Indrumar Senzori Si Traductoare Nou E-0120

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII și CERCETĂRI
al REPUBLICII MOLDOVA
Centrul de Excelență în Energetică și Electronică
Catedra Electronică
EXAMINAT
la şedinţa catedrei Electronică
şef catedră: Emil Șeremet
”____”_______________2022
Senzori și traductoare
Îndrumar pentru lucrări de laborator
Chişinău, 2018
1
Autor:
Șeremet Emil, inginer, profesor discipline de specialitate, grad didactic I.
Indicațiile metodice sunt elaborate conform Concepției generale a dezvoltării

învățământului din Republica Moldova în baza Curiculei pentru nivelul IV ISCED
învățământul profesional tehnic postsecundar de învățământul. Aprobat prin ordinul
Ministrului Educațieii, Culturii și Cercetării Nr 1087 din 29.12.2016.
Fiecare lucrare conține întrebări de control care cuprind minimul de cunoștințe
necesare pentru admiterea la efectuarea lucrărilor de laborator respective.
Lucrările sunt destinate pentru studenții anului III semestrul I la specialitatea
Electronică.
Manualul aprobat la catedra Electronică

al
I.P. Centrul de Excelență în Energetică și Electronică
Laboratorul
Mașini Electrice și Electrotehnică
2
Cuprins:
Lucrarea de laborator Nr1.............................................................................................................................6

Tema: Studiul caracteristicilor termorezistenței cu coeficient pozitiv de temperatură PTC.........................6
Lucrarea de laborator Nr2...........................................................................................................................11
Tema: Studierea caracteristicii termorezistenței metalice și a termistorului...............................................11
Tema: Studierea caracteristicii rezistorului direct cu temperatura RTD.....................................................15
Lucrarea de laborator Nr4............................................................................................................................19
Tema: Studiul caracteristicilor fotoelementelor și a fotorezistorului..........................................................19
Tema: Proiectarea traductorului potențiometric pentru deplasări liniare....................................................23
Tema: Proiectarea traductorului potențiometric pentru deplasări liniare....................................................27
Tema: Măsurarea turaţiei cu tahogeneratorul de curent continuu...............................................................30
Tema: Măsurarea fotocurentului la deplasări liniare și a fotoelementelor..................................................34
3
NORME DE SECURITATE A MUNCII ÎN LABORATOR
Pentru desfășurarea în bune condiții a lucrărilor de laborator, elevii vor respecta următoarele
norme de protecție a muncii:
1. La executarea montajelor se va avea în vedere dispunerea aparatelor de măsurat astfel, încât sa
poată fi uşor manevrate.
2. Legăturile electrice trebuie să asigure un contact bun.
3. Se va realiza legarea la pământ a aparatelor şi a instalaţiilor, care necesită acest lucru înainte de
începerea lucrării de laborator.
4. Punerea în funcţiune a montajului sau a schemei electrice se va face NUMAI după verificarea
acesteia de către profesor.
5. ESTE INTERZISĂ MODIFICAREA MONTAJULUI AFLAT SUB TENSIUNE!
6. ESTE INTERZISĂ ATINGEREA PĂRŢILOR METALICE AFLATE SUB TENSIUNE!
7. La terminarea lucrării se va întrerupe tensiunea, si NUMAI după aceea se vor desface
legăturile montajului.
8. La orice defecţiune apărută în instalaţia electrică se va scoate IMEDIAT instalaţia de sub
tensiune şi se va anunţa profesorul!
1. Nu se admite sa se lucreze cu minele umede.
2. Prezenta tensiunii se va constata numai prin instrumente corespunzătoare stabilite prin
normative (voltmetru, creion de tensiune, lămpi de control).
3. Toate prizele de electroalimentare si cordoanele prelungitoare alimentate cu tensiuni
mai mari de 60 V trebuie echipate cu prize de conectare Schuko.
4. Cordoanele de electro alimentare trebuie sa aibă instalația in buna stare.
5. La înlocuirea siguranțelor arse se vor folosi numai siguranțe calibrate.
6. Înainte de executarea oricărei lucrări se va verifica prezenta tensiunii de alimentare cu
ajutorul instrumentului de măsura in punctele de alimentare cu energie electrica si se vor descărca
condensatoarele de filtraj.
7. Este interzis sa fie lăsate conductoarele suspendate si instalații improvizate.
8. Este interzis sa se scoată derivații dintr-un echipament cu scopul de a alimenta alte aparate.
9. Este interzis sa se depoziteze in salile cu echipamente de telecomunicații materiale
inflamabile.
10. Fiecare încăpere cu aparatura de telecomunicații se va dota obligatoriu cu stingătoare cu
CO2.
4
Lucrarea de laborator Nr1
Tema: Studiul caracteristicilor termorezistenței cu coeficient pozitiv de temperatură PTC.
1 Obiectivele lucrării: Lucrarea are drept scop de a familiariza elevii cu:

- câteva tipuri de senzori şi traductoare utilizate la măsurarea electrică a temperaturii
(termorezistenţă, termistor);
- parametrii ce caracterizează comportarea acestor senzori în regim static;
- studiul caracteristicilor termistorului și a termorezistenței metalice.
2 Noţiuni teoretice
Funcţionarea termistoarelor se bazează pe fenomenul termorezistiv, adică dependenţa puternică a
rezistenţei electrice de temperatură. Toate materialele îşi modifică rezistivitatea în funcţie de temperatură,
dar acest fenomen se deosebeşte la diferite materiale prin caracterul acestei variaţii precum şi gradul ei de
intensitate. În cazul metalelor variaţia rezistivităţii urmează legea:
ρ = ρ0(1+αR∙∆T) (1.1)
Unde: R - este coeficientul de variaţie a rezistivităţii cu temperatura,
0 - este rezistivitatea la temperatura T0  273,15C,
T - este variaţia de temperatură.
În cazul semiconductoarelor mecanismul conductibilităţii este mult mai complex şi expresia
analitică a rezistivităţii este:
Δw Δw 1
2kT
ρ= ρ 0 e + ρ1 e 2 kT (1.2)
Unde: 0, 1 – sunt rezistivitatea semiconductorului fără impurităţi, respectiv cu impurităţi la temperatura
T0  0K.
w – este energia de activare a conducţiei pentru semiconductor pur.
w1 – este energia de activare a impurităţilor.
T – temperatura la care se calculează rezistivitatea în grade Kelvin.
k – este constanta lui Boltzmann, k  1,3810-23 J/K.
După cum se vede legea de variaţie a rezistivităţii este exponenţială. Atunci când dependenţa de
temperatură a rezistivităţii electrice este folosită în mod controlat se obţine o rezistenţă termosensibilă a
cărei rezistivitate pentru un interval de temperatură este:
Δw
1
ρT = =A⋅T b⋅e 2kT
σT (1.3)
Unde: factorul care variază repede este exponenţiala. Pentru temperaturi relativ mici (200...300C)
se poate considera b aproximativ zero, deci relaţia devine:
Δw
2 kT
ρT = A⋅e (1.4)
Această expresie se poate scrie şi sub o formă, utilizată în practică:
−B
T
RT – R0∙ e (1.5)
Aceasta este ecuaţia caracteristicii termice a termistorului.
unde: R0 - este rezistența inițială a termistorului în condiții de cameră,
B - este o constantă electronică, exprimată în grade Kelvin şi se numeşte indice de sensibilitate
termică.
5
După cum rezistenţa termistoarelor scade sau creşte cu creşterea temperaturii, deosebim:
pozitermistoare (PTC) care au R > 0, respectiv negatermistoare (NTC) cu R < 0.
Variaţia rezistenţei în funcţie de temperatură pentru termistoare şi compararea ei cu variaţia
rezistenţei metalelor este ilustrată în figura 1.1.
Figura 1.1 - Caracteristica statică a termorezistenței metalice și a termistorului
Pentru fabricarea termistoarelor se folosesc oxizi metalici ai elementelor din grupa a patra: Cr,
Mn, Fe, Co, Ni. Aceşti oxizi în stare pură au o rezistivitate mare, dar impurificaţi cu ioni ai elementelor
metalice, capătă proprietăţi semiconductoare. Pentru fabricarea negatermistoarelor până la temperatura
250C se folosesc NiO+MnO, NiO+MnO+CoO, Cu 2O+ZnO. Pozitermistoarele se obţin pe bază de titanat
de bariu şi titanat de ştronţiu, impurificate cu ioni tri-, tetra- şi penta-valente.
Termistoarele au o aplicaţie largă ca traductoare de temperatură, dar şi în circuite de comandă
pentru reglarea temperaturii sau protecţiei împotriva supraîncărcării, stabilizarea tensiunii la variaţii de
temperatură, limitare de curent etc. Datele tehnice a unor termistoare sunt prezentate în tabelul 1.1.
Pentru exploatarea corectă a termiostoarelor trebuie bine cunoscute caracteristicile şi parametrii
acestora. Determinarea indicelui de sensibilitate termică B, implică cunoaşterea rezistenţelor
corespunzătoare la două valori ale temperaturii R(T1) şi R(T2). Prin logaritmare din relaţia 1.5 se obţine:
R (T 1 )
ln
R ( T 2)
B= T 1 T 2 RT 1
1 1
− ln
T 1 T 2 = T 2 −T 1 RT 2 (1.6)
STAS recomandă pentru aceste două temperaturi valorile: T1=298,15ºK (+25C) şi T2=358,15K
(+85C).
Prin înlocuire în relaţia 1.6 obţinem.:
R ( 25 °C )
B=1780⋅ln
R ( 85 °C ) [K] (1.7)
În mod normal B este cuprins între 2000...5000K. Coeficientul de variaţie a rezistenţei cu
temperatura se defineşte cu relaţia:
1 dRT
α R= ⋅
RT dT [1/K] (1.8)
Coeficientul αR variază cu temperatura, de aceea el trebuie determinat pentru fiecare temperatură.
Pentru un domeniu de temperatură cuprins între T 1 şi T2 se poate determina o valoare medie a
coeficientului R corespunzător temperaturii
T =√ T 1⋅T 2 folosind relaţia:
6
1 R (T 1)
α R= ln
T 2−T 1 R ( T 2 )
[1/C] (1.9)
Caracteristica volt-amper U  f(I) la o temperatură dată este proprie tipului de termistor. Forma
acestei caracteristici este dată în figura 1.2. Conform figurii rezistenţa statică respectiv dinamică într-un
punct P se definesc astfel:
UP
RS = =tg α
IP (1.10)
ΔU
R D= | =tg β
ΔI U P I P (1.11)
Figura 1.2 - Caracteristica volt-amper a termistoarelor
Tabelul 1.1 – Datele tehnice ale termistoarelor

Tipul termistorului
Parametru MMT-1 MMT-4 MMT-5 KMT-1
Rezistența nominală, kΩ 1…200 1…200 1…200 20…1000
Factorul termic al rezistivității -2,4…3,4 -2,4…3,4 -2,4…3,4 -4,5…6
αR, %/grad
Interval temperaturi, °C -70…+120 -70…+120 -70…+120 -20…+180
Puterea disipată, mW 400 400 400 800
3 Echipamentul necesar:
- E - Sursă de tensiune continue reglabilă 0…12V de tipul FA-CO;
- Stand de laborator M41 tipul edibon
- Termistor PTC–1 – 1500 Ω;
- Multimetru digital UNI-T UT890C
- Rezistor de putere 47R J XT HA (încălzitor);
4 Desfășurarea lucrării
4.1 Montați circuitul din figura 1.3 și dați-l profesorului pentru verificare.
7
Figura 1.3 – Schema de ridicare a caracteristicilor termorezistorulu PTC..
4.2. Ridicarea caracteristicii termice RT =f(T°C) a termorezistenței.

Conectăm bornele mutimetrul digital UNI-T UT890C la bornele de contact ale termorezistenței de
1500 Ω și apoi variem cu ajutorul potențiometrului (HEATER) căderea tensiune la bornele încălzitorului.
În momentul varierii temperaturii începen colectarea valorilorilor masurate cu ajutorul
voltmetrului, datele obțiute se întroduc în tabelul 1.2.
Tabelul 1.2 - Caracteristica termică a termorezistenței PTC–1500Ω
Temperatura termostatului - T [°C] 20 25 30 35 40
Tinpul de încălzire [min] 5 10 15 20 25
Termorezistența RT [Ω]
Sensibilitatea termică: [K-1]
αR = - B/T2
Constanta de material:
R ( 25 °C ) [K]
B=1780⋅ln
R ( 85 °C )
4.3. Reprezentarea caracteristicii termice RT = f(T°C) a termorezistenței. Această

caracteristică se construiește într-un sistem de coordonate aparte după datele din tabelul 1.2.
RT, [Ω]
20 25 30 35 40T, [°C]
8
Figura 1.4 – Caracteristicile termistorului: a) – volt-amper; b) - termică
4.5 Determinarea indicelui de sensibilitate termică a termistorului - αT.

Acest factor se determină după relația:
αT = - B/T2 (2.12)
Constanta de material B se determină din caracteristica termică a termistorului. Se dau două
temperaturi arbitrare T1 = 298,15K (+25C) şi T2 = 358,15K (+85C), apoi din caracteristica termică
se găsesc rezistențele RT1 și RT2 pentru aceste temperaturi. Constanta de material B se determină după
relația:
R ( 25 °C )
B=1780⋅ln
R ( 85 °C ) [K] (2.13)
5 Întrebări de recapitulare:
1. Care este principiul de funcţionare al senzorului termorezistenţă.
2. Care este principiul de funcţionare al senzorului termistor.
3. Cum se determină indicele de sensibilitate termică B la termistor.
Concluzii:______________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
____________________________________
9
Tema: Studierea caracteristicii termorezistenței metalice și a termistorului.

