Serbare de Crăciun

Clasa a III-a

An şcolar 2010 – 2011

Prezentator: Colindul lui Ştefan Hruşcă Onoraţi gazde de casă
Viţă de persoană-aleasă
Sunt trimis ca vestitor
De la al nost` poruncitor
Dacă dumneavoastră binevoiţi
Colinda noastră s-o primiţi.
Primiţi colinda sau nu ?
Copiii intră în sală cântând colinda „O, ce veste minunată” şi se aşează în semicerc.
Prezentatorii, un băiat şi o fetiţă, purtând costume populare, ies în faţă:
Băiatul: Sărbătorile Crăciunului au fost dintotdeauna sărbătorile cele mai pline de bucurii, sărbătorile
care au rămas şi rămân, pentru fiecare dintre noi, cele mai frumoase amintiri.
Fata: Toată aşteptarea şi desfăşurarea acestor sărbători a întipărit peste anii copilăriei noastre cele mai
sfinte şi mai frumoase aduceri-aminte ca nişte comori unice şi dragi.
Băiatul: La aceste com,ori ne întoarcem cu drag şi retrăirea lor ne aduce întotdeauna duioşie în inimă şi
lacrimi în ochi.
Fata: În cinstea acestor minunate sărbători, am pregătit un mic program artistic.
Colindă: „Noapte de Crăciun”
1. Se-apropie Crăciunul 2. Se-apropie Crăciunul
Vino să te rogi cu mine Cu brad împodobit
Iisus se naşte astăzi Iisus ne cere-n taină
Copile, pentru tine. Să-ngenunchem smerit.

3.Se-apropie Crăciunul 4. Colinde, colinde

Vino să te rogi duios E vremea colindelor
Să creşti curat, copile Căci gheaţa se-ntinde
Ca bradul de frumos. Asemenea oglindelor.

5.La ora asta-n lume 6. E-o noapte sfântă-n care Iarna

Copiii lumii cântă S-a înstăpânit într-adevăr
Colindul cald şi sfânt Se-ntorc din vremi colindătorii
Cel mai frumos colind. Cu Leru-i Ler şi Flori de măr.
7.Şi se aud tot mai aproape
Suave glasuri de afară
De nu ştim: oamenii vin la geamuri
Sau îngerii din cer coboară.
Colind: „Astăzi s-a născut Hristos!”
8.În noapte, trei păstori porniră 9. Şi-n ieslea cea sărăcăcioasă
Urmând al stelei înalt îndemn S-a văzut un prunc frumos
Şi-au mers aşa până ce steaua Păstorii-n şoaptă se-ntrebară
Popasului i-a dat un semn. De-i pruncul chiar Iisus Hristos.

10. Şi-atunci, pe faţa Lui, Lumina, 11. În pacea sfântă revărsată

Se pogorî pornind de sus Doar glas de îngeri se-auzea
Păstorii în genunchi căzură Sta Pruncul liniştit în iesle
Să I se-nchine lui Iisus. C-un miel cuminte-n preajma sa.
Colind: „Trei păstori”
Într-o parte a scenei, culcaţi pe jos, pe şube ciobăneşti, dorm cei trei ciobănaşi.
Îngerul adresându-i-se unui cioban: Scoală, ciobane, nu mai dormi
Somnul nu-ţi va folosi
Mergi la Viflaim degrabă
Şi acolo tu întreabă
Căci acolo vei afla
Că s-a născut Mesia.
Ciobanul I : Nu ştiu ce poate să fie
Un glas necunoscut mie
Auzii acum prin somn
Îmi pare că nu-i de om.
Mă mai culc puţin să dorm.
Îngerul se adresează ciobanilor: Sculaţi, fraţi, nu mai dormiţi Şi acolo veţi afla
Ci degrabă să porniţi Că s-a născut Mesia.
În oraşul evreiesc Dacă nu mă crezi pe mine
Ce Viflaim îl numesc. Iată steaua care vine !
Cioban I: Cioban II:
Măi, somnorosule Action Dă-mi tu mie bună pace
Ia trezeşte-te din somn Ca să dorm precum îmi place.
S-auzi versuri minunate, Că tu şedeai aseară-n tihneală
Să vezi făclii minunate. Când eu eram cu oile-n porneală.
Cioban I: Cioban II:
Scoală, numai, scoală, Ia nu-mi face atâta spaimă
Că nu-i vreme de dormit, Să nu te lovesc cu o palmă!
Ci de călătorit! Că-ţi umblă gura fără rost
Uite, sus la răsărit Întocmai ca unui prost.
Să vezi ceru-nflăcărit!
Cioban I: Cioban II:
De-ai fi tu mai cuvios Acum văd cu adevărat
N-ai fi aşa de somnoros. Că s-a născut un tânăr împărat.
Ia uită-te şi te încrede Am auzit de la un prorooc bătrân
Că cerul deschis se vede; Că se va naşte Mesia într-o iesle cu fân.
Îngerii din cer coboară Să mergem să ne închinăm Fiului Său
Spre un grajd în jos ei zboară. Să lăsăm oile lui Dumnezeu.
Cioban III: Haideţi, fraţi, să ne sculăm
Daruri în genunchi să-I dăm
Să I le dăm cu iubire
Ca-ntre noi pace să fie.

