor.
Iata acum si raspunsul pe care l-a dat Imparatul Francisc-Iosif.
Il reproducem textual: Primesc cu bucurie asigurarea despre cre-
dinta si alipirea curagioasei natiunl romine si recunosc cu grati-
tudine jertfele grele de care le-a adus pentru tronul mien si mo-
narhia unitary in contra unuT partid fara scrupule (ruch/os)..."nu
void sa zica: uneT natiuni, fiindca el totusl doria, si eft se poate
de rapede, impacarea cu UnguriT cuming, pe cari de atuncT if
tot cauta , care a aprins razboiul civil si prin cerbicia sa it
 179
face sa dureze. Petitia fidelef mele natiunl romine voiu dispttne
sg, fie luat& in chibzuire amh'nuntit5. si sa fie resolvitA in eel
mar scurt timp spre multamirea for ".
Saguna visit& cu multarniri de sigur superflue §i pe
fostul imp&rat, care, asteptindu-se asa de putin la aceasta, fu
foarte miscat; el avu si onoarea uner invitatdi la masa impe-
rialg. La Francisc-Iosif avuse dou& audiente, cea d'intait numar
el singur, si avea motiv sa fie multAmit de resultatul ]or. Mai
ales ca nu prevedea viitorul i.
Indata, clup& aceasta s'a si dat Constitutia general& pentru
toate Statele Impgratiei, Constitutia austriac& de la 4 Mart. supt
care a frematat de indignare tot neamul unguresc. Ardealul era
unit cu comitatele exterioare, cu egala indrept&tire a tuturor
nationalitatilor si limbilor din acea tara, In toate raporturile pu-
blic° cetAtenesti."
Dar in sfirsit tot era ceva. In cadrul acesta natiunea romina
se putea manifest&. Rominil at primit lucrul cu multamire, dar
nu fa" ra reserve, mar ales in ce priveste restituirea unul terito-
Tiu sasesc" in care erati cuprinsi si foarte multi Romini, ceia ce
aduse o larga expunere istorica prin noile petitii din 12 si 23
Mart 2,
Cine ar fi putut s& fie nemultAmit de astfel de concesir? Dar
BAnatenii at adaus, lute° noun petitie, din 26 lunie, isctilitl de
Petru Mocioni, loan Dobran si Petru Cermeni, formularea exacta
a punctului de vedere romanesc, explicind pe larg si elocvent
valoarea acestel natiunI3. Contra unei intinderi prea marl a ho-
larelor Voevodinei create pentru Sirbi, se protestase Inca din
April 4.

La 2 Mart 1849 apare proclamatia rebelilor catre Romini: Ne-

fericiti Valahi! Vol, cari ati fost sclavi si supt Romani si cari ati
fost sclavi si dup& aceia, si pe can Maghiaril v'as't facut oameni...
Nu v& lasatl prada chinurilor singeroase a ucigasilor, a hotilor,
I Popea, 1. c., p. 247 si urm.
2 Ibid., p. 264 $i urm. Plingeri contra calomniilor asestI, care atribuiad
Bominilor jafuri Monte de Unguri, in scrisoarea hal aguna ogre Puchn er
ibid., p. 270 si urm.
3 Ibid., p. 258 $i urm.; pp. 331-4.
4 Ibid., pp. 287-8.
 180
a aventurierilor cari-si zic tribuni, prefecti, sail centurions...", li se
striga, sfatuindu-I sa lase armele, cad altfel vor vedea eT ce in-
semneaza puterea natiunii maghiare in Ardeal 1.
Peste citeva zile, la 19 April, Francisc-Iosif era declarat depus,
cu un teribil act de acusatie. Si indata se trimetea cunoscutul
Dragos ca sa momeasca pe cite unul din sefiT revolutieT romanesti
din MuntiT Apuseni: se stie ca miserabilul s'a lual bine pe linga
energicul tinar Buteanu, care a doua zi dupa aceasta a fost
spinzurat, supt masca unor negociatiuni. In acelasi timp intrasera
UnguriT in Abrud, trecind supt sabie pe tog pe cari si-I credeail
dusmani. Peste citeva zile, eT erail siliti insa a pleca, si lupta
continua mai departe, in defavorul lor.

FAA de aceasta schimbare a lucrarilor s'a ivit si o ideie mai

indrazneata: Daca s'ar uni toate natdunile necorupromise" si ar
cere sa aibti privilegil, si singura care n'ar avea privilegii, ar fi
natiunea maghiara, fiindca nu le merita ? AtuncT, la 26 April, s'a
facut marea petitie din partea Rominilor, a Croatilor si Slova-
cilor impreuna, fara a se ajunge insa la o intelegere deplina
intre nationalitati pentru lupta laolalta impotriva dusmanului
comun, pentru recapatarea uneT situatiuni de drept, care, acor-
data unora, nu poate sa strice altora, ci ar servi ca indemn
pentru dinsiI2. Se protesta calduros contra pastrarl unel Ungarif
in care rasa maghiara e in inferioritate numerics, cerindu-se
teritoril nationale deosebite de Maghiaria" in hotarele eT firesti.
i atuncT, in Iunie, Imparatul face o noun declaratie: Fa-
gaduiesc Rominilor constitutiunl organice potrivite cu trebuintele
adevarate ale acestui popor si in consonanta cu unitatea mo-
narhei" 3. Sint aid formule vagi de cancelarie, dar pentru orTcine
intelege frasele cum trebuie, aceasta nu Inseamna altceva decit
primirea propunerilor luT Laguna. Iar in Iulie, dupA ce se dove-
dise ca Rominii ail oameniT for cari pot fi intrebuintati 4, Impa-
ratul, cu citeva zile mai innainte de conventia lul Balcescu
cu Batthyanyi totdeauna trebuie sa, punem alaturi acestea lu-

I PAcAtianu, 1. c., I.
2 Ibid.
3 Popea, 1. c., p. 334.
' Ibid., p. 334 0 urm. (18 Iulie).
 181

crurl: ce dadea impAratul §i ce dadeau ceIlaltI , In Iu lie,

spunea din gura sa imparateasca: Puteti fi sigurl ca, dorintile
cumintl si drepte ale Rominilor vor fi Indeplinite" 1.

Vom vedea intru cit s'a realisat aceasta solemna promisiune

ImparAteasca.

1 Ibid., p. 341 Explicatiile luI Bach, care promitea base noua, pp. 341-3.
Obiectiile deputatiei la 30 Iu lie, pp. 343-7.
 XIV.

Triumful imparatului si rasplata Rominilor.

Lupta pentru Mitropoliile noua.

Dupa ce ocupasera o mare parte din Ardeal, luni IntregT, pla-

tind Rominilor cu spinzuratoarea, revolutionariT lul Kossuth, co-
mandati de refugiatul polon Bern si de Gorgey, slut, in sfirsit,
silitl, in August 1849, sa predea armele innaintea ostiriI rusesti la
iria (Vilagos). NumaT aceasta aduse desfacerea trupelor luT
Iancu si Axinte, care stapIniat, dupa un sir de lupte fericite,
Muntii ApusenT. Tribunii" lucrasera fara sfatul nimanuT §i, cum
puteag zice, netinutI in seamy de nimenl dintre al lor, cari, in
zilele clnd miT de Romini periatl prin val., se ocupag cu o sa-
vanta diplomatie, tolerata, nu fara zimbete ascunse, de Curte.
§aguna Insu§1, In locul caruia Republica pusese un vicaritl, nu
vorbe0e, pin( in Julie, o singura data de ispravile cetelor romaneqti ;
faptele for nu Intra citusT de putin in argurnentele sale pentru
causa Rominilor; vechile puncte de drept se aduc innainte con-
tinuti pana ce linistirea ArdealuluT ars si insingerat II face cu
putinta intoarcerea pe drumul Bucovinel si terilor dunarene. In
tot acest timp, el alcatuie§te programe maI unit sad maT putin
acceptabile pentru protectorif sal. La 3 Iulie, fata de Infringerea
rebelilor si Innaintarea trupelor imperiale, i se pare ca ar putea
fi utilisabilT, contra bandelor razlete de hotT §i de honvezi des-
perag", Incercatif prefectI aT gloatelor romane§ti, Landsturm-u-
lul", §i anume ceI mal. de isprava din el", pastrIndu-i-se co-
manda distinsului conducator Iancu", dar supt tutela capita-
nului chesaro-craiesc Albert Cyzirka" 1. Aceasta e Insa o propu-
1 Popea, 1. c., pp. 352-3.
 -183
nere facuta numai in numele sad, ca ,,episcop al Bisericii ra-
saritene in Ardeal" 1.

Imparatul Francisc-Iosif, pentru a recunoaste pe Romini ca

natiune, punea neaparat conditia ca el sa faca, parte din mo-
narhia austriaca. Neaparat ca nimanui din aceia cari conduceait
pe Rominii de atunci nu-I trecea prin minte sa, se organiseze
cineva in afarti de aceasta Monarhie B. Factorii dirigenti ai Ro-
minilor din Ardeal in 1848, atit in ce priveste Biserica, prin
urmare Saguna,cit §i in ce prive§te vista politic& §i culturala,
Barnut si Cipariil, era1 fara indoiala pentru o strinsa alipire de
Austria. Asa melt Rominii ar fi avut dreptul sa considere chestia
for ca resolvata definitiv supt raportul teoretic, supt raportul
principiilor. Aceasta se observa din marele numar de acte §i pe-
titil fire§te, iarasi sistemul luT Suppler Libellus" care se
indrepteaza catre Imparat de la 1848 innainte, cerind In anumite
puncte precisarea concesiilor care ramin a se face Rominilor
de Ministerid, dupa, acordarea punctului de drept de catre Su-
veran.
$aguna se gindia cum era si natural, el hind innainte de
toate represintantul organisatiei sale bisericesti, al confesiunii
sale, pe care era chernat s'o apere, si nimeni nu poate sari tie
de raii pentru aceasta §aguna, deci, se gindia mai cu
soma sa intrebuinteze bunavointa Imparatului pentru a rupe
lanturile acelea, de sigur stricatoare si umilitoare, dar foarte
explicabile prin intreg trecutul aminduror natiunilor, care se

1 0 dare de san-iA neexageratA a luptelor din munti, care Incep la 26

Ianuar, e raportul redactat, de I. MaioreRcu, al lui Avram Iancu. V. Die Ro-
manen der asterreichischen Monarchie, II; cf. N. Banescu si Mihailescu, loan
ilaioresqu, p. 281 si urm. Iancu singur spune el a fost isolat pArasit de
toata lumea". Terminul de Landsturm ii adoptase pi Iancu, care se temea
mult sd nu se creadd cd ar conduce el o mifcare independentet ; ibid., p. 299.
2 Phi sAsesti in aceasta privint se vorbia in Lloyd din 1850 despre
planul unui ,,Imperiu puternic daco-romin de la Nistru pAna la DunArea-de-
Jos si de la Tisa Nina la Prut In Marea-Neagra",In Ilarion Puscariu, 1. c.,
p. 58. Cf. si Die Rechte der romanischen Nation gegen die Angriffe der Sachsen
vertheidigt von einem Romdnen, Viena, 1850. Than Maiorescu vorbia luI Vay
de putinta pentru Romini de a proclama pe principele de Leuchtenberg sau
pe un flu al Tarului ca Rege al Ronutniel" ; Transilvania,1877, pp. 173-4. Cf.
BAnescu §i Mihailescu, loan Maiorescu, pp. 301-3, 316, 491.
 184
stabiliser& intro Biserica rom &neasca din Ardeal §i Banat si Bi-
serica de la CarlovAt. Tendinta lul era ca, desfacindu-se de supt
stapinirea PatriarhuluT sirbesc §i a Mitropolitilor si episcopilor
sirbT teritoriile locuite de Rominii din Banat, s& fie reunite la
episcopia luT, ridicata la rangul de Mitropolie. Nu e indiferent
pentru intelegerea conceptiei sale faptul c&,, aproape pe vremea
cind deputatia avea de lucru cu cererea Facultatii juridice, plus
o catedr& de teologie ortodox& la Blaj, pe ziva de 1-iu Octombre 1
el intervenia, la moartea episcopulul de Vir§et, Stefan PopovicT,
ca ,,episcop al Bisericii rasaritene" (far& margenire la Ardeal),
in fruntea deput&tieT baneikne pentru a aminti ca., potrivit fap-
tuluT ca., din 300 de parohil, doar in 30 sint amestecati §i SirbiT,
§i hotAririlor de la Blaj §i Lugoj, ca §i canoanelor Bisericii orien-
tale, se cade sai se lase alegerea urmasului de catre credincio§i,iar,
deocamdata,, nedindu-se macar mo§tenirea material& PatriarhuluT,
sa se numeasca Invatatul cleric romin Patrichie Popescul, din
Consistoriul de la Carlovat 2.
Se porni o Intreaga, agitatie in vederea acestul stop. al inde-
pendentei bisericesti. Se alcatui o literature speciala, dela 1849
innainte, In vremea cind Blajul nu se trezise Inc& de pe urma
actiunii gre§ite a luT Lemenyi §i cind vicariul sAlagean Sulut
facea omagiu politic SibiianuluT , prin care Saguna se caznia
sa arAte ca. numai el este §i poate sä fie mo§tenitorul vechil
organisatif religioase din Ardeal §i pentru Ardeal. Pe vremea aceia
era dogma. ca. organisatia aceasta metropolitan& este extrem de
veche; pana, Intr'atit, incit, atuncl cind Francisc-Iosif a restabilit
Mitropolia, dar la Blaj, in forma unita, i s'a spus ca el este al
doilea Traian supt raportul bisericesc, cad Traian Romanul trecea
drept intemeietorul organisatieT ierarhice pe aceste plaiurl.
Pe basa acesteT dogme so cerea restaurarea vechil ierarhiT,
cu cuprinderea episcopiilor bAnatene, restabilirea starii -de lu-
crurT din veacul al XVII-lea, decT mar ales de pe vremea luT
Sava BrancovicT, stare de lucrurT care, in defavoarea confesiuniT
ortodoxe §i in defavoarea leg&turilor cu tara noasta, se schim-
base supt Teofil qi Atanasie. Saguna trecea peste ace§tia, trecea
peste actul de aderent&, peste episcopia de Fagara.1, pesta epis-

I Popea, I. c., pp. 360-3.

2 Ibid., pp. 355-7.
 185
copia cea noun a Scaunulul blajean si cerea Imparatului sa-1 res-
tabileasca pe el ca episcop al Rominilor, al tuturora, orT, in casul
eel mai raiz, al celor mai multi, al celor mai vechT, al celor cu
dreptul eel maT autentic. Pentru aceasta a scris el insusi tot ce
era de nevoie pentru a dovedi pe tale teoretica 1 ca, In adevar,
acest Scaun trebuie sa fie ridicat la rangul de Mitropolie. S.
nu se creada cumva ca in planul lul §aguna era prevazuta §i
putinta 1nternaeieril une! alte MitropoliT la Blaj. Erad exclusivisti
si uniT si altiT. Cind Sibiiul cerea Mitropolia, Insenana sa se re-
aduca la staulul ortodoxiel sale oile ratacite, far, cind Blajul o
cerea, insemna ca spre Blaj sa se mine alta turma, de mult pri-
beaga Inca.
In sensul acesta petit,,ioneaza, in numele culturi!, delegaW ba-
nat.enT ramasT la Viena, in ziva de 24 Octombre 2, far la 16 Mart
1849, se adreseaza insusT §aguna si catre Rajacich, seful Bi-
sericiT sirbestT, care recunoscuse, in Maid 1848, dreptul Ro-
minilor de all avea un Mitropolit si un Ban a, aratind punctul
sad de vedere si luind toate masurile pentru ca aceasta, Infap-
tuire a Mitropoliel romine" sa se indeplineasca 4. Episcopului
bucovinean Hacman i se ceruse Inca din April 1849 Intruna-
rea bisericeasca", judecata de el ca maT posibill, desi mar grea,
decit cea politica, si se provocase o adresa in acelasi sens a
acestuia catre Patriarh (6 Iulie) 5.
In Banat se reincepe indata agitatia, ocrotita si de Scaunul
episcopal al bolnavuluT si batrinulul Gherasim Rat (t August
1850), care trimete la Viena pe Teodor §erbu, Vincenp Babes
si Grigore Popovici 6. In Decembre, prin impulsul luT Laguna,
clerul romanesc si ng,iunea romaneasca din Banat, care se de-
clara supusa luT duhovniceste, fac o astfel de cerere pentru des-
I Cf., de e], Promemoria fiber das historische Recht der nationalen Kirchen-
Autonomie der Romanen", Viena, 1849 (si Anfang zu der Promemoria", 1850,.
Cf. [Rajacichl Antwort auf die Angriffe einiger Romanen", Viena, 1861.
2 Popea, 1. c., pp. 385-9.
3 Dupes Gageta Transilvaniet din 1848, no. 41, In Ilarion Puscariu, 1. c., p.
93, note, 1. Cf. ibid., p. 104 nota: Sirbil nu voiesc $i nu vor avea macar un
fir de par maI mult decit Rominii", zice proclamatia Patriarhulul.
4 Ilarion Puscariu, 1. c., Documente, pp. 38-9.
3 Ibid., Documente, p. 40 si urm. A Int Gherasim Rat. (5 NOvembre), ibid.,
p. 43 si urm.
5 Popea, 1. c., pp. 389-91.
 186
facerea de dare Sirbi si alipirea formalg, oficiala cure Ardeal.
Tar in acest timp Blajul tacea. El suferia, cum am spus, de lipsa
episcopuluT, de toatti, za,bava ce trebuia sa fie in ceia ce priveste
numirea inlocuitorului lui,c&ci se cerea ca Lemdnyi, exilatul, sa,
demisioneze oil sa, moara pentru ca sa se aleaga altul, si pan& atunci
era numaT Crainic, vicarul 1, ceia ce constituia fara indoiala o
mare piedeca in ce priveste revendicarile Rominilor din cea-
lalta tabard confesionale. Si trebuie adaugit, maT ales, ca, frun-
tasii romini uniti, cari nu se intelesera niciodata cu Vladica for
si cu cea maT mare parte din canonicT, el cari fAcusera o opo-
sitie inviersunata pan& la proces --, supt conducerea profeso-
rulul de drept si filosofie BArnut, toti acestia, fat& de politica
do confesionalism escesiv si de timiditate teoretica, a cercuri-
lor bisericesti, continual sO., ramina in afar& de revendicArile
pur confesionale pe care Biserica unit& le-ar fi putut presinta.
Astfel aceasta, Biserica unit& nu era lipsita, numal de seful sail,
de conducatorul sail legiuit ierarhic, dar si de conducerea ace-
lor cari ar fi fost in stare sa, Inlocuiasca pe epiesopul absent,
a celor maT InvAtati, a celor mai talentati, a celor cu mai mult&
autoritate din lumea profesorilor si scriitorilor. Pe Ciparit si pe
Barnut i-am vazut, de un timp, nu acolo, la Blaj, in legtitura,
cu tradit,ia confesionale locale, ci, pan& la sfirsitul anului 1849,
pan& la restabilirea pacii, i-am vazut totdeauna In legatura cu
§aguna, in legatura cu generalitatea politica a Rominilor. Mer-
geat cu §aguna si supt Saguna natural, nu din punctul de ve-
nere confesional, ci fiindca for li plAcea sa, vada In Saguna re-
presintantul eel mai bine inzestrat, cel maT influent, eel mai Ca-
pabil de a duce la biruinta, poporul romAnesc. Dar nu se putea
impiedeca nicT aceia ca, prestigiul lui personal crescind, Bise-
rica in fruntea careia statea acest om de mare autoritate, sa,
nu cistige si ea, in larga, masura,.
Cind pentru intlia oara se ridica, din punctul de vedere unit
cereri asamanatoare cu cererile care se ridicasera din partea cea-
lalta, acel care vorbeste in numele Rominilor de aceasta con-
tesiune este episcopul de Oradea-Mare, Erddlyi, o personalitate
stearsa, de altfel om toarte chipos, om do societate, dar care
nu se distinsese prin nimic.
I El refusft o Intelegere, care se primise la Muncaciti, In ce priveste cu-
nuniile mixte; ibid., p. 363.
 187
Cererea WI este, de altfel, vrednicA de laudA, presintind unele
puncte de politica religioasA si nationals care erat. necesare. E
bine ca, data Blajul n'a cerut Si episcopia de Oradea-Mare pentru
viitoarea luT Mitropolie, macar Oradea-Mare si-a aratat dorinta
de a fi alipita cu Blajul, cind Blajul va ajunse sa represinte o
Mitropolie si va fi capabil prin urmare de a avea scaune sufra-
gane. Un punct insemnat de sigur si acesta in ce priveste con-
stiinta unitatii Rominilor, fie si supt forma confesionala. SA se
noteze faptul ca Erd6lyi cerea, pe lingO acest punct, si ca na-
tiunea rominA sa aibA in fruntea sa si un prefect sail guver-
nator, care sa -s1 aiba resedinta la Blaj. Nu se ceruse de la Sibiitl
asa ceva, ca seful natiuniT romine, pe care noul Imparat se credea
ca-1 va numi neaparat, si cit se 1nselaq! un fel de cores-
punzOtor al lul Jellacich, sa resideze in vecinatatea Scaunulul
episcopal neunit. In ceia ce priveste pe unit1 insa, o astfel de
cerere s'a facut.
Inchidem acest capitol al asteptarilor si sperantelor si des-
chidem un altul al desilusiilor, care, neat:drat, au atins foarte
dureros pe aceia cari le-au incercat, dar care erau foarte de
prevAzut.

aguna be prevazuse cind simtia amAraciune" la presintarea

urarilor cu care fu intimpinat la intoarcere. Doar, indata, dup .
aceia, guvernatorul Wohlgemuth 11 mustrO grosolan pentru adu-
narile secrete" mahinatiile politice", petitiile neinglduite ale
cleruluT sail, ba pentru banuita luT participare la ele. Eine
schnode Lasterlichkeit", o hida calomnie", fu strigatul indignat
al omulul care fusese intruparea credinteT, si el vorbia mindru de
vitejiT sal preotT, dintre cari multl au murit moarte de muce-
nicT pentru monarhul lul legiuit" ; cerea sti, se preciseze acu-
satial.
TotusT polite se germanisau in granicerime, ca la Orlat; oamenir
se schingiuiau, se legail de care, se aruncau in temnitT 2. Ca un bias-
tam al veneratuluT episcop, pe Wohlgemuth 11 ajunse reche-
marea si moartea naprasnica. Peste citeva saptamInT, la 21 Fe-
bruar 18508, acelasT provocant tiran al ArdealuluT cucerit cerea, lit
1 Ibid., pp. 364-71, 380-1.
2 Petitia, ibid., p. 393 si urm., qi Pacatianu, 1. c., I.
3 Tnireba pe Maiorescu de ce put cojoacele Valahilor si primi ca raspuns:
fiinilca le fac Sasii; Banescu Mihailescu, Than Maiorescu, pp. 283-4.
 188
vorbe putine si minioase, sä i se spuie de ce Saguna a schim-
bat vechiul titlu de episcop diocesan grecesc neunit" (grie-
chisch nicht-unirter Diocesan-Bischof") cu acela de episcop
diocesan romanesc al Bisericii orientale din Ardeal" si i se
raspundea a nu e o inovatie, ci reluarea titlului firesc si is-
toric, parasit numa! de 150 de an!, din nepriint.a vremurilor", si
restituit, neaparat, prin insasT decretata egalisare a confesiu-
nilor" ; Biserica lul nu cunoaste centralisarea rigida, facind abs-
tractie de nationalit6,tT, ci tine sama de fiecare semintie", In-
trebuintindu-I limba potrivit cu canoanele. Urmas al vechilor
olAh piispokiik", el se simte si se va numi Romin, cum Ro-
minl sint tot! flit sal duhovnicesti. Grec" are si alt sens, iar
neunit" e o negatie de care nu simte nevoie a se folosi In
caracterul positiv al misiuni! sale, cum au cerut si dio-
cesanii sat De alminterea acest titlu, pe care 1-a luat de cind i
s'a dat misiunea la Curte, 1-a purtat si innaintea MinisteriuluI si
a ImparatuluL
Raspunzind episcopului biserica orientale din Ardeal", inda-
ratnicul biurocrat nu se dadu batut. Raspingind ca ma! putin
autentice" brosurile Innaintate de Saguna, el cerea ca neaparat
sa se lase la o parte terrpinologia nationala", pe care n'o per-
mite conceptia ma! innalta" a niciunel religiI si, pe linga aceasta
n'ar admite-o faptul ca nu tot! Rominii, teritorial si confesional,
11 sint supusi lui. Titlul not e ganz unzullissig"!
Cind apoi, folosindu-se de ordonanta ministerial& din 18 No-
vembre 1848 pentru chemarea sinoduluI episcopal la Viena, Sa-
guna voi sä adune si el un sinod, dupa canoanele Bisericil sale,
deosebT de cel sirbesc, chemind si mireni la &ma, dupa datina
cel putin 40 de laid pe linga ce! 40 de protopopi si doI pro
fesorl de teologie (12 Ianuar 1850), i se raspunse ca, numarul
trebuie Injumatatit, laiciI lasatI la o parte, programul margenit
la Biserica, si scoala,". Trebui sa se supuie, cu inima frinta, si
astfel convoca el adunarea din 12 Mart. Aflind ca totusI se aleg
delegatT, Wohlgemuth obiecta, ca aceasta nu se poate tolera in
niclun Stat cu rinduiall" si soma pe episcop sa numeasca el
oamenil de Incredere" (Vertrauensmanner"). De fapt, numal la
Brasov se ingaduise celor trei comunitati bisericesti sa faca o

1 llarion PuNariu, 1. c., Documente, p. 55 ai urm.

 -189-
alegere. Se numi un comisar de control, loan de Karabetz"
(Carabat, Bucovinean), pentru a veghia ca ordinele sa nu lie In-
trecute. De alminterea, sinodul ceru caracterul romanesc al Bi-
sericiT §i, ca un corolar, recunoaterea naciunit, restituirea sinoa-
delor cu participare de mirenT §i a MitropolieT, egalisarea situ-
atieT, crearea unel sectiT pentru eT la Ministeriul de Culte §i la
Guvernul ardelean, cercetarea pagubelor revolutieT, dotarea unel
Case a lefilor preot.e§tT, organisarea unul InvatamInt national,
primirea in §colile militate, acordarea de stipendil studentilor,
restituirea fondurilor I.
Saguna spunea lamurit, Inca din Octombre, cind se a§tepta un
progres de la o noun calgtorie a luT la Viena §i se indoia ca
o vor permite ca, vremea resolutiilor de dobindit a trecut acuma" !
Doar In mat erie bisericeasca de se poate propune ceva 2.

Cea d'intaig trezire din visurile marl au avut-o RominiT cind

s'a facut impartirea teritoriala a Monarhiel. Imparteala aceasta
nom), a Monarhiel s'a facut pur si simplu din punct de vedere
geografic. E adevarat ca, in puterea unel traditiT istorice, o
parte din comitatele exterioare,nu Ins& toate,at fost reunite,
cum s'a vazut, cu Ardealul, ca salt pus deci supt autoritatea
guvernulul central din Sibiig §i unele din regiunile care fuse-sera
reunite cu Ardealul dupa crearea acestul principat vasal al Tur-
cilor. Pentru RominT era, cu toata Inglobarea multora din eT In
Sachsenland" 3, un avantagiu, dar eT credeaa ca acesta este
numal un inceput §i ca restul ImparteliT se va face tinindu-se
seam& de interesele nationalitatilor, dee' si ale nationalitatil lor.
Alipirea unel largI partY din Banat catre Voevodina sirbeasca,
In o zguduire puternica. Ar trebui nesimtire", scriau eel lovitl
de aceasta masura, intr'o noun jalba, sail totala pgrasire a
oricariT sperante in viitoarea indurare a MaiestatiT Voastre ca

1 Ibid., p. 58 §i arm.
2 Popea, /. c., pp. 380-1. Memorial WI aguna care Wohlgemutb, in care socoat
4.000 de oamenl din diocesa sa morti pentru Impgrat, 819 biserici pradate,
40 arse; ibid., p. 50 qi urm.
3 Petitia contra acestel mAsurl fu redactata de Maiorescu; Banescu qi Mi-
hailescu, loan Maiorescu, p. 276.
 190
sa tacem aceasta, durere" '. Maramurasenii erail unit! cu Rutenil.
Unil Ungurenr ramineag laolalta, cu Maghiarii 2'.
Dintr'odatd, visul cel frumos fi mare se in2preiOia,se.
To vechil tiranI se intorceaa si credinta era prigonita, si luata
in batjocura de Indrazneala cinicg, a fostului rebel.
Represiunea... loaialitatii lua eel mai revoltator caracter; va-
duvele si orfaniT celor cazuti muriail de foame; eel scapati cu
viata lucrat, ca la Alamor si Tius, ca sa refaca gospodariile arse
ale Ungurilor rasculatr. OrYce pira, aducea intemnitarea 8.

Dui)/ atitea plingerT, in primavara anulul 1850 Imparatul tri-

'nese un comisar pentru Ardeal. RominiT vazura cu mirare ca
acestul comisar i se alipeste imediat un sfetnic sas. S'or fi mirat
eT, dar n'aveall de ce. Cum voiau ca urmasul firesc al luT
Iosif al II-lea, care Insemnase unitatea in forma culturala germa-
nä, unitatea cu mijloace administrative, In legatura si ele cu
aceasta traditie nemteasca, cum voiaa ca Francisc-Iosif, care
se feria de nationalitatl, cind nu era nationalitatea luT, sti, nu
inteleaga folosul pe care-I poate trage pentru supravegherea Un-
gurilor, in acel moment, si, mine, pentru supravegherea Rominilor
poate, din elemental german, pe care un noroc istoric i-1 daduse
in margenea aceasta rasariteana a monarhiel sale ? Natural ca
Id Francisc-Iosif erail sa.-T fie mai drag! Sasii, can nu sacrifica-
sera, nimic, cad niclun Sas din Ardeal nu trasese macar un foc de
pusca neincarcata pentru salvarea tronuluT Marie! Sale, ci sta-
tusera Intre Imperial! si anti-Imperial!, intre Kossuthisti si apa-
ratorii tronulu!, cu multa socoteala si cumpaneala, gata sa, treaca.
fireste, in tabara care li oferia ma! mutt. Toatg, libertatea pentru
Biserica lor, toate privilegiile pentru cultura lor, care era si cul-
tura Imparatulul, care era si cea mai innalta forma de cultura,
pentru toate Statele Monarhiel. Intre altele--si o dam ca exem-
1 Ibid., pp. 391-2.
2 Petitia tuturor deputatilor (si BanAteni si Unguren% din 10 Ianuar 1850,
ibid., p. 400 si urm. Aid argtarea exacta a locurilor bistritene si fagarasene
etc., unite arbitrar cu Sachsenland. In par-tile Clujului caracterul era maghiar:
o rAsplata a rebeliunil, o pedeapsl a jertfirii ". Cel de la Odorheiil azusera
supt Secul.
8 ibid., pp. 405.6. Cea mai mare parte din aceste acte In romlneste, si la
Ilarion Puscariu I. c., Documente, p. 10 si urm. Aid si acte privitoare la or-
ganisarea Voevodinei sIrbesti. Cf. ibid., p. 89 si urm.
 191
plu el capatasera in Saclisenland o organisatie judecatoreasca
perfecta, care li permitea ca de jos pang sus, de la judecatorul de
pace pans la presedintele superior at Casatiei, Sasul si numai
el -- sa nu se judece innaintea altora decit innaintea unor oa-
menl cari-I cunosteau limba, cari hraniati sirnpatie pentru din-
sul si eratl gata sa.-1 ajute.
Rominii crezusera ca la 1848 s'a ispravit cu SasiT, cari nu sint
decit o reminiscenta medievala, ca s'a intrat in era constitu-
tionala, ca privilegiile se pot zvirli. documentele pecetluite se pot
arunca In foc ca sa li sfiriie pergamentm, ca in epoca aceasta
noua o minoritate nationals nu se poate bucura de o situatie
superioara majoritatii zdrobitoare de terani care o incunjura. Se
vor mai fi gindit si la faptul ca totusi, /mparatul ins4 o spu-
sese, jertfa insemneaza cev a si ca acela care nu si-a crutat si-
tuatie, avere, locuinta, singe pentru domnul sau, acela de sigur va
avea o stare mai buna decit burghesul timid care s'a strins intr'un
colt de vatra, asteptind sa vada cum se aleg vremurile.
Indata dupa numirea comisarulul acestuia saxon s'au grabit
si Rominil sa tears un comisar, care sa, represinte natiunea tor.
Au amintit de vechile promisiunl ce li se facusera in ce priveste
scolile romanestI bine organisate, sustinute de Stat. Pe vremea
aceia era Inca Ministeriul Bach, care credea ca e o datorie de
buna politica a se intrebuinta pe cit este posibil nationali-
Utile supuse, nationalitatile iubitoare si gata de sacrificil, dar
a se impune credinta, iarasl pe cit este posibil, si nationalitatilor
care intr'un moment fuseserd rebele.
i, find acest scop indoit, de ce sa se cheltuiasca prea mult
pentru un prieten, care este sigur ca nu va deserta niciodata
de la datoria sa umila?! Rominul dovedise doar ca este in stare
sa-si puie pe foc toatg averea, sa-s1 sacrifice ultima picatura de
singe numai pentru ca un imparat sa, fie in Viena si sa stapi-
neascg asa cum voieste el, cu Constitutie, data -T place, fax& Cons-
titutde, data socoate el cg e mai bine, cirmuind toate popoarele din
mostenirea sa. Acum era rindul celorlalti, al celor cari se tineat
cerbicosi, cari-si aduceati Area bine aminte de epoca lul Kossuth,
de zilele, de our si singe, ale libertatii. Acestia trebuiarl sa fie
obiectul curteniril speciale din partea ministrilor Imparatului.

In adevar, dupg ce se argta o iubire naturals, o preferinta pe

 192
care once cunoscator al lucrurilor putea s'o prevada, pentru
SasT, Indata dupa, aceasta Incepura acele cochetarii ale Curti'
din Viena fats, de natiunea maghiara, care, deci, n'ar fi tocmaT
asa de rea, care ar astepta poate numal o vorba buna.
Si sal intrebuintat toate magulirile care se gasiau in vocabu-
lariul intelepciuniT politice, pentru a ajunge la o impacare. Tovarasil
spinzuratdlor de la Arad trebuiail acoperiti de toate favorurile.
de toate semnele de distinqie, doar se va stabili din note cacT
ce altul este interesul Habsburgilor ? vechea viata de unitate
familiars in jurul Suveranului-patriarh. Cine-el inchipuie ca Habs-
burgiT procedeaza impotriva uneia din nationalitatile cuprinse
in monarhia for cu intentiunea de a o inlatura definitiv de la
once favoare din partea puteriT centrale, acela, nu intelege insasT
ratiunea de a fi a Habsburgilor.

