Sunteți pe pagina 1din 7

FORMAREA DEPRINDERILOR TEHNICE

ŞI INTERPRETATIVE PRIN SELECTAREA STUDIILOR


ŞI A REPERTORIULUI ARTISTIC LA VIOLĂ

La începutul fiecărui an de studiu, profesorul de instrument stabileşte repertoriul elevilor.


Acesta este ales în funcţie de clasă, nivelul de înţelegere al elevului, cantitatea de cunoştinţe
acumulate, nivelul tehnic, expresivitate, memorie şi temperament.
Misiunea profesorului de a depista temperamentul elevilor este dificilă dar de importanţă
maximă.
Psihologii, au clasificat temperamentul, astfel:
Tipul activ – întreprinzător,exuberant.
Tipul sentimental – timid, sensibil, închis dar conştiincios.
Tipul nervos – agitat, entuziast.
Tipul flegmatic – fără entuziasm, foarte serios, ordonat.
Tipul sanguin – abil descurcăreţ.
Tipul amorf, nonşalant – nepăsător, influenţabil.
Tipul apatic – încet, fără mari resurse.
În funcţie de caracterul psihic al elevilor, profesorul va stabili atât studiile tehnice şi
melodice cât şi piesele, sonatele sau concertele care se potrivesc şi pot fi realizate la nivel de
finisaj scenic.
Este foarte important ca materialul de studiu ales să fie şi pe placul elevilor. Sunt cazuri
când preferinţele profesorului nu coincid cu cele ale elevilor şi în acest caz, randamentul nu
este maxim.
Profesorul de instrument, are misiunea de a descoperi si a cunoaşte cât mai bine calităţile,
defectele şi starea afectiv emoţională a elevilor. Acest lucru este posibil, având în vedere faptul
că ora de instrument se desfăşoară individual. Relaţia profesor-elev, este cu totul alta faţă de
relaţia profesor-grup de elevi.
Etapele învăţământului românesc sunt structurate în trei cicluri de studiu:
 Primar
 Gimnazial
 Liceal
Fiecare etapă are rolul de a dezvolta capacităţile şi aptitudinile fiecărui elev.
În ciclul primar, primii paşi ai elevului sunt îndrumaţi de către profesorul de violă
(vioară), într-o incursiune în lumea minunată a instrumentelor. Apoi, pe baza programelor de
studiu pentru fiecere an de învăţământ, se parcurg primele lecţii din „Manualul de vioară vol,
I” scris de Ionel Geantă şi George Manoliu sau din „Caietul I” scris de Robert Klenck intitulat
„Studiul poziţiei I”. Deci violiștii vor învăța sa cânte întâi la vioară, urmând ca după doi trei ani
să înceapă studiul violei.
În acest ciclu, profesorul trebuie să respecte particularităţile psiho-fizice ale elevului.
Se urmăreaşte permanenta legătură a teoriei cu practica. Noţiunile teoretice se vor însuşi
treptat după necesitatea formării deprinderilor.
Elevul trebuie să-şi însuşească, cunoştinţele necesare aşezării corecte a celor patru degete
pe toate coardele în poziţia I, pentru a fi capabil de a executa piese mici în tonalitatea Do
major, scrise în ritmuri simple. Atenţia trebuie concentrată şi asupra pozării mâinilor pe
instrument, emisiei de sunet şi intonaţiei. În afara nivelului realizat (impus de programa
şcolară), la fiecare elev se va cultiva citirea la prima vedere şi cântatul „pe de rost”, al pieselor,
cultivându-se astfel treptat memoria muzicală.
Aplicarea principiului gradaţiei este o condiţie esenţială pentru dezvoltarea normală a
copilului. Depăşirea programei trebuie justificată prin asimilarea mai rapidă a materialului unei
etape, evitându-se salturile.
Deprinderile elevului în cântatul la vioară, obligă profesorul să aibă o permanentă atenţie
asupra câtorva probleme importante:
 Ţinuta corpului în timpul cântatului
 Poziţia şi ţinerea corectă a instrumentului
 Aşezarea corectă a degetelor pe arcuş
 Formarea unei bune trăsături de arcuş
Toate aceste probleme trebuie să rămână în atenţia profesorului pe toată perioada ciclului
primar.