Ciobanii împreună:
O, Doamne-mpărate sfinte, Şi aşa ni-i rânduiala
Primeşte a noastră cinste! Să ne plătim zeciuiala.
Primeşte-o şi de la noi Şi aşa ne scrie în lege
Că suntem ciobani la oi! Ca să dăm una din zece.
Colind: „Trei crai de la răsărit”
Craii intră în scenă.
Gaşpar: Balthazar:
Ce să fac, crai preaînalte, O, frate, nu te-ntrista,
Că nu ştiu în care parte? Că iar se va arăta.
Când în oraş am ajuns, Sau aşa de nu va fi
Steaua noastră s-a ascuns. Altfel noi ne vom gândi.
Care urma pe Hristos Vom întreba pe norod
Spre Ierusalim în jos. Sau chiar pe-mpăratul Irod.

Melchior: Balthazar:
O, frate, rău tu gândeşti, Ce cuvinte tu îmi spiu?
Ca din el să ispiteşti. Ce vorbeşti, aceea nu-i!
Au nu ştii că acela
Vrea rău lui Mesia?

Gaşpar: Balthazar:
Şi chiar, frate, nu mă crezi? Merge-voi, de-o fi acasă
Hai cu mine ca să vezi! Că de el nimic nu-mi pasă
Să mergem , dar, să intrăm
Pe Irod să-l întrebăm!
Melchior: Dar tu intră înainte
Şi-ntreabă pe-nalt părinte
Unde în acest oraş
Iisus şi-a aflat sălaş?
Cântec: „Împăratul Romei” – în timp ce se cântă, se pregăteşte decorul următor – tronul lui Irod.
Irod: Ofiţer !
Soldatul: Poruncă, preaînălţate împărate !
Irod: Ce veste de rău sau de bine
Pot să aflu de la tine ?
Soldatul: Preaînălţate împărate, Şi pe cine văd întreabă: Dar la asemenea întrebare
S-a lăsat vestea-n cetate Nu ştiţi unde s-a născut Nimeni răspuns nu are.
Trei crai au sosit degrabă Un crai ceresc în ţinut?
Irod: Mergi de-i caută şi-i cheamă
Să vină aici să dea seamă
Soldatul spre crai:
Fraţilor şi regp măriţi
Vă rog să binevoiţi
Ca să faceţi osteneală
Balthazar către Irod:
Împărate, preaînalte
Venim la a tale palate
Şi la a ta împărăţie
Pentru o mare bucurie.
Balthazar:
Noi, împărate am venit
Tocmai de la Răsărit.
Când de-acasă am plecat
O stea ni s-a arătat.
Iar aici când am ajuns,
Steaua-n nori ni s-a ascuns.
Aşadar, siliţi suntem
De tine să întrebăm:
Drept este că s-a născut
Un Fiu ceresc în acest ţinut?
Balthazar:
Te rog să ai puţin har
Că te mânii în zadar.
Căci aici, în acest ţinut,
Domnul ceresc S-a născut!
Ce caută şi pe cine
Fără voie de la mine?
Pentru a voastră socoteală
Până la înpăratul Irod
Unde s-a strâns mult norod.
Irod:
Ce bucurie ai tu aşa mare
A face la mine-ntrebare?
Spune mai după olaltă
N-aştepta vorbă rugată!
Irod:
Ce viţă Dumnezeiască
Poate aicea să se nască?
Aici, în ţinutul meu,
Singur împărat sunt eu !
Irod:
Te rog pleacă-n drumul tău
Nu mă tulbura mereu.
Nu-mi tot faceţi supărare
Cu a voastră întrebare.
Melchior către Balthazar:
Vezi, omule, nu ţi-am spus
Ce om avea pentru Iisus
Cu acest tiran viclean
Lui Hristos mare duşman?
Gaşpar către Irod:
O, Iroade, luminat
Te cinstesc ca pe-mpărat.
Dar şi tu cinste să-mi dai
Mie, ca şi unui crai.
Ceea ce-ntreb de la tine
Să-mi spui răspicat şi bine.
Gaşpar_:
Despre Iisus cel prea Mare
Facem la tine întrebare.
Ca să ne faci cunoscut
Unde Acesta S-a născut?
Gaşpar:
De n-a fost, acum este.
Şi-ţi vestim această veste
Şi prin doi-trei călăreţi
Tu calea să ne-o arăţi!
Gaşpar:
O, Iroade, tiran mare,
Zici că-I vei da închinare?
De ce te-arăţi mânios
Când întrebăm de Hristos?
Gaşpar către Melchior:
O, dar tu te amăgeşti
De aşa de slab vorbeşti!
Lasă-mă eu să-i vorbesc
Eu să-i spun, să-i povestesc!
Irod:
Cu acest cuvânt grăit
Tare pe mine m-ai rănit.
Spune, ce vrei să îmi ceri
Şi dinaintea mea, pieri!
Irod:
Iisus în acest ţinut?
Nu ştiu, nu s-a auzit.
N-a fost, nu s-a pomenit
Ca aicea să se nască un crai de viţă cerească.
Irod către crai:
Nu atât mă necăjiţi
Ci pe la mine veniţi
De veţi găsi pe undeva pe Iisus, Sfinţia Sa.
Să vin să mă-nchin şi eu ca unuia Dumnezeu.
Irod:
M-arăt c-aşa se cuvine
Celui ce armată ţine.
Ca orişicine să ştie
Că sunt crai cu-mpărăţie!
Melchior către Balthazar:
Auzi numai cum vorbeşte
Acum ne vicleneşte.
Mergi, vorbeşte-i cu asprime,
Vitejeşte, cu iuţime,
Că pentru ce îndrăzneşte
De ni se făţărniceşte?
Irod scoate sabia spre Balthazar:
O, vai, lună, stele, soare,
Fi-ţi-mi mie ajutătoare!
Fierul acesta ascuţit
Îţi va da ţie sfârşit!
Hai numai mai lângă mine
Şi-ţi arăt eu cine-i nimeni!
Irod:
Te rog de-aicea să te duci
Până ce nu dau porunci
Să vă bage-n puşcărie
Să staţi acolo pe vecie!
Balthazar:
O, frate, am înlemnit
Ce tiranul mi-a grăit!
Era gata să mă taie
T pe-aici capul să-mi saie!
Balthazar către Irod:
Tu, Iroade, ce gândeşti
Spre cele Dumnezeieşti?
Trei crai se poate să înşeli
Cu a tale liguşeli?
Nu! Să nu crezi că se poate
Ca din noi să le ştii toate!
Tu, nimeni şi om rău,
Duşmanul lui Dumnezeu!
Balthazar:
Şi ce crezi că nu mă duc?
Vreau cu tine să mă lupt!
Şi ştiu că te biruiesc
Cu ajutor Dumnezeiesc!
Melchior către Balthazar:
Ce-a zis, măi, dacă i-ai spus
Lui Irod despre Iisus?
Melchior:
Să mergem la acea fiară
Cu mai mare îndrăzneală!
Melchior spre Irod:
Şi ce ţi-i ţie împărate,
Tu te lauzi că ni-i bate?
Melchior:
Eu şi cu aceştia doi
Suntem gata de război!
Acum cu un cuvânt
Te ştergem de pe pământ!
Şi locul sub tine-a plânge,
Vom vedea cine va învinge!
Gaşpar către Irod:
Ce vrei tu, tirane, nime
Calicule, vai de tine?