In April, Saguna is' tinuse sinodul care trebuia sa-1 prega-

teasca pentru actdunea lul de despartdre a Bisericil romanesti din
regiunile banatene de Biserica Sirbilor. Din aceasta se vedea
foarte bine care este punctul lul de vedere, directia in care-sl
va Intrebuinta toate silintile. De aceia astepta cu nerabdare
ceasul sinodulul, pe care boala Patriarhului it tot zabovia. De
aceia fericirea lul cind, in sfirsit, adinc in toamna, se facia do-
rita convocare. La cererile vechl el adaugia si altele: admiterea
legaturil dogmatice cu cellalt Patriarhat, de Constantinopol, res-
pectarea serbatorilor ortodoxe, catehisarea dupa ritul for a co-
piilor, regulamentarea casatoriilor mixte, intemeierea unei Mitro-
polii qi pentru Rominii de ritul scia din Austria fi crearea unuf
consistoriu diocesan, de arhimandritT, protosingheli si preot,T, cu can-
celaria si fondul lul, ridicarea de seminariT pregatitoare, pedago-
gice si teologice, deci si pentru Invatatorl, organisarea scolil po-
pulare confesionale sustinuta de popor, cu inspectoriT sal locall
si inspectorul general, un fond de pensiT al clerulul, crutarea lul
de arestarl brutale, administratda autonomy a fondurilor (16 No v
vembre)1.
De fapt, adunarea din Viena n'a fost decit cum i S'a hota-
rit titlul oficial nconsfatuirT episcopale" (bischofliche Berathungen).
Servilismul mergea asa de departe, Incit majoritatea credea ca

1 Ilarion Puacariu, 1. c., Documente, p. 73 §i urm.

 193
tot GuvernuluT trebuie s& i se ceara si alegerea uneT noun nu-
mill pentru intreaga BisericA ortodox& din State le austriace.
Hacman, care visa Mitropolia pentru el, fu asa de pretentios, de
nedrept si de brutal fat& de Saguna, incit opri s5, se ceteasca o
propunere a acestuia, ca nefiind facut& In formele legal°, si o
smulse chiar din minile episcopulul de Karlstadt, care voia sa-T
dea cetire; alt& data-1 invective alaturT cu dusmanil 1. Discu-
cutia se intirrdea asupra unor puncte de organisare generals:
dotatie a cleruluT, orinduirea consistoriilor, crearea de seminariT,
revisuirea cIrtilor bisericestI, si neexperienta, decl deso rientarea
participantilor nu era slab& In zadar ceru capul clar al luT Sa-
guna s& se Inceapa cu Insesi cadrele organisatieT, relatiile exte-
rioare ale Bisericil" : i se raspunse de Guvern c& pentru situatia
Bisericil sale se va tinea deosebit o conferintA 2. SlrbiT aparati
dreptul PatriarhuluT for de a se zice seful IntregiT ortodoxiT aus-
triece, si eel din Timisoara tagadui existenta unor Mineie roma-
nestI ce s'ar fi tiparit la Buda 2! Voiail s& impuie binecuvintarea
patriarhala si pe cartile pentru RomInT! Supt cuvint ca episcopul
de Timisoara e bolnav, nu se tinura sedinte de la 3 Ianuar pan&
la 16 Mart; iar la 23, dupa moartea bolnavuluT, membril con-
sfAtuiriT" se luara la cearta pentru ca Hacman declarase ca, ne-
fiind Instiintat oficial, el nu stie ce e aceia Patriarhie sirbeasce.
Se incerca discutia chestieT romanestr IncepInd prin neinvitarea
luT Saguna. Peste o lima, ministrul de Culte trebui s& intervie
constatind O., In sese lunT nu s'a ajuns la nicTun resultat i ". La
13 Innie In sfirsit, Imparatul comunica PatriarhuluT c& rInduiala
o va face el. Indata, plecarea fara nicTo forma a sefuluT BisericiT
slrbestI disolva adunarea si, scrie Saguna, fiecare din episco-
pii cari aveall constiint& si rusine, se intorceat nemIngliati pentru
cele petrecute" 5.

Prin urmare Saguna savirsise, fara Indoiala, din punctul de ye-

dere general rom&nesc, o greseala, cind IsT consacrase toate si-

I Ziarul german al lul $aguna, in Ilarion Pu§eariu, Documente pentru Umbel

fi istorie, pp. 273, 282.
2 Ibid., p. 274.
3 Ibid., pp. 276-7.
4 Ibid., pp. 296-7.
5 Ibid., p. 311.
 194
lintile sale numaT pentru o organisare bisericeasca, al cariT mo-
ment nu venise Inca. Fiindca el putea sa, fie sigur acum de un
lucru: ca Biserica luT metropolitans nu va venidata va veni
decit dupa Biserica mitropolitana a celorlalt1; nu era sa Inceapa
doar catolicul Imparat din Viena cu neunitii, cu shismaticiT,
lasind la o parte pe egt uniti cu el si in ceia ce priveste forma
confesionala! Prin urmare Blajul trebuia sä treaca innainte
Indata ce Lem6nyi se va duce, Indata ce se va alege un altul,
BlajuluT trebuie sa i se acorde Mitropolia in rindul Intah1,
si nu Sibiiulul. Dar putea sa maT fie sigur Inca, de un lucru:
ca, odata ce BlajuluT i se va fi acordat Mitropolia, va fi impo-
sibil ca ea sa se denege celellalte episcopiT romanestl, care avea
supt dInsa cea maT mare parte din populatia romaneasca a pro-
vinciilor Imparatulur Prin urmare ceasul luT era sa vie, si Mitro-
polia nu era s'o intemeieze numaT cu elementele romanesti din
Ardeal, °data, ce cealalta se alcatuise contopindu-se inteinsa si
cotnitatele exterioare. Cum, de alminterea, si alcatuirea politica
si administrativa a ArdealuluT dupa 1849 arata ca margenile
noilor Mitropolil romine nu vor fi ale ArdealuluT de odinioara.
OrIce s'ar zice, la Saguna ortodoxul biruise pe Romin. I-a lasat
pe cellalg din comitet sa se descurce singurT, pe fugariT din Bu-
cure,stI, pe profesoril de la Blaj, pe fiscaliT si proprietariT de
mosiT, pe Babes si pe Pera Mocioni, cari lucraU intr'un mediu
foarte strain, neavind nicTun fel de legatura, nicTo influenta in
viata socials vienesa, si nu eraU inzestratI cu nicTo insusire po-
litica superioara, tocmal In momentul cand de sigur se mai putea
nap a ceva.
Punctul de vedere al luT Saguna este cuprins In aceasta for-
mula: Libertatea si independenta BisericiT orientale din Ardeal
si egala indreptatire a el cu celelalte religiunT crestine din tara".
NumaT in legatura cu aceasta judecata venia vorba si de pro-
blema politics. Limba poporulul este totdeodata si limbs biseri-
ceasetL; prin urmare Biserica sta in legatura strinsa cu liberta-
tea nationals, asa incit viata si innaintarea el sint conditionate
de viata si innaintarea celellalte. Din causa aceasta el trebuia sä
ceara. existenta politica a natiunif romine". Dar intahl Biserica
si pe urma natiunea. Se ceruse insa mult maT mult la inceput:
RominiT de amindouti, confesiunile strinsT laolalta si formind un
corp politic separat In Monarhie. Vede orTcine ca Intre aceste
 195
cererl si acele din primavara anulul 1850 este oarecare scadere,
si chiar oarecare contrazicere. Evident c& erat si Rominil unit!;
tine putea sä-I ascundI? Erad asa de multi! Si apoI organisa-
rea for era veche, si cultura for de asemenea si foarte nece-
sare. Si, atunc!, ce era de facut ? In leg&tura. cu Biserica orien-
tal, din Ardeal se cerea existenta politic& a natiuniI romine
Intregl. Din aceasta, existents politick fac parte Ins& orl ba
aceia cari ml fac parte si din Biserica oriental& a Ardealulul si
a Ungariei ? Aceia se arunca in gura lupulul, sad se poate in-
chipui cg, dup& acordarea acestor privilegiT se vor that* in
chip de, suplicantl ca sa fie primitl In Biserica oriental& din Ar-
deal, spre a face si el parte din fiiinta RomInilor cu caracter
politic? E egoism , si asa de omeneste explicabil!

Dar, pe cind, nu atita Hacman vanitosul, cit intentiile ascunse

ale Vienel, care chemase pe tog acestI episcopi oriental!" toc-
mal pentru a-I conpromite, faceau sa cad& marele proiect, peste
clteva luni numal dupa risipirea Vladicilor conspiratorT si hir-
bareg se ajungea, In sfirsit, in ziva de 30 Septembre, la ocu-
parea Scaunulul episcopal din Blaj. A fost un moment foarte
important, pe care nu-1 cunoastem poate destul de bine. Oame-
nil aveau dorinta s& transforme acest sinod de alegere intr'un
fel de adunare nationals. Traditia de la 3 Mail) 1848 nu era asa,
de veche. 0 mare parte din eel cari vorbiserI si lucrasera atuncl
erall acum In mijlocul cestorlaltI. Prin urmare dorinta de a se
manifesta din punct de vedere national era o dorinta asa de fi-
reasca, cu atit maI mult, cu cit trebuia s& caute si BlAjenil a
atrage si pentru dInsiI ceva din ce facuse marea popularitate,
autoritatea cea mare a lul Saguna. SA nu-1 lase pe el singur, pe or-
todoxul de la Sibiiil, sk, represinte natiunea romin& militant&
pentru drepturT si organisare, ci a ceast& natiune s& fie represin-
tata, macar cu aceasta, ocasie neobisnuita, si de dinsiT, unitii de
la Blaj. Guvernul Ins& a intervenit parinteste", punindu -li in
vedere ca se va vota dup6 datina si c& adunarea n'are voie s&
se ocupe cu nimic altceva decit cu aceasta intelegere.
Incepea sa se arate 0 aid arama protectorilor" de la Viena,
si oameniI nostri, asa cum erad de orbit!, incepeail totusl sä
vada si el ceva Innaintea ochilor. Inca de pe atuncl, eT pornesc a
se plinge ca InsusI cuvintul de Romin era evitat In toate actele
 196
in legatura cu Ardealul, ca el au ajuns numaT o claw a uneT
poporatil" (eine Klasse einer Bevolkerung"). NicT nu sintem
numitT ca natie !" Se tinguiaa ins zadarnic catre planuitul Mare-
Duce al Rominilor", care, ajutat de maiestria lul Bach, era Inca,
in fasa reintemeieriT absolutismuluT, innainte de a intinde mina
sa Induratoare §i plina. de iertare catre Ungurl.
Prin urmare nu s'a facut altceva decit actul de alegere. Erad
treT candidati mar importani4T, §i a fost ales dintre el vicariul din
partile SalagiuluT, Alexandra Sterca *ulut (de la Abrud, n. 15 Fe-
bruar 1794), om foarte bine crescut, cu traditiT nobiliare, cu oarecare
avere, ins& de insusirI intelectuale mediocre, de sentimente care
n'ai'l fost totdeauna frate§t1, crestine, romanestI fats, de tovarasul
sail, episcopal romin din Sibibl; era de la inceput foarte dispus
sa &ease& rail tot ceia ce facea Laguna, !Enda, era ortodox,
innainte de toate, filmic& represinta cu atita stralucire §i putere
ortodoxia, care", zicea el insusi, sta ca lin chedru §i ca o ce-
tate tare, care nu se teme de neprietenT" 1.
Alegerea nu era fara, indoiala, cea mar fericita. Ce noroc ar
fi lost pentru RominI data, s'ar fi ales Timoteiti Ciparig ! Ce ar fi
fost viata BisericiT unite din punct de vedere national supt un
astfel de episcop! Dar soarta n'a voit aceasta, §i n'a voit-o, de
sigur, nici Curtea, ca reia-T trebuia un om care nici intr'un jet sa nu
fi Jost amestecat in lucrurile, discutabile, cu toati credinta, ale anilor
celor rill'.

i In 1852 urmeaza, staruintele luT Laguna in directia unica a,

activitata sale. El are bucuria sa vada pe Patrichie Popescu asezat
ca vicarial In locul luT Gherasim Rats (August 1850). Dar Scan-
nele banatene erati toate libere, ca §i cel din Buda, §i, pentru
interesul cause, Laguna asculta de invitatia Guvernulul de a
lua parte la alegere In Carlovat, fiind vorba de o afacere bise-
riceasca, a§a de importanta" *. De alminterea, invitatia luT Raja-
cich, pe care o a§tepta, intirzie. Asigurind pe diocesanil sal ca
1 Ilarion Puscariu, 1. c., Documente, p. 71.
2 Pentru prigonirea lul Iancu, v. Corespondents, lui Ioan Maiorescu In Con-
vorbiri literare" 1899, p. 113 si urm.
3 Ilarion Puscariu, 1. c., Documente, pp. 98-100.
4 Ibid., p. 100 si urm.
 197
nu e aplecat a trece la an/ eparhie, Saguna se §i duce la Sinod
In Novembre.
De la Inceput, Patriarhul declarl c6, presenta episcopuluT ar-
delean e contra privilegiilor acordate natiuniT slrbe§tT". Impa-
ratul", spunea el, e domn pe viata, nu pe con§tiinta mea, §i nu
void sfinti episcopT numil Para voia mea '." Comisariul imperial
Coronini nu putd birui Impotrivirea si se ralie la parerea
§aguna se supuse, declarInd !ma cg. Adunarea devine
prin aceasta neascultItoare §i anticanonicg. El refusa, sa, dea
In scris pe candidata sal. Denuntul catre Imparat, trimes din
Sibiid, la 24 Novembre 1852, cerea deci, dupa o lungd, exacta si
impresionanta expunere idorica, intemeiarea ierarhieT romanesti
propril 2.
Dar la CarlovAt se trimese numaT observatia ca a§a ceTa sa
nu se maT repete. Iar lul Sagunk Inca din anul 1854, i se ceru
un proiect de reorganisare a ConsistoriuluT sou, pe care el avu
curajul de a-1 refusa ant IntregT, pd,na ce chestia de principiu a
MitropolieT nu se va resolvi In sensul sad 2.
Ceia ce-1 Inviersuna acum era crearea solemnd, Inca din 1853,
a MitropolieT celeflalte. AvInd supt ascultarea luT numal Romin!
§i anume simburele chiar al populatiel romAne§ti", el refusa,
qi de aceia, sä figureze ca episcop grecesc neunit al diocese de
Sibiid" 4.
Inca de la 18 Novembre 1852 se tinuse la Viena, cu interventia luT
Bach, a/tei conferinta episcopala, a Bisericil catolice §i, fiindca
vroia Ministeriul, se ajunse la un resultat, iar Imparatul fl ad-
mitea Inca de la 12 Decembre, incepind indata negocierile cu
Papa pentru crearea MitropolieT greco-catolice". Deocamdat5, in
Iulie urm, la Oradea-Mare ceremonia consacrariT episcopulul
Alexandru.
In vremea aceasta §aguna urma cu factoriT hotaritorT at Mo-
narhieT negocierl pentru desfacerea episcopieT sale de catre SirbT.
lucrarl grele §1 Indelungate,

In acela§T timp se luase o noun masura care lovia pe Ro-

mini 1: supt pretext ca eeT din Ardeal repartisag la gloate n'ar
1 Ibid., p.111.
2 Ibid., p. 102 §i urm.
3 Ibid., p. 115 §i urm.
4 Ibid., p. 129.
 198
fi fost destul de caldurosI in apArarea TronuluI, graniceril tre-
buiat desfiintatI. Nu e de nevoie s& fie decit o singura ar-
mat& §i armata acesta sa fie a Imparatulul, a regimuluI, nu
a unel natlunl. Manifestatiile granicere§tI din 1848 pecetluiser&
hotarirea imparateasca, de §i ele erail acute in folosul dinastiel.
Cine se manifest& odata intr'un fel, poate, in alte imprejurarI,
s& se manifesto 0, altfel. Regimul special se pAstra doar pentru
moment, in ce prive§te fondul de intretinere al institutiilor.

Aprobarea MitropolieI unite din partea Rome! venise la 1-ia

Mart din anul 1853. Dar numaI la 16 Octombre 1855 sose§te
prelatul trimes din Roma ca sa instaleze pe Alexandru Sterca
ulut; in calitatea luI de Mitropolit, puindu-1 in leg ,turn cano-
nic& cu Oradea-Mare §i cu cele dou& episcopil noun, care se sta-
bilisera, una in regiunile Maramura.plul, cu Scaunul in Gherla,
cealalta in regiunile banatene, cu Scaunul in Lugoj.
Saguna trebui sa ceteasca proclamatii din partea Mitropoli-
tulul rival, prin care 2 el chema la Unire ca la singura forma
mintuitoare de suflet pe tot! iubitori! Rome!, pe tot1 urma§il lui
Traian, pe tot! locuitori! rominI de la Marea Neagra prin Tesalia
§i dincoace de CarpatI pan& la malurile Tisel" S. Si in acela§I
timp i se aducea luI, printr'un act metropolitan publicat in Ga-
zeta Transilvaniei, devenit organ oficial, invinuirea c& el face pro-
selitism4. Si in plingerea sa el releva c5, §i Ministeriul pare a
credo c& tot! Rominil atirna de Scaunul blajean. Maiestatea
Voastra e dreapta, §i Biserica greco-orientala din Ardeal cere
doar numaI dreptate", striga Saguna la 1-ill Decembre 18555.
Trebui ca noul guvernator Schwarzenberg sa, proteste hotArit
contra directiel de asimilare religioasa a Ministeriulul; destul c&
Bisericil rivale i s'a dat sprijin, prinzind-o de suptiorl"; nu e
cuviincios a trat& religia celor ma! multi RominI ca o shisml
ruginit&", tulburind lini§tea tea Si in acela§1 timp Patriarhul
sirbesc reclam& pentru sine pe ace§tI shismatici.

I loan Puscariu, 1. c., p. 21, cf. ibid., pp. 2Q-7.

2 Nilles, Symbolae, p. 679.
3 Ilarion Puscariu, 1. c., Documente, p. 129. Saguna interzice cetirea foil
(Lupas, 1. c., pp. 118-9).
a Puscariu, 1. c., p. 151, no. 59.
6 Ibid., p. 160.
 199
In sfirsit, petiVa de retntemeiere a MitropolieI romgnestI,
cu un Consistoriu de miren!, si pentru Bucovina, pe care o pre-
SintarA, la 21 August 1860, Saguna, cu Andre! Mocioni pentru
Banat si baronul PetrinO pentru Bucovina, fu ascultata. Un
noa sinod general ortodox fu ordonat la 27 Septembre, In a-
junul Constitutie din 20 Octombre. Imparatul declara ca nu
e neaplecat la Intiir4area une! MitropoliI romine de religiunea
ortodox& asariteana", pe care o cerea, la 26 Octombre, si sino-
dul diocesan din Sibiiu. Dar interesele catolice, greutAile puse
de Sirbi, reaua-vointa a lul Hacman z&bovirA pan& la 1864 ho-
tatirea definitive.
De alminterea Inca de la 1857 InsusI ministrul de Culte, Thun.
spusese limpede In calitate de catolic, si dupe dogmele ro-
mane de unde vine Impotrivirea. Biserica ortodox& n'are un
sef suprem, cum e la catolic! Papa, care sä raspunda pentru
dinsa, lipsesc oamenil de valoare culturala, ca si demnitari!
necesarl. Si Saguna obiecta ca valoarea principal& a preotimiI
trebuie sa fie cea morald si ca o maI bun& cetire decIt a Bibliel si
a Sf. P&ring, de ale caror traducer! Biserica noastra este
foarte bogata ", nu se poate. Pe ling toate, Innaltul funct,,ionar
nu se sfiise intitulind familiar Verehrtester" pe acest episcop
care se privia ca arhiepiscop si sef de Biserica nat,,ional& a
spune c& ar trebui ca ortodocsir din Austria sa recunoasca pe
Papa, o simpla chestie de onoare", ceia ce ar usura mutt lucrul 1.
Pentru impacarea personal& a acelora cari jucasera un rol
in ultimele miscarI ardelene a inceput, apoi, In era cea noun ab-
solutistg, Impartirea de decor4I si de ban!. La treI dintre sefil
miscaril din Muntii ApusenI li s'ad trimes sume Insemnate, si el au
facut gestul acela frumos, care a ramas Ins& far& urmare, din
motive nelamurite, de a consacra o parte din aceasta rasplata
in ban! pentru Intemeierea unel societAI literare romine. Ma!
tarziu era sa se intemeieze, altfel, Asocia(ia, marea forma cultu-
ral& unitara a Intregil naOunI, care nicI politiceste, nicI bisericeste
nu se putuse uni. Ceia ce nu Impiedeca, supt Schwarzenberg
Inca, cercetarea, In 1852, prin hlrtiile lu! Sulut, inchiderea lvi
Iancu, §i chiar a lu! Ba4 scos de la Foaie din anul 1850 2.
1 Ilarion Pu§cariu, Doc. pentru limbd ysi istorie, I, p. 314 §i urm.
2 Transilvania, XI, p. 40; Banescu §i_Milailescu, Joan Maiorescu, p. 305, nota 2.
 200
In sfirsit, pentru a cistiga cu totul spiritele fara a face con-
cesiunI importante, Imparatul s'a crezut, in Iu lie 1852, dator sä
aparg el insusl in partile acestea pentru a fi vazut de supusil ro-
mini si a Inta.ri Incg mal mult leggturile sentimentale dintre el
si natie. A poftit prin urmare pe tot' sefil sg-I iasa Intru intim-
pinare ca sä li facg cunostinta. Avram Iancu n'a venit. De
unit so zice cg a fost asa de IAA tratat de ofiteril impargtestl
la Viena, Inca a plecat supgrat. Era un om violent, si inc. de
pe vremea aceia se Intinsese asupra spiritulul sau o umbra de
melancolie, care trebuia sg-1 ducg la o lungg agonie si la un
tragic sfirsit (t 1872). Dupa altir insa, prins de o miscare de timi-
ditate, el ar fi refusat, in ultimul moment, de a se presinta Inna-
intea Suveranulu12.
Dar acesta a vgzut sus, pe muntele Mina, pe protopopul Balint 2,
care 1-a salutat recunoscgtor, dindu-I sg bea apg din plosca lul,
dupg ce i-a Intins mincare teraneasca de balmos. In alte partI
a fost Intimpinat farg Indoialg cu alte forme; Sulut 1-a intitulat
regenerator al natiuniI", pgrinte aclevarat". La Sibiii, unde a
Intrat cglare, tot' fruntasil romini 1-ad salutat, cu Saguna in frunte,
care, baron din 1850, se alese deocamdata cu titlul de consilier
intim".

A doua zi insa dupg ce se Intoarse Francisc-Iosif din Ardeal,

.si Indemnul ImpgrateseI, al tinerei princese, de 16 anI, Elisaveta
de Bavaria, de o naturg romantics;,, de sigur anormala, II apropiii
Inca maT mult de Ungurl, cars o fermecaserg prin afectatia ro-
mantics a persoaneI, vesmintulul si pompelor lor.
Dupg chibzuinta vremii lul Bach si Thun venise, fait sä plece
cel d'intaill, pang la 1859, influenta lul Buol-Schauenstein, care
doria Austriel regenerate dominatia la Dungre, patronarea ex-
3ansiuniI economice germane, primatia In Europa Centralg. Cu-
mintele Francisc Deak intelegea cg pentru o politica asa de larga
basa mul(dmirii maghiare e indispensabila. Si el ggsi si mijloa-
cele pentru a convinge de aceasta pe ImpgrAteasa visgtoare si
pe pasivul Impgrat. Cind acesta apgru la Pesta si aclamatiI
1 Cf. Ioan Puscariu, 1. c., p. 29. Fii de term], pi durar al fisculdi, la Vidra-
de-jos, Iancu avea de alminterea antipatie fatA de formele sociale; ibid., §i
Transilvania, 1872, p. 256 Lupa§, 1. c., p. 92.
2 V. memoriul publicat de rap. Nerva Hodos, urmas 0 sail, In 1913.
 -201
furtunoase se ridicara, aceasta-T ajunse ca sä declare ca arunca
valul uitaril asupra ratacirilor unui trecut trist si vrea sä inceap&
era cea noun pentru Monarhie. Nici nu se putea, de alminterea,
sa se adopte programul care fusese odinioar& al lul Ludovic-cel-
Mare, al lui Sigismund de Luxemburg, al luT Mate! Corvin, tin-
zind sä se stabileasca Dun&rea oa granite sudica a Monarhiel,
Mr& ca natia care sustinuse pe acest1 regI sä nu fie chemata
la egalitatea (politic& pentru care singerase In 1848.
Cit priveste pe RominT, se credea ca el sint complect asiguratT
prin concesiile !Acute. Si asa credeaa chiar cei din Principate. Doar
un frunta§ al revolutief din 1848, Ioan Maiorescu, strabatea continua
Germania, refugiindu-se pe urma, de la Frankfurt, unde era Parla-
mentul revolutionar din 1848, in cancelariile din Viena, ca sa re-
presinte punctul de vedere al ridicarii natiunii romine, al realisaril
unitatiT el prin concursul si supt scutul poporulul german. Si, de
oare ce acest popor german null putea crea vechiul Imperiu
medieval al lul Frederic Barbarosa, in locul acestu! Imperiu, ca
semn unitar al poporuluT german el primia pe Austria, chemata,
deci, sä realiseze aceasta legatura Intre marea natiune ger-
man& si Intre tinara, sal intinerita prin. revolu0e, natiune ro-
mina. Si aceasta fara a pomeni pe Moldovenil filo-austriaci al
hi! Nicolae Istrati si respectul adinc pentru Austria al regimuluT
intronat la Bucuresti, in 1849, prin Vod&-StirbeT, care salutase in
persoanA pe Imparat la aparitia lu! in Ardeal si magulia Curtea
cu darurl si cu legatur1 de familie, cu corespondente secrete in
cercurile vienese.
Cine stie ce ar fi fost, dace in razboiul Crimea Austriaci!,
cari ocupasera Principatele, cu invoirea Turciel si contra RusieT,
ar fi ramas!
Dar nici miscarea populara catre Imparatul, care se astepta,
nu s'a produs in partile noastre, si nicl iroprejurarile de politic&
general& n'az'i fost de asa natura, !licit ocupatia sä se poata
preface intr'o adevarata stapinire.
Si, atuncl, in a§teptarea realisArii programulul de asezare a
AustrieT la gurile DunariT, s'a trecut, hotArit, la programul cellalt.
Rominil eraa prea slab! pentru ca Imparatul in visurile 1111 de
viitor, sa se poata razima pe dinsit Raminea sa se reiea priete-
nia, din ce in ce ma! exclusive, cu Ungurii.
 XV.

oNoua era» austriaca pang, la dualism si Rominii.

Uneltirile Ungurilor pentru libertate, razboiul CrimeiT, Unirea

Principatelor, razboiul din Italia, in cursul caruia se puse la In-
doiala loialitatea Rominilor calduros aparata de Saguna 1
grabira schimbarea la care toata lumea se astepta, cu senti-
mente deosebite. Se ispraveste politica aceia larga, razimata, pe
toleranta nationals, pe traditiile cele bune ale vechiT Ungarii.
Si aceasta era o necesitate pentru Imparatul tinar, care, fireste,
n'avea sa joace un mare rol romantic pe lume, ci sa lucreze
practic si cu spor pentru el si al luT, potrivit cu caracterul si-
tuatieT in care se gasia. Habsburgil nu sint doar niste profesorl
ereditarl de morals politica si nu sint, iarasT, niste advocati ere-
ditari aT principiilor care animeaza Congresul natiunilor" sail con-
ferinta de la Haga. Nu se poste scoate nimenT din rostul luT
indatinat, mostenit, traditional, si nu i se pot cere nimanuT lu-
crurT care ar fi contraril existentel lul propriT. 0 putere politica
trebuie inainte de toate sa, fie credincioasa, misiuniT sale ; numal
indivizil isolatT pot face sacrificir, pentru care, in desvoltarea el,
omenirea li e, fireste, foarte recunoscatoare.
Ce putea sa faca Imparatul atunci ? Sa dea o a treia Consti-
tutie, cu al treilea rind de sperante. A si dat-o. Este vestita di-
ploma de la 20 Octombre 1860, intarita prin patenta de la 6
Februar 1861. Dar, pentru a se ajunge la actul acesta din
1860-61, el intelegea sa aiba o consultatie din partea sefilor tu-
I Lupa§, 1. c, p. 184 *i urm.
 203
turor nationalitatilor. I se vorbise de atitea nationalitatT, si el
nu cauta sa le Inlature, doria sa nu le supere, era gata sa li
dea satisfactia ca, all fost consultate. Dar aceasta consultare
trebuia sa nu fie In tine stie ce forma libera, ci Trite° forma strict
oficiala. Trebuia sg, se facti acesta este aicT rostul cuvIntului
oficial" in sensul pe care-1 fixan traditiile vechi ale ImparatieT,
traditiile de Casa, ale dinastieT de Habsburg. Cind se care o Consti-
tutie si nu yreT s'o daT, pot,1 oferi un Senat. Si Francisc-Iosif a
oferit un astfel de Senat international sati, cum i se zicea de
RominiT din Ungaria, un Consiliu imperial Inmultit" (verstarkter
Reichsrath).
El trebuia sa fie format din notabilitatile nationale. i, In ale-
gerea lor, Ministeriul alese punctul de vedere care putea sa-I
convie.
S'au adunat decT, in Main 1860, la Viena, supt presidentia ar-
hiduceluT Rainer, notabilT din marea aristocratie maghiara si
austriaca, precum si diferitl Vladid cari venisera, dupg, convo-
care, pentru a discuta, in vederea nemultamirilor, In vederea
dorintelor, In vederea reformelor. Stapinirea imparateasca este
hotarlta a respecta principiul nationalitatilor, presupunlnd ca
acest principiu va multami toate popoarele", i so spuse de la
Inceput luT Laguna 1, care pang, la urma aparg, unitatea abso-
luta a Monarhiel 2.
Acum toate adunarile consultative sunt escelente, cu o con-
ditie: sg, nu fie absoluta nevoie de dinsele, sa stil Insut1 ce vrel
sg, fact si sa fiT hotarit s'o fad chiar Impotriva adunariT con-
sultative. Si ale all in aceasta privinta un instinct admirabil,
care li si determine atitudinea.
In adunarea din 1860 eran Insa oamenT prinsT din toate par-
tile, fail, nicTo educatie politica, si maT ales fara una comuna.
Aveall adeca o educatie absolutists, dar eT venial acolo tocmal
ca sg, Inlocuiasca absolutismul prin altceva. °amen! cu aver!
mail, cu situatiT stralucite, cu insemnate rosturT, dar apartinind
unor natiunT deosebite, fiecare cu cultura sa, si aceasta cultura
Insasi Ingustata astfel, Inca sa nu loveasca In interesele until Stat
international. OameniT acestia hotarit cg, nu stiae ce trebuie sa
faca.
1 V. jurnalul lui, in Ilarion Puvariu, Doc. pentru lintbe 1 li istorie, I, p. 323.
2 Lupa§, 1. c., p. 189 §i urm.
 204
In ce priveste pe RominT, aceasta s'a vazut Inca de la inceput.
IntelectualiT nu puteall sä asiste, neavind o suprafata in viata
public, : nicl Cipariu, redevenit profesorul blajean, nicl Barnut,
plecat la studil In Pavia, nicl Barit, abia iesit din temnita,
nici dascalil din Principate, intorsT de mult acolo ; nimenI dintre
oameniX cu un trecut politic si cultural supt raportul national
nu erail si n'aveati ce cauta in Senatul de reforme al Impara-
tulul Francisc-Iosif.
Ate venit un Andre! Mocioni, un baron Petrinb, Bucovinean,
si putini altiI cari faceaal parte din ordinele privilegiate, si, pe
ling acestia, fireste, sefii Bisericilor. Si Inca, dace, -1 auzim a-
nolo vorbind pe Saguna, nu-1 vedem pe Sulut. Acestia represintail
pe Romini, trot milioane de nemultamitT a1 presentulul si de te-
inatorI aI viitorulul.
Dar ce legatura putea fi intro ? Saguna avea ca preocu-
patio principal, separarea Bisericir romanestI din Ardeal si din
partile vecine de Biserica sirbeasca, ; toate silintile lui erail con-
sacrate numal manifestara acestul punct de vedere : grabirea
momentulul cind era sa, alba, Biserica lui deosebita, Mitropolia
PuT, alto lucrurl interesindu-1 numal secundar. Mocioni avea cul-
tura unul aristocrat maghiar de supt regimul absolutist austriac,
iar baronul PetrinO pe a unul nobil german de treapta a doua
sail a treia tot In acel vechili regim austriac : nicl unul, nici
altul, apol, nu erail pregatitI de loc pentru ce aveail sa vorbeasca
uniT cu altil.
E penibila pentru not ratacirea prin protocoalele desbaterilor 1.
Caracterul for e haotic si resultatul ultim atit de putin impor-
tant! Omenil acestia nicI nu venisera, cu parerile for in cea maI
mare parte, ci cu amintirea petitiflor care li se adresasera, si
fiecare se simtia dator sa comunice, in forma de interpelare, de
lntrebare, sail in alts, forma, dorinta cerculu! In carell Meuse
viata. La observatile care li se faceail, raspundeat une orT, ca,
de pilda, Mocioni : Am primit un memoriu In sensul acesta si
eram angajat sa -1 presint. Si se intimpla ca memoriile acestea
nu venial macar din Tinuturile pe care el le represintail, cu
care aveail contact, ci dintr'un alt Tinut. Ba, intfuna din zile,
a fost un conflict asa de acru, incit a trebuit sa, intervie pre-

Vezi-le in PacAtianu, / c.. II, unde ocupa o suta de pagini.

