Lucrare de laborator nr.

2
CREAREA NUMERELOR SIP PRIN INTERMEDIUL
INTERFEŢEI GRAFICE FreePBX A SISTEMULUI
ASTERISK

1.1 Scopul lucrării: Studierea sistemului IP PBX Asterisk prin

intermediul interfeţei grafice FreePBX; adăugarea unor extensii
locale de tip SIP; crearea unui număr utilizat pentru apel în
conferinţă.

1.2 Sarcina teoretică

1.2.1 Să se studieze noţiunile de bază referitor la centrala IP
PBX Asterisk şi configurarea acesteia prin intermediul
interfeţei grafice FreePBX
1.2.2 Să se analizeze etapele necesare pentru crearea
extensiilor interne de tip SIP.

1.3 Îndrumări metodice

1.3.1 Noţiuni generale
Asterisk reprezintă implementarea software a unei
centrale telefonice de instituţie PBX (Private Branch Exchange),
instalîndu-se pe orice distribuţie Linux/Unix (inclusiv CentOS)
[1]. A fost creat în 1999 de către Mark Spencer, denumirea
provenind de la semnul ”*” şi este sponsorizat de compania
Digium. Iniţial era disponibil doar pe Linux, dar mai apoi a
devenit posibilă funcţionarea acestuia şi pe alte sisteme de
operare precum NetBSD, OpenBSD, FreeBSD, Mac OS X şi
Solaris.
Asterisk este un software open source care transformă un
calculator obţinut într-un server de comunicaţii. Prin termenul
„open source” se înţelege faptul că este posibil de a analiza mai
detaliat, a vedea cum funcţionează şi a face orice schimbări sau
îmbunătăţiri dorite. Asterisk-ul poate fi considerat stabil şi sigur,
acesta controlează sisteme IP PBX, gateway-uri VoIP, servere de
conferinţe şi alte soluţii personalizate. Este utilizat de către
întreprinderile mici şi mari, call-centre, operatori şi instituţii
guvernamentale în toată lumea [2]. Ideea de la care s-a pornit este
că multe dintre facilităţile incluse într-un PBX sunt rar sau chiar
deloc folosite, fiind însă plătite de cumpărător. De aceea, Asterisk
nu implementează toate funcţiile unei centrale, dar fiind distribuit
sub licenţă GPL (General Public License) se pot adăuga oricând
module software cerute de clienţi.
Asterisk permite conectivitatea în timp real dintre reţelele
PSTN şi VoIP. Deoarece este considerat mai mult decît un PBX,
el poate avea funcţia unei actualizări pentru PBX-ul existent, dar
totodată şi oferi noi lucruri în domeniul telefoniei, cum ar fi:
• Conectarea angajaţilor ce lucrează de acasă la PBX-ul
oficiului prin Internet de bandă largă;
• Conectarea cîtorva oficii din diferite locuri printr-o reţea
IP, reţea privată sau chiar prin Internet;
• Oferirea angajaţilor unei mesagerii vocale integrată cu
poşta electronică şi pagina web;
• Construirea aplicaţiilor, cum ar fi IVR (Interactive Voice
Response), care permit conexiuni la sistemul de comandă sau alte
aplicaţii;
• Oferirea accesului la PBX-ul companiei din orice loc
pentru utilizatorii ce călătoresc printr-o simplă conexiune de
bandă largă sau VPN. [3, p.2]
Asterisk are o arhitectură flexibilă, fiind format din
module şi este reprezentată în Figura 1.1.
 Figura 1.1 Arhitectura Asterisk

Nucleul Asterisk-ului constă din următoarele componente:

• Nucleul de comutaţie PBX (PBX Switching Core) –
permite interconectarea utilizatorilor. În nucleul de comutaţie, în
mod transparent, se servesc apelurile ce sosesc pe diverse
interfeţe hardware sau software.
• Lansatorul de aplicaţii (Application Launcher) – lansează
aplicaţii care asigură servicii, precum: mesagerie vocală, redarea
fişierelor şi afişarea directoriilor (lista numerelor de telefoane).
• Translatorul codecurilor (Codec Translator) – module
pentru codarea şi decodarea diferitor formate de compresie audio
folosite în telefonie. Sunt disponibile mai multe codecuri pentru a
se potrivi cu diverse cerinţe şi a ajunge la cel mai bun echilibru
dintre calitatea audio şi utilizarea lăţimii de bandă.
• Programatorul şi administratorului sistemului (Scheduler
and I/O Manager) – îndeplineşte planificarea sarcinilor de nivel
inferior şi managementul sistemului pentru o performanţă optimă
în orice tip de condiţii. [4]
Patru interfeţe API sunt definite pentru modulele
încărcabile, astfel facilitînd independenţa de protocol şi hardware.
Utilizînd acest sistem modular încărcabil, nucleul Asterisk-ului
nu trebuie să aibă grijă de detaliile referitor la modul cum se
conectează apelantul, ce codecuri se utilizează şi altele.
• Interfaţa canalelor (Channel API) – determină tipul
conexiunii pe care o utilizează apelantul, fie o conexiune VoIP
(canale SIP, H.323, IAX, MGCP), fie PSTN (canale Zaptel,
ISDN). Un canal este echivalentul unei linii telefonice, dar într-
un format digital. De obicei, acesta constă dintr-un sistem de
semnalizare analogic sau digital (TDM) sau o combinaţie dintr-un
codec şi un protocol de semnalizare (ex. SIP-GSM, IAX-uLAW).
• Interfaţa aplicaţiilor (Application API) – permite
îndeplinirea diverselor sarcini de către module pentru realizarea
diferitor funcţii, precum: conferinţă, afişarea directoriilor,
mesagerie vocală, transmisia datelor sau orice altă sarcină
suportată de sistemul PBX în prezent sau în viitor.
• Interfaţa codecurilor (Codec Translator API) – încarcă
modulele codecurilor pentru a suporta diverse formate de
codificare şi decodifiare audio, cum ar fi GSM, µ-Law, A-Law, şi
chiar MP3.
• Interfaţa formatului fişierelor (File Format API) –
controlează citirea şi scrierea diferitor formate de fişiere pentru
păstrarea datelor în fişierul de sistem. [4]
Utilizînd aceste interfeţe API, Asterisk realizează o
abstractizare completă între funcţiile sale de bază ca un sistem de
server PBX şi diversele tehnologii existente (sau în curs de
dezvoltare) în domeniul telefoniei. Arhitectura modulară este
ceea ce îi permite Asterisk-ului să integreze omogen atît
echipamentele de comutare implementate curent în telefonie, cît
şi tehnologiile pachetelor de voce ce se află în curs de dezvoltare
în prezent. Posibilitatea de a încărca modulele codecurilor îi
permite Asterisk-ului să suporte codecuri foarte compacte
necesare pentru pachetele de voce prin conexiuni lente, cum ar fi
modem-ul, în timp ce mai asigură şi calitate audio de nivel înalt
prin conexiuni mai puţin comprimate.
 Interfaţa aplicaţiilor asigură, ca pentru o utilizare simplă a
modulelor de aplicaţii, să se realizeze în mod flexibil orice
funcţie după necesitate, şi permite să se potrivească cerinţelor
pentru dezvoltarea unor noi aplicaţii. În plus, încărcarea tuturor
aplicaţiilor în calitate de module permite unui sistem flexibil să-i
deie posibilitate administratorului să proiecteze calea cea mai
potrivită pentru apelanţii sistemului PBX şi să modifice căile
apelului ca să se potrivească cu cerinţele de schimbare a
comunicaţiei în cazul unei probleme. [4]

