RECUNOAŞTEREA SPECIILOR FLORICOLE CULTIVATE ÎN TEREN

NEPROTEJAT

HEMICRIPTOFITE

1. Aquilegia vulgaris – căldăruşe – Fam. Ranunculaceae

Descriere:-tulpina înaltă de 80 cm, puţin ramificată, cu vârfurile pubescente, iar în partea inferioară
glabră,
-frunze tripenat sectate cu foliole trilobate, colorate pe partea superioară în verde cenuşiu şi
verde intens pe cea inferioară,
-florile sunt alcătuite din 5 sepale oblonge ovate, 5 petale infundibuliforme, prelungite cu un
pinten curbat în interior, colorate de la roşu-purpuriu sau albastru-violet până la alb, de diferite
nuanţe dispuse în panicule rare; sunt mari şi scurt pedunculate.
Înfloreşte în mai.
Cerinţe ecologice:-terenuri însorite sau semiumbrite, cu fertilitate bună, potrivit de umede.
Particularităţi de cultură: -înmulţire prin despărţirea tufelor, toamna sau primăvara devreme, o dată
la 3 ani. Fragmentele obţinute se plantează în teren bine lucrat, fertilizat, afânat.După o bună
înrădăcinare materialul săditor este scos cu grijă şi plantat la loc definitiv.
Se poate înmulţi şi prin seminţe, semănatul făcându-se primăvara (martie-aprilie) în răsadniţe
reci, de unde, după o repicare se plantează la loc definitiv în iulie-august. Distanţele de plantare sunt în
funcţie de talia plantelor (30-50 cm).
Utilizare:-flori tăiate, grupuri, ronduri, rabate, platbande.

2. Aster novi-belgii – vineţele, aster – Fam. Asteraceae

Descriere: - tuplină dreaptă, înaltă de 80-160 cm, ramificată,
- frunzele lat-lanceolate, punctate,
- florile dispuse în calatidii grupate în raceme ramificate; florile ligulate pot fi albastre,
violacee, albe sau roz. Involucrul are foliolele ascuţit liniare, verzi.
Înfloreşte abundent din august până în noiembrie.
Cerinţe ecologice:-terenuri uşoare, afânate, luto-nisipoase, cu expoziţie sudică, însorite sau
semiumbrite. Reacţionează pozitiv la fertilizarea cu fosfor şi calciu.
Particularităţi de cultură:- înmulţire prin divizarea tufei, care se face primăvara devreme, o dată la
2-3 ani, sau prin butaşi erbacei (primăvara).
Utilizare:- flori tăiate, grupuri, rabate.

3. Chrysanthemum indicum – tufănele – Fam. Asteraceae

Descriere: - tulpina înaltă de 20-80 cm, uşor ramificată, frunzele penat partite, florile grupate în
calatidii galbene cu florile ligulate scurte. Inflorescenţa este înconjurată de bracetee mari.
Înfloreşte din septembrie până la venirea îngheţurilor.
Cerinţe ecologice: - soluri fertile, cu umiditate suficientă şi constantă,
- terenuri cu expoziţie însorită, bine lucrate, bine drenate.
Reacția față de poluanți chimici: acumulator de Pb
Particularităţi de cultură:- înmulţire prin despărţirea tufei, primăvara foarte devreme, o dată la 3-4
ani. Se poate înmulţi şi prin butaşi.
Utilizare:-flori tăiate, grupuri, ronduri, rabate, platbande, vase decorative.