 205
sedintele ca s& opreasca personalitatile si sä provoace la urml
deolaratia lul Mocioni c& a primit o petitie din Bucovina si de
aceia s'a amestecat in afacerile bucovinene, lucru de care
se suparase baronul PetrinO. SedintA, foarte interesanta, de si-
gur, pentru nol, dar regretabila.
Afar& de declaratii, ca aceia a lul §aguna c& limba roma-
neasca Isr are fdrepturile el in viata public& 1, de interventia lut
pentru sectia ortodox& la Ministeriul de culte si pentru ajutoarele
date scoalelor si bisericilor 2, erall totusi chestiuni care se im-
puneatl la toti. Era, intaill, chestiunea organisarii bisericesti, si
Laguna cerea, ajutat si de represintantul Banatulul si al Buco-
vinel, dar comb&tut de Patriarh, ,,o adunare obsteasca biseii-
ceasc&, cu represintare proportional," on macar o conferint&
de fruntasl, data era cu putinta. Era de nevoie fixarea until nor-
mativ pentru legatura interconfesionala a Rominilor.
Sint sate care ail dou& bisericl : una unitl, alta neunitl; sInt
sate care ar putea s& aiba doll& scoli, odat& ce scolile sInt
confesionale , una in legaturA cu o BisericA, alta In legatura
cu cealalta, si Statul trebuie sA, fie interesat ca relatii bune 0,
domneascA intre o clopotnit& si cealalta, intre scoala dependinte
de una si scoala dependinte de a doua. Nimeni nu s'a gindit
la asa ceva. Fiecare privia confesiunea cealalta ca dusmana,
straina. Un cuvint n'a spus Saguna, cit a stat la Viena, despre
interesele Bisericil unite, care-1 jignise de curand asa de mult.
()data a vorbit de scoala din Abrud, fiindca i se ceruse. Tot mat
mult se intilneste cuvIntul de coreligionari", cind am astepta cu-
vintul de conationali".
Daca in momentul acesta se iveste, aiurea, in celalt colt al Mo-
narhiel, la Nord-Est, o problem& nationals, romaneascA de foarte
mare importanta, ea este lasata, in sama lul Petrind, ca fiind
Bucovinean.
Era vorba dace, trebuie ca Bucovina sä se unease& cu Ar-
dealul sate cu Galgia. AI nostri, natural, aveau tot interesul O.
se unease& cu Ardealul. Guvernul ins& intelegea, avea chiar a-
numite interese, s& fie contrariul. In adevar, Polonii nu se ras-
1 Jlarion Pu§cariu, Doc. pentru lititbd, I, p. 330.
2 Ibid, p. 337.
 206
culaserd, la 1848, eT puteat fi intrebuintag in contra RusieT, pu-
teat chiar sa constituie un element continua de agitatie Intre aT
for de supt clrma Tani luT, §i, prin urmare, din acest punct de ve-
dere Guvernul imperial vroia sd, imputerniceasca pe PoloniT din
Austria, fard, sd, prevada con§tiina ruteana de ma! tirzid, §i mal
ales forma contrara intereselor polone in care era sa se mani-
festo aceasta conqtiinta ruteana. Dec! sa se adaoge Bucovina
la Galitia !
E drept ca s'a luptat Petrinb : a tinut un discurs, foarte fru-
mos §i bine intemeiat, In care arata ca Rominil nu vor primi
nicIodata ma ceva, cd, masura este in contra dreptuluT for istoric,
ca In momentul de fat& li s'ar face o §i maT mare nedreptate de-
cit In alt moment, cd, nu de aceia, la 1848, RominiT all fost atit
de credinciost
Si mal era, in ceia ce prive§te pe Bucovinen!, §i nevoia de a
se asigura fondul religionar, averea, mo§tenita dela Domnil de
odinioara aT MoldoveT, fond de atitea orT amenintat cu confis-
carea directa sat cu Impartasirea altor national!,astazi din
partea Rutenilor. Ce nu s'ar fi putut face in Bucovina daca
acest fond ar fi lamas romanesc, in administratie §i scopurT,
Intrebuintat exclusiv pentru interesele culturale nationale ale
Rominilor ! Cine avea insa autoritatea §i aplecarea de a vorbi
despre asemenea lucrurT ? Petri)* luind cuvintul dupa Hacman,
care raspinse Inca odata comunitatea cu Carlovatulin aceasta
privinta RominiT lucrail solidar, ceru numaT o organisare dupd,
Imprejurarile locale de acolo", si observa atita : el mare pacat
s'a, facut dindu-se fondul, de catre episcopul Vlahovicl, pe mina
administratiel 1.

Dar in acest Senat imperial erat a4if can vorbiat altfel,

solidar, con§tient §i tare; erat UnguriT. WI declaratia contelul
Majlath, istoricul, om foarte cult, foarte inteligent, strins legat
numai de interesele natiuni! sale. Se discuta chestia nationali-
tAilor, se vorbia do fagaduielile ImparatuluT tinar, §i atunci vorbi-
torul a facut urmatoarea declaratde: Dupa cite qtit et, in Ungaria
sint numai Ungur!, once limb& vor fi vorbind : nemteasca, slo-
vaca, maghiara sat. romaneasca". Rar daca vre unul din de-
putatil de alt neam recuno§tea drepturile Rominilor si cuteza sa
1 Ilarion Pu§cariu, 1. c., p. 331 §i urm.
 207
vorbeasca de a patra natiune. Senatorul Jakabffy, un Armeano-
Ungur, a facut Insa o astfel de declaratie, cerind Rominilor chiar
sg trateze pe celelalte natiunI ca pe niste surorI. .,Egala indrep-
tatire a natie romine este scrisg, in inima flecgrui Ardelean" 1,
rgspundea el lul §aguna. Aceasta era insa numaT singularitate
si sentimentalism. Alte vremurl se apropiail, si aT nostri nu le sim-
iad Ca vin, rapezI si cumplite.
In sfirsit Senatul se inchise, pregatindu-se adunarea dieteI ar-
delene, potrivit cu Constitutia de la 1860-1861. E vorba de acea
dieta ardeleang care nu s'a adunat decit in anul 1863. Dar.
Innainte de a ajunge la diets, §aguna incerca sg, preintim-
pine primejdia printr'o actiune comuna cu a coleguluT sad din
Blaj, caruia consimtia sa,-1 ierte deci pgcatele fats, de el InsusI
si de Biserica lul. La 4 Novembre 1860, Indata dupg diploma din
20 Octombre, care schimba starile de drept ale Monarhiel, si
dupg sinodul bisericesc tinut In aceiasI lung la Sibiid, el se adresa
Excelentiei Sale domnulul Mitropolit greco-catolic, Alexandru
Sterca ulutid, conte de Karpenis", si, facind alusie la Inses1 In-
flAcgratele cuvinte ale imnuluT revolutionar Desteapta-Te Ro-
mine", II amintia insemnatatea de viap sai1 de moarte narionald
a zilelor in care treiim : acurna sad niclodatg se cere de la nor
contelegere, privighere si conlucrare". Se temea sg, nu se Inlature
diploma, biletul de ming" al Impgratului, cgcl, prin conferinta
regnicolara", ardeleang, convocatg In aceiasI zi, pregatindu-se
toate" de catre noul cancelarid maghiar al terir, baronul Kern6ny,
pentru organisarea Guvernulul, a municipiilor si a judecatoriilor,
tinind seanag de toate nationalitatile si limbile din tarn" 2 se pre-
vedea stergerea autonomieT Transilvanie!, unirea eT cu Ungaria.
0 deputatie la Viena, si fara zgbavg, ca sg, reinnoiasca cererea
celor zece puncte, i se pgrea lul *aguna si celor cu cari se con-
sultase, inteligentei noastre de aicT ", un mijloc de a influent
hotaririle apropiate ale CurtiT, si pentru aceasta el si alesese pe
protopopul Popazu, pe doT negustorT din Brasov si pe Rasing-
reanul loan Brote; trebuia sa se adauge ulat orl macar epis-
copul GherleT, Ioan Alexe, autorul cunoscute! Gramatice roma-
nestI. Propunerea fu primita, si Sulut, care iscali, la 7 No-
1 Ibid., p. 339.
2 Ioan Pu§cariu, 1. c., p. 51.
 208
vembre, petitia comuna pentru numirea unuT cancelaria romin si
larga participare la conferinta apropiata 1, conduse, de si cu su-
fletul in buze", deputatia, care sosi in Decembre la Viena: Im-
paratul primi din mina luT si a luT Popazu o cerere, compusa de
Babes, in chestia cancelariului romin, a celor trer limb' oficiale si
a congresuluT, si se arata, cu foarte multa, si chiar parinteasca
iudurerare", dind promisiunT si asigurare verbal P; si presedin-
tele ConsiliuluT, Rechberg, parea favorabil. Dupa, cererea deputa-
tieT, Alba-Iulia fu aleasa, ca loc de adunare a conferinteT ardelene.
Mat putin multamit se arata §aguna : neprimirea intregiT de-
putatiT i se 'Area o desaprobare si o jignire. IrnT Vine de tot a-
semenea cu imprejurarile anuluT 1848, cind Inca. ni se ziceaa
vorbe frumoase. Dar ce folos ! Ele aa ramas vorbe, si nicT dupa
doisprezece ani nu s'ail Mout trup. Oare sa mal asteptam a11T
cloIsprezece anT ? Vrajmasil sail folosit cu opositiile for de doi-
sprezece ani, Insa noT puteam sa prevedem ca dupa, dolsprezece
ani mai adinc vom zacea in groapa goanelor ?" Se temea si de
alegerea pentru conferinta de catre cancelaria a niscaTva rene-
gati rominT" si semnala numirea MaghiaruluT conte Milo5 ca sef
al Guvernulul ardelean. Pe §ulut it invita a cere o audienta pri-
vata pentru a presinta un nou si scurt memoriu de plingerl ac-
centuate'.
Lucrurile nu se oprira insa. aicT. Capatindu-se formala invoire
pe,ntru un congres national romin", el se tinu, si anume la Si-
biia, timp de trel zile, in lanuar 1861 (1-4). CeT doT serf bisericesti
chemasera nu mai putin de 160 barbati de incredere". Se adu-
sera plingeri Impotriva luT Kem6ny, care a numit prea putinT Ro-
mini in noua sa cancelarie, care a dat Ungurilor la conferinta de
trel orT mai multe locurl decit Rominilor, socotind de o parte
pe Seoul, de o parte pe oraseni si de o parte pe cel de la tara
tot cite opt , si se ceru Inca °data inarticularea" natieT ro-
manestY, suprimarea legilor ce o lovesc si tinerea in seamy a
drepturilor eT la redactarea noil legI electorale, coborindu-se cen-
sul fixat In 1848 la 5 florinl dare pe an. Pentru apararea drep-
turilor nationale se alese o comisiune permanents de patru",
supt conducerea arhiereilor, pang, cind natiunea romina isT va
I Ibid., p. 52.
2 Ilarion Pu§cariu, Documente pentru linzbd, I, p. 847 si urm.; 1Bar41, Pro-
tocolul fedinlelor conferinter nationale romaneftt, Brasov, 1860.
 - 200 -
cistiga dreptul sad de natiune politics i. to materie confesionaia,
se condamna once iritare a deosebirilor: afurisit va fi acel Ro-
min care va mai incerca o stricare a legaturii fratesti". Se ce-
rea si intemeiarea unel Asociatii culturale. Deocamdata Andrei
Mocioni demisiona din dieta Ungariei. Sulut doria un congres
general al tuturor Rominilor din Ungaria, Banat si Ardeal", cari
sa, presinte cererl comune 2, temindu-se ca dieta Ungariel sa, nu
sileasca pe trnparat a primi unirea". De si ales de Lugojeni,
Saguna refuse, sa iea parte la diata ungara (Main) 3.
La conferinta deschisa in ziva de 11 Februar fiecare natie veni
cu hotarirea, ireductibila, care-s1 avea radacinile in tot trecutul
lor. Rominii eraa numai septe, al optulea avind parerile de u-
nire" ale Maghiarilor si fiind deci oprit, de Sulut, episcopul WI,
sä se presinte, de si era preot in Alba-Iulia chiar. Discursul lui
Sulut, tiparit apor si in brosura, fu impresionant. Cancelariul trecu
la protocol aceste opiniuni disparate, singurul folos al adu-
narii 4. La 26 Februar, se cerea alegerea de deputati unul la
30.000pentru Parlamentul Imperiului, si se Melt in grab, organi-
sarea, pe basa starilor din 1848, defavorabile Rominilor, a muni-
cipiilor" chemate a face alegerea in cadrele lor. Censul fusese
scazut doar cu citiva craitarT.
0 diet& ardelean preparatorie se convocase in ziva de 4 No-
vembre. Ea trebuia sa constituie Guvernul, sä revisuiasca legile ;
na(iunea rontin'd avea sa fie inartieulatd". Dar Guvernul ardelean im-
piedeca adunarea 5. Aceasta crescu neincrederea fats, de promi-
siunile splendide" ale nobilel natiuni maghiare ", cum se exprima
Sulut, care, de alminterea, nu se declara neprieten al uniril
Transilvaniei cu Ungaria", cugetind la o adevarata infratire si
impaciuire cu natiunea maghiara", dar nu fart. legi potrivite
de asigurare" B. i, cuminte, Saguna vedea mintuirea in abeasta
lozinca : Cit doresc Ungurii pentru nationalitatea lor, ante, sä
dorim si not pentru a noastra nationalitate" ; egalitate in lege
si prin lege". SingurT Unguril cell mai marl ne-ar osindi pe noT,

1 Ilarion Puwariu, Doeumente pentru limbd, I, pp. 356-7.

2 Ibid., p. 357 §i urm.
3 Ibid., pp. 360-1.
' Ioan Pu§cariu 1. c., pp. 51-5.
4. Ibid., p. 60 §i urm.
8 Ilarion Pu§cariu, Doc. pentru lintba, 1, pp. 366 7.
 210
Rominil, data am lasa ca nol astazi mai putin sa fim decit
UnguriT in patria aceasta, ce e comuna, a noastra si a lor." Niel
el nu era insa principial un adversar al uniril" '.
TotusT negocierile la Viena erati Inca purtate de Sulut Bologa si
Rat, in Octombre-Novembre 1861 si se a rata Imparatului neincrede-
rea in Guvern. Zenobie Pop, Hurmuzachi, baronul Vasilco ajuta.112.

Iat& cum era rasplatit poporul romanesc pentru atitudinea sa

din anul 1848, iata cum era pedepsit pentru ca nu tradase ca
tradatoril cari erau acuma rasplatitl.
Starea generala a natiuniT se infatisa deplorabila. Tiparul nu
era liber. Aproape nimic cu sens si cu folos, cu actiune asupra
societatiT nu se putea tipari. Poate sa faca, cineva cultura gene-
ral, vorbind despre copaciT cu gum& din America centrala,
poate sa vorbeasca despre Pampas, despre Imparatia Romans
din cele maT linistite epocT, despre toate acestea are voie oil-
cine sä vorbeasca, dar despre lucrurile care ating politica, nu:
acelea ramin pe seama CirmuiriT. Si se plingeall bietiT oamenT;
un popor care traieste prin cultura lui, care nu se poate desvolta
decit luind elemente de viata din aceasta cultura, piere sufle-
teste cand nu i se da voie sa fats macar aceasta. Al doilea, oa-
meniT crezusera ca limba for o sa patrunda pretutindenl; aceasta
o $i cerusera: comune cu limba exclusiv romaneasca s& Intrebuin-
teze limba maghiara sail nernteasca numaT in ceia ce priveste
legatura cu puterea centrala. Acum limba romaneasca era scoasa
si din cancelarie. EraU functionari rominT, ca Joan Puscariu,
Iosif Hodos s. a. ; numaT cit functionaril acestia rominT trebuiad
sa vorbeasca nemteste si sa corespunda tot nemteste. Supt cuvint
ca in atirnarea for sint si altil decit Rominil si asa era din
viciul impartiriT , eT erau datorT sa intrebuinteze limba general&
a StatuluT. Natural ca limba germana, deschizind o cultura asa
de bogata, represintind o natiune de o astfel de importanta, era
maT simpatica Rominilor decit limba ungureasca, dar totusl cea
maT simpatica li era limba for proprie.
Se mai plingeari al nostri de relele orIcaruT regim biurocratic,
si care sint de esenta insasT a biurocratier. Foarte multi func-
tionari, amestecatT in toate rosturile. ET erail necesarT intr'un sons,
1 Ibid., p. 375 (April). Ma credea §i Barit (pp. 384.5).
2 Ibid., pp. 58-62.
 - 211 -
ea sa, creeze o class dependents de Curte, o class de slujbasi
maleabill rata de Guvern. Toti acestia erag ins platiti bine de
societatea pe care o Ingrijiat bine on rag.
In materie de procedure, absolutismul austriac avea un talent
deosebit de a Inmulti zadarnic fasele prin care se trecea, conform cu
noile legi austriace, introduse, dupe cerere, si in Ardeal. Proce-
dura civila era foarte grea, ceia ce facea apropierea de organele
judecatoresa ,,aproape imposibila pentru o lume atit de naive,
traind In ImprejurarT atit de patriarhale. si ea InsasT atit de putin
stiutoare de carte, cum era lumea romaneasca.
i se ma! plingeau RominiT din Ardeal si Ungaria de faptul ea
se Innoisera, printr'o hotarire de la 1861, masurile din vremea
Marie!-TereseT care tindeag sa Impiedece intrarea cartilor din
Tara-Romaneasca si din Moldova. AtuncT era o explicatie: agi-
tatia care se credea ca se face cu cartile venite de la no! Im-
potriva Uniril, cartile acestea sprijinind ortodoxia pe care Statul
o ataca, Incercind s'o distruga. Dar acum nu era nimic de felul
acesta: un MihaT Sturdza, un StirbeT avuserg, d "ar toata grija con-
sul! pentru ideile noun, si Cuza pastrase censura! Dar, fireste, nu se
vorbia de cart! din Moldova sag din Tara-Romaneascg, ci de cart1 de
aiurea" , probabil ca nu cumva sa se creada ca, se combate o
propaganda pentru realisarea vechiuluT regat al luT Decebal.
Greg li cadea la toti neincrederea si banuiala care apasa asu-
pra tuturor Rominilor, paza politieneasca ce urmaria pe Barnut
sl pe Ciparig, cari jucasera nuinaT un rol in sensul folositor im-
paratuluT, cari se asteptasera doar ca totT functionariT sa-T salute
ca pe represintantiT uneT credinte nezguduite si cari se vedeag
urmaritT ca niste suspectI de furt sad asasinat !
Se ma! adaogiag Inca asa-numitele experiments proselitice".
Aceasta insemna continuarea traditieT supt raportul religios de pe
vremurile MarieT- Teresel, lul Iosif al II-lea si luT Leopold. Li tre-
cuse prin minte unora ca, ideia de Stat austriac se intareste
data tot! RominiT s'ar face catolicT, or!, de nu catolicl curatl, eel
putin unitT. Serbatorile catolice fusesera decretate si pentru totr
RominiT.
InspectoriT erag in cea maT mare parte tot catolicT, cari se
gindiag necontenit si la elementul acesta confesional, zice peti-
tiunea de la Brasov. In alto locurT se incerca de aceiasT functio-
narT, fatis, germanisarea.1
1 V Pacatianu, Z. c., I.
 --212-
Mal erad plingerl In ce prive§te ingreuiarea situatlei teranilor.
Findcd administratia imperial, facea curte Ungurilor,flindcO, Un-
guril fusesera foarte gret atin§i supt raportul social prin masu-
rile de la 1848, prin desfiintarea absolutd a iobagieT, prin crea-
rea unel teraniml libere §1 proprietare, flindca apol multi din
ace§tia trecusera la Imp ,rat ca sd foloseasc& natia for Intreagd,
§i imparatul era inentat c& o parte din Ungurl parasesc rata-
cirile revolutionare si se declare, aderenti aT absolutismuluT im-
perial , pentru aceasta, trebuia1 rasplatitT. Cu ce? Facusera func-
tionarT din ei, dar, pentru c& nu orTunde era nevoie de functio-
narT §i, in acela§T timp, ca sa, ridice aceasta clasp, credincioasA,
s'a schimbat id si colo situatia proprietdtil teranest1 nol fats, de
vechea proprietate nemeseasca. Prin masurile din 1860 iobagia
a revenit in parte.
In acela§1 timp elementele tertineqti romine, care Wind atuncT
fusesera privilegiate, fiindc& purtasera armele pentru Imparat,
dispOreat. Se desfiintaser& regimentele granicere§tI ale Secuilor,
!Ended aceste regimente nu se aratasera credincioase, §i, pen-
tru ca masura sä alb& un caracter general, s'at suprimat, cum
am maT spus-o, §i regirnentele granicere§tI ale Rominilor, luindu-
li-se chiar §i o parte a muntilor.
Pe de altd parte, Statul Meuse cheltuiell marl cu innAbu§irea
revolutieT, cu intretinerea trupelor austriece care statuserO, pe
pamintul ArdealuluT. Era o crisp, necontenitd, teribila, tocmal in
momentul cind functionaril se inmultiat. Si, atunci, in impreju-
rarile acestea anormale, trebuia sa se gaseasca, bani de aiurea.
Statul platia in florinT de hirtie si cerea florinl de argint.

RotniniT se incearca, atuncT sa se organiseze macar cultural.

Para §i aceasta organisare intimpina piedecl. S'a spus mal in-
nainte cl din remuneratiile care se daduserd unora din §efil mi§-
cdril se pusese la o parte o suma pentru sustinerea culturil ro-
mOne§tI. De §i nu s'a dat urmare hotdriril, se sin:10a instinctiv
nevoia unel astfel de asociatiT. Pentru unit!, Asociatia pentru
cultura limbiT §i literaturil romOnestI" a facut-o Suit* pentru
neunit1 a facut-o §i Saguna. In mare parte a facut-o Saguna,
intru cit mintea Jul nu era prinsa de acea grija de capetenie
care la 1864 irebuia sa -§I product, ultimele resultate, aducind
recunoa§terea de catre Imparat prin decret imperial a Mitro-
 213
poliel din Sibihl. Ba Ioan Puscariu, in Memoriile luT, pretinde
ea, el, Puscariu, a facut-o. Natural ea totl citI all fost acolo
atl facut-o. Se poate ca Ciparia sa n'o fi facut, la rindul lul?
Dovada discursul sail foarte frumos, in care, intro altele, zice ca
acum se cufunda in parnint un stilp pentru viitorul Rorninilor".
De fapt, a facut-o toata lumea; a facut nevoia natief, pornirea
desperate de a se gasi un loc in care sä se poata stringe tog
RominiT taxa deosebire de teritoriu si confesiune, avind si lega-
tura cu nol, eel de dincoace.
N'ati fost scenele acelea innaltatoare pe care le-am pomenit
la intemeierea AcademieT maghiare. Rominul de obiceia este mal
strins la punga, si in special eel de dincolo. Amindol Mitropoli-
tif all ajutat cum all putut sa ajute, date fiind imprejurarile in
care traiatl (2.000 si 1.500 fl.). Cite ceva a venit si din Princi-
pate, unde Scarlat Rosetti se recunostea ca ucenic al lul Lazar
si T punea pe mormint piatra de pomenire, iar Grigore Brinco-
veanu avea, prin Aaron Florian, numit de el director al aseza-
mintelor bencovenestf, legaturf culturale cu ArdeleniT, Saguna
numindu-1 odrasla buna, dar nu mindra, a unel familiT prea-
stralucite"1 Dar fondurT marl nu s'aa strins; de almintrelea, nicT chel-
tuiell marl nu eraiI, cad functionariT trebuiall sa fie 014 mai
mult din veniturile recunostintif nationale. Scopul fixat prin sta-
tute Asociatiunif transilvane pentru literatura romina §i cultura
poporuluf romin", care -$T deschidea sedintele la 4. Novembre st.
rt. 1861, supt presidentia luT Saguna si vicepresidentia lul Cipa-
riq, era cu mult mal innalt decit lucrurile pe care le intilnirn
astazi. Era vorba de Intreaga cultura romaneasca In toate for-
mole ef: Innaintarea literaturil romine si cultura poporuluT ro-
min in deosebitele ramurl, prin studiT, prin elaborarea si edarea
de opurT, prin premil si stipendil pentru diferitele specialitatf do
stiinta si arte, si altele asemenea". Se prevedeatiparirea de cro-
nicT, tiparirea de documente, in foaia periodica" (Transilvanial,
editarea inscriptiilor, a tuturor marturiilor de viata romaneasca
din trecut, precum si adunarea baladelor, tormarea unul corp
de balade romanestf de dincolo. Put em observa aid ea, avem
culegerl foarte bune datorite bunavointef particulare, dar pang
acum Asociatia" n'a luat, potrivit cu ce s'a spus la 1861, ini-

1 Lupaa, o. c., ed. 1-a, pp. 478-84.

 214
tiativa stringerit poesiet populare, si tine stie, data aceasta poe-
sie populara s'ar fi strins in arhivele Asociatiet" in mod con-
tinuil de la 1861 pana acum, &A, atitea lucrurl care s'au pier-
dut n'ar fi fost salvate, pentru intregirea tesaurulul de frumu-
seta al poporulut nostru!
Se gindiau apot la organisarea de biblotec!, de musee, de tot
ce putea cere natiunea de la cultura, in sensul eel mat larg al
cuvintulul. Trebuia, pe IMO, aceasta, sa se Intretina relatit cu
kominiT de pretutindenT, cu terile vecine". Era dect o institutie
panromaneasca, localisata, in ceia ce priveste sediul, in Ardeal.
Tot! dasealit ardelent de la not eraa prevazutt ca membri extra-
ordinart at acestel institutir: Laurian, Aaron Florian, Joan Maio-
rescu, Papiu, Pumnul, Alexandru Teodori, Fontanin. Din Asocia-
tie" puteau sa faca parte si aceia cari locuiau in alte ter! ro-
manesti si nu erat naseutt in Ardeal. Se alesera si citiva boiert
mart de la not in nadejdea, poate, si a unel donatil si, alaturt
de generalul Mavros, ca numismat, si Eudoxiu de Hurmuzachi,
tovaras al atitor clipe de lupta.
Asociatiunea" careia-T urma o societate maramuraseana
cu acelast titlu era gata sa intre in lupta pe basa acestuT
program. Un razim nationalit6,01 romine", zicea Cipariu, se
Implinta astazt, ci speram ca asemenea razime, de asta si de
alte forme, se vor implinta si de -aicT innainte 1". De- °data ins&
programul tiebuia sanctionat de prea-innaltul Guvern, care vedea
inlauntru lucruri periculoase, si a trebuit sa se intrebe la Viena.
Scopul pur national se declara, hotarit, neadmisibil, de locotenenta
ardeleana. De aceia in petitiunea Brasovenilor este si plIngerea
aceasta impotriva piedecilor care se aduc uneT culturl folositoare
StatuluT. S'au cintarit in sfirsit si slat aprobat statutele. Cu toate
acestea s'ag mat facut interventii pe linga Laguna si al-tit, si
foarte multa vreme Asociatiunea" s'a tinut In reserva. §i poate
ca raU a facut, cact si atunct, la inceput, cind era entusiasmul
eel mare, cind din toate partile rasariat documente, cind lega-
turile cu poporul eraU mat strinse, data s'ar fi pornit cu entu-
siasm mare la opera de adunare a lucrurilor pe care le oferia
trecutul si poporul si de coborire in sufletul natiel a elementelor
pe care le puteau infatisa carturaril, soarta Asociatiet" ar fi
fost maT stralucita2.
1 Actele privitoare la urzirea fi infiintarea Asocialiunil, Sibna, 1862.
2 Pentru amanunte, Lupa§, 1. c, p. 242 ei urm.
 215
In acest moment Saguna era adinc scirbit. Lasase pe Sulut
st, joace rolul de capetenie §i nu era multamit de felul cum
acesta, mai §ovaielnic, de o mar slaba pricepere, TO Indeplinia
misiunea. Causa sa bisericeasca o vedea zabovindu-se, toata a-
tentia cercurilor conduatoare Hind prinsa de recrudescenta mail!
chestiuni politice. In Bucovina, Hacman, in opositie deplint, cu
Hurmuzachestir, cari pastrat constiinta demnitatii Bisericir for ",
facea st, se ceara de un congres faxa mirenr, total supus Id, o
ridicula Mitropolie separatists, cu dor sufragantr §i sinod la Viena,
supt controlul until procurator imperial §i, intrebuintind ca limbs
oficiala, germana; nor sintem strabatuti de durere §i de ru§ine:
strainil rid §i I§1 hat joe ", scrie Gheorghe Hurmuzachi 1. Atita
insa §tit §i et, si fratir qi amicil mi', ca alts sperantt §i alta,
mintuire pentru Biserica Bucovinei nu este afart, de supunerea
episcopier noastre supt o Mitropolie romint, ortodoxa, care, dupa
socotinta noastra, numai §i numai in Ardeal poate fi, §i al ca..
reia Scaun numai si numa! de Preasfintia Voastra poate fi ocu-
pat, spre binele §i scaparea Bisericif romine ortodoxe2". Tar
Hacman se bucura ca impaca altfel pe Romini §i Sloveni"!
Aceste agitatir bucovinene adusera din nod in discutie 3 propu-
nerea lur Saguna de a se restabili Mitropolia. Cancelaria arcieleana
ceru in Ianuar 1862 un memoriu lui Joan Purariu s. Agentul lur
§aguna la Viena, Joan Dobran, ca §i Andrei Mocioni, lucrat din
not pentru acest stop, Incurajatr de moartea lu! Rajacich, §i
cel din urrnt, nadajduia st, capete §i o deputatie de Bucovineni,
cu Eudoxiu de Hurmuzachi, baronul Petrin6 §i ginerele ha, Va-
silco. Noul cancelarid Nathisdy in§tiinta pe Saguna ca in curind
va avea st, mearga insusi la Viena pentru apararea causer sale.
Episcopul de Arad era in acela§r curent de ideT, §i Romini! Ba-
natului i Aradalul se hotarisera a nu lua parte la sinodul do
alegere sirbesc.
Adresa deputatier tuturor Rominilor din Ungaria fu presintata,
§i in numele lu! Hurmuzachi, Vasilco §i Buchental, Inca la 15
Mart. Se cerea numa! ridicarea piedecilor" pentru realisarea
MitropolieT noastre venerabile", adunarea until congres bisericesc
1 Ilarion Pu§cariu, Metropolia, p. 184.
2 lbid., pp. 184.5.
3 Ibid., pp. 187-8.
4 L. c., p. 62.
 216
constatator din 40 preott §i 60 honoratiores mireni din diocesa Ar-
dealulur, a Bucovina, a AraduluT §i din cele doua diocese din Banat,
pentru constituirea comuna bisericeasca, supt conducerea luT Sa-
guna 1. ?Out gasi cu tale sa proteste imediat, 0, astfel devisa viribus
unitis" , care ccilduzise pawl atunct lupta politicci a Rominilor, ccizu
pentru totdeauna.
Un lucru era sigur: ca Mitropolia se va face : in discutie erad
numai hotarele el, cu privire la care se discuta Inca dupa mar
bine de un an, din causa intentionatei zabavI a Guvernulta ar-
delean. TotusT la 25 Tullio 1863 Imparatul se declara pentru Mi-
tropolia cea noun a Rominilor.
Alegerile pentru Parlament se facura in toamna anulul 1862,
dupa o noun interventie romaneasca la Viena , §i de aid za-
bava VieneT. La 20 Februar 1863 abia petitieT arhiereilor i se
raspundea, pe basa hotdririi imperiale din 18 Octombre trecut,
cu aprobarea congresulut national romln". El se deschise la 20-
April, de fats, fiind cite 150 de represintanti aT fiecarif confe-
siunT, §i anume preotiT formind numal o treime. Mal mult mi-
renT intrara in deputatia care aratd, la Curte plingerile si do-
rintile Rominilor, deputatie care se invrednici §i de cinstea unuT
banchet din partea Capitalei. La 4 Maid, raspunsul imperial urma,
asigurator 2.
La 15 Iulie se deschise la Sibiitl dieta ArdealuluT, pentru a
discuta, Intro altele, egala indreptatire a natiuniT romine" §I
drepturile color trei limbT. RominiT, favorisati de censul scazut,
izbutira sa trimeata numal deputatT de natia lor. Dieta tinu
dot' an! de zile: pentru RominT ea nu inseamna altceva decit
dreapta inarticulare ca natiune. Tot restul a fost vorba, degeaba,
pruritus loquendi, cum it caracteriseaza Joan Purariu, care a
fost de NO, la aceasta nebund, risipire a timpului. Iar antago-
nismul dintre Saguna §i Sulut crescu pang, intriatita, incit cel
din urma pretera sa se retraga, propuind un conducator mirean,
decit sa, dureze preponderanta, fatala, a rivalulul sat 3. Saguna
participa §i la desbaterile Senatului imperial, 1mpreuna cu o
parte din membrii ardeleni.
1 nation Pu§cariu, Metropolia, p. 200 §i urm.
2 V. §i 'VM 1. c, p. 212.
3 loan Puwariu, 1, c, p 66 ci urm.; Lupa§, 1. c, p. 216 .,i urm.
 217
De acum Innainte insa, problema organisariT religioase pre-
ocupa singura pe marele episcop. In Iulie 1863, el staruia asupra
necesitatiT ca, dupa insasT declaratia imparateasca din 1860, si
acel mic fragment al Bucovinel" sa, fie cuprins in Mitropolia
viitoare. Totusi, inc. odata, la mnceputul anulul urmator, end
era vorba de a se aduna congresul destinat a da BisericiT or-
todoxe romine organisarea, se repeta cu insistenta Intreba-
rea data ea .n'ar trebui margenita la Ardeal. Inca odata, Sinodul
din Mart 1864 afirma cu tarie punctul de vedere al lul Laguna.
In August, represintantit Rominilor mersera la Carlovat, uncle
se tinea Sinodul pentru alegerea noulul Patriarh, dar numaT
spre a declara ca nu pot lua parte la un act care priveste
alta natiune; in unele par poporul refusase chiar alegerea de-
legatilor la adunarea pe care o priviat ca straina.

Atunci oficialitatea se hotari sa dea in sarcina aceluiasT Sinod

delimitarea bisericeasca intro cele doua natiuni, lasindu-se detpa
organisarea Mitropoliel punerea la cafe a situatief din Bucovina.
Hacman, care era de NO. si presinta lungi memoriT savante, biruise.
*aguna nu era sa fie ,.Mitropolitul Rominilor din Austria".
La 13 August, Imparatul declara intentia sa formala, si noul Pa-
triarh, Samuil, regretind ruperea unel legatur! de un secol si juma-
tate, se invoia, deschiend sinodul socotelilor de pe urma. In Sep-
tembre, se fixail Aradul si Caransebesul (episcop, Joan Popazu) ca
locurl de resedinta ale sufraganilor (*aguna voise sä aiba episcopT
si la Cluj si Timisoara).
Urma autograful imperial din 24 Decembre. Episcopia arde-
leana, era acum Mitropolie a Rominilor greco- orientall din Tran-
silvania si Ungaria", si la 23 Ianuar urmator se exprimati lul
Francisc-Iosif, de o deputatie nurneroasa, rnultamirT pentru actul
de indurare. Congresul din Carlovat, adunat in Februar 1865,
la care lua parte si $aguna, se ocupa numaT de Impartirea fon-
durilor 1.

1 Ilarion Puacariu, Metropolia, p. 82 a. urm., 252 ci urm.

 XVI.

Dualismul austro-maghiar si Rominii.

Guvernul Schmerling, foarte favorabil Rominilor, cazuse Inca

din Iu lie 1865, gi In Novembre se chema la Cluj o dieta arde-
lean& pentru revisia legii de unire din 1848", ca gi cum de
atuncI nu s'ar maT fi petrecut nimic in Ardeal; acte de cape-
tenie fury Indata sistate in executarea lor. Natiunea romina,
limba romina null maT avead decT drepturile, aga de greti smulse.
Aceasta Insearnna triumful opositiel maghiare.
Se Incerca, in zadar o Impotrivire din partea luT Sulut gi a
laicilor,Popp, presedintele Casatiei romanegtT din Viena, Barit,
Muraganu, §aguna find considerat ca un guvernamental tra-
dator. I se ceru totugi convocarea cu de la sine putere pe ziva
de 20 Octombre a congresuluT national". Pot plinge, ajuta
Insa nu" (possum Here, sed iuvare non), fu raspunsul laconic al
MitropolituluT ortodox. La somatia GuvernuluT, el declara, inrau-
tatindull situatia fata de adversariT saT romInT, ca lucrul nu i
s'a parut recomandabil".
Consul cel mare facu ca de asta data sa, nu mai fie la Cluj
o scupgtina valaha"; eraU numaT vre-o doTsprezece deputatI ro-
mini ales!, la cari Guvernul adause episcop!, magistrati, consi-
lierl de guvern, de gcolT, capitanT supremi, fruntagi culturalT gi pe
Zenobie Pop. Cele maT multe voturT le avu propunerea ungara
de a se cruta adunariT sarcina revisiel legilor constitutive, de
oare ce dupa hotarIrile din 1848 Ardealul nu maT exista gi nu-
maT o dieta din Pesta poate savIrgi aceasta, opera. §aguna pro-
 219
puse in numele Rominilor chemarea and diete ardelene, pe basa
legit electorate votate la Sibibl, mat prielnica Rominilor. La 25
Decembre, Imparatul amina chestia de drept, dar admitea ca Ar
delenit sa, fie represintatt, prin delegati alest dupa, legea din 1848,
la dieta din Pesta, de incoronare 1.
Se isprilvise. Rominii eraii biruici, cu totul birui(1.

