IZOLATII TERMICE

Diferenta de temperatura dintre doua medii diferite sau identice din

punct de vedere structural,implica autoamt manifestarile
fenomenului de transfer termic.
Cele doua medii pot fi separate prin pereti omogeni sau neomogeni
sau se pot afla in contact direct.In calculele necesare dimensionarii
structurilor termoizolatoare pentru cladiri,peretii ce sapara
interiorul cladirii de exterior sunt de cele mai multe ori,pereti plani
neomogeni formati din diferite materiale.
Tot de regula,acesti pereti sunt strabatuti de fluxul termic dupa o
directie perpendiculara pe planul pe care il formeaza.Valoarea
acestui flux termic se masoara in wati si caracterizeaza nivelul
pierderilor de caldura din locuinte pe anotimpul friguros.Daca,la un
moment dat,temperatura interiora ajunge sub valoarea temperaturii
exteriore,din cauza cresterii acesteia,fluxul termic isi schimba
sensul urmarind insa aceeasi directie.Atunci cand temperatura
exterioara este mai scazuta decat temperatura interiora,temperatura
peretelui la interior este mai scazuta decat temperatura
camerei.Chiar si temperatura la exteriorul peretelui difera de
temperatura mediului exterior fiind ceva mai ridicata.De marimea
fluxului termic ce strabate peretii depinde cantitatea de caldura ce
se pierde pe timpul iernii dar si nivelul temperaturii in incaperi pe
timpul verii.Fluxul termic este direct influentat de rezistentele
termice ale straturilor materiale pe care le parcurge.
Materilele cu o rezistenta termica foarte ridicata sunt numite
materiale termoizolatoare.
Rezistenta termica este inversul conductivitatii termice a
materialului respectiv.
Dupa cum se vede,densitatea fluxului termic ce strabate perete
neomogen influenteaza direct pierderea de caldura de la interior
catre exterior.
Se pune intrebarea fireasca daca pierderile acestea de caldura
pot fii oricat de mari si care sunt posibilitatile de a le limita cat mai
drastic.Raspunsul este unul singur:natura materialelor din care sunt
obtinute elementele unei constructii ce separa interiorul acesteia de
mediul inconjurator este factorul principal care determina marimea
fluxului termic.Atunci cand discutam de transferul termic,dintre
multitudinea de caracteristici fizice si chimice ale materialelor de
constructie ne intereseaza doar caracteristica denumita
conductivitate termica si care se masoarain w/mk.Materialele cu o
conductivitate termica ridicata sunt considerate termoconductoare
,iar cele cu o conductivitate termica redusa sunt cunoscute sub
denumirea generica de izolatoare termice sau termoizolatoare.
Desi metodologia de aplicare a termoizoatieieste aceeasi pentru
fiecare material in parte,la constructiile existente numarul solutiilor
disponibile este mai redus in comparatie cu cladirile in curs de
proiectare.Daca,la acestea din urma,solutia plasarii stratului
termoizolant in interiorul zidului care poate fi din
caramida,beton.BCA,este frecvent adaptata,ea nu se poate aplica si
cladirilor deja construite.La acestea solutia aplicarii izolatiei pe
exterior este cea mai aplicata.Placarea peretilor prin interior cu
materiale termoizolante are dezavantajul ca reduce suprafetele
incaperilor si nu acopera grosimile planseelor si plafoanelor care
sunt niste punti termice importante.
 MATERIALE TERMOIZOLANTE

Sunt cunoscute sub aceasta denumire toate materialele care au

un coeficient de conductivitate termica sub 0.25Kcal/mh grad.
Dupa natura componenetelor,materialele termoizolante se
clasifica in materialeanorganice si materiale organice.
Materialele anorganice pot fi materiale celulare coerente
formate dintr-o matrice solida in interiorul careia se afla o intreaga
retea de capilare cu aer,multe dintre ele complet inchise.Sticla
celulara este unul din exemple.O alta categorie de materiale
anorganice este reprezentata de materialele granulare cum ar fi de
exemplu perlitul.Granulele de perlit inglobate in masa unui liant
chiar fara proprietati termoizolatoare deosebite,pot construi pe
ansamblu un termoizolator important.Insfarsit,din randul
materialelor termoizolatoare anorganice fac parte si materialele
fibroase,cunoscute fiind vata de sticla si vata minerala.
Aici este cazul sa lamutim confuzia care se face adesea intre
vata mineral si vata de sticla in sensul ca si una si cealalta sunt
nominalizate drept vata de sticla.Deosebirea este aceea ca materiile
de la care se porneste difera:roca si sticla nu au compozitii chimice
identice.
Materialele termoizolante organice se clasifica dupa structura
astfel:
-materiale coerente ,fibroase sau nefibroase,in a caror structura
intra anumite materii organice inglobate in masa unui liant.In
aceasta categorie intra placile PFL,placile si cochiile din pluta
-materiale celulare poroase(polistiren,spume organice)
Din punct de vedere ai caracteristicilor fizice,rigiditatea
materialelor termoizolante este un factor important deoarace in
functie de acestea este ganditsi realizat sistemul de fixare si de
sustinere a acestora.Pe acest criteriu materialele se clasifica astfel:
-materiale foarte rigide(clasa T1),cu coeficient de tasare,la o sarcina
de 200daN/mp,de 1%
-materiale rigide(clasaT2),cu coeficient de tasare intre 1si 5% la
sarcini de 200daN/mp
-materiale semi-rigide(clasa T3),cu coeficient de tasare intre 5si
10%la sarcini de 200daN/mp
-materiale usor tasabile(clasa T4),cu coeficient de tasare intre 10si
29%la sarcini de 200daN/mp
-materiale foarte tasabile(clasa T5),cu coeficient de tasare de peste
20/ la sarcini identice cu cel precedent.

