Sunteți pe pagina 1din 25

DIN ISTORIA STRĂMOȘILOR NOȘTRI

Articolul scris de fondatorul revistei lunare Cosmos în numărul din decembrie 2018, cu
prilejul aniversării a 100 de ani de la făurirea Statului național unitar român la 1 decembrie 1918
cu numele România, înfăptuit după primul Război Mondial în urma Tratatului de la Trianon când,
la 4 iunie 1920, prin semnăturile lor, cele 4 mari puteri ale planetei au recunoscut independența
României: SUA, Anglia, Franța, URSS învingătoare în război la care se aliase și România în august
1916, după doi ani de neutralitate, puteri aflate în conflict armat cu Germania, Italia și Austro-
Ungaria.
Negocierile cu Anglia, Franța și Statele Unite au fost anevoioase și au durat circa un an de
zile datorită refuzului sistematic al acestor state. Mare parte a conținutului articolului se referă la
strămoșii noștri îndepărtați, relatări care sunt într-un fel asemănătoare cu ale inițiatului și
paranormalului Cezar Brad, descoperitorul marii Săli a Proiecției din interiorul munților Bucegi și
a comunităților umane care trăisc în subteran la diferite adâncimi, inclusiv în centrul Pământului
unde se află cea mai numeroasă și evoluată comunitate subterană, fapt ce nu s-a cunoscut înainte
de anul 2000 și despre care voi relata în paginile următoare.
Ca și Cezar, autorul articolului începând cu anul 2004 menționează că în urmă cu peste
10.000 de ani î.Hr toată Europa de la Marea Baltică spre Marea Mediterană era locuită de strămoșii
noștri geto-daci care în acea vreme (era glaciară) care au avut condiții prielnice de dezvoltare în
aria Carpaților, zonă ce nu a intrat sub incidența erei glaciare care a cuprins și zone aflate în centrul
Europei.
„Pentru a nu bulversa pe cititori, trebuie să vă spun că unele infromații referitoare la
strămoșii noștri provin din comunicări prin channeling (sistem de comunicare prin anumite
frecvențe efectuate de un număr foarte restrâns de persoane care posedă calități deosebite), din
incursiuni în akasha (spațiu cosmic) și din surse ezoterice (secrete, ascunse) la care am avut acces
în ultimii douăzeci de ani”, relatează fondatorul revistei Cosmos.
Înainte de regele Burebista, vreme de mii de ani, geto-dacii erau organizați în regate (32
regate în toată Europa neafectată de era glaciară). Timp de mii de ani, regatele din zona carpatică
au înflorit formând după era glaciară încheiată cu 12.500 de ani în urmă, au format comunități
pornind spre vestul Europei cunoscute mai târziu sub numele de gali, franci, celți, normanzi. Pe
teritoriul României și al altor țări vecine se vor descoperi în viitorul apropiat rămășițele vestigiilor
ale vremurilor vechi.
În secolele VI-IV î.Hr, regatele s-au destrămat treptat. Cu 300 de ani î.Hr, Dromichetes a
rămas în istorie pentru atitudinea sa față de generalul Lisimah din armata lui Alexandu cel Mare
prin faptul că în loc să-l trateze pe generalul rival și alți militari cu rang înalt ca pe prizonieri ai
dacilor, regele dac i-a ospătat cu fripturi și băuturi alese în timp ce el și dacii de rang înalt au servit
mâncăruri fără fripturi și fără băuturi. La sesizarea generalului macedonean de ce nu servesc și ei
fripturi și băuturi, regele i-a răspuns că deobicei dacii nu-și permit așa ceva, iar el nu-i consideră
prizonieri ci oaspeți. Auzind ce a spus Dromichetes, Alexandru cel Mare a decis să nu mai atace
în continuare pe daci și a hotărât ca un fiu al său să se căsătorească cu o fată a lui Dromihete.
Referindu-se la Sarmisegetuza (capitala dacilor) autorul articolului menționează că
Sarmisegetuza, cu 4.800 de ani în urmă, era de mărimea Bucureștiului din anii 2.000. Cu 4.800 de
ani în urmă, Sarmisegetuza era condusă de Zalmoxes.
După multe secole de fărămițare, în secolul I al erei noastre, regele Burebista a condus cu
mână de fier triburile dacice.
Cu ajutor de la extratereștri din Pleiade, Burebista a mutat capitala de la Argedava la
Sarmisegetuza unde în templul noii capitale, Burebista avea multe comunicări din partea celor din
Pleiade (constelația Pleiade este cunoscută în popor sub denumirea Cloșca cu pui, care se află la o
distanță de 440 ani-lumină de Pământ). Unul dintre argumentele în acest sens îl constituie matrița
geto-dacă descoperită în anul 2014 la Sarmisegetuza.
Burebista a fost asasinat (curios) în aceiași zi ca și împăratul Cezar la Roma, asasinarea lui
Burebista a pus în pericol artefactele de tehnologie extraterestră primite de la pleiadeeni și folosite
în lupte, acestea având în componența lor cristale și aliaje metalice care produceau efecte sonore
și luminoase în timpul atacului speriind de moarte adversarii (dușmanii).
Vag, despre existența acestor mijloace în luptă aunseseră niște zvonuri și la urechile
romanilor care ar fi declanșat războiul cu dacii nu pentru cucerirea teritoriului acestora ci găsirea
artefactelor extraterestre. Negăsind artefactele, romanii au părăsit Sarmisegetuza după primul
război din anul 101-102, dar războiul a continuat în anii 105-106.
Decebal știa unde sunt ascunse aceste artefacte pe care le primise Burebista și chiar a folosit
o parte a acestor tehnologii atât cât i-au permis extratereștrii Pleiadeeni. Multe locuri din Dacia
carpatică au fost acoperite cu pământ și plantați copaci în mod special de către sacerdoți (marii
preoți daci pentru ca artefactele să nu fie găsite de dușmani).
CEAUȘESCU ȘI EXTRATEREȘTRII

Nicolae Ceaușecu a comunicat prin intermediari parapsihologi, cu extratereștri ai OZN-urilor