Totust el se sfortasera, vorbisera, scrisesera. In scrisul si vorba

for sint lucrurt foarte interesante, unele innaltatoare de suflet, altele
de o severa mustrare a defectelor, care se aplica atunci si se poate
aplica si astazi. Defecte care n'ai'l disparut, care nu stall de
sigur in temperamentul nostru national, dar MIA indoiala, stall
in aceste conditit nepotrivite de pregatire, In aceste directit gresite;
care stapiniall viata Rominilor din Ardeal si din Ungaria la
1866-1868 si stapinesc si astazi viata fratilor nostri de peste
muntY. Sal), intr'un chip mat general, defectele aceste stall poate
In caracterul comun 6,1 culturit romanesti din toate partite,
care supt raportul acesta nu s'a schimbat. Sint pacatele uneT
culturt teoretice, cu totul in afara de realitatile nationale, de
necesitatile absolute ale vietil noastre, de problemele practice
care se deschid pentru not.
Resultatele erail, de sigur, nule. Dare alaturi de aceasta null-
tate a resultatelor, era ceva ca o tragedie, care, ca toate tra-
gediile, e zguduitoare si innoitoare de suflete, prin urmare de
folos pentru lucrurile care vor veni pe urma. E o reinviere a su-
fletulut omenesc, individual si national, prin astfel de tragedit
ale unor sfortart nobile catre dreptatea care zaboveste din causa
latalitatilor momentulul. Societaliile omenesti traiesc toate lao-
lalta, si un popor nu este totdeauna raspunzator de nereusita
silintilor sale. El e totdeauna raspunzator de caderea sa defini-
tiva, dar de resultatele nule ale silintilor sale intr'un anume moment
poate sa nu fie raspunzator, sail sa, nu fie raspunzator in intregime.

Una din causele primordiale ale nesuccesului Rominilor din

Ardeal si Ungaria in 1866-1868 era nepregatirea poporulut. El i
se datoreste si lipsa unut caracter consecvent si real al luptel
intreprinse.
Al doilea motiv era totala lips& de organisare, mat ales in-
1 loan Pu§cariu, 1. r , p. 84 §i urm.
 220
tr'un time cind autoritatea arhiereilor era zguduita si cind noile
imprejurarT bisericestl cereal toatg atentia singurului conducator
chemat, care era Saguna.
i atit pregatirea popularg cit si solidaritatea conducgtorilor
eratl lucrurT absolut necesare in momentul cind Curtea era si-
lita sa fang precum i-a fost si declarat luT Saguna Inca. din
18651 ultimele concesiT Maghiarilor.

In 1866 Imparatul simtia nevoia unel anchete a fortelor dispo-

nibile pentru lupta cea grea care-I astepta; trebuia sa stie care
slut elementele pe care se poate sprijini in aceasta incercare cu
Prusia. Era natural s'o facti. Cine nu-0 incordeaza toate puterile
cind sta, sä se inclesteze cu dusmanul cel mare! Dar in Monar-
hie exista un singur fi.ctor care, si supt raportul moral, era pe
deplin preggtit sg ajute pe Habsburgi in aceasta lupta pe vista
si pe moarte, data, evident, factorul acesta va fi satisfacut si
el in necesitgtile sale de viata, in pretentiile sale, si drepte,
si nedrepte. In toata Monarhia nu exista decit o singura fort&
nationalg razimata pe traditiura seculare, cnprinzind un mare
numar de oamenT strinsi laolaltg prin cele maT puternice !egg-
turf de solidaritate moralti, gata sa fats once pentru ca sa re-
capete o situatie dominantg pe care o pierduserg printr'o gre§ala,
care poate cl era numaT o pripA , prejudecarea viitoruluT cu
dougzecT de ani. Aceastg nat.-lune erati Unguril.
Dec! Impgratul §i-a luat toate mtisurile ca sa impace pe Un-
gurT. Li fgcea curte de atita vreme, si negocierile erati innaintate.
Si unul si ceilaltI erati in cele mai Dune dispositil spre a cadea
la invoiala, si Imparatul, si natiunea maghiara.
S'a chemat prin urmare dieta de la Pesta, care trebuia sg fie
o diet& generals, la care sic iea parte qi Ardealul. Dar Ardealul
avea autonomia luT. Era supus ImparatuluT, da, in calitatea luT
de rege al UngarieT, dar, lucru foarte important, el alcatuia o
unitate politica distincta. Functionase doT anT o dieta in Ar-
deal (1863-4), in acelasT timp cind altg diet& isT tinea sedintele
la Pesta. Acum, ce rost putea sä aibg aceastg noun dieta, se In-
t.elege foarte bine. De forma, era sa fie o dietd de incoronare. Im-
paratul is1 adusese aminte ca, T lipseste pe cap Inca o coroang,
lucru in sine putin interesant, dar fgcut foarte interesant atuncI,
1 Lupa§, 1. c.
 - --
ca simbol, prin imprejurari. Imparatul isl adusese aminte" de
aceasta, si era hotarlt, sa tie o dieta, sa fie& anumite forme
constitutionale pentru actul acesta.
Ardealul era chemat astfel sa aleaga deputati pentru dieta din
Pesta, impotriva Constitutiel date de Imparatul el insusi cu
putin innainte.

Se. punea as,ffel o foarte mare intrebare pentru RominT, care

cerea din partea for o desavirsita unire, Vii, al doilea, era nece-
sara o cunostinta perfect& a circumstantelor si hotarirea no-
ted& de a luptA pe un siogur drum, indicat de aceste circum-
stante, oricare ar fi fost riscul, oricare ar fi fost pritnejdia care
s'ar fi infruntat.
Toata chestiunea dar era aceasta ce face natiunea romioa
:

fata de convocarea Ardealulul la dieta din Pesta ? Raspunsul a

lipsit. Intaiu .teranilor nu li s'a vorbit nimic. Tot ce s'a facut de
la 1866-1868 s'a petrecut numal in lumea carturarilor, si, chid
zic :carturarl", inteleg pe carturarii eel mai de sus, nu lu-
mea invatatorilor si a preotilor. Invatatorii era& prea puthi.
preatil maT mult de moda veche. Dar se putea face ceva cu 11141.
In lumea aceasta nu s'a facut insa absolut niclo propaganda in
ceia ce priveste lucrurile care atunci se infatisatt la orizont,
lucrurile decisive pentru soarta natiunii noastre pe mull& vreme.
Pe de alta parte, oamenii cari era& meniti sa, vorbeasca n'au
vorbit. Era Saguna; el Is! capatase Nlitropolia 0, la revisuirea in-
treguluT trecut absolutist, se tenzea pentru dinsa; a tacut. Un mare
pacat al lul, trebuie s'a recunoastem, ca sa nu-I maT faca si
alta. El si-a ispasit gresala maT tarziu: in viata morala zguduita
pe care a avut-o pe urma, in viata-1 politic& nesigura, In moartea
lul isolata, se simte evident marea greseala din 1866, end si-a
lasat natiunea singura. Raspunsul 10 a fost acesta: Am vorbit
la Curte; Imparatul nu vrea". Imparatul nu vrea, dar noT, cestia
de dincoace, avem un proverb istoric, care in Ardeal nu se stie
In de ajuns: Voda vrea si Hincu, ba".
Sulut de la Blaj, om blind, pastor domol al oilor cuvintatoare,
el ar fi vrut sa aiba loc discutia, dar nu-1 tinea firea. S'a mul-
Omit cu declaratia din toamna luT 1867 ca n'ar fi crezut el
vre-odata ca oamenii eel marl de pe lume sa, minta". Putea sa
se astepte: este in bun& parte chiar misiunea /lor, cad li-o cer
imprejurarile. In °lice cas, chiar daca ar fi oamenii eel maT
 - 222
marturisitori de adevar de pe lume, Inca e dator cineva sa-sT
iea putintel masurile pentru casul, sporadic, extraordinar, cind
mint.
Astfel conducatorul Bisericii unite si conducatorul Bisericil ne-
unite n'alz Jost la local lor. Atunci, jos nimic, sus nimic! Si pro-
blema cea teribila se imp unea tuturor. Ce facem ?
Nu numaT alit, dar chiar intelectualiT s'aa tinut la inceput de
o parte: Zenobie Popp la banca, Barit, la fabrica de hirtie din
Zirnesti. OrT tine mai nude de Cipariti de la 1850 innainte ?
AtuncT ramineaa oamenT de mina a doua: functionarii. In cea
mai mare parte, acestor functionarT era sa li se zvirle In obraz
ca all servit pe Bach. Era o crima sa fi servit pe Bach, care
fusese un ministru absolutist, era o crima sa, fi stat in serviciul
regimuluT germanisariT si al absolutismulul. Si, oricum, prin a-
ceasta eT n'aveaa autoritatea morala ce s'ar fi cuvenit.

La dieta de incoronare aa fost si au vorbit insa: Vincentiu

Babes, Inca final-, mester in tooril de drept, ca si ceItalti scolari
aT Academiilor juridice maghiare, Alexandra Bohatel, Iosif Ho-
dos, advocatul Ilie Macelaru, de la Miercurea. care, acela, avea si
grail si suflet si de aceia a ajuns intrio situatie imposibila la
stirsit, Gozsdu. magnat ungur, om bogat, dar care nici el nu
nu dispunea de autoritatea morala trebuitoare. Acestia s'aa
ales; s'aa ales putini. Ca sa se vada proportda in care eras
represintag RominiT in Parlamentul acesta din Pesta, eT nu-
maraa 1.800.000 de oamenT, la 1866 in Ardeal si partite ve-
eine, iar numarul deputatilor pe cari i-ail trimes a fost de 19
din 377. Si alegerile acestea nu le-a facut noul regim national
maghiar; nu exista atuncT un ministru al UngarieT osebite, nu
existail functionarT administrativi maghiarT, ci alegerile acestea
s'at'e facut in cea mai mare parte supt supravegherea chiar a
functionarilor romini. Imprejurarile decT era atit de role, orga-
nisatia nationala atit de defectuoasa, lipsa de intelegere intro
oamenT atit de batatoare la °chi si atit de funesta in resultate,
theft s'a ajuns la acest nenorocit resultat pentru o natiune de
aproape doua milioane: a trimite nouasprezece oamenT, in cea
maT mare parte necunoscut,I, fara autoritate morala, tot! fara
constiinta politick, fara nimic comun intre dinsil, in afar& de
 223
faptul a uniT din eT represintaa interesele ArdealuluT, iar altiT
interesele cornitatelor exterioare din Ungaria.
Cam pe ce basa s'ar'i lasat e! alesT ? Basa era aceasta: ET ti-
nead la autonomia ArdealuluT. Brat absolut, nu in contra uniriT
cu Ungaria, in forma cea maT generala §i maT putin plink de
consecinte, ci In contra unificarii cu Ungaria, in contra fusioneirii
cu Ungaria. Dorian ca Ardealul sa, racalie autonom pe temeiu-
rile de la 1526. Dar admiteaa sa se coordoneze cu Ungaria, dacd
a§a se va gasi cu tale la Pesta. Deocamdata insa, de oare ce
erat chemag impotriva unor privilegiT" pentru care pierdusera
zecT de mil de oamenT, trebuia sa gaseasca un mod de apa-
rare. Sint Intr'un Parlament care nu e legal, ci ilegal. IT
pofte§te Irnparatul; el sint supu§il ImparatuluT, §i merg sa
asiste la incoronarea luT. S'aa gasit numal doua vechT grupe
romanestI, din Scaunele de odinioara, oameniT de la Sali§te §i
partite vecine, cari as declarat ca nu aleg: convocarea neflind
dreapta, el nu se manifests in nicTun fel. §i, fn adevar, de acolo
n'a plecat nicTun represintant romin in Parlamentul din Pesta.

Dieta se deschisese lntaiU in Decembre 1865', cu un discurs

al ImparatuluT, caruia i-a urmat altul, in care se vorbia de in-
teresele bine pricepute ale regatulul nostru ungar", acusindu-se
in felul acesta de nepri-cepere regimul anterior, pentru a se scusa
opera cea mare a aplanariT, si calificindu-se deputatiT maghiarT
strinsT acuma de urmasT demni a! stramo§ilor d-voastra celor
vechT, can fusesera credincio§! Case! de Habsburg".
Acum, din felul cum a fost primit discursul acesta, din ras-
punsul dat de TJngurl, din programul care se schita, se putea
prevede unde o sa, mearga. D'innainte nu era o intelegere intro
RomIn!, intratT pe rind. Multi din eT se vor fi mirat ca se gasesc
acolo ; ala de strain! eras sufleteste uniT de altiT. Ati incercat sa
organiseze o conferinta a deputatilor rominT din Ardeal la dieta
de incoronare din Ungaria ". N'avein protocolul acesteT conferinte,
si nu se vede intim nimic influenta el asupra desfa§urarit eve-
nimentelor. Clubul national" al Ungurenilor avu, un moment,
puncte comune cu Deak 2. Cu toate acestea atT trebuit sa iea

1 intrerupta de razboid la 26 Iunie, ea se redeschide la 19 Novembre 1866.

2 loan Puqcariu, 1. c, p. 108, nota.
 224
o hotgrtre, care Ins n'a fost urmata de fieOare, ci stall servit,
In deosebT, interesele Tinuturilor respective. De obiceid, se fm-
pd.rtiad afacerile Monarhiel in treT: afacerT ale ImperiuluT tntreg,
afacerT ale regatuluT UngarieT intreg §i afacerT ale ArdealuluT In
special, §i deputatil tominT se priviad ca fittid chernatT sd, apere
conservarea autonomiel Ardealulul in margenile afacerilor arde-
lene speciale.
DeoT la 1848 se cerea Indreptatirea national& a Rominilor. Nu
era vorba de privilegiT teritoriale pentru un pamint, pe care se
gasesc RominiT, dar se gasesc §i altiT, ci era vorba, data este
posibil, de crearea unui teritoriu national rom&nesc pe basa na-
tionalitat,i1 romine declaratA una din nationalitatile componente
ale Monarhiel. Acum se trecuse de la basa national& la basa te-
ritoriala, a autonomieT ardelene. Dar pe urma s'au gindit bine §i
as scazut esential §i aceastd, boas& a actiunil lor: bine Inteles au-
tonomia ArdealuluT, dar in margenea afacerilor special ardelene.
Tot ceia ce are legatura cu Imparatul, cu coroana Sf. Stefan, este
In afar& de cadrul ace iteT autonomil. Si atuncl, fire§te, In mar-
genile acestea restrinse, natiune romaneasca, limb& romaneasca,
justitie independents, bane& pentru Ardeal, camera fiscal& pen-
tru Ardeal, tot ce voiti...
Este interesanta declaratia celuT d'intaid Romin care a vorbit.
Aloisiu Vlad de Sdli§te a declarat ca, nu este centralist, fiindca
nu este Neamt, nicT dualist, fiindca nu este Maghiar, ci, find Ro-
mmn, este federalist. Este federalist cu voia MarieT Sale, potrivit
intereselor Mariel Sale. Si a maT adaugat: federalism 1ntre po-
poarele care as un trecut istoric.
Trecutul istoric este insa un lucru pe care ti- I acorzT, dar poate
ca ceilalti nu-1 recunosc. Trecut istoric!... Intaid, data o natie
exista, trecut istoric este §i ziva de ierT. Ajunge o zi pentru ade-
varata existent& a une1 natiuni, pentru ca aceasta natiune s&
alba un trecut istoric. Findca, altfel, data este vorba sa ma-
sorT trecutul istoric ca stofa pentru o haina, sint masurl deose-
bite, coturT maT marl sail mai mid. Trecut istoric!... S'a ras-
puns la trecutul istoric" din partea Ungurilor: V'am cd.utat, §i
nu v'am gasit ca natiune. N'am gasit armata romaneasca, adu-
n&rT romane§ti, ci pretutindenT regnum Hungariae" ; §i noT sin-
tern UngurT; este vorba, prin urmare, de noi, nu de d-voastra.
Daca se pot admite tree coroane: coroana Sf. Leopold pentru
 225
Nemti, coroana Sf. Venceslas pentru Slavi, ramine o singura co-
roang, a Sf. Stefan, pentru tots ceilalci, §1 ea, fiind ungara, e to-
tusi maghiarg. Iar de 1848, de jertfe, de concesiuni smulse,
nimic deocamdatg.
Cum a fost primitg, declaratia lui, ni putem inchipui. Cind bie-
tul om a inceput sy facg, profesiune de iubire pentru Ungurl,
cind a spus cg el este unul din cei nemargenit de putinl Ro-
mini inteligenti can all fost §i vor fi totdeauna pentru unirea
Ardealului cu Ungaria", lasind o pausg. dupg ace' nemargenit
de putini Romini inteligentl", s'a produs o mare ilaritate in Ca-
mera. Nu putea macar astfel sall cucereascg oarecare consi-
deratie in adunare.
Si s'a raspuns lgmurit de autorul noii stall de lucruri, de
Deak Ferencz, caruia Ungurii II datoresc situatia for de astazi,
pe care n'ati izbutit s'o strice a§a, de mult incit opera sa, fie
total ruinata, desi si-au dat toate silintile pentru aceasta. Iste-
tul politician care fggaduia Rominilor In patru ochi orice, limba
roming in comune, in municipii §i la toate oficiile publice afar&
de diet& §i de dicasteriile centrale", a zis cg, dupg, el in
Ungaria o singura nationalitate politica este, dar cg aceasta na-
tionalitate se indatore§te, existind ea singura, sä trateze pe cele-
lalte natkuni ap, cum o natiune liberg trateaza cu alte natiuni
l ibere.
La acestea ai no§tri faceat. distinctiunf. Unul spunea: ell m'am
ngscut om §i. rideati Ungurii, pe urmg am invatat o limba §i
am ajuns Romin, iar, cind am atins o anumita virstg, am fost §i
civis hungarus.
Deosebirea fireasca Intre vechea natio privilegiata, hrisovulitg,
din gratia Regelui, a Imparatului, intre natia revolutionary a
plebei rasculate §i eterna natio din gratia lui Dumnezell, ngs-
cutg, nu facutg, organicg, iar nu artificiala, generalg, iar nu spe-
ciala, nu se ggsia nimeni care, in acel fum greq al teoriilor In-
selgtoare, s'o arunce cu limpeziciunea uneI raze!
Aloisiu Vlad admitea ins& cg supt natiunea politicg maghiarg,
sint a se Intel ege toate nationalitatile locuitoare in aceasta tarn ".
Nu natiunea politicg maghiarg,, ci Statul ungar,da. Din moment
ce sint nationalitAti locuitoare in aceasta tarn, §i le deosebe§ti,
1 Joan Puwariu, 1. c., p. 111 ci urm.
 226
si le recunosti, si le iubestl sat le urastI, si vrei s& existe orT sa
piara, si lupti pentru existenta sat peirea lor, nu mai e loc pen-
tru nationalitatea politica maghiara, ci numa! pentru Statul ungar.
in mAsura in care acest Stat ungar poate s& corespundA nece-
sitAtilor de desvoltare ale natiunilor, pe care nimeni nu le urea,
dar care sint superioare, ca vechime si putere, tuturor vointelor
individuale, singulare. Sat poate exista, in due.lismul de azi, si
o natie politic& austriaca" ?
Sa adaogim cd,, pe ling& aceasta, mai era atunci ca si acum!
un element de incurcatura patria luatA intr'un anume sens.
Sigismund Pop si-a terminat un discurs in aplausele generale
ale adunArii, spunind c& pentru nimic in lame el null da pa-
tria". Piara natiunea, patria sä ramina! Dar patria capita un
sens moral numai in legatur& cu natiunea, incolo n'are alta
valoare decit valoarea dictonulu! roman ubi bene, ibi patria",
sad simpla valoare a until instinct local, a unui obscur sentiment
ereditar, a unei inradacin&ri fortuite. In afar& de natiune, patria
este parnint, tarina!

Acum fireste ca, in lupta aceasta,, se presintati, din partea ele-

mentelor maghiare, oarecare demonstratii menite s insele pe
cineva cu privire la resultatul ultim al uniril Ardealulul cu Un-
garia. Iata unul, Boserm6ny, care spune foarte frumos: Protestam
in contra oricarii cerinte ce are de stop luarea orIcaror dispo-
sitduni care sint in detrimentul celorlalte nationalitati".
i, miscat de astfel de declaratii, Gozsdu, care a lasat stipen-
diile cunoscute, dar care in viata lui a avut o atitudine pe care,
natural, n'o poate aproba nimeni, raspundea asa: Pe rotogolul
pamintulul mai bun Romin si mai bun patriot maghiar decit
mine nu exista. Rominul care necontenit asmut& natiunea ro-
mina ca sa stea In dusmanie cu Unguri!, este dusmanul nati-
unif romine. DacA piere Maghiarul astazi, mine piere §i Romi-
nul." Corespundea in felul acesta marturisirif unu! Slovac, care
strigase: Slovacif midi sunt Maghiari intregI" !
Singurul care a vorbit foarte deslusit a fost Iosif Hodos (1829-80),
om dintr'o bucata, cu mult& stapinire de sine si mult curaj. A in-
ceput prin a deolara ca ar fi voit s& vorbeasc6 romaneste si, de
si vorbeste snit ungureste in dieta, poate ca va veni timpul si
pentru acest lucru, sa vorbeasca, in limba luf. In ce priveste
 227
unirea", el crede ca, numai coroana este comuna intre Ardeal
Si Ungaria". Unirea decretata la 1848, In adunarea revolutionary
de la Cluj, n'are nitro valoare, ea nu este articulate ", nu este
cuprinsa In articolele uneT legI urmatoare; e o simply demon s-
tratie national, care se indreapta si contra Rominilor. De al-
mintrelea asupia acestuT punct s'a trecut, de vreme ce at existat
de la 1848 incoace adunarT ale Ardealulul alaturl cu adunarile
Ungarie!. Mergind mar departe, el declara ca se Intelege pe sine
ca facind parte din locuitoriT unul Ardeal complectat fireste cu
comitatele exterioare. Si a fost un tumult in adunare end s'a
declarat ca regiunea pana la Tisa face parte din Ardeal in sen-
sul politic cel mar vast al cuvintului. Programul lul se resuma
In aceasta formula: integritatea si independenta Ardealulul cu
terite apartinatoare coroaneT Sf. Stefan".

Asa s'ati desfasurat, In ce priveste pe Romini, sedint,ele de la

Inceput ale dietel, iar, la 24 Iunie, incepindu -se razboiul, s'a facut
apel la meine Volker" lasindu-se solutiile pe urma, dupe resulta-
tele razboiului. Cu city inima s'ad luptat aceia cari nu mar eras
priviti ca o natie si cari puteat pierde tot ce rascumparasera
cu singele lor, se stie. In desastrul infringerii obscure eT au ames-
tecat stralucitoarea lumina a credinteT si onoareT lor.
Dad, ar fi fost alta, culture, alta solidaritate, alta orientare,
din acest not capitol de jertfe umane ce nu s'ar fi putut clstiga!
Dar in acel moment tocmal Ladislat Popp smulgea lul Saguna, gata a
merge, si data aceasta, dar nu cu orice fel de petitie-, dreptul de a
conduce pe Romini si incredinta, ca represintant al curentuluT
laic, sarcina de a se presinta Imparatului cu un memorand pentru
redeschiderea dietei ardelene, memorand initiat la Blaj si iscalit la
Brasov si Turda, acruluT critic ce era Barit si advocatulul dr. loan
Ratid. Peste citeva saptaminT memorandul se Intorcea Indarat
pe tale oficiala, cu observatia ca Maiestatea Sa n'a binevoit a
dispune nimica despre acea petitiune". De alminterea, trimesil nicT
nu fusesera primig In audienta publica, ci numai, in particular,
Ratit. Brasovenil IsT retrasera, plenipotenta.
In acest moment, la 30 Decembre 1866, provocat de articole
In Teiegraful Romin", Sulut crezu ca are dreptul sa, califice pe
colegul sat de tradator fate de neam, printr'un lung si violent
act de acusatie. Raspunsul, redactat de Ioan Puscariu si intregit
 228
de episcop, s'a §i publicat: el e un monument de bun simt
politic si de legitima indignare, cuprinsa, in formele cele mar o-
biective fat& de situatia in care se vorbia. Plateasca-I Domnul
dup . faptele sale", fa apol ultimul raspuns al lui Sagurm.

La reluarea sedirOelor dietei, niclun cuvint despre noile sacri-

ficil de singe facute pentru Imparat, despre marele rol de vitejie
pe care hall avut Rominil In razboit, si mar ales nitro 1neercare
de a fixa deosebirea intro atitudinea morala pe care ail avut-o
in razboiul de la 1866 Ungurii si atitudinea moral& pe care au
avut-o Rominif. Nimic decit obisnuitele teoril de metafisica po-
litica. Cind UnguriI urlatl in dieta: Nu recunoastem pe Imparat!"
s'a strigat ; este in protocol , Rominil urma,U, cu ptktin mai
mare siguranta de sine, discutiunea cu privire la nationalitatea
politica" si nationalitatea genetica", la drepturI inarticulate" si
drepturi nearticulate" s. a. m. d. Niel() scena mare de pasiune ma-
car... §i erati dator!, absolut datorl cu scena aceasta mare de pa-
siune, tumultuoasa, teribill. Nu pierde un popor toata basa sa con-
stitutionala, cum erati s'o piarda al nostri la 1867, disolvindu-se
dietele din Sibiiti si Cluj si anulindu-se toata opera lor, fara o pro-
testare menita sa ramiie In istoria nedreptatilor. Babes si Gozsdu
atl Incercat doar o modesty opositie, propuind, de pilda, ca In loc
de nat,iune maghiara" sa, se zica patria noastra", clnd era vorba
de a se core Imparatului restituirea libertatilor". In discutia pro-
vocata de aceasta propunere limped°, a vorbit Alexandra Mocioni.
A inceput si el cu declaratia ca isi reserva dreptul de, a vorbi
alta, data romaneste si, data vorbeste ungureste acuma, o face
numai din motive de oportunitate. In ce priveste teoria, el zicea.
tin ca lucru necorect, dupa, modeAta mea parere, ca complexul
acestel natiuni sy poarte numele genetic al und naciunr aflatoare
in minoritate". §i atunci obiecta Aloisiu Vlad ca discutia aceasta
samana cu aceia care se facea la 1453 In Constantinopolul ase-
diat de Turd, cu privire la unirea cu Roma, ca si cum §1 Ro-
minilor li s'ar fi putut aduce aceasta critica.
Declarata mar energice vin iaras1 din partea lui Hodos. Se
adusese Innainte, cu aceiasi nedibacie ca astazi, chestia Ungu-
rilor din judetele Bacati si Roman. Sint acolo, se zicea, vre-o
80.000 de Maghiari; ce ar fi data ar cere si ei o unitate cu a! for
din Patrie! Daca, am core in Parlamentul din Bucuresti pentru
Vincenp Babe§ §i tovarAeii sAl din Parlamentul aualismului.
 229
Unguril nostri din Romania ce cereti dvoastra pentru Rominil
de aid, ce s'ar face ?" §i atuncI Hodos observa ca este deosebire:
aceia sint adventitii", pe cind not sintem bastinasI". Si
daca totusi ar veni Unguril cu aceste pretentiT ? Ea le-a§ sus-
tinea si acolo !

In momentul acesta, !titre discutiile preliminare, intre acor-

darea UngarieT reconstituite de catre Imparat, intro ntimirea, la
18 Februar 1867, a lul Andrassy Gyula ca prim-ministru al Un-
gariel, Intro pregatirile pentru incoronarea din 8 Iunie, veni pe-
titia cu cele 1493 de iscalituri de alegatorT rominT" cerind unele
lueruri marl )n numele uneT natii otelite"... §i Francisc-Iosif ras-
pundea scurt acestor oamenT, cari stateall si in afar de ierarhia
bisericeasca si in afara de represintanta parlamentara: Contez pe
credinta dv. si in viitorL, iar dorintele si cererile Rominilor le
voit. considers" (Decembre 1866).
Iar, peste trot lunI, cind his Macelariu la 7 Mart 1867, ros-
teste cele d'intlil si cele din urma cuvinte romanestI care s'au
auzit vre-odata intr'un Parlament al Ungariel unificate : Onorata
Camera...", a fost un urlet extraordinar! La ordine! Unde este
presidentul ?". Presidentul a intervenit si a spus ca nu este de
admis sa se vorbeasca in limba romaneasca, fiindca, exist& In
acest sens un articol de lege. S'a dovedit insa ca acest articol
nu exista, si a trebuit o ordonanta a Imparatulul care sa rapeasca
dreptul de a vorbi in limba romaneasca In Parlamentul din Pesta.
Fara intrebuintarea limbil materne, patria si nationalitatea
,

sint numal o ilusie", declara atuncl, adinc miscat, in ungurqte,

oratorul. §i, la comunicarea resolutiel imperiale contra dreptulul
limbil romanesti, el face sa se auda aceste neuitate cuvinte:
Da, dar nu s'a §ters din inima natiunii romine amintirea ace
stul drept".
Cind apol s'a ridicat sa vorbeasca un altul, Andrei Medan,
1-aU intimpinat cu Jos!". Cind s'aal pomeiit de anutne masurf
din 1848, s'a intrebat ironic : Uncle ? La Blaj ?". Totusi Ale-
xandru Roman, intervenind in favoarea lui §ulut, pe care era
vorba sa-1 destituie pe jumatate, dindu-I un coadjutor, a amintit,
curagios, si de jertfa color 40.000 de Rominl cari cazusera la 184S.
S'a vorbit chiar si de Horea. Nu still mai cine facuse alusie
la numele blastamat al celul tras pe roata, §i un deputat romin
 230
s'a sculat pentru a spune, rece, ca este o mare deosebire Intre
Horea §i cutare din partea Ungurilor de la 1848, fiindca, Horea
a luptat pentru dreptate. Dad, voiti exemple de cruzime, Oall-
tAi-le la nationalitatea d-voastra gi nu le puneti in spinarea
altora."
Deputatii rominl comisera Ins a, gre§eala de a raminea in Par-
lament ei dupa despoiarea natiunil lor de °rice drept special,
prin actul de la 27 Iunie1867, trel saptaminl abia dupa incoro-
nare, la care asistase agunagi nu Sulut, atragindu-si pentru
aceasta scoaterea prin vot Nis din presidentia Asociatiel", §i
dupa, ce se crease dualismul, pe o bask pe care el n'o puteall
admite. Datoria lor era sa paraseasca imediat Parlamentul, dupa
provocarea unel scene pasionale care sa emotioneze lumea In-
treaga, lumea romaneasca ei lumea straina. Cu toate acestea
ail ramas acolo. Si e penibil sa-I vezl cum se amesteca in dis-
cutia tuturor chestiunilor secundare, fora nicIun fel de impor-
tant... Luau cuvintul la fiecare prilej aproape. Era vorba de orga-
nisatia municipiilor ? Doug, -treI discursuri romanesti. Era vorba de
invalidarea alegerilor ? Doua-trei discursurl romaneqti. Li se usau
In telul acesta puterile fara, absolut nicIun folos pentru afirmarea
lor nationals ori pentru consecintele practice pe care be puteail
trap In folosul nati mil! lor.

Din afara lucrul acesta s'a simtit, §i tineretul din Blaj a facut
aga-numitul pronunciamento, care este foarte interesant. S'a1
adunat un numar de tineri si au luat hotarirea de a desaproba
actiunea umila a deputatilor, spunind limpede ca pentru Ro-
minil din Ardeal uniunea de la 1848 este ceva care love§te a§a
de mult In interesele lor, Welt n'o pot admite. Din punctul de
vedere al unul interes superior, et ramineail Intr'o atitudine de
opositie permanent, qi cereat intoarcerea autonomiel Ardealului
§i a drepturilor Rominilor In margenile acestel autonomic.
S'a facut un zgomot infernal, s'ati Inceput cercetarI impotriva
acelora cari alcatuisera acest act al npronunciamentului", §i au fost
§i discutil in Parlamentul unguresc. S'a gasit cineva care 0,
spuie aid ca. pentru Rominil din Ardeal uniunea din 1848 nu este
decit nafluxul volniciet". Strigate! Aceasta nu se poate tolera!
Mai multi deputati sar de pe scaune!" Iar la asemenea intole-
 231
rants Ilie Macelaru raspunclea: Nu pentru ci§tig de pine 1m
venit aicl, cum se credo In cercurT mai innalte, ci pentru ca sa
dam dovezi natiunilor surorr ca nu vroim sa pierdem niclun
prilej de a trai cu ele in pa§nica §i buns 1ntelegere. Departe
ins& de orlcine cugetul de a stirbi In exercitiul dreptulul nostru
restrins autonomia Ardealulul." Iar, end s'a discutat limba de
Intrebtintat in §colile populare, prin urmare la legea InvatarnintuluI
elementar, Iosif Hodo§ §i-a resumat parerea In aceasta proposi-
tiune: In scolile acestea nu este nevoie sa se Invete limba ma-
ghiara, ci limba poporulul, care este acolo in majoritate".