1 Obiectivele lucrării: Studierea caracteristicii termorezistenței metalice și a termistorului.
Lucrarea are drept scop de a familiariza elevii cu:
(termorezistenţă);
- studiul caracteristicilor termice a termorezistenței.
Funcţionarea termometrelor cu rezistența metalică se bazează pe fenomenul termorezistiv, adică
dependenţa puternică a rezistenţei electrice de temperatură. Toate materialele îşi modifică rezistivitatea în
funcţie de temperatură, dar acest fenomen se deosebeşte la diferite materiale prin caracterul acestei
variaţii precum şi gradul ei de intensitate.
Termometrele cu rezistența metalică - acoperă un domeniu relativ larg de temperaturi, fiind
folosite pentru măsurarea temperaturii gazelor și lichidelor, a temperaturii suprafețelor unor solide sau
temperatura din interiorul unor solide ușoare. Ele sunt stabile și rezistente la condiții de mediu
neprietenoase, fiind des folosite în industria chimică (pentru măsurarea temperaturii lichidelor corozive
sau pulberilor) sau industria alimentară (pentru măsurarea temperaturii produselor alimentare, cum ar fi
carnea). Termometrele cu rezistență metalică au о acuratețe bună dar un raspuns lent în timp, fiind destul
de fragile și uneori scumpe.
Conductibilitatea electrică a unui metal depinde de deplasarea electronilor prin rețeaua sa
cristalină. Datorită excitării termice, rezistența electrică a unui conductor metalic variază în funcție de
temperatură. Marea majoritate a metalelor au un coeficient de temperatură al rezistenței pozitiv
(rezistența electrică a lor crește odată cu creșterea temperaturii). Pe domenii restrânse de temperatură
dependența rezistenței unui conductor metalic de temperatură este aproape liniară. Pe domenii mai largi
de temperatură ea este neliniară și poate fi scrisă sub forma:
Rt=R0(1+αt+βt2+γt3+...) (1.1)
Unde: R0 - este rezistența conductorului la о temperatură de referință de 0°C;
Rt - este rezistența în ohmi a conductorului la temperatura t°C;
α - este coeficientul de temperatură al rezistenței materialului;
β, γ,... - sunt coeficienți de neliniaritate.
Această dependență de temperatură a rezistenței electrice a metalelor stă la baza folosirii lor în
termometrele cu rezistență metalică.
Metalele cele mai folosite în calitate de traductori de temperatură sunt platina, cuprul și nichelul.
Valorile standardizate pentru rezistența la temperatura de referință R0 (valori nominale) sunt 10, 50, 100,
500 și 1000 Ω.
În tabelul 1.3 sunt prezentate caracteristicile acestor materiale, cu precizarea că ele se referă la
termometre cu rezistența nominală de 100 Ω.
Dintre metalele folosite ca senzori rezistivi de temperatură, menționate în tabelul 2.3, cel mai
folosit este platina. Deși este foarte scumpă, ea are avantajul de a fi un material de referință pentru
standardele internaționale. Platina este un metal stabil și are calitatea de a nu se volatiliza apreciabil la
temperaturi pană la 1000°C. În schimb ea poate fi contaminată de gaze în atmosfere reducătoare și
acționează ca un catalizator în prezența anumitor hidrocarburi. Deaceea termometrele cu fir de platina sunt
de obicei încapsulate.
Nichelul cu un grad înalt de puritate, are cea mai mare variație a rezistenței cu temperatura între 0
și 100°C. Peste 300°C coeficientul său de temperatură scade brusc, iar caracteristica sa este puternic
neliniară.
Cuprul se oxidează ușor și își pierde puritatea, ceea ce îl face mai putin utilizabil.
Pentru măsurarea temperaturilor de peste 1000°C poate fi utilizat wolframul.
Tabelul 1.3 – Caracteristicile termorezistențelor
10
Firul metalic este înfășurat pe un tub ceramic și fixat în interiorul unei incinte de protecție
formând sonda de temperatură. Ea este conectată în latura de măsurat a unei punți Wheatstone de curent
continuu. După ce puntea a fost echilibrată la temperatura de referință, dezechilibrul ei va fi funcție de
temperatură. Aceasta va fi indicată de către voltmetrul din latura de măsurat a punții, etalonat în unități de
temperatură.
Curentul care parcurge senzorul rezistiv trebuie să fie suficient de mic, astfel încât să nu determine
creșterea temperaturii acestuia prin efect Joule. Practic se acceptă о creștere cu maximum 0,5°C a
temperaturii senzorului datorată curentului de excitare.
- Termistor NTC–1 – 180 Ω;

Tinpul de încălzire [min] 5 10 15 20 25
11
αR = - B/T2
R ( 25 °C ) [K]
B=1780⋅ln
R ( 85 °C )

RT, [Ω]
20 25 30 35 40T, [°C]
Figura 1.6 – Caracteristicile termistorului: a) – volt-amper; b) - termică

αT = - B/T2 (2.12)
relația:
R ( 25 °C )
B=1780⋅ln
R ( 85 °C ) [K] (2.13)
12
Concluzii:____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
______________________________
13
Tema: Studierea caracteristicii rezistorului direct cu temperatura RTD.

1 Obiectivele lucrării: Lucrarea are drept scop de a familiariza elevii cu:
(termorezistenţă);
- studiul caracteristicilor termice a RTD.
Termometrele de rezistență, numite și detectoare de temperatură de rezistență (RTD), sunt senzori utilizați
pentru măsurarea temperaturii. Multe elemente RTD constau dintr-o lungime de sârmă fină înfășurată în
jurul unui miez din ceramică sau sticlă, dar sunt utilizate și alte construcții. Firul RTD este un material
pur, de obicei platină, nichel sau cupru. Materialul are o relație precisă rezistență/temperatură care este
folosită pentru a oferi o indicație a temperaturii. Deoarece elementele RTD sunt fragile, ele sunt adesea
găzduite în sonde de protecție.
Elementele senzoriale RTD obișnuite construite din platină, cupru sau nichel au o relație repetabilă de
rezistență față de temperatură (R vs T) și domeniul de temperatură de funcționare. Relația R vs T este
definită ca cantitatea de schimbare a rezistenței senzorului pe gradul de schimbare a temperaturii.
Modificarea relativă a rezistenței (coeficientul de temperatură al rezistenței) variază doar puțin în
intervalul util al senzorului.
Platina a fost propusă de Sir William Siemens ca element pentru un detector de temperatură de rezistență
la prelegerea Bakerian din 1871: este un metal nobil și are cea mai stabilă relație rezistență-temperatură
pe cel mai mare interval de temperatură. Elementele de nichel au un interval de temperatură limitat,
deoarece cantitatea de modificare a rezistenței pe grad de schimbare a temperaturii devine foarte neliniară
la temperaturi de peste 300 °C (572 °F). Cuprul are o relație foarte liniară rezistență-temperatură; totuși,
cuprul se oxidează la temperaturi moderate și nu poate fi folosit peste 150 °C (302 °F).
Caracteristica semnificativă a metalelor utilizate ca elemente rezistive este aproximarea liniară a relației
rezistență față de temperatură între 0 și 100 °C. Acest coeficient de temperatură al rezistenței este notat cu
α și este de obicei dat în unități de Ω/(Ω·°C):
α=R100-R0/100 oC*R0
RTD-urile, care au o precizie și repetabilitate mai mari, înlocuiesc încet termocuplurile în aplicațiile
industriale sub 600 °C.[1]
Rt=R0(1+αt+βt2+γt3+...) (1.1)
Unde: R0 - este rezistența conductorului la о temperatură de referință de 0°C;
Rt - este rezistența în ohmi a conductorului la temperatura t°C;
α - este coeficientul de temperatură al rezistenței materialului;
β, γ,... - sunt coeficienți de neliniaritate.
Platina pură are α = 0,003925 Ω/(Ω·°C) în intervalul de la 0 la 100 °C și este utilizată în construcția de
RTD-uri de laborator. În schimb, două standarde larg recunoscute pentru RTD-uri industriale IEC 60751
și ASTM E-1137 specifică α = 0,00385 Ω/(Ω·°C). Înainte ca aceste standarde să fie adoptate pe scară
largă, au fost utilizate mai multe valori α diferite. Este încă posibil să găsiți sonde mai vechi care sunt
fabricate cu platină care au α = 0,003916 Ω/(Ω·°C) și 0,003902 Ω/(Ω·°C).
Aceste valori α diferite pentru platină sunt obținute prin dopare – introducând cu atenție impurități, care
devin încorporate în structura rețelei a platinei și au ca rezultat o curbă R vs. T diferită și, prin urmare,
valoarea α .
14
Această dependență de temperatură a rezistenței electrice a metalelor stă la baza folosirii lor în
termometrele cu rezistență metalică.
Metalele cele mai folosite în calitate de traductori de temperatură sunt platina, cuprul și nichelul.
Valorile standardizate pentru rezistența la temperatura de referință R0 (valori nominale) sunt 10, 50, 100,
500 și 1000 Ω.
În tabelul 1.5 sunt prezentate caracteristicile acestor materiale, cu precizarea că ele se referă la
termometre cu rezistența nominală de 100 Ω.
Dintre metalele folosite ca senzori rezistivi de temperatură, menționate în tabelul 2.3, cel mai
folosit este platina. Deși este foarte scumpă, ea are avantajul de a fi un material de referință pentru
standardele internaționale. Platina este un metal stabil și are calitatea de a nu se volatiliza apreciabil la
temperaturi pană la 1000°C. În schimb ea poate fi contaminată de gaze în atmosfere reducătoare și
acționează ca un catalizator în prezența anumitor hidrocarburi. Deaceea termometrele cu fir de platina sunt
de obicei încapsulate.
Nichelul cu un grad înalt de puritate, are cea mai mare variație a rezistenței cu temperatura între 0
și 100°C. Peste 300°C coeficientul său de temperatură scade brusc, iar caracteristica sa este puternic
neliniară.
Cuprul se oxidează ușor și își pierde puritatea, ceea ce îl face mai putin utilizabil.
Pentru măsurarea temperaturilor de peste 1000°C poate fi utilizat wolframul.
Tabelul 1.1 – Caracteristicile termorezistențelor
Firul metalic este înfășurat pe un tub ceramic și fixat în interiorul unei incinte de protecție
formând sonda de temperatură. Ea este conectată în latura de măsurat a unei punți Wheatstone de curent
continuu. După ce puntea a fost echilibrată la temperatura de referință, dezechilibrul ei va fi funcție de
temperatură. Aceasta va fi indicată de către voltmetrul din latura de măsurat a punții, etalonat în unități de
temperatură.
Curentul care parcurge senzorul rezistiv trebuie să fie suficient de mic, astfel încât să nu determine
creșterea temperaturii acestuia prin efect Joule. Practic se acceptă о creștere cu maximum 0,5°C a
temperaturii senzorului datorată curentului de excitare.
- Rezistență RTD–1 – 110 Ω;
15