Legat de prezentarea acestei caracteristici este locul sa

precizam ca nu sunt rare situatiile cand, sub aceeasi denumire
comerciala ,exista mai multe sortimente diferentiate intre ele de
valoarea acestui parametru.
Pentru exemplificare am ales cazul polisterenului .In comert acesta
se gaseste sub forma a trei sortimente diferite:de interior,de exterior
si polisteren extrudat .
Asa zisul polisteren de iinterior are o densitate mai mica rezultata
din gradul mairidicat de expandare.Acest grad mai ridicat de
expandare se reflecta intr-o densitate mai scazuta,si de sigur,un grad
e tasare mai mare.
Totusi separarea atat de neta intre mediile de folosinta recomandate
esteb usor fortata.Vom alege sortimentul ghidandu-ne ,in special,
dupa sarcina pe care aceasta va trebuii sa o suporte in timp.Izolarea
planseelor si a teraselor circulabile unde peste statul izolator se
aplica o sapa si eventual un placaj ceramic,se va realiza cu placi de
polistiren cu densitate ridicata.Avand in vedere faptul ca ,in orice
sit6uatie ,placile de polistiren nu pot ramane neprotejate la
exterior,rezulta ca influenta factorilor de mediu asupra placilor nu
este directa si nu poate fi prea mare in timp.Mult mai importanta
este forta de coeziune intre granule care constata ca difera de la
fabricant la fabricant.O faramitare prematura a placilor de polistiren
poate constitui, desigur ,un neajuns destul de costisitor dar, totodata
, nu se ofera inca indicii de calitate legati de acest aspect.O
verificare primara se poate face insa :daca ,prinsa cu o mana de una
dintre laturi ,o placa din polistiren avand o grosime de 2-3 cm se
rupe cu usurinta este necesara testarea produselor oferite si de alti
fabricanti.
Densitatea este un alt criteriu de clasificare a materialelor
termoizolante :
-placi si saltele din vata minerala (vata de roca )
-clasa A1 18 < d < 25 kg / m³
-clasa A2 25 < d < 35 kg / m³
-clasa A3 35 < d < 60kg / m³
-clasa A4 60 < d < 100 kg / m³
-clasa A5 100 < d < 160 kg / m³
-clasa A6 160 < d < 200 kg

-saltele din vata de sticla

-clasa B1 7 < d < 9,5 kg / m³
-clasa B2 9,5 < d < 12,5 kg / m³
-clasa B3 12,5 < d < 18 kg / m³
-clasa B4 18 < d <25 kg / m³
-clasa B5 25 < d <50 kg / m³
-clasa B6 50 < d <80 kg / m³
-clasa B7 80 < d < 120 kg / m³
-placi din polisteren expandat
-clasa P 1 9 < d < 13 kg / m³
-clasa P 2 13 < d < 16 kg / m³
 -clasa P 3 16 < d < 20 kg / m³
-clasa P 4 20 < d < 50 kg / m³
-clasa P 5 35 < d < 50 kg / m³
Toate tipurile de materiale termoizolatoare poarta un cod de produs
conform metodologiei europene.
Pe langa partea literara codul poate fi completat cu simboluri care
sa detalieze si alte caracteristici ale produsului.
Clasificare conform normelor C.E.
• termoizolatie din vata minerala-codMW
• termoizolatie din sticla celulara-cod CS
• termoizolatie din perlit expandat -cod EPB
• termoizolatie din polisteren extrudat-cod XPS
• termoizolatie din polisteren expandat-cod EPS
• termoizolatie din spuma rigida de poliuretan-cod PUR
• termoizolatie din spuma fenolica-cod PF
• termoizolatie din pluta-cod ICB
• termoizolatie pe baza de fibre de lemn-cod WF
• termoizolatie din vata de lemn-cod WW
In practica curenta a lucrarilor de izolare termica aplicate
cladirilor pentru locuit,cea mai des intalnita situatie este placarea
pe exterior cu placi termoizolante(din materiale minerale sau din
polistiren expandat),termoizolatia sub acoperis,din saltele de vata
minerala sau vata de sticla,dublata uneori de placi din polisteren
expandat fixate la partea inferioara,termoizolatie din polisteren
extrudat pentru placarea exterioara a peretilor subsolurilor si
demisolurilor.Planseele peste subsoluri si demisoluri neincalzite se
izoleaza termic cu placi termoizolante rigide care pot fi incluse in
grosimea placii sau pot fi aplicate peste acestea urmand a fi
protejate corespunzator pentru a rezista sarcinilor specifice
.Alegerea materialelor se va face in raport cu situatia concreta
care,de la caz la caz,poate fi dferita si va tine seama de cateva
principii esentiale:
-Vata minerala si vata de sticla sunt materiale izolatoare cu calitati
deosebite.In conditiile obisnuite de temperatura aceste materiale pot
avea valori de conductibilitati termice mai reduse chiar decat ale
polistirenului.
Atat vata minerala minerala cat si vata de sticla au insa propietatea
de a retine umiditatea.La umiditate crescuta
conductivitatea acestor materiale creste si astfel,propietatile lor
termoizolatoare scad.Pot fi utilizate la temperaturi cu mult peste
cele intalnite in mod curent intr-o locuinta,trecand chiar de la 1000
C.
-Polistirenul este un polimer organic care are propietatea de a putea
fi expandat in anumite conditii.
Printr-o crestere remarcabila a volumului ,in masa polimerului este
inclus aer.Nivelul de expandare este controlabil si,in functie de
aceasta se pot obtine materiale cu diferite densitati.Expandarea intr-
un spatiu strict delimitat si in anumite conditii specifice este,foarte
pe scurt,tehnologia de obtinere a polistirenului extrudat.
Acesta are o densitate sensibil mai mare decat cea a polistirenului
expandat.
Vata de sticla,vada minerala si placile din polistiren sunt cele
mai des intrebiuntate materiale termoizolatoare.