Se votasera o multime de leg!. Una !ma se zabovise, care fuseSe

fagaduita de la inceput, aceia care trebuia sa fixeze punctele de
unire §i de osebire: legea nationalitatilor, compensatia pentru
inarticularea nationals" pierduta.
Era A maT multe propunerl: una din 1866, a Rominilor, prevedea
ca In Ungaria locuitoril maghiarl constituie natiunea maghiara,
locuitoriI romini, natiunea romina, locuitorii slovac!, natiunea
slovaca, locuitorii sirbi, natiunea sirbeasca, locuitorif germani, na-
tiunea german& §i locuitoril ruten!, natiunea ruteana".
Niel pe departe nu se putea aproba o astfel de propunere, formu-
lata a§a de ascutit, de un Parlament care din §edinta, la §edinta
devenia cu atit mai neingaduitor, cu cit era mai sigur de sine,
cu cit in umbra lul se organisa forta administratie maghiare
careia de atuncI i-ail ramas supuse toate provinciile regatulul.
tntr'o forma maT blinds a venit apoT propunerea nationalita-
tilor, dar slab sustinuta, cu §eisprezece zile Innainte de Inchiderea
diete!. Citiva orator! au tinut discursur! marl; Intro altil §i Hund-
sdorfer-Hunfalvy, istoricul,\Neamt curat, care a pomenit impunerea
culturiT anglo-saxone In Statele Unite, faptul ca el au trebuit sä i
se supuna IndieniT, Pieile Rosil. Si adaugia: NoT n'o facem, dar
fereasca Dumnezeu sa nu ne provoace cineva sa Intrebuin-
tam fats de nationalitatile celelalte mijloacele de desagregare
totals pe care le-ad intrebuintat Anglo-Saxonil fats de Pieile
Ro§iI din America de Nord." Ba a vorbit §i de Belgia §i Olanda,
uitind ca in Belgia Sint doua limb!, care traiesc de la sine, pe
end limbs, maghiara nu se impune de la dine. Decit RomInil,
Sirbil ad vorbit cu maT multa iniina, cunostinta, a Imprejurarilor
§i autoritate, la legea nationalitatilor.
 232
AtuncI nu s'a ajuns la legea dorita. Iar, dud s'a ajuns. ea nu
mat era decit un zadarnic desiderat. Dar Rominii raminead sa
mat face, 'Jana se vor convinge de aceasta, Inca multa practica
de parlamentarism ungar.
§aguna avuse o mare si legitima, taama: ca noul regim sa, nu
revie asupra concesiilor smulse trecutulul absolutist. Reserva lui,
cu pretul popularitatil, Is1 poate gasi explicatia el si in acest sen-
timent. El n'avea insa, motiv de teams: Deak insusI marturisia
adincul respect pe care-1 purta acestei mar! personalitati, care
pe dinsul, ca si pe Kossuth, It impresionase de la intaia vedere
prin maiestatea frumusetel sale barbatestl. Noul ministru de
Culte, fruntasul scriitor maghiar, Iosif Eotvi5s, fusese un tovaras
de scoala al lul si-I ramasese prieten 1.
Dec!, la 24 April 1868, se presinta, in Parlament proiectul de
lege pentru recunoasterea actului gratios" de odinioara al Im-
paratulul: Mitropolia de sine statatoare si de drept egal cu a
Sirbilor, infiintata pe sama Rominilor de religiunea greco-orien-
tala, asemenea si ridicarea episcopiei greco-orientale din Ardeal
ca arhiepiscopie, se. inarticuleaza" era cuprinsul celul de-al doi-
lea articol. Se punea in vedere neintirziata chemare a congre-
sului bisericesc romin national de confesiunea greco-ortodoxa" (§ 6).
Guvernul 10 reserve de a hotari in ultima instanta cu privire la
diferendele dintre cele doua Biserici nationals ortodoxe, a Sir-
bilor si a Rominilor, si se reservail drepturile credinciosilor de
confesiunea greco-orientala cari nu sint nici de limba sirbeasca,
nici romina",ramasit,ele din Pesta si Brasov ale Grecilor, si nu
niscaiva Unguri ortodoxl, la cari Inca nu se gindia niment Im-
potriva opositiei sirbesti, care credea sä poata readuce In parte
vechea stare de lucruri, si a incercarilor maghiare de a amesteca
StatuL eft se poate de mult In autonomia °data, hotarita, ra-
mase In mare parte ceia ce doria §aguna sa, ramlie. §i, in Ca-
mera Magnatilor, el aparase cu caldura contra Patriarhulul sir-
besc, drepturile sfinte ale limbii". Pot eil sa vorbesc si mai
frumos decit odinioara Sf. loan Gurarde -Aur, ba insusi St. Joan
Gura-de-Aur poate vorbi, insa, data va vorbi unul popor care
nu-1 pricepe, gura lui de our amine fare efect 2".
1 Lupa0 1. c., p. 284, nota 2.
2 Popea, Vechea Mitropo lie ortodox& rontin& a Transilvaniet, Sibiiti, 1870, p.
832 0 urm.
 233
Congresul de organisare-O deschise sedintele la 25 Septembre
1868 in Sihiid. Cuprindea 60 de mirenT pe linga 30 de cleric!.
In douasprezece sedinte se hotari, atit modul de alegere al ar-
hiereilorramas in suspensiune de la 1864 Inca, cit si acela
cum se va conduce de acum innainte, cu necontenita partici-
pare a credinciosilor, si nu pe raspunderea insasT a sefilor bi-
sericesti, prin absolutism ierarhic", Biserica. Depun", spunea
creatorul unit al acestel star! de lucrurT, .cu desavirsita odihna
sufleteasca toata competinta legislative a Bisericii noastre na-
tionale in minile copgresuluT present si ale color viitoare, care
singure slut represintantele legale si canonice ale intregil noa-
stre provincif metropolitane, prin urmare competente de a aduce
si conduce trebile administrative-economice bisericeste, scolare
si fundationale 1". Se admise intrebuintarea general& si exclusiva
a limbiT romanesti si se hotari pregatirea noilor episcoplf, dorite
de credinciosi, la Oradea-Mare si Timisoara.
Dar opera cea mare a memorabileT adunarT a fostStatutul or-
ganic, templu al libertatii confesionale si nationale", cum se
exprima unul din vorbitor!. Dupa cuprinsul 14 nime in provin-
cia noastra metropolitans ", spunea Laguna insusT, nu e oaspe
si nemernic, ci e membru indreptatit si activ in Biserica noastra s".
De la un capat la altul, pentru preotT, pentru dascall de scoala,
pentru tog slujbasiT marunt!, pentru protopopT si inspectorii sco-
larl, pentru membril consistoriilor, pentru VladicT si Mitropolit,
un singur principiu domneste: acela al alegeri!, si ea trebuie sa
se face pe cea maT larga basa populara. Fiecare organ are au-
tonomia sa. Adunarile sint parohiale, protopopesti, consistoriale
(cu un Senat bisericesc, unul scolar si al trPilea fundatdonal).
PreotiT lucreaza algturi cu mirenil. Congresul de 90 e anual; cel
de alegere a Mitropolitulu! cuprinde 120 de membri. Era ca o
inviere a infratitoarelor traditiT democratice din Biserica primitiva,
interpretate in asa fel, intit sa permits exprimarea adecvata si
Indrazneata a uneT natiuni care null putea gasi al ad o continua
manifestare legala.
Ministeriul aprobA aceasta larga si reala Constitutie biseri-

1 Ibid., p. 343. i In n-1 consacrat lui Laguna din Neamiti Romanese pe

anul 1909.
2 Popea, 1. c, p. 348.
 234
ceasca-nationals, la 28 Maid 1869, adaugind ins& puncte care
deschidead portita interventiei sale. Astfel Statul isl pastra drep-
tul de control, se recunostea primatia sirbeasca prin aceia ca
pentru un sinod comun, in afacerT de dogma, de la SIMI trebuia
sa piece initiativa, capetenfile bisericesti trebuiat sd, fats la in-
trarea for In fanctiuni juramint de credinta; congresele sä nu
se tie fara o instiintare prealabila a SuveranuluI si, in sfirsit, in
legaturile ei cu Statul, Biserica se cade sa, vorbeasca ungureste
(Statutul insusI fusese presintat flume in originalul romanesc)1.
Se incerca in zadar un protest. In toamna apulul 1870 noua or-
ganisatie incepea sä functioneze, fara nicio neintelegere si fara
niclo greutate.

Alexandru Sulut nu trai sa vada aceasta organisatie, careia el

nu-I putea opune decit curtea sa de canonici, centralisind ad-
ministratia, judecata si grija scolilor si adunarile de alegere,
extraordinare. Inca, de la 7 Septembre 1867, el incetase din
viat,a. Fusese un suflet nobil, iubitor al natiel sale, un idealist
sentimental, pe care pasiunile altora, din jurul sad, it impiede-
casera de a pastra punctul sad de vedere din 1861 ca data soarta
sad inamicii ca Dumnezed cu buns sama nu as vrut ca
Rominil sti, fie taiati in doua confesiunl, el totusl sint o came,
sint un trup, un singe, o nafiune romina" 2. Si nu trebuie sa, ui-
tam ca, tot atunci, calificind de nebuna ideia unul Imperiu daco-
romtn", el afirma ca in inima noastra, ca st in inima tuturor
natiunilor catre natiunea lor, locuieste boldul si simtul acel prea-
natural prin care pre fratii nostri rominI cari, on in Principa-
tele danubiane, on in alts parte a lumil ar locui, sa-I iubim si
for sa li poftim tot binele si toata fericirea" 3.
Urmasul sad era sa se tie, ca si Saguna, la o parte de acti-
vitatea politick, si aceasta intr'un timp cind, fats de suprimarea
legilor de asigurare national& si Innabusirea glasurilor de pro-
testare in Parlament, un curent spre pasivism incepea tot mai
mult sa, cistige teren. Dar prin Sinodul mixt si cu mirenI,

1 ilarion Pu§cariu, lfitropolia, p. 171.

Protocolul fedintelor conferinfel nationare romanefti de la Sibiiii, p. 63.
3 Ibid., p. 63.
Alit rupolit ul Andreiii Saguia (alt chip).
 - 235
pe care-1 t,inu In afacerile §colare In 1873 si in curind II chema.
si In afacerl fundationale , el recunostea superioritatea masu-
rilor 1111 §aguna si cauta, in margenile canonice ale Bisericii sale,
sa. le invite.
 XVII.

Cultura popular& la Rominii din Ungaria In preajma

anului 1870.

Pentru o politica de pasivitate a Rominilor din Ardeal si Un-

garia, asa cum erau silitI acum s'o inaugureze, de sigur prea
tarziti, ar fi trebuit un lucru, care in cea ma! mare parte lip-
seste si astazi la dinsif si li da, fireste un succes cu mult maT
uric decit acela la care ar avea dreptul sg rivneasca: lipsa pre-
gatirif indelungate a natiunii intreg!, fara, deosebire de confe-
siune si de class. Cistigarea uneT orient ,r1 statornice, aceasta
este absolut necesar la un popor ce nu are Stat, nu are 'gu-
vern, care trgieste prin urmare prin constiinta morall raspinditg
intre totf indivizii cari-1 alcatuiesc. Cu totul altfel este situa-
tia unet natiunf care este organisatg in forma de Stat si ale carif
organe conducatoare pot intru citva sg, suplineascg, lipsa exis-
tentef unel constiinte morale a natiunii. In once imprejurari si
pentru totdeauna nicf acolo aceasta nu se poate: existenta mo-
ral& a natiunif este o conditiune neaparata a garantief viitorulu!
<31. Dar, In unele casuri macar, in anumite manifestarl a poate
sA se Inlocuiascg, sa se dea ilusiunea existentef unei natiunf
prin existenta unu! Stat bine constituit, a unef clase conduca-
toare cu educatia ef proprie; cu radacini in trecut, cu anumig
§eff legal! innaintea carora se inching toatg lumea.
Cgcf constiinta national& nu exista numaf in cultura nationals,
ci in ceva cu mult ma! mare, in manifestarea instinctive, a na-
tiunil intregi fatg, de anumite probleme in acelasf fel. Lucru
 237
foarte gret, care se produce printr'o anumita cultura si o anu-
mita directiune- a acestei culturl. Intr'un schimb de scrisori dintre
Bethmann-Holweg si profesorul Lamprecht, s'a aratat din partea
celui d'intait ca Germania nu formeaza Inca o natiune in acest
sons si se vorbia cu admiratie de -'acel instinct care face pe
Frances! si pe Engles! sa se manifesto In intregime, fara discutier
far& propaganda, fara lectura, fara ascultare de discursuri, In,
acelasi fel fata de anumite intrebari de ordin superior.
Se poate intimpla ca la un popor din care o mai mare parte
este libera si o alta nelibera, partea nelibera sa imprumute a-
ceasta constiinta morala, aceasta solutiune unica In chestiile
decisive de la partea care este libera. Pentru aceasta trebuie
Insa ca legaturile dintre una si alta sa fie reale, strinse, conti-
nue. Aceia cari sint neliberi sa-si pregateasca deci copiii, macar
In ce priveste anil cei din urrna, in scale celor can sint liberf
Trebuie sa existe ziare care sa patrunda fara deosebire de ho-
tare, ca sä creeze In toate partite aceiasi constiinta. Si se mai
care, natural, ca si cei liberi sä traiasca, innainte de toate, pentru,
cultura care stabileste legaturile intre distil si ceilalti.
Dar conditiunile acestea nu gilt Indeplinite la not nici astazr.
Nu Invatam aceiasi scpala, nu cetim decit in parte aceleasr
cart!, si mai ales nu cetim decit in foarte mica parte aceleasr
ziare. Asa era si pe la 1860-70, si avem insasi marturisirea for
ca, In Austria, din foile politice din Bucuresti, mime Nafionalul..
poate antra liber cu posta 1". El ar ceti bucuros pe ale noastre,
dar sint oprite; noi nu, putem ceti pe ale tor, fiindca ni trebuie-
en totul alta materie decit aceia de suferinte care ni vine de-
dincolo. Informatia noastra el o cetesc, nu pentru informatie, ci
pentiu elementul de mIndrie care poate sä iasa din intormatia
ziarelor noastre; no! Insa nu cetim pe a tor, fiindca e prea se-
rioasa, prea sincera. Universitatile noastre nu sint populate de
RomIni venitI din alto part!. Si, data astdzi nu exista aceasta
legatura, ni putem inchipui ce era pe atuncr, Innainte de 1870,
cind s'at hotarit in sfirsit Rominil din Ardeal sä se retraga In-
tr'o cetatuie dulturala, care trebuia creata. Si aceasta desi la
Universitatea din Iasi, Intemeiata in 1861, unul din maxi! pro -
fesor! era Barnut si spiritul intreg era, grin el, ardelenesc, desi

1 Bibliografia de la sflr§itul Protocolului citat din 1861, la urina.

 238
se arAta dorinta de a putea imbr&tisa in mijlocul nostru pe
mai multi dintre fratil nostri din Transilvania 1".
Acum, cu geniul in materie de strategie poate cineva sa improviseze
In mijlocul unui clmp fortiflcatil in care s& se retraga, dar in materie
de cultura, nu se poate asa ceva. Tot geniul omenesc strins la
un loc nu este in stare s& creeze spontaneil adapostul cultural de
care. o natiune invinsa pe terenul politic simte nevoie intr'un
anume moment. 0 constiinta national& nu se improviseaz& si
o cultura null gaseste fundamentele sale si desvoltarea sa lo-
gic& decit prim munca necontenita a mai multor generatii.
De ndincoace" deci, In acest moment de schimbare silita a
directiei, a venit un singur lucru: elementul de mindrie natio-
nail, care se desface atunci cind Statul pe care se razima ele-
mentele libere ale natiunii, prin anumite imprejurari, mai mult
sail mai putin neasteptate, iea o form& noun, mai solids, mai
intipsa, mai capabila de a ridica sufletele celor cari fac parte
dintrinsul sail cari tind in chip firesc, pe basa legilor de des-
voltare ale natiunilor, sa fac parte dintr'insul. La 1859 se sä-
virsise Unirea, se crease o armata romlna; armata aceasta ro-
min& Intrase in rindul fortelor militare de care trebuia sa se
tie seams. Austria avuse r&zboaie la 1859 si 1866. Le pier-
duse pe amindoua si, profitindu-se de dificultatile Austrie!, mai
ales dupa 1866, cind ea fu zdrobita de Prusia, armatele romine
&ail gata s& treats muntil, unde, incontestabil, era a?teptate,
de si, in starea interns a RomAniei atunci, lucrul era, nu numai
imprudent, dar imposibil.
Raminea deci ca de la et de-acasl pentru eT acas1 sl-si tragl
Rominil de acolo fortele morale care pot singure s& fac dintr'o
pasivitate politic& de protestare un lucru via si fecund.

Incepem intaill cu literatura, care in aceasta priviat& este mult

mai putin important& decit ziaristica. Din nenorocire li-a lipsit
for afar& de cineva cintece de energie national& ale lui Andrei
Mur&sanu --, o literatura ca a lui Vorosrnarty si Petoffy, literatura
aceia romantics, veche si noul, de imaginatie aprinsa, de pro-
vocare si Indrazneala nebuna, de patriotism si nationalism din

1 Anticul qcoaler, p. 368, dupl Gazeta Transilvaniei". Fusesera invitati la

inaugurare mai multi barbati din Tinuturile in care se aflA Romlni".
 2$9
care pentru Ungurl a ie§it mirarea de la 18481. Aceia cari an.
murit atunci luptind pentru independenta maghiara eraii for-
matt in felul acesta, prin aceasta poesie, careia Ungurii II dato-
resc poate Insa§i existenta for ca natiune avind §i anumite ros-
turi de Stat. Si §coala clasica, ce nu era chiar ar, de clasica,
si §coala romantics, si mai ales §coala revolutionary politics an
colaborat ca sa formeze acel spirit national maghiar care a in-
suflatit o societate intreaga. Nu-s1 poate da sama cineva, din
paginile §terse ale tratatelor de istorie obiruita, ce vifor de en-
tusiasm a strabatut societatea ungureasca din 1848-1849 §i de
ce Infringerea Ungurilor a fost totusi fecunda, pe cind sint bi-
ruinta care rAmIn sterpe, hindca, ceia ce hotara§te nu este re-
sultatul pe care o mirare it poate avea intr'o anume fasa a eT,
ci capitalul moral pe care natiunea 1-a adus in cutare act esen-
tial al vietii sale. Acest capital moral nu se pierde; este o bo-
gatie ve§nica. Ceteasca-se numai acelea romane ale luT Jokai, care
scrise mai tarziti, oglindesc totu§i impresionant aceasta stare
a sufletelor!
La Romini §coala cea veche se coborise, cu tratatele eT de
filologie §i istorie, doar In lumea preotilor culti, foarte putini.
Nu zic : si a invgatorilor, fiindca dupa 1848 abia data mai eras
adevaratil Invatatori. Cu toate acestea, dupa ce Saguna a treat
cele 600 de §coli ale lui si cursul de pedagogie, Innaintarea sco-
lilor a mers toarte rApede ; a fost o mirare spontanee de iubire
a teranului pentru §coala, care poate nu-§T afla parechea in nici-
o tars din lume. Niel nu mai era de nevoie ca loan Purariu, in
Comentariul p atentei din 1854 pentru poporul romin", sa, in-
clemne la roala si iara§! la §coala" 2; lumea venia de la sine,
cu Incredere, cu evlavie. Intre saracii Invatatorf se &lat. §i de
aceia ca Ion Hateg din Belint, cu studiT facute la Pesta, care
atragea pe §colari cu turte §i crucerT, IT invata supt umbra",
IT curata §i cre§tea cu eT viermil de matasa 8. CAA doar nu era
torba de Intemeiarea rolilor din budgetul Statulul, ci de jertfa
I GAsesc In momentul cind fac corecturile pareri foarte patrunzAtoare cu
privire la aceasta literatura, In articolele despre Maghiarl pe care d. L Sla-
yid le-a publicat in anul V al Convorbirilor Literare". Cf. Istoria literaturir
magh tare de V. Bologa, Sibila, 1908.
2 P. 20.
3 ,,Amical fcoaler, p. 241 §i urm. Cf. raportul lul Vasici, ibid , p 342 §i urm.
 240 --
grea a fiecaruia dintre saracT. In asemenea conditdi e in adevar
de uimit ca., la 1860, din 2.164 de scoff primare care existat In
Ardeal, 742 erat scoli romanesti 1. Mai" mutt decit a treia parte
a scolilor de acolo erail Intemeiate deci de terrinimea noastra
iesind asa ca din pamint. Sri, nu zidim de sus", marea lava,
tatura a lul Saguna, fusese urmata.
Dar ideile scoli1 latiniste patrunsesera, cum am spus, Intre
-preotl, cari la inceput nu cetiat. IT luase Saguna si cu rain
maT facuse din pastori de oamenT cari erail si pastori de oT,
si -I
preotT amestecatI in cultura natiuniI lur. Facuse pentru eT Drop-
tul canonic"; Enchiridiul de canoane", Studiul pastoral", Istoria
bisericeasca" 2. Pentru eT Intemeiase Telegraful Romin, aparincl,
le la 1852, In tipografia episcopala, de doua, apor de trel onl
pe saptamina, Intait supt conducerea luT Aaron Florian. Iar pre-
otil unitT, cu cultura, de la Blaj, aceia se tineat fireste mutt
maT sus, erat oameni cari aveau o pregatire superioara, trecead
prin scoli care format ca un fel de inceput de Universitate, In
rare se- preda teologia superioara, dreptul, filosofia. Dar nicT
acolo o pregatire a Invatatorilor nu exista Inca.
Se cerusera Universitate, AoademiT, si de simpli sateni sa-
raci. Saguna voia un gimnasiu mare si un gimnasiu mic, sese
allele In tarn, sese scoll reale. Dupa ce se suparase pe BrasovenT
ca zalogesc pentru gimnasiu si cojocul Sf. Nicolae", el 11 sfinti,
II ingriji ei-1 iubi, cut statu supt conducerea lul Gavril Mun-
teanu si a luT Ioan Mesota, 3.
Avu bucuria sa vada cum citeva comune din MuntiT ApusenT
intemeiaza gimnasiul din Brad, la 1862. Era vorba chiar de o
scoala curat secundara la Lugoj 4. Dar slut numal InceputurT, je
drumuri strain. Se proiectase la Hateg o scoala centrala 5, si la
I Cf. Lupas, 1. c., p. 305, nota 2 ; Amicul fcoalei, p. 150 si urm.
2 Cf. Lupae, 1. c., pp. 160 si urm., 299.
3 Asupra frecventarii in 1859, serveasca aceastA notita din Amicul. coaleT,
p. 69: s'ait Inmatriculat peste tot 71 de scolarl: dupa pationalitate, 70 Ro-
mini si un Tigan; dupa confesiune 65 greco-orientall si 6 greco-catolici; dupa
tell, 68 paminteni si 3 strAini. Cu finea anulul scolastic rAmaserA numal 52
scolari, cAcI 16 au parasit scoala, 1 a murit, si 2 fora asentati la militie.
La scoala normalA In 1660 eraft 258 de scolarl, la cea de fete 66 scolarite;
p. 257. La Beius eraft 16 elevl (It Ungurl, 1 German, 2 Evrei); p. 365.
4 Lupas, i. c., pp. 142 -3, 299 nota 2,-300-1.
5 Amicul i coalet, p. 181.
 241
Fagaras Ioan Codru Dragusan, unul din maril functionarl aT
absolutismulul, internale scoala Radu Negru". La 1859-60, 27 de
Romani urmaa la Academia de drept din Sibiill i.

Scoala romanesca nu putea servi pentru raspIndirea maT larga

a ideilgr, retormatoare supt raportul cultural si politic, din yea-
cul al XVIII-lea si al XIX-lea. Prea putine din aceste ideT stra-
batusera. Se ridicase o generatie care invatase la scolile apusene:
multi dintre eT fusesera la Viena si Pesta, gar, dupa 1848, la Univer-
sitatile italiene din Padova si Pavia, unde a fost si Hodos si si-at
desavirsit cunostintile Barnut, Papiu Ilarian. Papiu a iesit un juris-
consult de mare valoare, care, ca interpret al dreptuluT si ca
ministru in Romania, a colaborat Ia alcatuirea legilor noT. Sa ne
gindim si la frumoasele studil facute citva timp la Viena de
batrinur Laurian, capabil de a scrie o carte intinsa in limba
latina, Tentamen Criticum", aruncind teoril noT filologice In ca
priveste desvoltarea limbiT noastre. Ioan Maiorescu avuse si el
anil luT de Universitate straina, invatind dreptul si filologia in
Austria.
Generatia aceasta era bung, intr'un fel, pins la autodidactiT
superiorT de talia luT Ciparia sail Barit ; ce larg cerc de vedere
aveat, si ce activitate se desvolta in jurul lor! Cipariu a fost
anul din ceT mai remarcabill encielopedisti cari all existat vre-o-
data, de o originalitate de spirit superba, capabil de a gasi
prin intuitie ceia ce nu gaseste cineva prin cea mai Indelun-
gata discipline stiintifica. TotusT oamenil acestia nu daft o li-
teratura. N'aa contact cu eel de jos si nicT eT Intro eT, ra-
minind individualitatT razlete. E dureros cind vede cineva cum
aceste talente se istovesc pe drumurf pe care se poate cu-
lege ceva, dar nu ceia ce trebuia sa se culeaga neaparat. i
talentul literar nu lipsia niciunuia din eT, si, orIcit cereall a-s1
face scrisul filologic, a stiari sa se face intelesi de teranii din
mijlocul carura se ridicasera: tatll luT Joan Maiorescu a facut
sensatde la Craiova venind sail cerceteze fiul, ajuns unul din
oameniT marl aT orasulut In articolele luT Barit eta originalitate
de limba, city spontaneitate de sentiment, cat bun sirnt duios,
care merge drept la inima oricaruia!
1 /bid., p. 256.
Istoria Rominilor din Ungaria.
 242
Dar terenul sufletesc era prea mult rIscolit de nevoile didac-
tice, pedagogice, publicistice ale fiecgruia, pentru ca radii cina
unel opere literare sg, se poata implInta adinc in el. Astfei Ci-
pariA tipare§te la 1858 Chrestomatia", la 1860 Poetics ", la 1862
a treia editie din Compendiul" de gramaticg romIng, la 1866
celebrele luT Principil de limb& §i scriptura"; el prelucreazg, o
scriere despre Stiinta SfinteI ScripturT, etc. Scoala din Blaj nu
putea ss meargg de sigur farg. ele. Dar cit de recunoscgtorr i-am fi
fost cu totiT, dacg alaturT de acestea ar fi dat ceva §i pentru
natio; nu pentru mica natie scolastica, ci pentru natia cea mare,
care traieste in afarg de scoa11, chiar data traieste prin scoala
la Inceput. Si, In jhrul luT, tog la Blaj nu fac altceva decit carti
de scoala. Rusu scrie Icoana lumiT" §i Istoria ArdealuluT", nu
a Romlnilor din Ardeal, ci a ArdealuluT,Rop Filosofia", Vasile
Rat Purtare de cuviinta Intre oamenT" s. a. m. d.
De almintrelea acesta nu e un fenomen de pedantism blgjean" ;
acela0 lucru se face §i dincolo, la Sibiiu. Si acolo era Saguna,
spiritul superior, care, ce e drept, n'avea pregatire pentru lite-
raturg, de si maiestru de cuvIntarl bisericestT, de Indrumg,r1 supt
raportul teologic §i disciplinar, de memoriT politice. Prelucra §1
el din sirbeste intr'o romgneasca maT bung orT maT rea. Si era
de nevoie pentru o confesiune care nu-s1 avea literatura sa spe-
cialg.
Dar literatura beletristicg nu aveati nicT neunitirdecit doar
prin foile de la Brasov, care culegead de icT de colo, maT mult
de peste muntr, lucrurT ce n'avead pecetea ardeleneascg, deci
nic! folosul In Ardeal.
PoesiT ca ale luT Alecsandri erad escelente de scris In albu-
murT §i de declamat Intro pgharele de ceahl la serata unel no-
bile doamne, iar, cind este vorba de poesiT patriotice, shit mi-
nunate poesiile patriotice ale luT Alecsandri cu conditia de a fi
spuse Intfun mediu special: la o solemnitate publics, la ocasiT mar!
oficiale. Dar literatura poporuluT, de parinteasca moralg, de no-
bile sentimente, de Indraznete aventurl, aceia lipsia de acolo, din
sat, de la eT. Pang §i poesiile populare, strInse de d. Atanasie Marie-
nescu, erat supuse unel prealabile pregatiri, unel Impaieri savante 1.
1 Dar tot d -sad o carte pentru terani, cu sfaturi practice, Insl In limbs
nepractica, invtlidtorul ysi poporul, despre bund-starea materiald fi proprea
spirituald, Sibiiu, 1858.
Episcopal Nice lao Popea.
 243
Iar din produotele indigene, din Zorile Bihorului", din Au-
rora Romina", olmanahul societatil de literatura din Arad", din
Buchetul de sentimente nationale" sal) Mugurii" on Versu-
intele. romane, tiparite de junimea studioasa romina" diq §coala
oradeanb, nu se forma pentru nimen! sufletul pe care tog ar fi
trebuit sä-1 aiba.

Nu-T poate trece prin mints cuiva se a§tepte de la ziaristica

romaneasca fn ani! 1848-1870 ceia ce are dreptul sä a§tepte de la
aceia de astazi: ziarul care cuprinde tot, care spune tot, care
razbeste pretutinden!, care ameninta chiar literatura, fiindca da
inteo anumita forma pans si literatura. in Europa apuseana
intre 1830-1840 ziarele erall putin populare, in cuprinsul §i pre -
tul lor, §i de aceia, in ce priveste cultura, ele au ma! putina
influ enta.
In Austria ma! trebuie sa se tie seama de alt fapt: era regi-
mul absolutist; gazetele apareail putine, §i ele trebuiau sa fie
scrise intr'un anume ton, §i numai in acel ton. S'au plins de atitea
or! bietil redactor! a! ziarelor din Ardeal §1 Ungaria de necon-
tenita supraveghere politieneasca, de acel control suparator, de-
moralisant, care se exercita impotriva lor. Se revoltau din causa
suspiciunilor care apasad necontenit asupra intentiilor lor.
In imprejurarl de acestea, o presa populara la &mina de din -
colo nu putea sa apara. Din foile cele vechT, Gazeta Transilvaniel ",
trecuta supt alta conducere, era mult mai putin libera de la
1848 innainte, cuprinzind qtiri traduse din alte pert!, informatil
-cu tending, obiectiva, mai rar articole. Ea se cetia in multe part!,
nu numal la Brasov, dar In lumea ortodoxa ma! ales.
Biserica unit& nu-si avea organul, cad publicatia, de altfel per-
sonata, pe care o incepe Cipariu innainte de revolutie, inceteaza
indata. El da, apoi, cu eel ma! credincios si ma! bun invatacel
al lu!, parintele I. M. Moldovan, Archivul", revista consacrata
istorie! §i filologiel, cuprinzind documents vechi, discutii polemicP
cu eel de la no!, cari gasisera ca este foarte bine ales momentul §i
Sa se incaiere cu Ardelenif pe motive de ortografie, studiT, etc.
Sulut nu indraznise se deie o foaie rivalisind cu Telegraful Ro-
min" al lul Saguna. Ar fi fost cutezator, §i Mitropolitul unit era
In fundul sufletulul un radical timid. Telegraful Romin", foarte
bine redactat la inceput, cind striae Florian Aaron, Nicolae Cris-
 244
tea, dr. VasicT, loan MAD* Visarion Roman, Alexandru Roman,
Iosif Roman, etc., era s& aiba chiar §i un supliment literar, dar
care n'a iesit niciodata. Asociatiunea" §i-a pornit Ins& foaia lite-
ral* Transilvania", care ins, n'avea atingere cu poporul.
In afar& de aceste foT se Incearca la Pesta, In legaturl cu acti-
vismul deputatilor de acolo, publicarea unor ziare de o nature politic&
mai pronuntat* intro limb& nu totdeauna a§a de bun& ca limba
de la Sibiiil §i de la Brasov. EraU mai putin in legatura cu ne-
voile de toate zilele ale poporuluT nostru, dar merit& sA fie pomenite,
pentru c& in ele se oglindeste spiritul activismulul, al acelul ac-
tivism care pe Inceful se descurajeaz& pentru a face loc politi-
cei de pasivitate. Avem cele doll& go! ale luT Sigismund Pop
Amicul Poporului" §i Democratia", apol, ca publicatie de cä-
petenie, Concordia" de la 1871 §i, maT t6Ait, Federatiunea"
la 1878.
Ling& ele trebue sa se a§eze Mbina" din 1865, care poarta
numele luT Gheorghe Popa, dar era redactat& in cea mai mare
parte de Vincentiu Babes, inspiratia venind de la Mocionesti. Cu
caracter bisericesc unit, dInd mai mult predicT §i studiT de istorie
religioasa, era publicatia lul Grigore Sila§i, Sionul Romin", din
1870. lar pentru invatatori se dä la Sibiiu, in 1860, de Visarion
Roman, Amicul qcoalei, o scripturl pedagogics ".
SA nu uitam literatura humoristic&, foile luT Ardeleanu, Stri-
goiul", Humoristul", Gura Satulul", care aveail ilustratil foarte
bune, privitoare si la lucrurile din Principate.

R6,spindirea tuturor acestor fol era Ins de tot restrInsA. Pa-

siuni §i interese confesionale, personale eras mai mult servite de
dinsele. Foaia tuturora, obiectiva, seuina, consecventa, instructive,
lipsia. Dac& ar fi avut-o, dac& ar fi avut macar o bun& foaie fa-
natic& de partid, cum a fost in Bucuresti, pentru burghesie, Ro-
minul luT C. A. Rosetti, RominiT de dincolo ar fi astAzI cu un
veac mai departe in ce prive§te limpezirea orizontuluT politic
pentru toti al lor; din toate clasele.
 XVIII.

Agonia activismulul (1868-72).