Avantajele sistemului Asterisk:

• Număr nelimitat de interfeţe şi canale: spre deosebire de
cele mai importante echipamente prezentate de către producătorii
internaţionali, Asterisk nu doar suportă protocoalele de bază
VoIP fără necesitatea licenţierii şi limitărilor artificiale, dar şi
oferă posibilitatea convertirii în mod transparent a acestor
protocoale fără a pierde din flexibilitatea configurării şi fără
limitarea numărului de canale. Asterisk are posibilitatea
codificării în mod transparent a traficului de voce variat, în care
se utilizează diferite legi de codificare a vocii – numite codecuri.
• Extinderea fără cheltuieli: sistemul de telefonie, bazat pe
Asterisk, oferă posibilitatea extinderii nelimitate. În acest caz nu
este necesară cumpărarea plăcilor de bază, procesoarelor, switch-
urilor şi altor echipamente suplimentare.
• Dezvoltare stabilă: Asterisk reprezintă un software open
source, datorită căruia se menţine şi se dezvoltă rapid prin
eforturile a mii de programatori din întreaga lume. Apariţia noilor
versiuni cu noi posibilităţi, precum şi extinderea celor vechi are
loc în mod regulat.
• Arhitectură comodă în utilizare: prezenţa unei arhitecturi
modulare permite lucrul în mod dinamic cu Asterisk. La aceasta
se referă faptul de a încărca şi a descărca module, a schimba
configuraţia în procesul de funcţionare fără pierderea
performanţelor şi fără întreruperea conexiunilor curente.
 • Asterisk – o platformă pentru afaceri eficiente: din cauza
preţurilor înalte, echipamentele sofisticate PBX pot fi utilizate
doar de către companiile mari, deoarece preţurile lor nu se
potrivesc întreprinderilor mici şi mijlocii. Astfel, funcţiile precum
apel în aşteptare şi meniu vocal interactiv nu sunt disponibile
pentru întreprinderile mici. [5]
În laborator am instalat AsteriskNOW, ce reprezintă o
distribuţie Linux personalizată şi include Asterisk, interfaţa
grafică a acestuia – FreePBX şi alte programe necesare pentru un
sistem Asterisk. Interfaţa grafică oferă posibilitatea configurării
simple a sistemului de către utilizatori. Accesarea FreePBX se
face de la orice calculator din laborator introducând în browser
adresa IP a Asterisk-ului (192.168.202.101).
Afişarea adresei IP a Asterisk-ului pentru configurarea
ulterioară prin FreePBX

AsteriskNOW 2.0.0

To configure AsteriskNOW with FreePBX, point you web

browser to http://192.168.202.101/

101 login: root

Password:
Last login: Fri Nov 2 09:37:24 on tty1
[root@101 ∼]# _

FreePBX reprezintă o aplicaţie web cu particularităţile

depline ale unui PBX. Aceasta permite o configurare simplă a
Asterisk-ului de către orice utilizator prin interfaţă web. Cîteva
din caracteristicile pe care le poate oferi FreePBX sunt [6]:
• Adăugarea sau schimbarea profilului unei extensii şi
mesageriei vocale timp de cîteva secunde;
• Suportă clienţii SIP, IAX şi ZAP (iar alte terminale sunt
suportate prin extensii personalizate);
• Suportă toate tipurile de trunk susţinute de Asterisk;
 • Structură modulară, cu posibilitatea de adăugare sau
actualizare online a caracteristicilor sale în interfaţă;
• Crearea meniurilor interactive de voce IVR;
• Detectarea şi recepţionarea mesajelor fax;
• Permite copia de rezervă şi restabilirea sistemului;
• Rutarea apelurilor de intrare în dependenţă de timpul zilei,
numărul apelantului.

Figura 1.3 Interfaţa grafică FreePBX

 1.3.2 Îndrumar privind îndeplinirea compartimentului
practic

1. Introduceţi adresa 192.168.202.101 în browser şi autentificaţi-

vă în FreePBX (login: admin; password: admin). Accesaţi din
meniu Applications  Extensions  Generic SIP Device şi
adăugaţi o extensie conform următoarei figuri.

Figura 1.4 Configurarea unei extensii SIP

 Semnificaţia setărilor pentru crearea unei extensii SIP:
1. Add extension:
• User Extension: numărul prin care abonatul va fi
disponibil în sistem
• Display Name: numele ce este atribuit numărului
creat. Acest nume se va afişa pe ecranul telefonului la
apelarea altor numere din sistem.

2. Device Options:
• secret: parola SIP folosită pentru autentificarea
acestui dispozitiv la server
• dtmfmode:
- inband: se utilizează în cazul dispozitivelor, care
la apăsarea unui buton vor genera semnale tonale DTMF
(Dual Tone MultiFrequency). Dacă codecul nu este de tip
µ-Law sau A-Law atunci semnalele DTMF vor fi
distorsionate de compresia semnalului audio şi nu vor fi
recunoscute. Dacă telefonul este setat pentru „rfc2833”, iar
Asterisk – pentru „inband”, atunci e posibil să nu se audă
nimic.
- rfc2833: este metoda bazată pe standarde pentru a
defini semnalizarea de diferite tipuri, cum ar fi tonurile
DTMF, cele legate de fax şi liniei de abonat specifice unei
ţări.
- info: metodă disponibilă doar pentru canalele SIP,
fiind transmisă printr-un mesaj SIP.
- auto: Asterisk va utiliza în mod implicit
„rfc2833” pentru semnalele DTMF, dar va schimba în
„inband” în cazul cînd cealaltă parte nu va suporta
„rfc2833”. [7]
• nat: dacă în acest cîmp este indicată valoarea „yes”,
atunci acest lucru îi dă de înţeles Asterisk-ului că trebuie să
substituie adresele IP private ale sursei şi destinaţiei din
 antetul SIP în adrese IP publice pentru a avea loc
transmiterea pachetelor la efectuarea apelului.

După stabilirea tuturor parametrilor, se va accesa butonul

Submit şi apoi Apply Config pentru salvarea configuraţiei
efectuate. Numărul SIP creat va apărea în partea dreaptă a
interfeţei FreePBX.

2. Accesaţi din meniu Applications  Conferences şi creaţi un

număr pentru apel în conferinţă, conform Figurii 1.5.

