LP5: Ingineria si

Organismele Modificate Genetic (OMG)

 ISTORIA GENETICII

1. ETAPA PREŞTIINŢIFICĂ( . -> 1865)

• primele observaţii corecte privind agregarea familială şi transmiterea ereditară a unor boli
(hemofilie, polidactilie, albinism);
• numeroase interpretări erau însă eronate. Se caracterizează prin lipsa elor privind
procesele debază (concepţie, reproducere etc), eludarea analizei şi absenţa unei teorii generale,
convingătoare, care să explice fenomenele ereditare.

2. ETAPA FUNDAMENTĂRII GENETICII CA STIINŢĂ ŞI INTRODUCERII SALE ÎN MEDICINĂ (1865-1960)

• Gregor Mendel (1865): conceptul genei şi formulează legile eredităţii;
• T. H. Morgan: teoria cromosomică a eredităţii; Lucrari stiintifice: Mecanismul Eredității
Mendeliene (1915), Teoria Genelor (1926);
• F. Galton (1890): introduce conceptul interacţiunii dintre ereditate şi mediu;
• Era geneticii moleculare: demonstrarea rolului genetic al ADN (Avery et al. 1944) şi descoperirea
modelului structurii ADN (Watson şi Crick, 1953).

Gregor Mendel T.H.Morgan F. Galton Watson şi Crick 2

 ISTORIA GENETICII

3. DEZVOLTAREA GENETICII MEDICALE (1960-1970)

• “deceniul de aur”: se acumulează numeroase dovezi privind rolul factorilor genetici
în producerea bolilor umane.
• s-au amplificat aplicaţiile practice ale geneticii: perfecţionarea diagnosticului
bolilor metabolice şi a depistării sistematice la nou născuţI a unor boli frecvente şi
tratabile (fenilcetonuria, hipotiroidia congenitală); ameliorarea tehnicilor de
analiză cromosomică, prin metode noi de marcaj în benzi, care permit identificarea
precisă a unor anomalii structurale minime; dezvoltarea sfatului genetic (evaluarea
riscului de apariţie a unor boli genetice în familii); introducerea şi amplificarea
diagnosticului prenatal; optimizarea tratamentului simptomatic şI pathogenic în
diferite boli genetice, care încetează să mai fie "fără speranţe terapeutice".

4. INGINERIA GENETICĂ ŞI MEDICINĂ MOLECULARĂ - ERA GENOMICA (1980 -> )

• 1980: analiză directă a AND-ului, a genei;
• identificarea şi localizarea unor gene; izolarea şi clonarea lor;
descifrarea"mesajului" genelor (prin secvenţializarea ADN) şi, eventual, expresia lor
în diferite celule"gazdă", în care se obţin proteinele codificate de genă. Aceste
tehnici de "manipulare genetică" sau "ADN recombinant” reprezintă o veritabilă”
inginerie genetică”;
• 1980-2005: Proiectul genom uman - 2001: schita secvenţei întregului genom
uman; 2005: 30.000-40.000 de gene au fost identificate şi analizate.

3
 Lista laureaţilor Premiilor Nobel
pentru descoperiri în domeniul geneticii

4
 Metodele folosite in Ingineria Genetica

Metode indirecte – TRANSFORMAREA MEDIATA

1. Transformarea mediata de bacterii

Agrobacterium tumefaciens
Agrobacterium rhizogenes
2. Transformarea mediate de virusuri

Metode directe

1. Metoda “biolistics”
2. Transformarea protoplastelor
a. Microinjectarea
b. Electroporarea
c. sonicarea
3. Electroforeza
4. Utilizarea fibrelor de carbora de siliciu
5
 Metodele folosite in Ingineria Genetica

Metode indirecte – TRANSFORMAREA MEDIATA

1. Transformarea mediata de bacterii

Agrobacterium tumefaciens
Agrobacterium rhizogenes
2. Transformarea mediate de virusuri

6
 TEHNOLOGIA ADN-ului RECOMBINANT

ADN-ul recombinant se referă la combinaţiile noi de ADN obţinute între anumite

secvenţe de ADN dintr-un organism şi molecule de ADN bacterian (sau de la
alte specii), capabile să se replice indefinit (formând clone moleculare) sau să
exprime, într-o celulă gazdă, informaţia pe care o conţin.