(îl loveşte cu sabia pe Irod)
Pe Iisus vrei să-L omori?
Mai bine tu acum să mori
Căci tu, tirane, om rău,
Vrei să tai pe Dumnezeu?
Soldatul spre crai:
Ho! Ho! Crai de la Răsărit!
Pentru aceasta mi-aţi veniot?
Să-mi tulburaţi împăratul
Şi-mpreună tot oraşul?
Luaţi-o înaintea mea
Irod:
Să ferească Dumnezeu
Să nu iau sabia eu!
De ce nu te-ai dus în lume
Să nu-ţi mai aud de nume?
Irod:
Da-n cine te sprijineşti
Amărât de crai ce eşti?
Of! că slugile nu-mi vin
Să stâmpere al meu chin.
Vino, vino, oaste mare
Să îţi dau poruncă tare
Să tai pruncii peste o mie
Ca şi Iisus să se taie
În acea cruntă bătaie!
Irod:
Oameni din orice parte
Pe aceşti trei apucaţi
Cu lanţuri îi legaţi,
Bătându-i cu mare ocară
Scoţându-i de aici afară!
Gaşpar, pe un ton rugător:
O, cerescule, Părinte,
Ascultă a mele cuvinte:
Cum de ai aşa răbdare
Cu acest ticălos mare?
Fă ca iubirea să-l arză
La-nchisoarea cea mai grea!
Şi să ştiţi că v-aţi certat
Cu un mare împărat!
Irod către crai:
Fraţilor, să-mi daţi iertare,
Că am fost în tulburare.
Porniţi, mergeţi de-L aflaţi
Şi venind mă-nştiinţaţi
Să merg să mă-nchin şi eu
Ca unuia Dumnezeu!
Irod:
Mergeţi şi-L căutaţi bine
Şi vă-ntoarceţi pe la mine
Ca şi eu cu plecăciune
Să-I aduc închinăciune!
Îngerul:
Iubiţi crai nu zăboviţi
Ci degrabă să porniţi
În oraşul evreiesc
Ce Viflaim îl numesc.
Şi acolo veţi afla
Că s-a născut Mesia.
Gaşpar:
Vrem de la tine a şti
Cine te numeşti a fi?
Ca să ştim mai întărit
De ceea ce ne-ai vorbit.
În Hristos şi el să crează!
Gaşpar:
O, Iroade, împărate,
Noi nu credem că se poate
Ca să fii aşa deodată
Om cu inima curată!
Melchior:
Aşadară vom pleca
Şi Pruncul vom căuta
Vrem cu cinste şi mărire
Să-ţi dăm şi ţie de ştire. (craii se îndepărtează)
Semnul vostru va fi
P e Mesia a-L găsi
Prunc mic şi înfăşat
În iesle pe fân culcat.
Şi tot plânge ne-ncetat
Pentru al lui Adam păcat.
Îngerul:
Sunt îngerul Serafim trimis în Viflaim.
Îngerul marelui sfat sunt aici la voi mânat,
Ca să vă spun vouă
Această minune nouă.
Colină: se cântă pe melodia colindei „Trei crai”
Craii auzind s-au dus Merg în faţa pruncului
Steaua-i îndruma de sus. Cuvioşi se-nchină Lui,
Şi la sat acolo, iată, Scot şi dau cu dărnicie
Steaua se opri deodată. Aur, smirnă şi tămâie.
În timp ce se cântă, craii îngenunchează în faţa ieslei şi oferă darurile.
Toţi craii: O, Doamne-mpărate, sfinte Noi am citit că ne scrie
Primeşte a noastră cinste. Nouă în astronomie
Te rugăm ca să primeşti Ca Ţie să ne-nchinăm
De la npoi daruri lumeşti. Frumoase daruri să-Ţi dăm.