Cu aceasta venim la insa§I proclamarea .politicel de pasivitate

§i dupa aceia la eonditiunile In care s'a desvoltat lupta politica
a unel partl anume dintre Romini in vechea forma parlamentara.
Cad totdeauna cind se vorbe§te de viata politica a Romi-
nilor dupa dualism, trebuie sa se tie seams de faptul ca n'avem
a face cu o natio unitary In ce prive§te alcatuirea el nationals,
en toate consecintele care deriva dintr'o astfel de unitate cons-
titutional,.
Ceilalti, Unguril, stabilisers, prin masurile de dupa 1866, prin
realisarea complecta a dualismului, prin recunomterea hotari-
rilor de la 1848 cu privire la alipirea ArdealuluT de Ungaria, prin
prefacerea acestor hotarirl intfuna din pietrele de temelie ale
regatulul poll al Ungariel, o unitate constitutionals, de care insa
Rominil nu puteat sa tie sama, §i mai ales nu puteaa sä tie
sama. In sensul in care se interpreta aceasta non& unitate
constitutionals : natio maghiara, in care sa se confunde toate
nationalitatile celelalte ; o viata constitutionala, in folosul unel
parti flume din aceia cari se chemaa ca participa la dinsa.
Unitatea aceasta n'o slintiaa §i n'o admiteaa 1nSa Rominil, cari,
decI, se intorsesera fiecare la traditiile §i la interesele sale locale,
pe care le jertfian numal, intru en erail ortodoc§l, ca membri
al organisatieI biserice§ti din 1868.
§i la un popor la care con§tiinta nationala nu este complect
educata, la un popor la care masele populare lucreaza national
 246
ma! mult din instinct decit de pe urma uneT propaganda con-
tinue §i din causa uneT organisatiT desavar§ite, deosebirile locale
capata o important& cu mult maT mare decit la alto popoare, de
§i, ca In Italia §i Germania, deosebirile locale ramin §i dupa o edu-
cat,ie politics foarte inaintata cu o con§tiinta popular& foarte In-
delungata.
Pasivitatea a accentuat Inca accost& deosebire, a ajutat-o sa
se manifesto public. CMi motivul pasivitatiT nu era un motiv
general romanesc, ci un motiv particular, teritorial. Analisarea
color d'intahl propunerT in cele d'intahl adunari care s'au tinut In
vederea declaratiel de pasivitate arata foarte limpede acest lucru.
Ardealul protesta impotriva desbinaril samavolnice care-1 rapise
autonomia, fara sa, tie seamy ca restabilirea acesteT autonomil
ar putea sa &Inca sft§ierea unitatiT biserice§tI realisate,de undo
§i raceala luT Laguna fats de aceste tendinte. In acest sens se
pronunta ArdeleniT de la Miercurea, de la Inidoara. In partile
ungure§tT nicT nu se vorbe§te insa de proclamarea pasivitatil.
Se arata toate durerile, toate calcarile de drept, toate denega-
rile de justitie constitutionale, acestea da, §i acolo, dar, in ce
prive§te schimbarea linieT de conduits, a atitudinii politico, ca
sistem fats de alegerl §i fata de represintarea in Parlament, in
partile banatene §i unguresti nu este vorba de a§a ceva. Fa-
cind declaratiT foarte frumoase ca aceasta: Rominii locuiesc de
peste §eptesprece secole acest pamint; In nol este viata, noT voim
sa traim ca Romini", eT credeai ca pot infiuri asupra decisiunilor
luate In adunarT parlamentare unde era in foarte slabs minori-
tate. Este vrednica, de tinut in sama scrisoarea de atuncT a lul
Alexandru Mocioni, care avea o mare influents in partile unde
se intindea activitatea luT 1. In ea se cere alcatuirea unuT par-
tid, sail, cum se intrebuinta atunct terminul la femenin, uneT
partide politico nationals -democratica". Ar avea de stop smulgerea
prin activitatea parlamentara si pe toate caile legale acesta
este un termin care se intilne§te in once manifestare a popo-
ruluT romin in timpurile acestea , in margenile strictuluT
ideal national, a drepturilor elementare pentru natiune. Si se
enuntall cu acest prilej principil atit de san&toase ca acesta:
Numai natiunea care §tie sa, lupte pentru libertatea sa o va
poseda intreaga".
1 paatianu, 1. cE, V, p. 26 §i urm.
 247
Totu§I la 14 Ianuar 1869 membril adunariT din Miercurea ho-
tarisera incetarea trim eteril de deputatI din partea Rominilor
inteo diet& In care erait convinsI ca nu vor putea folosi nimic
prin acestl represintang a! lor, de oare ce punctul de vedere
ce li se opunea era un punct de vedere negativ, de intransi-
gent& desavireita §i eterna, lasindu-se in acelasl timp Rominilor
de dincolo, din Tara Ungureasca, §i dreptul si datoria de a tri-
mete astfel de represintanti. Din consideratie numa! pentru Ina-
parat se vor respecta legile cele noun. La Inidoara, in aceia§T
zi, la Solnoc, Innainte, se luara decisiunI la fel cu aceaste.
Forte din cele ma! Insemnate ale Rominilor se inlaturar& prin
aceasta dintre conducatorit unel lupte care continua totu§T, fara
sä se vada limpede caracterul el teritorial, prin forte politice de
o valoare ei o experienta inferioara. In dieta duptt aceasta nu s'a
mai auzit Ilie Macelaru, un om §i jumatate, stapin pe cercul
lul de Ia Miercurea, care vorbia lini§tit, deschis, Mil frica, in-
naintea orIcut Nu ma! pomenimpe represintantiI superior! al cle-
rulul, cari, din mementul acesta, raliindu-se §i el la pasivitate,
de §i n'ad luat parte la adunarile care au decretat-o§aguna
era In perioada de amortire nemultamita, cu invasia lipsita de
respect §i de intelepciune a elementulu! laic (moare la 16 Iunie
1873), iar Joan Vancea de Buteasa, noul arhiereu blajean, se
consacra exclusiv uneI opera de organisare, ceruta §i de orga-
nisarea BisericiI rivale, nu qi-ail ma! ridicat glasul in adunarile
in care deputatil Banatulul si p&rtile ungure§ti vorbiail de deo-
sebite chestiunt

0 retragere in masa a unel part! din frunta§il unul popor se

poate la cine Ole ce natiune mare, innaintata in cultura, de-
prinsa cu luptele politice, Ia o natiune ce are de unde lass §i
totu§I sä ramiie. Dar era un fundamental neajuns in situatia
Rominilor dac& o parte din putinil trunta§! pe cari TT aveati, §i
mal ales din putinif oatnenT cari erail deprinlI cu viata publics,
cari fusesera in functiunT de Stat, cari cuno§teall legile, dispa-
reaq de la suprafata politica.
Dar, in sine, era bun activismul sag era bun pasivismul ? Ar-
gumentele pe care le-am adus acum zece an!, In Samanatorul",

1 Pacatianu, 1. c. p. 61 §i urm.
 248
le repot si acuma, cad tot ce s'a Intimplat pe urma n'a facut
decit sa intareasca parerea mea. Nol n'avem puteri destule ca
sa ducem in acelasI timp lupta economics, cultural& si politica,.
i, atunci cind trebuie s& alegem intro ele,si trebuie sa alegem,
ce se cuvine sa avem in vedere maT Int&ill? Natural c& aceia ce pri-
veste viata noastra cultural& si economics. Innainte de toate sä fim
uh popor luminat, bogat, unitar prin constiinta,fiindca acolo nu
este vorba, ca la no!, In Romania, de o activitate politic& intro
al -MT, ci este vorba de o activitate politic& pentru al taT si intro
cefialtl, in fata celorlalt,l, cari sint contraril poporulul t&t. Este o
deosebire esenciald.
i mai este un lucru. 0 lupta politic& este o actiune chib-
zuita pe basa unor putorl bine calculate si In vederea unuT scop
bine determinat. Dacg, de la Inceput, vezl ca -nu to apropil de
acest scop, atunci far& indoiall cs drumul pe care a! pornit
este In el insusI un drum gresit. Trebuie s& se soldeze positiv bi-
lantul oricariT activitati politico. Intru cit Ins& s'a soldat positiv
bilantul activitatiT politice a Rominilor din Ardeal de cind s'a
deschis era activismuluT ? Ba, din potriva, unit far& sa se fi spe-
Tiat Unguril, s'a1 lasat ispititl
el. Anume disidente nationale far&
activism ar fi fost imposibile. De o parte, oamenT simpli, adunati
dintr'un colt de provincie, de alta, oamenl marl, cu obiceiurl de
societate, cu maniere prevenitoare, cu talent de a capta sufletele,
de a stirni, maguli si satisface vanitatile si interesele. De uncle
vin apol variatil individuals, in crestere Inceat&, dar sigur& La
Inceput trebuie o balanta, de precisie ca sa se simta o desfacere,
una din acele scaderl supt raportul constiintei nationale pe care
le produce contactul cu natiunI mat bine pre gatite In aceasta
materie. Pan& cind nicT nu mai trebuie o balanta, ci ajunge s&
privest1 cu ochiul liber ca sa poti vedea indata ce s'a intimplat,
ce scadere de constiintA !
i, iarasT, Rominil nu vor putea interesa niciodat& constiinta
moral& europeana prin presenta si protestarile for in Parla-
mentul din Pesta, Intre altele si fiindca aceasta constiinta are ciu-
date uitari si revenirl, al calm mobil nu e decit alt interes na-
tional.
Pe ling& aceasta trebuie sä ne gindim la basa pe care stall
Rominil si pe care stall cefialti, fara ura, impotriva lor. Poli-
tica este o art&, dar aceasta art6, se razima pe constatarl §-din-
 249
tifice exacte, fiindca altfel la ce serve, toata arta ? Tintele noastre
§i tintele for se exclud. ET sint datorT fats de din§iT sa he cum
slut; not sintem datorl fats, de not sa fim cum sintem. Natural,
constatam toate calcarile de drept ; este datoria noastra, §i ni
serveqte enorm. Pentru dInsii este o nenorocire c nult pot servi
intereth3le nationale decit prin akar! de lege. E o scadere a lor,
pe care, data o Intelegem, n'o putem ierta, §i sintem datort sä
n'o iertam, sintem datort s'o semnalam, cum sintem datort O.
luptam Impotriva et Dar salt inchipuie cineva ca de la o bu-
cat& de vreme o sa se pot crea UngurT mat cuminti" decit
acum, este o gre§eala.
Si argumentul ca, rain desbaterile Parlamentulut §i prin repro-
ducerea for In foile romanesti s'ar folosi mult, e ilusoriu. Con-
tactul cu alegatoril se face rar §i puma superficial, ma that
nicl pe aceasta cale consecinta fericita a activismuluT nu se pro-
duce. Iar imunitatea parlamentara a deputatulut cuteaza a o
calca, fara mustrare de ouget gi fail, Erica, de pedeapsa, once
strajamqter" intr'o zi de alegerl.
Macar data ce se spune acolo cu mat multi, libertate decit aiurea,
si e o Intrebare data se poate , ar patrunde In adevar In
masele natiuniT si le-ar Insufie0... Dar pentru aceasta ar trebui
sa, fie o alta, publicitate, mat intinsa §i mai populara, a lncrurilor
spuse In Parlament.
Acestea sint criticele pe care le-am adus, §i le mentin, cu atit
mat mult, cu cit natiunea noastra nu-§T da Inca seamy de ne-
voia absoluta, a modestet munct necunoscute din fiecate clipa,
din care In anumite momente iese marile fapte istorice care
transforms viata unul popor.
Si am lasat la o parte argumentul cel mare sentimental" in
favoarea pasivismuluf. El e §i o chestie de demnitate. Te-a scos
cineva din drepturile ce at ; nu WI In stare sä be apert cu pu-
terea. Te pregate§tI, natural, pentru vremea cind le vet recuceri
cu puterea, caci a spus-o chiar un barbat politic ungur, la 1870:
Numai drepturile pe care be parase§ti, numat acelea sint pier-
dute pentru totdeauna ; drepturile care ti s'at luat cu sila, be
potT capata totdeauna Inapoi". Sfinte vorbe, care ar putea fi un
articol dc crez In catehismul politic luptator al ortcarutpopor de
pe fata paraintulul ! Dar, din moment ce puterile acestea nu be
at Inca, la ce folose§te sä stat alaturi de acela care ti-a rapit
 250 --
drepturile si de la care nu le poti smulge ? Nu vad supt raportul
demnitatiT, care si ea este un mare element moral, dee un mare
element de putere, ca toate elementele morale in viata u nei
natiuni , nu vad care este folosul. Este o degradare s& lucred
trite() situatie pe care n'o admiti. Cum vine aceasta ? Admit!
situatia ? LucrezT Inteinsa. N'o admits? Astepti momentul end
o veT putea schimba si dupa aceia sa, lucrezi in situatia noun,
care corespunde drepturilor si demnitatii tale.

Dar maT era ceva. Daca se proclama pasivitatea, aceasta pa-

sivitate trebuia sa priveasca numaY viata general& si unitary, a
StatuluT, singura tondamnata si condamnabila. S'a zis de waif
dintre el chiar, si cu multa, dreptate, ca, numaY fat& de terenul
acesta voiesc pasivitatea, iar incolo activitate cit se poate mai
mare. Supt alte raporturl, care numal in aparenta sint secun-
dare si neinteresante, lupta se impunea neaparat. Ins& ea nu
$'a dat, cu gindul tot la lucrurile innalte, care, din nenorocire,
eras imposibile.
Dar pasivismul trebuia inteles numal ca un lucru provisoriu,
al carul provisorat aveail datoria de a-1 scurta. Era necesara,
tocmal din causa lungulul timp pierdut in zadar, a manifestel
inferioritati fata de natiile conlocuitoare, o lupta cultural& extra-
ordinar de intensa, o propaganda de o vioiciune nemai pome-
nitil, cad la ostirile care p&streaza un steag retragere si con-
centrare nu Insemneaza desertiune si imprastiere, ci numaT pre-
gatirea victorieT de mine, si, prin urmare, este datoria coman-
dantului si a celor can supt el exercita comanda, s& recu-
noascaa toate fortele pe care le aU, sa, le aseze pe un teren maT
favorabil si prin mijloace noT s& renceap& lupta. Nu s'a inteles
ins& de loc ca era o tactic& de pregatire.

Dar pentru aceasta trebuiail oameniT, si erail. asa de putini !

i aceia stateat bosumflati in toate colturile, pe end, chiar in
ziva in care s'a proclamat politica de pasivitate, trebuiat. O.
iasa din ungherele for si s& se amestece. Nu nuttal VladiciT erad
nemultamiti, dar si capil culturil, acel Barit, care ceruse de mult
pasivitatea, apol Ciparit. si ce etiva altiT. Ii salutail, li se trimetea
adrese de felicitare pentr-u atitudinea lor, II mai puneail prese-
dint! de onoare prin comitete nationale, dar fiecare sta in unghe-
 251

nil sail, la gazeta sa, la cancelaria sa, la Mitropolia sa, clad

totT trebuiau sa iasa, din rosturile acestea si. sa ocupe locurile
care li se cuveniail. Cad" un loc de onoare este pentru frunta-
sit inlet natiuni, nu o vitrina, ci un post de onoare. Sentinela
care e puss sa pazeasca nu sta acolo ca sa, fie admirata In t,,i-
nuta ei de catre trecatori, ci, indiferent de rellectille facute de
dinsil asupra fisiculuT el, ea pazeste ca sa nu se atinga aceia ce
i s'a Incredintat.
In afara de rosturile culturale si politico a caror urmarire tre-
buia sa, se faca cu puterT reunite si cu silinte potentate, mai era
insa un lucre. Viata comunall inseamna orTcind ceva si, linga viata
comunala, mai exista in Ungaria cum exista Inca o alts
viata, de o mare importanta constitutionala, In care se pot spune
lucrurT energice, fiindca acolo nu maT e un auditoriu compus din
citeva sute de oameni pornitt pe tagada si ofensa, ci un numar
restrIns de oameni, cunoscuti personal fiecare cu slabiciunile si
interesele WT. Intro concetateni se pot lua, prin tine stie co
jocurl de rosturT locale, personale, hotarirl de care sa se uimeasca
cineva. Sint adunarile comitatense. Acele comitate de odinioara
ale UngarieT aa ramas, si, in ele, pre linga oamenl de mina a doua,
is! pun candidaturile si altiT. Ad trecut prin locurile de membri
In comitate chiar si fruntasi ai vietii politico ungare, si multi ail
inteles sa pastreze si situatiunea aceasta din comitate, undo se
poate vorbi mai fara frica, romaneste, de-a dreptul romaneste, §i
trebuie sa se asculte. Sa ne gindim la ce s'a facut In Arad si
in Blaj, in timpul din urma, si la ce s'ar putea face In Brasov si
aiurea.
Asa Insa cum s'a Inteles pasivismul, el dadea un drept de a
nu face nimic si nicairT, and Intregi, pana la 1872, in care timp
manifestatille politico ale Ardelenilor nicl nu mai exista decIt ca
acts sporadice, nepotrivite. Iata unul din ele. La 1870-1871, In
timpul razboiului franco-german, presa romaneasca a luat ho-
tarlt partea Francesilor; ba nista terani din Banat ail trimes prin -
tr'o deputatie la Camera ungureasca o declaratie In favoarea
FrancieT, care s'a si. cetit acolo. La Brasov, Sasil ail vrut sa faca
aceiasi serbare care s'a facut la Bucuresti de colonic, germana
pentru- triumful armatelor germane. Unguri!, cari. nu suferiaa pe
Nemtil din Austria, Intindeaa sentimentele acestea de antipatie
asupra Intregii natiuni germane. El ail demonstrat In contra Sa-
 252
§ilor, mai ales ca de vechT timpurI nu se puteat Impaca acolo In
localitate, §i Rominil ad demonstiat §i el alaturl de Lingua S'ad
tinat discursurT de infratire, care all avut un rasunet foarte ne-
placut In celelalte pa,rti. Bra§ovenil s'ad. scusat cu aceia ca se
pusese chestia bisericil grece§ti, care fusese a Companiel de ne-
got in care Intrail §i RominI §i era reclamata acum de citIva Grecl
din localitate, cu mo§iile, cu castelul §i biblioteca lui Grigore
Brincoveanu, legate de biserica. Prin urmare for li se parea, sad
pretindead ca, li se parea, ca,, data ar face o demonstratie ala-
turi cu Ungurii, ea ar avea un efect practic in chestia bisericil, care
insa tot greceasca a ajuns.

Daca voim decl sä vedem manifestarea serio4sa a Rominilor

pana cind s'au luat ultimele hotariri, asupra carora ne vom opri
pe urma, trebuie sä ne uitam tot la dieta din Pesta. Pe atunci
se vota organisarea judiciary, se acordad stipendil pentru tea-
trul national unguresc, pentru §colile superioare §i medil ungu-
resti. Iar SIrbil si Sa§il §i alto natiuni pretindeail ca din budge-
tul Ministeriului Instructiunil publice, intretinut din banil tutu-
ror nationalitatilor, sa, se sacrifice sumo importante pentru a
tinea §i celelalte a§ezaminte culturale. La toate aceste chestiuni
Rominii aveat datoria sa vorbeasca, si putead vorbi In sens na-
tional. Iosif Hodo§ §i altiI s'ad rostit deci foarte raspicat une
OTT: Libertatea care leaga tare o natiune de patria e este li-
bertatea nationals, §i aceasta pentru noT nu este recunoscuta,
cu atit maT putin asigurata." Alta data, Asociatia" alege ca
membri extraordinarl pe Hasded §i pe raposatul Urechia, oamen!
de valoare deosebita, natural, dar cari prin felurl deosebite de
activitate izbutisera sa-§I ci§tige multe simpatil dincolo. Dupa,
statute se cerea aprobarea Guvernulul unguresc. Guvernul a -re-
fusat Insa aceasta aprobare. *i atuncl s'a interpelat In Parla-
lament, Intrebindu-se de ce, pentru ce crime aceasta grosolanie
§i aratindu-se parerea de rail ca se Intrerupe comunicatia spi-
rituala §i materials, atit de logics §i atit de folositoare, Intro
represintanta aceluia§1 popor.
In cutare alt rind se intimplad neomenii cum ad fost acelea de la
Totfalu. Un biet sat de oamen! saraci. Proprietar eTa Apor, dintr'o
vestita familie maghiara. Intr'o bung, dimineata, el §i-a izgonit
tog gerbil de pe mo§ie, qi oamenil §i-ad a§ezat sala§urile pe dru-
 253
mul mare. Din partea deputatilor romini s'a facut atuncT o de-
claratie ca aceasta : Totfaluienii, data vor fi alungati si din
drumul teriT, slat hotaritY a se aseza In cimitire, pe tarina mo-
silor si -stramosilor lor!" Cind a venit chestia teatrelor, s'ad ce-
rut 200.000- de florinT pentru teatrul national romin si, In discu-
tie, cind s'a spus ca este o singura cultura, care trebuie Incu-
rajata, facindu-se iarasi alusie la ceT 80.000" de UngurT din
Romania, un deputat a adus aminte ca la cladirea bisericil re-
formate din BucurestI a contribuit cu banY si Statul romin si
InsasT caseta particulars a DomnitoruluT.
Era momentul cind se auziat Inca astfel de lucrurT: Ne nu-
mim natiune pentru ca, avem si noT drepturile pe care le are si
de care se foloseste natiunea maghiara. Natiunea maghiara Inca
se numeste pe sine natiune!" Da, dar noT sintem acasil la Doi!
Si noT sintem aid acasa! Eil col putin", zice Vincentiu Ba-
bes, nu still ca familia noastra sa fi emigrat aiurea. NoT am
fost aflatI aicT end au venit MaghiariT, si poporul romin totdea-
una a dat ajutor natieT maghiare ca sa fie sustinuta, si spre
scopul acesta am jertfit totdeauna singe si sudoare"! Protoco-
lul Inseamna, rniscare". Credem si not.. Si, de la Blaj rasbateat
cuvintele, aplaudate, ale parintelul I. M. Moldovan, care declara:
Uncle este mama aceia, care sa ne asculte pe no! end IT vom
spune plingerile noastre? Si tatal si mama poporuluT romin este
poporul romin insusi".

Evident el o constiinta, ma! buns incepea sa se trezeasca

atuncT la Rominif din Ardeal. Aveam .si noT o parte la formarea
acesteT constiinte. Ridicarea necontenita a RomanieT, era de ro-
forme si organisare military a luT Cuza-Voda, care a fost iubit
si dincolo, ca si Kogalniceanu, suirea pe tron a unuT print din-
tr'o familie domnitoare in Europa, unanimitatea cu care a fost
primit Carol Lit in Main 1866, usurinta cu care a fost reprimata
tentativa de separatism de la Iasi, puterea cu care Guvernul
romin a Intimpinat amenintarile de interventie military si ocu-
patie military a Portil, dibacia cu care a scapat de conferinta
europeana, care nu stia data e bine sat nu sa se continue Uni-
rea Intro Moldova si Tara-Romaneasca, in sfirsit ridicarea trep-
tata ca insemnatate at Romanief noT la 1870-1871 si frica, nu
cumva biruinta cistigata de PrusienT sa aiba nine stie ce reper-
 254
eutare in alte locuri, toate acestea ad contribuit sg, exaspereze
pe represintantil ideil de Stat maghiar, facindu-I sg, trateze pe
Carol I-id de principele unul popor salbatec de porcarl ", bun
de inchis la Muncaciti, pe boier! de iesiti din cocine"r iar Ro-
mania unita, de Valahia si Moldova" (asa se punea pe pasa-
poarte) si, astfel, sg, intareasca speranta in biruinta ideii de
dreptate, a Rominilor i.

1 Pentru propunerile Mute de Kossuth lui Cuza-Vodg, cu flgaduieli de

drepturi nationale pentru cei de dincolo, dadi aceptia de dincoace ar ajuta
Invierea Revolutid maghiare, v. A. P[apiu] glarianli Independinia constitucio-
said a Transilvanier, Iapl 1861; Iorga, Geschichte des rumonischen T. olkes, II,
pp. 815.6. Actele au fost tipArite pi de V. A. UrechiA. Afacerea n'a ajuns
publicl, n'a avut urmArl pi nu ne intereseazA in special aid.
 XIX.

Pan& la programul din 1881.

Intro 1872 si 1881, data cind se fixeaza un program de care

RomInil din Ardeal si Ungaria au ramas legatl pang in momen-
tul de fats, cu toate incercarile unora si altora do a acomoda
acest program cu imprejurgrile noT, se intinde, peste doug le-
gislaturI ale Parlamentulul din Pesta, una din epocele cele maT
interesante ale desvoltgriI vietil constitutionals si nationale, In
general, a fratilor nostri.
In 1872, o parte a Rominilor, care nu era si partea cea maT
mare, care statisticeste ajunsese sg nu fie partea cea maT
mare, rgmlnea si maT departe In atitudinea negativa fats de
politica ungureasca,. S'a discutat si in 1872 care va fi atipudinea
Rominilor fats de viata parlamentara din Ungaria, si s'a ajuns
la aceiasi conclusie ca,, pentru moment, nu se poate face altceva
decit sg se pastreze o atitudine de pasivitate. In manifestatiile
fgcute atunci in semn de solidarile nationals, o adunare ho-
tar4te ca acest act de fratietate sa fie model si posteritatea
s& nu uite, s& nu slabeascg din aceasta intelegere stints ".
In afar& de acest plan de continua lupts prin negatiune se ivesc
foarte putine diverge*. Una a lul Ludovic Vaida, care se declara
pentru o intelegere oarecare cu UnguriI. Si e interesant ca In aceastg
epoca se intilneste si din partea adversarilor o incercare In acest
sens, asemenea cu aceia care daungzi s'a desfasurat supt ochiT
nostri si pe care cu atita emotie am urmarit -o cu totil. Dar
atuncT, situatia international& a neamului romanesc find cu mult
 256
inferioara, Incercarile acestea n'au produs pe departe zgomotul,
In toate partile Europe, pe care 1-a produs tentativa de Imp:
care din 1914.
Anume, pe vremea aceia, In fruntea Guvernului unguresc se
gasia contele Lonyay. Acesta, indemnat nu stim exact de tine, silit de
nu stim precis ceimprejurariffindca, ni lipseste o corespondent& din
partea Rominilor, care O. se gaseasca la dispositia cercetatorilor
istorici,a facut pasul intsirl catre Romini. Li s'a cerut sa, pre-
sinte un memoriu. Evident, obisnuita simulare de ignoranta. Oa-
menil nu Ojai) ce anume doresc natinnalitatile, cum nu still, de
sigur, si ce si4 face in acele nationalitati.
S'a si redactat un memoriu catre Ministerit. Tata, ce se cuprindea
In acest act: limbs oficioasa romaneasca, primirea Rominilor in
functiunl ceia ce, In anumite proportii si in anurnite rosturi, este
mai mult o primejdie decit o binefacere, autonomia clerului unit,
vechid desiderat pentru Romini si foarte important, care apara
de contopirea in Biserica catolica maghiara, contopire pe care
din toate puterile sale Statul unguresc o cants. Pe vremea aceia,
poate datorita faptului ca patriarhalismul romanesc nu fusese
inlocuit in Biserica units cu totul de eruditia romans sau de
eruditia capatata in Insesi scolile unguresti, tendintele de apro-
piere cu catolicismul roman eraltl mult mai slabe decit acum, in
timpurile noastre. Dar tendintele Statulul unguresc de a face sa._
dispara confesionalismul cu caracter national roman era1 evidente.
Si, atunci, data in memoriu se prevedeau astfel de unasuri de
aparare, ele nu venial). prea curind si nu erati indreptate impo-
triva unef primejdif imaginare, ci impotriva uneia foarte reale,
care trebuia si in timpurile urmatoare sa se manifesto in forme
din ce in ce mai visibile.
Se pare ca Lonyay nu voia decit n ,simpla informatie. El a
luat deci memoriul, 1-a asezat in saltar, si lucrurile au ramas aid.
Fireste ca dupa, discutiile acestea zadarnice s'a urmat de catre
represintantii Rominilor In Parlamentul unguresc vechea politica
de intransigents nationals. Aceasta politica, a adus nu ddata, de-
claratii foarte importante, si in ceia ce priveste fondul for de
ides, si in ce priveste forma. din ce in ce mai energica, in care
sint Imbracate. Si, cum unul din scopurile noastre este si aceia
de a verifica si in astfel de formule care este intensitatea senti-
mentelor Rominilor si tendintelor de independent& politica a lor,
ni vom face datoria de a le semnala.
 l
N
\,
Gheorghe Pop de B6-se§t1.
 257
Astfel, in 1872 Inca, ridicindu-se iarasi chestiunea legaturil
dintre Rominii din Ungaria, s'a gasit cineva care sa exprime
interesul pe care Unguril it ail la conservarea poporulul romin.
Iar deputatul Roman, un invatat, care Meuse si temnita pentru
manifestarea energic& a drepturilor romanesti, li-a adus aminte
Ungurilor de zilele in care In adevar °stile valahe din terile de
supt Coroana Sf. Stefan liberaser& Ungaria de primejdia turceasca.
Li-a amintit lupta de la Sint' Imbru, in care Hunyady, in fruntea
trupelor romanesti, a oprit pe Turd de a lua in stapinire In-
treaga provincie a Ardealulul. *i, mai tarzia, s'a gasit si un de-
putat ungur care a crezut ca se poate inga,dui fata de punctul
for de vedere national sa afirme aceasta comunitate de arme
din veacul al XV-lea, care, natural, crea drepturi, nu numai uneia
din natiunile luptatoare, ci si celeilalte.
Alta data, end venise in discutie, innainte de cea d'intaia
lege menita sa introduce in scolile confesionale elementare invata-
tura obligatorie a limbil maghiare, ca limbs a scolil primary, s'a facut
In Camera ungureasca, de un deputat romin care traieste si acum
si care pastreaza aceiasi jovialitate si acelasi caracter popular
acum a ajuns si patriarhal din causa vristei lui Innaintate, s'a
adus de d. Gheorghe Pop de Basesti In discutie un noel argu-
ment. Se ceruse introducerea cat mai intensive, a limbii ma-
ghiare in scoala primary confesionala, si, cum Camera intreaga
striga : Sa se fact'" I si ai nostri se impotriviaa, el a zis : Va
intreb ea, venind cumva timpul sa se puie in scoala maghiara
invatatura, muscaleasca, care ar sili pe copiil maghiarl sA, zica
in loc de jó napot" zdraystvoiste", v'ar pares oare bine ? Ar-
gumentul a produs fireste impresia pe care o doria vorbitorul.
Tot cu prilejul acesta, laudindu-se cultura maghiara, care tre-
buie sti, radieze larg asupra popoarelor din Peninsula Balcanic&
un fel de imperialism politic de odinioara, prefacut acum si
in imperialism cultural , s'a raspuns , in tabara romaneasca:
nu pot crede ca popoarele din Orient sa doreasca o cultur& ca
aceasta". Natural ca la astfel de enuntari se raspundea cu acu-
satia de lips& de patriotism, de iredentism, de Daco-Romanie".
Iar, in ceia ce priveste pe SIrbi, cari avead aceiasi atitudine
ca RominiT, el eraa invinuiti ca pregatesc in Ungaria o mare
conspiratie menita sa creeze Serbia Mare, intinzindu-se, nu nu-
mai peste ramasitele Voevodinel sirbesti pan& la Mures, dar
 258
trecind pan& la Dobritin, care a facut parte din patrimoniul Bran-
covice§tilor.
Brat, bine tnteles, Inchipuiri copild,re§tT §i suspectarT gratuite.
Cu toate acestea de pe urma acestor suspectarl gratuite s'a ajuns
la procese §i la, condamn&d. Unit dintre Romini ad avut sä sufere
a§a de gred de pe urma unor astfel de banuielT, cum a fost Tincu,
!licit nu si-ad mal revenit niciodatd. LucrurT foarte tragice re -
sultad din asemenea cornice inchipuirT. Se credea foarte serios
In Ungaria, la 1876, de uniT oamenl caH ar fi trauit sa se team&
de pdcatele for firestl maT muit decit de dorinta de rasbunare
a acelora care suferiad din causa acestor pacate, se credea foarte
serios de aceT oamenl ca principele Milan al SerbieT a organi-
sat cu ajutorul vestitel societag studente§ti Omladina" ceva In-
spdimintator. In curind partea sudica a UngarieT si Croatia vot
fi infestate de bande revolutionare si Ungaria s'a -dus! Dec!
Innainte de razboiul cu TurciT, Care Incepu Intaid la Sirbi pen-
tru ca maT tarzid sa fim amestecatl §i no! Intr'inqul, lupta se
deschisese cu cea maT mare vehement, Impotriva §i a Sirbilor
§1 a Rominilor.

La 1878, dupa ce se mintuise razboiul balcanic, care, cu toate

ca de partea slrbeasca n'a fost biruitor, a produs totu0 o mit-
rire a Serbie! §i a adus o Innaltare a prestigiuluT Romaniel §i
crearea In Peninsula Balcanica a unuT nod Stat slay: Bulgaria,
dupa ce razboiul acesta produsese §i In mentalitatea natio-
nalitatilor supuse din Ungaria efectul moral pe care UnguriT it
constata fart, s, -1 poata Impiedeca qi de care se tern fart, a se
putea lupt& Impotriva luT, Imparatul Incheia sesiunea until Par_
lament in care RominiT nu avusera altd, menire decit aceia de
a face declaratil, din care am ales partile ma! caracteristice, §i
anunta alegerl pentru o Camera noun,.
Fire§te ca atuncT s'a pus din not Intrebarea care se pusese
la 1872: Se mentin RominiT in atitudinea for de pasivitate sad
trebuie s'o schimbe pentru o politic& active, ? In fruntea pasivi§-
tilor se afla un om, a carul situatie cultural, intro Rominf era
far& pareche : Gheorghe Barit. Aceasta §i din causd. di, foaia luT
era de fapt singura care avea o influent& asupra natieT, Gazeta
TransilvanieT". Mal exista foaia luT Laguna, dar marele Mitropolit
murise de mult. Trecuse §i palida stapinire bisericeasca a fos-
 259
tului episcop de Arad, Procopie IvacTcovicT. De fapt : Ivaqcu
nascut din Romini §i intro Rominii din comitatul TorontaluluT,
dar elev al Seminariulul sirbesc din Virset §i fost functionar al
MitropolieT din Carlovat, unde fratele sad era profesor §i scriitor
sirb, el parea la moartea lul Saguna indicat pentru alegere prin
locul pe care-I avea in Biserica Rominilor, de care fusese legat
prin masura de organisare. Fu ales In curind insa, la 1874, Pa-
triarh, pentru el Ministeriul nu void pe altul asupra caruia se
oprisera SirbiT, §i el primi aceasta stramutare care putea sa con-
tribuie la o noua amestecare a rosturilor noastre nationale cu
ale Sirbilor. Dar In noua sa situatie n'avu noroc, cad Tisza-1 sili
sa, se retraga (el muri la 1881, ca simplu particular, in Bise-
rica-Alba). Urma§ul sail, Miron Romanul, un Bihorean (n. 1828),
care §i el venia de la Arad, null lamuri pe deplin §i usor atitu-
dinea. Un om foarte capabil, care s'a impus adversarilor, care
si-a asimilat foarte rapede o cultura fusese §i profesor la Arad
i colaborase la presa romaneasca --, care supt raportul political
era deosebita; un om de prestanta §i de prestigiu; nu samana
Cu, un Ivacicovici oarecare, care credea ca poate sä capete mo§-
tenirea luT Saguna represintind numal o Biserica, nu §i o natiune.
Miron Romanul a avut §i foarte marl slabiciuni. Dar, cu toate
acestea, trebuie sa recunoastem ca, data el n'a fost urma§ul lul
§aguna in ceia ce prive§te marile insu§iri intelectuale, in ceia
ce prive§te chemarea culturala, cultura propriu zisa' fiindu -T
mai mult sat. maT putin indiferenta , el represinta cu dem-
nitate un neam In fata adversarilor luT fire§ti. Fara salt jert-
feasca crezul §i §tiind sa, gaseasca modalitati de acelea care
erail ocrotitoare, nu pentru persoana luT, ci innainte de toate
pentru forma bisericeasca §i corpul national de care se Linea, el
§tiu sa apere mo§tenirea fait, a atrage ura impotriva acelor
aparati de el, lucru foarte grey §i foarte necesar in andmite
Imprejurari.

