UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA din SIBIU

FACULTATEA DE INGINERIE HERMANN OBERTH

POPE8CU LZETA POPE8CU LZETA POPE8CU LZETA POPE8CU LZETA











ECHPAMENTE ELECTRCE


ndrumtor de laborator

Volumul











2007
2

3



CUPRINS

Protectia muncii ......................................................................................................................5
Lucrarea nr.1. Solicitri termice n regim nestationar ............................................................7
Lucrarea nr.2.Cmpul termic al bobinelor............................................................................13
Lucrarea nr.3 Electromagneti................................................................................................19
Lucrarea nr.4 Arcul electric ..................................................................................................25
Lucrarea nr.5 Contacte electrice ...........................................................................................31
Bibliografie ...........................................................................................................................37



4



ndrumtorul de laborator de ECHIPAMENTE ELECTRICE,
volumul I se adreseaz, n special studentilor de la sectia de Inginerie Electric,
dar si celorlalti studenti ai faculttilor de profil tehnic care doresc s cunoasc
fenomenele ce apar n echipamentele electrice.
n acest volum studentii sunt familiarizati pe baze experimentale cu
fenomenele termice, fortele electrodinamice si electromagnetice ce apar n
echipamentele electrice dar si cu fenomenele de comutatie ca arcul electric si
teoria comntactelor electrice.
Notiunea de echipament electric fiind foarte larg, se preteaz la nume-
roase interpretri, de aceea trebuie s precizm c n acest ndrumar definim un
echipament electric ca un ansamblu de dispozitive electromecanice sau electrice
cu ajutorul crora se stabilesc sau se ntrerup circuitele electrice si se asigur
protectia instalatiilor electrice.
Volumul I al ndrumarului de laborator se ocup de aspectele teoretice
ale proceselor termice si ponderomotoare din aparatele si echipamentele
electrice (forte electrodinamice si electromagnetice), procesele de comutatie
(arcul electric) si studiul electromagnetilor (ca pricipal dispozitiv de actionare a
aparatelor electrice).
Lucrrile practice sunt elaborate pe baza standardelor romnesti si
internationale din domeniu si urmresc aprofundarea notiunilor teoretice
prezentate la curs.
Familiarizarea studentilor cu tehnicile de determinare experimental a
caracteristicilor tehnice ale echipamentelor electrice reprezint principalul scop
al acestui laborator.

Autorul









5


Norme de protecia muncii n
Laboratorul de Echipamente Electrice

Normele specifice de protectia muncii cuprind prevederi minimale
obligatorii de protectie a muncii pentru prevenirea accidentelor de munc
specifice actiunii curentului electric cu efectele sale: electrocutarea si arsurile.
De asemenea, cuprind prevederi de protectie a muncii pentru lucrul la nltime,
si sudura cu arc electric.
Conform Constituiei Romniei (Legea de revizuire a Constitutiei
Romniei nr. 429/2003):
Art. 22 (1)
Dreptul la viat, precum si dreptul la integritatea fizic i psihic ale
persoanelor sunt garantate.
Art. 38 (2)
Salariatii au dreptul la protecia social a muncii. Msurile de protectie
privesc securitatea i igiena muncii, regimul de munc al femeilor si al
tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul sptsmnal,
concediul de odihn pltit, prestarea muncii n conditii grele, precum si alte
situatii specifice.
Cunoasterea, respectarea si aplicarea normelor de protectie a muncii este
obligatorie pentru ntregul personal angrenat n activittile de exploatare,
ntretinere, reparatii, constructii-montaj, cercetare-proiectare si coordonare a
instalatiilor electrice, conform atributiilor ce-i revin.
La nivelul persoanelor juridice si fizice este stipulat clar plin legi si
regulamente organizarea protectiei muncii, astfel conductorii unittilor vor
implementa msurile de asigurare a securittii si snttii angajatilor tinnd
seama de urmtoarele principii generale de prevenire:
evitarea riscurilor
evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate
combaterea riscurilor la surs
adaptarea muncii la om, n special n ce priveste proiectarea locurilor de
munc n vederea micsorrii monotoniei muncii si a stabilirii unor ritmuri de
lucru predeterminate si reducerii efectelor lor asupra snttii.
Adaptarea la progresul tehnic.
nlocuirea pericolelor prin non-pericole sau pericole mai mici.
6
Dezvoltarea unor politici de prevenire cuprinztoare si coerente care s
cuprind tehnologiile, organizarea muncii si a conditiilor de munc, relatiile
sociale si influenta factorilor de mediu.
Prioritatea msurilor de protectie colectiv fat de protectia individual.
Prevederea de instructiuni corespunztoare pentru lucrtori.
Pentru asigurarea desfsurrii n conditii de maxim securitate a
activittilor de laborator din Laboratorul de Echipamente electrice se impune
respectarea urmtorelor cerinte de protectia muncii:
1. Fiecare student este obligat s participe la instructajul privind normele
de protectia muncii si de acordare a primului ajutor, si s completeze (sub
semntur proprie) fisa de instructaj.
2. Nu sunt admisi la lucrri studenti care nu si-au nsusit normele de
tehnica securittii muncii ct si cei care la verificrile periodice dovedesc o
slab pregtire n acest sens.
3. Nu sunt admisi la lucrri studenti care nu cunosc continutul si modul
de efetuare a lucrrii la care se prezint.
4. Nu se admite punerea sub tensiune a instalatiilor dect cu
consimtmntul cadrului didactic care conduce lucrarea si numai dup
verificarea continuittii prizei de pmnt. Dac priza de pmnt este ntrerupt
nu se admite utilizarea instalatiei pentru ncercri.
5. Nu se admite punerera sub tensiune a instalatiilor dect dup ce toate
elementele de reglare au fost comutate n pozitie de zero. n aceeasi pozitie vor
fi readuse aceste elemente dup fiecare ncercare efectuat.
7. Pe tot parcursul desfsurrii lucrrii de laborator n laborator nu au
acces persoane strine.
8. Persoanele prezente n laborator n timpul efecturii lucrrii, nu au
voie s angajeze discutii, s gesticuleze, s arate cu mna spre diverse obiecte,
s se plimbe si s tin obiecte metalice n mn.
9. La terminarea experimentrilor se va scoate de sub tensiune instalatia
si abia apoi se vor demonta echipamentele.
10. n caz de electrocutare se va actiona nentrziat, de ctre oricare
dintre celelalte persoane pentru deconectarea instalatiei. Dup aceea se va
acorda accidentatului primul ajutor, de la caz la caz conform instructiunilor
afisate n laborator.