Polistirenul expandat si polistirenul extrudat

Conform normelor europene in vigoare ,placile din polistiren

expandat sunt simbolizate EPS iar placile din polistiren extrudat
sunt simbolizate XPS.Tehnologia de aplicare a acestor placi
termoizolatoare este identica dar unele proprietati fizice difera atat
intre cele doua clase cat si in cadrul fiecarei clase.Aceste
diferentieri vizeaza conductivitatea termica ,rezistenta la
compresiune (tasarea),rezistenta la inconvoiere ,rezistenta la
tractiune si densitatea .

MODUL DE APLICARE AL SISTEMULUI DE

TERMOIZOLARE A FATADELOR
A. CONDITII DE APLICARE
Termoizolatia nu poate fi pusa in opera pe timp de ploaie si nici
atunci cand temperatura nu se incadreaza intre 5 - 25 ºC.
Nu se aplica pe suporturi inghetate, suprafete expuse radiatiilor
puternice, pe vant puternic sau pe ceata.
Nu se aplica pe suprafete orizontale sau inclinate si suprafete
expuse ploilor.
B. PREGATIREA STRATULUI SUPORT
Lucrarile de izolatie termica exterioara se executa la pereti din
beton, zidarie de caramida, BCA, cu sau fara tencuiala;
- stratul suport trebuie sa fie uscat, curat, fara pete de grasime,
desprafuit, cu o rezistenta mecanica corespunzatoare, si sa nu
aiba denivelari mai mari de 10mm. Pentru neregularitati mai
mari de 10mm, se recomanda aplicarea suplimentara a unei
tencuieli de uniformizare;
- daca stratul suport prezinta fisuri, acestea trebuie reparate in
prealabil; in cazul suporturilor din beton, acestea trebuie sa aiba
o varsta mai mare de 45 zile si sa nu prezinte urme de materiale
de decofrare;
- pentru suporturile de zidarie tencuita fara vopsitorii sau
zugraveli, se verifica daca suprafata este portanta (prin
ciocanire), iar zonele in care tencuiala prezinta dezagregare, se
indeparteaza si se repara.
- in cazul suprafetelor zugravite, daca zugravelile sunt poroase si
nu prezinta exfolieri, se pot trata cu un grund de aderenta si
fixare –Vopsea.
- toate tipurile de strat suport amintite se curata si se amorseaza
corespunzator inainte de aplicarea sistemului de izolatie
termica.
C. METODA DE APLICARE
Punerea in opera a sistemului nu prezinta dificultati deosebite daca
se face de catre personal calificat si se respecta conditiile si
procedurile de aplicare.
Succesiunea operatiilor:
1. Montarea profilului de soclu
- Inainte de fixarea profilului de soclu in dibluri, se verifica
planeitatea profilului
- Se fixeaza profilul de soclu incepand cu partea inferioara a
fatadei (profilul de soclu avand latimea adaptata grosimii
termoizolatiei).
- Fixarea se face cu dibluri rapide (6*40 sau 6*42 mm cu guler).
2. Aplicarea placilor din polistiren
2.1. Prepararea adezivului masa de spaclu
- Se aduga pulberea in apa – proportia de amestecare (aprox. 6.5
parti material uscat/1 parte apa).
Atentie! Pentru amestecare nu se utilizeaza scule din aluminiu.
- Pentru amestecare se foloseste mixerul pentru tencuieli la
viteza redusa pana la omogenizarea produsului, evitand a se
forma cocoloase.
- Materialul se lasa in jur de 5 minute dupa care se
omogenizeaza din nou si poate fi gata pentru aplicare.
2.2. Aplicarea adezivului masa de spaclu pe placile de polistiren
- Pe suport plan: se intinde adezivul pe placa de polistiren in
camp continuu, cu un spaclu cu dinti din otel inoxidabil.
- Pe suport neuniform: se aplica adezivul in benzi
perimetrale pe marginea placii si in puncte in campul placii.
Trebuie avut in vedere ca adezivul sa nu umple rosturile dintre
placile de polistiren alaturate pentru preveni aparitia
puntilor termice.
2.3. Aplicarea placilor din polistiren
- Se foloseste polistiren expandat EPS, cu densitatea de 15
Kg/m3, detensionat, cu dimensiunile 500X1000mm.
- Se aseaza primul rand de placi in profilul de soclu, una langa
alta, cu latura lunga pe orizontala, si apoi se continua
aplicarea intercalat si intertesut, ca la o zidarie.
- Se preseaza placile cu ajutorul unui dreptar pentru a nu
deforma placa de polistiren si se verifica permanent
planeitatea cu ajutorul nivelei cu bula (boloboc), cu lungime
de min. 2m.
- Daca prin presarea placii, adezivul iese pe margini, acesta
trebuie eliminat pentru a preveni aparitia rosturilor deschise
intre placi.
- Taierea si ajustarea placilor de polistiren se poate realiza cu
ajutorul unui fierastrau sau cutter.
3. Ancorarea suplimentara cu suruburi si dibluri.
- este necesara in cazul in care suprafata pe care se aplica
termoizolatia are o inaltime mai mare de 6 m;
- este necesara in cazul in care suprafata este tencuita sau
din beton si in cazul in care din calculul termotehnic rezulta
o grosime a placii de polistiren mai mare de 6 cm;
- numarul de dibluri recomandat este de 5 buc./mp, iar
montarea lor se face la min. 24h de la lipirea placilor de
polistiren pentru ca adezivul sa se intareasca (se evita
astfel dezlipirea placilor);
- in jurul usilor si a ferestrelor, polistirenul trebuie
decupat si montat in asa fel incat rosturile sa nu fie in
prelungirea spaletilor sau a glafurilor.
4. Armarea
- Inainte de inceperea armarii, placile de polistiren se
slefuiesc cu hartie abraziva si se curata. In cazul in
care armarea intarzie cu 7 zile, placile se slefuiesc si
se curata din nou.
- Dupa lipirea si ancorarea placilor din polistiren expandat,
se prepara masa de armare, urmarind aceleasi indicatii ca
la prepararea masei de lipire (pct. 2.2.).
- Operatiunea de armare incepe cu aplicarea profilelor de
colt din aluminu cu plasa de fibra de sticla pe colturile
exterioare si a profilelor de colt din PVC cu plasa de fibra
de sticla la golurile de usi si ferestre si chituirea diblurilor
pentru polistiren.
- La partea superioara a ferestrelor si a usilor se monteaza
profilul de colt cu picurator, care are rolul de a impiedica
scurgerea apei peste elementele de inchidere; la partea
inferioara a ferestrelor se monteza glafurile din material
plastic sau tabla.
- Se aplica masa de armare intr-un strat de aprox. 4 mm,
peste care se aseaza plasa de fibra de sticla si se
preseaza cu gletiera, astfel incat aceasta sa se inglobeze
in masa de armare.
- Masa de armare se aplica cu spaclu cu dinti, pe o
suprafata cu o latime cu 10 cm mai mica decat latimea
plasei de fibra de sticla.
- Plasa de fibra de sticla se suprapune pe o latime de 10 cm.
- Armarea si inglobarea plasei de fibra de sticla se executa
de sus in jos, pe lungimea desfasurata a sulului.
- Se urmareste inglobarea completa a plasei de fibra de
sticla in masa de armare
- Dupa realizarea armarii suprafetei, stratul de adeziv se
lasa min. 5 zile de la aplicare in functie de conditiile de
mediu.
5. Tratarea zonei de soclu
Deoarece zona de soclu este expusa suplimentar la factori externi
(infiltratii de apa, socuri mecanice si termice) se recomanda a se
trata specific.
5.1. Hidroizolarea soclului
Materiale:
Hidroizolatie pe baza de bitum
Polistiren Extrudat XPS-placi
Plasa de armare din fibra de sticla masa de spaclu
Metoda de aplicare:
Stratul suport trebuie sa fie curat si uscat. Se vor elimina
eventualele urme de grasimi sau alte impuritati. Se verifica portanta
prin ciocanire, se desprafuieste si se verifica planeitatea,
eliminandu-se eventualele urme de decofrare.
Se aplica un strat de hidroizolatie pe baza de bitum, in grosime de
2mm, pe toata suprafata soclului, cu ajutorul fierului din otel
inoxidabil,dupa care pe proaspat se lipesc placile de polistiren
extrudat XPS.Dupa 24 h sau mai mult, in functie de conditiile
climaterice, se trece la armarea cu plasa de fibra de sticla si masa de
spaclu.
5.2. Termoizolarea soclului
Metoda de aplicare:
Se pregateste stratul suport (idem mai sus).
Se lipesc placile de polistiren extrudat XPS cu masa de spaclu.
Perioada de uscare este de min. 24h.
Termoizolarea soclurilor