La 1879 disparusera §i foile care se tipariati in Pesta, Albina,-",

Federatiunea" ; incetase rapede foaia luT Joan Lapedatu,poetul
qi nuvelistul, meritosul profesor bra§ovean In strinsa legatura cu
curentele de idol din Romania,si a WI Frincu, Orientul Latin",
§i nu aparusera Inca Luminatorul" si' Observatorul", unul in
Timi§oara, celalalt In Sibiit. Gazeta Transilvaniel" fu continuata
 260
la 1877, In timpul bolil lu! loan Murasanu §i pang, ce fiul a-
cestuia, Aurel, primi mostenirea ziaristica a parintelur sail. Si
dupa aceia ins glasul luI Barit domina, prin Observatoriul din
Sibihl, care tinu de la 1878 la 1885; el oprise Inca de la 1865
Foaia" culturala.
Se redacteaza atuncT, de dinsul, un memoriu menit sa explice
nAiunilor conlocuitoare care este causa pentru care Rominil nu
se pot hotati sa treaca dincolo de margenile unef stricte pasi-
vitat,,T. Cu ocasia aceasta el spune: Ar fi umilitor pentru popo-
rul romin sä sarute mina care-I loveste, sa, se roage poate de
iertare. S'ail facut doar IncercarT cu trimeterea de deputAT la
dieta din Pesta, si am vazut cum at fost el tratatI." Nicrodata
pasivitatea n'a fost infatisata intr'o forma maT capabila de a
trezi sentimentele. Obieqiunea ca prin pasivitate se impiedeca.
legatura din ce in ce ma! strInsa dintre inteligent.a si popor
fiindca, poporul nu s'a putut supune absolut discipline! nationals
§i, prin urmare, atuncT cind a fost vorba de alegerl, foarte multi
all votat, §i nu pe un Romin, ci pe un strain, a§a incit prin
aceasea s'all deprins sä voteze strain!, nu hotari schimbarea de
directie.
Activismul Inseamna in once cas frecveutarea inamiculuT, §i
aceasta In 'vreme de armistitiu. Frecventarea aceasta nu este
periculoasa pentru o armata ce are sentimentul datorieT fat& de
steag, dar ea e foarte periculoasa pentru o armata flaminda,
pentru §eff ambi0o§T sail supu§T conruperil. Imunitatea moral&
supt once raport se capata prin multe sfortarT, si pane atuncl
trebuie sa. zicem: si nu ne duce in ispita...".
De partea cealalta, s'atl adus, de ca,tre unit advocatT de la
Brasov §i din alts OAT, argumentele pe care le cunoastem. Ele all
prins intru atit, intru cit aceia eari se departaa de planul fixat
In adunarile de la 1878, ardeleana si banAeana, nu erail trat41
ca desertorT si tradatorl al natiunii. Cind dol din represintantil
cestullalt crez §i-ail pus candidatura la alegerTba pe unul 1 -ail
votat §i SW §i anumitI Ungurl in Tara Birse! , rupind in felul
acesta disciplina na0onala; el all fost infruntAT aspru de repro-
sintantiT pasivismulul, dar numarul acelora cari all intrat In Ca-
mera ungureasca era prea mare ca sa fie cu totir inlaturAl
dintre conducatorii national!. All Intrat Niculae Stravoiu, care
se rostise pentru activism, Partenie Cosma, care vorbia foarte
 261
bine In Camera ungureasca, Gheorghe Pop de Basest, generalul
Traian Doda, Alexandru Roman, Gheorghe Szerb si altii cari
nu mai sint printre cet vii.
Si, atunci, in discutia privitoare la presenta sad lipsa Romi-
nilor in lupta ce era sd, se deschida acum, se enuntail din
nod formule din ce In ce mai dare ale ideilor despre care In
alta forma fusese vorba innainte. De exemplu zicead unit dintre
Romini: O simple emigratie ca In secolul al XIH-lea si al XIV-lea
de Romlni din Transilvania In Romania sad In Dobrogea ar
avea de resultat peirea de foame a unui mare numar de pro-
prietart in Transilvania; iar, de s'ar aduce in locul Rominilor
emigrati colonif nemtesti sat jidovesti, ruina acelor proprietari
ar fi mai sigura". Alta data: Presa romaneasca in Transilvania
genie supt un jug care astazi null are parechea nici In Rusia,
nici in Turcia". De la un anume moment Incolo perseverenta
intru a care trece in cersetorie umilita, si abjecta, cu totul opusa
caracterulut poporului romanesc si demnitatii sale nationale."
Si mai departe: Sa, afle odata toata lumea, prin urmare si
compatriotil nostri, ca natiunea romind, nu voieste sa aiba nimic
din gratie, ci insista pentru cistigarea drepturilor omenesti, ci-
vile si politice si nationale".

Acum, cind deputatii romini intrara in noul Parlament, el ga-

sira acolo in discutie chestiuni care cereal. neaparat si o inter-
ventie a lor. Era, intre altele, chestiunea anexarif Bosniel si Hertego-
vine!, importanta, pentru ea, fiind si ea o chestie nationala, tre-
buia sa intereseze supt raportul national pe Romini. Erad Unguri
cari nu vedead cu placere aceasta ocupatie", fiindca cele doua
provincii fusesera luate 'n intelegere cu Rusia.
Si mat era ceva: Bosnia si Hertegovina se luasera de la Turd;
dar Ungurii ad fost totdeauna, pang in timpurile din urma, niste
mart prietent a! acestora. Cadouri trimese Purcilor in anumite
momente de crisa, ca in 1877, ad. invederat aceasta simpatie,
pe care et si-o inchipuie ca se indreptateste prin comunitatea
de rasa. Si, In sfirsit, Monarhia se gasia intrio teribila crisa fi-
nanciara la 1878: se intrevedea cantitatea enorma de bani care
se va risipi pentru organisarea acestor provincii, si multi se in-
trebail: vor valora ale vre-odata in viitor atita cit sa compenseLo
aceste insemnate pierdert de ban! ? Se uita poate cd, era acolo
 262
un condominiu cu AustrieciT, eari, In administratie §i colonisare,
ail stint sal! faca partea.
Dar, in sfir§it, chestiunea aceasta Linea vie problema balcanica,
in Parlamentul unguresc, §i deputatil romini aveall prilejul sa.
intervie. Si, atuncl, s'a vorbit, atit in Camera Deputatilor, cit Si
In ,a Magnatilor, despre intreaga problema a Balcanilor si a Du-
naril, a§a cum fusese puss, §i resolvita numal In parte, de raz-
boiul de la 1878. Ail avut prilejul RominiT sa vorbeasca,, intro
altele, si despre Romania, pe care, §i dupa 1878, atitea persoane
din lumea politica ungureasca se faceau ca nu o pot numi alt-
fel decit Moldo-Valahia" §i careia i se aduceat, fati§ si piezi§,
tot felul de entice si invinuirl.
Pentru a le. raspinge, un Miron Romanul intrebuinta formele
cele mai suptiri ale diplomatdel, declarind ca, nu poate sa fie
invinuit ca, vorbe§te din punctul de vedere romanesc, nici macar
din punctul de vedere al rase! latine, ci numal din punctul de
vedere politic actual. Si cu aceasta §i-a cistigat §i o calduroasa
stringers de mina din partea Imparatului, fiind ales in delega-
tiuni §i avind onoarea de a se presenta Innaintea Maiestatil
Sale.
Un frumos discurs tinut cu prilejul acesta a fost §i acela al
d -luT Partenie Cosma, care a amintit de neincrederea pe care
tot,I o aveau fat& de Romania innainte de inceperea razboiu-
lui, de surisul curios si compatimitor al marilor Puteri rata de
armata noastra si de admiratia, Europe! care s'a cistigat prin
purtarea trupelor romane§t1 alaturi de cele ruse§ti, In sfir§it de
dovada, care s'a facut, ca, aid, la Dunare, este un popor viteaz
§i tinar, capabil de lucrurl marl'.

Indata dupa, aceasta, la 1879, un interesant capitol se des-

chide in viata Rominilor din Ardeal §i Ungaria. Politica agresiva,
a Ungurilor fata de dinsiT devine mai puternica, mai fara scrupule.
Ministrul de Instructie, Tr6fort, care era in adevar tres fort"
In ceia ce priveste ignorarea unor drepturT elementare ale na-
tionalitatilor celorlalte, presinta, in sensul generatiel sale in-
tregT, un proiect de lege care tindea la Intrebuintarea limbic ma-
ghiare in §colile elementare romanest1 §i la controlul invatato-
rilor cu privire la predarea acestel limb!. Era vorba de treT or!
§ese an!, in care timp orlce invatator romin trebuia sa fie in stare
 263
a preda limba Statulul in §colile romanesti. Daca nu, va tre-
bui sa piece de la §coala, ca sa taca loc altuia mai bine pre-
gatit.
Masura aceasta, care nu tindea la altceva decit la desorgani-
sarea total& a qcolilor elementare §i, pe de alta parte, la schim-
barea oaracteruluT for lingvistic §i national, in a§a fel, IncIt ele
sa devie inutile pentru natiunea care le sprijine, natural ca a
de§teptat impotrivirea tuturor cercurilor romane§tI fara deose-
bire de clasa, socials, fail, deosebire de confesiune, fora deose-
bire de vederT politice imediate, de activism sail de pasivism.
Pentru intaia oara dupa 1848 §i aceasta este insemnatatea
mare a lucrulul , acest atentat planuit §i indeplinit in potriva
drepturilor limbil romanesti, care este si limba populara §i limba
local& a Rominilor de dincolo, a strins pe toti Rominil in aceia§T
oaste luptatoare. Folds incalculabil ! i de aceia este buna du§-
mania MOO §i lovitura necrutatoare. Un popor sa nu se roage
luT Dumnezet sa capete amabilitatI din partea adversarului sail
concesiunT ipocrite, fiindca atunci el va merge catre o demora-
lisare complecta. Ci atacul sa 0-1 ceara, din toate puterile ruga-
ciunii.
Un astfel de atac, drept la inima, necrutator, s'a facut Impo-
triva Rominilor la 1879. Si an constatat Unguril cu oarecare mi-
rare,fiindca prea se deprinsesera a vedea confesiunT §i linil
de conduita, si nu vedeall destul o Imitate nationala, elementary
ca, este totu§1 natiunea de la 1848 §i ca in anumite imprejurarl
ea e gata sa lucreze solidar §i facind cele mai marl sacrifIcil.
ET contati pe faptul ca Saguna disparuse. Vladica eel not era
a§a de bine primit in Camera magnatilor si-T prindea asa de
bine cInd mina luT era strinsa de degetele MarieT Sale 1 ContaU
§i pe faptul ca, Intro Vladici nu erau cele mai bune legaturi,
Noul Mitropolit unit (n. Mait 1820, in Bihor §i el) era om de
neam ales, doctor In teologie de la Viena, dee' de o cultura
aleasa, de o inteligenta care nu se ridica foarte sus, dar care
se tinea la un nivel convenabil, un arhierefl capabil de o bung,
organisatie, §i caruia §:collie din Blaj II datoresc a§a de mult. Dar
luptator politic nu era §i nu voia, sa fie. De ce nu s'ar incerca
deer lovitura cea mare acuma ?
Legea Traort s'a votat, dar folosul vadit, resultat pentru Ro-
Minf din Impotrivirea la votarea acestei legT, a fost imens. Fara
 264
el far& Indoial& a nu s'ar fi ajuns la declaratiile indraznete din
1881, la noul program, asa de mindru, in jurul caruia s'ail strins
totl Romlnii. Program mal mult sail mai putin oportun, dar
programele cele marl nu sint totdeauna si programele oportune.
S'a ales p deputatie care sa mearga la Imparatul; trebuiad
sl facl parte dintr'insa represintang al ConsistoriuluT, cite cid,
si tog episcopiT. Erat sa mearga din partea Bisericil unite Vancea,
Mitropolitul actual, Victor Mihalyi, atuncT la Gherla, iar, din partea
cealalta, a neunitilor, Miron Romanul, Joan Popazu, de la Caran-
sebes, si loan Megan, noul episcop de Arad. Era si un memorandum
care trebuia presintat, si se punea chestiun ea daca trebuie sa, fie o de-
putatie si de laid, cum a fort casul maT tarzill, o deputatie aleasa din
Intregimea poporulul romanesc, or' numal. un a de clericl. R rat c& all
fost designag preotil ? Cred ca era mai bine ca, atuncT, la 1879, sä
se fac& asa, fiindca pe represintantul natiunil" it poate refusa
Curtea, petitiunea luT se poate trimite la ministrul unguresc; pe
acela ins& care este seful unel Bisericl, pe care insusT Imparatul
a Intemeiat-o ca rasplata pentru niste serviciT foarte reale, pe
acela care vorbeste, nu numal in numele oamenilor, ci si in al lul
Dumnezell, 11 poate r&spinge cu mult mai gret. PreotiT cu crucea
in frunte" nu trebuiau uitatl cu desAvIrsire nicl in timpurile urrna-
toare, dupa 1848, fiindca acolo Biserica nu 'insemnanumai o traditie,
numaT forma spiritual& a unuT popor in legatura cu puterea ne-
vazutg, ci si singura form& romaneasca deplin recunoscuta de
Stat, garantat& neaparat de dinsul si intangibila In ultima esenta.
Nu putem ascunde faptul c& episcopiT uniti s'ail grAbit s&
mearga, eel d'intaill ca sa poatl pleca imediat, spre a nu-I gasi
cellaltl. Lucru absolut vrednic de osIncla. Caracterul maret pe
care 1-ar fi avut aceasta represintare unica a poporuluT romin
prin sefil saT religiosl a fost pierdut prin dusmania confesionala,
prin rivalitatea si invidia confesionala, care n'at putut sä dis-
para nicT intr'un moment asa de mare, din care erall sa se tug&
consecinte asa de importante. Imparatul a raspuns ca el are
innainte de toate grip., ca un bnn parinte, de a pastra pacea
si buna intelegere intro toate natiunile sale". Iar, cltava vreme
dup& aceasta, iscalia proiectul de lege: el trecea prin amin-
don& Camerele si era si sanctionat.
Fireste cg, alaturT de dinasticism, de credinta fat& de Imparat,
de dorinta de a nu-1 supara supt nici un raport, si mai puternic&
 265
decit toate aceste considerente, e insasT nevoia nationals de a
se apara. Cind au Intrat decT episcopiT neunitT In resedintele
lor, ail avut o primire triumfala, mai frumoasa, ca pentru un
Imparat. S'a vorbit atuncI cu mult entusiasm de scopurile catre
care trebuia sa, mearga neaparat desvoltarea nationala. i Hodos
striga In auzul lul Miron Romanul, pe care II serbatoriaU: Aid
sintem, aicY stem, ca stinca eterna a until popor, puss aid de
Dumnezet !".

Aplicarea legii a intimpinat dificultat1 enorme si ea a produs

numaT o parte din resultatele care se asteptad, nu fiindca a
lipsit buna dispositde din partea acelora cari erail meniti s'o
aplice, dar fiindca o administratie nu poate cite 41 Inchipuie ea,
si maY ales cind tendintele eI sint absolut nepotrivite cu ten-
dintele societatiT catre care se indreapta.
Dar efectele morale at fost: hotaririle de la 1881 si crearea
partidulul national, romanesc, intinzind, asupra Ungariel Intregi
programul sail complect in lupta, pe care intait In forma pasiva,
pe urma, In forma mai activa, o poarta acest partid.
 XX.

Formarea partidului national romin.

In ce priveste solidaritatea Rominilor de dincolo, existaU la-

cune foarte insemnate, cu toata hotarirea pe care o luasera In
repetite rindurl, fie in Ardeal, fie In partite de dincolo de hota-
rele .ArdealuluT, de a forma o singur& organisatie romaneasca.
Organisatiile politice serioase pot sa vie numal din doll& start
de fapte: sail din perpetuarea unel clase dominante, care duce
din generatie in generatie aceleasT aspiratii, si aspiratiile acestea,
concretisate din cind in cind in programe, string In jurul unul
singur crez pe toil aceia cari sint menitl sä conduca o na-
tiune, sail se produce o miscare popular& cu caracter revolutio-
Dar, de pe urma c&reia, si potrivit cu traditiunile pe care le-a
treat o astfel de miscare, se alcatuieste pe urma un altfeI de
program decit al trecutulul. In Ardeal insa, nu fusese nicI clasa
dominant& si, data luptase o revolutie, aceia de la 1848, era o
revolt* invinsA.
Deci se inteleg foarte bine greutatile pe care le-a Intimpinat
organisatia Rominilor de dincolo la 1880. Ardealul se Linea mal
dirz In cererile sale, cu toate ca, puterile din el slabiail relativ,
pe cind eel aflatorI dincolo de hotarele ardelene se simtiail cu
mult mat puternici, dar nu aveail pentru dinsil aceiasT traditie
de concentrare a rominismului In acelp p&rtl. i, cind a lost
vorba de organisarea unitara a Rominilor si de fixarea unul pro-
gram, greutAtile acestea s'aU intilnit, si a trebuit sa se duca o
adevarata lupta pentru inlaturarea tor. Ail trebuit, Intro altele,
 267
sä se facA &IA felurT de convoarl, la doua, ceasurT deosebite
din aceiasT zi de 12 Main, pentru a ajunge In sfirsit la organisarea
unica, a partidului national romin. intaia miscare, venita, de la
comitetul electoral ardelean ales in 1878, privia numai pe Arde-
leni si numai a doua, din partea comitetului de septe, ales de
conferinta sibiiana din 1880, privia pe tot' alegatorii rominl.
Aceia cari luasera roses initiativa adunaril ce trebuia sa fi-
xeze forma politica luptatoare a Rominilor de supt Coroana St:
Stefan erall barbatil rominT, 22 la numar, de prin mai toate
partite locuite de Romini din patria comuna, adunati ocasional-
mente laolalta in Sibiid", In casa d-lui Partenie Cosma si In urma
unel Intelegeri Mate dupe, adunarea de la Turda a Asociatiel".
OamenT de incredere a! natiunii... E cam vag terminul acesta de:
oameni de incredere", si mandatul for era foarte dubios. Neno-
rocirea face ca panes in momentul de fata la originea oricasii
situatii In lupta Rominilor de dincolo se Intilneste acest dubiu,
care scade fart, indoiala prestigiul autoritatil acelora cari vor-
besc In numele natiunii romine. Orlcind se poate produce o
disidenta, al caril drept la viata se poate contesta numai cu
grell. Nimeni nu poate impiedeca pe oamenil ambitiosi de a.
rasari, si acestia incep prin a verifica valoarea si calitatea po-
litica a predecesorilor tor.

In ajara tie hotarele Bisericii, in care ?aguna voise sa zagazuiasca

viara politica' a intregii Rominimi, era firesc lucru sic se intimpine
dibuirile fi rateicirile, dar Biserica 'Map, in totalitatea et, era vino-
vata ca nu crease, printr'o nedesfacuta unire In once manifesta(ie pri-
vind cultures .i politica neamulut, o basa unica pentru desvoltarea ha
luptatoare. Mirenii ayeall si eIpacatul, extrem de gray, ca,
nu facusera niclo incercare pentru a indrepta aceasta Biserica,
unit, si neunita, care totusi atirna asa de mult de dinsii, pe
alte cal decit ale confesionalismulul or! ale oportunitatilor per-
sonale. Ce! 22 de oameni de incredere declarasera necesitatea,
utilitatea si posibilitatea unel actiuni comune politice nationale
pe basa solidaritti,tif in general". ET cerusera, observarea legilor
celor vechi si staruint,5, la leg! no! ". Dar evident ca acestea toate
eras lucrur! provisoril, Oa, la adunarea delegAilor, pang la ale-
gerea acelel adunari generale romanestT, care, ea, trebuia sä re-
cunoasca organisarea si s6 primeasca programul cel non.
 268
Pentru actiunea In acest stop, comitetul de septe era foarte
bine ales. Pe atuncT nu prea era vorbg de -Liner! si batrinT, pen-
tru un motiv, si anume acela ca tineriT se amestecail In viata
socials si politica numaT dupa, ce ajungeail la o anumita vrista
dupg ce aveau o anumita experienta si, atuncT, natural cg intre
omul de 40 de anT si intre cel de 60 nu prea era asa mare deo-
sebire. Pe atunci domnia obiceiul ca intaid sa treacg cineva
prin fasele de initiare si dupa, aceasta sa se amestece In lupta.
In comitet era Vincentiu Babes, spirit plin de resurse, elastic
trecind de la argumente de drept la cuvinte de spirit, cunoscin-'
du sT adversariT extraordinar de bine ca unul ce traise in socie-
tatea lor, parlamentara si politica, element extrem de folositor
in viata Rominilor de dincolo, insondabil in ce priveste inten-
tiile pi mijloacele sale de lupta. Era Barit, care avea o autori-
tate imensa, cunostintI foarte bogate si, prin viata luT consec-
yenta, curatg si muncitoare, impunea respect orTcuT, rolul luT
In ce priveste desvoltarea culturala a Rominilor fiind incompa-
rabil cu acela pe care 1-ar fi jucat orTcare altul. Era d. Partenie
Cosma, plin Inca, de vitalitate politica. Era Nicolae Popea (n. 1826,
la Satulung), eel mai bun ucenic a lul Saguna, care-1 Meuse se-
cretarill consistorial in locul iubituluT sail confident Pantazi,
un om impunator, absolut intransigent in ideile sale. avind o ideie
cu totul superioara in ce priveste datoriile sale, stapin pe tru-
pul si sufletul sail si activ in cel mai innalt grad. Era si pe
atuncT batrinul Salagean Gheorghe Pop de Basest! (n. 1835),
care, prin legaturile sale cu aristocratia maghiara, prin marile
sacrificiT pe care be Meuse trecind de la vederile tinerilor nobilI
de la 1848 la vederile partiduluT national romin, IsY cistigase o
positie exceptionala, ca unul pe care ca si pe MocionestI, din
ce in ce maT retrasi din viata nationals, toate conditiile vietiT
trebuiail sa-1 indrepte In alta tabara si care cu toate acestea a
revenit la RominiT sal. Era dr. loan Ratia (n. 1828 In Turda),
nobil, pregatit pentru teologia catolica (si In Pesta), luptator cu
armele In 1848, apoT trecut la studii de drept si la o cariera de
functionar supt absolutism, autor al pronunciamentulur blajean
din 1867, Indemnator capital at acestel miscarl: un om colosal
si ca innaltime si ca legatura, si sufleteste tot dintr'o bucata,
cu totul incapabil de transactii, avind, In legatura cu cultura sa
romang, un ideal al caracterului si mijloacelor in lupta politica
Dr. Ioan Itac,iu.
 269
ce impunea adversarulu!, in cel mai innalt grad. Era In sfir§it
profesorul Visarion Roman, distins cdrturar al Rominilor din
Ardeal §i gazetar plin de inima la Telegraful Romin", Amicul
Scoalei" si Albina".

La 12 Maid §i desbaterile ail tinut pAnd la 14 s'a adunat

acel mare Sfat al poporului romin, din care facead parte §i cei de
dincolo de hotarele Ardealulu!, prin dot delegati pentru fiecare
din sese comitate (52 de persoane), iar, in ce privWe pe 'cel
din Ardeal, erad represintate 42 de cercurl §i 7 ora§e (103 per-
soane). Asistenta a fost deci foarte numeroasa. Pe atunci nu
valora Indestul ideia de Stat maghiar §i sistemul In legatura cu
dinsa, §i nu-I trecea nimanuT prin minte sä opreasca tinerea unel
astfel de adundri, absolut lini§titd, care cerea innainte de toate
solidarisarea poporului romin", am spus-o, iar celelalte doud
cerinte principale erail numal: observarea legilor actuale si crea-
rea de leg! no!.
Proiectul de hotarire, presintat de comitetul de 30 menit a
duce lupta, vorbia de trista situatie a Rominilor, de legi foarte
gre§ite §i daunoase" (ddunatoare), de adrninistratia pur maghiara,
de sistematica desconsiderare a elementuluT romanesc ; se tri-
metea un tndemn adevarat loaial §i curat patriotic",adevarat
loaial", ca sa nu supers pe Impgrat, §i curat patriotic", ca SI
nu se banuiasca nepatriotismul lor,de resistentd fatA. de atacu-
rile continue din partea Maghiarilor (avIndu-se In vedere, mai
ales, noua lege a §colilor elementare). Si, in acela§T timp, se ardta
necesitatea de a se uni tog Romini! de supt Coroana Sf. Stefan
§i de a-§1 impreuna si organisa puterile pentru apdrarea drep-
turilor §i intereselor tuturor, politics, economice si mai virtos a
celor mai desconsiderate, nationale §i culturale, ale for proprii"
S'a ales un comitet electoral de noud membri, al carui rost
era sd garanteze, Innainte de toate, aducerea la indeplinire a
masurilor de pasivitate, fiindca, panel atuncT si panel foarte tdrzit,
pAnd In zilele noastre, s'a pastrat aceasta atitudine de pasivitate.
In acela§I timp se fixeaza programul. Punctele lul pot sur-
prinde pe aceia cari-si aduc aminte de ultinaele negocierl cu
Tisza fiul, clad foarte multi erad dispu§i sä-1 §acrifice public, §i
atitia din aceia cari nu indraznesc sd-1 sacrifice public 1-ar fi
sacrificat pe ascuns, ca §i cum s'ar fi cuprins In el cele mai ra-
 270
dicale din cererile Indraznete. De fapt Intr'un fel el era prea
putin nod. si in altul era prea departat de traditiunea, recenta
..si bund, care trebuia sa se observe.
Un program altul decit acel de la 3 Maid 1848 nu se poate.
Dec! tine ar fi vrut sä dea un program potrivit cu traditia tre-
buia sa desvolte punctele de la 1848, cu aceasta deosebire ca
la 3 Maid se facead mai mult anumite enuntari In ce priveste
-dreptul national elementar si situatia Ardealulul si UngarieT,
iar de atunc! Ungaria constitutionals noun, in forma ultimo
dualists, traise maT multe deceni!, si era vorba acum de o acor-
dare formala cu imprejur 'arile, in vederea unei noun actiuni imediate.
Dar oameniI de atunc!, din 1881, n'ad vorbit un cuvint de pro-
gramul de 1848, ca si cum el ar fi fost tine stie ce lucru mai ve-
chid decit Horea si Closca sad decit Mitropolitul Sava Branco-
vie!, pe cind, slave Domnulu!, erad in adunare chiar persoane
care avusera oarecare amintirT din imprejurarile de atunci, de si
multi se stramutasera la no!, unde, de sigur, era mai putina
nevoie de dinsii.
Astfel fail, nicTo legatura aparenta si marturisita cu progra-
mul de la 3 Maid 1848 si, iarasT, fara vre-o legatura cu tendinte
mai innaintate si mat indraznete ale generatiei ce se ridica, so
fixeaza urmatorul program, foarte rigid in aparenta, dar foarte
slab in ce priveste sistematisarea.
1) In ce priveste Ardealul, autonomia lu!. Dar in ceia ce pri-
veste celelalte provincif? Nu era nicTun raspuns. Lisa aceasta era
neadmisibil; odata ce se lua o masura in ce priveste o parte a
poporulul, era o datorie sa se arate parerea si in ce priveste
celelalte. Sat celelalte parti vor fi ce ad fost pans atunc!, Ar-
dealul supunlndu -se pasivitatii si inactivitatii, iar celelalte teritoriT
refusind sa se supuna pasivitatiT si participind si la viata activa
a comitatelor vecine, locuite si de o populatie straina ?
2) intrebuintarea limbil romine in judecata, si administratie,
punct cunoscut.
3) Numirea de functionarT rominT sad cunoscatorr at limbil
romanesti.
4) Revisuirea si aplicarea legil nationalitatilor, fail, a se indica
punctele asupra carora mai ales trebuie sa apese aceasta revisuire.
5) Autonomia bisericeasc si scolara si sustinerea scolilor de
 271

Stat. Autonomia §colara depindea ins& de autonomia bisericeasca.

§i. ca sa se puie in program autonomia bisericeasca §i §colara,
se .cerea cit de mult invoirea §i con cursul acelora cari repro-
sinta organisatia bisericeasca unity §i neunita, si aceasta lip-
sia total, afara doar d' presenta lui Popea, ale carui legaturi
cu oficialitatea sibiian& nu mai erau, pe departe, acelea din vre-
mea lui Saguna. De nobis sine nobis este o formula foarte nepo-
trivita in once domeniu, dar mai ales atunci cind se atinge
cineva de interesele unul corp constituit, care trebuie macar
consultat.
6) 0 lege electorala mai blInda, pe basa votului universal"
sad macar a unel darT directe".
7) Lupta inapotriva maghiarisarii, ea find nepatriotica". Aceasta
era insa o indrumare, un punt de program.
8) 0 alianta se va Incheia cu toti aceia" cari vor lupta in
acela§isens, cari mai virtos vor tinea cont de interesele §i buna-
starea poporuluT peste tot". Decisiune foarte gre§ita, care des-
chidea calea tuturor aliantelor de oportunitate cu elemente de alt
caracter, adinc nemultamite §i ele In Statul ungar, a§a cum se
presinta in momentul acela. Dar aliante de acestea nu pot decit
sa incurce.
Si luptele pe care le conduce o coafitie sint de obiceifi mai co-
mode pentru du§manul comun decit lupta ce ar purta-o, incor-
dIndu-§1 toate puterile, unul singur.
9) In ce prive§te dualismul, RominiTisT reserva parerea. Ches-
tiunea dualismului nefiind astazi la ordinea zilei, partidul national
1§I reserva a se pronunta asupra el la timpul sail." Dar punctele
ce se reserva nu se pun in program pentru a masca desapro-
barea staril de lucrurl actuale.

Programul national din 1881 a trezit resistenta in multe locurl

unde era natural sa trezeasca resistenta, dar inteo form& care
putea s& fie evitata. Li s'a facut imediat proces de rai cetateni
ungari pe basa neadmiteril dualismuluT §1 a dorintei de auto-
nomie a Ardealului, cereri in afara, nu de legile UngarieT, ci de
basele constitutionale ale StatuluT. Si este o Intrebare: ce este
mai potrivit Intr'o lupta ca a Rominilor de dincolo: sa se atace
intaitl legile, pentru ca prin legi noT sa se ajunga la putinta schim-
baril regimulul constitutional, sail sa se atace regimul consti-
 272
tutional, punind toata greutatea pe acest atac si InapiedecIndu-se
In felul acesta lucrul efectiv in ceia ce priveste schimbarea le
gilor? Cred 6, este cu mult mai bine s& se cIstige terenul pan&
la reduta, innainte de a se suna din trimbit& c& va fi atacata. Dar
terenul pan& la reduta, aceasta Insemneaza legile.
Once partid nu are numaT un program. Are programul pe care-1
enunta si are programul intim. De multe orT programul care se
enunta nu trebuie s& cuprinda toate punctele programultif intim,
fiindca inseamn& o Instiintare a adversaruluT, ceia ce nu e de ne-
voie.Cacl, programul odata enuntat, nu se mai poate leptida
cineva de dinsul, nu se poate da innapol un pas fat& de el.
Partea cea ma! rea In ce priveste lupta contra programulul
de la 1881 a fost resistenta plaselor superioare romanesti si mai
ales a acelora cari, In clasele superioare de dincolo, far& deose-
bire de confesiune, avead or notorietate si o valoare politica. Mi-
tropolitul Miron Romanul s'a declarat de la inceput, printr'o
circular& trimeasa credinciosilor sal, impotriva, declarInd ca, este
In adevar necesar ca Rominil sä se organiseze, salt dea un pro-
gram, dar nu admite un program care ataca basele constitu-
tionale ale UngarieT. i atunci, In scurta vreme, a incercat sa
°pun& acestuT program, care cuprindea negatiunea stare! actuale
de drept", cum spunea el, programul partidului constituAonal,
precum junimistil la nor, acum treizecT de an!, se prefilcusera in
partid constitutional, aratind c& el inteleg consolidarea Rom&niei
pe basele unel ConstitutiT care nu are nevoie sa fie schimbata.
Programull Incepe cu declaratia necesitatii consolidariT Sta-
tulul" si continua cu fel de fel de demonstratii de fratie fat& de
Unguri. Aruncat in opositie fata de cellalt program, Mout WA
comentarea si participarea sa, Mitropolitul Miron a fortat nota.
Poate ca si din acest punct de vedere era ma! bine O., nu i se
creeze o situatie In care Indaratnicia lul cunoscuta sa-1 sileasc&
a face declaratif atit de supa.r&toare pentru conationalii

S'aU Mout alegerile. In alegerile acestea ad iesit represintang

a! Rominilor din !Arline de dincolo de Ardeal: Szerb, Roman,
generalul Doda. i In Camera el ad purtat lupta care se putea
astepta Impotriva unor noun leg!, care veniail din partea lu!
Cartea de aur, VII, p. 35 @i urm.
 273
Traort. In adevar, ca 0, se intregeasca legea invatamintulul pri-
mar, a venit legea privitoare la scolile medil, cu prevederea ca,
nu numal limba maghiara, ci §i istoria sa se predea in limba
maghiara; deci introducerea intr'o masura cu totul inadmisibill
din punct de vedere pedagogic §i national a unel limbl pe care
nu §i-o poate insu§i cineva care nu e Maghiar decit cu o greu-
tate ma de mare, Inca nu-I maT ramin puterl suficiente ca sa
Inv* §i alte lucrurl. La lupta aceasta, care nu se Linea de pro-
gramul din Sibiit, afi participat fire§te §i §efiT Biserieil romine,
§i partea pe care a avut-o arhiepiscopul Bisericil unite In a-
ceasta lupta a con tribuit la solidaritatea moral& a Rominilor.
S'a Intimplat MO, atuncl un lucru pe care moderatil nu 1-ar
fi a§teptat potrivit cu sperantele pe care le pusesera In actiunea
for constitutionala". S'a intimplat ca Imparatul a venit la Se-
ghedin In 1879, cu prilejul catastrofel inundatiilor §i, fiind salutat
de ambit capT al Bisericil romine, li-a facut o teribila moral In
sensul Guvernulul unguresc. Unuia, lul Ioan Vancea, i-a spus ca
ar fi de dorit ca Rominil sa nu fie nu numal aderentl zelo§T al
religiel §i nationalitatiT tor, ci tot de °data §i cetatenT credincid§T
aI Statulul ungar". lar celullalt, luT Miron, i s'a recomandat aft-
varata iubire de patrie si reverenta catre legT".
NicIodata nu intervenise direct Imparatul §i rege In felul
acesta ca sa zdrobeasca tole maT legitime sentimente de !nue-
dere in el ale supu§ilor sal. Imediat Mitropolitil no§tri au
plecat din corm. Acasa all fost primitT !ma cu adevarate ova-
tiunT. Miron Romanul a raspuns la acestea ca gratiile color marl
se pot schimba, dar credinta si alipirea popoarelor trebuie sa
ramina statornice. S'a ajuns insa la lucrurl §i mat energice;
scris articole extraordinare, care as dus la Inchisoare pe aceia
cari le -as iscalit. Dar masura aceasta, ca toate masurile nedrepte,
a adus un mare profit moral natiuniT noastre 1.
In zadar s'a incercat, in Mart 1884, din partea moderatilor al-
catuirea unul nou partid de opositie fata de programul de la.
1881. Intro moderatiT" ace§tia °rad: Iosif Gall, Szerb, Cornel Dia-
conovich, care redact& apoT (1885-94) Romanisc,he Revue", foaia
german& menita sa arate vederile partidulul national roman. Cit
1 Ibid., p. 134 §i urm.
 274
priveste pe Gall si Szerb, el erad oamenT bogatT si darnicT, cari
facead parte din Camera Magnatilor si erad indreptati cltre mo-
derantism prin imprejurarile vietil Nor.
In acelasi timp spre a exprima cu indrazneala ideile de la
Sibiid In alt stil, In alt& limba, ba chiar in an& ortografie, pen-
tru alte idel conduc&toare, se intemeiazd, societatea Ateneului
Romin" si Incepe sA apara Tribuna" de la Sibiid supt directia
luT Ioan Slavic' (n. 1848 la Siria), amestecat In viata cultural&
de aid.
0 nou& generatie aparea. Ea null maT facea studiile Innalte
exclusiv in Pesta, ci si la Viena, unde se adunad RominT din
toate partile, si chiar din Romania (ca M. Eminescu), creindu-se
astfel o constiint& general& romAneasca, ce se vadeste si prin
colaborarea comuna la revista noii directil" de dincoace, Con-
vorbirile Literare". Lucru foarte important, fiindca generatia
noua ardeleana, intelegind solidaritatea Rominilor intfun chip asa
de vast, se pune In legatura cu cercurile din BucurestY, ceia ce
generatia maT batrina, cu toate ca, Barit, Cipariil, I. M. Moldovan,
eel doT Romani fAcead parte din Academia Romina" si-T cer-
cetad sedintele, nu Indraznise a-1 face.
Natural, miscarea aceasta a trecut si in pres&. S'a inceput
un curent de atacurl Inpotriva comitetulul national: c& nu lu-
creaza In de ajuns, cl nu este destul de revolutionar ceia ce
putea pagubi solidaritatea neaparata. Si totusT nu se poate tä-
gldui influenta mare a Tribune'" din Siblit prin limba eT cu-
rat& si buna, prin talentul cu care erad scrise articolele, prin
caldura sincera care respira din fiecare rind al articolelor scrise
de dd. Slavic', G. Bogdan-Duica, G. Cosbuc, care-sT incepe aid
marea caner& literara. Era un loc unde represintantif cugetariT
politice si talentele literare se putead Intilni pentru a colabora.
Se intemeiase o scoal& gazetareasca cu mult mar bun& cleat cea
de la noT. Singura grefeald era poate cd se facea confusia intre
ziaristul incalzit de pasiunile momentulul gi omul politic care, chiar
cind le provoacd, fiindca ala trebuie, se cade sd ftie a le qi stdpini.
Astfel se ajmege la momentul istoric al Memorandulul. Relatiile
tot mar strinse cu lumea din Romania adusera Inca din 1890
Intemeiarea unel societatT, uneT Lige" de student', mar ales
pentru propagarea in strainatate a cunostinteT causer romanesti,
Canonicul Augustin Bunea.
 275
dar cgreia statutele, elaborate de cumintele Grigore Brgtianu, IT
&Aura ca scop, puindu-1 §i In- titlu, unitatea cultural& a tuturor
Rominilor". Dupg multe dibuirl cu un caracter sentimental zgo-
motos, dupg multe apelurT la con§tiin0 publicg europeana, la
care se rgspunse cu obi§nuitele scrisorl de complesen0, s'a ajuns
la Memoriul" din 1891 catre straingtate, caruia, dupg un foarte
prost rgspuns al studenWor unguri, II urma frumoasa lucrare
metodicg a d-lui Aurel C. Popovici (n. 1863 in' Lugoj, atuncT
student In medicing, §i §tihAele politice la Graz), care fu pedepsit
pentru aceasta cu patru anT de temn4g, Replica" din 1892.
 XXI.