În anul II de studiu, se consolidează poziţia I, iar elevul se va familiariza cu noi


cunoştinţe muzicale şi tehnice. Este necesară includerea studiilor tehnice din Sevcik op. I
caietul I, cu exerciţii pe o singură coardă, urmărind velocitatea degetelor de la mâna stângă şi o
intonaţie corectă. Şi studiile tehnice din Sevcik op. 2, Caietul I, care formează trăsătura de
arcuş, urmăresc corectitudinea mişcării mâinii drepte. Este bine ca elevul să studieze aceste
exerciţii în faţa oglinzii pentru a vedea trăsătura de arcuş şi a putea corecta eventualele greşeli.
Este important ca profesorul să dezvolte în auzul elevului conştiinţa intervalului, prin
game majore şi minore până la două alteraţii, prin controlul intonaţiei în relaţie cu sunetele fixe
(coardele libere).
Tot în acest an de studiu, elevul va învăţa să cânte în poziţia a II-a (elevii supradodaţi îşi
vor însuşi şi poziţia a III-a) prin exerciţii pentru mâna stângă din „ Metoda - I.Geantă-
G.Manoliu” vol. II (III), Robert Klenck- studiul poziţiilor, Hans Sitt Op. 32 caietele I şi II.
La toate aceste preocupări de importanţă maximă, în munca didactică se mai adaugă şi
permanenta dezvoltare a emisiei sunetului şi a calităţii lui, prin atenta preocupare faţă de mâna
dreaptă.
Dezvoltarea muzicalităţii elevului trebuie urmărită dependent cu dezvoltarea tehnicii sale
instrumentale.
Repertoriul muzical cuprinde piese de:N. Baclanova, C.Dancla, A.Vivaldi, O. Rieding, ş.a.
Materialul didactic este ales de profesorul îndrumător cu scopul de a forma un mic
repertoriu cât şi muzicalitatea elevului.
Clasa a III-a din ciclul primar este cea în care se poate face trecerea în anul I de studiu la
violă. Elevul fiind familiarizat cu studiul tehnic al gamelor, are obligaţia de a învăţa citirea
notelor în cheia Do de alto.
Acum, se schimbă corzile viorii din: mi-la-re-sol în la-re-sol-do, iar vioara devine violă.
În funcţie de vârsta elevului şi constituţia anatomică a mâinilor se face trecerea pe viola şi
arcuşul corespunzător.
Iniţierea elevului în mânuirea corectă a violei, citirea notelor în cheia Do de alto, formarea
touche-ului pe instrument sunt noţiuni şi elemente ce se formează şi se învaţă în primul
„Manual de violă ” scris de Alexandru Rădulescu şi Mihai Niculescu şi în „Metoda practică de
violă”a lui Hans Sitt.
Când elementele de bază au fost însuşite temeinic, elevul poate să parcurgă studii melodice,
la început cu un conţinut scăzut de dificultate, apoi prin decizia profesorului materialul didactic
ales va coincide cu nivelul tehnic atins, cu nivelul de înţelegere şi cu temperamentul elevului.
Aşadar, materialul didactic ales reprezintă şi o variaţie de particularităţi individuale.
Profesorul îndrumător trebuie să urmărească permanent corectitudinea acestor studii.
În clasa a IV-a, conform învăţământului sistematic fiecare lecţie va cuprinde:
 Explicarea noţiunilor noi
 Exerciţii tehnice
 Studii tehnice şi melodice raportate la noile probleme
 Piese recreative
 O parte dintr-un concert, transcripţie de la vioară
După ce poziţia I a fost consolidată, urmează instruirea muzical-instrumentală în poziţiile
II-III, în funcţie de receptivitatea fiecărui elev.
Este important să dezvoltăm autocontrolul fiecărui elev. Ţinînd cont de recomandările
profesorului, elevul urmează să-şi dezvolte emisia de sunet, să lucreze ordonat, să
conştientizeze importanţa exerciţiului, să localizeze greşelile şi să le corecteze.
Cântatul în poziţiile fixe (I- II-III), schimburile de poziţie (I-II, I- III) vor fi conştientizate
şi rezolvate atât printr-o poziţie naturală a braţului, prin articulaţii corespunzătoare dar şi
printr-o intonaţie corectă. La aceste probleme ale mâinii stângi, se adaugă preocuparea
permanentă pentru mâna dreaptă.
Ciclul gimnazial – odată cu fixarea cunoştinţelor însuşite în ciclul primar, cu stăpânirea
studiilor tehnico-melodice şi a unui repertoriu artistic desfăşurat în trei poziţii în care intonaţia
a căpătat stabilitate, se poate trece la studiul vibrato-ului.
Acest mijloc de expresie apare ca o necesitate psihică, concretizată în înfrumuseţarea
sunetului. Pentru obţinerea unui sunet de calitate, este important să se asocieze cele trei mişcări
componente ale vibrato-ului din: deget, poignet, antebraţ.
Vibrato, este o problemă de mare subtilitate metodică bazată pe particularităţile