αR = - B/T2
R ( 25 °C ) [K]
B=1780⋅ln
R ( 85 °C )

RT, [Ω]
20 25 30 35 40T, [°C]
16
Figura 1.6 – Caracteristicile termistoruluiRTD rezistență-temperatură.

αT = - B/T2 (2.12)
relația:
R ( 25 °C )
B=1780⋅ln
R ( 85 °C ) [K] (2.13)
Concluzii:____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
______________________________
17
Tema: Studiul caracteristicilor fotoelementelor și a fotorezistorului.
1 Obiectivele lucrării: Lucrarea are drept scop:

- studiul traductoarelor fotoelectrice, cunoaşterea construcției și a principiului de funcționare;
- determinarea experimentală a sensibilității traductoarelor fotoelectrice.
2 Noțiuni teoretice de bază:

Radiația luminoasă - este emisă sau absorbită prin cuante corespunzătoare unor particule numite
fotoni. Ele au energia proporțională cu frecvența și nu pot exista în stare de repaos.
Interacţiunea cu materialul semiconductor a radiaţiei electromagnetice absor-bite poate
determina ionizarea atomilor reţelei şi crearea de purtători de sarcină liberi, fenomen ce
poartă denumirea de efect fotoelectric.
Dacă energia captată de electroni de la fotoni este mai mică decât lucrul mecanic de extracţie, dar
suficientă pentru a crea purtători liberi în materialul semiconductor prin ruperea unor legături din
reţeaua cristalină, fenomenul se numeşte efect fotoelectric interrn, iar conductivitatea
suplimentară a semiconductorilor iradiat de lumină este numită fotoconductivitate. În acest caz,
rezistenţa electrică scade odată cu fluxul luminos incident, astfel încât un fotoconductor este un
solid bun izolator la întuneric, dar care este capabil să conducă curentul electric când este expus la
lumină.
Efectul fotoelectric intern se poate produce prin mai multe mecanisme:
a) Absorbţia proprie (mecanismul intrinsec) - reprezintă interacţiunea elastică
dintre un foton şi un electron de valenţă, în urma căreia electronul trece în banda de conducţie prin
mecanismul intrinsec; se creează astfel perechi de goluri şi electroni de conducţie. Absorbţia proprie
poate avea loc numai dacă energia fotonilor - E depăşeşte energia benzii interzise a
semiconductorului.
Rezistoarele dependente de fluxul luminos se numesc fotorezistoare și funcționează pe baza
efectului fotoelectric intern în materiale semiconductoare (vezi figura 4.1).
Figura 1.7 - Structura simplificată (a) și interdigitală (b) a unui fotorezistor
Primele fotorezistoare au fost realizate din Seleniu cristalin. Ulterior, pentru îmbunătăţirea
performanţelor gama materialelor s-a extins la PbS, CdS, CdSe. Fotorezistoarele realizate din PbS au
maximul sensibilităţii în infraroşu (λ >7600Å) şi o inerţie mică, cu valori ale rezistenţei de întuneric
cuprinse între 104 şi 107Ω, iar ale rezistenţei de iluminare coborând până la 102Ω. Fotorezistoarele din
sulfură de cadmiu (CdS) monocristalin sunt sensibile în domeniul vizibil (λ = 4000…7600Å), au o
caracteristică de lumină liniară până la aproximativ 1000 lx. Modificarea maximului caracteristicii
spectrale se face prin doparea cu impurităţi de Cu şi Fe. Caracteristica flux-curent și caracteristica volt-
amper ale fotorezistoarelor sunt reprezentate în figura 2.2.
18
Figura 1.8 – Caracteristicile fotorezistorului: a) flux-curent; b) volt-amper
Datele tehnice a unor fotorezistoare sunt prezentate în tabelul 1.7.

Tabelul 1.7 – Datele tehnice a fotorezistoarelor
Parametru Tipul fotorezistorului
ФСК-1 ФСК-2 ФСК-6 ФСД-1 ФСА-1 ФСА-6 СФ2-1
Tensiunea nominală, V 50 100 50 20 100 30 15
Rezistența de întuneric, MΩ 3,3 3,3 3,3 2 0,02 0,05 1,5
Fotocurentul, mA 2 1 2 3 - - 1
Sensibilitatea, mA/lm∙V 7 1,6 6 30 500 500 400
Sensibilitatea integrală, A/lm 2,8 0,5 0,28 - - 10 0,36
Puterea disipată, W 0,125 0,125 0,2 0,05 0,01 0,01 0,01
Caracteristici specifice fotorezistoarelor:

a) Rezistenţa de întuneric, Rd - reprezintă valoarea rezistenţei la iluminare nulă.
b) Sensibilitatea integrală, S - reprezintă raportul dintre fotocurent şi fluxul luminos incident.
c) Sensibilitatea spectrală , Sλ - reprezintă raportul dintre fotocurent şi fluxul incident la iluminare
monocromatică.
e) Caracteristica spectrală a sensibilităţii indică variaţia sensibilităţii spectrale S λ, în funcţie de
lungimea de undă λ.
- FR - fotorezistorul ФСД-1;
- H - bec electric 12V, 21W;
- RS - rezistor de sarcină - MЛТ-2 - 200kΩ±5%;
4 Desfășurarea lucrării:
4.1 Montați circuitul din figura 2.3 pentru ridicarea caracteristicilor.
Figura 1.9 – Schema de ridicare a caracteristicilor fotorezistorului

