POM – sistem alcatuit din:

Organe epigee (tulpina)

Organe hipogee (rădăcină)

Organe hipogee (rădăcină)
1. Rădăcini de schelet şi semischelet

Pivot

Rădăcină principală

Rădăcină secundară

Caracteristici:
-3 – 20 cm grosime;
-1 – 8 m lungime;
-longevitate mare;
-structură anatomică secundară;
2. Rădăcini fibroase sau de garnisire -epidermă suberificată;
-culoare brună
Caracteristici:
-ramif. secundare ale rădăcinilor de semischelet
(ord. IV, V, VI),
-sub 3 mm diametru,
-trăiesc pana la 1 an,
-sunt elemente nepermanente ale rădăcinii

2. Rădăcini fibroase sau de garnisire
2. Rădăcini active (absorbante)
-0,1 – 4 mm lungime,
-0,3 – 1 mm grosime,
-structură primară,
-culoare albă,
-pot prezenta micoriză,
-trăiesc 15 – 25 zile,
-170 – 300 de perişori absorbanţi/mm 2 la măr

4. Rădăcini conducătoare:
-culoare brun – deschis,
- se transformă în răd. de schelet şi semischelet

3. Rădăcini intermediare:
-provin din rădăcinile axiale,
-culoare gri deschis,
-trăiesc 10 – 15 zile
-fac tranziţie la rădăciniel conducătoare

1. Rădăcini axiale:
- 10 – 25 mm grosime
- 10 – 25 mm lungime
- structură primară
- culoare albă
- în zona meristematică sunt mai groase decât
cilindrul central
- presiune / sol 15 – 25 atm.
 Ancorarea în sol

Absorbţia apei

Transportul substanţelor absorbante

Respiraţia

Funcţiile rădăcinilor: Depozitarea substanţelor de rezervă

Sinteza primară a unor compuşi organici.

Secreţia (desorbţia)

Micoriza

Înmulţirea vegetativă.
 Organe epigee (tulpina)

săgeată Coroană
Şarpantă (ramură de ord.I)

Subşarpantă (ramură de ord. II)

< de ramificare
Etaj de ramuri

Ramuri de semischelet
(ord. III, IV) + ramuri de rod

Muguri, lăstari, frunze,

flori, fructe

< de divergenţă

Trunchi

Bioelemente permanente
Bioelemente cu durată medie de viaţă
Bioelemente efemere
Muguri: 1-colaterali; 2-seriali; 3-vegetativi; 4-floriferi

Structura principalelor fructe

a- măr; b- nucă; c- zmeură
1-epicarp; 2-mezocarp; 3-endocarp; 6-peduncul; 7-fascicule libero-lemnoase;
8-sămânţă; 9-drupeolă; 10-sepale; 11-receptacul.
 CLASIFICAREA SPECIILOR POMICOLE

I. Clasificarea speciilor pomicole după habitus

Pomi propriu-zis (fig.) sunt plante viguroase cu un

singur trunchi bine definit şi o coroană de dimensiuni
mari, care împreună, pot ajunge la înălţimi de 5-20 m
şi o durată a vieţii de 15-100 ani şi chiar mai mult (ex.
castanul).
Au un ritm mai încet de dezvoltare, necesitând astfel
mai mulţi ani până la intrarea pe rod (excepţie face
piersicul).
Se înmulţesc prin seminţe (speciile sălbatice,
portaltoii), altoire, iar unele specii şi prin drajoni (prun,
vişin).
Din această grupă fac parte: mărul, părul, cireşul,
nucul, prunul, caisul, vişinul, castanul.
 2. Arbustoizii au caractere intermediare între pomi şi
arbuşti; cresc mai puţin înalţi (5-6 m); formează mai
multe tulpini de grosimi diferite; intră relativ repede pe
rod (3-4 ani) şi trăiesc aproxmativ 20-30 ani. Se
înmulţesc, în general, pe cale vegetativă şi, mai rar, prin
seminţe. Din această grupă fac parte alunul, vişinul
arbustoid, scoruşul, cătina albă, ziziphus, gutuiul
arbustoid şi unele tipuri de migdal.

3. Arbuştii sunt plante lemnoase cu talie mică (până la 2 - 2.5 m),

care prezintă numeroase tulpini (10 - 20 buc), de grosimi şi înălţimi
aproape egale, apărute în zona coletului, formând tufe compacte. Au
ciclul de dezvoltare scurt, intră pe rod în anul al doilea, dar nu
trăiesc mai mult de 10 - 15 ani.
Arbuştii emit cu uşurinţă rădăcini adventive şi se înmulţesc vegetativ
prin drajoni, butaşi, marcote dar şi prin seminţe.
Cele mai reprezentative specii din această grupă sunt: coacăzul
negru şi roşu, agrişul, afinul etc.
 Semiarbuştii, au numeroase tulpini, erecte sau semierecte, de
grosimi mici (cca 1cm), lungi de 1-3m. Tulpinile trăiesc doi ani, în
primul an cresc vegetativ, în al doilea an rodesc, apoi se usucă.
Plantele se regenerează prin drajoni care, de altfel, este şi principala
metodă de înmulţire. O tufă trăieşte 10-15 ani. Zmeurul şi murul sunt
cele mai reprezentative specii din această grupă.

Plantele fructifere semierboase formează tufe mici de 25-30 cm înălţime.

