MATERIALE DE IZOLAȚII

1. DEFINIȚIE, CLASIFICARE

Prin materiale de izolatie Intelegem totalitatea materialelor, produselor de construcții, care se utilizează
în scopul asigurării funcționalității, durabilității și confortului.
După rolul pe care îl îndeplinesc, izolațiile pot fi: termice, acustice și hidrofuge.
Aerul este mediul care are cea mai mica conductivitate tehnica, dar și cel prin care sunetul se propaga
cel mai încet. Este motivul pentru care materialele termo și fonoizolatoare, au structuri poroase care înglobează
cât mai mult aer în pori. Aceasta este explicația utilizării acestor materiale atât la izolații fonice cât și termice.
Pentru ca materialele izolatoare să poată fi cu succes folosite în construcții, trebuie să fie ușor
manevrabile, ușor montabile, solidarizate convenabil cu celelalte elemente, sa fie inalterabile, necombustibile
sau greu combustibile, relativ ieftine și ușor de produs în cantități mari.

2. MATERIALE PENTRU IZOLATII TERMICE

Când un corp cu temperatură mai ridicată este pus în contact cu un altul cu temperatură mai scăzută,
are loc o cedare de căldura de la primul la al doilea.
Transmiterea căldurii se poate realiza sub trei forme: prin conducție, convecție și radiație.

Transferul de căldurii prin conducție este efectuat de către electroni, prin mișcările oscilatorii ale
acestora și prin emisia și absorbția reciprocă a radiațiilor, între particulele elementare învecinate, în cazul unei
densități suficient de mari a particulelor (cu excepția gazelor). Este de subliniat ca propagarea căldurii prin
conducție se face cu o viteza determinată de densitatea mediului, fiind maximă la metale și minimă la gazele
neionizate.

Convecția termică este o transmitere de căldură datorată unui flux în mișcare, care transporta căldura
de la o zona cu temperatură mai ridicată, într-o zonă cu temperatură mai scăzută. Convecția termică este
caracteristică fluidelor, fiind o urmare a schimbului de căldura la suprafață și poate fi liberă sau forțată, după
cum este urmarea unor curenți ai fluidului generați de un gradient de temperatură, respectiv de ventilator, pompă
etc. Eficacitatea transferului căldura prin convecție este direct influențată de viteza de mișcare a fluidului.

Radiația termică intervine între corpuri de temperaturi diferite, care emit radiații electromagnetice
purtătoare de căldura. Toate corpurile emit continuu căldura prin radiație. Intensitatea de emisie depinde de
temperatura corpului i culoarea suprafeței. în realitate cele trei moduri de transmitere a căldurii se realizează
concomitent.

2.1 PROPRIETATILE FIZICO-MECANICE ALE MATERIALELOR TERMOIZOLATOARE

2.1.1 CONDUCTIVITATEA TERMICĂ

Materialele termoizolatoare sunt acele materiale la care coeficientul de conductivitate tehnică are valori
cuprinse între 0,018 și 0,20 W/m0C. Materialele termoizolatoare au de obicei, o compoziție eterogenă, cu textură
alcătuită dintr-un schelet solid, cu interspații de aer, comunicante sau necomunicante: pori sau celule.
Aerul închis în pori prezintă cea mai buna capacitate de izolare termica având coeficientul de
conductivitate tehnică foarte mic.
Această caracteristică a aerului (și în general a gazelor) stă la baza funcționării în exploatare a
materialelor termoizolatoare.
Materialele ușoare, poroase îndeplinesc aceste condiții dacă au densitatea aparenta p a<1000kg/m3, dar
sunt și suficient de rezistente, stabile la variația de temperatură, incombustibile sau greu combustibile.
Transmisia căldurii printr-un material de izolații este un fenomen foarte complex care depinde de:
porozitate, compoziția chimică, temperatura medie, umiditate, densitate aparentă.

2.1.1.1 Influența porozității

În cazul materialelor termoizolatoare, coeficientul de conductivitate termică se determină ca media aritmetică

a coeficientului părții solide și a coeficientului aerului din pori.

2.1.1.2 Influenta compoziției chimice

 La determinarea coeficientului de conductivitate tehnică, a unui material de izolație, influențează atât
compoziția materiei solide cat §i a gazului inclus in structura (dacă în porii materialului este alt gaz decât aerul,
valoarea coeficientului de conductivitate termică este alta). Corpurile cu structură cristalină au o conductivitate termică
superioară celor în stare amorfă.
Din cauza absorbției reduse de apă, pluta este utilizata la izolații frigorifice.
În locul plutei se mai poate utiliza și cauciucul spongios sau materialul spongios din rășina
sintetică. Acestea au un regim staționar de absorbție de apă, dar nu mai mare de 2% în volum; sunt materiale
foarte scumpe.
Proprietățile termofizice de calcul nu sunt cele rezultate în urma determinărilor de laborator,
efectuate pe materiale perfect uscate și la o anumită temperatură, ci valorile corespunzătoare umidității naturale a
materialului, stabilite în condiții normale de exploatare din construcții.
În funcție de natura lor, materialele de izolație termică se pot clasifica în: materiale anorganice și
materiale organice.