4.2 Ridicarea caracteristicii flux-curent a fotorezistorului
19
Ridicarea acestei caracteristici necesită varierea fluxului de lumină, care cade pe fotorezistor și
măsurarea fotocurentului la o tensiune aplicată constantă. Se știe, că fluxul de lumină F pe fotorezistor
este dependent de fluxul Ф a sursei de lumină, aria ferestrei S a fotorezistorului și distanța l dintre sursa
de lumină și fotorezistor conform relației:
F = ФS/4πL2 (2.1)
Luând în considerare, că mărimile Ф, S și 4π sunt constante caracteristica flux-curent I F = f(F) se
poate scrie sub forma IF = f(1/L2)==> IF = U/RF și nu mai este nevoie determinarea fluxului de lumină.
Pentru ridicarea caracteristicii se instalează pe sursa reglabilă tensiunea U = 20V, și se aprinde becul
electric. Se apropie cu intervale egale 2 cm becul de fotorezistor și rezistența. Datele obținute se includ în
tabelul 1.7.
Cu sursa de tensiune reglabilă se variază la intervale de 1V tensiunea pe bec. Pentru fiecare
tensiune instalată se măsoară rezistența fotorezistorului. Becul se instalează la 2 cm de la fotorezistență.
Datele obținute se includ în tabelul 1.8.
Tabelul 1.8 - Caracteristica volt-amper a fotorezistorului
Distanța - L [m] 2 cm
Tensiunea UF [V] 0 1 2 3 4 5 6 7 8
Rezistența RF=U/IF [kΩ]
Fotocuretul IF [μA]
4.3 Reprezentarea caracteristicii flux-curent IF = f(L) și a caracteristicii volt-amper IF =

f(U) a fotorezistorului.
Aceste caracteristici se construiesc în sisteme de coordonate aparte după datele din tabelele 1.8.
Forma acestor caracteristici este dată în figura 1.9.
1. Ce este o fotorezistenţă;
2. În ce constă fenomenul de fotoconducţie;
3. Ce materiale se folosesc, uzual, ca fotorezistenţe.
Concluzii:______________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
20
IF, [μA]
0 1 2 3 4 5 6 7 8, [V]
RF, [Ω]
0 1 2 3 4 5 6 7 8, [V]
21
Tema: Proiectarea traductorului potențiometric pentru deplasări liniare
1 Obiectivele lucrării. Lucrarea are drept obiect:

- studiul mărci tensometrice ca și senzori;
- studiul traductoarelor cu mărci tensometrice
2 Noțiuni teoretice de bază.

Construcția sensorului tensor rezistiv este prezentată în figura 1.10 În figura de mai jos, firul metalic
cu sectiunea de 30…50 μm este lipit ре о folie sintetică însă poziționat sub forma de gratar și în acest fel, cea
mai mare parte din lungimea totală a firului rezistiv este orientată ре о singură direcție cea a efortului
mecanic de măsurat.
Figura 1.10 - Construcția sensorului tensor rezistiv
Tot pe suprafața foliei se prevăd contacte pentru legăturile cu exteriorul.

Sunt cazuri când efortul de măsurat nu are о directie strict cunoscută și atunci pentru măsurare se
folosesc rozete tensorezistive. Adică (vezi figura 1.11) pe același suport se fixează, evident izolat electric tot
prin lipire, doua mărci tensometrice în formă de gratar orientate însă pe direcția l. Senzorul se lipește pe structura
supusă la efort. Se fac măsurări de rezistență și se deduce valoarea efortului în material pe cele două direcții
perpen-diculare, apoi prin compunere vectorială a efortului se găsește direcția efortului principal. Rozetele se pot
realiza și cu 3 și cu 4 marci identice orientate la 120°.
În figura din dreapta (figura 1.10) se dă о secțiune printr-o marcă tensometrică cu fir metalic lipită pe
o piesă metalică supusă efortului.
Figura 1.11 – Mărci tensometrice

Tehnologia cu strat metalicic subțire: Pe un suport electroizolant se depune inițial un strat metalic
subțire (50μm) reprezentând materialul senzorului rezistiv; apoi prin corodare chimică se realizează structura în
22
gratar. Structura este prevazută cu borne pentru conectarea electrică cu exteriorul. Deasupra se lipește о altă folie
sintetică de protecție și se obține astfel о marcă tensometrică.
Avantaje: Procedeul de fabricare se pretează perfect pentru automatizare și majoritatea mărcilor
tensometrice actuale sunt realizate cu această tehnologie. Contactul fizico-mecanic cu structura de încercat prin
lipire se realizează mult mai bine, deci se poate transfera mai multă caldură de la marca tensometrică la structura,
deci marca poate fi incarcată electric mai mult decât porțiunile orientate pe direcția eforturilor. Variația de
rezistență determinate de deformarea acestor porțiuni sunt nesemnificative, nu eronează rezultatul.
Tehnologia cu senzori semiconductori: Un filament semiconductor obtinut prin taiere dintr-un
cristal este lipit pe un suport izolant. El se orientează pe direcția efortului și la extremități se prevăd
contacte pentru exterior.
О altă variantă utilizează direct prezintă о placuță de siliciu cu о grosime de circa 25μm care se
lipeste pe structura de încercat. La suprafața foiței de siliciu care este inițial pură, se pot întroduce
impurități sau elemente impurificatoare. La capete se prevăd contacte și s-a obținut astfel о marcă
tensometrică semiconductoare.
Rezistențele normalizate pentru senzorii tensorezistivi pot avea valori: 120Ω, 300Ω sau 600Ω. Ele
se conectează de obicei intr-o punte și de exemplu, pentru mărci tensometrice de 120Ω puntea se
alimentează cu tensiunea 5V și atunci curenții nominali prin mărcile tensometrice de 120Ω se deduc pe
baza relației:
I = 5/(120 +120) (5.1)
Deoarece în punte sursa este conectată la capetele a două tensorezistențe pentru mărcile de 300Ω
și 600Ω se poate lucra cu tensiuni de alimentare mai mari.
- Stand de laborator M41 tipul edibon;
- Rezistență tensometrică – 120 Ω;
-
Figura 1.12 – Traductor de fаrță tensometric.
4.2 Ridicarea caracteristicilor forță- rezistență.

Conectăm bornele mutimetrul digital UNI-T UT890C la bornele de contact ale tensorezistenței de
120 Ω și apoi acționăm cu o forță asupra manetei care est indicată pe desen pentru a modifica lungimea
firului conductor, de a observa varierea rezistenței nominale.
23
În momentul aplicîrii forței începen colectarea valorilorilor masurate cu ajutorul voltmetrului,
datele obțiute se întroduc în tabelul 1.10.
Tabelul 1.10 – caracteristica lungime-rezistență

Rezistenta măsurată a tensorezistorului [Ω]
Distanța mm 1 2 3 4 5
Determinarea forței kg
Determinați factorul de deformare GF
Determinarea factoruluii gauge (factor de deformare)
Unde: ΔR-rezistența măsurată

R- rezistența nominală
ΔL- modificarea lungimii
L-Lunfimea nominala
4.3 Reprezentarea caracteristicii statice I = f(X) a traductorului rezistiv de deformare
tensorezistiv.
Această caracteristică se construiește într-un sistem de coordonate aparte după datele din tabelul
1.10.
1. Care este principiul de funcţionare a traductorului tensorezistiv.
2. Care este materialul care stă la baza confecționării senzorului tensorezistiv.
3. Care sunt tipurile traductorului tensorezistiv.
Concluzii:______________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
24
R, [Ω]
GF,[mm]
R, [Ω]
1 2 3 4 5X,[mm]
25
Tema: Proiectarea traductorului potențiometric pentru deplasări liniare
1 Obiectivele lucrării. Lucrarea are drept obiect:

- studiul traductoarelor rezistive de deplasare liniară;
- studiul traductoarelor capacitative de deplasare unghiulară.