Figura 1.5 Configurarea unui număr pentru apel în conferinţă

 Parametrii de bază pentru crearea unui număr pentru apel
în conferinţă:
1. Add Conference:
• Conference Number: număr local, formarea căruia duce
la alăturarea abonatului într-o conferinţă
• Conference Name: numele ce identifică conferinţa
• User PIN: cod ce trebuie format pentru intrarea în
conferinţă. Dacă acest cod nu este indicat atunci formarea lui nu
este necesară.
• Admin PIN: cod, după formarea căruia abonatul devine
administratorul conferinţei.
2. Conference Options:
• Join Message: mesaj ce apare la conectarea abonatului în
conferinţă
• Leader Wait: stabilind „Yes” în acest cîmp, conferinţa
nu va avea loc pînă la conectarea administratorului
• Talker Optimization: indicînd „Yes” în acest cîmp,
Asterisk tratează participanţii care nu vorbesc ca fiind dezactivaţi,
şi astfel nu are loc nici o codificare la transmisie şi semnalul
audio care nu este înregistrat ca vorbire este omis, cauzînd lipsa
zgomotului de fundal.
• Talker Detection: stabilind „Yes” în acest cîmp, Asterisk
va determina canalul pe care se vorbeşte, iar vorbitorul, de
asemenea, va fi identificat în lista de comenzi.
• Quite Mode: indicînd „Yes” în acest cîmp, nu vor exista
notificări despre conectare sau părasirea participanţilor la
conferinţă.
• User Count: numărarea participanţilor în conferinţă.
• User Join/Leave: mesaj redat la conectarea sau părăsirea
participantului din conferinţă.
• Music OnHold: muzica ce îi apare primului participant la
conferinţă în aşteptarea celorlalţi membri.
 • Allow Menu: la stabilirea „Yes” în acest cîmp,
participanţii în conferinţă apăsînd simbolul „*” vor auzi un meniu
interactiv special.
• Record Conference: parametru ce determină dacă trebuie
înregistrată conferinţa.
• Maximum Participants: numărul maxim de participanţi
ce este permis de a se conecta la conferinţă.
• Mute on Join: conectarea participanţilor la conferinţă nu
este însoţită de sunet, cu excepţia conectării administratorului
conferinţei. [8, p.53]

Întrebări de control

1. Ce reprezintă sistemul Asterisk?

2. Enumeraţi şi descrieţi componentele nucleului de comutaţie
din arhitectura Asterisk.
3. Enumeraţi şi descrieţi interfeţele arhitecturii Asterisk.
4. Care sunt avantajele centralei IP PBX Asterisk?
5. În ce constă interfaţa FreePBX? Enumeraţi caracteristicile ei.
6. Descrieţi parametrii de bază necesari la formarea unei extensii
de tip SIP.
7. Explicaţi parametrii de bază utilizaţi pentru configurarea unei
conferinţe.
 Lucrare de laborator nr.2
STUDIEREA TELEFONULUI SIP

2.1 Scopul lucrării: analiza aspectelor generale referitor la

telefoanele IP; configurarea telefoanelor SIP software/hardware;
verificarea efectuării apelurilor între extensiile SIP create,
utilizînd telefoanele IP.

2.2 Sarcina teoretică

2.2.1 Să se studieze noţiunile de bază referitor telefoanele IP
software/hardware
2.2.2 Să se analizeze etapele necesare pentru înregistrarea
unui număr de tip SIP.
2.2.3 Să se analizeze modul de stabilire a legăturii între
oricare două extensii SIP.

2.3 Îndrumări metodice

2.3.1 Noţiuni generale
Cele mai utilizate telefoane IP, în sistemele VoIP,
comunică în baza protocolului SIP.
Session Initiation Protocol este un protocol de
semnalizare definit de către IETF (Internet Engineering Task
Force), ce asigură iniţierea, modificarea sau finalizarea sesiunilor
cu unul sau mai mulţi participanţi [9]. Este un protocol de tip text,
portul standard al căruia fiind 5060 (UDP sau TCP), bazat pe
aceeaşi idee ca protocoalele web HTTP, SMTP. Astfel poate
permite servicii care folosesc diverse tipuri de media, facilitînd
integrarea telefoniei, datelor şi capabilităţilor video. Printre
funcţiile protocolului SIP se pot enumera [10]:
• determinarea locaţiei punctului terminal dorit, SIP
suportînd rezolvarea adreselor, maparea de nume şi
redirecţionarea apelurilor;
• determinarea capabilitatilor media ale punctului terminal
dorit - folosind protocolul SDP (Session Description Protocol),
SIP poate negocia parametrii serviciilor oferite de părţile
implicate în stabilirea unei sesiuni. Astfel la stabilirea unei
conferinte, se vor folosi parametrii media cei mai performanţi
dintre cei comuni tuturor punctelor terminale implicate;
• determinarea disponibilităţii unui punct terminal, de
exemplu apelatul se află în mijlocul unei convorbiri sau nu
răspunde într-un timp predefinit;
• permite stabilirea unei conferinţe între două puncte
terminale, dar şi renegocierea parametrilor media suportaţi în
cazul adăugării la conferinţă deja existentă a încă unui punct
terminal;
• permite de asemenea transferul şi terminarea apelurilor.
Telefoanele SIP/VoIP pot fi de câteva tipuri: telefoane
software (X-Lite, Zoiper, Twinkle, 3CX, Bria ş.a.) şi hardware
(producătorii Lynksis, Cisco, Grandstream, Glitter ş.a.).
Un telefon software reprezintă o aplicaţie VoIP la
calculator, ce este utilizată pentru comunicarea audio şi video, şi
care poate fi o substituire a unui telefon obişnuit. Această
aplicaţie poate îndeplini toate funcţiile unui telefon fizic obişnuit,
dar are, de asemenea, şi caracteristici suplimentare, precum
asigurarea informaţiei despre prezenţa utilizatorilor, apelul video,
apel în aşteptare, transferul apelului şi conferinţă. [11, 12]
În timp ce, telefoanele iniţiale se conectează unul cu
celălalt prin reţeaua PSTN (Public Switched Telephone
Network), telefoanele software comunică prin conectarea la un
sistem PBX, care poate fi atît un echipament fizic, cît şi o soluţie
software. Conectarea se realizează prin protocolul SIP şi sistemul
PBX asigură etapele necesare pentru comunicare. De asemenea,
PBX-ul poate fi conectat la reţeaua PSTN astfel încît telefoanele
software să poată găsi terminalele telefonice obişnuite. [12]
PBX-ul asigură conectarea telefoanelor software prin
stabilirea unui canal de comunicaţie prin protocolul IP.
Comunicaţia propriu-zisă are loc prin intermediul dispozitivelor
audio şi video ce sunt conectate la calculator. Pentru o
comunicaţie audio sunt necesare microfonul şi căştile, iar pentru
video – o cameră web.
Comunicaţia prin intermediul telefoanelor software are
loc în următorul mod:
• Înregistrarea telefonului software în sistemul PBX printr-un
cont SIP;
• Telefonul software trimite o cerere de comunicare către alt
client înregistrat în sistem;
• PBX-ul stabileşte conexiunea şi eliberează canalul de
comunicaţie;
• Clienţii telefoanelor software comunică unul cu celălalt prin
dispozitive audio şi video. [12]
 Figura 2.1 Interfeţe pentru telefoane software: a) ZoIPer Classic
softphone client; b) X-Lite softphone client; c) Twinkle softphone
client (LINUX)
În figura 2.1 sunt prezentate interfeţele pentru utilizatori
ale telefoanelor software, ce urmează a fi configurate în această
lucrare de laborator.
Un telefon IP hardware, pentru utilizator, arată şi
funcţionează ca orice telefon obişnuit. Totuşi, acesta nu mai este
conectat la o linie analogică, dar direct la o linie de date . Aceste
telefoane au un mini-hub integrat, aşa că ele pot fi conectate
direct la un router sau switch. În acest fel nu mai este necesar un
punct de reţea adiţional pentru telefon.
În cadrul acestei lucrări de laborator va fi prezentat
telefonul IP al producătorului Grandstream, model GXV3140.