7
Lucrarea nr. 1


SOLICITRI TERMICE N REGIM NESTAIONAR

1.1. Obiectivul lucrrii

Solicitrile termice ale unui echipament electric influenteaz n mare
msur durata de viat si costul acestuia. Se caut ca prin proiectarea corespun-
ztoare, temperaturile maxime s nu depseasc, n nici un punct al echipamen-
tului (pentru regimul nominal de functionare si uneori pentru regimuri de avarie
de scurt durat), pe cele admise de materialele utilizate.
n lucrare se studiaz solicitrile termice ale unui rezistor avnd form de
bar de sectiune constant sau variabiol, cu surs intern de cldur (prin efect
Joule-Lenz), conectat la o tensiune U constant, n diferite conditii de nclzire
si rcire.
Pentru a simplifica analiza fenomenelor termice n mod curent se fac
urmtoarele simplificri: corpul este omogen; rezistivitatea p nu variaz cu
temperatura; transmisivitatea termic global u
L
nu depinde de temperatur si
este aceiasi pentru ntregul corp; toate punctele corpului au aceiasi supratem-
peratur, t; puterea specific n unitatea de volum p nu se modific n functie de
conditiile de alimentare.
Din bilantul energetic, pentru un timp dt se obtine ecuatia:
( ) = +

p
V
S
dt
d
c
l
d
(1.1)
unde: c cldura specific,
p
d
densitatea de mas,
S
l
aria suprafetei laterale (n contact cu fluidul de rcire),
V volumul corpului.
Regimurile de nclzire caracterizate prin 0
dt
d

se numesc nestationare.
Termenul p(t) din ecuatia (1.1) devine:
p(t) =P V
1
=ct. [Wm
3
].
Supratemperatura limit pn la care se nclzeste corpul se determin
din ecuatia (1.1) considernd 0
dt
d
=

si se noteaz cu t
s
sau t
max
(supratempera-
tura stationar).
8
Pentru cazul alimentrii la P =ct. ecuatia nclzirii rezult de forma:

=

T
t
s
e 1 (1.2)
dac nclzirea are loc pornind de la temperatura mediului ambiant
Sau

+ =

T
t
s
T
t
0
e 1 e (1.3)
dac nclzirea are loc pornind de la supratemperatura t
0.

unde supratemperatura stationar este
S
P
s

, iar constanta de timp termic

este
S
M c
T

fiind numeric egal cu valoarea subtangentei pentru orice punct

al curbei t indiferent de valoarea lui t
s
(figura 1.1.).
Ca interpretare fizic, T este egal cu timpul dup care la P =ct. corpul se
nclzeste pn la supratemperatura stationar, fr schimb de energie cu
mediul ambiant (regim adiabatic).

Figura 1.1. Curbele de nclzire ale corpului

Din ecuatia (1.1) la p (t) =0 se obtine ecuatia rcirii.
Considernd c rcirea are loc de la temperatura t
i
se obtine ecuatia
curbei de rcire:
T
t
i
e

= (1.4)
unde T are aceasi valoare ca n cazul nclzirii doar dac nu se modific
transmisivitatae termic (figura 1.2.).
9

Figura 1.2. Curbele de rcire ale corpului

O situatie frecvent ntlnit n practic este functionarea ciclic a echipa-
mentelor conectate un timp t
i
si deconectate un timp t
r
, denumit regim periodic
intermitent (RPI).


Figura 1.3. Regimul periodic intermitent
10
Cunoscnd ecuatiile curbelor t
i
, t
r
la nclzire si rcire, se poate deter-
mina curba t(t) pentru cazul RPI (figura 1.3.)
S-a notat t
c
=t
i
+t
r
, durata ciclului
La RPI se atinge starea termic cvasistationar dup acelasi timp ca la
regimul permanent (pentru cazul P = ct.), nclzirea si rcirea avnd aceeasi
constant de timp termic.

1.2. Programul lucrrii

Instalatia experimental permite alimentarea barelor de aluminiu, cupru
sau otel (de diametre si forme diferite) la P = ct., modificarea puterii (prin
modificarea tensiunii de alimentare), si a conditilor de rcire (prin ventilatie
fortat). Msurarea temperaturii se face cu termometrul numeric.
Regimul periodic intermitent se realizeaz prin 2 relee de temporizare ce
permit modificarea t
i
si t
r
n intervalul (0 30 s).

1.2.1. Se studiaz procesele de nclzire si rcire liber (convectie natura-
l) la U = constant, trasndu-se cel putin 2 curbe de nclzire si 2 de rcire t(t),
pentru 2 tensiuni diferite (70 V _ U _ 110 V).
Datele se trec n tabelul 1.1.
Se determin pentru fiecare dintre curbe supratemperatura stationar t
S
si
constanta termic de timp T pe cale grafic.
Tabelul 1.1. nclzirea si rcirea liber
t[s] 0 10 20 30 40 60 80
100 120 150 180 210 240 270 300 330 360
0
i
[
0
C]

t
i
[
0
C]

0r[
0
C]

t
r
[
0
C]

0
i
[
0
C]

t
i
[
0
C]

0
r
[
0
C]

t
r
[
0
C]


Pe baza datelor din tabelul 1.1 se vor trasa graficele:
Curbele de nclzire la 2 tensiuni diferite (se determin grafic supratempera-
turile stationare si constantele termice de timp),
Curbele de rcire (se determin grafic constantele termice de tim),
O curb de nclzire si curba ei de rcire (se determin grafic supratempera-
tura stationar si constantele termice de timp).
11
1.2.2. Se traseaz curbele de nclzire si rcire la aceleasi valori ale lui U
dar cu rcire fortat (v
aer
= 0) si se compar rezultatele cu cele determinate
anterior.
Datele se trec n tabelul 1.2.
Se determin pentru fiecare din curbe supratemperatura stationar t
SF
si
constanta termic de timp T
F
pe cale grafic.