7
 Tehnicile ADN-ului recombinant

1. Clonarea ADN sau amplificarea a unei gene / secvenţe de ADN, bazată

în esenţă pe multiple runde de replicare a ADN, care vor produce un număr mare
de copii ale fragmentului respectiv;

2. Analiza ADN sau detecţia specifică a unei secvenţe de AND/ARN, bazată pe

hibridizarea moleculară (prin complementaritate) a unei sonde marcate de acid
nucleic, cu secvenţa .

8
 Clonarea ADN în celule

Clonarea poate fi:

- celulară, in vivo, când se foloseşte mecanismul natural al replicării ADN

- acelulară, in vitro, bazată pe reacţia de polimerizare în lanţ (PCR).

9
 Clonarea ADN în celule

Clonarea poate fi:

- celulară, in vivo, când se foloseşte mecanismul natural al replicării ADN

10
 Clonarea celulară a ADN - ETAPE

Clonarea ADN in vivo utilizează mecanismul natural de replicare al ADN în

celule şi implică patru etape majore:

• formarea ADN recombinant, prin ataşarea in vitro a fragmentelor de

ADN la ”un vector sau replicon” capabil de replicare independentă;

• transformarea: moleculele de ADN recombinant sunt transferate în

celule gazdă in care vectorul recombinant se replică independent de
cromosomul celulei gazdă;

• amplificarea sau producerea de clone celulare multiple;

• izolarea clonelor de ADN recombinant prin oprirea culturilor şi

izolarea a ADN recombinant.

11
 Clonarea celulară a ADN - ETAPE

Clonarea ADN in vivo utilizează mecanismul natural de replicare al ADN în

celule şi implică patru etape majore:

• formarea ADN recombinant, prin ataşarea in vitro a fragmentelor de

ADN la ”un vector sau replicon” capabil de replicare independentă;

Metode:

1. secţionarea ADN genomic, cu ajutorul enzimelor de restricţie;

2. formarea unei copii de ADN complementară unei molecule de ARN

mesager extras din citoplasmă, ndu-se transcriptaza inversă;

3. sinteza artificială (chimică) prin polimerizarea nucleotidelor după o

secvenţă prestabilită, cu ajutorul ADN polimerazei.

12
 Clonarea celulară a ADN - Enzime de restricţie

Enzimele de rectricţie sunt mijloace naturale de apărare ale unor bacterii

contra infecţiilor cu virusuri; bacteriile reuşesc să limiteze (în engleză, "to
restrict") creşterea virusului infectant, printr-un proces în care ADN fagic este
selectiv recunoscut şi degradat enzimatic, în timp ce ADN-ul bacterian rămâne
protejat de această acţiune .

13
 Clonarea celulară a ADN - Enzime de restricţie

https://www.khanacademy.org/science/biology/biotech-dna-technology/dna-cloning-tutorial/a/restriction-enzymes-dna-ligase
14
 Clonarea celulară a ADN - Enzime de restricţie

Două fragmente de ADN cu origini diferite dar produse de aceiaşi enzimă de restricţie se
pot uni pe bază de complementaritate producând o moleculă hibridă de ADN recombinant!

1. Design-ul unei gene de interes (ADNt)

2.Identificarea situs de recunoaştere şi

clivare sau situs de restricţie.

3. Secţionarea moleculei de ADN la sau

lângă situsul de restricţie (de ex. Eco RI)

4. Transferul genei

https://www.khanacademy.org/science/biology/biotech-dna-technology/dna- 15
cloning-tutorial/a/restriction-enzymes-dna-ligase
 Clonarea celulară a ADN – ADN complementar (ADNc)

Molecula monocatenară de ARN mesager serveşte ca matriţă pentru sinteza

unei catene de ADN complementar (ADNc) realizată de enzima transcriptază
inversă. Astfel se obţine o moleculă ADNc bicatenar care va corespunde genei
(mai exact exonilor din genă) care în celulă a produs (prin transcripţie) ARNm
ce a servit ca matriţă pentru ADNc. În acest mod s-a sintetizat pentru prima
dată gena pentru beta globină.

16
 Clonarea celulară a ADN –Sinteza artificială

Metoda se bazează pe polimerizarea

deoxiribonucleotidelor ce alcătuiesc o
catenă de ADN, într-o ordine
prestabilită/determinată anterior. Ea
se deduce pe baza secvenţei de
aminoacizi a proteinei codificată de
genă, cu ajutorul codului genetic, care
stabileşte pentru fiecare aminoacid
codonul (trinucleotidul) corespunzător.
Alteori, secvenţa de nucleotide a genei
ce va fi se stabileşte prin
alte metode. Această tehnică se
foloseşte mai des pentru obţinerea
unor oligonucleotide corespunzătoare
unei părţi din genă, utilizate fie ca
sonde fie ca amorse, în alte tehnici de
analiză moleculară.