Irod: Ofiţer!
Soldatul: Poruncă, preaînălţate împărate!
Irod: Ai să mergi la căutat Colind: Craii dacă au plecat
Să-mi aduci un prunc nevinovat Altă cale-au apucat
De şapte ani şi mai în jos Şi-au făcut precum le-a spus
Prin el să aflu de Hriostos! Îngerul noaptea în vis.

Soldatul spre Irod: Irod către Prunc:

Mă-nchin înaltului împărat O, tu prunc nevinovat
Cu porunca ce mi-ai dat. Ce gura la minciuni n-ai întrebuinţat,
Adus-am pruncul nevinovat. De-mi vei ascunde ceva
Paloşul acesta din sânge-ţi va gusta.
Ştii tu să-mi spui cu folos
De Mesia zis Hristos?
Pruncul: Ştiu multe şi de toate, preaputernice-mpărate.
Irod: Din cine se va naşte?
Pruncul: Din Fecioara Maria.
Irod: Cât va trăi pe pământ?
Pruncul: La 30 de ani cât va sta, de la Ioan Botezătorul se va boteza, şi lumea de păcat va curăţa.
Irod: Şi va avea El voitori de bine?
Pruncul: Va avea.
Irod: Pe cine?
Pruncul: Pe cei 4 evanghelişti.
Irod: Ai putea şti tu cum se vor numi?
Pruncul: Matei, Marcu, Luca şi Ioan.
Irod: Dar voitori de rău va avea?
Pruncul: Va avea.
Irod: Pe cine?
Pruncul: Mai întâi pe tine, al doilea pe Saduchei, cărturari şi farisei.
Irod: Şi aceşti oameni Îl vor vătăma pe Mesia cu ceva?
Pruncul: Cezarul se va împotrivi, pe cruce înaltă Îl va răstigni.
Irod: Şi va sta El mult spânzurat pe cruce înaltă de brad?
Pruncul: Nu, că pronia cerească Îl vor da jos
Astfel o să-nfăptuiască În mare mormânt Îl vor aşeza
Iosif şi cu Nicodim Piatra o va pecetlui
Frumosul trup Dumnezeiesc Cu ostaşi o va păzi.
Irod: Şi va sta El acolo mult, ca un muritor?
Pruncul:Nu, că a treia zi va învia, Viii şi morţii va judeca,
Sus la cer se va-nălţa Iar mare împărăţia Sa
De-a dreapta Tatălui va sta În veac sfârşit nu va avea.
Irod: Va avea!
Pruncul: Nu va avea! Nu va avea! Nu va avea!
Irod se repede cu sabia spre prunc: Luaţi-l pe acest prunc neruşinat care atât m-a tulburat!
Irod spre public: Craii joc de mine-şi bat
Şi pe aicea nu se abat. ….. (cu putere): Ofiţer!
Soldatul: Poruncă, înălţate împărate !
Irod: Armatei împărăteşti
Poruncă să-i împărţeşti
Ca de voie sau de silă
Să taie pruncii fără milă.

Soldatul scoate sabia şi taie toţi pruncii.

Soldatul către Irod: O, Iroade, luminate Ca să tai şi pe Hristos
Ce cumplită nedreptate! Ce-ţi era primejdios.
Acum în întreaga ţară Dar cu pruncii dimpreună
Nu mai suge prunc de seară. A pierit şi a ta cunună.
Că nicio iertare n-am dat Căci răsună văile
Ce-am tăiat şi-am săgetat De cum plâng mamele.
Către public: Tăceţi maicilor sărace Irod: Lasă mamele să plângă
Că noi n-avem ce vă face. Decât ţara să se stingă,
Porunca împărătească Decât să-mi ia domnia
Trebuia să se-mplinească. Un copil numit Mesia!
Soldatul: Facă-se voia ta!
Îngerul: spre public:
O, Iroade, tiran mare, Această zi mărită
Fapta-ţi va avea urmare. Şi sărbătoare sfinţită
Ai făcut grozave munci, Noi dorim ca să vă fie
Ai stins Iudeea de prunci. La mulţi ani cu bucurie.
De ce vrei să prăpădeşti Să aveţi zile senine
Pe mame de prunci să lipseşti? Să petreceţi tot cu bine.
Căci Stăpânul cerurilor Iar la Naşterea lui Hristos
Şi Domnul făpturilor Să urcăm la cer cu toţi.
Gândul ţi-a zădărnicit
Pe Hristos nu l-ai găsit!
Cortina cade, iar în faţa cortinei vine un copil îmbrăcat în costum popular:
Se cuvine de Crăciun alt copil: Toţi pruncii să ne-adunăm
Tot omul să fie bun. Să mergem să ne-nchinăm
Cel mai mic şi cei mai mari, Lui Hristos astăzi născut
Mai ales pruncii şcolari. Într-o iesle aşternut.
Fiecare strofă va fi recitată de câte un copil.
Prin oraşe şi prin sate, Nu mai pot de bucurie
Mai ales copiii spun Îl aşteaptă toţi cu drag,
Că din lumi îndepărtate Să le dea vreo jucărie
Vine iarăşi Moş Crăciun. Sau covrigi câte-un şirag.
Cântec: „Ce ne-aduce Moş Crăciun?”

Cerne cu zăpadă Mâine e Crăciunul Să-i primim cu cântec

Din străfund de cer, Azi al său Ajun, Mândru leru-i ler
Albe flori de rouă Vin colindătorii, Cerne cu zăpadă
Mândru leru-i ler. Vine Moş Crăciun. Din străfund de cer.

Cântec: „Cad fulgi de nea”

Toţi copiii: Să aveţi parte de sărbători luminoase, inima şi sufletul să vă fie pline de fericire.

Cântec: „La mulţi ani cu sănătate”.