Tabelul 1.2. nclzirea si rcirea fortat
t[s] 0 10 20 30 40 60 80
100 120 150 180 210 240 270 300 330 360
0
i
[
0
C]

t
i
[
0
C]

0r[
0
C]

t
r
[
0
C]

0
i
[
0
C]

t
i
[
0
C]

0
r
[
0
C]

t
r
[
0
C]


Pe baza datelor din tabelul 1.2 se vor trasa graficele:
Curbele de nclzire la 2 tensiuni diferite (se determin grafic supratempera-
turile stationare si constantele termice de timp),
Curbele de rcire (se determina grafic constantele termice de timp),
O curba de nclzire si curba ei de rcire (se determin grafic supratempera-
tura stationar si constantele termice de timp).

1.2.3. Se studiaz procesul de nclzire n RPI alegnd o durat relativ a
conectrii (DA =100t
i
/t
c
) de 25 % si 40 %, viteza aerului de rcire fiind pe rnd
v
aer
= 0 si v
aer
= 0. Valorile tensiunii de alimentare U = ct. vor fi cele de la
punctul 1.2.1.
Toate celelalte conditii se presupun identice.
Datele se trec n tabelul 1.3.
Se va preciza cu ct poate fi suprancrcat rezistorul la RPI n cele 2 cazuri..
Se va determine grafic factorul de ncrcare n putere pentru cele 2 regimuri
periodice intermitente.
Pe baza datelor din tabelul 1.3 se vor trasa graficele:
Curbele de nclzire la DA = 25 % si DA=40 % (se determin grafic
supratemperaturile maxime),
Curbele de rcire (se determina grafic constantele termice de timp),
Curba de rcire la DA=25% si curba de rcire aferent.
12
Tabelul 1.3. nclzirea n RPI
T[s] 0 10 20 30 40 60 80
100 120 150 180 210 240 270 300 330 360
0
i
[25%]

t
i
[25%]

0
r
[
0
C]

t
r
[
0
C]

0
i
[40%]

t
i
[40%]

0
r
[
0
C]

t
r
[
0
C]



1.3. Probleme de urmrit:

Se vor explica diferentele ntre curbele teoretice de nclzire si rcire si cele
experimentale.
Se vor analiza critic ipotezele simplificatoare fcute.
Se va studia influenta convectiei fortate asupra curbelor de nclzire si rcire
si asupra constantelor de timp termice.
Se va determina experimental capacitatea de ncrcare n RPI fat de regimul
de durat.




13
Lucrarea nr. 2

CMPUL TERMIC AL BOBINELOR

2.1. Obiectivele lucrrii

Bobinele cu miez de fier ca prti componente ale oricrui sistem electro-
magnetic, sunt solicitate diferit din punct de vedere termic n cazul functionrii
lor n curent continuu sau alternativ.
Deoarece att la bobinele de c.c. ct si la cele de c.a. temperatura celui
mai cald punct din masa bobinei determin durata ei de serviciu, cunoasterea
distributiei temperaturii n acestea este de o important deosebit.
Spectrul cmpului termic n ipoteza c bobina cu miez de fier ar fi un
corp omogen si disiparea cldurii s-ar face numai n directia radial este repre-
zentat n figura 2.1.
n lucrarea de fat se studiaz distributia cmpului termic la o bobin cu
miez de fier functionnd n curent continuu si respectiv curent alternativ, pentru
regim termic stationar pe un stand de laborator. Se vor face de asemenea
aprecieri asupra conditiilor de rcire si asupra valorii temperaturii medii.











a) b)



Figura 2.1. Spectrul cmpului termic n bobina cu miez de fier.
a) alimentat n curent continuu,
b) alimentat n curent alternativ.



q
q
14
Rezultatele msurtorilor de temperatur se vor nscrie n punctele
corespunztoare ale unei reprezentri n sectiune longitudinal a ansamblului
bobin cu miez de fier si unind ntre ele punctele de aceeasi temperatur se vor
obtine famili de izoterme.

2.2. Programul lucrrii

Se identific elementele componente ale instalatiei pentru studiul solicit-
rilor termice ale bobinelor cu miez de fier.

2.2.1 Se msoar rezistenta nfsurrii bobinei (dup verificarea strii de
lips a tensiunii n stand). Msurarea rezistentei la rece R
0
se face la nceperea
lucrrii eventual dup o prealabil rcire a bobinei cu miez de fier dac ansam-
blul a rmas n stare cald de la o ncercare anterioar.
Rezistentele n stare cald R
1
(n c.c.), R
2
(n c.a.) si R
3
(n regim periodic
intermitent) se msoar n acelasi fel (cu instalatiei experimental fr tensiu-
ne), dup atingerea supratemperaturii stationare (dup 10 minute).
ntre acestea fiind relatia: R
i
=R
0
(1 +ut
i
) i= 3 . 1 (2.1.)
Rezult: t
med
=(R
i
R
0
)(uR
0
)
1
(2.2.)
sau 0
med
=(R
i
R
0
)(uR
0
)
1
+0
a
(2.3.)
n care: t
med
este supratemperatura medie dup un timp t, a bobinei [grd];
0
med
temperatura medie a bobinei [C];
0
a
temperatura mediului ambiant [C];
u coeficientului de temperatur al rezistivittii [grd
1
];
Pentru cupru (u)
1
=234,5 C iar pentru aluminiu (u
1
) =245 [C].
Rezultatele t
1
,t
2
si t
3
se vor se vor compara evidentiindu-se concluziile
practice ce se desprind si estimndu-se factorul de ncrcare de putere pentru
regimul periodic intermitent.

2.2.2. Alimentnd standul cu tensiune continu (U_120 V) se determin
curbele de nclzire pentru cele 5 puncte prevzute cu traductoare termice
(termistoare) pe baza datelor trecute n tabelul 2.1. si se construiesc 2-3
izoterme.
Aceste izoterme se obtin considernd o variatie liniar a temperaturii
dintre dou puncte de msurare alturate prin unirea punctelor de aceeasi
temperatur.
Ortogonal pe izoterme se traseaz liniile fluxului termic care vor indica
directiile de cedare a cldurii de bobin cu miez de fier nclzit n regim
permanent la temperatur stationar.
15

Tabelul 2.1. nclzirea bobinei n c.c.
t[s] 0 10 20 30 40 60 80
100 120 150 180 210 240 270 300 330 360
R
1
[O]

0
i1
[
0
C]

t
i1
[
0
C]

R
2
[O]
0
i2
[
0
C]

t
i2
[
0
C]

R
3
[O]
0
i3
[
0
C]

t
i3
[
0
C]

R
4
[O]
0
i4
[
0
C]

t
i5
[
0
C]

R
5
[O]
0
i5
[
0
C]

t
i5
[
0
C]


Se fac consideratii asupra abaterilor de la forma ideal a spectrului
cmpului termic (figura 2.1.a) tinnd cont de conditiile reale de rcire.
Temperatura medie se consider media aritmetic a determinrilor de mai sus.