Figura 2.2 Telefonul IP Grandstream GXV3140

Acest telefon IP combină tehnologia de cea mai bună

clasă pentru a activa apelarea video şi voce gratuit în întreaga
lume doar cu un singur pas – conectarea în priză. Telefonul
GXV3140 permite păstrarea legăturii cu prietenii şi familia din
orice colţ al lumii, fără întrerupere, în orice timp al zilei:
• Efectuarea apelurilor voce şi video gratis după instalare
• Accesarea informaţiei în timp real printr-un browser web
integrat, feed-uri RSS ale vremii, ştirilor, stocurilor şi radio
internet
 • Accesarea albumului web de fotografii Yahoo Flickr,
alarmei de ceas, calendarului, jocurilor
• Prezenţa unui microfon duplex şi codecurilor de voce
populare asigură particularităţile telefoniei de cea mai bună clasă.
[13]

Specificaţii tehnice:
• Porturi de reţea: porturi Ethernet 10Mbps/100Mbps cu
auto-detectare
• LCD: ecran LCD color, TFT digital 4.3", cu rezoluţia
480×272
• Camera: camera de tip CMOS, 1.3M pixel
• Aspect exterior: masă plastică de culoare neagră; stativ în
două unghiuri; 18 taste pentru funcţionare, incluzînd 4 taste de
programare a soft-ului, 5 taste pentru navigare, tastele Line,
Message, Phone Book, Local view, Transfer, Hold, Conference,
Dial/Send, Speakerphone
• Porturi auxiliare: SD/MMC/SDHC, USB (2.0), căşti
stereo cu microfon, ?,?, port opţional FXS/FXO
• Linii virtuale: 3 conturi individuale SIP la comutarea tastei
Line
• Montare pe perete: da
• Protocoale de reţea: SIP RFC3261, TCP/UDP/IP, PPPoE,
RTP/RTCP, SRTP, HTTP/HTTPS, ARP/RARP, ICMP, DNS,
DHCP (client), NTP/SNTP, TFTP, Telnet, TLS, UpnP
• QoS: la nivelul 2 (IEEE 802.1Q/p VLAN tagging) şi
nivelul 3 (ToS, DiffServ, MPLS)
• Securitate: SIPS/TLS/SRTP, AES
• NAT transversal: tehnologie avansată ce permite
funcţionarea dispozitivului fără configurare la conectare; suportă
STUN, TURN şi UPnP
• Administrare: suportă TR-069 şi Syslog pentru
monitorizarea automată a dispozitivului; permite configuraţia sa
prin ecranul LCD, prin interfaţa web şi fişierul de configuraţie
AES; permite actualizare firmware prin TFTP şi HTTP
• Capacităţi video: standardele H.264, H.263/H.263+,
rezoluţie CIF/QVGA/QCIF, viteza cadrelor configurabilă pînă la
30fps, viteză configurabilă de la 32kbps pînă la 1Mbps; anti-
sclipire; autofocusare şi autoexpunere; zoom (2x optic, 2x
digital); Picture-in-Picture; blocarea camerei; agendă telefonică
video; desene configurabile pentru screen-saver; indicator de
mesaje voce şi video
• Codecuri de voce: G.711 (PCMU/PCMA), G.722 (bandă
largă) G.723.1, G.729AB, GSM-FR, G.726-32
• Codecuri audio: AAC, MP3, WMA, Real, Ogg-Vortis,
FLAC; difuzor duplex de fidelitate înaltă cu suprimator de ecou
acustic
• Limbi multiple: engleză, chineză, spaniolă, germană,
franceză ş.a.
• Aplicaţii: web browser, mesagerie instantă cu
Yahoo/MSN/Google, feed-uri RSS ale ştirilor/vremii, Internet
radio, muzică & redare video jocuri prin SD/USB/Internet, album
de fotografii web Yahoo Flickr, alarmă de ceas, calendar, sunet
de apel, conferinţă cu 3 membri
• Alimentare universală: intrare 100-200V, ieşire 12V/1.0
A curent continuu, priză disponibilă de tipul
US/Euro/UK/Australian
• Dimensiuni şi greutate: 200×186× 40 mm / 7,87 × 7,32 ×
1,57 inch, 0,85 kg
• Temperatura de funcţionare: 32-104 °F / 0 - 40 °C
• Umiditatea relativă: 10% - 90% fără condensare. [13]

Înainte de a putea apela sau a primi apeluri, un telefon IP

sau client software trebuie să se înregistreze la o centrală de tip
PBX. Aceasta se face pe baza unui set format din cont şi parolă,
informatii care sunt transmise unui echipament de tip server.
 Mai jos este explicat modul cum se desfăşoară un apel
SIP.
Aparatele telefonice clasice se bazează pe centrală pentru
a genera tonul de linie. În schimb, clientul SIP va genera singur
acest ton, după ce în prealabil acesta s-a înregistrat.
Pentru a genera un apel extern (de la A la B), clientul A
va genera un mesaj SIP de tip “Invite”. Acesta este transmis
serverului (centrala de tip PBX) care îi va raspunde cu un mesaj
de tip “Trying” (cod 100).
Mesajul “Invite” primit de server este transmis, pe baza
unor reguli de rutare, către un alt server sau client. În cele din
urmă, clientul B primeşte mesajul “Invite”, generează semnalul
de apel şi răspunde prin mesajul “Ringing” (cod 180). Acesta este
propagat înapoi pînă la clientul A, unde se generează în receptor
tonul specific.
În momentul în care clientul B decide să răspundă
apelului se transmite mesajul “OK” (cod 200), propagat la rîndul
lui către clientul A. Clientul A va confirma recepţionarea acestui
mesaj prin transmiterea unui mesaj de tip „ACK”.
Din acest moment începe transmisia pachetelor de voce,
prin protocolul RTP (Real Time Protocol) pînă cînd unul din
clienţi decide să termine apelul prin transmiterea unui mesaj de
tip “Bye”. Celălalt client răspunde printr-un mesaj de tip “OK”,
iar apelul se termină.