individuale. Acest mod de expresie este folosit în cantilenă dar interzis în game, exerciţii şi
studii tehnice deoarece prin mişcarea ondulatorie a degetului pe coardă, sunetul are o mică
instabilitate intonaţională iar scopul gamelor si exerciţiilor tehnice este acela de a fixa o
intonaţie perfectă.
Programa de studiu în ciclul gimnazial la violă impune studii tehnice şi melodice destinate
dezvoltării tehnicii mâinii drepte şi mâinii stângi. Din literatura de specialitate a viorii, s-au
făcut transcripţii pentru violă. Astfel, elevii au posibilitatea de a studia :
A. Exerciţii pentru dezvoltarea tehnicii din:
 Sevcick op. 8 – Schimburi de poziţie
 Sevcick op.1- caietele I, II – tehnica viorii ( velocitate şi intonaţie)
 Sevcick op.2- caietele I, II, III – tehnica arcuşului
 Sevcick op.7 caietele I.II – pentru însuşirea şi dezvoltarea trilului
 Schradieck caietul I
 Game, arpegii şi duble coarde din :O. Sevcick şi R. Klenck.
B. Studii tehnice din:
 H. Sitt
 R. Kayser
 R.Kreutzer
 J. Mazas
 J. Dont
C. Repertoriul artistic
1. Piese: G. Fr. Handel – Menuet
J. S. Bach – bouree
A. Vivaldi – Giga
G. Tartini – Adagio
W.A.Mozart – Andante
K. M. von Weber – Serenada
C. Dimitrescu – Dans ţărănesc ş.a.
2. Concerte: Fr Seitz.- Concertul Nr.1 Op.13
Fr Seitz- Concertul Nr.2 Op.22
Fr Seitz.-Concertul Nr.3 Op.12
A. Vivaldi-Concertul în Do major
G. F. Telemann - Concertul în Sol major
G. Fr. Handel – Concertul în si minor
A. Vivaldi-Concertul în do minor
G.Golterman – Concertul Nr. 4 în Sol major
J. Haydn - Concertul în Do major
O. Rieding - Concertul în Do major ş.a.
Importantă este şi valoarea repertoriului ce urmează a fi studiat. Trebuie ţinut cont şi de:
 Valoarea didactică – ce ilustrază concret şi clar conţinutul propus.
 Valoarea psihologică - repertoriul ales trebuie să urmărească dezvoltarea
funcţiilor psihologice şi să ofere ocazii pentru afirmarea aptitudinilor şi talentelor
Valoarea estetică - reprezentată prin valori autentice ale diferitelor genuri
muzicale (studiu, sonate, piese, concerte)
 Valoarea educativă –care urmăreşte dezvoltarea unor capacităţi şi atitudini
necesare împlinirii personalităţii elevilor.
Abordarea programei de studiu pentru ciclul gimnazial impune formarea capacităţii tehnice
muzicale, redarea elementelor de limbaj muzical, cultivarea sensibilităţii, imaginaţiei şi
creativităţii muzicale în repertoriul artistic
Ciclul liceal – Procesul de învăţământ instrumental este bazat pe respectarea principiului
pedagogic al progresivităţii.
În clasele IX-XII, tehnica instrumentală are un grad ridicat de dificultate. Elevii vor lucra
game şi arpegii melodice (în trei octave), şi game în duble-coarde (terţe, sexte, octave, decime)
din Flesch.
Pornind de la însuşirea temeinică a : poziţiilor fixe, a schimburilor de poziţii, a calităţii
sunetului îmbunătăţit prin vibrato, elevul va fi capabil să execute diferite studii tehnice,
melodice şi „de scenă” din:
 R.Kreutzer
 J . F. Mazas
 J. Dont
 B. Campagnoli
 F.A.Hoffmeister
 P. Rode
 Fr. Fiorillo
Repertoriul artistic în ciclul liceal este variat şi poate ajunge la un grad ridicat de
dificultate. Elevii trebuie să cunoască bine stilurile marilor epoci ale istoriei muzicii
( preclasicism, clasicism, romantism, epoca modernă) şi să le folosească în cadrul repertoriului
artistic. Anumite părţi din Sonatele şi Partitele de J.S.Bach (transcrise de la vioară), vor fi
obligatoriu abordate în fiecare an de studiu.
Sonatele, Piesele şi Concertele reprezentative acestui ciclu de învăţamînt sunt scrise de:
 Ch. Bach
 F.A.Hoffmeister
 K. Stamitz
 Fr. Schubert
 P.I. Ceaicowski
 C. Forsyth
 G. Enescu ş.a.
Este necesar să se pună un accent deosebit şi pe consolidarea memoriei muzicale. Aceasta
nu se poate baza pe învăţarea macanică a studiilor, pieselor sau concertelor. Profesorul
îndrumător trebuie să rezolve cu tact această problemă prin analiza lucrării. Odată stabilite
temele şi punţile de legătură, acestea pot fi memorate logic dacă sunt bine înţelese de către
elev.
În acest ciclu, elevii trebuie să facă diferenţa dintre interpretarea si executarea pieselor şi a
concertelor. Vor pune în practică toate segmentele studiate până acum, vor aborda o paletă mai
amplă de nuanţe, vor folosi mai multe tipuri de vibrato pentru înfrumuseţarea liniei melodice.

Prof. Ioan Popescu


Liceul de Arte ”Hariclea Darclee” Brăila