care apăreau frecvent în zona Bușteni. Echipe de tineri selectați ca urmare a unor calități aparte
față de ceilalți au fost instruite în cadrul Departamentului Zero, total independent față de celalte
departamente, inclusiv față de cel al securității statului.
Decizia lui Ceaușescu de a comunica cu extratereștri care apărau în mod fecvent în diferite
zone din munții Buzaăului, Sfinx, Ceahlău, Retezat, Bucegi, ș.a. a fost luată după anul 1968 iar în
1969, după pregătirea (instruirea echipajelor timp de câteva lunide către parapsihologul Vasile
Rudan în domeniul parapsihologic) s-a reușit comunicarea cu extratereștrii ai OZN-urilor care
survolau spațiul aerian în zona Bușteni. Ca urmare a acestui contact telepatic, președintele
Ceaușecu a primit mai multe mesaje de la extratereștri, despre cum trebuia să procedeze pentru a
plasa România într-o poziție favorizată de țările occidentale, mesaje care au continuat mulți ani
întrucât, în cele din urmă, s-a reușit contactul cu nave spațiale aarținând civilizațiilor din constelația
Pleiade (cunoscută în popor, Cloșca cu pui) vizibilă noaptea înspre răsărit, situată la 440 ani-
lumină de Pământ, contact care s-a datorat faptului că Ceaușeascu acorda o atenție aparte
strămoșilor geto-daci, de care Pleiadeenii aveau cunoștință.
În anul 1969, prima serie de mesaje din partea Pleiadeenilor se referea la modalitatea în care
Ceaușescu urma să impună România pe plan mondial.
La întrebarea „Cum să acțoneze astfel încât România să devină un partener strategic mondial”
deși pe atunci România făcea parte din blocul estic al Europei, Pleiadeenii au dat următorul
răspuns: „Acceptarea schimburilor culturale reciproce cu națiunea americană”. În sensul acestei
recomandări, Ceaușescu a hotărât să cocheteze cu americanii în deceniul 1970-1980, în timpul
președinților Richard Nixon și Gerald Ford pe care i-a invitat să viziteze România, el însuși fiind
invitat de 4 ori în Statele Unite în aceiași perioadă. Deși aceste fapte erau acte politice cu un risc
foarte mare în raport cu Moscova, România fiind stat socialist, membru al alianței militare de la
Varșovia, cei din Pleiade i-au transmis lui Ceaușescu să meargă pe această linie diplomatică pentru
că va avea succes, ceea ce s-a și întâmplat în acea vreme, spre disperarea sovieticilor.
Mai mult decât atât, Pleiadeenii i-au transmis lui Ceaușescu, în același timp, să încheie
parteneraiate strategice atât cu țări estice din Europa cât și vestice. În urma acestor legături, în timp
de 10 ani, România s-a dezvoltat foarte mult din toate punctele de vedere, știind faptul că în 1965
când a obținut puterea, majoritatea populației româniei era săracă și analfabetă.
În 1974, lui Ceaușescu i s-a transmis faptul că România putea deveni o reală forță financiară
în Europa. Însă în 1972, Elena – soția președintelui – fusese aleasă membră în CC al PCR și șef al
cabinetului 2, și de felul ei curioasă și băgăcioasă a început să aspire la preluarea puterii, mai ales
că încă de atunci ea fusese contactată de extratereștrii draconieni (reprezentați pe Pământ prin
familiile bogate și nobilime, lucrurile luând o întorsătură în România care, în cele din urmă au dus
la revolta (lovitura de stat din decembrie 1989) când socialismul a căzut, ca urmare a unei
conjucturi după întâlnirea de la Malta dintre șefii de stat George Bouch senior al Statelor Unite și
Gorbaciov președinte URSS din primăvara anului 1989 când în mai puțin de un an de zile
socialismul căzuse în majoritatea țărilor europene.
Ceaușescu avea unele abilități de medium (de a lua legătura în stare de hipnoză cu
extratereștri) el lua legătura în vis în sensul că primea mesaje de la extratereștri ai unei planete din
cele 6 planete locuite ale constelației pleiadelor.
Ceea ce reușise Ceaușescu după 15 ani de trudă în sensul dezvoltării economice a României,
avea să se transforme într-un dezastru în 1989 și după. Greșeala lui Ceaușescu a constat în faptul
că el a ignorat ce i-au transmis Pleiadeenii în legătură cu soția sa, care l-au avertizat dar el nu
credea că Elena este în stare de asemenea mârșovie.
Din declarațiile colonelului aviator Vasile Maluțan – fost pilot personal al lui Ceaușescu –
acesta referindu-se la Elena Ceaușescu a menționat, potrivit mărturiilor sale făcute unui jurist
francez și apărute în cartea editată de ziarist cu titlul „Sărută mâna pe care n-o poți mușca” pilotul
afirma că dacă în public Ceaușeasca juca rolul celeli mai fidele și sincere admiratoare a soțului ei,
în particular ea a devenit un demon, îl disprețuia, avea comportamentul unei persoane demonice
întrucât Ceaușescu era omenos, fapt recunoscut de altfel.
Păreri asemănătoare referitoare la caracterul Elenei Ceaușescu le-a avut și cunoscutul profesor
universitar Ion Ardeleanu sau un alt apropiat al lui Ceaușescu (căruia nu i se dă numele) că Elena
îi spunea soțului ei: „Fără mine, tu n-ai fi nimic” sau „Eu sunt singura pe care poți să contezi”.
Asemenea expresii ale Elenei demonstrează că ea acționa pentru subminarea poziției lui
Ceaușescu.
În anul 1978, Elena Ceaușescu fusese racolată cu voia ei de către spiritele draconiene, despre
care Ceaușescu fusese informat discret de către Departamentul Zero care era în subordinea fratelui
său, generalul Ilie Ceaușescu, iar cei din Pleiade după vizita făcută în anul 1978 în Coreea de Nord
l-au avertizat pe Ceaușescu că dacă nu este atent la ceea ce face va pierde puterea datorită
complotului pus la cale de Elena Ceaușescu cu forțele oculte (tainice, ascunse) din Occident, ceea
ce s-a și întâmplat.
După 1978, deși Ceaușescu primea periodic informații prin mesajele de la pleideeni, consoarta
sa Elena îl spiona pe soțul ei, scop în care se folosea de o țigancă bătrână, meșteră în vrăjitorie și
magia neagră (farmece) pentru a obține, printr-o rudimentară formă telepatică informații de la
Ceaușescu. Elena aflase de legăturile paranormale ale lui Ceaușescu cu extratereștrii din Pleiade
de la unii funcționari ai securității.
Planul primit de Ceaușescu de la pleiadeeni viza două aspecte mari pentru țara noastră:
- Unul economic, prin care România să devină o forță economică în Europa, ceea ce la un
momentdat s-a și întâmplat (România ajunsese pe locul 10 în Europa din punct de vedere
economic)
- Al doilea, viza doemniul spiritual (adică al conștiinței) societății.
Avându-i pe pleiadeeni în spate, Ceaușescu a sfidat pe față Moscova prin faptul că în timpul
invadării de ctre Ruși a Cehoslovaciei în 1968, Ceaușescu a avut curajul de a se pronunța de partea
Cehoslovaciei în declarația sa fermă în fața unui mare meeting organizat în București; Acea
delarație a constituit un motiv pentru ruși să forțeze granița României în sectorul de frontieră
Botoșani.
Anterior pleiadeenii îl avertizaseră pe Ceaușescu că rușii vor reacționa prin ocuparea armată
a României, dar în același timp, printr-un inermediar de-al lor întrupat (adică încarnat) în societatea
românească cu numele Popovici, i-a transmis lui Ceaușescu schema unui laser performant, o armă
care i-a îngrozit pe ruși la sfârșitul lunii august 1968 când o unitate de tancuri sovietice au trecut
ilegal frontiera României în sectorul Botoșani, fapt pentru care românii au folost arma laser, iar un
număr de 20 de tancuri au fost pur și simplu topite, motiv pentru care sovieticii au renunțat la
invadarea României. Anterior incidentului din sectorul de frontieră Botoșani, Statele Unite și
China au declarat că vor interveni în favoarea României, dar nu a mai fost cazul deși inițial rușii
nu au ținut cont de informația americanilor.
Revenind la cazul cu Popovici, acesta fusese trimis de Pleiade în vremea lui Gheorghiu-Dej,
care știa cine este acest Popovici, după cum este consemnat în Jurnalul secret al lui Ceaușescu.
După moartea lui Gheorghiu-Dej în 1965, Ion Gherghe Mauer (primul ministru) i-a spus lui
Ceaușescu între patru ochi să preia conducerea partidului (aceasa a fost și dorința lui Gheorghiu-
Dej) și odată preluată conducerea partidului (atunci se numea Partidul Muncitoresc Român,
ulterior denumit Partidul Comunist Român), iar țara a căpătat denumirea în loc de Republica
populară română, Republica socialistă România și tot Ion Gheorghe Mauer i-a recomandat lui
Ceaușescu să asculte întru totul de acel Popovici.
- Enervat că trebuie să aculte de acest misterior Popovici, tânărul președinte l-a întrebat nervos
pe Mauer: cine naiba este acest Popovici să asculte mereu de el?, dar răspunsul lui Mauer l-a lăsat
mut pe Ceaușescu:
- Este un om venit de departe... din stele.
CAZUL COPILULUI RUS BORIS KIPRIANOVICI