2.2.3. Dup rcirea bobinei cu miez de fier, (dup circa 30 minute), se
face o determinare similar cu cea de la punctul 2.2.2. alimentnd bobina de
ncercat n c.a. (U_100 V).
Se determin curbele de nclzire pentru cele 5 puncte prevzute cu
traductoare termice (termistoare) pe baza datelor trecute n tabelul 2.2. si se
construiesc 2-3 izoterme si liniile de flux termic.
Se explic abaterile spectrului termic determinat experimental fat de
reprezentarea din figura 2.1 b). Temperatura medie se consider media
aritmetic a determinrilor de mai sus.
Se trag concluziile ce se impun din punct de vedere constructiv n ceea ce
priveste constructia bobinelor cu miez de fier pentru curent continuu respectiv
curent alternativ din punct de vedere al surselor si transmisiei cldurii si se vor
evidentia problemele ce apar la utilizarea unor bobine de curent continuu n
curent alternativ si invers.


16
Tabelul 2.2. nclzirea bobinei n c.a.
t[s] 0 10 20 30 40 60 80
100 120 150 180 210 240 270 300 330 360
R
1
[O]

0
i1
[
0
C]

t
i1
[
0
C]

R
2
[O]
0
i2
[
0
C]

t
i2
[
0
C]

R
3
[O]
0
i3
[
0
C]

t
i3
[
0
C]

R
4
[O]
0
i4
[
0
C]

t
i5
[
0
C]

R
5
[O]
0
i5
[
0
C]

t
i5
[
0
C]


2.2.4. Dup rcirea bobinei cu miez de fier, (dup circa 30 minute), se
face o determinare similar cu cea de la punctul 2.2.2. alimentnd bobina de
ncercat n regim periodic intermitent (U_160 V, DA=60%).

Tabelul 2.3. nclzirea bobinei n regim periodic intermitent
t[s] 0 10 20 30 40 60 80
100 120 150 180 210 240 270 300 330 360
R
1
[O]

0
i1
[
0
C]

t
i1
[
0
C]

R
2
[O]
0
i2
[
0
C]

t
i2
[
0
C]

R
3
[O]
0
i3
[
0
C]

t
i3
[
0
C]

R
4
[O]
0
i4
[
0
C]

t
i5
[
0
C]

R
5
[O]
0
i5
[
0
C]

t
i5
[
0
C]


17
Se determin curbele de nclzire pentru cele 5 puncte prevzute cu
traductoare termice (termistoare) pe baza datelor trecute n tabelul 2.3. si se
construiesc 2-3 izoterme si liniile de flux termic.
Se fac consideratii asupra abaterilor de la forma ideal a spectrului
cmpului termic (figura 2.1.a) tinnd cont de conditiile reale de nclzire si de
rcire.
Se trag concluziile ce se impun din punct de vedere constructiv n ceea ce
priveste constructia bobinelor cu miez de fier pentru curent continuu alimentate
n regim periodic intrermitent, din punct de vedere al posibilittilor de ncrcare
suplimentar n putere.

2.3. Probleme de urmrit:

Se compar supratemperaturile statioanre la alimentarea n c.c. si c.a.
(U
c.c
=U
efc.a
) si la alimentarea n regim periodic intermitent (U
RPI
=U
c.c
).
Se deseneaz izotermele si liniile de flux termic n cele 3 cazuri. Se vor
explica diferntele dintre spectrul termic ideal din figura 2.1. si spectrele
termice determinate experimental la punctele 2.2.2., 2.2.3. si 2.2.4..
Se trag concluziile practice referitoare la constructia bobinelor de c.c., c.a. si
pentru regim periodic intermitent.




















18


19
Lucrarea nr. 3

ELECTROMAGNEI

3.1. Obiectivul lucrrii

Un electromagnet se poate defini ca fiind un ansamblu compus dintr-un
circuit magnetic nlntuit de un circuit electric, care transform energia electro-
magnetic n energie mecanic prin intermediul fortelor ce apar la nivelul ntre-
fierului, care conduc la deplasarea armturii mobile.
n cadrul lucrrii se realizeaz determinarea experimental a caracteris-
ticilor electrice ale electromagnetilor de c.c. si c.a. precum si a fortei dezvoltate
de acestia. De asemenea se urmreste influenta spirei ecran asupra comportrii
electromagnetului de c.a..

3.2. Programului lucrrii

Se identific elementele componente ale standului pentru studiului
electromagnetilor de c.a. si a celor de c.c..
Se identific prtile componente ale elctromagnetilor de c.a. si c.c. si
tehnologia de fabricatie a cestora (prezentat n panourile din laborator.
Se evidentiaz rolul tehnologic al prtilor componente sivariantele
constructive.

3.2.1. Se determin experimental caracteristicile electrice I = f(U) pentru
ntrefier o = constant si I = f (o) pentru tensiunea de alimentare U = constant, I
fiind curentul absorbit de electromagnet. Determinrile se fac pentru cel putin
trei valori ale parametrilor.
Caracteristicile se determin pe un electromagnet n form de E, montat
pe standul prezentat n figura 3.1.
Pentru msurarea valorilor mici ale circuitului se utilizeaz un amperme-
tru electronic introdus n circuit prin bucsele 12 (figura 3.1).
Se traseaz grafic caracteristicile obtinute si se interpreteaz alura lor.

3.2.2. Se determin influenta spirei ecran asupra fluxului din electromag-
netul de c.a.. Schema utilizat pentru aceast determinare, ncorporat n
standul de ncercare, este prezentat n figura 3.2.