17
 Clonarea celulară a ADN - ETAPE

Clonarea ADN in vivo utilizează mecanismul natural de replicare al ADN în

celule şi implică patru etape majore:

• formarea ADN recombinant, prin ataşarea in vitro a fragmentelor de

ADN la ”un vector sau replicon” capabil de replicare independentă;

• transformarea: moleculele de ADN recombinant sunt transferate în

celule gazdă in care vectorul recombinant se replică independent de
cromosomul celulei gazdă;

18
 Clonarea celulară a ADN - Transformarea

Moleculele de ADN recombinant sunt transferate (încorporate) în celule

gazdă (de obicei bacterii nepatogene modificate) în care vectorii
recombinanţi se vor multiplica independent (autonom) de cromosomul
bacterian, formând mai multe exemplare identice. Introducerea unui
vector într-o celulă bacteriană se numeşte transformare.

19
 Clonarea celulară a ADN - Transformarea

Genele se inseră într-un replicon sau vector si cu ajutorul lui sunt introduse
într-o celulă gazdă (bacterii, levuri etc), unde vor fi multiplicate.

20
 Clonarea celulară a ADN - Transformarea

Genele se inseră într-un replicon sau vector si cu ajutorul lui sunt introduse
într-o celulă gazdă (bacterii, levuri etc), unde vor fi multiplicate.

Vectorii
- un vector este o moleculă naturală de ADN pentru transportul
secvenţelor de ADN exogen într-o celulă gazdă. El trebuie să fie capabil să se
replice activ şi independent de genomul gazdei (de aceea se mai numeşte şI
replicon), din care apoi va fi izolat în formă pură.

21
(1) Plasmidele - se găsesc natural în bacterii, cărora le conferă rezistenţa la diferite antibiotice şi metale grele. Ele suntalcătuite dintr-o
moleculă mică (de circa 2-5 Kb) de ADN bicatenar circular extracromosomial, care se replicăcomplet independent de cromosomul
bacterian. Prezintă un situs de iniţiere a replicării (origine) şi unul sau maimulţi markeri de selecţie (de obicei gene care conferă rezistenţă
la antibiotice). Au un situs unic de restricţie ( ntr-o genă de"selecţie") unde poate fi inserat un fragment de ADN exogen (de la circa 1
Kb, până la maximum 10kb) rezultând unplasmid recombinant.
(2) Bacteriofagii (sau pe scurt fagii) sunt virusuri care infectează şi distrug bacteriile. Ei posedă un sistem de penetrarea bacteriei în care îşi
introduc ADN; se se replică autonom, rapid şi intens (circa un milion de copii). Multiplicareafagului în bacterie16se traduce după un timp,
prin liza ei. În tehnicile de ADN recombinant se folosesc în specialfagii lambda (λ) ce atacă E. coli. ADN fagic bicatenar şi linear, de
aproximativ 45 Kb, este"împachetat" în capsula virusului. El posedă două extremităţi coezive /adezive, numitecos(care permitcircularizarea
ADN fagic pătruns în bacterie) şi un "fragment intern", neesenţial pentru replicare, care poate fidecupat şi înlocuit cu o moleculă de ADN
exogen (10-20 Kb), formând fagi recombinanţi. Pe culturide geloză fagii recombinaţi se recunosc prin plaje de liză, pe un "covor" bacterian.
(3) Cosmidele sunt vectori artificiali i dintr-un plasmid clasic la care s-au adăugat secvenţele cos ale faguluilambda, secvenţe care
permit împachetarea unor segmente de ADN exogen mai lungi decât în fagi. Cosmidele funcţionează iniţial ca nişte fagi şi după infecţia
bacteriei aceşti pseudofagi se recircularizează şi sereplică ca un plasmid, dar mult mai lent, fiind şi mult mai mari. Avantajul cosmidelor
este că permit inserţia şiclonarea unor fragmente foarte lungi de ADN (până la 50 Kb).
(4) "Cromosomii artificiali bacterieni (BACs)” derivă din plasmidul de fertilitate din E.Coli şi este capabil să incorporeze fragmente de ADN
până la 300 kb.
(5) " Cromosomii artificiali de levuri (YACs de la yeast artificial chromosomes) sunt plasmide care posedă centromerul şi telomerele
originale, elementele necesare replicării şi segregării mitotice a cromosomilor în celedouă celule fiice de Saccharomyces cereviseae
(drojdia folosită în brutării). În rest cromatidele YAC vor fi alcătuitedin ADN exogen. După "fabricare" cromosomii artificiali sunt introduşi în
levuri şi se comportă ca şicromosomii normali. YAC poate încorpora fragmente foarte mari de ADN (până la 1000 Kb) şi permite replicarea
ADN de eucariote cu secvenţe repetitive de ADN. Totuşi multe gene umane au mărimi de 2-3 Mb şi în acestecazuri analiza lor cu vectorii
convenţionali necesită clonarea unor fragmente suprapuse de genă, din care să se reconstituie ulterior secevnţa originală şi integrală a
genei.
(6) Alţi vectori. În afara celor patru tipuri principale de vectori de clonare, în cazuri speciale, se folosesc şi alte tipuride vectori.Vectorii
"navetă", i a fi i şi la procariote şi la eucariote. Ei pot introduce o secvenţă de ADN în celulele eucariote (transfecţie), care
ulterior va fi recuperată prin clonaj într-o bacterie, în scopul studieiimodificările pe care le-a suferit în celula eucariotă."Vectori de
expresie". Unii vectori sunt prelucraţi într-un modparticular adăugându-li-se, în vecinătatea situsului de inserţie a ADN exogen, semnalele
necesare transcripţiei.Aceşti vectori pot funcţiona în bacterii sau drojdii determinând sinteza proteinei corespunzătoare genei pe care
oconţin."Vectorii virali"pentru celulele eucariote sunt retrovirusurile, adenovirusurile, virusul SV 40 şi virusurile detip Herpes. Sunt folosiţi
în experienţe de introducere (încorporare) a ADN în celule eucariote numite generic transfecţie.