S-a născut în anul 1996 în regiunea


Volgograd (fost Stalingrad).
Este unul din cazurile de reîncarnare
(când sufletul unei persoane decedate trece
în alt trup).
Semnatarul acestor informații despre
copilul Boris este Virgil Marcu, preluate din
ziarul rus Pravda când Boris avea 8 ani,
informația respectivă atrăgând atenția în
multe țări ale lumii. Virgil Marcu
menționează că fenomenul reîncarnării este
controversat, dar el a existat de-a lungul
existenței noastre și va exista.
Reîncarnarea este un fenomen universal, indiferent dacă oamenii cred sau nu, adevărul acesta
există și el a fost cunoscut de marii inițiați încă din Antichitate, înainte de Hristos. (inițiații au
calități paranormale, în comparație cu marea majoritate a celrolalți oameni, printre calități sunt:
clarviziune, medium, ezoterism, telepatie, telechinezie – capacitatea de a muta un obiect dintr-un
loc în altul). Printre marii inițiați s-a numărat și străbunul nostru Zamolxis care cu mii de ani în
urmă a înființat o școală de inițiați.
La vârsta de numai 2 ani, Boris povestea părinților săi despre planeta Marte (cunoscută în
popor ca Luceafărulde dimineață) cât și despre alte planete din galaxia noastră. El le povestea
părinților că a trăit pe Marte, care în trecut era o planetă locuită cu o civilizație mai evoluată decât
cea de pe Pământ, până la acea explozie catastrofală când Marte și-a pierdut atmosfera,și deci viața
pe planetă.
Înainte de catastrofă, cu circa 2.000 de ani în urmă, Boris era pe Marte un bărbat matur și
efectua zboruri pe Pământ cu nave spațiale. Distanța între Marte și Pământ este de minim 70 maxim
90 milioane km în funcție de traiectoriile celor două planete, distanță pe care o parcurge într-o
clipită, adică în câteva secunde, prin teleportare (capacitatea unor ființe – extrem de puține – de a
dispare dintr-un loc și a apare în alt loc).
La noi în țară este cazul preotului Arsenie Boca, cel care aflat în închisoare, în celula
respectivă fără geam și încuiată, neacordându-i posibilitatea să meargă la mormântarea mamei sale
aflată în altă localitate, Arsenie a fost văzut în cimitir în localitatea respectivă la înmormântarea
mamei lui. Din cimitirul natal un agent a telefonat la închisoare și a întrebat cum de i s-a aprobat
lui Arsenie să vină la înmormântare, la care i s-a răspuns că nu i s-a aprobat și că este în celulă. La
insistențele agentului aflat la fața locului în cimitir, comandantul închisorii a ordonat să se verifice
prezența lui în celulă. Deși celula era încuiată, vizorul blocat, când s-a deschis ușa nu l-a găsit în
celulă pe părintele Arsenie Boca. Acesta a reapărut seara în celulă.
Arsenie Boca era și prezicător. El i-a prezis familiei lui Ceaușescu că cei doi soți vor muri
tragic, prin împușcare; la întrebarea: dar copiii?, Boca a răspuns că și ei vor muri datorită
îmbolnăvirii.
Revenind la cazul copilului Boris, mama sa pe numele mic Nadejda a menționat celor veniți
de la Moscova că la 15 zile el ținea capul vertical, la 4 luni a început să vorbească, iar la 1 an i-a
cerut mamei sale să învețe să citească. El obișnuia adeseori să ia o poziție yoga și începea să
povestească despre planeta Marte și despre sitee planetare îndepărtate. (mama e doctoriță, iar tatăl
ofițer) Având studii superioare, părinții lui se întrebau de unde știe copilul toate aceste informații.
Boris a povestit părinților despre viața lui petrecută pe Marte când era bărbat matur și efectua dese
deplasări pe Pământ cu nave spațiale în scopul de cercetare și comerciale. Amintirile lui Boris sunt
atât de bine păstrate în memorie, de parcă ceea ce povestește s-ar fi întâmplat cu puțin timp în urmă
de ordinul zilelor sau săptămânilor ori al lunilor.
Copilul a relatat că în copilărie când se afla pe Marte, o stâncă s-a rostogolit desprinsă din
munte lovindu-l pe prietenul său pe care nu l-a putut salva, dar destinul a fost să se reîntâlnească
ce acel prieten în această a doua viață. Unele din relatările sale care păreau tare ciudate au fost
verificate cu ajutorul unor instrumente străvechi în care sunt menționate faptele ca fiind reale.
De exemplu, într-o zi, mama lui Boris i-a adus bpiatului o care cu titlul „De unde venim?” a
scriitorului rus Muldașev. Curios să vadă ce scrie în carte, Boris a început să o frunzărească în care
a observat că erau explicații despre Lemuria și Tibet, precum și fotografii din cele două zone.
Lemuria era o mare insulă în Oceanul Pacific, cu multe zeci de mii de ani în urmă locuită de o
civilizație extraterestră, dar insula s-a scufundat ca și Antlantida. Interesant este faptul că acele
fotografii cu lemurienii i-au declașat copilului alte amintiri despre acei extratereștrii care aveau
înălțimea de până la 9 metri.
De altfel și scrierile vechi confirmă existența uriașilor, de exemplu în vechiul testament care
relatează fapte și legende înainte de Hristos, în care se spune că în vremuri de demult pe Pământ
trăiau oameni uriași, deci este vorba de lemurieni și nu numai; în acest sens a apărut în ziarul
săptămânal „Magazin” o fotografie cu un schelet uman intact de 10 metri descoperit în India prin
anul 2007.
Cam în aceiași perioadă a apărut în același ziar săptămânal o știre despre descoperirea în
munții Apuseni, într-o galerie din mina Roșia montană, a unui schelet tot de 10 metri, dar fotografia
făcută în pripă și pe ascuns a prin în cadru doar bustul. Cum atunci în deceniul 7 al secolului trecut
mai existau consilieri sovietici în diferite sectoare de activitate ale economiei românești, consilieri
care aveau încă putere de decizie, consilierul de la mina Roșia montană a dat dispoziție ca scheletul
să fie transportat la gară unde a fost îmbarcat într-un vagon și trimis la Moscova.
Tot în săptămânalul magazin se menționa că membrii unei cooperative agricole din județul
Buzău care săpau gropi pentru a planta o livadă cu puieți de prun au dat la mică adâncime de
schelete care măsurau 5 metri lungime. Sesizând organele în drept, la fața locului au sosit câteva
camioane în care au fost încărcate cele 30-40 schelete care s-au deplasat la București.
Revenind la copilul Boris, acesta le-a povestit părinților că parte din locuitorii de pe Marte
în timpul războiului nuclear s-au refugiat pe Pământ, iar alții au rămas pe loc supraviețuind în
unele peșteri mari unde și-au construit adăposturi subterane în care trăiesc, dar ei respiră un altfel
de aer cu gaz și că dacă acei marțieni ar veni pe Pământ ar trebui să respire prin niște tuburi aerul
cu care s-au adapatat în subteranul planetei. Probabil că pe planetă există în subteran spații libere
ca și cavitățile descoperite prin 2004 în subteranul României unde trăiesc comunități umane,
informație care va fi abordată într-unul din capitolele următoare.
Observând cunoștințele ciudate ale copilului la vârsta de 9 ani când aceștia s-au adresat
Academiei de Științe din Moscova pentru a-l vedea pe copil, acest a fost investigat cu aparatură
specială de individualizat inteligența umană. După analiza spectogramei (fotografiile făcute)
concluzia a fost aceea că Boris are un intelect puternic și au menționat că doar câteva ființe de pe
planetă pot avea o asemenea capacitate de se conecta la câmpul spațial informal al Universului și
că, potrivit opiniei unuia idntre cercetătorii Academiei de Științe, copilul este conectat la acest
câmp.
Mama lui Boris le-a spus că acest copil nu s-a îmbolnăvit niciodată, iar să plângă s-a
întâmplat foarte rar. Nici nu împlinise trei ani când Boris le vorbea părinților despre Univers,
despre numele unor planete din galaxie și sateliții acestora, ca de exemplu: Calea Lactee – galaxia
noastră sau Marte, etc. Părinții credeau că Boris își ieșise din minți, dar verificând documentarea
astronomilor au constat că acele galaxii despre care le vorbise Boris există în Univers.
Cumpărându-i mai multe cărți de astronomie, părinții au constatat că Boris ști amulte din
informațiile existente în acele cărți ca: civilizații extraterestre, rasele umane, dezvoltarea lor
precum și despre viitorul planetei noastre.
Întrebat într-o zi dacă nu-i este frică de faptul că viața sa ar putea sfârși într-o catastrofă
anume, Boris a răspuns: „Nu, nu îmi este frică, eu deja am trecut printr-o catastrofă pe Marte”
menționând că acolo mai trăiesc oameni ca noi în subteran deși înrzboi totul a fost ars datorită
folosirii de către adversar a armelor nucleare care au avut ca rezultat pierderea atmosferei și
transformării suprafeței planetei Marte în deșert.
La întrebarea care i s-a pus dacă știe că în cosmos se poate zbura, dar nu în linie dreaptă în
spațiul multidimensional, băiatul a dat un răspuns care i-a uimit pe interlocuitori, răspuns că da, în
sensul că după ce a ascultat conținutul întrebării ce i s-a pus Boris s-a deplasat la tablă și în timp
ce răspundea la întrebare, desena cu creta o navă spațială cosmică, explicând: „Am plecat de pe
Marte și am ajuns pe Pământ apropae instantaneu” zburând în zig-zag, întrebare care i s-a pus în
2005 când Boris avea numai 9 ani.
OBSERVAȚIE PROPRIE:
În august 1968, într-o seară când mă aflam cu vedeta grănicerească în paza frontierei între
hidrocentrala Porțile de Fier 1 și Portul Turnul Severin, aflându-mă în fața echipajului pentru
anunțarea carturilor la observare toți am observat o stea luminoasă care s-a deplasat în doar câteva
secunde în zig-zag de la răsărit la apus oprindu-se undeva la nord de locul în care ne aflam; după
trei zig-zaguri, obiectul luminos s-a ridicat la verticala locului unde a staționat.
La întrebarea mea: „Ce a fost?”, în unanimitate au răspuns că a fost un satelit artificial.
Nemulțumit de răspuns, le-am reamintit militarilor că în primăvara aceluiași an tot seara undeva
în zona Calafat le-am arătat un satelit artificial aflat în zbor. Aducându-și aminte de acel moment,
militarii și-au dat seama că este o situație total diferită și că nu știu ce a fost. Maistrul militar care
era pe punte cu militarii, iar eu în fața lor pe un ponton, a raportat că probabil a fost o farfurie
zburătoare. I-am răspuns că sunt de aceeași părere, că mă derutează traiectoria frântă în zig-zaguri
și că poate fenomenul a fost obsrvat și de alții poate de piloți ale unor avioane în zbor cu radar la
bord și poate avem norocul să aflăm a doua zi dn presă. Au fost de acord cu mine că probabil nu
la Câmpia Turzii au staționat (unde se află un aerodrom militar) ci probabil la Cluj.
A doua zi, în timp ce mă aflam cu cadrele de la nave în popotă (cameră lângă bucătărie unde
se servea masa de către cadre) și serveam masa, intră caporalul radiotelegrafist de la vedetă (nava
pe care o comandam) care avea la subțioară un ziar. După salutul regulamentar cu formula: „Să
trăiți!” și „Poftă mare!”, mi-a cerut permisiunea să raporteze că ceea ce echipajul vedetei a văzut
seara trecută se adeverește și că a apărut articol în ziar. Curioși, miaștrii și subofițerii de la nave
au cerut lămuriri pe care le-am dat după ce am servit felul doi și că într-adevăr a fost un OZN
(farfurie zburătoare).
Zborul acestui OZN a fost observat de piloții și copiloții a două avioane de pasageri: unul
care venea din direcția Budapesta spre Cluj, iar altul din Ucraina tot spre Cluj. Unul din piloți a
raportat pilotului comandant care a și înregistrat în jurnalul de bord că probabil a fost o navă
spațială extraterestră pentru că o asemenea viteză nu se cunoaște pe Pământ.
Despre acest fenomen a aflat și comandantul unității care m-a rugat să îi informez pe militarii
unității ce-am constatat noi și părerea noastră. Atunci, în 1968, cu 50 de ani în urmă, nu știam că
vitezele navelor spațiale diferă de la o civilizație la alta.
De exemplu, în 2018 am aflat că pe o planetă locuită din conselația Zetareticuli, distanța de
40 ani-lumină până la Pământ este parcursă în 9 luni, dar ce m-a impresionat mai mult este faptul
că navele spațiale din Pleiade („Cloșca cu pui”) parcurg distanța de 440 ani-lumină în numai 24
de ore (într-o zi).
Nu am găsit o explicație pe înțeles a vitezei navelor spațiale respective. Mă gândesc poate că
doar prin teleportare, deși traiectoria s-a văzut, a fost reală. Probabil că este vorba de viteze
necunoscute încă de pământeni bazate pe electro-magnetism sau vibrații, fenomen care se întâmplă
și în interiorul Pămîntului, în câteva secunde se ajunge în centrul Pământului, distanța fiind de
6.300 de km.
În timpul întâlnirii cu cercetătorii veniți de la Moscova, Boris le-a spus că pe planeta Marte
existau orașe megalitice și o civilizație mai evoluată decât cea de pe Pământ.
La întrebarea: „De unde știi aceste lucruri?” i s-a răspuns, surprinzător pentru cercetători:
„Le știu pentru că sunt în interiorul meu”, iar în completarea răspunsului a mai spus că la vârsta sa
de 14-15 ani, marțienii duceau războaie cu alte civilizații galactice (adică din galaxie) și el,
împreună cu un prieten, a aparticipat de foarte multe ori la raiduri aeriene împotriva agresorului.
La aceiași vârstă, preciza Boris: „Observam viața de pe Pământ cu nave spațiale
triunghiulare, iar cu nave rotunde călătoream în spațiu”.
La sfârștiul întâlnirii cu cercetătorii, Boris și-a luat la revedere de la ei cu cuvântul „Kailis”
care în limba marțiană înseamnă „Salut”.
La vârsta de 21 de ani, adică în 2017, menționa că a fost reîncarnat pe pământ pentru a salva
oamenii acestei planete de un război nuclear-apocaliptic, așa cum s-a întâmplat pe Marte în urmă
cu 2.000 de ani. Boris se teme că pământenii vor avea aceeași soart ca și marțienii, adică viața ar
putea să dispară ca urmare a unui război cu folosirea armelor nucleare.
Boris a menționat că au fost reîncarnați pe Pământ și alți copii ca el și de pe alte planete din
spațiu pentru a salva umanitatea pământeană; acești copii au abilități supranaturale; asemena copii
au fost semnalați în țări precum China, Vietnam, India și în alte zone asiatice.
El a mai menționat că pe Marte a fost om de știință și că își amintește de episoade dintr-un
interval de mii de ani. Marțienii erau nemuritori, înălțimea lor era de 5-6 metri, iar la 35 de ani
îmbătrânirea stopa.
La vârsta de 21 de ani, Boris era îngrijorat de tensiunile dintre Statele Unite și Coreea de
Nord care puteau declașa un conflict nuclear, dar după un an, adică în 2018 tensiunile s-au redus
foarte mult ca urmare a întrevederii dintre șefii celor două țări.
În timpul vieții pe Marte, Boris a zburat de multe ori spre Pământ la bordul unor nave spațiale
pe care uneori le pilota singur, de regulă cu destinația Egipt. El le-a explicat crcetătorilor că o nav
spațială are 6 straturi, ultimul strat reprezentând 4% din grosimea totală, consituit dintr-un material
special magnetic, strat care odată încărcat cu energie, navele spațiale extraterestre pot zbura
oriunde în Univers cu viteze subluminice, luminice sau hiperluminice (viteza luminică = viteza
luminii = 300.000 km/secundă).
COPILUL AMERICAN PRESTON NICHOLS ÎN PLEIADE

