Controlul fluxului de căldură prin anvelopă se realizează prin intermediul unui material izolator

termic, în cazul respectiv s-a preconizat ultilizarea polistirenului celular. Acesta înveleşte
anvelopa clădirii pentru a-i reduce pierderile de căldură spre exterior, prin urmare reprezintă, în
principiu, un izolant relativ bun. Însă, în spaţiile mai mari, precum sunt cavităţile din pereţi,
căldura se poate pierde totuşi prin convecţie şi radiaţie.

În contextul actual, rolul izolaţiei este exact acela de a diviza volumul de aer în compartimente
suficient de mici pentru a împiedica formarea curenţilor convectivi, astfel aerul rămânând în
repaus. În acelaşi timp, materialul izolator poate reduce radiaţia de la o suprafaţă la alta a întreg
compartimentului cu aer.

În cazurile anterioare, când tipurile de izolaţii erau extrem de limitate, măsura eficienţei stratului
izolator era grosimea lui. În prezent, izolaţiile termice se aleg în funcţie de rezistenţa lor termică,
prin analogie cu rezistenţa electrică a unui conductor. Este evident principiul prin care se
adeverește faptul prin care cu cât rezistenţa termică crește, cu atât fluxul de căldură prin material
devine mai mic.

Este posibilă utilizarea tipurilor de izolaţie cu grosimi diferite, dar atâta timp cât rezistenţa lor
termică este aceeaşi, ele vor controla în mod egal pierderile de căldură. Totodată, în ghidurile de
profil existente sunt listate toate materialele de construcţie şi de izolaţie împreună cu rezistenţa
lor termică.

Izolaţia termică funcţionează adecvat, dacă este montată corespunzător regulilor de aplicare în
pod şi pe pereţii exteriori. Deşi tehnologia de montaj este relativ complexă şi specifică locului şi
nu face obiectul lucrării de faţă, se pot indica următoarele recomandări generale:

 Izolaţia trebuie să umple spaţiul complet şi uniform. Orice porţiuni goale sau colţuri vor
permite apariţia convecţiei termice;
 Punţile termice trebuiesc evitate oriunde este posibil. După cum sugerează şi numele,
puntea termică reprezintă o porţiune de anvelopă cu rezistenţa termică conductivă mai
mică, permiţând astfel transferul preferenţial al căldurii prin acea porţiune. Atunci când
izolaţia se aplică peste una din feţele punţii termice, ea acţionează ca o barieră, blocând
fluxul de căldură.
 Izolaţia trebuie să fie de grosimea permisă de mărimea spaţiului şi, atunci când este
formată din material moale şi poros, ea trebuie să aibe densitatea corespunzătoare pentru
a forma rezistenţa termică necesară.

Mărimea izolaţiei termice se preconizează de a fi dispusă în funcţie de mai mulţi factori:

 Normativele în domeniul reabilitării termice a clădirilor pot cuprinde specificaţii asupra
grosimii izolaţiei care trebuie adăugate.
 Starea şi grosimea izolaţiei existente impun grosimea şi felul izolaţiei care trebuie
adăugate.
 Modul în care este construită casa determină câtă izolaţie poate fi practic adăugată.
 Derularea altor lucrări de reabilitare poate permite re-izolarea casei la un nivel superior.