9.

Incalzirea solara pasiva a locuintelor Drept exemplu al cunoasterii cantitatilor sezoniere a radiatiei solare incidente pe suprafete cu orientari diferite util este discutarea utilizarii energiei solare pentru incalzire pe timp de iarna, asa numita incalzire solara pasiva. Termenul de pasiv este folosit pentru a se distinge acest mod de asa numita incalzire solara active, in care elementele active, precum colectoarele solare, pompele, conducta de aer, etc. sunt adaugate constructiei. In general, incalzirea solara pasiva reprezinta o incalzire solara mai simpla si net mai economica decat cea active. Idea de baza este cea de a proiecta constructia pe baza urmatoarelor 3 criterii: 1. Asa numita izolare a constructiei !respective peretii si acoperis" trebuiesc bine izolate, pentru minimizarea pierderilor termice de la interior pe durata iernii si pentru a minimize surplusul de caldura din exterior pet imp de vara. #. $rientarea ferestrei trebuie aleasa pentru a permite accesul usor al radiatiei solare pet imp de iarna si accesul usor pet imp de vara. In practica, asta inseamna ferestre largi orientate spre ecuator, pentru penetrarea solar ape timp de iarna si ferestre mici sau c%iar lipsa cu orientarea spre est sau vest pentru a minimize colectarea energiei solare nedorite pet imp de vara. 3. Includerea asa numitei masei termice in izolarea cladirii. &copul este de a memora intact energia solara in timpul zilei pe timp de iarna asa incat interiorul cladirii sa ramana cald pet imp de noapte. 'asa termica poate lua forma oricarui material care are o capacitate termica substantial !precum ciment sau caramizi". (at de mare trebuie sa fie fereastra) (at de groasa trebuie sa fie izolatia)* De ce masa termica este nevoie) 9.1 Analiza regimului termic stationar +xista 3 mecanisme fizice de baza care permit unui obiect de a castiga sau de a pierde energie: conductive, convective si radiatie. +cuatia de baza pentru conductive, data de ,e-rton, este: unde ./cond reprezinta debitul de flux termic de la o regiune cu temperature T # la o regiune cu temperatura T1, masurata in 0 m1#, 2 reprezinta conductivitatea termica a materialului prin care curge caldura, masurata in 0 m11 311, iar d este grosimea materialului, masurata in m. (omponentele cladirii !caramizi, ferestre, rigips, etc." pot fi caracterizate prin coeficientul de pierderi termice conductive !4 " definite ca si conductivitatea termica impartita la grosimea componentei. Exemplu: &ticla are conductivitatea termica de 5.61 0 m 11 311. 4n geam cu grosimea de 3 mm are valoarea lui 4 de 5.61 7 5.553 8 #95 0 m :# 311. Asta inseamna ca o diferenta de temperature de 15 o( !de exemplu. #5 o( in interior si 15 o( in exterior" va genera un flux termic conductive de #.9 ;07m # din aria geamului. Totusi, este convenabil de definit rezistenta termica !<" a unei component de constructie, ca reciproca a valorii 4. Importanta acesteia este legata de posibilitatea conversiei cu ec%ivalenta matematica a legii lui $%m pentru circuite electrice:

4nde diferenta de temperature este analog diferentei de potential electric => iar fluxul termic este ec%ivalent curentului electric I. ?entru o component de constructive !de exemplu, un perete multistrat cu ferestre"valoarea lui < a diferitelor parti poate fi combinata cu rezistente electrice !series au paralel". Exemplul: 4n perete din caramida cu grosimea de 15 cm !; 8 5.9# 0 m 11311" este acoperita pe fiecare fata cu un strat de gips de 1 cm grosime !; 8 5.61 0 m 11 311". >aloarea totala a lui < este: !5.6175.51" 11 @ !5.9#75.15"11 @ !5.6175.51"11 8 5.1AB C0 m# 311D11. De aici, pentru aceasta sectiune de perete 4 8 17< 8 A.11 0 m# 311. 9.2 Convectia si radiatia Temperaturile prevazute nu sunt pre ridicate, cazul general pentru incalzirea si racirea cladirilor, atat fluxul termic convective cat si cel radiant poate fi aproximat cu relatia anterioara. Totodata putem caracteriza componentele cladirii in corespondenta cu valorile radiatiei lor 4 !referitor la culoare: culorile inc%ise tind sa absoarba radiatie mai bine decat cele desc%ise" si calorile lor convective 4 !referitor la comportarea lor termice atunci cand sunt expuse la vant". ?ierderile termice convective pot fi estimate doar empiric. &tratul de aer pe marginea unei suprafete interioare contribuie la o contributie semnificativa asupra valorii effective a lui < al acestei componente. Acesta este adevarat in principal pentru stratul stationar remanent contra unui tavan, dar acesta este adevarata pentru un strat de aer care se misca usor in contact cu o suprafata de perete. Astfel de pelicula de aer relative stationar adauga o contributie aproximativa a lui < 8 5.13 C0 m 1# 311D 11 . Aerul din gaurile componentelor de constructie, precum spatial continut intr1o cavitate de perete sau intre panourile de sticla la ferestrele duble, contribuie la valoarea efectiva a lui < al componentei. $ valoare tip al contributiei unei astfel dfe gol cu aer este aproximativ < 8 5.1A C0 m 1# 311D11. In final, c%iar si un strat subtire de aer contra unei suprafete expuse la un vant puternic, contribuie dar nu semnificativ la valoarea efectriva a lui, <. ?entru o viteza a vantului de 1A ;m % 11, stratul de aer exterior contribuie aproximativ < 8 5.5B C0 m 1# 31 1 11 D . Astfel adaugam aceasta contributie, impreuna cu < 8 5.1A C0 m 1# 311D11 contributia de la stratul de aer interior, la < 8 5.5539 C0 m 1# 311D11 calculata pentru o grosime a sticlei ferestrei de 3 mm, aEungem la o rezistenta termica totala efectiv de < 8 5.#539 C0 m 1# 311D11, sau 4 8 B.F 0 m1# 3D11. Asta reprezinta o viteza considerabil mai redusa al pierderilor termice, calculate cu precizie, de la o fereastra care contribuie pur conductive. In final, este important de realizat ca diferenta reala de temperature intre suprafetele interioare