S-a născut în anul 1947. Era un copil bolnăvicios: depresiv, avea suferințe din cauze
neurologice, adică boli ale sistemului nervos și cardiace. La vârsta de 15 ani îi ceruse medicului
familiei să-l aducă în stare de hipnoză.
După al doilea război mondial, în urma căderii pe teritoriul Statelor Unite a mai multor nave
spațiale extraterestre, americanii au luat legătura cu extratereștrii în viață și chiar cu planetele de
pe care aceștia proveneau. Ca de exemplu: „Micii cenușii”, de pe constelaia Zetareticuli sau cu cei
veniția din costelația Pleiade („Cloșca cu pui”), și de pe alte planete din galaxie.
În anul 1962, băiatul a fost trimis pe o planetă din constelația Pleiade care este una dintre
cele mai evoluate civilizații din galaxia noastră. Constelația Pleiade se află la distanța de 440 ani-
lumină (adică 3.780.000 de miliarde km, la aproape 4 milioane de miliarde km depărtare de
Pământ). Este curios pentru noi pământenii faptul că navele spațiale ale pleiadeeniilor sunt extrem
de rapide, parcurgând această uriașă distanță numai într-o zi pământeană, adică în 24 de ore.
Deși pe teriotoriul Statelor Unite o civilizație extraterestră a lăsat americanilor o navă spațială
în perfectă stare de funcționare, dar fără echipaj, oamenii de știință americani nu au descoperit încă
sistemul de funcționare.
Revenind la băiatul american, Preston Nichols care a fost trimis pe Pleiade pentru a fi tratat
de bolile de care suferea, la vârsta de 15 ani, la înapoierea pe Pământ, Nichol a consemnat în cartea
sa „Întâlnire în Pleiade” că a ajuns într-o lume foarte frumoasă în care predomină o vegetație verde,
este vorba de planeta Alderon, una din cele 6 planete populate din constelația „Cloșca cu pui”.
Acolo, spune el, am fot plimbat rin diferite orașe cu clădiri înalte din sticlă și turnuri, cerul
era albastru, iar peisajele aveau o frumusețe care îți tăiau respirația. Aerul era extrem de curat,
nepoluat, iar apa, mi s-a spus, este foarte pură. Mi s-a spus că și ei cu mulți ani în urmă au avut
probleme cu poluarea, dar au corectat greșelile și au refăcut mediul natural. Soarele lor este similar
soarelui nostru și chiar se află la aproximat aceiași distanță, fiecare de Soarele ei.
Clima și vegetația celor două planete (Alderon și Pământ) sunt asemănătoare, iar în ceea ce
privește atmosfera, cea de pe Alderon conține cu 20-30 % mai mult oxigen decât cea de pe Pământ.
Diferența dintre cele două planete constră în faptul că planeta Pământ este sufocată de cosntrucții
umane și drumuri, în schimb pe planeta Alderon predomină grădinile și peisajele naturale, cu
câmpii întinse acoperite cu iarbă, cu păduri și regiuni cu junglă sălbatică.
Oamenii arătau la fel ca noi, dar sunt mai sănătoși, nu consumă droguri; casele seamănă cu
cele de pe Pământ, dar nu există acoperițuri cu șindrilă; ferestrele însă diferă, în sensul că la ei sunt
încastrate în pereți care mi s-au părut că sunt din metal sau piatră. Mobila este mai simplă, din
mese plastice.
Marea majoritate a locuințelor indigenilor sunt risipite în peisaj, seamănă cu zonele din
apropierea munților cu case izolate și terenurile ce aprațin gospodăriilor împrejmuite cu garduri
din trunchiuri de copaci, terenuri pe care le cosesc.
Pe planeta Alderon există și ferme agricole, dr cea mai amre parte a alimentelor sunt obținute
pe cale sintetică, pe cale artificilă.
În locuințe, în loc de televizoare au un fel de ecrane în care semnalul sonor pare să fie
transmis simțurilor.
După turul orașului, am fost dus într-o instituție educativă unde am urmat un proces de
învățătură echivalent cu patru doctorate pe Pământ. Subiectele studiate au fost: fizica, electronica,
psihologia, ș.a. În paralel mi s-au făcut tratamente medicale în urma cărora mi s-au identifict
probleme neurologice și cardiace.
La înapoierea pe Pământ, medicul băiatului i-a spus, în urma unui control amănunțit, că s-a
produs un miracol pe linia sănătății, constatând că totul este absolut în ordine. Tânărul l-a informat
pe doctor că pe cele șase planete pleiadeene bolile au fost eradicate (eliminate).
În ce privește civilizația, pleiadeenii sunt oameni ca noi, dar mai evoluați. Civilizația lor este
mai veche decât ce pământeană și trăiesc mai mult ca noi ajungând până la 700 de ani de iață
pământeană.
În general, pleiadeenii sunt mai înalți decât noi, au părul blond și ochi albaștri.
Nichols menționează că în timpul școlii obișnua să meargă la savantul șef acasă; camera lui
înainte de culcare era un laborator aflat în spatele casei cu suprafața de 30 metri lungime și 10
metri lățime care era utilat cu produse electronice extrem de avansate, ca și aparatele electronice
din clădirea guvernului sau din centrele științifice pe care le-am vizitat.
Dar savantul șef are un hobby (obicei) să colecționeze obiecte vechi, parte dintre ele cu o
vechime de mii de ani. Unele din acele vechituri se aseamănă cu unele scule de la noi. Nu am nicio
îndoială că civilizația naostră se trage din cea a lor – încheie Nicols depănarea amintirilor de pe
planeta pleiadeeană Alderon.
După 8 ani de la plecarea de pe planeta pliadeeană, adică în anul 1970, Preston Nichols era
inginer electronist la o companie americană din Statele Unite de costrucții aero pentru armată, iar
în anul 1975 a fost selecionat într-o echipă formată din șase ingineri pentru a studia o tehnologie
străină. Aceștia fiind transportați într-o altă localitate cu avionul, iar după atezare au fost îmbarcați
într-o dubiță fără iublouri (ferestre) care după trei ore au oprit într-un hangar subteran gol, iar de
acolo u fost conduși în alt hangar în care se afla un OZN în formă de disc, moment î care unul din
cei șase ingineri a exclamat mirat:
- Hei, dar acesta-i un OZN!
- Nu avem voie să rostim un asemenea cuvânt, a replicat însoțitorul lor. Tot ce știm este că
avem deaface cu un apart străin, adăugând că se află la Departamentul pentru Tehnologia
Aparatelor de Zbor Străine, după care ne-a invitat să facem un tur al apartului de zbor.
Din exterior apartul era argintiu și semăna cu o farfurie zburătoare în formă de disc cu
diametrul de 17 metri pe orizontală și înălțime de 5 metri sprijinită pe trei picioare care ieșeau din
interiorul aparatului. Însă când am intrat în interiorul acestuia arăta ca o hală uriașă de dimensiunile
menționate și arăta ca în prezenta fotografie (poza).
Prin interiorul aparatului am mers circa 10 minute și am parcurs distanța de sute de metri. La
vremea respectivă mi s-a părut de neînțeles, dar astăzi mi se pare evident că odată intrați la bordul
farfuriei zburătoare ne aflam într-o realitate artificială.
Când intram dintr-un compartiment în altul, luminile se aprindeau automat, iar la ieșire se
stingeau.
Într-o cameră, cea a fotoliilor, prevăzute cu dispozitive eletronice atașate la partea superioară,
iar pe pereții din fața fotoliilor se aflau ecrane pe care, la cerere, apăreau hărți stelare sau fotografii
din spațiu (cu imagini din apropierea navei spațiale). Comanda apariției hărților stelare sau a
imaginilor din apropiere se realizează prin concentrarea gândirii.
În interiorul apartului de zbor nu am văzut utoane sau manșe, fapt ce m-a determinat să cred
din punct de vedere al tehnologiei, că pentru manevrarea farfuriei zburătoare se foloseau principiile
elctro-magnetice. Câmpul electric este produs de o bobină mare, uriașă, care izolează secțiunea
inferioară al obiectului zburător cu corpul propriu-zis al acestuia, acea bobină fiind conectată la un
set de cristale din camera centrală.
Farfuria zburătoare este înzestrată cu tot felul de antene și exhipamente electronice
sofisticate, unele dintre ele nemaivăzute până atunci.
Tuturor celor din echipă ni s-a cerut să semnăm un angajament de confidențialitate, potrivit
căruia aveam intrdicție totală să vorbim despre acest subiect.
Nu după mult timp am văzut îndeaproape un alt OZN. De data aceasta, aparatul avea o formă
ovoidală, dar era înzestrat și cu butoane și cu sisteme de operare. Și de această dată am semnat un
angajament de strictă confidențialitat, menționa în final inginerul Nichols.
PRECIZĂRI:
Întâlnirile cu OZN-uri extraterestre pot fi:
- de gradul I – când OZN-ul este văzut în zbor sau în stațioanre în aer
- de gradul II – când OZN-ul aterizează pe sol în apropierea unei (unor) persoane
- de gradul III – când membrii echipajului unui OZN comunică cu o persoană (sau mai multe
persoane) sau persoana este condusă la bordul navei spațiale și după un timp revine de unde a
plecat (au fost multe cazuri când pământeni au fost examinați medical sau chiar operați de
apendicită, hernie, etc)
- de gradul IV – este cazul răpirilor, cel răpit nefiind eliberat și dus pe planeta de unde a venit
OZN-ul. Astfel de cazuri au fost ale micilor cenușii care i-au dus pe cei răpți pe planeta lor Serpo
în scopul revigorării civilizației lor care a scăzut drastic la sub 700.000 locuitori, planeta fiind de
mărimea pământului.
Călătoria OZN-urilor în spațiu se poate efectua cu viteze:
- subluminice (până la 300.000 km/s).
- luminice (cu 300.000 km/s, adică viteza luminii)
- superluminice (cu peste 300.000 km/s, ca de exemplu: OZN-urile civilizațiilor din
constelația Pleiadelor, care parcurg distanța de 440 ani lumină, adică de 4 milioane de miliarde km
în doar o zi (24 de ore) până la Pământ.
Preston Nichols menționează că sostemul Plieadelor are 6 planete populate cu civilizație și
din cele 6 un număr de 3 se aseamănă fizic cu lumea naostră pământeană. Cele 6 planete locuite
din constelația Pleiadelor alcătuiesc o civilizație comună și fiecare dintre acestea au
responsabilități specifice; de exemplu, planeta Alderon – pe care a locuit un număr de ani Nichols
– este centrul tehnologic al sistemului Pleiadelor.
- Planeta Arian constituie centrul filozofic și cultural
- Planeta Aldebaran este centrul de apărare al celor 6 civilizații
- pe o altă planetă se află Consiliul Superior al Pleiadelor compus din 12 super-ființe, care
conduce civilizația pleiadeană
Toate cele 6 planete s-au dezvoltat foarte mult, evoluția civilizației acestor planete s-a datorat
unei conștiințe colective care i-a legat și îi leagă pe toți unii de alții.
Nichols menționează că din câte a aflat pe planeta Alderon, istoria Pleiadelor este foarte
veche, mai mult de 100.000 ani pământești și că istoria lor își are originea în ceea ce ei numesc
Vechiul Univers și că pleiadeenii au credința într-un creator al Universului.
Nichols consideră că din câte și-a dat seama în perioada studiilor și tratamentului medical
efectuate acolo, ei doresc să ne ajute să evoluăm, fiind convinși că întreagă această galaxie din
care facem parte depinde în mare măsură și de planeta noastră Terra.
(În acest sens, eu – autorul acestui succint rezumat – reamintesc faptul că acești pleiadeeni
ne-au ajutat pe noi, românii, să evoluăm, în timpul lui Ceaușescu și totodată, să ne apărăm teritoriul
oferindu-ne arma laser pe care am folosit-o împotriva tentativei de invazie a trupelor sovietice în
România în august 1968 când, datorită atitudinii critice a președintelui român privind invadarea
Cehoslovaciei de trupe sovietice, au încercat să intre și în România, dar au renunțat în urma
folosirii armelor laser în sectorul de graniță Botoșani primite de la pleiadeeni, prin reprezentantul
lor Popoviciu când cu acele arme laser primele 20 de tancuri care au trecut granița la Prut au fost
incendiate, pur și simplu topite.)
CAZUL COPILULUI ȘI AOLESCENTULUI CEZAR
ȘI DESCOPERIRILE SALE SUBTERNAE