22
 Clonarea celulară a ADN - ETAPE

Clonarea ADN in vivo utilizează mecanismul natural de replicare al ADN în

celule şi implică patru etape majore:

• formarea ADN recombinant, prin ataşarea in vitro a fragmentelor de

ADN la ”un vector sau replicon” capabil de replicare independentă;

• transformarea: moleculele de ADN recombinant sunt transferate în

celule gazdă in care vectorul recombinant se replică independent de
cromosomul celulei gazdă;

• amplificarea sau producerea de clone celulare multiple;

23
 Clonarea celulară a ADN - AMPLIFICAREA

În cazul clonării cu vectori plasmidici celulele bacteriene sunt însămânţate pe suprafaţa

unei plăci cu agar, unde cresc şi formează colonii sau clone (populaţii de celule identice,
descendente dintr-o singură celulă) distincte. Apoi, coloniile sunt prelevate şi cultivate
individual într-un flacon cu mediu lichid, unde se produce o nouă expansiune a
numărului de celule. Dacă celula iniţială conţinea un vector recombinant atunci - prin
multiplicarea lui precum şi a celulelor ce-l conţin - se realizează o amplificare enormă a
fragmentului de ADN ataşat vectorului.

24
 Clonarea celulară a ADN - ETAPE

Clonarea ADN in vivo utilizează mecanismul natural de replicare al ADN în

celule şi implică patru etape majore:

• formarea ADN recombinant, prin ataşarea in vitro a fragmentelor de

ADN la ”un vector sau replicon” capabil de replicare independentă;

• transformarea: moleculele de ADN recombinant sunt transferate în

celule gazdă in care vectorul recombinant se replică independent de
cromosomul celulei gazdă;

• amplificarea sau producerea de clone celulare multiple;

• izolarea clonelor de ADN recombinant prin oprirea culturilor şi

izolarea a ADN recombinant.

25
Clonarea celulară a ADN - IZOLAREA CLONELOR DE ADN
RECOMBINANT

26
 Clonarea ADN în celule

Clonarea poate fi:

- celulară, in vivo, când se foloseşte mecanismul natural al replicării ADN

- acelulară, in vitro, bazată pe reacţia de polimerizare în lanţ (PCR).

27
 Clonarea acelulară a ADN (Tehnica PCR)

Descoperita in anul 1985 : reacţia de polimerizare în lanţ "polymerase chain reaction"

(Mullis şi Smith; Pr. Nobel, 1993)

Utilizare: clonarea genelor

se poate amplifica selectiv o secvenţă scurtă de ADN sau ARN, a cărei structură
nucleotidică este parţial cunoscută.