In conceptia moderna de proiectare a cladirilor ,cota ±0,00 care

cota superioara a pardoselii parterului ,se afla mai sus decat cota
terenului sistematizat din zona constructiei .Aceasta se intampla si
la cladirile fara subsol sau demisol dar si la cele prevazute cu spatii
partial sau total subterane.Portiunea exterioara a cladirii cuprinsa
intre nivelul terenului sistematizat si nivelul pardoselii parterului
este cunoscuta sub denumirea de soclu .De obicei soclul este
marginit de un trotuar din beton sau asfalt de diferite latimi
.Trotuarul este construit cu o usoara panta care sa permita scurgerea
apei inspre exterior .Termoizolarea soclului se recomanda a fi
realizata cu polistiren extrudat XPS-R (rugos)aplicat peste folia de
hidroizolatie.Aplicarea placilor de polistiren extrudat se va intinde
cel putin 30 cm sub nivelul solului si va urca pana in dreptul
planseului de beton al parterului .Suprafata membranei de
hidroizolare va trebui sa fie uscata ,fara praf si sa fie suficient de
bine lipita de zid pentru a asigura capacitatea portanta .Pentru
lipirea placilor de polistiren la folia hidroizolanta vor fi folositi
aditivi care au aceasta recomandare .Adezivul bitumos 2K(Bitumen
Kleber 2k )din gama adezivilor Baumit este un aditiv bicomponent
,fara solventi ,intarit cu fibre.Este recomandat pentru lipirea
placilor de polistiren extrudat pe hidroizolatii bituminoase
.Aplicarea prin lipire a placilor din polistiren extrudat se poate face
pornind de la limita inferioara (sub nivelul terenului)sau de la
partea superioara .Din mai multe motive de detaliu optam pentru
inceperea lipirii placilor de la limita superioara chiar daca
,uneori ,va trebui ca acestea sa fie sprijinite provizoriu.Principalii
pasi ai executiei sunt urmatorii:
-se identifica ,pe peretele exterior al cladirii ,axul planseului de
beton al parterului .In cazul cladirilor din zidarie ,aceasta operatie
este simpla deoarece betonul placii si al grinzii este evident in
exterior.In situatia cladiriilor din beton se va recurge la masuratori
ajutatoare.O data ce a fost punctat axul planseului ,cu ajutorul
furtunului de nivel ,va fi trasat perimetrul intregii cladiri la acest
nivel .(anexa 2)
-se prepara adezivul bituminos conform instructiunilor din
prospectul insotitor .
-pe un banc de lucru se aseaza placa de polistiren .
Numarul de puncte in care se va aplica adezivul difera in functie
de starea suprafetei pe care urmeaza a fi aplicata placa.In orice
caz ,pentru prima placa intreaga (1000 x 500 mm )adezivul se va
aplica in minimum cinci puncte :cate unul in fiecare din cele patru
colturi si unul la mijlocul placii.
Cantitatea de adeziv pentru fiecare punct echivaleaza aproximativ cu
cantitatea medie ce se poate lua cu mistria .
Dupa intinderea adezivului (tot cu mistria )trebuie sa se obtina pete
de adeziv cu forme aproximativ circulare avand diametre de
aproximativ 15 cm si grosimi de aproximativ 1 cm .
In situatia unor suprafete cu denivelari mari ,adezivul se va aplica
pe tot conturul placii,sub forma de banda continua lata de
aproximativ 10 cm si inca in trei puncte aflate la interior .Grosimea
adezivului ,dupa intindere ,nu va depasi 1 cm .Bucatile mai mici se
vor acoperi in intregime cu un strat de adeziv .
-prima placa,intreaga,se aplica cu latura superioara pe linia de nivel
trasata anterior si depasind coltul cladirii cu lungime egala cu
grosimea placilor folosite.Se preseaza bine placa pe suprafata
insistand in dreptul punctelor cu adeziv .Pentru evitarea unui numar
prea mare de taieri se recomanda ca de la un colt sa se porneasca
simultan pe cele doua laturi .
-conform anexei 3 ,randul urmator va incepe cu o jumatate de placa
si va continua cu placi intregi pana la coltul alaturat.Ultimul rand
de placi va trece sub cota terenului nivelat cu cel putin 30 cm.
-cele doua laturi ale cladirii se vor incepe simultan din coltul aflat
pe acelasi diagonala cu primul .La intalnirea acestora cu primele
doua,placile vor fi taiate corespunzator pentru realizarea unor
tesaturi convenabile la cele doua colturi.Dupa ce toate laturile
soclului au fost placate cu polistiren urmeaza operatiunea de
dibluire a placilor.Aceasta nu poate avea loc mai devreme de 24 ore
de la operatia de lipire a placilor In functie de gradul de aderenta
obtinut se vor monta 5,6 sau 8 dibluri pe fiecare placa.Locurile
pentru gauri vor fi marcate conform dimensiunilor alese.Pentru
gaurire este necesar un ciocan rotopercutor(in special pentru
beton).In zidarie de BCA sau caramida se pot practica gauri cu o
bormasina obisnuita dar echipata cu un burghiu cu cap vidia .Pentru
blocurile ceramice tip Porotherm chiar nu se recomanda folosirea
percutiei deoarece acestea sunt foarte casante .Este important de
retinut ca diblurile trebuie sa patrunda in beton minimum 35 mm iar
BCA sau caramida 45 mm. Pentru stabilirea adancimii de gaurire se
va tine seama de aceste dimensiuni la care se va adauga grosimea
placii ,grosimea stratului de adeziv precum si grosimea tencuielii
peretilor daca aceasta exista. Dimensiunea rezultata va fi
suplimentata corespunzator pana la lungimea de diblu imediata
superioara valorii calculate .Pentru executia gaurilor in suprafetele
portante se vor folosi burghie cu diametrul de 8 mm .Atat pentru
placile termoizolante din polistiren (expandat sau extrudat )ale
soclului cat si pentru cele ale fatadelor ,schema minima de amlasare
a gaurilor pentru dibluri este anexa 3 .In comert exista dibluri cu o
gama larga de lungimi ale tijei de metal sau plastic.
Dupa ce gaurile au fost executate la adancimea necesara,diblurile
(fara cui )for fi introduse in gauri prin apasare cu mana .Talerul
diblului va trebui sa vina in contact cu suprafata placii .In caz de
nevoie gaura se mai adanceste putin pentru a permite patrunderea
completa a diblului .Se potriveste cuiul in orificiul central al
talerului dupa care se bate cu ciocanul pana la refuz,reusindu-se
astfel si presarea talerului in placa pana la nivelul suprafetei
acesteia .Cu mistria sau cu o gletiera se vor netezi adanciturile
talerului din plastic folosind adeziv.
-la minimum 12 ore de la spacluirea talerelor diblurilor ar trebui
facuta o spacluire a suprafetelor placate folosind un fel de rindea
speciala .Mai ales in cazul soclurilor unde suprafetele sunt de obicei
reduse,se poate renunta la aceasta operatie si cu atat mai mult cand
urmeaza aplicarea unui placaj ceramic .
-se executa spacluirea suprafetelor folosind unul din adezivii de
spaclu prezentati in anexa 3.Pentru aceasta se va prepara masa de
spaclu conform instructiunilor din prospect.Aditivul se intinde pe
suprafata termoizolanta intr-un strat de 2-3 mm peste care
,imediat ,se aseaza plasa de fibra de sticla .Portiunile spacluite vor
avea dimensiuni rezonabile astfel ca pana la intinderea si fixarea
plasei adezivul sa nu inceapa sa se usuce.O metoda mult mai
convenabila este ca,mai intai ,sa se intinda plasa de fibra pe toata
lungimea peretelui,fixandu-se din loc in loc cu cuie sau agrafe
provizorii,acestea vor fi indepartate. In ambele cazuri se va folosi
mistria si gletiera .Trebuie retinut ca inadirile de plasa ,atat pe
orizontala cat si pe verticala se fac cu petrecerea capetelor pe o
lungime de minimum 10 cm.In continuare ,beneficiarul poate opta
pentru o tencuiala decorativa sau pentru placarea soclului cu
marmura ,granit,gresie,etc.
FINISAREA SUPRAFETELOR TERMOIZOLANTE