si exterioare al unei component de constructive nu este necesara diferenta temperaturilor la interior si exterior. Aceasta deoarece atat absorbantei suprafetei la radiatia vizibila cat si emitanta ei in infrarosu vor afecta bilantul energetic. $ suprafata exterioara intunecata se incalzeste atunci cand este expusa la lumina soarelui ca cea mai obisnuita manifestare a acestei influente. Temperatura reala a unei suprafete expuse depinde de cat de rapid acesta este racit de vant. 9.3 Infiltrarea aerului &uplimentar pierderilor termice prin materialul cladirii, trebuie considerate energia din aerul cald care trece prin desc%iderile din structura cladirii. Gantele de la usi sau ferestre care nu sunt etansate bine, sau neuniforme, imperfectiunile in constructive. Aerul infiltrate este masurat in unitati de sc%imb de aer pe ora !A(H". &tiind ca aerul are o densitate de 1.# ;g m 13 la presiunea atmosferica si capacitatea termica de 1555 I ;gD11 3D11, se vede ca o infiltrare de aer n A(H va antrena o crestere a pierderilor termice cu viteza: unde > este volumul interior al cladirii. Un exercitiu util ?entru estimarea marimea reltiva a acestor efecte, se considera sc%ema de mai Eos:

?eretii sunt asa numitele cavitati de constructie !# placi de beton fiecare cu grosimea de 6 cm separate de un gol de aer cu latimea de B cm". Acoperisul consta dintr1o placa orizontala din beton cu grosimea de 15 cm. +xiste A ferestre cu aria 1.J m# fiecare, si o usa din lemn cu aria de # m #. ,oi suntem interesati in eficienta relative al izolatiei suplimentare la diferite component al acestei case pentru reducerea costului de incalzire pet imp de iarna. De exemplu, etansarea scurgerilor de aer la usi si ferestre, izolarea suplimentara cu polistiren asupra acoperisului si peretilor. &e considera ca pierderile termice din intreaga cladire pe durata a #B % intr1o zi de iarna, in care temperature exterioara medie este de 15 o( iar cea de la interior mentinuta la 16o( !utilizand incalzirea". &e calculeaza contributia caldurii total pierdute prin: !a" 3 A(H Co cladire tip KpermeabilaKD, !b" 1 A(H Co casa bine KetansataKD, !c" neizolata, !d" 3 cm a izolatiei, !e" A cm de izolatie, !f" pod neizolat, !g" J cm izolatie pod, !%" 15 cm izolatie pod, !i" ferestre cu o singura sticla, !E" ferestre cu sticla dubla. &e ignora culoarea peretilor si a acoperisului si pierderile termice conductive prin usi !pe care le consideram ca bine izolate". ?entru fiecare componenta se calculeaza valoarea lui 4 global !care include stratul interior si exterior de aer" si inmultim cu aria totala a materialului implicat si cu diferenta de temperature. &e utilizeaza valorile urmatoare pentru conductivitatea termica a materialelor: beton ; 8 #.1 0 m11 311, polistiren ; 8 5.5B 0 m11 311, sticla ; 8 5.61 0 m11 311, si urmatoarele conductante convective pentru aerr* strat de aer pe pereti si acoperis la exterior 4 8#J 0 m 1# 311, strat de aer pe peretele si tavanul interio 4 8 9.9 0 m1# 311, gol de aer inclus in cavitatea peretelui sau in sticla dubla 4 8 A.3 0 m 1# 311. &e considera rezultatul diferitelor combinatii asupra pierederilor termice pe intreaga casa. 9.4 ropietatile dinamice ale componentelor locuintelor Deci, pornind de la faptul ca casa este expusa la diferite temperature exterioare intre zi si noapte, si atunci cand sc%imbarilor de vreme sunt bruste, este important de inteles raspunsuri in aceste ipoteze. Drept exemplu, consideram o casa izolata exclusive din polistiren si ferestre din sticla, care va devenii rapid insuportabila de calda imediat dupa o zi insorita si rapid de rece dupa amurg. ?e de alta parte, daca exista o masa interioara suficienta pentru a absorbii radiatia solara incidenta temperature creste si care ulterior cade mai usor si mai mica. +cutia care descrie trecerea temporal si spatial a caldurii !intr1o singura directie" prin componentele cladirii: 4nde T 8 T!x,t" reprezinta temperature la momentul t si in pozitia x !in placa", iar L este difusivitatea termica definite ca:

unde 2 este conductivitatea termica, M este densitatea iar ( capacitatea termica a materialului. L are dimensiunea Cm# t11D si poate fi conduce la definirea unei caracteristici de timp, N 1 pe baza grosimii peretelui d:

?entru un perete din beton cu grosimea #5cm !M 8 #B55 ;g m 13, ( 8 6AB I ;g11 311 si 2 8 #.1 0 m11 311 ", caracteristica de timp N1 este 11 %. Interpretarea fizica a lui N1 este cel al raspunsului peretelui la o sc%imbare brusca, dupa o perioada de conditii de vreme stabile, respective atunci cand latura de pe partea stanga a ecuatiei de mai sus se modifica brusc la zero. $ intrebare mai interesanta implica raspunsul diurn al peretelui pe durata conditiilor stabile de vreme. (eea ce este imprevizibil este ca o unda incalzirii solare din timpul zilei penetreaza in mod gradual structura cladirii si supraincalzeste domiciliul dup ace soarele a apus. &a examinam fizica modului undei termice data aproximativ prin: unde To reprezinta amplitudinea temperaturii la suprafata exterioara a peretelui !x 8 5", si O 8 #P7!#B % x A5 min x A5 sec" este ung%iul frecvent al undei termice zilnice. &e vede ca parametrul Q va fi un numar complex, cu partile reale si imaginare egale:

De aici &olutia generala: &e vede astfel ca N# se asociaza cu trecerea undei termice prin intreaga grosime a peretelui d:

(are pentru o placa de beton cu grosimea de d 8 #5cm, este N # 8 B.A %. In plus acvest timp, poate fi aEustat printr1o alegere corespunzatoare a materialelor de constructie !precum izolatia termica", sa genereze un factor important de atenuare:

(are la un factor de R5.3 pentru un oerete din beton gros de #5 cm. ?utem vedea modul cantitativ in care masa termica din constructia cladirii atenueaza si intarzie incidenta undei termice diurne cauzat de ciclul zilnic de incalzire al exteriorului cladirii in zi de vara cu cer senin. !ema de casa 1. &e considera un perete compus fabricat din # placi de material diferite, una avand grosimea t 1 si difusivitatea termica L1. (ealalta parte are grosimea t # si difusivitatea termica L#. !a" &a se calculeze timpul si atenuarea associate cu trecerea undei termice sinusoidale prin perete !b" &a se calculeze valoarea primei parti din perete, constituit dintr1o placa de beton cu grosimea #5 cm iar cealalta parte din polistiren cu grosimea J cm. !c" (are este directia in care unda termica afecteaza rezultatul) 1". A#so#tia si radiatia prin colectoarele solare 'ecanismul primar in lantul care conduce energia solara in spatiu la una dintre multiplele forme familial prin care aceasta energie se manifest ape pamant, este reprezentata de absorbtia radiatiei de un corp material. 4lterior, poate fi amorsata o reactive c%imica de catre radiatia introdusa, o celula fotovoltaica prin care radiatia genereaza un current electric sau numai o suprafata receptoare neagra care genereaza caldura. >a trebui sa pornim analiza cu absorbtia radiatiei de catre o suprafata. 1".1 Corpuri negre ?uterea de emisie monocromatica +bQ!Q,T" a unui corp negru radiant este data de legea lui ?lanc;:

unde c este viteza luminii, % este constanta lui ?lanc; si ; este constanta lui Soltzmann. 4na dintre relatiile utile numita legea de deplasare a lui 0ien se obtine prin derivate de ordinal intai a legii lui ?lanc;. ?rin acesta se evidentiaza existent unei relatii reciproce intre valoarea maxima a lui + bQ!Q,T" si temperatura: De exemplu, legea lui 0ien ne permite determinarea rapida a spectrului emis de catre un obiect negru la temperature suprafetei effective a soarelui, T 8 J995 3, ca valoare de varf a lungimii de unda de 5.J5 Tm, sau ca spectrul radiatiei emise pe un recipient de fierbere apa acoperit de funingine, va avea un varf de 9.6 Tm, etc. ?entru o temperature oarecare data T, ecuatia care da puterea radiate de catre un corp negru ca o functie de lungimea de unda, care integrate pe toate lungimile de unda conduce la puterea de emisie totala a corpului negru +b:

In care U este constanta lui &tefan1Soltzmann. Aceasta relatie este formula de baza &tefan1Soltzmann pentru ac%imbul prin radiatie intre suprafete cu temperature diferite. (antitatea:

<eprezinta puterea fractional in intervalul lungimilor de unda 5 V Q. Aceste integrale pot fi rezolvate numeric desi sunt date si tabular pentru diferite valori a lui QT. Exemplu 1: (are fractiune din puterea totala radiate de catre un corp negru aflat la J995 3, respectiv in parti ale spectrului 4> !5 VQ V 5.36 Tm", vizibil !5.36 Tm VQ V 5.9 Tm" si in I< !5.9Tm VQ V W") $ezolvare: ?entru partea din spectru de 4>, QT ia valori de #1F3 Tm3 la limita superioara de integrare. Din table, pentru aceste conditii, G5 XQ !QT" este 5.15. De aici 15Y din radiatie este in 4>. In partea superioara a spectrului vizibil QT ia valoarea B53F Tm3 pentru care G 5 Z[ Q!QT" este 5.B6. De aici B6Y din spectru de radiatie este in 4> si in vizibil. In final, din normalizarea globala a unitatii, partea din radiatie ramasa reprezinta J#Y din total. Aceste procente sunt destul de similar cu cele masurate in spectrul solar real deasupra atmosferei terestre. Exemplu 2: &ticla transmite F#Y din radiatia incidenta corespunzator domeniului lungimilor de unda 5.3J Tm 1 #.9 Tm, dar opaca pentru celelalte lungimi de unda. (e procent din radiatia solara va transmite sticla) $ezolvare: Aproximam spectrul solar ca cel al corpului negru la J995 3. ?artea din energia incidenta corespunzator lungimilor de unda de pana la #.9 Tm este data de G 5 Z[ #.9 Tm!1JJ9F" 85.F9. ?artea corespunzatoare tuturor lungimilor de unda de pana la 5.3J Tm este G 5 Z[ 5.3J Tm!#5#5" 8 5.59. De aceea partea totala din energia incidenta in domeniul de transmitivitate a sticlei este 5.F5. De aici si procentul total al radiatiei solare transmise de 5.F5 x F#Y 863Y. 1".2 Corpuri ne%negre Toate corpurile fizice absorb si emit radiatie electromagnetic insa nu radiaza in mood necesar ca un corp negru. ?entru un corp ne1negru este convenabil de definit emisivitatea monocromatica semisferica \ Q!Q,T" care reprezinta raportul puterii de emisie la o lungime de unda data, cu cea a unui corp negru la aceiasi lungime de unda:

Gaptul ca +Q!Q,T" sau \Q!Q,T", pentru o suprafata data, este in general diferita pentru lungimi de unda diferite date, caracteristicile suprafetei unui emitator selective : o proprietate care poate fi obtinuta cu importante consecinte te%nologice. Integrand relatia de mai sus pe tot spectrul lungimilor de unda se obtine emisivitatea totala al acestei suprafete:

unde +!T" este numita puterea de emisie al suprafetei ne1negre la temperature T. ?uterea de emisie reprezinta fluxul radiant de la suprafata datorita numai temperaturii. Aceasta reprezinta o proprietate intrinseca a suprafetei. Exemplu 3: &uprafata absorbanta a unui collector solar ipotetic expune o emisivitate monocromatica !independent de temperatura" \Q!Q" 8 5.F pentru lungimi de unda de pana la #.J Tm si\Q!Q" 8 5.1 pentru lungimi de unda de peste #.J Tm. (are este emisivitatea in cazul functionarii la !a" 1J5 o(, !b" 1J55 o( )

rezolvare: Avem:

$ suprafata pote radia totodata putere ca rezultat al absorbtiei si re1radierii radiatiei incidente. Termenul de iradiere este utilizat pentru a exprima fluxul radiatiei incidente provenita de la o sursa externa. ]a inceput se refera la iradierea monocromatica ^Q, sau la iradierea totala ^ egala cu ^Q integrate pe tot spectrul lungimii de unda. In astfel de circumstante este nevoie de a sti absorbitivitatea monocromatica L Q a suprafetei. Aceasta este definite ca procent din iradierea monocromatica care este absorbita. In mod clar, L Q nu reprezinta o propietate intrinseca a suprafetei dar care poate depinde de directia radiatiei incidente. Totusi, pot fi utilizate cu argument termodinamice simple pentru a atesta ca pentru orice directive data: Totusi, daca suprafata este asa numitul absorbator difuz : respective una fara caracteristici directionale, atunci relatia este adevarata pentru toti absorbantii si radiatia emisa la lungimea de unda Q, indifferent de directie. In final, daca suprafata nu dispune de proprietatea selective la lungimea de unda atunci: 1 un rezultat similar in forma cunoscutei legi a lui 3irc%%off din mecanica statistica, cu toate ca in aceasta situatie !contrar cazului prezent" suprafata emitatoare si sursa se presupun a fi in ec%ilibru termic. Exemplu 4: (are este absorbitivitatea suprafetei pentru radiatia receptionata de catre un corp negru la J995 3) $ezolvare: LQ!Q,T" 8 \Q!Q,T" C&uprafata ipotetica se presupune a fi difuzaD. Avem QT 81B,B#J Tm 3 si G5 Z[ #.J Tm !QT" _ 5.F9. De aici L 8 5.66. In mod similar, o reflectivitate monocromatica M Q si transmitivitate monocromatica NQ caracterizeaza deasemenea raspunsul spectral a corpurilor ne1negre la radiatia incidenta. +le reprezinta procentaEul din radiatia incidenta la o lungime de unda data care sunt reflectate si transmise de suprafata. Integralele lor pe tot spectrul lungimilor de unda sunt notate corespunzator prin M si N. In conformitate cu conservarea energiei avem: In mod clar, cu L, M si N depend de distributia spectral a sursei si nu sunt, deci, proprietati intrinseci a suprafetei. 1".3 &uprafete selective ^raficul urmator arata +bQ!Q,T" 7 UTB , normalizate la 13A5 07m#, pentru corpuri negre aflate la J9A# 3 si 393 3. Aceste curbe aproximeaza asa numitul spectrul solar A'5 (Aer cu masa nula) si ca un corp negru la 155o(. $bservam ca exista o separare aproape complete intre cele # spectre. Daca construim o suprafata ipotetica ca una perfect absorbanta in domeniul 5 V Q V #.J Tm si perfect reflectanta in domeniul #.J Tm V Q V W, supradfata va constitui un collector solar in scopul temperaturii scazute. &e spune ca aceasta absoarbe in particular toata radiatia solara incidenta dar nu emite decat energie I<.

&uprafata ipotetica considerate anterior este considerate ca avand o absobitivitate 5.F si 5.1 mai exact decat 1 si 5 pentru cele # lungimi de unda. Din rezultatul acestor calculi pornind de la faptul ca o suprafata poate manifesta in mod evident propietati selective de dorit pentru utilizare la temperature reduse dar nu si la temperature mai ridicate. Defapt, nu exista un numar de asa numite suprafete selective care aproximeaza astfel comportarea. Aceste suprafete sunt utilizate la multe colectoare solare din comert utilizate pentru incalzirea apei. 4n exemplu consta din acoperirea cu un strat subtire din (r negru si ,i. (urbele de emisivitate spectral sunt reprezentate mai Eos. ?entru aplicatii la temperature mai ridicate suprapunerea intre spectrul de absorbtie si de reemisie al suprafetei devin semnificative. ?entru a produce o suprafata selective pentru astfel de situatii este necesar de fabricat o suprafata care sa aiba o absorbitivitate care sa aproximeze o functie treapta cu trepte la o lungime de unda care trebuie sa fie aleasa cu siguranta maximizarii puterii totale retinuta de catre collector.

'ulte procese fizice pot fi utilizate pentru a forma suprafete selective. In mod fundamental substratul este dat in primul rand de catre un strat de acoperire reflectant la I<. 4lterior acesta este acoperit cu un material transparent la I< ales cu absorbitivitate ridicata pentru spectrul raduiatiei solare incidente. &emiconductori constituie un tip de material atractiv pentru acoperire pornind de la faptul ca sunt transparente in mod natural la I< si absorb radiatia cu lungimi de unda ` %c7+g !unde +g este banda gropii de energie". 1".4 Aspecte de difusivitate a radiatiei solare (onsiderand o suprafata care radiaza o cantitate de flux sub un ung%i solid dO si un ung%i a fata de normal, este:

Defineste intensitatea radiatiei emise Ie!a,b". da reprezinta o aria suprafatei elementare de receptive plasata la distant r de suprafata emitatoare ins ape directia normala d f. Daca Ie!a,b" nu depinde de ung%iul sursei este numita ca un emitator difuz iar integrala fluxului pe intreaga emisfera r este P I e. ?entru radiatie difuza dependent fluxului de cos a si r#, este definite de legea lui ]ambert. In mod clar, integral emisferica:

+ste egala cu puterea de emisie emisferica +, in cazurile in care se naste o radiatie la suprafata emitatoare. &imilar, putem considera fluxul receptionat de o suprafata iradiata. Daca I i!a,b" defineste fluxul incident sub un ung%i solid elementar dO la ung%iul a fata de normal suprafetei receptoare, atunci o integral similara celei enterioare va reprezenta iradierea ^. Exemplul '( &a se calculeze temperature efectiva a corpului negru de la soare in functie de iluminarea solara ]s 8 3.6BA x 15#A 0 si raza solara <s 8 A.FA1 x 156 m. $ezolvare: Daca Is reprezinta intensitatea solara si r s1[e distant medie de la pamant la soare, iradierea care cade pe unitatea de suprafata a receptorului, este:

Intensitatea solara este presupusa constanta pentru un ung%i solid relative mic:

In raport cu discul solar. Aproximand intensitatea solara ca cea a unui corp negru la temperature T s, Is 8 +b!Ts"7P, in care +b!Ts" reprezinta puterea de emisie totala ec%ivalenta a corpului negru. ?entru simplificare, consideram suprafata receptoare ca fiind cea de deasupra atmosferei teresre si orientate spre soare in asa fel incat cos a 8 1. Atunci:

)actor de forma In 'ai multe situatii se impune considerarea sc%imbului radiativ intre obiecte care au forme geometrice oaracare. In acest scop este util de se definii asa numitul factor de forma Fi1[E , care defineste partea din radiatia difuza care pleaca de la suprafata i si care intalneste suprafata E. Daca A 1 reprezinta aria suprafetei negre 1, cantitatea de radiatie care este receptionata de catre suprafata neagra # este: Din motive de reciprocitate putem scrie relatiile: ?entru a se obtine factorul de forma pentru o perec%e de suprafete reale date se considera sc%imbul intre # arii ale suprafetelor elementare dA1 si dA# distantate intre ele cu r:

&c%imbul de radiatie intre # suprafete intregi este:

&e obtine astfel expresia generala a factorului de forma:

?entru forme geometrice simple !discuri paralele, etc" aceste integrale a factorilor de forma sunt date tabular, dar in multe dintre situatiile practice ele se impugn a fi determinate prin metode numerice. 1".' &c*im# radiant intre suprafete plan%paralele In mai multe scopuri practice este necesar calculul sc%imbului radiant intre # plane paralele. Acestea pot fi absorbanti plani si sticla unui collector plan sau in mod ec%ivalent un absorbant din interiorul unui cilindru iconcentric cu un tub de sticla. In ambele cazuri pot fi considerate placa absorbanta si sticla, intr1o prima aproximare, ca fiind emitatoare sau absorbanti numiti gri, respective care au emisivitatile \ 1 si \# ca neposedant o dependent spectral. In general spatial intre plane va fi sufficient de redus in comparative cu ariile suprafetelor lor si care ulterior pot fi considerate ca infinite. Gactorul de forma F1X# evident va devenii unitarc. Daca radiatia emisa de catre suprafeta 1 este \ 1 A1 UTB, atunci cantitatea absorbita de catre suprafata # va fi \# \1 A1 UTB. Totusi, o cantitate !1 1 \ #"\1 A1 UTB va fi re1emisa de catre suprafata # in directria suprafetei 1, care va absorbii o cantitate suplimentara \1!1 1 \#" \1 A1 UTB si prin urmare va re1emite si ea !1 1 \1"!1 1 \#" \1 A1 UTB. Din aceasta, o cantitate \ #!1 1 \1"!1 1 \#" \1 A1 UTB va fi absorbita de suprafata # si prin

urmare o cantitate !1 1 \#"!1 1 \1"!1 1 \#" \1 A1 UTB va fi re1emisa in directia suprafetei 1, etc, etc. &e vrde astfel ca cantitatea totala a radiatiei absorbite de suprafata # reprezinta o serie geometrica infinita: De aici, transferul termic radiativ, raportat la unitatea de suprafata, intre # placi paralele infinite, este: Exemplul +: emisivitatea sticlei este in mod normal \# 8 5.66. Astfel placa absorbanta a unui collector solar are o emisivitate \1 8 5.FJ, si astfel \eff 8 5.6B. Anexa >alorile alese pentru integral radiatiei sun date mai Eos. &e vede ca trebuie realizata interpolari intre aceste valori pentru a se obtine valori sufficient de precise pentru integrale. # 3 B J A 6 15 1# 1B 1A 16 #5 5,5A 5,#9 5,B6 5,A3 5,93 5,6J 5,F1 5,FB 5,FA 5,F9 5,F6 5,F6 9 3 1 B 6 A B J 3 B 1 A !ema de casa: 1. $ placa de metal, amplasata pe orbita terestra deasupra atmosferei, in asa fel incat planul ei sa fie normal la directia radiatiei solare incidente, are propietatile: L Q!Q" 8 5.FJ pentru lungimi de unda de pana la #.J Tm si L Q!Q" 8 5.5J pentru lungimi de unda peste #.J Tm. &a se calculeze temperature la ec%ilibru. #. &a se arate ca factorul de forma pentru o perec%e de discuri coaxial paralele si cu razele a si respectiv b unde a ` b, si distantate cu ], este: 11. Colectoare termice solare Deoarece diferenta de temperature intre interiorul si exteriorul unei cladiri sunt relative reduse, am demonstrate ca transferul radiatiei printr1o fereastra poate fi tratat totodata, intr1o prima aproximatie ca o proportionalitate cu diferenta de temperature la puterea a B1a. ?rin urmare, inainte de a proceda la situarea temperaturii mai ridicate a incalzitoarelor solare de apa, sa aratam la inceput cum aceste puteri la a B1a se poate reduce la o temperature redusa la o putere efectiva de ordinal intai. 11.1 Aproximari lineare a contri#utiei radiatiei (ele mai multe colectoare solare functioneaza pe un domeniu sufficient de restrains al temperaturilor de lucru ceea ce se poate scrie pentru partea radiativa a sc%imbului termic ca: 4nde conductanta radiant este definite ca:

Exemplul 1: &e presupune un collector solar absorbant plat la J5 o( iar temperature sticlei de acoperire la #5 o(. (onsiderand o valoare efectiva a emitantei \ 8 5.6B, % rad 8 J.J6 0 m1# 311. &imilar se verifica usor ca aceasta valoare a conductantei radiante effective va avea o variatie de numai d JY atunci cand temperature absorbantului este maEorata sau scazuta cu d 15 o(. Desigur, trebuie adaugat contributiile conductivitatii si convectivitatii. &e vede totodata ca conductanta termica totala a unui collector solar poate ramane constant in mod rezonabil pe un domeniu considerabil al temperaturilor de lucru. ?entru aceste situatii in care domeniul este prea larg pentru a se permite acest lucru !de exemplu, colectoarelor solare utilizate pentru a genera temperaturile ridicate" putem impartii conductanta totala curbata sau coeficientul de pierderi termice, intr1un numar de domenii mai mici in fiecare dintre care poate fi utilizata insa o valoare constanta. 11.2 Contri#utii com#inate (oncluzia principal din cele prezentate anterior al mecanismelor de transfer termic este intr1o prima aproximare, pierderile termice globale de la un collector solar are o variatie linear cu temperature. Gireste, la colectoare de Eoasa temperature, pornind de la varietatea de placi plane utilizate in incalzirea casnica a apei, o curba linear de eficienta contine toate informatiile necesare pentru proiectarea efectiva a sistemului. In scopul proiectarii mai detaliate a colectorului solar, rezistentele termice pot fi combinate in serie si parallel in exact aceasi maniera in care sunt combinate ec%ivalentele electrice. Gigura de mai Eos arata o retea care reprezinta fluxurile energetic associate cu un singur collector plat acoperit cu sticla. Giecare dintre conductante pot fi calculate iar fluxul termic rezultat permite proiectarea colectorului in scopul maximizarii in special, a eficientei dorite de utilizatorul final. In practica, colectoarele disponibile in comert tind a nu fi proiectate prea sigur. Drept rezultat, modul de analiza prezentat anterior poate fi utilizat pentru a imbunatatii performanta lor. In figura de mai Eos se vede ca suprafata posterioara a colectorului radiaza caldura spre sol si permite pierderi termice convrctive in aerul din mediul inconEurator. T%e collector bac; gains %eat, %o-ever, bc conduction from t%e absorber plate -it% -%ic% it is in contact. Aceasta placa absorbanta pierde caldura deasemenea prin sticla de acoperire, prin radiatie si convective si pierderile termice ale sticlei in mediul inconEurator prin convective in mediul ambient si prin radiatie spre cer. Trebuie observant ca temperature efectiva a cerului in scopul radiatiei poate fi cu mult sub temperature aerului din mediul ambient, in special in conditii de cer senin in desert. Dupa o analiza complete a modului reprezentat in figura de mai

Eos a fost realizata, diferiti parametrii pot fi concentrate impreuna la forma unui coefficient global de sc%imb termic 4 pentru colector. <ezulta in mod simplificat reteaua termica din sc%ema urmatoare poate fi verificata printr1un test experimental in aer liber.

11.3 Eficienta colectorului &tudiem acuma diferite mecanisme prin care un collector solar poate sc%imba energie cu mediul inconEurator, atat termic cat si optic, pentru a putea discuta despre eficienta. In mod obisnuit, se defineste asa numita eficienta instantanee a unui collector, care ia forma functional: unde eo reprezinta eficienta optica !independent de temperatura", 4 reprezinta coeficientul global de pierderi termice a colectorului !respective, care combina pierderile conductive, convective si radiante", T abs este temperature instantanee a absorbantului in timp ce temperature ambianta este T amb iar insolatia este I. este important de reamintit ca linearitatea aparenta a relatiei de mai sus poate fi inselatoare pornind de la faptul ca 4 va fi in general o functie de temperature absorbantului. Totusi, cum s1a precizat anterior, 4 adesea va fi efectiv o constant ape un domeniu restrictionat al domeniului de temperature la care va functiona un collector solar dat. Asa cum stau lucrurile nu este foarte util, dar si dificil de a masura temperature absorbantului. &impla cunoastere a temperaturii fluidului cu care vine in contact. Deci, se defineste factorul de eficienta a colectorului Gm ca:

unde <abs,amb reprezinta rezistenta termica !efectele paralele de conductia, convective si radiatie" intre absorbant si mediul ambiant, si < fluid,amb reprezinta rezistenta termica intre fluid si mediul ambient !care trateaza rezistentele inseriate conductive intre fluid si absorbant si < abs,amb". +ste usor de probat ca eficienta colectorului poate fi rescrise in forma: unde Tm este temperature medie a fluidului in collector.

In multe situatii, Tm poate fi aproximata printr1o medie aritmetica al temperaturilor fluidului la intrare si iesire, ambele usor de masurat. In astfel de cazuri ecuatia de mai Eos reprezinta o descriere convenabila pornind de la faptul ca aceasta este relative independent de debitul de fluid. In graficul de mai sus este reprezentata un grap%ic tip de eficienta pentru un collector plat, 1G m4 reprezentand panta curbei, care este puternic linear pe acest domeniu de temperature si G meo reprezentand punctual de interceptare pe axele de eficienta. +cuatia va putea fi apoi adusa intr1o forma care implica numai temperature fluidului la interior T in !usor masurabila". 4nde factorul de transfer termic Gin este:

unde m reprezinta debitul fluidului, ( capacitatea termica !la presiune constanta" si A reprezinta aria orificiului collector !la intrare". Totusi, datorita dependentei exponential a lui G in de debit, orice grap%ic de eficienta exprimata in forma ecuatiei de mai sus va specifica debitul la care masuratoarea a fost realizata. ?entru a deriva ecuatia vom considera bilantul energetic pe un element al colectorului cu lungimea fc si cu latimea -:

?rocedand la limita infinitezimala, ecuatia diferentiala care rezulta are solutia: Din conditiile de frontiera T!c" 8 Tin la c85, obtinem valoarea constantei de integrare: &i de aici, la c8], unde T!c" 8 Tout , obtinem:

4nde produsul -] a fost inlocuit cu aria colectorului A. T iesire poate fi eliminate utilizand definitia eficientei instantanee: Iar rezultatul poate fi vazut ca conditia de reec%ilibrare, cunoscuta si ca ecuatia lui Hottel10%illier1Sliss. 11.3 &isteme de energie solara directe (a un exemplu instructive al utilizarii diferitelor ecuatii derivate anterior, consideram o instalatie industrial pe timpul zilei care necesita alimentarea cu apa la o temperatura si debit constant. &e presupune instalarea unui set de colectoare solare care are o arie de desc%idere totala capabila de a incalzii in principal apa, in conditiile radiatiei solare maxime, la un debit impus de process, la temperature necesara instalatiei. Acesta este denumit scstem fara stocare deoarece intreaga energie produsa reprezinta energie utila, deci fara acumulare.

Apa rece din reteaua de alimentare la intrarea in ansamblul collector solar de arie A trebuie dimensionat astfel ca sa existe apa la temperature maxim dorita numai in momentul in care iradierea solara este la valoarea sa maxima. Dorim sa comparam aria colectorului fara acumulare. ?entru asta presupunem ca instalatia necesita ca apa sa fie incalzita de la temperature T retea la cea dorita in proves Tinst. ?uterea necesara de incalzire este: care, se presupune a fi furnizata de panoul collector numai in conditiile unei insolatii de varf, respective: Daca, in medie, temperature apei in retea este egala cu temperature medie anuala a mediului ambient, atunci al #1lea termen al relatiei de mai sus dispare iar puterea furnizata la varf de ansamblul collector este: unde Gin trebuie specificat conform debitului prin instalatie. In mod obisnuit, specoficatia colectorului va fi data in functie de parametrii independent de debit G meo si Gm4, si de aici ecuatia va fi utilizata pentru deducerea valorii corespunzatoare a lui Gineo. >aloarea ariei ansamblului collector pentru un scstem fara acumulare, este:

?entru cele mai multe locuri cu soare I varf este R 1555 0 m1# . ?resupunem o instalatie care furnizeaza apa la 65 o(, intr1o zona cu soare in care temperature mediului ambient este 16 o(. in plus, presupunem ca debitul in process este de 1 liter7sec. Daca utilizam un collector plan cu suprafata selective, frecvent intalnit in aplicatii casnice, Gmeo 8 5.9J iar Gm4 8 J.5 0 m1# 311. <ezulta ca A 8 BBA m #. (antitatea de energie a sistemului intr1un an este: unde Hann este energia anuala total ape unitatea de arie incidenta pe desc%iderea planului, 3!a", mediate pe un an intreg, este un factor care ne permite sa incorporam efectele incidentei anormale asupra colectorului. ?rin eliminarea lui Gineo rezulta: Interesant este ca relatia nu depinde de proprietatile oricarui collector, !cu exceptia modificarii ung%iului de incidenta mediu anual, care tinde sa fie unul identic pentru maEoritatea colectorilor". ]a o latitudine de 35 o, valoarea medie anuala a ung%iului de incidenta modifica matimile tip cu R5.F !energia totala incidenta annual pe un plan cu fata fixate spre sud cu inclinare la 35 o fata de orizontala este de R H ann 8 6.# ^I m1#. Astgfel, pentru sistemul considerat, cantitatea totala de energie produsa este g 8 1F55 ^I, respective B9Y din energia total ape an necesara instalatiei. <estul de J3Y va trebui furnizat printr1un scstem de intretinere incalzire ce va asigura ca apa va intra intotdeauna in instalatie la temperature dorita de 65 o(, indifferent daca intensitatea radiatiei este sub valoarea maxima. +ficienta anuala a sistemului este:

(are, desigur, depinde de tipul colectorului utilizat. Aceasta eficienta este egala cu energia produsa pe unitatea de arie a colectorului, raportata la incidenta energetic solara anuala totala. In cazul anterior eficienta anuala a sistemului este J#Y. 11.4 Colectoare solare la temperature ridicate (olectoarele plane pot furniza o cantitate semnificativa de energie la temperature de peste R 155 o(. ?entru a produce temperature mai ridicate este necesar de utilizat concentratoare optice cu sau fara te%nologie de vidare. Tipic concentratoarele #1D constau dintr1un receptor tubular in focarul unui Eg%eab parabolic sau, mai in general, in pozitia unui flux mai ridicat al unui concentrator linear ideal. Astfel de concentratoare in forma de Eg%eab pot fi stationare daca raportul lor de concentrare nu este prea mare, sau va folosii traseu solar pentru concentratoare mai ridicate. ?entru temperature mai ridicate se utilizeaza geometrie 31D. Aceasta poate fi data prin utilizarea unui concentrator in forma unui disc care poate incalzii un receptor sferic* sau prin utilizarea unui camp de oglinzi care poate concentra lumina pe un receptor montat central. 11.' Colectoare cu tu# vidat (a un exemplu de collector de temperature mai ridicata vfom discuta varietatea de tub vidat. +xista ca baza # tipuri. Gie receptorul metallic este inconEurat de un manson din sticla cu spatial interior vidat. Acest mod de proiect necesita o etansare intre sticla si metal la ambele capete asa incat vidul va ramane intact la

receptorul metallic cald sau dilatat. Dificultatea acesteui probleme te%nologice este de a invinge, a fost rezolvata iar acest tip de proiect de tub s1a bazat pe sistemele de success ]uz. A #1a alternative este de a produce to produce un recipient vidat, care are partea vidata a suprafetei interioare acoperite cu o suprafata absorbanta:

(a un avantaE suplimentar este faptul ca tuburile pot fi usor inlocuite fara a necesita demontarea sistemului de transport fluid cald. Apa este incarcate in tub printr1un capat printr1un tub metalic 4 si iese incalzita din acelasi capat al tubului colector:

In figura se vede sectiunea unui astfel de collector. &e vede clar ca suprafata absorbanta al acestui collector este peretele interior din sticla al tubului. ?entru a transfera caldura fluidului continut in teava metalica cilindrica este utilizat o nervure pentru a reception atat prin radiatie cat si prin conductive directa de la suprafata interioara din sticla. In conditii de regim stationar fluxul termic radiant de la suprafata absorbanta la tubul de sticla exterior trebuie sa ec%ilibreze pierderile termice convective in mediul ambient. Deci avem:

<ezolvand iterative pentru diverse combinatii a lui T abs si Tambeste mai usor de specificat valori diferite pentru pierderi termice si in acelasi mod sa se ridice curba eficientei. In acest scop utilizam valorile \ glass 8 5.6J si \abs 8 5.5J, din care se obtine \ eff 8 5.5J. In plus, tubul vidat are un invelis din sticla la exterior cu diametrul 3.6 cm iar diametrul suprasfetei absorbante 3.5 cm. ?entru coeficientul de transfer termic convective se adopta valoarea %amb 8 #J 0 m1# 311. &uplimentar se considera conditii de ambianta constand in T amb 8 #5 o( C#F33D si o izolatie de I 8 1555 0 m1#, si 15 0 m1# la suprafata tubului colector.

Aceste calculi pot fi repetate pentru alte valori specificate a pierdeilor termice la o valoare maxima egala cu radiatia solara incidenta, la care punctual collector va da asa numita temperature de stagnare. ?entru I 8 1555 0 m1# , pierderile termice maxime a colectorului pe unitatea suprafatei absorbante este R316 0 m 1#. <ezultatele calculelor sunt:. 15 #5,3 J5 #1,A 155 #3,# 1J5 #B,9 #55 #A,3 #J5 #9,F 355 #F,J TTotusi, este proctic de a raporta parametrii colectorului la aria J5,3 1#J,3 16#,3 ##3,J #JA,B #6B,# 356,3 desc%iderii A, care in cazul 5,33 5,B9J 5,A1A 5,939 5,6BA 5,FBA 1,5B1 unui tub cilindric . Silantul

este produsul dintre lungime si diametru. De aici, pentru exemplul nostru energetic total a colectorului este:

unde eo reprezinta eficienta optica. ?entru valorile date L abs 8 5.F3 si \sticla 8 5.F# eficienta optica maxima trebuie extinsa, aproximativ egala cu \sticla Labs, respectiv eo 8 5.6A. Aceasta valoare corespunde unei raze de radiatie incidenta. >aloarea integrate a lui e o, peste raze paralele incidente pe o latura a intregului tubului absorbant cilindric va fi considerabil ` decat aceasta valoare. In practica, va fi utilizat orice modalitate de reflectare posterioara pentru a returna razele pierdute. ?entru cazul unui reflector plan alb difuz eficienta optica va fi R eo 8 5.AJ. curba de edficienta este:

&e vede ca colectorul c%iar fara concentrator optic poate functiona la temperature mai ridicata decat un collector plan. ?entru colectorul plan Gm4 8 1J.5 0 m1# 311 si Gmeo 8 5.9J, eficienta va tinde spre zero la o abscisa de 5.1J pe cata vreme colectorul cu tub vidat are o eficienta de R B5Y la aceste temperaturi. Astfel, un collector tubular poate functiona la temperature mai ridicata daca este utilizat aceiasi forma de concentrator optic. De exemplu, inlocuind tubul in focarul unui Eg%eab reflector parabolic cu raportul de concentrare ( 8 B.BJ curba experimental a eficientei este ilustrata in figura de mai Eos, din care se vede ca la o abscisa de 5.#B 3 m1# 011, unde tubul descarcat pentru a stagna !respective, confera temperature maxima si eficienta nula", eficienta tubului in Eg%eab este R J5Y. Gireste, acest scstem a fost retinut pentru a obtine mentinerea in apropierea a Tabs 8 BAJ o(.

11.+ Contri#utia transferului termic convective Transferul termic convective este pe departe cel mai dificil process de cuantificat, si impune corelari intre mai multe solutii empirice. ?rin definitie, coeficientul de transfer termic convective % conv: +ste definit din numarul adimensional ,usselt ,u. Acesta caracterizeaza geometria suprafetei, in raport cu celelalte suprafete si natura fluidului implicat !respective, ori laminar ori turbulent". >alorile tip a lui % conv sunt de la mai putin de cativa 0 m1# 311 pentru convectia libera in aer, la mai mult decat 155,555 0 m 1# 311 in cazul condensarii vaporilor. Exercitii 1. # colectoare, A si S, sunt conectate in serie si expuse la un flux solar de F65 0 m 1#. Temperatura ambianta este #A o(. (olectorul A are o arie de expunere de 1.6 m # in timp ce colectorul S are o arie de expunere de #.# m#.

Apa este pompata prin scstem la un debit constant de F5 litri7ora, asa incat este preincalzit in colectorul A inainte de a trece in colectorul S Crespective, de la stanga la dreapta in diagramaD. (olectorul A incalzeste apa de la #A o( la 3F o(, iar colectorul S creste temperature apei la J# o(. Directia de curgere este apoi inversata asa incat colectorul S preincalzeste apa pentru colectorul A Crespective, de la dreapta la stanga in diagramaD. Apa intra in colectorul S la #A o( este incalzita la B1 o( iar colectorul A creste apoi temperature apei la J# o(. !i" (are collector este mai efficient in fiecare din cele # situatii de curgere) !ii" &e imparte curba de eficienta !presupusa linear" pentru fiecare colector sis a se deseneze ambele grafice pe aceiasi scala.