Principiul metodei: amplificarea in vitro a unui fragment de ADN cu secvenţă

cunoscută se realizează pe baza extensiei unei amorse ("primer sau amplimer").
Tehnica foloseşte două oligonucleotide de sinteză care reproduc o secvenţă de 15-25
nucleotide situate la capătul 3' a celor două catene ale segmentului de ADN; ele sunt
numite amorse deoarece declanşează sinteza ADN, după "matriţa" fragmentului ADN
iniţial (de amplificat); reacţia necesită, evident, prezenţa ADN-polimerazei.

28
 PCR

Alte utilizări:

• Detectarea ADN-ului specific patogen

• Detectarea genelor de rezistență și selectarea variantelor rezistente

• Diferențierea organismelor și a individului

• Detectarea polimorfismelor ADN legate de factori abiotici si biotici

29
 PCR

Termocicler Sistem pentru preluarea imaginilor

Sistem de electroforeză în Sistem de electroforeză în Fluorospectrometru

gel orizontal gel vertical

30
Tipuri de PCR

31
PCR

1. denaturare, 1 minut, la 94 oC;

2. ataşarea primerilor, 1 minut, la 36 oC

(cu o creştere de 5 oC/minut);

3. extensie, 2 minute, la 72 oC.

32
PCR

33
 Real-time PCR

Mix intre PCR si detectarea fluorescenței

34
 Real-time PCR (principiul metodei)

http://www.bio-rad.com/de-de/applications-technologies/what-real-time-pcr-qpcr?ID=LUSO4W8UU

35
Clustered, Regularly Interspaced, Short Palindromic Repeat
CRISPR – Cas9 technology
Nature Biotechnology volume 32, pages 347–355 (2014)

http://med.stanford.edu/allergyandasthma/news/news-from-our-center/crispr.html

36
 Metodele folosite in Ingineria Genetica

Metode indirecte – TRANSFORMAREA MEDIATA

1. Transformarea mediata de bacterii

Agrobacterium tumefaciens
Agrobacterium rhizogenes
2. Transformarea mediate de virusuri

Metode directe

1. Metoda “biolistics”
2. Transformarea protoplastelor
a. Microinjectarea
b. Electroporarea
c. sonicarea
3. Electroforeza
4. Utilizarea fibrelor de carbora de siliciu
37
 Metoda “biolistics”

Metoda biolistică (“biolistics”) sau “particle gun”, de împuşcare directă a ADN

în ţesuturi ţintă este o metodă de transformare a plantelor foarte
rapida.

BioRad Particle Gun

38
 Transformarea protoplastelor

Protoplastele, celulele vegetale lipsite de perete celular, reprezintă limita de expresie

a ii.

a. Microinjectarea – constă în introducerea cu a.

ajutorul unei micropipete a ADN direct în
protoplaste, acestea fiind fixate cu o altă
micropipetă.

b. Electroporarea – implică permeabilizarea

reversibilă a membranei plasmatice în
prezenţaunor pulsuri de curent continuu având
amplitudine crescută şi durată foarte scurtă, porii
formaţi înmembrană permiţând intrarea ADN
străin în citoplasmă .

c. Sonicarea – permeabilizarea membranei

protoplastelor în prezenţa ultrasunetelor s-a dovedit,
de asemenea o metodă eficientă pentru transferul
ADN în protoplaste vegetale.

39
 Transformarea protoplastelor

Protoplastele, celulele vegetale lipsite de perete celular, reprezintă limita de expresie

a ii.

a. Microinjectarea – constă în introducerea cu a.

ajutorul unei micropipete a ADN direct în
protoplaste, acestea fiind fixate cu o altă
micropipetă.

b. Electroporarea – implică permeabilizarea

reversibilă a membranei plasmatice în
prezenţaunor pulsuri de curent continuu având
amplitudine crescută şi durată foarte scurtă, porii b.
formaţi înmembrană permiţând intrarea ADN
străin în citoplasmă .

c. Sonicarea – permeabilizarea membranei

protoplastelor în prezenţa ultrasunetelor s-a dovedit,
de asemenea o metodă eficientă pentru transferul
ADN în protoplaste vegetale.