Este într-un fel curios că omenirea, civilizația naostră pământeană, nu a cunoscut înainte de
anul 2000 faptul că în interiorul Pământului există spații libere, în care trăiesc comunități umane.
Această descoperire se datorează unui copil paranormal ( care posedă calități pe care puțini
în lume le posed și care ies din sfera normalului ca: telepatie, vedere la distanță, telechinezie,
medium, ș.a.), plecând de la informația primită de la satelitul artificial american în timpul
președintelui Richard Nixon – care l-a informat pe președintelel României Nicolae Ceaușescu
faptul că în munții Bucegi ar exista goluri și că acolo, potrivit aparaturii de la bordul satelitului, s-
ar afla ceva deosebit (reamintesc faptul că tot un satelit american a descoperit în secolul XX, prin
anii 1970-1980 țiței și gaze în marea teritorială și ulterior în platoul continental românesc al Mării
Negre); marea teritorială este fâșia de apă de-a lungul litoralului lată de 12 mile marine, adică
aproximativ 22 km iar platoul continental românesc al Mării Negre are forma unui triunghi
dreptunghic cu cateta litoralul de la vărsarea brațului Chilia în mare până la granița cu Bulgaria;
cea de-a doua catetă este prelungirea graniței cu Bulgaria în larg până la adâncimea de 200 metri
a apei care este cam la 180 km în larg, iar ipotenuza este linia care unește gura de vărsare a brațului
Chilia cu vârful celei de-a doua catete. Dincolo de adâncimea apei de 200 metri este marea liberă.
Resursele existente în platoul continental aparțin statului riveran și pot fi exploatate ca și cele din
marea teritorială.
De menționat faptul că exploatarea gazelor din platoul românesc la Mării Negre va permite
obținerea independenței României în domeniul gazelor naturale pentru cel puțin 30-40 de ani, când
România nu va mai fi nevoită să importe gaze pentru asigurarea 100% a consumului populației.
După 1984, președintele Ceaușescu a ordonat Departamentului Zero să caute intrarea în
munții Bucegi și să cerceteze ce este în interior. În acest scop au fost folosiți copii paranormali,
care au urmat cursuri de pregătire, printre care și Cezar Brad, care fusese în evidența securității
încă de la naștere, iar la vârsta de 5 ani a fost selecționat petru instruire de către securitate în cadrul
Departamentului Zero.
Cezar Brad s-a născut în anul 1970 într-o localitate din județul Dâmbovița, el era deosebit de
ceilalți copii de vârsta lui, era paranormal, foarte inteligent încă din primul an de viață, cu calități
aparte, specifice inițiaților, clarvăzătorilor, telepaticilor, telechinezii, medium, teleportare, ș.a.
Clarviziune = capacitatea de a pătrunde în fenomene, de a prevede desfășurarea fenomenelor
în viitor
Telepatie = capacitatea de a comunica în gând, de a răspunde gândurilor partenerului
Telechinezie = capacitatea de amuta obiecte cu forța minții
Medium = persoană care în stare de hipnoză sau în timpul somnului poate lua legătura cu
extratereștrii sau cei dispăruți din viață.
Teleportare = capacitatea de a se deplasa la distanțe mari de sute sau mii de km fără a
parcurge fizic (când e vorba de Pământ) în câteva secunde.
Intrarea în interiorul munților Bucegi a fost descoperită de către Cezar, dar foarte greu
întrucât ea a fost ingenios astupată cu zeci de mii de ani în urmă cu stânci pese care s-a turnat beton
și s-a pus strat gros de pământ, apoi s-au plantat copaci și tufe, descoperirea fiind finalizată după
un an de zile. În urma cercetărilor din interior, în care se ajunge printr-un tunel ai cărui pereți sunt
perfect tăiați și par a fi finisați ca la metrou. Tunelul se aseamănă cu tunelele de metrou din zilele
noastre. În interorul muntelui există un spațiu amenajat cu dimensiunile 400 m lungime, 30 m
lățime și 20 m înălțime, spațiu denumit Sala Proiecțiilor. Inițial, în interiorul muntelui, Cezar a
intrat cu Cinamar care a fost angajat la Departamenul Zero la propunerea lui Cezar.
Cinamar a scris despre ce se află în interiorul Bucegilor, adică în Sala Proiecțiilor, dar și
despre comunitățile umane care trăiesc în subteran și chiar în centrul Pământului. După afirmațiile
lui Cezar, ceea cese află în Sala Proiecțiilor a fost ocultat (adică ascuns) timp de 50.000 de ani. Ce
au văzut acolo l-a uimit pe Cinamar; pe lângă pereți, în Sala Proiecțiilor sunt mese din piatră înalte
de 2 metri fapt ce induce părerea că oamenii de atunci erau uriași, aveau înălțimi de 5-7 metri.
Adevărata surpriză o constituie o masă lungă de 5 metri și lată de 1,50 m acoperită cu un
material ca sticla, dar mat (lipsit de transparență), suprafața mesei fiind împărțită în mai multe
pătrate pe care, atingându-le cu degetul, în fața ochilor se derulează imagini cu plante și animale,
unele dintre ele fiind complet necunoscute. Atingând suprafața unui pătrat mai mare, apare
holograma (adică proiecția fotografică pe bază de laser) care înfățiează tridimensional (în relief)
ca un film sau ca la televizor, structura anatomică a corpului uman, nu ca în fotografie.
Atingând cu degetul alte pătrate, Cinamar a rămas uluit (Cezar intrase de mai multe ori singur
în Sala Proiecțiilor) întrucât au apărut scrieri necunoscute gen holograme ale unor civilizații de pe
alte planete din cosmos. Trecând pe lângă alte mese, pe suprafața lor ca sticla mată apar imagini
din domeniul fizicii, astronomiei, arhitecturii și tehnologiei din timpuri străvechi foarte
perfecționate sau imagini din domeniul uman care prezintă rase ale multor ființe umane inteligente
de pe diferite planete din glaxia noastră Calea Lactee, precum și unele rase care nu au aspecte
umane cide reptile însă evoluate și inteligente. La întrebarea pusă de Cezar: Cine erau aceia care
cu 50 de mii de ani în urmă atinseseră un asemenea nivel înalt de evoluție? Cezar i-a spus că
deocamdată nu există un răspuns, nici un indiciu în acest sens
Pe una din mese este o hologramă cu teritoriul și relieful țării noastre văzut de la înălțime, în
care se văd munții Carpați, dar fără Deltă care, de altfel, nu exista pe atunci, dar este suprinzător
faptul că nu figurează nici Marea Neagră, ci în locul ei... un podiș legat de Turcia. Se știe că Delta
are o vechime de numai 10.000, după alte păreri, 20.000 de ani, dar nu se știa că nu exista nici
Marea Neagră. Delta s-a format prin depunerile de aluviuni în mare zi de zi care au mărit suprafața
de uscat, ce crește și în continuare; În acest sens, îmi aduc aminte că în anul 1955 punctul terminus
al Deltei pe brațul Sulina era marginea orașului Sulina unde exista un far necesar navigatorilor
care intrau în ortul Sulina; De atunci, Delta Dunării a crescut, în prezent există un alt far mai
departe de Sulina pe care se ajunge din mare în port pe un canal delimitat de stabilopozi din piatră,
lung de câțiva kilometri. Ceea ce se știa despre Marea Neagră este că în Antichitatea veche era un
lac fără a fi legată de Marea Mediterană prin strâmtoarea Bosfor, dar harta cu holograma din Sala
Proiecțiilor arată inexistența mării cu 50.000 de ani în urmă.
În volumul 5 al cărților scrise de Radu Cinamar în legătură cu marea descoperire din munții
Bucegi și a comunităților mane existente în cavitățile (golurile) subterane va duce la modificarea
de către savanți a teoriei privind structura Pământului, având în vedere descoperirile menționate,
inclusiv comunitatea cea mai mare aflată în chiar Centrul Pământului denumită Shambala – care
este mai evoluată tehnologic decât omenirea de la suprafață. După ce șeful Departamentului Zero
i-a raportat președintelui Ceaușescu marea descoperire din Bucegi, din anul 1986, acesta i-a
comunicat președintelui american Nixon, cu care avea relații apropiate, despre colosala
descoperire în care își exprima părerea că problema din Bucegi este de interes mondial și că ar
trebui făcută cunoscută întregii lumi. Însă Nixon s-a opus ferm, insistând să nu fie dată publicității,
determinânu-l pe Ceaușescu să semneze un acord ultrasecret între România și Statele Unite prin
care țara naostră se angaja să nu prezinte lumii descoperirea din Bucegi. În acordul dintre cele
două state, pentru siguranța celor descoperite în Bucegi, la intrarea în zonă a fost înființată, pe
lângă o unitate a armatei române și o bază militară americană cu scopul asigurării cu strictețe a
interiorului Bucegilor. În ce privește intrarea în Sala Proiecțiilor, s-au stabilit din anul 2014 reguli
stricte; în afară de cele două comisii de cercetători (română și americană) accesul în interior este
permis numai în grupuri de trei persoane de savanți după verificări amănunțite a acestora.
Tehnologia lăsată posterității în sala proiecțiilor este net superioară tehnologiei actuale
existentă pe Pământ și deocamdată nu se știe cine a creat-o. În primii 13 ani (1987 – 2000) care
au trecut de la descoperirea din munții Bucegi numai 9 savanți au avut acces în Sala Proiecțiilor.
În noua sa funcție, după preluarea acesteia de șef al Departamentului Zero de către colonelul
Cezar, după decesul generalului Obadea, noul șef l-a însărcinat pe Cinamar să stabilească lista cu
persoanele care urmează să aibă acces în Sala Proeicțiilor, intrare care este limitată și foarte strictă.