20

Figura 3.1. Stand de ncercare a electromagnetilor de c.a.
1-Cadru, 2-Armtura electromagnetului fixat de mas glisant, 3-Bobina,
4-Armtura fixat de cadru, 5-Masa glisant, 6-Surub de antrenare,
7-Reductor cu melc, 8-Cupl electromagnetic, 9-Motor electric,
10-Instrumente de msur, 11-Reglajul tensiunii de alimentare a
electromagnetului, 12-Bucse pentru conectarea instrumentelor exterioare,
13-Clem scurtcircuitare, 14-Becuri de semnalizare, 15-ntreruptor general,
16-Comanda cuplei electromagnetice, 17-Comanda motorului mesei glisante,
18-Comanda alimentrii electromagnetului.


Figura 3.2. Schema de conexiuni a electromagnetului de c.a.
BS
1
, BS
2
, BS
3
, BS
4
, BS
5
- Bobine sond, PC - Plac de conexiuni,
CI - Circuit de integrare, OSC - Osciloscop cu 2 spoturi, TF -Timbre
tensometrice, CM - Comutator de msur, PT - Punte tensometric.

21
n figura 3.3 este reprezentat electromagnetul n form de E, observn-
du-se mprtirea fluxului 4
A0
prin ariile neecranat A
1
si ecranat A
2
.


Figura 3.3. Fluxul magnetic n electromagnetul cu spire ecran
1. Spire ecran, 2. Bobin, A
1
Aria suprafetei neecranat,
A
2
Aria suprafetei ecranat, A
0
Aria polului central.

Defazarea fluxurilor care strbat aceste arii se pune n evident prin
oscilografierea simultan a acestora, reprezentate (la scar) de ctre t.e.m.
induse n bobinele BS1 si BS2 (figura 3.2).
n regim nesaturat de functionare (U<80 V, o =0) se realizeaz oscilograme
ale t.e.m. E
1
si E
2
. Se obtin diagrame asemntoare celei din figura 3.4, n care
fluxurile au o variatie sinusoidal n timp.
Se determin unghiul de defazaj u cu relatia:

d
d
180
1
= [grade electrice] (3.1)
Se determin amplitudinile fluxurilor 4
A1
si 4
A2
care sunt proportionale
cu h
E1
, respectiv h
E2
, conform relatiilor:

1
1
E 1 E
max 1 A
n
S h
(3.2)

2
1
E 2 E
max 2 A
n
S h
(3.3)
unde: n
1
, n
2
sunt numrul de spire ale bobinelor sond BS
1
si BS
2
.
22
S
E
este scara la care oscilogramele reprezint t.e.m. induse n bobinele sond si
care se poate determina printr-o msurtoare de etalonare.
Astfel la ntrefier o =0 si U =80 V, se oscilografiaz t.e.m. indus n
bobina sond BS
3
, determinndu-se mrimea h
E3
si se calculeaz amplitudinea
acestei tensiuni cu relatia:
=
3 max max 3
n E (3.4)
unde:

N
U 2
max
(3.5)
N =720 reprezint numrul de spire al electromagnetului iar n
3
este
numrul de spire al bobinei sond BS
3
.
max 3
3 E
E
E
h
S = (3.6)



Figura 3.4. Oscilogramele t.e.m. induse n bobinele sond BS1 si BS2

Pentru U >80 V si o =0, electromagnetul este n regim saturat de functio-
nare si fluxurile 4
A1
si 4
A2
nu mai au o variatie sinusoidal.
Oscilografierea lor se va realiza prin intermediul circuitului de integrare
CI (figura 3.2), obtinndu-se amplitudinile h
u1
si h
u2
, msurate pe osciloscop.
Valorile maxime ale fluxurilor sunt date de relatiile:


=

1
1
E 1 u
max 1 A
n
S h T
(3.7)


=

2
1
E 2 u
max 2 A
n
S h T
(3.8)
unde: T = RC este constanta electric de timp a circuitului de integrare.
Prin copierea pe calculator a oscilogramelor si utilizarea relatiilor de
calcul date anterior se determin 4
A1max
si 4
A2max
pentru o =0 la U =150 V si U
=220 V.
23

3.2.3. Se determin prin calcul forta dezvoltat de electromagnet.
Forta momentan F este o nsumare a fortelor momentane defazate ntre
ele (figura 3.5) produse de fluxurile defazate 4
A1
, 4
A2
, 4
A0
.
Forta medie total F
m
se determin cu relatia:
F
m
=2(F
mA1
+F
mA2
+F
mA0
) (3.9)
care se mai poate scrie: F
m
=2F
mA1
(1 +k
2
m +a
f
) (3.10)
n care: k =cos u (3.11)
1
2
A
A
m = (3.12)
( )
( ) m 1 n
m k 2 m k 1 2
a
2 2 2
f
+
+ +
(3.13)
2 1
0
A A
A 2
n
+
= (3.14)
1 0
2
max 1 A
1 mA
A 4
F

= (3.15)



Figura 3.5 Fortele momentane din eelctromagnet
Utiliznd valorile 4
A1max
pentru o =0 la U = 150 V, si la U = 220 V se
calculeaz conform relatiilor (3.9)... (3.15) forta medie total dezvoltat de
electromagnet.

3.2.4. Se msoar tensiometric forta dezvoltat de electromagnet (figura
3.2), pentru aceleasi valori ale tensiunii de alimentare si a ntrefierului ca
anterior si se compar cu cea determinat prin calcul.
24
Se alimenteaz electromagnetul la tensiunea U =120 V si se msoar
tensiometric fortele dezvoltate n functie de ntrefier. Se ridic grafic caracteris-
tica F =f(o) si se interpreteaz alura ei.
Rezultatele obtinute se trec n tabelul 3.1:
Tabelul 3.1 Fluxurile si fortele dezvoltate de electromagnet
U

A1

A2

0

0

F
m
F
min
F
mt
F
mint

e

V Wb Wb grad Wb grad N N N N mm






3.3. Probleme de urmrit:

Explicatia necesitatea utilizrii spirei n scurtcircuit la electromagnetii de
curent alternativ monofazat.
Oscilografiati formele de und ale fortei dezvoltate de un pol al electromag-
netului cu si fr spir n scurtcircuit.
Estimati ordinul de mrime al rezistentei spirei n scurtcircuit.
Estimati ordinul de mrime al ntrefierului n pozitia nchis.
Care este valoarea curentului absorbit de un electromagnet de c.a. n pozitia
deschis fat de curentul n pozitia nchis? Explicati diferenta ntre valorile
curentilor n cele dou pozitii.
Comparati electromagnetii de c.a. si cei de c.c. din punct de vedere al fortei.
Prezentati si explicati deosebirile constructive ntre electromagnetii de curent
continuu si electromagnetii de curent alternativ.
Care sunt cauzele care pot conduce la arderea bobinei unui contactor de
curent alternativ?
Cum se msoar fluxurile magnetice n diferite portiuni ale circuitului
magnetic?