2.3.2 Îndrumar privind îndeplinirea compartimentului practic

1. Configuraţi telefoanele IP software şi hardware, atribuindu-le

cîte un număr creat în lucrarea de laborator precedentă, conform
figurilor din fiecare caz:

a) X-Lite
Accesaţi MenuSIP Account SettingsAdd.
Figura 2.3 Configurarea telefonului software X-Lite: a)
Crearea unui cont SIP cu indicarea datelor ce corespund
 extensiei „100”; b) Înregistrarea extensiei în clientul soft X-
Lite
b) Zoiper
Selectaţi OptionsSIP AccountAdd new SIP account.
 Figura 2.4 Configurarea telefonului software Zoiper: a) Crearea
unui cont SIP cu indicarea datelor ce corespund extensiei „101”;
b) Înregistrarea extensiei în clientul soft Zoiper
c) Twinkle
Accesaţi FileChange User. Din opţiunea Create Profile
din meniu, selectaţi Wizard sau Editor, indicate numele profilului
şi, în continuare, parametrii conform figurii prezentate mai jos:
Figura 2.5 Configurarea telefonului software Twinkle: a) Crearea
unui cont SIP cu indicarea datelor ce corespund extensiei „102”;
b) Înregistrarea extensiei în clientul soft Twinkle
d) Bria
Pentru Android OS (sau iOS), selectaţi AccountsAdd
Account SIP Generic (sau SIP-Making calls) şi, respectiv
indicaţi parametrii conform următoarei figuri:
 Figura 2.6 Configurarea telefonului software Bria (Android
OS/iOS): a) Crearea unui cont SIP cu indicarea datelor ce
corespund extensiei „103”; b) Înregistrarea extensiei în clientul
soft Bria
e) Grandstream GXV3140
La conectarea telefonului IP în modem sau router, în mod
automat, i se atribuie o adresă IP, care odată introdusă în browser
permite cu uşurinţă configurarea dispozitivului.
 Figura 2.7 Configurarea telefonului IP GXV3140: a) Crearea
unui cont cu datele ce corespund extensiei SIP „104”;
b) Înregistrarea extensiei în telefonul IP
2. Efectuaţi apelurile dintre oricare două extensii SIP, în baza
diverselor tehnologii (ADSL, FTTx, WiFi).
3. Analizaţi etapele realizării unui apel între două extensii SIP,
accesînd din meniul interfeţei FreePBX ReportsAsterisk Log
Files.
4. Verificaţi stabilirea apelului în conferinţă între numerele SIP
existente.

Întrebări de control
1. Descrieţi protocolul de semnalizare SIP.
2. Enumeraţi funcţiile protocolului SIP.
3. Ce reprezintă telefoanele software şi hardware?
4. Care sunt etapele de stabilire a apelului între telefoanele
software?
5. Explicaţi modul de desfăşurare a unui apel SIP între doi
abonaţi.
6. Care sunt parametrii necesari pentru ca un număr să fie
înregistrat într-un telefon software/hardware?

Lucrare de laborator nr.3

STUDIEREA GATEWAY-ULUI MG6032 CONFIGURAT
ÎN BAZA PROTOCOLULUI SIP

3.1 Scopul lucrării: Crearea numerelor PSTN în sistemul

gateway-ului; înregistrarea acestor numere în Asterisk;
verificarea stabilirii legăturii între numerele respective, utilizând
telefoane analogice.

3.2 Sarcina teoretică

 3.2.1 Să se studieze noţiunile de bază şi specificaţiile tehnice
ale gateway-ului MG6032
3.2.2 Să se analizeze etapele necesare pentru crearea
numerelor PSTN şi stabilirea legăturii între acestea

3.3 Îndrumări metodice

3.3.1 Noţiuni generale
Un gateway reprezintă un nod de reţea pentru interfaţarea
cu o altă reţea care utilizează diferite protocoale. În general, un
nod este orice dispozitiv care are adresă IP.
În IP-telefonie, un gateway este un dispozitiv de reţea care
convertează apelurile voce şi fax, în timp real, dintre reţeaua de
telefonie fixă PSTN şi reţeaua IP. Principalele funcţii ale unui IP
gateway sunt compresia/decompresia vocii şi fax-ului,
împachetarea, rutarea apelului şi semnalizarea de control. Ca
particularităţi suplimentare ar putea fi interfeţele către controlorii
externi, cum ar fi gatekeeper sau softswitch, sistemele de tarifare
şi de administrare a reţelei. [14]
În laborator este instalat Media Gateway MG6032, numit
şi dispozitiv IAD (Integrated Access Device).

Figura 3.1 Reprezentarea Media Gateway MG6032 (panoul din

faţă şi din spate)

Indicatoarele panoului din faţă al dispozitivului prezintă

starea funcţională a acestuia, inclusiv interfaţa POTS a celor 32
porturi FXS sau FXO.
 a) PWR: indicatorul alimentării cu energie, verde. Lumina
este conecatată cînd dispozitivul este alimentat cu energie.
b) RUN: indicatorul stării de funcţionare, verde. Clipeşte
atunci cînd este alimentat cu energie, iar dacă este conectat sau
deconectat înseamnă că dispozitivul nu funcţionează bine.
c) ALM: indicatorul stării de alarmă. Dacă este conectat
arată că sistemul nu funcţionează normal.
d) BUSY: indicatorul în serviciu , este conectat atunci cînd
sistemul funcţionează în stare normală.
e) Interfaţa U1: nr. 1-16 indicator utilizare;
f) Interfaţa U2: nr. 17-32 indicator utilizare;
g) Butonul de restabilire a configuraţiei implicite: cînd
dispozitivul îşi începe funcţionarea, dacă la apăsarea acestui
buton pentru mai mult de 15 secunde el îşi va restabili
configuraţia iniţială. [15]

Specificaţii tehnice ale MG6032:

1. Particularităţi:
- un port RS232 pentru configurarea dispozitivului;
- 32 porturi standard RJ-11, FXS – pentru aparate telefonice
analogice, FXO – pentru reţeaua PSTN;
- 2 porturi cu interfaţa 10/100Mb Base-T pentru conectarea
reţelei WAN;
- un port LAN cu interfaţa 10/100Mb Base-T pentru sistemul
de tarifare;
- suportă VLAN TAG, translarea statică/dinamică NAT,
configurarea adresei IP statice;
- utilizează Jitter Buffer pentru eliminiarea jitter-ului din
reţea;
- suportă protocoalele PPPoE/DHCP (Point to Point Protocol
over Ethernet/Dynamic Host Configuration Protocol),
efectuează distribuirea dinamică a adresei IP, asigură
comodităţi de administrare şi flexibilitate la accesare;
- permite actualizarea soft-ului în regim online;
 - este posibilă configurarea multiplă a dispozitivului, atît prin
Console, cît şi prin Web, Telnet şi SNMP;
- presupune un nivel înalt de securitate, administrarea de către
utilizator prin autorizare;
- suportă detectarea pauzei în vorbire şi generarea unui
zgomot de fon CNG (Comfort Noise Generation);
- suportă standardele T.30/T.38 pentru fax;
- prezintă capacitatea de a restabili pachetele de date pierdute;
- permite determinarea numărului apelantului, apel în
aşteptare, transferarea apelului, direcţionarea apelului;
- opţiunea de transmisiune DTMF în bandă sau în afara
acesteia;
- nivel înalt al QoS (Quality of Service) bazat pe cîmpul Type
of Service al protocolului IPv4 şi serviciul de diferenţiere care
stabileşte diverse nivele de servicii în corespundere cu diferite
pachete pentru asigurarea unui nivel înalt de prioritizare a
pachetelor de voce şi a calităţii acesteia [16].