«Memorandul» si urmarile sale.

La 1892, delegatia partidului national hotari, Indemnata poate

si de caderea atotputerniculul despot ministerial Coloman Tisza,
in 1890, sa, se infatiseze Imparatulul un noit act de protestare,
un Memorand, §i conferinta a cincea din Sibini iladu incuviintarea
ei: trebuia sa se condamne politica maghiard a renegatilor dori-
tori sä aduca, si pe altdi la renegarea care li pata sufletul,asa
judeca loan RAM, care presida adunarea. Parerea lul Alexandru
Mocioni, care era pentru zabovirea acestul act, fu raspinsa, si
tineretul, biruitor acuma, si prin intrarea in comitetul dirigent
de 22 de membri, pasi, prin Vasile Lucacid (n. 1852 la A pa,
studil la Roma paroh in Sisesti), Septimiu Albini, Eugen Brote,
Aurel Popovici, Coroianu s. a., la redactarea Memorandului".
Memorandul e un act bine redactat, aducInd o nota mai noun,
in raport cu conceptiile actuale de drept public.
Natural, un popor putin amestecat In viata politica activa si
care null are conducatorii sal recunoscuti de totT, un popor la.
care nu este o educatie politica trecind din generatie in gene-
ratie, nu nemereste totdeauna tonul enuntarilor sale, intrebuin-
tind pe acela de disertatie academia, Intr'un act politic , ceia
ce nu trebuie nicl Intr'un cas. Dar in Memorand sint foarte bine
unite cele doua, elemente: protestarea respectuoasa, impotriva in-
calcarilor la care, in toate domeniile, prin urmare si in domeniul
electoral si In domeniul aplicarii legit electorale si In domeniul
impartasiril la functiuni si In al trataril chlturil elementare in limba
 277
romtn&, all fost supusi Ron:Anil si, pe de alta parte, duiosia aceia
care se cuvine s& domneasc& In legAturile dintre supusT si Su-
veran, indiferent de faptul data Suveranul vine dintr'o cucerire
si data supusii all anumite reserve de flcut In ce priveste inte-
rese nationale care pot sa fie superioare aceluia al vietil de Stat.
Acela din eel cinci iscalig ca Joan Ratia, Gh. Pop de B&sesti,
presedintele si vicepresedintele comitetului designat de adunarea
general& a represintantilor tuturor alegatorilor rominT din Tran-
silvania si Ungaria pentru asternerea memoranduluT", Brote, Lu-
cacill, Septimiu Albini care 1-a redactat era fara Indoiala
un om capabil de a da cea maT potrivita forma unel manifes-
all de un ordin atit de ridicat si ant de bogat In consecinte
cum a fost Memorandul.
De ]a sfirsitul veacului al XVIII-lea, de la Suppler Libellus",
vechiu cu tocmai un secol, nu Intilnim niclun act care sä cores-
pund& atit, supt raportul intern, cat si supt raportul extern, ma-
nifestarii de atunci a BisericiT si inteligentiT romAnesti. Nu se
putea zice ma! bine In momentul acela, data find calitatea per-
soanelor care vorbiail si mai ales calitatea persoanel catre care
se Indrepta acest act, cleat cum se facu aceasta prin Memo-
randul comitetulu! national.
Dar basa de drept lipsia, si totusT imprejuiarile nu erail ale
unei revolutii, c&reia, pan& ce creiaza ea insas1 o nou& legalitate,
totul il este permis. Bisetica, amindou& Bisericile, ar fi putut
vorbi de sigur pe alt temenl. Cu mult& dreptate Intrebase in
Parlament deputatul erban cum s& nu se recunoasc& indrepta-
tdrea politic& a unuT popor care fusese recunoscut solemn In
forma bisericeasc& si scolara. *i, iar&sT, data. lupta Romlnilor ar
fi pornit, modest si harnic, de jos, avindu-se, cum se putea, una-
nimitate sail majoritate late° sum& de comune din regatul Un-
gariei si, pe ling& aceasta, un Janinar covirsitot de represintanti
In anumite adunarl de comitate, s'ar fi creat iara.sT o bas& de
drept incontestabil&.
In al doilea rind, nu OA de ce era de nevoie s& se supuie in
fate, Marie! Sale: noT avem o bomb& teribila, pe care s& Oil bine
ca sintem hotartti s'o depunem pe pragul prea-tnnaltatului Tron!
Prin urmare Imparatul nu eta nevoie sa stie mai d'innaintr,
Iar, data este vorba de RoMtni, de te ? Ca sa se invederezeRo-
minilor de acolo ca all dreptate?
 278
La 16/28 Mai 11 membril deputatid romgnesti eraI, cu dr. Ratig
In frunte, la Viena. Audienta doritg nu se putu capata Insa,
lipsind permisiunea pe care Ministeriul ungar n'o &Anse, nu void
s'o deie si declara ca-I este imposibil sa o facg. Primirea In
Rathaus, la Primaria din Viena, de catre dr. Lueger, dusman al
Maghiarilor, se facu in adevar, dar cu o zabava provocata de
intervenirea politid, care nu fusese Instiintata. Ea n'aducea Ins&
niclun serviciu cause!, popularul Lueger fiind mult timp primar
contra vointei ImparatuluT, ca unul ce represinta franc si cura-
gios tendinte anti-constitutionale. Telegramele omagiale" si
comersurile festive" nu folosiag ma! mult. Dr. Ratdu trebui
decI sA se multameascg a-sT lasa hirtia In plic Inchis si pecetluit,
care pe urma, tot pecetluit, a fost trimes MinisteriuluI unguresc.
Dupa, o hotarire In care se spunea ca nu se poate lgmuri asupra
calitatiI legale a persoanelor care Infatiseaza un protest In nu-
mele unel natiunI, s'a retrimes plicul, tot pecetluit, d-lui dr. Ioan
Ratill, la Turda.

Aceasta e istoria Memorandulul. A fost o loviturg, natural,

foarte dureroasa, foarte jignitoare, de desnadajduit pentru oa-
menii carill pun sperantele In altil decit In el si In natiunea
lor. Dar credem ca se si puteag astepta la asa ceva. Ceia ce nu
puteall astepta Insa, nicl In rail, nic! In bine, all fost consecin-
tele acestul act. Nu manifestarea care s'a facut supt ferestile

milieI,
d -rulul RAM la Turda, cu spargere de geamurl si ingrozirea fa-
asa s'a facut si la §imlall color de acolo. Politica este
o ocupatie omeneascg, ce poate avea Intro alto consecinte si pe
aceia a spargeril ferestilor, la care trebuie sg fi!, In tot casul
preggtit. Nu se puteall Insa astepta la altceva.
Inca din anul acela, a Inceput procesul Impotriva autorilor Re-
plicel", in persoana d -Iu! Aurel Popovici si a altor dot. Procesul
a fost foarte sgomotos ; s'a Infatisat d. Popovic!, si a vorbit
foarte frqmos, In romgneste, aparIndull causa. A fost condamnat,
§i, apoi a trecut in Romania, raminind aicl.
Dar nimeni n'ar fi crezut ca, se va ajunge §i la alt proces, al
persoanelor care iscalisera Memorandul gi pe care o noun con-
ferinta na0onala, In Iunie, le aprobase in actiunea lor. Din re-
fusul Imparatului de a-1 primi nu urma numal decit cg oamenif
trebuiail sg distruga orIce urma a Memorandulul, cg nu aveau
Mints le Vasile Lucaci.
 279
voie sa-1 face s& parvie la bunogtinta publiculuT din Monarhie
sad din afara, sat chiar la cunogtinta Monarhului, grin cal inter-
mediare.
Urmase, ce e dreptul, o discutie in Camera maghiara, in care
a fost adus gi numele Regelui RomanieT. S'a zis c& in Bucuregti
exists Liga Culturala" cu program iredentist gi c& lumea ofi-
ciala, precum gi Carol I-id insugi, primesc deputatii gi asculta
discursurT ale Ligei Culturale", clod ca vecina Rom&nie null
indeplinegte datoria de bunacuviintA internationals, gi Inca maT
putin aceia de aderent& la politica general& a Austro-UngarieT.
Dar o schimbare, interveni in viata politica a Ungariei, viind
in locul Ministeriului presidat de contele Szapary, acela in capul
cAruia statea vabul Alexandru Wekerle (Novembre 1892). Peste
un an aproape, la Borossebeg, imp&ratul facea din nod observa-
tii Mitropolitilor, amintind parintelui Ioan Metianu, fost protopop
in eta absolutismului la Zirnegti, apol vicarial la Oradea-Mare gi
episcop de Arad (1875), ca el e Suveranul tuturora far& deo-
sebire de nationalitate gi de religie" gi di desaprobA acele pe-
riculoase agitatii care in unele Tinuturl .tintesc sä seduce popo-
rul", iar in! Mihail Pavel, episcop unit de Orade, ca e necesara
concordia pagnica Intro nationalitati", regretind din partea
aceasta, cu ascutigul catre MaghiarT, frasele goale ale unul go-
vinism exagerat gi demonstratiile condamnabile de strada" (ceia
ce produse scene penibile In Parlamentul din Pesta).
Mai de mult Inca se hotarise procesul MemoranduluT, celebrul
proces al Memorandulul, in care au fost represintati intriun chip
aga de larg Romfnii, gi de aid, cu ajutorul carora s'a stabilit apol
leg&tura sufleteasca aga de strins& Intro eel de dincolo gi cel de
dincoace; el avuloc la Cluj, lute() regiune undo slut aga de multi
Romini, ceia ce a permis gi satenilor sa vie In numaK foarte mare.
Figurad, data aceasta, ca inculpatT, nu citiva student! cari nu da,-
dusera natiunii Inca masura puterilor for gi null creaser& un
stat de servicii, ci oameni bAtrini, cu o situatie pe drept res-
pectat& In viata noastra socials. Ei au putut vorbi, cuminte, cum-
p&tat, dar cu siguranta mindra a dreptAtii absolut3 gi cu energia
cuT simte ca represinta un intreg popor. Puternica elocventl,
in stilul tribunel bisericegtl, a parintelul Vasile Lucacid II crew,
gi printre Unguril ce se aflad de fa0, o mare popularitate. Procu-
 280
rorul Ieszensky a recunoscut InsusT la sfirsitul procesulul: Dum-
neavoastra sinteg condamnati, dar Invinsil entem nal".
Fara 1ndoiala cg, all fost condamnarT, si grele, pang, la cincI
anT de temnita (parintele Lucaciu). §i a fost un adevarat pele-
rinagill la cele doug, Inchisori, din Seghedin si Vat, unde all fost
internatI osInditiT. Iar Impgzatul a fost silit sa-I gratieze, un
act de curaj din partea lul si un act de cedare poate fat/ de
Romania aliata, care find nu schimba intru nimic situatia.

Inca, de la 16 Iunie 1894, se oprise actiunea asa-numitului

partid national romIn" si peste citeva lunI la opreliste se adau-
giad penalitatr, pe care le anuntati Monitoriul Oficial" si placate,
la 6 Ianuar din anul urmator 1.
Noul Ministerill al lul Desideriu Banffy TsT datoria, fiinta toc-
maT acestei probleme romanestl, seful sari, din nobilimea ma-
ghiarg, a ArdealuluT, si, citva timp, un vestit satrap fn aceste partT,
fiind considerat ca avind si cunostintile si energia trebuitoare.
Statul maghiar are putere si stie sg, o foloseasca", declara el
Insusl alegatorilor romin!, anuntindu-li Insa apropiata gratiare
a condamnatilor In urma agitatiilor". Totusl el fagaduise de la
Inceput sa, se ocupe de pretentiile juste pe care le pot ridica
concetatenil de buze nemaghiare".
Dar toate Incercarile de adunare romaneasca pe care le facu
loan Ratiu, din nenorocire nu In deplina Intelegere cu toil to-
varasii sal de suferinta, fury zdrobite. Nu era Inca acea forts na-
tionals nebiruita, care singura putea sä asigure adunarea si
desvoltarea neamulu! nostru.

1 Cartea de aur, VII, pp. 674-6.

 Epilog.
Peste mai putin de zece anT, politica de activism a fost pri-
ma& iarasi In locul pasivismului, complect desarmat, In& un mo-
ment cind adversaril nu erad bine pregatiti. S'a ajuns In alegeri
la un numar destul de frumos de represintang In Camera din
Pesta, dintre cari uniT as tinut si discursurl rasunatoara.
0 noun, generatie, complectata cu oamenl ceva mai tined, cari
nu-0 facusera armele pans atuncl, un Teodor Mihali, un Alexan-
dru Vaida, un Iuliu Maniu, un Vlad, venial la rIndul for cu pu-
terl proaspete, dar, din nenorocire, cu o educatie care nu era
Innainte de toate romaneasca, ceia ce-I facea sa se confunde une
on cu Insasi lumea politicd, oligarhia maghiart ", gentry pe
care alte on o combateat cu ultima violenta. Tribuna" se opri
tocmal atuncl (April 1903), Mend locul de capetenie In presa
de dincolo Tribunal Poporului", Intemeiata la Arad cu carac-
ter de scisiune In 1897 de loan Russu Sirianul, cu concursul
unor factor' local' (dr. N. Oncu) si dupe, indemnul cercurilor li-
berale din Bucuresti, a caror atitudine In chestia nationals nu
era totdeauna perfect dreaptd. Foaia, ascultInd de acelasi In-
damn, avuse chiar, In relatie cu anumite ambitil, o not& de ne-
iertata slabiciune fats, de ad versarul national (In 1901 de pilda).
Inareptariul lipsia tot mai mult, chiar fats de activitatea gene-
ratio! precedente, lasata tot mai mult in isolare, precum si aceasta
Insemna o scadere in orientare si simt politic fats, de genera -
tia but §aguna si a profesorilor cu ideal romanesc.
Oamenil Bisericil, Inlaturati sistematic, se refugiara tot mai
mult In oportunismul guvernamental. Disidentele favorabile Sta-
tului capatara la un Vasile Mangra, ()data un calduros agitator, la
 28
un §eghescu, la un Burdia, simpli vinatorl de profiturl materiale,
un caracter de odioasa tradare.
De un timp, ideile d -lul Aurel C. Popovicl despre State le
Unite ale Austriel Marl", du§mana Ungurilor §i, neaparat, prie-
ten& Rominilot, sperantele In mo§tenitorul de tron, Francisc-Fer-
dinand (asasinat la Seraievo In Iunie 1914), crescura Inca nela-
murirea In conducerea Rominilor de dincolo.
Nu e mult de cind o generatie §i mal noun, adinc Inriurita de
noul spirit din Romania, dupa 1900', generatie In fruntea careia
sta. un poet de mare talent, d. Octavian Goga, a Incercat sa dea
Tribunel Poporului", devenita Tribuna" dupa Incetarea celel
din Sibiiu, o Indreptare radicala, In opositie cu a Luptei", apol
a RomInului", organul din Pesta al partidulul, de actiunea ca-
ruia erat nemultamit,I. §i aid se amestecara Ins& influence de
partid din Romania, care suprimara odata cu ostilitatile dintre
cele doua, gruparl si Insasl viata presel de dincolo. Adaugindu-se
la aceasta ca nicl cel din urma venitI n'at pastrat Indestul un
contact cu poporul, care ar fi treat o formidabila, forty luptatoare
romaneasca, s'a ajuns la o via politica aparenta, ale carii sla-
biciunl s'ati vadit Intr'un chip ma, de daunator in momentul
teribil In care tot tineretul natiet era minat la moarte pentru
causa Insa§I a apasatorilor, In razboiul cu Rusia, ale carul ur-
marl le deplingem astazI fara a avea macar sperantele Inteme-
iate In stare sa ne mingiie.
*
* *
Incheiem cu convingerea ca opera de educatie a fortelor na-
tionale ale poporulul romin se gase§te Inca la inceputurile sale §i
ca In afara de nea§teptate gi providentiale schimbar1,nu ne
putem a§tepta la nimic bun §i solid, permitind o rapede des-
voltare normala, decit dupa, ce aceasta educatie a fortelor na-
tionale va fi un fapt 1.
1 Dupl legea veche, 50 de deputati ardeleni emu ale§I In doul comitate.
fitrA majoritate maghiarA, 23 In celelalte. Noua lege electoralA e tot aaa de
nedreaptg, dar resultatele el nu se pot Inca aprecia pe deplin. Votul a rA-
mas oral §i public. De la 1891 §colile froebeliane se prefAcuserA In unelte
de maghiarisare. 0 recentA lege de instructie a luat pentru limba maghiarA
majoritatea oarelor scold primare confesionale. Au fost momente cind aproape
fiecare zi aducea Un nou proces de presA, cu condamnarea sigura. In sfircit
la 1910 faimosul ministru Apponyi hotAri catehisarea in ungure§te (v. Calen-
darul LigeT pe acel an).
 tl
li
ikt °

I
1 I
J 11.
"ra -T
k '*041

1- 9

.at

t
-
=

AlaiA bisericesc la Blaj cu cleric! romIrd ortoclocci qi units (1911).

Canontcul I. M. Moldovan. Mitropolitul Victor Milllyi. Episoopul Miron Cristea. Mitropolitul loan Matiann. Episcopil loan Radn 9i loan Papp.
0 scrisoare ineditk din 1849 a lui Nicolae Bilif3escu ciitre
Costachi Glogoveanu.

Domnule Costachie,
De qi d-ta cind aT fost la SibiiU n'aI voit a ma cunoaste, ui-
tindu-tI de prietenia cea veche ce o am fost avut cIndva, efi
insa totusi ImT aduc aminte cu placers de once intimplare ami-
cabila (sic). Dupa, plecarea d-voastra de aid, noT (ell on Lauriani)
patimiram muceniceste pentru nat,,iunea romina, precum veg fi
auzit ; nol insa aceasta o am facut bucuros, dar, din acea prin-
dere a noastra, poporul romin de aid asa salt miscat in contra
Ungurilor rebel! si nelegiuiV, !licit de acolo s'ail pornit razboill
cetatenesc. Causa noastra Insa a fost dint& si dreapta, pe care
o a cunoscut chiar si Imparatul de dreapta, pentru care, el, cu
catanele, punindu-se in capul nostru, ne luptam acum de citeva
luni on ace! salbated, varsindu-se foarte mult singe drept al
Rominilor. Razboiul curge neincetat si acum, si, pe linga biruin-
tele cele marI ce ail purtat aI nostri, tot temindu-ne de o nO,-
vala a und puterT maI marT maghiare peste no!, fusera a! nostri
a chema si pe Muscal! Intfajutor, carele si intro la Sibibl si
Brasov.
Ziseill mai sus ca nu still ce aI facut la Sibiid, dar, innainte
de vre-o doua lun!, venind Madame Vautier, unde sint copi14ele
d-tale, mi se plinse ca de atita vreme nu primeste de la d-v.
stire, si II lipsesc banil pentru facerea unel hainute de iarng, la
fet4e. Ell am fost gata numaI decit a I da cit all cerut, adeca
°data 70 fl. In argint, si in scurt dupa aceia jar& 10 fl., care fac
240 zvarrtilii. Ba In periclul (sic) fugira le-am fost luat supt
ocrotire-mi ca sa le InsoOsc pans la Rimnic. Insli, de all si fugit
ma! tog Siibienil, si pe nol vre-o citIva Rominl ne ameninta cea
mal mare primejdie, de ar fi pus Ungurif mina pe no!; dar tot
n'am mers din Sibiitl, raminind si Madama cu no!. Aid eall tri-
mese o scrisoare; binevoieste a-I raspunde la dinsa.
Al d-tale frate,
Sibibl, 81 Ianuar 1849. (ss) Nicola! Balasiescu.
(Originalul In Biblioteca Academie! Romine.)
CUPRINSUL.
 CUPRINSUL.

I. innainte de rfiscoala lui Horea . . . ..... , . 1.

Clase intro Rominil de peste munti, 1. Preotii, 2. Valoarea actulul de U-
nice cu Roma, 8. Moravurile preotimiI romilnesti, 8. Clasa mirenilor, 10. Te-
raniI, 12. GrAniceril, 15.

II. impicatul qi riscoala lui Horea 18.

Legenda despre intentiile lui Iosif al II-lea, 18. Sensul monarhieT austriace,
21. Iosif al II-lea $i Ungurii, 25. Iosif al II-lea $i Sascif 28. Iosif al II-lea si
Rominil, 29. Horea $i ImpAratul, 80. Hornbill de pe domeniul fisculul, 32.
Conflictul for cu functionarii imperiali, 84. Atitudinea Imparatulul fata de
Rom InI, 35.

III. Izvoarele iniqcirii lui Horea qi caracterul ei . . . 37.

Natura izvoarelor despre rAscoala lui Horea, 37. Intentiile rffsculatilor, 39.
Actele oficiale despre rascoalg, 41. Inceputurile eI, 41. Intinderea miscAril.
43. Atitudinea oficialitAtil, 44. Armata $i rAscoala, 47. Tentative de Impicare,
47. Masud pentru Impiedecarea unor asemenea tulburAri, 48.

IV. Mitsuri legislative qi schimbiri constitutionale supt Iosif

al II -lea qi Leopold al II-lea , . 51.
Noua orinduire a Ardealulul, 61. Desfiintarea lobagieT, 63. Retragerea re-
formelor iosefine, 55. Dieta, din Cluj $i Rominil, 56. Cause le agitatiei pentru
un memoriu cAtre ImpArat, 57. Literatura romAneascA de atunci $i valoarea
el politicA, 59. Ungurii revolutionarI, 60 IncercArl de presA romAneascA re-
formista, 62. Apropierea dintre cele douA confesiunl, 63. Supplex libelius, 64.
Primirea memoriulul in diets ardeleanA, 66. CAlAtoria episcopilor la Viena
$i al doilea memoriu, 68.
 288
V. Rominii in cursul rizboaielor napoleoniene . . . . 70.
Izvoare, 70. Petitia din 1814 a Aradanflor, 71. Luptele cu Napoleon fit Ro-
mIniI, 72. Comploturl ungureetl, 78. RomIniI ca °steel Qi birnici, 74. Idel po-
litice noud la Romini, 75. Raspindirea lor, 76. Semne de prefacere, 77.

VI. Vasile Moga episcop neunit in Ardeal . . . . . 73.

Vicarl neunitI romini, 79. Petitia din 1809 ei alegerea lui Moga, 79. Per-
sonalitatea alesului, 80. Moga 01 Compania greceascd; mutarea reeedintel la
SHAM, 81. $colile noun ardelene, 83. Unitil 91 ecolile de Stat, 84. Neunitii @i
aceleaeI ecoll. 85. Cartile de ecoald, 87. MIA de instructie superioard, 89.
Rolul episcopului Bob, 90. Seminariul lui Moga, 90. $coll. grAnicereetI, 91.
$coli bandtene, 92. Caracterul national" al culturil din Banat, 93. Influenta
sirbeascd, 94. Studentii In Apus el Molnar, 95.

VII. Emigratia intelectualilor ardeleni si banateni in Prin-

cipate 97
Boierii din Principate 01 Ardealul 98 . Legaturile lui Molnar cu Principatele,
98. Scriitorii ardeleni in Principate, 98. Operele istorice ale ecolii ardelene
(ji Principatele, 99. Parerile ardelene despre scaderea vietiI de dincoace, 102.
Venirea de dascAlI ardeleni In Principate, 102. Cariera lul Gheorghe Lazar
pAnd la trecerea sa peste Carpati, 103. Profesorl ardeleni de latineete din-
coace, 105. Profesori ardeleni in 9001110 Regulamentului Organic, 106. Con-
flictele for cu societatea boiereasca, 108. Foloase pentra comunicatia sufle-
teased a Rominilor, 108.

VIII. Noua pres5, ardeleana si manifestatiile politico dintre

anii 1830 qi 1840 110
Spiritul public in Ardeal la 1830, 110. Literature ei formarea acelui spirit,
111. Calendare, 112. Cacti populare, 113. Foala" lui G. Barit 01 originile el,
114. Caracterul Foil ", 116. Petitii politice contemporane, 118. Noul spirit de
maghiarisare: Szechenyi, Wessel6nyi, 119. Opunerea Rominilor, 122.

IX. Personalitatea lui Andrei aguna . , . , . . . 124.

Romanisarea Bisericii neunite, 124 Cietigarea Scaunului din Arad, 126. 0-
riginile lul $aguna, 127. Profesorii tineri din Blaj, 128. Studentil de la drept
din Ardeal ei idealul lot- politic, 128. Macedonenil negastorI yi partea for In
opera de regenerare, 129. Inceputurile lul $aguna, 131. Romanitatea lul a-
guna, 133. $aguna 0i mediul romanesc, 134. Tendinta politica a Jul Saguna,
435. $aguna ei elemental laic, 137. Guvernamentalismul lul $aguna, 138.

X. Pregatirea miqcitril de la 1848 140

Revolutia do la 1848 In Apus, 140. TeraniI din Ardeal yi ideile revolutio-
flare, 142. Nemultamirl sociale, 143. Lips, unel burghesii pi aristocratic ro-
 289
rnanesti: Grecil, 145. Barnut Si ncancelistii", 147. PregAtirea miscaril de a-
cestia. 147.

XI. Miecarea de la 1848: ziva de 3 Maiii 149.

Izvoarele miscArii, 149. Ziarele: Foaia", Gazeta Transilvaniel ", Organul
LuminAriI", 160. Rominil si problems uniril Ardealului cu Ungaria, 150. Agi-
tatia studentilor, 152. Oprirea adunArii din Dumineca Tomei, 153. VIAdicii si
adunarea cea mare, 154. Ziva de 2 Maid, 155. HotArIrile de la 3 Maid, 167.

XII Urmarile zilel de 3 Mali' 1848 168.

Lipsa de adevaratA unire Intre Romini, 159. Comitetul proviscriu, 159. So-
l; Aielile episcopilor. 169. Eftimie Murgul si miscarea anti-sirbeascil a Mate-
nilor, 162. Miscarea anti-sAseascA a unor Ardelenl, 165. Deputatia la Imparat,
166. PArerile lul Saguna, 167. Primirea de cAtre ImpArat; $aguna la Pesta;
desaprobarea lul, 168. Declaratiile grAnicerilor, 169. Saguna In comisiurlea de
la Pesta si purtarea Ungurilor, 169. NouA comisiuni romAnestl, acte singe-
roase contra Rominilor, 170. Ruptura Intre CoroanA 8 Unguri; Puchner,
guvernatorul Ardealului, si Rominil, 171, Comitetul de pacificare" 8 Avram
Iancu; luptele din Muntii Apuseui; chemarea Rusilor, 172.

XIII. Era sperantelor: fnceputul Domniei lui Francisc-Iosif

I -la 174
Abdicarea ImpAratului Ferdinand, 174. Cea d'intAid petitie romaneasca la
ImpAratul Francisc-Iosif; ideile lul Saguna, 175. Saguna la Bucuresti, 176. Ce-
rerile romanesti presintate la Olmtitz, 176. Rominil austrofili ¢i Rominil
maghiarofili, 177. Eudoxiu de Hurmuzachi yi ideia unitAtil Rominilor din Mo-
narhie, 178. RAspunsul ImpAratulul, 178. Constitutia cea noua gi protestArl
romAnesti, 179. Manifestul rebelilor ungurl care RomInI, 179. Petitia comuna
a nationalitAtilor 8 noua declaratie ImpArateascA, 180.

XIV. Triumful imparatului si risplata Rominilor. Lupta

pentru. Mitropolia noua 182
Zdrobirea rebelilor ungurl s3i Avram Iancu, 182. $aguna si noua stare de
lucrurl, 183. Planurile sale de Mitropolie si Biserica unitA, 184. Petitia Ban&
tenilor si atitudinea episcopulul bucovinean Hacman, 185. NouA agitatii ha-
natene pentru episcoplI, 185 Cererile unitilor prin Erdelyi, episcopul de Ora-
dea-Mare, 186. Conflictul lul Saguna cu guvernatorul ardelean Wohlgemuth,
187. Noua Impartire a Monarhiel gi nemultAmirea Rominilor, 190. Numirea
unul comisar sas pentru Ardeal si favorisarea Sasilor, 190. Sinodul lul $a-
guna pentru desfacerea de Sirbi si noile sale cererf la Curte, 192. Conferinta
episcopilor ortodocsi la Viena, 192. Greseala lui Saguna de a se fi restrins
la BisericA, 193. Alegerea de episcop din Blaj, 195. Episcopul $ulut,, 196. Sa-
guna in sinodul sIrbesc din £1852, 196. Crearea Mitropoliel unite, 197. Des-
fiintarea grAnicerilor, 197. Proclarnatia lul Sulut, 198 HotArirea ImpArAteasca
 290
pentru Mitropolia ortodoxd, 199. Visita Imparatului in Ardeal, 199. Proiecte
austriace asupra Principatelor, 200.

XV. ,Noua era', austriaci" pang, la dualism si Rominii. 202.

Diploma ImpArateasca din 20 Octombre 1860, 202. Consiliul imperial in-
multit ", 202. Declaratii ale lui Saguna in Consiliu, 205. Chestia Bucovinel,
206. Declaratii unguresti In Consiliu, 206. intelegerea lui Saguna 9i Sulut ;
noua deputatie la Viena, 207. Nemultdmirea lui Saguna cu resultatul dobIn-
dit, 208. Congresul national roman" din Sibiiu, 208. Conferinta pi dieta ar-
deleand, 209. Plingerile Rominilor, 210. Organisarea culturald a Asociatiel",
212. Neintelegeri cu Bucovinenii pentru Mitropolie, 215. Noile alegeri pentru
Parlament din 1862 $i Congresul national roman ortodox"; dieta din Sibii
(1863), 216. HotArIrea ImpArateasca In chestia Mitropolie! WA Bucovina, 217

XVI. Dualismul austro-maghiar si Rominii . . . . 218.

Acceptarea dualismulul austro-maghiar ; dieta din Cluj, 218. Dieta de In-
coronare, 220. Atitudinea Rominilor, 221. Deputatil romini la dieta de inco-
ronare, 222. Schimbarea basel politice a Rominilor, 223. Dieta din 1,865-6,
223. Tratarea deputatilor romini in dieta ungard, 225. Atitudinea lui Gozsdu
$i a lui Iosif Hodos, 226. Rdzboiul cu Prusia; cearta dintre cel do! Mitropoliti,
228. Dieta dap& rAzboiti; jigniri ale Rominilor, 228. Petitia celor 1493, 229.
Confide In dietd. intre Romini 9i Unguri, 229. Pronunciamentul de la Blaj,
230. Legea nationalitAtilor, 231. Recunoasterea Mitropolie! ortodoxe, 232. Con-
gresul de organisare $i Statutul Organic, 233. Moartea lui Sulut, 234.

XVII. Cultura populara la Rominii din Ungaria in preajma

anului 1870 236
Ce este o adevdratd culturd politica nationald, 236. Lipsa legAturilor mai
strinse cu Principatele, 238. Noile soon de sate romanesti, 239. Ocupatia
cArturarilor cu manuale didactice, 241. Manifestdri literare slab e, 242. Des-
voltarea ziaristicel romAnesti, 243.

XVIII. Agonia activismului (1868-72) 245

Motivele pasivitAtii, 245. Proclamarea ei 9 efectele acestel hotdrirl, 247.
Valoarea reald a activismului, 247. Domeniile In care el trebuia pAstrat, 250.
Rominii In Camera din Pesta, 252. Efectul progreselor din Principate, 253.

XIX. Pan& la programul din 1881 255

IncercArl de Impacare" cu Unguri! : Ludovic Vaida, Lonyay, 265. Obser-
vatil ale deputatilor romini In Camera ungard, 257. Procese 9 condam-
Dart 258. Rdzboiul din 1877-78 ; alegeri not* 258. Noil episcopi romini or-
todocsi : Miron Romanul, 258. Presa romAneasca pe la 1880, 269. PArerile lui
Barit; indisciplinatii pasivismulul, 260. PAreri romAnesti in Parlament; ches-
tia Bosnia $i Hertegovinei, 261. Mitropolitul Miron 9 d. Partenie Cosma des-
 291
pre Romania; proiectele de lege ale lul Trefort, 262. Opunerea Rominilor;
Mitropolitul unit loan Vancea, 263. Noua deputatie la Viena; raspunsul Im-
paratuluI, 264. Primirea de popor a arhiereilor ortodoe§1, 265.

XX. Formarea partidului national roman" . . . . . 266.

Lipsa de organisatia solidara a Rominilor, 266. Pregatirea unel adunArI da-
tatoare de program, 267. Initiatorii: caracterisarea tor, 268. Adunarea pentru
program, 269. Punctele programulul, 270. Opunerea contra programulul de la
1881, 271. Programul Mitropolitului Miron; noil deputali ungurenl, 273. Noua
lege Trefort; observatiile Imparatului catre Mitropolitl, 273. Moderati? ro-
mini, 273. D. I. Slavici §i Tribuna", 274 Liga Culturala.", 274. D. Aurel
PopovicI §i Replica", 275.

XXI. Memorandul" si urmarile sale 276

Ideia Memorandului" din 1892, 276. Autoril actulul, 277. Refusul imperial,
278. Procesul Replicei", 278. Efectul actiunil romanesti In Camera; not ob-
servatii ale ImparatuluI 279. Procesul Memorandului", 279. Disolvarea par-
tidului national roman "; era Banffy, 280.
Epilog . . 281.
 Pretul : Lei 3,75.

Li

Tipografia (Neamul RomAncsc», VAlenil-de-Munte.