CĂLĂTORII EFECTUATE DE CEZAR ȘI CINAMAR


ÎN INTERIORUL PĂMÂNTULUI

Nu oricine poate avea acces în interiorul Pământului, în comunitățile de oameni existente în


cavitățile (spațiile) respective; pot ajunge acolo numai cei cu capaciăți paranormale ca Cezar și
chiar și Cinamar. Până prin 2015, Cezar fusese de circa 30 de ori în comunități subterane. Cei care
nu au aceste capacități care nu sunt „inițiați” nu pot ajunge în interior. Cezar poate ajunge peste
tot în interior, adică în cavitățile unde trăiesc comunități de oameni. Intrările sunt secrete, dar chiar
dacă întâmplător se descoperă, în locurile respective există niște deistorsiuni care îi blochează pe
cei care nu au capacități paranormale, aceia au senzații de vomă și de regulă își pierd cunoștința.
Din Sala Proiecțiilor pleacă trei tunele scurte care ajung fiecare într-o galerie, din care se
poate ajunge în diferite direcții ca: Egipt, Irak, în comunități subterane corespunzătoare teritoriului
României, în centrul Pământului, din subsolul Statelor Unite, etc. Misiunile lui Cezar și cele
efectuate în comun cu Cinamar în interirorul Pământului duc la concluzia că oamenii de știință vor
trebui să schimbe din temelii concepția asupra structurii Pământului care recent s-a dovedit că nu
este compact cum ni s-a spus în școală, iar în centrul său ar fi materie topită; Realitatea este că în
centrul Pământului se află cea mai numeroasă și evoluată comunitate denumită Shambala pe care
Cezar și Cinamar au văzut-o de la distanță. Reprezentantul acelei comunități, care i-a primit la
sosire, le-a spus că vor reveni, mai întâi Cezar și ceva mai târziu și însoțitorul care încă nu
îndeplinește toate condițiile pentru a avea acces în Shambala.
În Sala Proiecțiilor se află o amforă ce conține aur alb, acela fiind aur monoatomic spre
deosebire de aurul galben care are 2 atomi de aur în compoziția sa. Se știe că alchimiștii au avut o
mare dorință, în timpul Evului Mediu pentru obținerea aurului alb, dar experiențele efectuate s-au
soldat cu eșec. Doctorul chinez Xian, angajat în timpul lui Ceaușescu pentru 15 ani în
Departamentul Zero, la propunerea lui Cezar, a fost numit șef la secțiunea paranormală. Încă din
vremea președintelui Ceaușescu, acest doctor paranormal susținea că există spații liebre în
interiorul Pământului în care se poate ajunge din unele locuri, dar ele sunt bine păzite și ocultate
(ascunse, interzise) accesului celor de la suprafață. De altfel, aceste intrări de la suprafață sunt ca
niște zone „tampon” între planul fizic (adică cel obișnuit de la suprafață) și planul eteric (cel acre
conduce în subteran). Planul eteric are proprietatea de a constitui undele electro-magnetice care
permit realizarea unui fel de „salt” între dimensiuni. Adevărul este că trecerea în planul eteric (în
subteran) nu se datorează înaintării fizice prin tunele verticale sau orizontale prin scoarța terestră
ci are scopul de a scurta timpul dintr-un loc în altul la doar câteva secunde. De necrezut, dar
adevărat, următoarele informații sunt edificatoare; atât în plan vertical, cât și orizontal,
„deplasările” durează numai câteva secunde (vezi și explicațiile de la pagina 112 pentru edificare)
Urmează deplasările lui Cezar și Cinamar în orașul Tomasis, Apellos, către portalul Iosemite
din America și deplasarea în centrul planetei Via Santa Cruz din Argentina, etc.