Traductoarele de deplasare liniară fac conversia deplasării într-o mărime electrică pasivă:
rezistenţă, inductivitate, sau capacitate. Acestea sunt formate dintr-o parte fixă şi o parte mobilă, aceasta
din urmă fiind solidară cu palpatorul, care va prelua deplasarea ce urmează a fi măsurată. În funcţie de
mărimea electrică ce se modifică proporţional cu deplasarea, se întâlnesc următoarele tipuri de
traductoare de deplasare: traductoare rezistive, traductoare inductive şi traductoare capacitive.
Traductoarele rezistive de deplasare liniară pot fi de tip reostat sau de tip potențiometru (vezi
figura 1.13). Aici prin R s-a notat rezistența traductorului cu lungimea L, R H - este rezistența de sarcină,
UH - este tensiunea de alimentare, IH - este curentul de sarcină.
Figura 1.13 – Schemele traductoarelor rezistive: a – de tip reostat;

b – de tip potențiometru
La deplasarea liniară a cursorului la distanța X curentul de sarcină variază după relația:

UH
X
IH = R X + R X (6.1)
Caracteristica statică a traductorului rezistiv liniar prezintă dependența IH = f(X) sau UH = f(X) este
dată de relațiile:
UH UH
R R X
RH + X 1+ ⋅
IH = L sau UH = R H L (6.2)
Traductorul capacitiv de depălasare unghiulară foloseşte ca element sensibil un condensator care
îşi modifică capacitatea datorită variaţiei suprafeței de suprapunere dintre armătura fixă și cea mobilă.
Elementul sensibil este un condensator plan paralel al cărei capacitate se calculează cu:
  S   a b
C 0 r  0 r
d d (6.3)
Se observă o dependenţă liniară între capacitatea măsurată şi suprafața de suprapunere dintre
plăcile condensatorului.
- riglă;
- R - traductor rezistiv liniar de tipul CП3-23А – 0,25W – 33kΩ;
- E - sursă de tensiune continue reglabilă 0…10V de tipul Б5-46;
26
- RAD – rezistor reductor de curent - MЛТ-0,25 - 20 kΩ ± 5%;
- mA - miliampermetru de tipul M2044;
- V - voltmetru de c.c. 0 – 10V;
4 Modul de experimentare
Figura 1.14 – Schema de ridicare a caracteristicii statice a traductorului rezistiv
4.2 Ridicarea caracteristicii statice UH = f(X) a traductorului rezistiv

Instalați pe sursa de alimentare Б5 – 46 tensiunea E = 10V. Deplasați cursorul traductorului
rezistiv de deplasare liniară la intervale de 5mm și cu voltmetrul măsurați tensiunea pe traductor – U H, iar
cu miliampermetrul de tipul M2044 măsurați curentul prin traductor – IH. Datele obținute se includ în
tabelul 1.11.
Tabelul 1.11 - Caracteristica statică a traductoarului rezistiv de deplasare liniară
Tensiunea de alimentare – E [V] 10
Deplasarea liniară - X [mm] 0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50
Tensiunea pe traductor – U [V]
Curentul prin traductor – I [μA]
Rezistența traductorului –R=U/I [kΩ]
4.3 Reprezentarea caracteristicii statice I = f(X) a traductorului rezistiv de deplasare liniară.

Această caracteristică se construiește într-un sistem de coordonate aparte după datele din tabelul
1.11.
I, [μA]
27
0 5 . 10 . 15 20 25 30 35 40 45 50 X,[mm]
Întrebări de recapitulare:
1. Care este principiul de funcţionare a traductorului rezistiv de deplasare liniară.
2. Care este principiul de funcţionare a traductorului capacitativ de deplasare unghiulară.
3. Care sunt tipurile traductorului rezistiv de deplasare liniară.
Concluzii:____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_______________________________________________
28
Tema: Măsurarea turaţiei cu tahogeneratorul de curent continuu.

1 Obiectivele lucrării. Lucrarea are drept scop:
- studiul generatoarelor tahimetrice de c.c., cunoaşterea construcției și a principiului de măsurare,
- determinarea experimentala a sensibilității traductoarelor tahimetrice de c.c.

Generatoarele tahimetrice de c.c sunt micromaşini electrice (microgeneratoare) de curent continuu care
furnizează la borne o tensiune continuă proporţională cu turaţia având nivele si puteri suficient de mari, încât pot fi
folosite direct în SRA. Excitația poate fi separată sau cu magneți permanenți (cea mai răspândită). Rotorul
poate fi de tip cilindric, de tip disc sau de tip pahar.
Rotorul cilindric este realizat din tole de oțel electrotehnic, iar înfășurarea este plasată în crestături
înclinate în raport cu generatoarea. Constantele de timp ale tahogeneratoarelor de c.c. sunt sub 10 ms. Pentru
constante de timp mai mici se cer utilizate tahogeneratoare cu rotor disc sau pahar.
Rotorul disc este realizat din fibre de sticlă sau rășină epoxidică, pe care sunt lipite înfășurările
(utilizand tehnica circuitelor imprimate) și care se rotește în fața magneților permanenți, plasați paralel cu axa.
Rotorul pahar are înfășurările lipite pe un pahar realizat din fibre de sticlă sau rășină epoxidică, iar
magneții permanenți sunt plasați la fel ca la tahogeneratoml cu rotor cilindric. Prin aceste soluții constructive
ultimele două tipuri de rotoare ofera constante de timp mult mai mici. Astfel, constantele de timp mecanice se reduc
sub о milisecunda, iar constantele de timp electrice sunt mai mici decât 0,05 ms. Schema de principiu a unui
tahogenerator de curent continuu cu magneți permanenți și rotor cilindric și forma t.e.m. de la ieșirea
tahogeneratorului este data în figura 1.15.
Figura 1.15 – Tahogenerator de curent continuu: MP - magneţi permanenţi; SM - şunt magnetic; P -