40
 Electroforeza

Migrarea ADN printr-un ţesut vegetal ţintă a fost o altă idee interesantă
pentru transferul de gene şi a fost aplicată pentru prima oară embrionilor
intacţi de orz (Ahokas, 1989). Ulterior s-a imaginat un sistem simplu pentru
realizarea electroforezei folosind embrioni zigotici (Songstad şi colab., 1995)

41
după Songstad şi colab., 1995
Utilizarea fibrelor de carbură de siliciu („silicon carbide technology“)

Transformarea genetică prin această tehnologie este relativ simplă,

constând în vortexarea (agitarea) ţesuturilor împreună cu ADN şi fibre
de carbură de siliciu. Astfel, fibrele penetrează pereţii celulari
permiţând ADN să pătrundă în citoplasmă.

42
 Organisme Modificate Genetic (OMG)

Cateva exemple de plante transgenice purtand gene cu importanţă

economică:

• Tomatele FLAVR SAVR – gena antisens pentru poligalacuronaza

• Garoafe cu viaţă prelungită in vază – modificarea metabolismului etilenei
• Garoafe mov – “Moondust”, “Moonshadow”
• Petunii portocali (purtand gena dfr de la porumb)
• Plante rezistente la erbicide
• Plante rezistente la insecte (gena pentru endotoxina Bt)
• Plante rezistente la virusuri – gene pentru “coat protein”
• Modificări ale metaboliţilor primari
• Proteine
• Uleiuri
• Amidon
• Vitamina A (“golden rice”), vitamina E
• Plante bioreactoare (vaccinuri, anticorpi, proteine din lapte uman,
proteina din fibra pânzei de paianjen)
• Fitoremediere – plante rezistente sau care acumulează agenţi poluanţi

43
 Exemple de OMG: Tomatele FLAVR SAVR

Problema:

1. înmuierea fructelor (pereții celulelor

sunt degradați de enzime specific)
2. care declanșează și accelerează
procesul de coacere

Solutie: cercetatorii au blocat sinteza uneia

dintre enzime - poligalacturonaza (PG)

Evident, dacă se suprimă sinteza acestui

hormone - sinteza în care sunt implicate tot
două enzime - întregul proces de coacere
este întârziat. Mai precis, se folosesc genele
care codifică una sau alta dintre cele două
enzime implicate în sinteza etilenei, dar
orientate în sens invers. Transferate la
tomate, aceste transgene antisens
determină reducerea cu 95% a ii de
sintetizate și prelungirea duratei
coacerii de la una la patru săptămâni.

Meli VS, Ghosh S, Prabha TN, Chakraborty N, Chakraborty S, Datta A. (2010)

Enhancement of fruit shelf life by suppressing N-glycan processing enzymes. Proceedings
44
of the National Academy of Sciences 107 (6) 2413-2418; DOI:10.1073/pnas.0909329107
 Exemple de OMG: Porumbul Bt

Pierderile globale cauzate de insecte s-ar putea ridica anual la 4000 de md. dolari (daca nu s-ar
aplica nici o masura de combatere) actualmente fiind de aprox. 100 md.

Strategia: gene din bacteria de sol Bacillus thuringiensis (Bt). In conditii de stres bacteria formeaza
un endospor. Celula bacteriana se degradeaza eliberandu-se sporul si cristalul. Insectele ingereaza
cristalele proteice, iar proteina este fragmentata in doua de enzimele din aparatul digestiv.
Endotoxina formeaza un complex cu receptori specifici cu membrane epiteliului intestinal.

45
 Exemple de OMG: PLANTE TRANSGENICE TOLERANTE LA ERBICIDE

Strategii privitoare la obtinerea OMG tolerante la actiunea erbicidelor:

-modificarea tintei erbicidului (cantitativ si calitativ)
-introducerea in plantele cultivate a unui sistem de degradare a erbicidului

I. Erbicidele sikimice (care au ca substanta active glifosatul –

cunoscut sub denumirea comerciala de Roundup)
Are ca tinta o enzima din calea metabolica ce duce la sinteza
aminoacizilor aromatici.

II. A doua strategie – aplicata in cazul erbicidului glufosinat de

amoniu (fosfinotricin) – care inhiba o enzima cheie in procesul de
asimilare a azotului, rezultand concentratii letale de amoniac la
numai cateva ore de la aplicarea pe plante.

Gena – izolata de la o actinomiceta din genul Streptomyces a fost

transferata cu Agrobacterium.

Culturi:
Soia Roundup Ready (RR) poseda o gena transferata de la E. coli
Porumbul RR poseda o gena transferata de la porumb

Roundup (glifosat) – erbicid aprobat in Romania de peste 40 de ani

46
? 47