Tulpina se ramifică la nivelul solului formând segmente anuale de 2-3 cm,
care vor forma stoloni şi rădăcini adventive. Frunzele mor în fiecare an, însă
tulpinile trăiesc 6-8 ani. Din această grupă fac parte căpşunul şi fragul.
 II. Clasificarea pomicolă

1. Grupa pomacee (pomoidee, seminţoase) cuprinde: mărul, părul, gutuiul, moşmonul, scoruşul,
păducelul, specii din familia Rosaceae, subfamilia Pomoideae şi se caracterizează prin următoarele
particularităţi:
- fructul este o "poamă", care din punct de vedere morfologic este un "fruct fals", rezultat din concreşterea
ovarului cu receptaculul floral şi care prezintă rezistenţă la transport şi păstrare;
- mugurii de rod sunt micşti, bifuncţionali, solitari şi situaţi în general, în vârful ramurilor de rod. Acestea au
o evoluţie şi degarnisire lentă;
- pomii au longevitate mare, intră pe rod relativ târziu şi dau producţii mari;
- repausul vegetativ este lung, înflorirea târzie, florile nefiind afectate de brumele şi îngheţurile târzii de
primăvară;
- sunt rezistente la ger, pretenţioase la umiditate şi fertilitatea solului, fapt pentru care cultura lor reuşeşte
mai ales, în zona deluroasă;
- suportă uşor tăierile, iar rănile se vindecă repede;
- se înmulţesc prin altoire pe portaltoi generativi şi vegetativi şi se cultivă în livezi clasice, intensive şi
superintensive.
2. Grupa drupacee (prunoide, sâmburoase) cuprinde: cireşul, vişinul, prunul, caisul, piersicul (precum şi
mahaleb, corcoduşul, porumbarul şi zarzărul, specii care se folosesc ca portaltoi).
Toate speciile aparţin familiei Rosaceae, subfamilia Prunoideae şi se caracterizează prin următoarele
particularităţi:
- fructul este o drupă cu mezocarpul comestibil şi endocarpul lignificat şi este perisabil;
- mugurii de rod sunt monofuncţionali, floriferi, dispuşi solitar şi axilar pe ramurile de rod, acestea au o
evoluţie rapidă, longevitate redusă, degarnisindu-se în zona bazală;
- pomii au un ritm intens de creştere şi dezvoltare, mai ales în primii ani, produc mulţi lăstari anticipaţi şi se
degarnisesc repede;
- intră mai repede pe rod şi trăiesc mai puţin decât pomaceele, respectiv 45-50 ani (cireş), 15-20 ani (cais,
piersic);
- perioada de repaus este scurtă, înfloresc timpuriu şi în unii ani, florile şi fructele abia formate, pot fi
distruse de brumele şi îngheţurile târzii de primăvară.
- sunt mai puţin rezistente la temperaturile scăzute din timpul iernii (-26°C piersicul), au cerinţe mai mari
faţă de căldură şi sunt mai rezistente la secetă, fapt pentru care, cultura acestor specii este cantonată în
zona colinară sau de câmpie, cu excepţia unor soiuri de prun, cireş şi vişin, care dau rezultate bune şi în
zona deluroasă.
- suportă mai greu tăierile, rănile se cicatrizează mai greu, deseori prezentând scurgeri de clei;
- se înmulţesc prin altoire, în special pe portaltoi generativi, cei vegetativi fiind mai recent introduşi în
cultură. La vişin, înmulţirea se poate face şi prin drajoni (Oblacinska).
- se cultivă cu precădere în sistem clasic, intensiv şi mai puţin superintensiv (vişin, prun, piersic).
3. Grupa nucifere - include nucul, castanul cu fructe comestibile, alunul, specii din familii diferite,
dar cu fructe uscate, rezistente la transport şi păstrare. Acestea prezintă următoarele particularităţi:
- fructul este o nucă (castan, alun) sau o pseudodrupă (nuc şi migdal), la care partea comestibilă
este sămânţa;
- cuprinde specii unisexuate monoice, cu creştere sub formă de pomi propru-zişi (nuc, castan) sau
arbustoizi (alunul);
- mugurii de rod sunt micşti, bifuncţionali şi evoluează în lăstari fertili, ce poartă numai flori femele
(nuc, alun) sau şi mascule (castan);
- sunt specii sensibile la ger (cu excepţia alunului comun), pretenţioase la căldură (castanul), fapt
pentru care, se cultivă în zone cu climă mai blândă.
- suportă greu tăierile, iar la nuc apare gutaţia;
- se înmulţesc prin seminţe (nuc, castan), drajoni (alun), marcote (castan) sau prin altoire la masă
(castan nuc);
- unele specii trăiesc mult şi intră târziu pe rod (nuc, castan), altele intră pe rod mai devreme dar au
o viaţă mai scurtă (alun, migdal).
4. Grupa bacifere cuprinde: coacăzul, agrişul, zmeurul, murul, căpşunul, fragul, afinul, cătina albă,
scoruşul negru, lonicera albastră. Specii care fac parte din familii diferite şi au toate, fructele foarte
perisabile, sensibile la transport şi păstrare.
- fructele sunt bace (afin, soc, cătina albă, scoruşul negru. lonicera albastră), pseudobace (coacăz,
agriş), polidrupe (zmeur, mur), poliachene sau receptacul îngroşat (căpşun, frag);
- plantele cresc sub formă de arbuşti (coacăz, agriş, soc, cătină), semiarbuşti (zmeur, mur) sau
plante semiierboase (căpşun);
- intră repede pe rod şi au longevitate mică;
- se înmulţesc vegetativ: drajoni (zmeur, mur, cătină), stoloni (căpşun) butaşi şi marcote (coacăz,
afin, agriş).

5. Grupa speciilor subtropicale cuprinde - smochinul,

rodia, citrice (lămâi, portocal), actinidia, care fiind plante
de climat mediteranian, la noi în ţară, se cultivă în sere,
apartamente sau chiar în câmp (smochin, kiwi);
- fructul hisperida (citrice), siconă (smochin), bacă falsă
la rodie (Punica granata), bacă la kiwi (Actinidia
chinensis).