25
Lucrarea nr. 4

ARCUL ELECTRIC

4.1. Obiectivul lucrrii

Functionarea aparatelor de comutatie, a sigurantelor fuzibile si descr-
ctoarelor este strns legat de aparitia si stingerea arcului electric, motiv pentru
care este necesar studiul stabilittii si a caracteristicilor sale, precum si a
mijloacelor de stingere.
Arcul electric se prezint sub forma unei descrcri autonome n gaze sau
vapori, caracterizat prin densitate mare de curent, cdere de tensiune catodic
mic, temperatur nalt si presiune mrit a gazelor.
n cadrul lucrrii se realizeaz studiul experimental al caracteristicii
statice a arcului electric de curent continuu si al caracteristicilor dinamice ale
arcului de curent alternativ.

4.2. Programul lucrrii

Se identific elementele componente ale standului pentru studiul arcului
electric.

4.2.1. Se ridic caracteristica static tensiune-curent U
a
=f ( I
a
) pentru
arcul de c.c. avnd drept parametru lungimea arcului, l
a
. U
a
reprezint cderea
de tensiune pe arc, iar I
a
curentul prin arc.
Instalatia experimental utilizat pentru studierea caracteristicilor arcului
electric este prezentat n figura 4.1.
Pentru ridicarea caracteristicii statice U
a
=f ( I
a
) si determinarea influentei
asupra stabilittii arcului a rezistentei n serie cu acesta, ntre bornele 5-6 ale
instalatiei se conecteaz o rezistent reglabil R
s
, de 20 A si 6,3 O, iar ntre
bornele 7-8 un voltmetru de c.c. (100 V).
La ntreruperea arcului, pe electrozi se stabileste tensiunea de la borne U,
iar voltmetrul este deconectat din motive de protectie. Prin intermediul ntreru-
ptorului k
1
, bobina contactorului K
1
este alimentat, realizndu-se astfel
conectarea la retea a autotransformatorului AT si a transformatorului T.
Lampa H
1
va semnaliza aceast manevr. Prin comutarea lui S
2
pe pozitia
a, se comand contactorul K
3
, care alimenteaz puntea redresoare V, la bornele
electrozilor stabilindu-se astfel tensiunea continu U, obtinut prin manevrarea
autotransformatorului AT si indicat de voltmetrul V
2
.

26


Figura 4.1. Instalatie experimental pentru studiul arcului electric:
a vedere frontal; b schema electric;

1...13 borne de racord, 14 electrozi, 15 rozeta pentru reglarea si citirea
lungimii arcului, 16 rozeta de reglare a autotransformatorului, AT autotrans-
formator, S
1
comutator principal, S
2
comutator cu 2 pozitii, H
1
, H
2
, H
3
lmpi
de semnalizare, F
1
releu de curent, K
1
, K
2
, K
3
contactoare electromagnetice,
T transformator, A
1
, V
1
, instrumente de msur de c.a., A
2
, V
2
instrumente
de msur de c.c., Sh sunt, V punte redresoare.

Se amorseaz arcul electric, prin atingerea si apoi ndeprtarea
electrozilor reglnd astfel rezistenta R
s
nct curentul maxim indicat de
ampermetrul A
2
s nu depseasc 20 A. Se stabileste o anumit lungime l
a
a
arcului. Se mreste treptat rezistenta R
s
pn la stingerea arcului electric, deter-
minndu-se perechile de valori U
a
, I
a
cu ajutorul crora se poate trasa punct cu
punct caracteristica. Rezultatele se trec n tabelul 4.1.
Operatia trebuie executat rapid, deoarece prin consumarea electrozilor
distanta l
a
se modific, iar punctele obtinute se situeaz pe caracteristici diferite.
Se traseaz grafic caracteristicile astfel determinate pentru cteva lungimi ale
arcului si se interpreteaz alura acestora, care trebuie s fie asemntoare celei
prezentat n figura 4.2.
Se are n vedere c pentru fiecare caracteristic s se msoare valoarea
rezistentei serie critice R
scr
pentru care are loc stingerea arcului. Msurarea
acestor rezistente se face prin atingerea electrozilor 14 si citirea indicatiilor
instrumentelor A
2
si V
2
.
Raportul dintre tensiunea si curentul astfel determinate reprezint R
scr
.
27
Tabelul 4.1. Caracteristicile statice ale arcului de c.c.
I
a
[mm] U [V]
I [A]
I [A]
I [A]
I [A]
I [A]
I [A]




Figura 4.2. Caracteristica static U
a
= f(I
a
) pentru arcul de c.c.

Se traseaz pe acelasi grafic caracteristicile externe ale arcului electric
U R I
a
=f(I
a
) si se discut conditiile de stabilitate ale arcului de c.c., precum
si modul n care se realizeaz stingerea acestuia prin utilizarea unei rezistente
legate n serie n circuit.

4.2.2. Se determin influenta asupra stabilittii arcului, a unei rezistente
R
p
montate n paralel cu acesta. n acest scop, la bornele 9-10 ale instalatiei se
racordeaz o rezistent reglabil (11 A si 9 O). Se amorseaz arcul avnd l
a

parametru si se micsoreaz R
p
pn la stingerea arcului electric.
Se determin valorile critice R
pcr
ale rezistentei legate n paralel pentru
care are loc stingerea arcului. Determinarea acestor rezistente se face prin efec-
tuarea raportului ntre indicatiile instrumentelor V
2
si A
2
, dup stingerea arcului
electric.
Se ridic cteva caracteristici statice U
a
=f (I
a
), avnd drept parametrii l
a

si R
p
, unde I =I
a
+I
p
, I
p
fiind curentul prin R
p
conform valorilor din tabelul 4.2.

28
Tabelul 4.2. Influenta rezistentei circuitului asupra stabilittii arcului
electric de c.c.
I
a
[mm] U [V]
R
p
[O]
R
p
[O]
R
p
[O]
R
p
[O]
R
p
[O]
R
p
[O]

Se traseaz grafic aceste caracteristici si prin comparatia cu cele obtinute
la punctul 4.2.1. si se discut modul n care se realizeaz stingerea arcului de
curent continuu prin intermediul unei rezistente legate n paralel cu arcul.