DEPLASARE PE VERTICALĂ ÎN ORAȘUL TOMASSIS


(ANUL 2015)

Personal, cred că numele Tomassis a fost adoptat de oamenii care s-au stabilit la 1500 km
adâncime, în amintirea orașului Tomis de la suprafață (azi Constanța). De altfel, se cam aseamănă:
Tomisul este port la Marea Neagră, cea de la suprafață, dar și Tomassis este port la o mare
interioară, în subteran.
Deplasarea în Tomassis a fost prima pentru Cinamar, iar pentru Cezar cam cea de-a 30-a
efectuată în subteran (la 1500 km în interiorul Pământului).
Redau relatarea autorului Cinamar:
- Pentru a ajunge la Tomassis ne-am deplasat pe jos prin tuneleul numărul doi, plecând din
Sala Proiecțiilor. Cezar mi-a spus „drumul este mai scurt decât crezi”. În timpul deplasării prin
tunel, după ce am trecut de zona cristalelor superb colorate, am simțit o izolare fonică, iar la un
momentdat tunelul mi se părea dedublat (adică împărțit în două). Dincolo de dublaj, vedeam
contururile din nou clare, dar am simțit o ușoară amețeală (unii au senzația de amețeală și în Sala
Proiecțiilor).
- Cezar mi-a explicat că cei care au creat tunelurile au prevăzut aceste distorsiuni (distorsiune
= deformare sau abatere de la forma inițială a unor semnale, imagini, unde sau oscilații) în mod
intenționat, care sunt crescătoare ca vibrație a corpului pentru a pregăti organismul în călătoria sub
pământ, aducându-ne mai aproape de planul eteric ale cărui oscilații provoacă unde electro-
magnetice, realizând un salt în spațiu subteran. Urmează un al doilea salt; după primul salt am
ajuns într-o peșteră înaltă în formă de semicerc bine finisată unde ne așteptau doi bărbați echipați
într-un fel de uniforme, încălțați cu cizme și încinși peste uniforme cu centuri negre, care ne-au
făcut semn să stăm pe loc. Din spatele unei stive de lăzi s-a apropiat un alt bărbat echipat tot în
uniformă. Cezar îmi spune că numele lui este Dryn; În timp ce se apropia am simțit empatie
(apropiere) între noi, Dryn emana blândețe și simpatie, precum și înțelepciune. Pe Cezar îl
cunoscuse mai înainte, se mai întâlniseră de câteva ori și când a ajuns în fața noastră a înclinat ușor
capul către Cezar în semn de bun venit. După ce l-a salutat pe Cezar, Dryn s-a întors spre mine și
mi-a vorbit într-o limbă neunscută, dar m-a uimit faptul că înțelegeam tot ce îmi spunea, chiar dacă
nu cunoșteam limba respectivă. Aceasta se datora faptului că bărbatul îmi transmitea înțelesul
vorbelor sale în mod telepatic. În mod reflex am gândit că nu s-a prezentat, dar răspunsul a venit
prompt din partea lui:
- Știi deja cum mă numesc... Dryn, ai aflat de la Cezar. După aceea mi-a spus în limba română
aproape fără accent: Bine, în acest caz vom comunica în limba ta. Noi cunoaștem limba voastră
într-un anumit fel.
În acel moment am ajuns pe o platformă, iar atenția mi-a fost atrasă de o cabină transparentă,
aparent încastrată în stâncă. Semăna cu un lift destul de mare a cărei ușă s-a deschis prin culisare
în care am intrat toți, inclusiv cei doi militari. Viteza de coborâre a liftului era așa de mare încât
nu distingeam bine detaliile prin care treceam, dar mi-am dat seama că liftul a coborât prin două
straturi de roci, de două ori prin straturi de lavă, moment în care temperatura în cabină a crescut
puțin, iar călătoria cu liftul a durat jumătate de minut și s-a oprit, iar ușa s-a deschis prin culisare.
Ne aflam pe un platou cam pe la jumătatea unui munte în fața căruia era o priveliște (cavitate) care
pentru o clipă am crezut că mi s-a oprit inima de încântare; în față era o vale largă pe care se afla
un oraș ce se întindea până la malul unei mări calme. Era orașul Tomasis la 1500 km adâncime de
la suprafață. Privind în sus am văzut un cer înnorat, cețos, dar luminos cu o culoare galben-
roșiatică, însă intensitatea luminii era redusă.
- Aici este un gol mai mare din interiorul stratului solid al planetei, ne spune Dryn. Voi numiți
acest strat manta, după cum se vede, viața nu are nicio problemă să se dezvolte și aici, iar ce se
vede nu este golul din centrul planetei, acolo veți ajunge mai târziu. Va fi o călătorie specială
pentru voi.
- La întrebarea mea, dacă mai sunt cavități asemănătoare, Dryn mi-a răspuns că da și că unele
sunt mai mari decât aceasta în care se află orașul Tomassis. Destul de multe sunt locuite și au
particularitățile lor; aici vă aflați tot într-o lume fizică, însă aceasta este mai elevată (evoluată)
decât cea de la suprafață, iar frecvența ei de vibrație este foarte apropiată de cea a planului pe care
voi îl numiți eteric. Atmosfera este relativ umedă după constatarea mea, dar am simțit și prezența
unor pale de vânt ca adierea unei brize ușoare, iar temperatura din acest spațiu corespunde unei
regiuni subtropicale, chiar dacă vegetația și fauna sunt diferite. Munții sunt stâncoși, dar vegetația
– departe de a fi luxuriantă ca în zonele subtropicale – are frunzele de culoare verde-maronie,
această vegetație fiind prezentă în vale până în marginea orașului și chiar și în oraș, iar copacii nu
sunt înalți ca la suprafață ci sunt ca niște arbuști. Plantele și florile se dezvoltă mai mult pe
orizontală, având frunze mari și late, cărnoase, asemnătoare frunzelor de aloe vera, probabil pentru
a realiza sinteza întrucât luminozitatea acolo este mai redusă. Văzându-mi nedumerirea că nu
există Soare, Dryn menționează că lumina provine dela radiația puternică a stratului de lavă care
are grosimea de 20-30 km ce se află deasupra stratului solid al cavității, ca și temperatura care
provine tot de la stratul de lavă.
OBSERVAȚIE PROPRIE: Ca o concluzie personală, lumina în cavitate este permanentă, iar
anotimpurile lipsesc, de asemenea și temperatura este constantă. Autorul nu dă detalii.
Dinspre oraș (care are 200.000 locuitori) s-au apropiat, plutind prin aer, două autovehicule
mici cu dimensiunile 1,50 m/ 1m, ambele descoperite. Ele funcționează gravitațional, nu au
motoare. S-au oprit la câțiva centimetri deasupra solului. Platformele sunt silențioase și zboară
(plutesc) la câțiva zeci de metri de sol cu o viteză de 30-40 km/h. Se înțelege de ce autovehiculele
din subteran nu au motoare cu combustie, spațiul atmosferic în cavități fiind redus și au creat acest
tip de vehicul. Orașul nu are clădiri cu mai multe etaje și predomină clădirile cu forma pătrată.
Culoare predominantă a locuințelor este albă, mai rar gri, bej sau albastră.
- Gândeam când au ajuns oamenii acolo la adâncimea de 1500 de km în subteran, dar Dryn
mi-a citit gândul prin telepatie și mi-a răspuns că acolo sunt de mii de ani și că totul este consmenat
în documentele de arhivă existente. Cei de aici suntem descendenții direcți și puri ai dacilor din
vehcime, de 3.500 – 2.500 de ani. Secretul pătrunderii în acest loc era cunoscut de către călugării
inițiați în perioada războaielor dintre romani și daci înainte de împăratul Traian. Înaintea
călugărilor această cavitate interioară era cunoscută de marii preoți ai dacilor – sacerdoții – din
vremurile de demult care slujeau într-o zonă din apropierea Tomisului.
Primii oameni, puțini ca număr, care au ajuns aici s-a datorat unui cataclism de la suprafața
planetei; datorită pierderii războiului cu romanii, numărul dacilor care au venit aici s-a mărit, iar
în prezent populația orașului este de 200.000 locuitori. În afara orașului nostru sunt și alte cavități
din subteranul teritoriului României care s-au creat în același fel. Genetic vorbind, nu există nicio
deosebire între dacii de acum 2.000 de ani și oamenii care îi vezi acum pe străzile orașului.
Întradevăr, în subteran nu există mașini cu motoare, deoarece pațiul atmosferic este limitat față de
cel de la suprafață.
După ce am zburat cu platformele deasupra orașului, acestea au aterizat pe plaja mării. Am
observat că valurile nu erau înalte, iar puțin mai târziu am aflat că acolo nu se formează furtuni
sau vijelii.
Dinspre oraș s-au apropiat de noi trei persoane, un bărbat și două femei care probabil au fost
informate de rezența naostră acolo. Vestimentația lor era de bun gust, femeile purtau un fel „ie”
cu părul lung de culoare neagră, una din cele două având părul împletit în două cozi, iar la gât avea
un lănțișor de aur și altul de culoare roșie. Când s-au apropiat de noi au înclinat capul, iar Dryn li
s-a adresat în limba necunoscută, dar de data aceasta nu am mai înțeles ce spunea, însă cuvintele
deseori se terminau în „es” ori „isos” asemănător ca în greaca veche.
Cezar mi-a spus că va pleca cu Dryn în oraș pentru a discuta cu el și alți reprezentanți ai
comunității unele aspecte de colaborare tehnologică și să nu-mi fac griji că va reveni în timp scurt.
Din cele aflate ulterior, Dryn în calitate de reprezentant înalt al civilizației din Tomassis i-a oferit
lui Cezar o parte din documentația despre tehnologia gravitațională, îndeosebi aliajul care trebuie
folosit.
Eu am rămas cu cea de-a doua femeie din grup, brunetă cu ochii mari și trăsături delicate, iar