2. Protocoale:
- Protocol de control: SIP – susţine actualizarea în regim
online şi modificarea prin 3 protocoale de acest tip;
- Codecuri de voce: G.711 (A-Law şi µ-Law), G.723.1,
G.729;
- Interfaţa vocii analogice: detectarea DTMF;
- Suprimarea ecoului: G.165/G.168;
- Porturi Ethernet: standardele IEEE 802.3 10 Base-T
Ethernet şi IEEE 802.3u 100 Base-TX Fast Ethernet;
- Protocoalele de reţea: TCP/IP, UDP, ARP, ICMP, Telnet,
SNMP, HTTP, RTP/RTCP, TFTP, NAT, DHCP, PPPoE;
- Administrarea reţelei: SNMP, Telnet, interfaţa Web,
Console;
- Securitate: prezenţa parolei pentru administrarea prin
Telenet, Console, Web şi SNMP [16].

3. Caracteristici fizice:
 - Dimensiuni şi greutate: 19", 482.6 mm × 260 mm × 44.5
mm, 3.5 kg;
- Tensiune de funcţionare: pentru tensiunea de intrare +220 V
curent alternativ dispozitivul funcţionează în limitele +165
V – +265 V; pentru tensiunea de intrare -48V curent
alternativ dispozitivul funcţionează în limitele -72 V – -36
V;
- Curentul de funcţionare: +220 V curent alternativ 0.3 A, -48
V curent alternativ 1.3 A;
- Consumul de putere: 40 W;
- Temperatura de funcţionare: 0°C – 50°C;
- Umiditatea relativă: 10% - 90% [16].

Pentru configurarea echipamentului MG6032 am

îndeplinit următoarele etape:
1. Conectarea calculatorului cu echipamentul prin cablu
serial – portul Com cu interfaţa RS232 şi prin cablu
Ethernet – portul RJ-45 cu interfaţa 10 Base-T LAN.
2. Conectarea la MG6032 prin Hyperterminal, conform
figurilor:
 Figura 3.2 Conectarea la dispozitivul MG6032 prin
Hyperterminal: a) Crearea unei conexiuni în
Hyperterminal; b) Indicarea parametrilor pentru portul
COM3 al calculatorului; c) Afişarea versiunii SIP şi
adresei IP a echipamentului

3. După sincronizarea echipamentului cu cartela de reţea a

calculatorului devine posibilă configurarea
echipamentului prin intermediul browser-ului, şi anume
modificarea adresei sale IP pentru a exista conectivitate
între gateway şi Asterisk. Rezultatele obţinute sunt
prezentate în următoarele figuri:
Figura 3.3 Pagina de autentificare a MG6032

Figura 3.4 Informaţii generale ale MG6032

 Figura 3.5 Modificarea adresei WAN IP din opţiunea Static IP,
cîmpul Network

După salvarea modificărilor efectuate şi resetarea

dispozitivului, verificăm dacă există conectivitate între Asterisk şi
gateway prin comanda ping:

Figura 3.6 Afişarea rezultatului comenzii ping

 Astfel, configurarea dispozitivului este posibilă fără
necesitatea conectării cablurilor serial şi Ethernet, dar prin
browser de la orice calculator din laborator, introducînd adresa IP
192.168.202.102 şi parola de autentificare.

3.3.2 Îndrumar privind îndeplinirea compartimentului practic

1. Introduceţi adresa 192.168.202.102 în browser (Internet

Explorer) şi autentificaţi-vă în sistem (login: super; password:
super). Accesaţi din meniu Line Config, apoi din tabelul respectiv
alegeţi numărul portului căruia îi va corespunde numărul PSTN
creat ulterior. Numărul PSTN se alege astfel încît să fie dintr-un
alt domeniu de numerotaţie decît cel utilizat în lucrarea de
laborator nr.1.

Figura 3.7 Afişarea porturilor gateway-ului prin accesarea

cîmpului Line Config
Figura 3.8 Crearea şi înregistrarea unui număr PSTN în sistemul
gateway-ului

2. Accesaţi din meniu opţiunea System Tool  Save Current

Settings  Ok pentru salvarea configuraţiei efectuate. După
adăugarea numerelor PSTN de către toate echipele este necesară
resetarea dispozitivului, selectînd System Tool  Reboot System
 Ok.
3. Înregistraţi numerele PSTN în sistemul Asterisk, accesînd din
meniul interfeţei FreePBX Applications  Extensions 
Generic SIP Device conform etapelor din următoarele figuri.
Figura 3.9 Înregistrarea numărului PSTN în sistemul Asterisk
Figura 3.10 Afişarea interfeţei gateway-ului cu numerele PSTN
înregistrate în sistemul Asterisk

4. În panoul MG6032 OUT din dulapul 3, conectaţi portul de

ieşire atribuit numărului PSTN creat cu oricare port din panoul
PP4 din acelaşi dulap, utilizînd un cablu cu conectoare RJ-45.
Spre exemplu, portul de ieşire nr.1, ce îi corespunde numărului
200, este conectat cu portul nr.3 din panoul PP4. În acest caz este
posibilă conectarea unui telefon analogic în priza 4/3 utilizînd
cablu cu conectoare RJ-12 şi auzirea tonului de apel la ridicarea
receptorului.
Figura 3.11 Conectarea portului de ieşire nr.1 al MG6032 la
portul de intrare nr. 3 al panoului de control PP4

Figura 3.12 Conectarea telefonului analogic în priza 4/3

5. Verificaţi efectuarea apelului dintre oricare două numere
PSTN create utilizînd telefoane analogice.

Întrebări de control

1. Ce reprezintă un gateway?
2. Descrieţi specificaţiile tehnice ale Media Gateway MG6032.
3. Enumeraţi protocoalele şi codecurile suportate de MG6032.
4. Care sunt etapele prin care un număr PSTN devine disponibil
pentru apelare?
 Lucrare de laborator nr.4

ANALIZA ŞI CONFIGURAREA UNUI SIP TRUNK ÎNTRE

GATEWAY ŞI ASTERISK PRIN INTERMEDIUL
INTERFEŢEI GRAFICE FREEPBX

4.1 Scopul lucrării: Configurarea SIP-trunk-ului; verificarea

stabilirii legăturilor între numerele SIP şi PSTN; analiza etapelor
de realizare a apelului dintre aceste numere.

4.2 Sarcina teoretică

4.2.1 Să se studieze noţiunile generale, funcţiile şi
avantajele unui SIP-trunk.
4.2.2 Să se analizeze etapele necesare pentru crearea
trunk-ului în baza protocolului SIP dintre Asterisk şi gateway
MG6032.