perii; R - rotor ; C - colector ; K – carcasă
În cazul tensiunilor mici (sub 1V), corespunzătoare turațiilor mici, colectorul se realizează din
aliaje metalice ce conțin argint, iar periile sunt din argint gravitat. Ansamblul colector - perii fiind un
redresor mecanic, tensiunea ue(t) de la ieșirea tahogeneratonilui nu este strict continuă, ci prezintă ondulații
(figura 1.15), datorită fenomenului de comutație între lamelele colectoare și perii. Aceste ondulații devin
mai mici, dacă numarul lamelelor colectoare este mare. Se caută о soluție de compromis deoarece creșterea
numărului de lamele duce la creșterea inacceptabilă a gabaritului.
În același scop de reducere a ondulațiilor se pot folosi filtre "trece -jos" la ieșirea tahogeneratonilui,
care însă conduc la creșterea timpului de răspuns (crește constanta de timp a tahogeneratonilui).
Tahogeneratoarele de c.c au sensibilitate redusă datorită legii inducției electromagnetice și nu pot funcționa
corect la turații mici (cresc erorile de neliniaritate și de ondulație). De regulă, gama de turații acoperită de
tahogeneratoarele de curent continuu este între 50... 5000 rot/min. Tahogeneratoarele de curent continuu pot fi
utilizate și în acționările reversibile.
Funcţionarea tahogeneratorului se analizează în două regimuri de funcţionare:
a) la funcţionarea în gol - caracteristica statică este liniară, fiind exprimată prin relația:
E0 = KTG∙n (7.1)
29
Unde: E0 - este tensiunea electromotoare, n - turaţia [rot /min], iar K TG - sensibilitatea
tahogeneratorului, numită şi constanta tahogeneratorului.
b) la funcţionarea în sarcină - tensiunea la borne este exprimată prin relaţia:
UE = E0 - Ki∙n∙I - RA∙I - ∆UP (7.2)
Unde: Ki∙n∙I - este căderea de tensiune ce reprezintă reacţia indusului, fiind proporţională cu
turaţia (n) şi curentul rotoric (I); RA∙I - este căderea de tensiune pe circuitul retoric, iar ∆U P - este căderea
de tensiune la perii.
Motor universal cu colector, ........................................................................................................
Tahogenerator ............................................................................................................................
Tahometru digital .......................................................................................................................
Autotransformator, AT..............................................................................................................,...
Sursă de tensiune continuă, Б5-49..............................................................................................
Ampermetru magnetoelectric, Ie = 0...150 mA.............................................................................
Voltmetru digital, U = 0...300V.....................................................................................................
Intrerupător automat, SQ.............................................................................................................
Sursă de tensiune alternativă ~220V, 50Hz...............................................................................
4 Modul de experimentare
4.1 Notaţi parametrii tehnici a tahogeneratorului de tipul: TMГ - 30У3

Tensiunea nominală...................................................................................................
Turaţia nominală........................................................................................................
Rezistența de sarcină nominală............................................................Rsn = 7,25 kΩ
Tensiunea de excitaţie nominală.............................................................Uen = 110 V
3.1 Ridicarea caracteristicii de mers în gol E0 = f(Ie).
Caracteristica prezintă dependenţa t.e.m. a generatorului E0 de curentul de excitaţie Ie la turaţie
nominală n = 2000 min-1 şi sarcina deconectată Is = 0.
Pentru aceasta montaţi circuitul din figura 4.2. Bobina de excitație BE se înseriază cu ampermetrul
Ie și se conectează la sursa Б5-49. Reostatul Re este scos din schemă, iar locul de conectare a lui este
scurtcircuitat.
Conectaţi întrerupătorul SQ şi cu ajutorul autotransformatorului AT aduceţi turaţiile motorului M
şi deci și a generatorului G, la n = 2000 min-1 = const.
Variaţi tensiunea sursei Б5-49 între Ue = 0...100V şi pentru fiecare tensiune măsuraţi curentul Ie .
Datele măsurărilor treceţi-le in tabelul 4.1. Pe baza acestor date construiţi caracteristica de mers în gol.
Tabelul 1.12 - Caracteristica de mers în gol (n = 2000 min-1 = const.)

Ue, V 0 10 20 30 40 50 61 70 80 90 100
Ie, mA
E0, V
30
Figura 1.16 - Schema de ridicare a caracteristicii de mers in gol
E0 , [V]
0 I E,[mA]
3.2 Ridicarea caracteristicii statice a tahogeneratorului U = f(n)

Caracteristica statică prezintă dependenţa tensiunii la bornele generatorului U de turația n la un
curent de excitaţie constant.
Montaţi circuitul din figura 1.16.
Pentru ridicarea acestei caracteristici cu sursă de tensiune continuă Б5-49 se instaliază un curent
de excitaţie Ie = 0 mA = const. Cu autotransformator AT se variază turația de la valoarea maximă
(cursorul AT se află în poziția din dreapta) până la valoarea minimă cu pasul de variere de circa 500 min -
1
. Cu voltmetrul se măsoară tensiunea U la bornele Я 1 și Я2 ale generatorului. Turația este măsurată cu
tahometrul digital. Datele obţinute se includ în tabelul 4.2. În baza acestor date se construeşte
caracteristica statică.
Tabelul 1.13 - Caracteristica statică a tahogeneratorului
Ie = 0 = const, mA 0
n, min-1 200 400 600 800 1000 1500 2000 2500 3000 3500 4000
U, V
U, [V]
31
0 n, [, min-1]
1. Care este construcția generatorului tahometric de c.c.
2. Care este principiul de funcţionare a generatorului tahometric de c.c.
3. Ce prezintă caracteristica de mers în gol.
4. Ce prezintă caracteristica statică a tahogeneratorului.
Concluzii:______________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
32
Tema: Măsurarea fotocurentului la deplasări liniare și a fotoelementelor.
1 Obiectivele lucrării: Lucrarea are drept scop:

- studiul traductoarelor fotoelectrice, cunoaşterea construcției și a principiului de funcționare;
- determinarea experimentală a sensibilității traductoarelor fotoelectrice.
2 Noțiuni teoretice de bază:
Radiația luminoasă - este emisă sau absorbită prin cuante corespunzătoare unor particule numite
fotoni. Ele au energia proporțională cu frecvența și nu pot exista în stare de repaos.
Interacţiunea cu materialul semiconductor a radiaţiei electromagnetice absor-bite poate
determina ionizarea atomilor reţelei şi crearea de purtători de sarcină liberi, fenomen ce
poartă denumirea de efect fotoelectric.
În cazul în care energia furnizată de fotoni electronilor de valenţă este mai mare decât
energia de legătură în materialul semiconductor, electronii de valenţă sunt extraşi din material şi emişi
în mediul exterior - efect fotoelectric extern.
Fotoelementele - funcționează în baza fenomenului fotoemisii care prezintă un tub electronic
special și se manifestă prin emiterea de către catod a electronilor atunci când acesta este iluminat. Acestea
prezintă o colnă din sticlă, în care sunt încorporate anodul – A și catodul – K. În colbă se creează un vid
puternic sau ea se umple cu gaz inert. Modul de poziționare a electrozilor în fotoelemente este arătat în
figura 1.17.
Figura 1.17 - Poziționarea electrozilor în fotoelemente

а) – ЦГ-1; б) – СЦВ-1, Ф-8; в) – Ф-9; г) – Ф-13
Datele tehnice a unor fotoelemente sunt prezentate în tabelul 3.1.
Tabelul 1.14 – Datele tehnice a fotoelementelor
Parametru Tipul fotoelementului
ЦГ-1 СЦВ-51 Ф-8 Ф-9 Ф-13
Tensiunea nominală, V 200 200 150 100 100
Rezistența de întuneric, MΩ 3,3 3,3 3,3 2 0,02
Сurentul de întuneric, μA 100 10 10 3∙10-4 3∙10-4
Sensibilitatea, μA/lm∙V 75 80 80 100 40
Diametrul ferestrei, mm 45 30 26 39 25
Puterea disipată, W 0,125 0,125 0,2 0,05 0,01
Caracteristica flux-curent și caracteristica volt-amper ale fotoelementelor cu vid sunt reprezentate

în figura 1.18.
33
Figura 1.8 – Caracteristicile fotoelementului: a) flux-curent; b) volt-amper
- Ea - sursă de tensiune continue reglabilă 0…100V de tip Б5-49;
- E - Sursă de tensiune alternativă 12V;
- FE - fotoelementul Ф-9;
- μA - microampermetru de tipul M2044;
- V - voltmetru de digital de tip B7-38;
- H - bec electric 12V, 21W;
- Ra - rezistor reductor de curent - MЛТ-2 - 10kΩ±5%.
5 Desfășurarea lucrării:
5.1 Montați circuitul din figura 1.19 pentru ridicarea caracteristicilor fotoelementului.
Figura 1.19 – Schema de ridicare a caracteristicilor fotoelementului

