ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ZALĂU

REFERAT:examene paraclinice în afectiunile tubului digestiv

Analize de laborator si metode de explorare folosite

in patologia digestive

Tubul digestiv sau tractul gastro-intestinal reprezinta segmentul format din –

cavitate bucala, faringe, esofag, stomac, intestin subtire (dudoden, jejun si ileon) ,
intestin gros (cec, colon, rect), anus.
O serie de boli inflamatorii, genetice, neoplazice, traumatice, etc. pot afecta tubul
digestiv la orice nivel; de aceea este nevoie de o serie de investigatii (analize de
sange, analize biochimice, explorari imagistice) pentru a putea diagnostica o
patologie digestiva.
Este foarte important ca explorarile de laborator sa fie ghidate in prealabil de
efectuarea unei anamneze corecte.
Din acest motiv discutia dintre medic si pacient este foarte importanta in
stabilirea conduitei terapeutice, dar inainte de toate ajuta la stabilirea demersului
explorator in vederea stabilirii patologiei existente.
O strategie corecta va scuti pacientul de o serie de investigatii care nu ii sunt
necesare.

Analizele de laborator
Orice pacient fie ca se interneaza in spital fie ca este investigat in ambulator,
trebuie sa beneficieze de un set de analize care sa aduca minimul de informatii
necesar stabilirii unui status initial al pacientului. In setul de analize standard sunt
incluse:

Hemoleucograma – reprezinta analiza sangelui care aduce informatii cu

privire la numarul de elemente sangvine (eritrocite, leucocite, trombocite),
dimensiunea lor, cantitatea de hemoglobina (proteina care are rol in transportul
oxigenului la tesuturi), etc.
In patologia digestiva aceasta analiza poate aduce informatii cu privire la existenta
unei boli inflamatorii (existenta unei inflamatii se traduce prin cresterea globulelor
albe – leucocitelor), a unei hemoragii (scad globulele rosii – eritrocitele, scade
hemoglobina, etc.) precum si a unor deficite de absorbtie care se traduc prin
afectarea componentelor sangvine (de ex. anemia megaloblastica prin deficit de
vitamina B12).

1
 ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ZALĂU

REFERAT:examene paraclinice în afectiunile tubului digestiv

Profilul lipidic – este o analiza care aduce informatii cu privire la cantitatea

de colesterol si trigliceride din organismul uman. Aceasta analiza poate fi folosita
pentru stratificarea riscului in bolile cardio-vasculare precum si pentru urmarirea
raspunsului la tratament.
Totodata ajuta si la stabilirea unor criterii in cadrul sindromului metabolic. In
functie de anumite afectiuni digestive aceset analize pot fi modificate.

Enzimele hepatice – Alanin-aminotransferaza (ALT) sau

transaminazaglutamicpiruvica (GPT) si aspartat-aminotransferaza (AST) sau
transaminazaglutamicaoxalacetica GOT sunt doua enzime celulare ce se gasesc in
celulele ficatului, dar si in alte tesuturi ale organismului; spre exemplu AST se
gaseste si in muschiul cardiac, scheletic, pancreas, celule sanguine si creier. Valorile
normale ale enzimelor hepatice sunt: AST 5-38 U.I. si ALT 7-56 U.I. (unitati
internationale).
Valorile crescute nu traduc automat o afectiune hepatica. Interpretarea lor
trebuie facuta de un doctor in contextul tuturor manifestrilor bolii. Atunci cand
celulele hepatice sunt afectate, are loc cresterea nivelului seric al acestor enzime.
In general, celulele hepatice sunt lezate de afectiuni inflamatorii si infectioase,
ischemie sau diverse toxice (medicamente, solventi, ciuperci, metale, etc.).
Majoritatea hepatopatiilor cronice, cu exceptia celei alcoolice, sunt caracterizate
de un raport AST/ALT <1. Atunci cand hepatopatia evolueaza catre ciroza hepatica,
raportul se inverseaza. Valorile transaminazelor sunt, de obicei, moderat crescute
la pacientii cu ciroza hepatica, dar nu au valoare prognostica.
Testele de colestaza – bilirubina, gama-GT, fosfataza alcalina reprezinta
determinari care ajuta la interpretarea unor afectiuni ale cailor biliare. Bilirubina la
randul ei se imparte in cele doua fractii ale sale (bilirubina directa, care atunci cand
este crescuta denota o afectiune post-hepatica, mai exact la nivelul arborelui biliar
si bilirubina indirecta, care atunci cand este crescuta sugereaza o afectiune
prehepatica – anemie, deficit de enzime de conjugare a bilirubinei, etc.)
Pe langa setul de analize standard, in cadrul tulburarilor digestive se pot efectua si
o serie de analize mai tintite. Acestea se efectueaza in cazul in care examenul clinic
atrage atentia cu privire la o serie de patologii mai rar intalnite.
Astfel ca se pot efectua teste pentru determinarea amilazei si lipazei pancreatice,
teste de sangerare oculta, enzime digestive (gastrina, pepsina, HCl, etc.), markeri
tumorali, etc.