4.3 Îndrumări metodice

4.3.1 Noţiuni generale
Un SIP trunk este un serviciu oferit de către un furnizor
de servicii de telefonie prin Internet (ITSP) pentru a utiliza SIP la
stabilirea comunicaţiilor în timp real dintre PBX-ul unei
întreprinderi şi ITSP. Spre deosebire de telefonia tradiţională, în
care erau transmise legături mari de cabluri fizice de la furnizorul
de servicii către o întreprindere, un SIP trunk permite unei
companii să substituie aceste linii tradiţionale ale reţelei publice
de telefonie fixă cu o conectivitate PSTN printr-un furnizor de
servicii SIP trunking în Internet, astfel creînd un singur canal
pentru elemente multimedia, inclusiv voce, video şi date. În
rezultat, un serviciu de SIP trunking asigură economii foarte mari
şi siguranţă înaltă [17, 18].
 Beneficiile SIP trunk-ului pentru întreprinderi:

1. Taxe reduse ale apelurilor la distanţă mare – între

oficiile din întreaga lume există o cantitate semnificativă a
traficului de apelare, odată ce angajaţii acestora colaborează în
cadrul diverselor proiecte. Aceasta duce la taxe mari ale
apelurilor la distanţă mare. Însă, prin intermediul servicului SIP
trunking şi LCR, aceste costuri sunt semnificativ reduse.
α) Cheltuieli reduse ale capitalului – migrarea spre o
singură platformă care asigură atît traficul de voce, cît şi de date
reducere cheltuielile de capital.
β) Cheltuieli operaţionale scăzute – serviciul SIP trunking
permite unei reţele convergente să transporte simultan serviciile
de date şi voce, ceea ce reduce cheltuielile generale necesare
pentru operare şi menţinere a două sisteme separate.

2. Productivitatea sporită a angajaţilor

α) Instrumente îmbunătăţite de conlucrare şi conferinţă
– iniţial, întreprinderile au adoptat tehnologia VoIP în aplicaţiile
SIP trunking în scopul reducerii facturilor apelurilor la distanţă
mare. Însă, aceste tehnologii au evoluat într-o platformă care
oferă aplicaţii, precum comunicaţii unificate, conferinţe şi
colaborări între lucrători.
β) Facturi reduse la telefoanele mobile – cu accesul la
Internet disponibil oriunde, călătorii pot folosi SIP pentru a fi
conectaţi distant la numerele sale de telefon. Ba chiar mai mult,
SIP permite ca un singur număr sa fie înregistrat într-o varietate
de dispozitive, astfel membrii personalului fiind disponibili
clienţilor chiar şi cînd călătoresc.

3. Obţinerea unui nivel înalt al satisfacţiei clienţilor cu

procese de business îmbunătăţite:
a) Integrarea cu sistemul CRM – cînd este integrat cu
sistemul software de management a relaţiei cu clienţii (Customer
Relationship Management), SIP poate imediat să ofere opţiunea
de a vorbi cu un reprezentant cînd clientul se loghează pentru a
depune o plîngere. Un astfel de serviciu duce la creşterea
semnificativă a satisfacţiei clientului.
b) Apelul cu un click în baza paginii web – SIP poate fi
integrat cu site-ul web corporativ, profilurile angajaţilor şi alte
platforme pentru clienţi. Aceasta este important pentru personalul
de vînzări şi alte funcţii pentru clienţi care nu îşi pot permite să
piardă oricare oportunitate de a interacţiona cu un potenţial client.

4. Redundaţă şi reluare în caz de nereuşită – reţeaua

tradiţională PSTN este extrem de rezistentă şi oferă timp de
remediere excelent pentru clientul final. Cu toate acestea o
întrerupere de la furnizorul de servicii va lăsa clienţii fără serviciu
pe durata acestei întreuperi. În cazul telefoniei IP, o întreprindere
se poate conecta la număr mare de furnizori de servicii, asigurînd
redundanţa serviciului. Această capacitate protejează împotriva
eşecurilor de reţea ale furnizorului pentru a asigura un nivel înalt
al disponibilităţii serviciului. Sistemul VoIP poate optimiza
tarifele apelurilor prin selectarea automată a furnizorului de
servicii cel mai puţin costisitor pentru fiecare număr apelat. [19,
p.4]

Beneficiile SIP trunk-ului pentru furnizorul de servicii:

1. Un singur canal atît pentru date, cît şi pentru voce – prin

transportarea traficului de voce de-a lungul unui şi acelaşi canal,
furnizorii de servicii pot reduce costurile totale pentru
desfăşurarea şi livrarea ambelor servicii. În plus, infrastructura
consolidată îi oferă furnizorului o administrare centralizată pentru
toate serviciile pe care le asigură.

2. Reducerea costurilor totale de proprietate:

 a) Reducerea costurilor de capital – avînd două reţele
separate pentru voce şi pentru date duce la creşterea semnificativă
a costului total de proprietate. Prin transportarea traficului de
voce şi date printr-o singură reţea, SIP trunking-ul reduce
cheltuielile de capital pentru desfăşurarea serviciilor.
b) Reducerea cheltuielilor operaţionale – transportarea
traficului de voce şi date printr-o singură reţea IP nu este doar
mai ieftin, ci şi mai simplu pentru a administra şi a menţine.
c) Conectări, deconectări şi schimbări (MAC - Moves,
Additions and Changes) – în cazul serviciilor tradiţionale,
MACs necesită reconfigurarea fizică, ceea ce duce la întreruperea
serviciilor. Prin controlarea acestor modificări în software,
telefonia IP simplifică esenţial MACs. Pentru a modifica numărul
de utilizatori ai companiei pe care trunk-ul îi suportă (o procedură
complicată într-un sistem tradiţional) devine o simplă
reconfigurare software pentru a mări lărgimea de bandă alocată
trunk-ului.

3. Oferirea serviciilor diferenţiate – furnizorii de servicii

sunt mereu în căutare de servicii care ar genera servicii
suplimentare şi să-i diferenţieze de concurenţii săi. SIP trunking-
ul permite furnizorilor de servicii să facă incursiuni extinse pe
piaţă, oferirind instrumente de colaborare premium şi conferinţă
în serviciilor lor bazate pe cloud. [19, p.7]
Există două modalităţi de implementare a serviciului SIP
trunking în dependenţă de tipul soluţiei PBX ce trebuie folosită:
echipament fizic PBX tradiţional sau software PBX pe baza IP.

a) SIP trunking cu un PBX tradiţional: [19, p.7]

În cazul dat, acest PBX nu suportă protocolul SIP şi
pentru a realiza economiile de costuri ale telefoniei IP, a VoIP
gateway is required to convert the PBX interfaces to Ethernet
while packetizing the voice traffic for transport over the IP-based
trunk to the SIP service provider network. este necesar un
gateway VoIP pentru a converti interfeţele PBX în Ethernet,
împachetînd traficul de voce pentru transportarea prin trunk-ul în
baza IP către reţeaua furnizorului de servicii SIP.

Avantaje:
• Comunicaţii de voce la cost redus cu tarif de ocolire în
interiorul oficiului
• Păstrarea investiţiilor în echipamentul de telefonie
existent
• Nu sunt necesare cheltuieli pentru un nou echipament de
voce
• Experienţa clientului final rămîne neschimbată
• Nu este necesară respecializarea personalului în noile
procese.