1) Grunduirea suprafetelor
Grunduirea este o operatie pregatitoare in vederea aplicarii
tencuielii avand rol de amorsa pentru aceasta.
Exista mai multe tipuri de grunduri indicate pentru executia
sistemului termoizolant EPS.
Grundul Universal (Baumit Universal Grup ) este un grunt
gata preparat care pe langa rolul de amorsa
serveste pentru egalizare , absorbtie si aderenta a tencuielilor . Este
comercializat in galeti de 25 kg.
Cu o galeata se poate acoperii o suprafata de 100 m² de masa de
spaclu sau 80 m² , tencuiala
obisnuita.
Inainte de intrebuintare , continutul galetii se amesteca
lent, manual sau cu mixerul. Aplicarea grundului peste
masa de spaclu uscata se face cu ajutorul trafaletului cu blanita sau
cu bidineaua. Grosimea stratului de grund nu trebuie
sa fie mare dar suficient de uniforma. Uniformitatea se poate
constata printr-un colorit cat mai egal pe intreaga suprafata.
Dupa aplicarea grundului urmeaza un interval de 24 ore pentru
uscare.
2) Tencuirea suprafetelor
Solutia la moda pentru finisarea fatadelor termoizolante ,
neventilate, este tencuiala decorativa . Aceasta se aplica
intr-un strat foarte subtire (2-3 mm ) . Aplicarea tencuielii se va
face dupa ce continutul galetii a fost bine omogenizat ( manual
sau cu mixerul electric ). Cu drisca din inox se intinde materialul
intr-un strat gros de 2-3 mm, apasand puternic . Urmeaza
netezirea suprafetei cu o drisca din PVC sau polisteren , eventual
umezind suprafetele . Fiind ultimul strat de finisare se va
 acorda o atentie deosebita aplicarii acestuia . Nu trebuie sa se
aplice mortarul pe fasii orizontale , in scara ,incepand de sus .
Nu se va incepe tencuitul cu fatada cea mai vizibila a imobilului .
Supravegherea lucrarii trebuie sa se faca aproape tot timpul .
Timpul de uscare eate de aproximativ 24 ore de la aplicare .
In acest interval suprafetele tencuite nu vor fi lovite ,zgariate
sau udate .
3) Termoizolarea fatadelor ventilate
Fatadele ventilate,termoizolante, difera de fatadele
neventilate,de care s-a vorbit mai inainte , prin faptul ca la o
anumita distanta (cativa cm.) de suprafata placilor izolatoare se
prevede un paravan din diferite materiale care sa asigure estetica
fatadei , protectia termoizolatiei si existenta unui spatiu de
circulatie a aerului numit spatiu de ventilare . Rolul acestuia este sa
permita circulatia vaporilor de apa fara ca acestia sa condense pe
suprafete si sa elimine actiunea directa a razelor de soare asupra
termoizolatiei .Pentru fatadele ventilate rolul unei bariere de vapori
intre interior si exterior se anuleaza . In vederea asigurarii unei
circulatii corespunzatoare , prin tiraj natural , a aerului in spatiul de
ventilare este nevoie sa fie asigurate accesul si evacuarea acestuia .
Accesul aerului din exterior se face deasupra soclului iar
evacuarea acestuia se face sub streasina sau in lateral fata de atic
(de la caz la caz).
Aplicarea placilor termoizolante pe peretii portanti se face la
fel ca la fatadele neventilate . Singura diferenta este ca, in paralel
cu lipirea placilor sau inainte de aceasta operatie , se va face fixarea
in pereti a clipsurilor metalice de sustinere a panourilor de fatada .
Distantele intre randurile de clipsuri si intre clipsuri pe rand sunt
specifice tipului de panouri ales .
 TERMIZOLAREA FATADELOR CU PLACI DIN VATA
MINERALA