4. Cineraria maritima – cineraria, spălăcioasă – Fam. Asteraceae

Descriere: - tulpina ramificată, înaltă de 30-70 cm, acoperită cu peri argintii,
- frunze mari, penat-sectate cu lobii adesea trilobaţi, acoperiţi pe partea inferioară cu peri
de culoare argintie,
1
 - florile galbene tubuloase, grupate în calatidii globuloase.
Înfloreşte din iulie până în septembrie. Decorează prin frunze şi se pretează la tuns.
Cerinţe ecologice: - soluri nisipo-argiloase, potrivit de fertile, cu umiditate moderată,
- terenuri cu expoziţie însorită, adăpostite.
Reacția față de poluanți fizici: rezistent la praf
Particularităţi de cultură:- înmulţire prin seminţe şi vegetativ (butaşi).
- se seamănă în februarie-martie în sere sau răsadniţe calde, într-un amestec mijlociu. Se
repică când 2-3 frunze, de preferinţă la ghivece. Plantarea la loc definitiv se face în mai, la distanţa de
30-40 cm.
- înmulţirea prin intermediu butaşilor (februarie-martie) se face atunci când urmărim să
obţinem material uniform.
- ca lucrări de îngrijire, pe lângă cele obişnuite se recomandă ciupitul pentru stimularea
ramificării şi tunsul când o folosim în covoare, mozaicuri.
Utilizare: - borduri, mozaicuri, ronduri, rabate, platbande.

5. Lavandula angustifolia – levănţică – Fam. Labiatae

Descriere:-tulpină semilemnificată, înaltă de cca 65 cm, foarte ramifictă de la bază
-frunzele sunt întregi, liniare, cu marginea uşor rulată, de culoare gri, pâsloase
-florile sunt mici, albastre-violet, dispuse în spic lung
Înfloreşte din iunie până în august.
Cerinţe ecologice:- puţin pretenţioasă, preferă soluri bine lucrate, necesită terenuri cu expoziţie sudică,
însorită.
Reacția față de poluanți chimici: tolerant la poluanții: Cd, Pb, Zn, Cu
Particularităţi de cultură:- se înmulţeşte uşor pe cale vegetativă (butaşi, marcotaj) şi pe cale
generativă, prin seminţe. Semănatul se poate face în martie, în sere, în cuburi nutritive. În mai se
plantează la loc definitiv.
Utilizare:- borduri, ronduri, precum şi ca plantă medicinală

6. Papaver orientale – mac - Fam. Papaveraceae

Descriere:- plantă perenă hemicriptofită cu tulpină păroasă, înaltă de 1 – 1,5 m, cu frunzele penat-
fidate sau penat sectate cu diviziuni neregulate , dinţate, lungi de cca 30cm, păroase, dispuse în rozetă.
Florile sunt mari, cu diametrul de 12 – 16 cm, cu sepalele păroase, persistente, iar petalele roşii –
portocalii, lucioase, cu sau fără maculă neagră la bază, pistilul cu disc violet – albăstrui şi stamine
negre- violacee.
Înfloreşte în mai iunie şi uneori chiar toamna.
Cerinţe ecologice:-pretenţii moderate, se dezvoltă bine pe soluri fertiloe, argilo-nisipoase, bine
afânate; pe terenuri cu expoziţie însorită.
Particularităţi de cultură. Macul se înmulţeşte pe cale vegetativă prin divizartea tufelor (toamna) şi
prin seminţe care se seamănă direct în câmp în mai-iunie.
Utilizare: în grupuri pe gazon, putând rămâne în acelaşi loc 8 – 10 ani.
- ca floare tăiată, se recoltează în faza de boboc când caliciul este puţin crăpat.
7. Phalaris arundinacea – iarbă colorată – Fam. Poaceae
Descriere:-tulpină fistuloasă, foarte subţire, ce poartă terminal flori grupate în inflorescenţe
spiciforme;
-frunzele sunt liniare, lungi de cca 15-25 cm, sunt variegate (prezintă dungi longitudinale de
culoare alb-gălbuie);
Cerinţe ecologice:-preferă soluri uşoare, cu umiditate moderată; terenuri cu expoziţie sudică.
Reacția față de poluanți chimici: accumulator de Cd, Zn, Cu
Particularităţi de cultură:- înmulţirea se face pe cale vegetativă prin divizarea tufei toamna sau
primăvara devreme.
-se pot înmulţi şi prin seminţe. Semănatul se poate face în martie direct în câmp.
Utilizare: în grupuri sau individual, pe marginea apelor