4.2.3.Se studiaz caracteristicile dinamice ale arcului electric de c.a. n
acest scop, n schema din figura 4.1.a) se racordeaz o inductivitate L ntre
bornele 3-4, o rezistent R
s
(20 A si 7,5 O) ntre bornele 5-6 si un voltmetru de
c.a. (100 V) ntre bornele 7-8.
Se comut S
2
pe pozitia b, alimentndu-se astfel bobina contactorului K
2
,
care racordeaz electrozii 14 la iesirea autotransformatorului AT si semnalizea-
z totodat aceast operatie prin intermediul lmpii H
2
.
Se stabileste la bornele electrozilor o tensiune alternativ de cca. 100 V,
indicat de voltmetrul V
1
. Se amorseaz arcul electric reglndu-se rezistenta R
s

astfel nct curentul s nu depseasc 12 A si se oscilografiaz variatia n timp a
tensiunii pe arc U
a
= f (t), culegndu-se tensiunea U
a
de la bornele 12-13.


Figura 4.3. Variatia n timp a tensiunii si curentului prin arcul electric de c.a.
U
a
(t) variatia tensiunii; I
a
(t) variatia curentului;
U
ap
tensiunea de aprindere; U
s
tensiunea de stingere.
29
Pentru claritate U
a
(t) si I
a
(t) s-au reprezentat defazate cu 180, ele fiind de
fapt n faz una cu cealalt datorit caracterului rezistiv al sarcinii. Se va insist
ndeosebi pe explicarea cauzelor si conditiilor de aparitie a pauzei de curent si a
rolului ei la stingerea arcului de c.a.


Figura 4.4. Caracteristica tensiune-curent U
a
(I
a
) pentru arcul de c.a.

Se vizualizeaz pe ecranul osciloscopului caracteristica tensiune-curent
U
a
=f(I
a
), pentru l
a
=constant, comparndu-se cu caracteristica tip prezentat n
figura 4.4.
n acest scop, plcile de derivatie vertical ale osciloscopului se
conecteaz la bornele 12-13, iar cele de deviatie orizontal la bornele 11-13.


4.2.2. Probleme de urmrit:

Se traseaz caracteristicile statice ale arcului electric de c.c.obtinute,
interpretndu-se alura lor.
Se explic influenta rezistentei circuitului asupra stabilittii arcului
electric de c.c.
Se explic influenta caracteristicii externe a sursei asupra stabilittii
arcului electric de c.c..
Se explic metodele de stingere a arcului electric de c.c.
Se determin experimental valorile critice ale rezistentei serie R
scr
.
Se explic alura caracteristicilor arcului electric de c.a..
30
Se explic aparitia pauzei de curent si rolul ei n stingerea arcului
electric de c.a..
Se evidentiaz factorii care influenteaz durata pauzei de curent.
Se va explica de ce ntotdeauna tensiunea de aprindere U
ap
este mai
mare dact tensiunea de stingere U
s
.


31
Lucrarea nr. 5

CONTACTE ELECTRICE

5.1. Obiectivul lucrrii

Contactul electric constituie, n sensul cel mai larg al cuvntului,
ansamblul constructiv cu ajutorul cruia se realizeaz o legtur electric,
ntr-un nod comun, a dou sau mai multe conductoare pentru a se permite
trecerea curentului de conductie de la unele conductoare la altele.
Locul de atingere a acestor conductoare se numeste contact electric, iar
suprafata de atingere care realizeaz contactul constituie suprafata de contact.
ntr-o legtur de contact curentul circul identic n ambele sensuri. Contactele
electrice, n calitate de elemente de circuit, reprezint rezistente electrice care
au dou valori: n stare nchis o valoare foarte mic (sub 1 O), iar n stare
deschis o valoare foarte mare (zeci sau sute de MO).
n cadrul lucrrii se determin experimental rezistenta de contact, influ-
enta diferitilor factori asupra acestuia si se calculeaz aria si numrul suprafe-
telor reale de contact.

5.2. Programul lucrrii

Se identific elementele componente ale standului contactelor electrice.

5.2.1. Se determin experimental, pentru contactele diferite ca form (sfer-
sfer si sfer-plan) si material (cupru, aluminiu, bronz, alam sau otel), rezis-
tenta de contact R
c
n functie de forta de apsare F pe contacte.
n vederea realizrii acestor determinri se utilizeaz instalatia experi-
mental prezentat n figura 5.1..
Perechile de contacte A-B au piesele de contact confectionate din cupru,
aluminiu, bronz, alam sau otel si vor fi puse succesiv n contact.
Piesele de contact sunt fie plane, fie sferice. Forta de apsare n contact se
modific prin adugarea sau luarea de greutti de pe talerul T al prghiei pe
care sunt fixate contactele A. Raportul ntre bratele prghiei este de 1/10.
Se alege o pereche de contacte, se compenseaz greutatea proprie a
prghiei port taler si se pune apoi o greutate pe acesta, astfel nct pentru un
curent de pn la 2 A, cderile de tensiune pe contacte s se ncadreze n
domeniul milivoltmetrului.


32


Figura 5.1. Instalatia experimental pentru msurarea rezistentei de contact

A Ampermetru, mV milivolmetru, V punte redresoare, A, B pereche de
contacte, F forta de apsare pe contacte, TCT-2 trus de curent-tensiune

Se citesc indicatiile I, respectiv U
c
ale ampermetrului si milivoltmetrului
si se calculeaz rezistenta de contact R
c
pentru fiecare valoare a fortei de
apsare cu relatia:
R
c
=U
c
I
1
(5.1)
Se determin dependenta rezistentei de contact functie de forta de apsare
pentru variatii cresctoare si descresctoare ale fortei, pentru un anumit numr
de perechi de contacte (sfer-sfer, sfer-plan, ..., Cu-Cu, Cu-Am etc.). Datele
se trec n tabelul 5.1.
Se traseaz grafic caracteristicile obtinut si se interpreteaz alura lor (ca
cea din figura 5.2.). Se vor explica diferentele care apar ntre ramurile cresc-
toare si descresctoare ale aceleiasi caracteristici.