Conductivitatea termica a vatei minerale si a vatei de sticla

este comparabila cu cea a polisterenului expandat , in anumite
variante fiind chiar mai scazuta . Vata minerala si vata de sticla sunt
livrate catre desfacere sub forma de saltele roluite sau sub forma de
placi . Pentru termoizolarea fatadelor se vor folosi placi
termoizolante in timp ce saltelele sunt folosite pentru termoizolatii
la acoperisuri, terase , conducte ,aparate termice etc.
Desi valoarea coeficientului de conductivitate termica al vatei
minerale si de sticla le recomanda cu prisosinta , nu trebuie neglijat
aspectul conform caruia o umezire pronuntata a acestor materiale le
slabeste considerabil proprietatile izolatoare . Umezirea stratului
izolator poate proveni din vaporii de apa antrenati de microcurentii
de aer ce strabat peretii de la cald inspre rece precum si din
precipitatii .
Daca impiedicarea patrunderii apei din precipitatii depinde
de protectia adoptata in proiect , patrunderea vaporilor de apa prin
microcurentii de aer se poate impiedica cu asa zisele bariere de
vapori amplasate intre termizolatie si zonele mai calde . O bariera
de vapori se poate realiza prin interior si adesea este reprezentata de
vopsirea suprafetelor interioare ale peretilor exteriori cu vopsele pe
baza de ulei , polimeri sau materiale bituminoase sau chiar prin
aplicarea de membrane impermeabile sau se realizeaza la exterior cu
folii impermeabile din materiale plastice ,metal , bitum,masticuri
etc . Principalele conditii pe care trebuie sa le respecte o bariera de
vapori acceptabila sunt :
-sa reziste in timp atat sub influenta vaporilor de apa cat si in
conditiile impuse in general peretilor exteriori ai unei cladiri.
 -sa nu reprezinte un mediu agresiv pentru materialele de
constructie cu care vine in contact.
Pentru izolarea termica a fatadelor sunt indicate
placile rigide , hidrofobante, din vata minerala sau vata de sticla.
Aceste placi pot avea fetele netratate , o fata tratata sau ambele
fete tratate . Densitatea acestor placi este de 32 kg/ m³, 40 kg / m³
sau 48 kg /m³. Grosimile de fabricatie al placilor din vata
anorganica se situeaza in gama 2÷ 20 cm. Suprafetele pe care se pot
aplica placile din vata minerala pot fi realizate din beton
,caramizi pline sau cu goluri , BCA ,lemn etc . Conditile generale de
pregatire a suprafetelor sunt cele expuse , deja anterior : indreptarea
prin indepartarea proeminentelor proeminentelor si umplerea cu
adeziv a golurilor , curatarea de praf si vagetatie ,indepartarea
tencuielii burdusite etc. La cladirile vechi , in curs de reabilitare ,
toate accesorile cum ar fi pervaze de ferestre ,stucaturi si alte
profile de fatada vor fi indepartate. Pentru verificarea planeitatii
suprafatelor va fi folosit un dreptar de 3 m . Abaterile constante
(proeminente si depresiuni ) nu trebuie sa depaseasca limita de ±
10mm. Placile din vata minerala si vata de sticla nu sunt
contraindicate categoric pentru lucrarile de termoizolare a soclurilor
. Totusi mai ales in partea subterana a acestuia pe o portiune de
minim 30 cm cat se recomanda pentru izolare ar trebui
sa fie izolata cu polistiren extrudat a carui hidroscopicitate este
mult mai redusa . La linia de separatie intre termoizolatia de soclu
si cea a fatadei se va monta profilul de soclu din aluminiu ,ales
conform grosimii placilor ce vor fi folosite .
Profilul de soclu va fi montat pe o linie perfect
orizontala , trasata pe perete in urma masuratorilor cu furtunul de
nivel .Pentru lipirea placilor termoizolante va fi folosit
un adeziv recomandat pentru placile din vata de sticla sau vata
minerala .
 Prepararea adezivului .Necesarul de apa pentru un sac de
adeziv este de 6,5 l .Intr-un vas de preparare se pune mai intai apa
peste care se toarna incet adezivul sub o amestecare continua .
Amestecarea se face manual sau cu un mixer electric .Cand
amestecarea se considera incheiata , pasta obtinuta se lasa in repaus
timp de 10-15 minute. Intr-un interval de timp de 24 ore adezivul
poate fi folosit fara alterarea calitatii .In ceea ce priveste
temperatura ambianta , aceasta trebuie sa fie minim de 5 ºC.
Aplicarea adezivului pe placa se face minim in cinci puncte
(colturile si centrul placii ) sau in banda perimetrala plus trei
puncte la interior.
Placile se aseaza de regula pe orizontala . Principiile de tesere la
colturi sunt la fel cu cele descrise la polistiren. Inperimetrale ale
golurilor de ferestre si usi bucatile de placa vor depasi cu cativa cm
muchiile golului, urmand sa fie taiate cu exactitate ,la pozitie ,dupa
uscarea adezivului.
Dibluirea placilor din vata minerala sau de sticla se face dupa
una din schemele urmatoare. Alegerea se face tinand cont de starea
suprafetelor de aplicare si de marimeasuprafetelor pe care a-a