4.2 Ridicarea caracteristicii flux-curent a fotoelementului Ф-9.
Pentru ridicarea caracteristicii se instalează pe sursa reglabilă tensiunea U = 90V, și se aprinde
becul electric. Se apropie cu intervale egale 0,1m becul de fotoelement și de fiecare dată se măsoară
fotocurentul. Datele obținute se includ în tabelul 1.15.
Tabelul 1.15 – Caracteristica flux-curent a fotoelementului Ф-9
Distanța – L [m] 0,7 0,6 0,5 0,4 0,3 0.2 0,1
Tensiunea U [V] 90 90 90 90 90 90 90
Rezistența RF=U/IF [kΩ]
4.3 Ridicarea caracteristicii volt-amper a fotoelementului Ф-9.
Cu sursa de tensiune reglabilă se variază la intervale de 10V tensiunea pe fotoelement. Pentru
fiecare tensiune instalată se măsoară fotocurentul - I F. Becul se instalează la distanța 0,1m de la
fotoelement. Datele obținute se includ în tabelul 1.16.
Tabelul 1.16 – Caracteristica volt-amper a fotoelementului Ф-9
Distanța – L [m] 0,1
Tensiunea UF [V] 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
Rezistența [kΩ]
34
RF=U/IF
4.8 Reprezentarea caracteristicii flux-curent IF = f(L) și a caracteristicii volt-amper IF = f(U)
pentru fotoelementul Ф-9.
Aceste caracteristici se construiesc în sisteme de coordonate aparte după datele din tabelele 1.15 și
1.16. Forma acestor caracteristici este dată în figura 1.19.
IF, [μA]
0 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 L, [m]

IF, [μA]
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 U, [V]
1. Ce este o fotorezistenţă;
2. În ce constă fenomenul de fotoconducţie;
3. Ce materiale se folosesc, uzual, ca fotorezistenţe.
Concluzii:____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________
35
36
Bibliografie
1. Bârlea Nicolae Marius. Fizica senzorilor. Editura Albastră: Cluj, 2000.
2. Brandușa Pantelimon, Constantin Iliescu. Măsurarea electrică a mărimilor neelectrice.
Universitatea: ”Politehnică”, București, 1997.
3. Ciobanu Lucian. Senzori și traductoare. Editura: MATRIX ROM, București, 2006.
4. Curoșu Leonid. Senzori și traductoare. Note de curs. CMTC, 2012.
5. Dolga Valeri. Senzori și traductoare. Editura: Eurobit, Timișoara, 1999.
6. Ignea Alimpie. Măsurarea electrică a mărimilor neelectrice. Editura de Vest: Timișoara, 1996.
37

Indrumar Senzori Si Traductoare Nou E-0120

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Indrumar Senzori Si Traductoare Nou E-0120

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII și CERCETĂRI

Centrul de Excelență în Energetică și Electronică

Indicațiile metodice sunt elaborate conform Concepției generale a dezvoltării

Manualul aprobat la catedra Electronică

Lucrarea de laborator Nr1.............................................................................................................................6

Tema: Studiul caracteristicilor termorezistenței cu coeficient pozitiv de temperatură PTC.

1 Obiectivele lucrării: Lucrarea are drept scop de a familiariza elevii cu:

Figura 1.1 - Caracteristica statică a termorezistenței metalice și a termistorului

Figura 1.2 - Caracteristica volt-amper a termistoarelor

Tabelul 1.1 – Datele tehnice ale termistoarelor

4.2. Ridicarea caracteristicii termice RT =f(T°C) a termorezistenței.

4.3. Reprezentarea caracteristicii termice RT = f(T°C) a termorezistenței. Această

4.5 Determinarea indicelui de sensibilitate termică a termistorului - αT.

Tema: Studierea caracteristicii termorezistenței metalice și a termistorului.

Figura 1.5 – Schema de ridicare a caracteristicilor termorezistorulu PTC..

4.2. Ridicarea caracteristicii termice RT =f(T°C) a termorezistenței.

4.3. Reprezentarea caracteristicii termice RT = f(T°C) a termorezistenței. Această

Figura 1.6 – Caracteristicile termistorului: a) – volt-amper; b) - termică

4.5 Determinarea indicelui de sensibilitate termică a termistorului - αT.

Tema: Studierea caracteristicii rezistorului direct cu temperatura RTD.

4.2. Ridicarea caracteristicii termice RT =f(T°C) a termorezistenței.

4.3. Reprezentarea caracteristicii termice RT = f(T°C) a termorezistenței. Această

4.5 Determinarea indicelui de sensibilitate termică a termistorului - αT.

Tema: Studiul caracteristicilor fotoelementelor și a fotorezistorului.

1 Obiectivele lucrării: Lucrarea are drept scop:

2 Noțiuni teoretice de bază:

Figura 1.7 - Structura simplificată (a) și interdigitală (b) a unui fotorezistor

Datele tehnice a unor fotorezistoare sunt prezentate în tabelul 1.7.

Caracteristici specifice fotorezistoarelor:

4.1 Montați circuitul din figura 2.3 pentru ridicarea caracteristicilor.

Figura 1.9 – Schema de ridicare a caracteristicilor fotorezistorului

4.3 Reprezentarea caracteristicii flux-curent IF = f(L) și a caracteristicii volt-amper IF =

Tema: Proiectarea traductorului potențiometric pentru deplasări liniare

1 Obiectivele lucrării. Lucrarea are drept obiect:

2 Noțiuni teoretice de bază.

Figura 1.10 - Construcția sensorului tensor rezistiv

Tot pe suprafața foliei se prevăd contacte pentru legăturile cu exteriorul.

Figura 1.11 – Mărci tensometrice

Figura 1.12 – Traductor de fаrță tensometric.

4.2 Ridicarea caracteristicilor forță- rezistență.

Tabelul 1.10 – caracteristica lungime-rezistență

Unde: ΔR-rezistența măsurată

Tema: Proiectarea traductorului potențiometric pentru deplasări liniare

1 Obiectivele lucrării. Lucrarea are drept obiect:

2 Noțiuni teoretice de bază.

Figura 1.13 – Schemele traductoarelor rezistive: a – de tip reostat;

La deplasarea liniară a cursorului la distanța X curentul de sarcină variază după relația:

Figura 1.14 – Schema de ridicare a caracteristicii statice a traductorului rezistiv

4.2 Ridicarea caracteristicii statice UH = f(X) a traductorului rezistiv

4.3 Reprezentarea caracteristicii statice I = f(X) a traductorului rezistiv de deplasare liniară.

Tema: Măsurarea turaţiei cu tahogeneratorul de curent continuu.

2 Noțiuni teoretice de bază.

Figura 1.15 – Tahogenerator de curent continuu: MP - magneţi permanenţi; SM - şunt magnetic; P -

4.1 Notaţi parametrii tehnici a tahogeneratorului de tipul: TMГ - 30У3

Tabelul 1.12 - Caracteristica de mers în gol (n = 2000 min-1 = const.)

3.2 Ridicarea caracteristicii statice a tahogeneratorului U = f(n)

Tema: Măsurarea fotocurentului la deplasări liniare și a fotoelementelor.

1 Obiectivele lucrării: Lucrarea are drept scop:

Figura 1.17 - Poziționarea electrozilor în fotoelemente

Caracteristica flux-curent și caracteristica volt-amper ale fotoelementelor cu vid sunt reprezentate

Figura 1.19 – Schema de ridicare a caracteristicilor fotoelementului

0 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 L, [m]

S-ar putea să vă placă și