Figura 5.2. Dependenta rezistentei de contact de forta de apsare.
33
Tabelul 5.1. Dependenta rezistentei de contact de forta de apsare pe contacte.
Greutate 100g 300g 500g 1 kg 2 kg 5 kg 7 kg Forma
contacte
Material
Forta de
apsare

Forta
Forta
Forta
Forta
Forta
Forta
Forta
Forta
Forta
Forta
Forta
Forta

Se determin coeficientii c si m care aproximeaz conform relatiei (5.2)
curbele R
c
= f (F) ridicate experimental:
R
c
=c F
m
(5.2)
Considernd dou puncte ale unei curbe, de coordonate (R
c1
, F
1
) si (R
c2
,
F
2
) se nlocuiesc coordonatele acestor puncte n relatiile 5.2, obtinndu-se un
sistem de dou ecuatii cu dou necunoscute cu ajutorul cruia se calculeaz
coeficientii c si m.
Se compar coeficientii astfel determinati cu valorile date n tabelele 5.2
si 5.3 interpretndu-se rezultatele.

Tabelul 5.2. Valorile coeficientului c
Nr. crt. Materialele c 10
2
1. Cupru-cupru 0,08...0,14
2. Argint-argint 0,06
3. Alam-alam 0,670
4. Alam-cupru 0,980



34

Tabelul 5.3. Valorile coeficientului m
Nr. crt. Tipul si forma contactului m
1. Plan-plan 1
2. Sfer-sfer 0,5
3. Sfer-plan 0,5

5.2.2. Se calculeaz aria real a unei suprafete de contact si numrul
suprafetelor elementare de contact, pentru unele cazuri particulare. Conform
relatiei lui Hertz, n domeniul deformatiilor elastice a asperittilor care generea-
z suprafetele de contact, raza a a unei suprafete circulare elementare de
contact este dat de relatia:
3
1
2 1 2
2
2
1
2
1
6
r
1
r
1
E
1
E
1
F
4
10 3
a

+

= [m] (5.3)
n care: F este forta de aprare [N]; o
1
, o
2
sunt cifrele lui Poisson pentru cele
dou piese de contact; E
1
, E
2
sunt modulele de elasticitate ale materialelor pie-
selor de contact, [N m
2
]; r
1
, r
2
sunt razele de curbur ale pieselor de contact,
[m].
Relatia (5.3) este valabil pentru contactele de tipul sfer-sfer sau
sfer-plan. n cazul contactului ntre dou sfere de aceeasi raz r si din acelasi
material relatia se simplific, scriindu-se astfel:
3
6
10
E
r F
86 , 0 a

= [m] (5.4)
n cazul contactului ntre o sfer si o suprafat plan, piesele fiind din
acelasi material se obtine relatia:
3
6
10
E
r F
1 , 1 a

= [m] (5.5)
Aplicnd relatiile (5.3), (5.4) si (5.5) se calculeaz pentru contactele stu-
diate raza a a contactelor elementare. Raza r a contactelor sferice este de 7
mm.
Rezistenta de strictiune R
s
corespunztoare unui contact elementar,
pentru contacte din materiale diferite (p
1
=p
2
) este:
R
s
=(p
1
+p
2
)(4a)
1
[O] (5.6)

35
iar pentru contacte din acelasi material rezistenta de strictiune R
s
(p
1
=p
2
=p)
este:
R
s
=p (2a)
1
[O] (5.7)
Rezistenta total de contact R
c
n cazul n care avem n puncte elementare
de contact este de n ori mai mic dect R
s
deoarece rezistentele contactelor
elementare sunt n paralel.
Se vor determina cel putin 6 rezistente de contact pentru forme, rugozitti
si materiale diferite ale contactelor electrice.
Numrul punctelor elementare de contact se poate calcula cu relatia:
1
c s
m
R R n

= (5.8)
n tabelul 5.4 se dau valorile unor parametri fizici, de material necesari n
calculele solicitate anterior.

Tabelul 5.4. Valorile rezistivittilor electrice p si ale modulelor de elasticitate E
Nr. crt. Materialul p 10
8
[Om] E 10
11
[N m
2
]
1 Cupru 1,53-1,8 1-1,2
2 Argint 1,5-1,65 0,7-0,8
3 Alam 6-8 0,8-1
4 Aur 2,3 0,70,85

5.2.3. Se calculeaz valoarea curentului limit dinamic I
l
pe care poate
s-l suporte o pereche de contacte fr ca aceasta s vibreze sub actiunea for-
telor electrodinamice.
Conditia care trebuie ndeplinit n aceast situatie este:
F
ed
_ F [N] (5.9)
n care F
ed
este forta electrodinamic de repulsie care actioneaz asupra contac-
telor, iar F este forta de apsare n contacte.
Calculul se efectueaz pentru perechi de contacte sferice avnd aceeasi
raz de curbur r, pentru valorile fortei de apsare aplicate, cuprinse ntre
500-1000 N, conform relatiei:
7
10
a
r
ln
n F
I

= [A] (5.10)
n care mrimile n si a sunt cele determinate anterior.


36
5.2.1. Probleme de urmrit:

Se va studia influenta fortei de apsare asupra rezistentei de contact.
Se va explica caracterul neunivoc al dependentei rezistentei de contact de
forta de apsare.
Se va studia influenta materialului din care sunt confectionate contactele
asupra rezistentei de contact.
Se va studia influenta rugozittii contactelor asupra rezistentei de contact.
Se vor determina favtorii ce influenteaz suprafata real de contact si
numrul de puncte elementare de contact.
Se va determina forta electrodinamic de repulsie maxim n functie de
curent.

37





BIBLIOGRAFIE

1. L.Popescu, Echipamente Electrice, vol.I, Ed. Alma Mater 2007
2. .L.Popescu, Aparate Electrice-ndrumar de laborator, vol.I, Ed. Alma
Mater 2003.
3. L.Popescu, Aparate Electrice, vol.I, Ed. Alma Mater 2003
4. G.Hortopan, Aparate Electrice de comutatie, Vol.I, Ed.Tehnic 1993
5. G.Hortopan, Aparate Electrice, E.D.P.1993
6. P.Andea, Electromagneii, Ed.Helicon, 1993
7. I.Suciu, Electromagnei, Ed.Tehnic,1994
8. A.Vasilievici, Aparate i Echipamente Electrice, vol.I, Ed.M-S,
Sibiu,1994.