aplicat adeziv.
Dupa aproximativ 24 ore de la lipirea placilor termoizolante
se vor executa gaurile pentru dibluri conform uneia din schemele
propuse.
Adancimea gaurilor in zidul portant va fi de min. 35 mm pentru
zidurile din beton si de min. 45 mm pentru caramida , BCA ,alte
materiale . Producatorii de termoizolatie pe baza de vata minerala
sau de sticla au propria lor gama de adezivi , dibluri ,planse de
armare , grunduri ,tencuieli .
Atunci cand se alege lungimea tijei diblurilor se va tine
seama , pe langa dimensiunile minime de patrundere in zid ,de
grosimea tencuielii-daca exista-de grosimea stratului de adeziv
(maxim 10mm ) si de grosimea izolatiei .
Gaurile pentru dibluri se executa cu burghiu de 8mm cu cap
vidia si utilizand un ciocan rotopercutor. Este demn de notat ca
folosind dibluri ,coltare sau plasa din fibra de sticla altele decat
cele indicate de producatorul de placi din vata nu se poate intampla
nimic neplacut daca se respecta dimensiunile si prescriptiile de
aplicare.
Normele producatorilor indica o grosime de 7 mm pentru masa
de spaclu ce trebuie sa se aplice pe placi dupa dibluire.In aceasta
grosime va trebui sa fie inclusa si plasa din fibra si anume cam la
jumatatea ei .In zonele in care armatura din plasa trebuie dublata
(coltul golurilor de ferestre si usi etc .)plasa de baza se va aplica
peste primul strat ce va avea o grosime de 2 mm.Se aplica al doilea
strat de masa de spaclu , cu o grosime de 5 mm, peste care se
preseaza straifurile de plasa suplimentara.
Acestea vor trebui incluse in masa de spaclu pana cand nu se mai
observa din afara . Tot in aceasta etapa , de "perete umed "se vor
aplica si coltarele (atat la colturile cladirii cat si la muchiile
golurilor ). La capetele de innadire , plasele se petrec pe o latime de
aprox .10cm.Dupa aplicarea mesei de spaclu se va face o verificare a
plaienitatii suprafetelor cu un indreptar de 3 m . Erorile nu pot fi
mai mari de 5 mm .
Grunduirea sau tencuiala primara este menita sa asigure o
priza optima intre tencuiala de baza si tencuiala de decor, prin
aplicarea careia lucrarile de termoizolare si finisare se considera
incheiate.
Grundul se va aplica la cel putin 24 ore dupa spacluire. Se va
folosi o bidinea sau un trafalet cu blanita. Temperatura ambianta nu
trebuie sa fie mai mica de 5 ºC
 Tencuiala de decor se va aplica dupa uscarea grundului,
preferabil in ziua urmatoare . Temperatura ambianta trebuie sa fie
peste 5 ºC iar razele de soare directe si foarte puternice trebuie sa
fie evitate fie prin instalarea unor paravane din prelata fie prin
alegerea zilelor si a intervalelor dintr-o zi cand efectul razelor
solare nu este asa de puternic . Aplicarea tencuielii decorative se
face manual , cu drisca metalica ,dupa care urmeaza structurarea
tencuielii cu o dtisca de PVC .
Tencuiala decorativa trebuie sa fie aplicata in benzi , continuu ,fara
intreruperi .Jonctiunea dintre benzi se face de asemenea continuu
,cu acelasi sens de inaintare ,preferabil utilizand benzi de hartie
adeziva .
Atat pentru suprafetele termoizolate cu polistiren cat si pentru
cele termoizolate cu placi din vata se practica uneori renuntarea la
tencuiala decorativa si se practica uneori renuntarea la tencuiala
decorativa si se aplica ,peste tencuiala de baza (spaclu )o vopsea
lavabila . In aceasta situatie tencuiala primara trebuie sa fie ceva
mai groasa (> 5 mm ) iar suprafata acesteia sa fie foarte neteda .
Vopseaua lavabila nu poate indeparta neregularitatile si ,uneori ,le
pune in evidenta mai mult .
Materiale din vata minerala termo si fonoizolante
Proprietati generale:
• Substanta anorganica cu fibre de silicat
• Substanta fibroasa deschisa; fibrele minerale au o distributie
unuforma
• Diametrul fibrelor 6-10 microni
• Neinflamabil
• Neutru din punct de vedere chimic, nu corodeaza substantele
cu care vine in contact
• Capacitate de izolare termica la temp medie de +10 grade C
(0,031-0,034 W/mK)
• Proprietati fonoabsorbante
• Amortizarea vibratiilor
• Rezistenta redusa la difuzia vaporilor
• Stabilitate dimensionala (dilatare/contractie)
• rezistent la putrezire, nu este atacabila de ciuperci, insecte,
rozatoare
• Usor de croit
• rezistenta la caldura la placi, pisla, preformate si cochilii
aprox 250 grade C
Domenii de utilizare
• perete oblic si planseul mansardei fara sarcini
• termoizolatii cu aerisire
• plansee de pivnita
• plansee intre etaje
• izolarea acoperisurilor plate din beton armat sau din tabla
cutata
Prezentare
• rulouri
• placi usoare
• placi autoportante
• placi necirculabile
• placi semirigide, fonoabsorbante
• placi circulabile usoare
• placi circulabile grele
• materile de caserare
• saltele de vata minerala cusuta
• elemente de izolare a tevii (cochilie)