după fizic am apreciat-o ca având circa 30 de ani, iar corpul ei atletic și suplu m-a determinat să
cred că ocupa o funcție de protecție și pază, însă spre surprinderea mea, femeia mi-a vorbit în
limba română ca și Dryn; ea mi-a propus să ne deplasăm pe plajă până se întorc Dryn și Cezar.
Femeia ce mă însoțea mi-a explicat că la anumite intervale de timp unii dintre ei sunt trimiși în
misiuni la suprafață și că în prezent și ea se pregătește pentru o nouă plecare.
Întrebând-o cum putea să efectueze misiuni la vârsta sa, tânără, însoțitoarea mi-a explicat că
la ei în subteran, înzestrarea energetică este mai mare și de aceea pare de 30 ani, deoarece în
realitate ea are aproape dublu, 54 de ani, fapt ce m-a mirat mult, însă și eu, acolo în subteran m-
am simțit revigorat și cu o bună dispoziție. Însoțitoarea nu era telepată ca Dryn. Am întrebat-o
dacă a fost vreodată în misiuni la suprafață și mi-a răspuns că este bine familiarizată cu regiunile
țării naostre, dar și cu regiuni din alte țări, ultima fiind Scoția, unde a rămas trei ani. La observația
mea, că nu am văzut copii în oraș, ci doar pe țărm la mare depărtare și dacă este un loc anume
pentru ei? Însoțitoarea mi-a răspuns:
- Deși maoritatea dintre copii sunt născuți la suprafață, ei sunt aduși în subteran atunci când
au împlinit vârsta de trei ani. Condițiile de aici permit și impun doar un anumit număr de locuitori,
astfel încât viața să fie echilibrată; Copiii care se nasc aici sunt mai speciali.
- Care e motivul? am întrebat eu sincer mirat.
- Pentru că la naștere, copilul trebuie să beneficieze de influențele astrale de la suprafață, în
sensul de a se realiza un contact energetic între structura lui și influențele energetice care provin
de la astre, necesare pentru existența lui. Știința voastră încă nu înțelege aceste aspecte. Cei care
s-au născut aici în subteran au trecut peste necesitatea unei influențe astrologice datorită
transformării lor spirituale. Un exemplu în acest sens este Dryn, care s-a născut aici.
- Bine, dar de unde știți cine trebuie să se nască la suprafață și cine să se nască aici?
- Stabilește grupul înțelepților de aici. Dar văzându-mi nedumerirea a continuat: În toată
istoria naostră de mii de ani, nu a existat măcar un singur caz în care înțelepții să nu aibă dreptate.
- Voi ați progresat aici singuri într-un sistem închis de 2.000 de ani?
- Nu este un sistem închis, există legături și conexiuni atât cu cei de la suprafață cât și cu alte
comunități din interiorul planetei. Dar avem și unele avantaje speciale, ale existenței unor materiale
care nu se găsesc la suprafață sau în minele voastre.
- Dryn mi-a spus că sunteți descendenți ai dacilor.
- Da, suntem urmași ai dacilor, dar pe o spirală evoluată. Noi nu am făcut decât să continuăm
existența poporului dac aici, în interiorul planetei. Organizarea noastră e aceiași ca în vremurie de
demult, mă refer la conducerea cât și la felul în care se iau deciziile. Avem o ierarhie, dar conceptul
este cel al străbunilor.
Eu aveam în fața ochilor dovada afirmațiilor însoțitoarei mele: un oraș mare în interorul
planetei perfect funcțional, avansat tehnologic în care domnește pacea și liniștea care emană bun
simț și înțelepciune. Locuitorii sunt frumoși, calmi, inteligenți, relaxați comparativ cu realitatea de
la noi de la suprafață.
Însoțitoarea mi-a spus că: „Sistemul lor de conducere se bazează pe principiile înțelepciunii
– în sensul că cel mai înțelept conduce comunitatea și că el face parte din grupul înțelepților, care
de regulă sunt oameni în vârstă, grupul fiind echivalent al acelui sfat al bătrânilor din vechime. Cei
din grup răspund fiecare de câte o regiune, un fel de miniștrii, câte unul în fiecare domeniu de
activitate, ca de exemplu: în construcții, în cercetare, în apărare, ș.a care fac parte din Garda
Specială și un Grup de Analiză. Cei din grup monitorizează (urmăresc) sistemele de comunicare
cu suprafața, căile de acces și blocarea lor când este cazul, sistem constituit cu mult timp în urmă.
Din fericire, foarte puțini știu sau cred în existența noastră aici datorită handicapului (rămânerii în
urmă) celor de la suprafață în ce privește știința.
- Avem și noi o tehnologie destul de avansată, am intervenit eu.
- Dar baza tehnologiei noastre, spune interlocuitoarea, este complet diferită de cea a voastră
de la suprafață și a menționat că ei sunt dispuși să ne ajute.
Textual a spus: Noi suntem dispuși să vă ajutăm și să răspundem apelurilor voastre, dar acest
lucru trebuie făcut cu mare atenție, pentru că în concepția voastră, a celor de la suprafață, despre
existență s-a strecurat ceva periculos în ultimele sute de ani. În subteranul țării voastre de azi există
mai multe orașe situate la diferite adâncimi.
- Intervin cu părerea că aproape nimeni din cei de la suprafață nu știu de existența voastră în
subteran. Nu luați legătura cu ei?
- Da, înainte de războaiele cu romanii exista o legătură între cei de la suprafață și cei din
interior. Căile de acces în subteran și comunitățile din interior erau cunoscute de mai mulți oameni
de la suprafață când era un alt mod de gândire, dar, după ocuparea Daciei de către romani, mulți
daci au fost nevoiți să se retragă în interior și să închidă căile de acces în subteran. Voi, cei de la
suprafață nu știți cum s-au întâmplat lucrurile după cucerirea romană, cu adevărat. Când va veni
timpul, toate dovezile pe care noi le deținem vor fi făcute publice și cunoscute.
Orașul subteran Tomassis are un număr de 12 străzi paralele și clădiri cu maxim două etaje.
În timp ce mă aflam în zbor deasupra orașului cu o platformă am văzut în munte o zonă pe care
am asimilat-o cu o gară, cu mai multe intrări de tunele. În fața a două guri de tunel am văzut un
vehicul în suspentație (adică aflate în stațioanare deasupra solului). Cei doi militari de la sosire ne
așteptau în fața unui autovehicul. Însoțitoarea mi-a explicat că vehiculul este un fel de „navetă” ce
face legătura între orașe din interiorul Pământului. Am apreciat lungimea autovehicululi la 708
metri, iar înălțimea 3 metri. La exterior, autovehiculul este acoperit cu niște plăci asemănătoare
țiglelor de pe acoperișul caselor. Însoțitoarea mi-a explicat că este o tehnologie care se bazează pe
o fizică diferită pe care știința noastră de la suprafață nu a înțeles-o. Este vorba de o forță care
distorsionează spațiul și timpul (adică le abate de la forma inițială). Nevăzând niciun tunel ci numai
o gură de tunel am întrebat-o pe însoțitoare pe unde se deplasează vehiculul. La care am primit
următorul răspuns:
- Evident că nu s-a pus problema săpării unui tunel de circa 1.500 km prin pământ.
Deplasarea vehiculului se datorează faptului că plăcile care acoperă vehiculul convertesc câmpul
gravitațional în câmp magnetic pe timpul deplasării rapide prin straturile Pământului; combinația
de câmpuri modifică frecvența de vibrație și vehiculul trece prin straturile de roci sau magmă fără
interacționeze cu acestea.
Neînțelegând prea bine explicația, femeia a reluat-o menționând că după crearea distorsiunii
spațiului și timpului, vehiculul pornește și începe deplasarea, timp în care se „încarcă” prin
traversarea liniilor de câmp gravitațional, iar plăcile convertesc acest câmp gravitațional în câmp
magnetic, acesta fiind folosit pentru a menține procesul de regenerare a bulei spațio-temporale în
care se deplaseză vehiculul printr-un așa-zis „tunel” virtual (posibil care este un fel de mediu prin
care se înintează cu viteze foarte mari de sute sau mii de kilometri în câteva secunde pe verticală
sau minute pe orizontală).
Foarte mirat de unde știe însoțitoarea mea toate aceste amănunte de natură științifică mi-am
permis să o întreb, la care am primit următorul răspuns:
- Eu coordonez domeniul de cercetare în zona de securitate și apărare. Practic, naveta
(vehiculul) din gura de tunel este un transportor, folositpentru transportul mărfurilor și numai o
mică parte este destinată pentru transportul călătorilor.
Când am intrat în navetă am rămas uimit întrucât nu există cabină de comandă și nici pilot.
Ne deplasam prin subteran în munții Apuseni. Pe o secțiune a peretelui apărea zona în care ne
aflam și locul unde ne aflam. Reprezentarea zonelor era precum o hartă în relief, atât a elementelor
de la suprafață, cât și a celor din interiorul Pământului prin care înaintam. Am recunoscut lanțul
munților Carpați de la suprafață, iar în interior, prin care treceam, vedeam straturile de sol și roci
sau magmă. Am sosit din Tomassis în orașul Apellos situat în subteranul munților Apuseni în 2
minute.

ORAȘUL APELLOS DIN SUBTERANUL MUNȚILOR APUSENI


PROTOCOALE ALE MAJESTIC 12
(GUVERNUL DIN UMBRĂ AL S.U.A CU EXTRATEREȘTRII)

După prăbușirea unui OZN la Roswell a unui obiect zburător extraterestru în anul 1947, de
pe planeta Serpo din constelația zetareticuli, aflată la distanța de 40 ani-lumină de Pământ (37.840
miliarde km) cu un OZN serponian