Dezavantaje:
• Menţinerea PBX-ului tradiţional poate fi costisitor şi
dificil
• Particularităţile noi pe care telefonia IP le suportă rămîn
indisponibile.

b) SIP trunking cu un IP PBX: [19, p.8]

Pentru oficiile noi, în care infrastructura este abia stabilită,
aceasta ar fi soluţia perfectă. Scenariul constă în asigurarea unui
SIP trunk pentru dispozitivele IP care deja suportă SIP. Aceste
dispozitive pot interacţiona direct cu trunk-ul. Oricum pentru a
furniza anumite particularităţi avansate, cum ar fi: call admission
control, controlul de admitere a apelului, tarifare, QoS, securitate
şi altele, sunt necesare dispozitive intermediare – IP PBX şi
controlorul limită a sesiunilor (Session Board Controller).

Avantaje:
• Particularităţi avansate, precum: trecerea la un alt telefon
pentru continuarea convorbirii, răspuns vocal interactiv (IVR),
integrarea cu alte subsisteme ale întreprinderii
 • Costul menţinerii unui IP PBX este mult mai scăzut decît
cel al unui PBX tradiţional.

Dezavantaje:
• Sunt necesare investiţii în echipament nou
• Clienţii finali trebuie să treacă printr-un proces de studiere a
noilor particularităţi pentru utilizarea acestora.

Datorită creării unui SIP trunk între gateway MG6032 şi

Asterisk devine posibilă stabilirea legăturii dintre numere PSTN
corespunzătoare telefoanelor analogice şi numere SIP atribuite
telefoanelor hardware sau software. În Figura 4.1 sunt
reprezentate tipurile de dispozitivele utilizate în laborator pentru
verificarea stabilirii legăturii între numerele SIP şi PSTN create.

Figura 4.1 Telefoane analogice, software şi hardware utilizate

pentru testare în laborator

Figura 4.2 reprezintă schema de conectare a aplicaţiilor

VoIP în baza tehnologiilor ADSL, FTTx şi WiFi din laborator.
Figura 4.2 Schema de conectare a aplicaţiilor VoIP în laborator
 4.3.2 Îndrumar privind îndeplinirea compartimentului
practic

1. Configuraţi un SIP-trunk conform următoarelor etape:

a) Adăugaţi un SIP-trunk. Accesaţi din meniu Connectivity 

Trunks  Add SIP Trunk şi configuraţi conform Figurii 4.3.

Figura 4.3 Parametrii de configurare a unui SIP Trunk

 b) Adăugaţi o rută de ieşire. Accesaţi din meniu Connectivity
 Outbound Routes  Add Route şi configuraţi conform Figurii
4.4.

Figura 4.4 Configurarea unei rute de ieşire

c) Adăugaţi o rută de intrare. Accesaţi din meniu Connectivity

 Inbound Routes  Add Route şi configuraţi conform Figurii
4.5.
 Figura 4.5 Configurarea unei rute de intrare

2. Efectuaţi testarea apelurilor dintre diverse echipe, îmbinînd

diverse tehnologii ADSL, FTTx şi WiFi, şi utilizînd atît telefoane
software sau hardware, cît şi telefoane analogice. Îndepliniţi
următorul tabel.
 Tabelul 4.1: Verificarea stabilirii legături între diverse tipuri de
abonaţi
Client Comentariu asupra
Experiment Client destinaţie
sursă experimentului
1 SIP SIP Ex: am efectuat apelul dintre
extensiile „100” (X-Lite) şi „102”
(Twinkle). Stabilirea legăturii a
avut loc cu succes. Am utilizat
tehnologia ADSL.
2 SIP SIP Ex: am realizat apelul dintre
extensiile „104” (GXV3140) şi
„103” (Bria/Android).Am îmbinat
tehnologiile WiFi şi FTTx.
3 SIP PSTN Ex: abonatul „103” (Bria/Android)
a iniţiat apelul către numărul
„202”. Abonatul apelat a ridicat
receptorul şi convorbirea a durat
30 s.
4 PSTN SIP Ex: abonatul „102”(Twinkle) a
acceptat apelul din partea
abonatului „200”. Am utilizat
tehnologia FTTx.
5 PSTN PSTN Ex: conexiunea dintre abonaţii
gateway-ului „200” şi „201” a fost
stabilită cu succes.

3. Analizaţi etapele stabilirii unui apel, accesînd din meniul

interfeţei FreePBX ReportsAsterisk Log Files.

Întrebări de control

1. Ce reprezintă un SIP trunk?

2. Explicaţi beneficiile serviciului SIP trunking pentru
întreprinderi şi furnizori de servicii.
3. Care sunt modalităţile de implementare a serviciului SIP
trunking?
4. Enumeraţi şi descrieţi etapele de creare a unui SIP trunk între
Asterisk şi gateway pentru stabilirea legăturilor dintre numerele
SIP şi PSTN.
5. Explicaţi, pe scurt, etapele ce au loc la stabilirea legăturii între
doi abonaţi în baza raportului din interfaţa FreePBX.
 BIBLIOGRAFIE

1. Asterisk (PBX). http://en.wikipedia.org/wiki/Asterisk_PBX

2. Asterisk Training. http://www.asterisk.org/get-started
3. Flavio E. Gonçalves Getting Started with Asterisk. A step-by-
step guide to building a simple IP PBX. V. Office Networks,
2010.
http://www.asteriskguide.com/pdf/GettingStartedWithAsterisk.pd
f
4. Asterisk Architecture Overview.
http://www.asteriskvoipnews.com/asterisk_development/asterisk
_architecture_overview.html
5. IP-телефония на базе Аsterisk.
http://vidsecurity.ru/services/ip-telefoniya.html
6. FreePBX Features. http://www.freepbx.org/trac/wiki
7. DTMF mode for SIP client configuration. http://www.voip-
info.org/wiki/view/Asterisk+sip+dtmfmode
8. IP – ATC FreePBX, Руководство админитратора.
http://www.line24.ru/doc/freepbx-manual.pdf
9. Session Initiation Protocol.
http://en.wikipedia.org/wiki/Session_Initiation_Protocol
10. Protocolul SIP-propulsor pentru VoIP.
http://www.marketwatch.ro/articol/1118/Protocolul_SIP_-
_propulsor_pentru_VoIP/
11. Dobrotă V., Blaga T. Comunicaţii unificate în Internet.
Laborator nr.4: Aplicaţii VoIP folosind standardele SIP şi IAX,
Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca.
12. Introduction to Softphone Technology.
http://www.c-sharpcorner.com/UploadFile/37fed4/introduction-
to-softphone-technology/
13. GXV3140 IP Multimedia Phone.
http://www.grandstream.com/index.php/products/ip-video-
telephony/gxv3140
14. Gateway Features. http://www.data-
connect.com/gateway_gatekeeper.htm
15. MG6000 Series Media Gateway User’s Manual
16. Specificaţii tehnice MG6032.
www.tradekey.com/brochure/75069-5449399-3/mg6032.pdf
17. Janne Magnusson SIP Trunking Benefits and Best Practices
http://www.siptrunk.org/dokumentation/white_paper_What_is_SI
P_Trunking_A.pdf
18. The Essential Guide to SIP Trunking http://www.voip-
news.com/articles/voip-blog/the-essential-guide-to-sip-trunking-
51942/
19. SIP Trunking: IP Telephony for the Enterprise.
http://www.patton.com/whitepapers/sip_trunking_white_paper.pd
f