Materiale termoizolante utilizate in tehnica frigului

Cateva din conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca materialele
termoizolante pentru a fi utilizate in tehnica frigului sunt:
- Conductivitate termica redusa;
- Higroscopicitate redusa;
- Permeabilate la vapori redusa;
- Rezistenta mare la inghet;
- Sa nu aiba miros;
- Sa nu fie receptive la mirosuri;
- Sa nu aiba valoare nutritiva pentru insecte si rozatoare;
- Sa nu se taseze;
- Usor de prelucrat;
- Inerte din punct de vedere chimic;
- Durata mare de exploatare;
- Densitate aparenta mica;
- Rezistenta mecanica buna.
In practica izolatiilor frigorifice se intalnesc numeroase materiale,
dintre care in continuare sunt prezentate cele mai reprezentative.
Pluta
- Conductivitate termica redusa
- Densitate aparenta mica
- Rezistenta la compresiune mare
- Aprindere grea
- Higroscopicitate redusa
- Montare usoara.
Velitul
- Este realizat din straturi multiple de carton ondulat lipite intre ele
si impregnate cu bitum;
- Conductivitate termica Densitate aparenta mica
Polistirenul expandat
- Conductivitate termica foarte redusa:
- Densitate aparenta mica
- Este utilizat des pentru izolarea peretilor, a plafoanelor si a
conductelor;
- Adecvat pentru realizarea de elemente prefabricate pana la
dimensiuni de 2x6m;
- Punct de topire relativ scazut (80°C) - dezavantaj;
- Rezistenta redusa la compresiune - dezavantaj;
- Coeficient de dilatare termica ridicat - dezavantaj.
Spuma de poliuretan
- Utilizat aproape in exclusivitate pentru izolarea:
- Frigiderelor casnice;
- Dulapurilor frigorifice;
- Autodube frigorifice;
- Recipiente si conducte;
- Se poate expanda direct la locul de montaj sub actiunea R11, ceea
ce interzice utilizarea acestui material dupa intrarea in vigoare a
protocoalelor internationale privind agentii frigorifici poluanti
pentru stratul de ozon;
- Conductivitate termica foarte redusa:
- Densitate aparenta mica
- In timp R11 se evapora si este inlocuit de aer - dezavantaj.
Cateva tipuri de izolatii din poliuretan utilizabile in conditionarea
aerului, livrate sub forma de folii rulate sunt prezentate in imagine.
Ampora
- Utilizat aproape in exclusivitate pentru izolarea:
- Dulapurilor frigorifice;
- Vitrine frigorifice;
- Mijloace de transport frigorifice;
- Se constata o restrangere a utilizarii acestui material.
Spuma de clorura de polivinil
- Material impermeabil la umiditate;
- Se stinge singur sub actiunea flacarii (nu este inflamabil);
- Are o rigiditate mare;
- Se utilizeaza la constructii navale.
Armarea se face in acelasi mod ca mai sus si se lasa pentru uscare
minim 5 zile.