2
 ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ZALĂU

REFERAT:examene paraclinice în afectiunile tubului digestiv

Metode de explorare imagistica in tulburarile

digestive
O serie de metode imagistice pot fi folosite pentru explorarea tubului
digestiv. Dintre acestea unele au o valoare diagnostica mai mare comparativ cu
altele, iar altele pot fi folosite atat in scop diagnostic cat si pentru tratament
(endoscopia, colonoscopia, etc.)
Prima metoda si cea mai des folosita in trecut este reprezentata de radiografia
eso-gastro-duodenala cu substanta de contrast (tranzit baritat). Pacientului i se da
sa ingere bariu si este pus sa i se faca o radiorgrafie.
Se poate pune in evidenta esofagul, stomacul si duodenul daca imaginea este
captata in timpi diferiti. Radiografia eso-gastro-duodenala cu substanta de
contrast ofera informatii cu privire la dimensiunile si calibrul segmentelor digestive
explorate precum si existenta unor eventuale stenoze, diverticuli, corp strain , etc.
Tomografia computerizata sau (CT) ofera informatii mai bune cu privire la
structurile si anomaliile digestive in comparatie cu radiografia eso-gastro-
duodenala. Originea cuvantului este din latinescul tomein – taiere si grafie –
imagine; practic aparatul realizeaza o sectionare virtuala a organismului afisand
aceste imagini de sectiune prin intermediul unui computer.

Descrierea tehnicii – aparatul de tomografie

computerizata are trei componente principale:
-Scanner-ul – este componenta care emite raze X cu scopul de a analiza oraganismul
pacientului; Este de forma cilindrica iar in mijlocul dispozitivului se gaseste un
spatiu gol prin care inainteaza cea de-a doua componenta a aparatului si anume masa
aparatului;
-Masa computerului tomograf – pe masa computerului tomograf pacientul este
asezat in pozitie - intins pe spate - urmand ca in timpul testului acesta sa treaca
prin scanner-ul de forma cilindrica;
-Computerul - este componenta care analizeaza si interpreteaza imaginile obtinute
in urma scanarii organismului;

Exista trei tipuri de tomografie computerizata (CT):

Tomografia computerizata (CT) conventionala – ofera imagini ale tubului in
sectiuni transversale de 10 mm grosime. Avantaje – disponibilitate in multe centre;
Dezavantaje – artefacte generate de miscare in timpul explorarii; pierderea
anumitor afectiuni datorita sectiunilor de 10 mm
3
 ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ZALĂU

REFERAT:examene paraclinice în afectiunile tubului digestiv

Tomografie computerizata cu rezolutie inalta (HRCT) – ofera imagini ale

tubului digestiv in sectiuni transversale de 1 mm grosime. Aceasta metoda este utila
in bolile inflamatorii si infiltrative ale tubului digestiv.
Tomografie computerizata spiralata – CT spiral – ofera imagini ale tubului
digestiv si cavitatii abdominale in mai multe planuri in timp ce pacientul isi tine
respiratia 8-10 secunde. Este considerat echivalentul CT-ului conventional pentru
majoritatea afectiunilor. Principalele avantaje: viteza, expunerea mai mica la
radiatii si reconstructia tridimensionala a imaginilor.

Irigografia – este echivalentul radiografiei eso-gastro-duodenale, dar scopul

utilizarii acestei tehnici este reprezentat de explorarea intestinului gros.
Substanta de contrast (bariu) se introduce in intestinul gros printr-un procedeu tip
– clisma – si cu ajutorul unui aparat de radiografiere se obtin imagini ale intestinului
gros.
Asemanator radiografiei eso-gastro-duodenale, irigografia ofera informatii cu
privire la dimensiunile intestinului si existenta unor patologii de tipul stenozelor,
diverticulior, bolilor congenitale, existenta unor corpi straini, etc.

Arteriografia – este metoda de diagnostic si tratament care reprezinta

standardul de aur in cazul existentei unor hemoragii digestive. Prin aceasta metoda
se poate pune in evidenta vasul de sange incriminat de existenta hemoragiei cand
toate celelalte metode au esuat, dar se poate folosi si pentru oprirea sangerarii.
De aceea spunem ca aceasta metoda are dublu rol – atat diagnostic cat si de
tratament. Tehnica este invaziva si presupune intrarea cu un cateter pe un vas de
sange si injectarea substantei de contrast cu scopul de a pune in evidenta arborele
circulator de la nivelul tubului digestiv.
Metode de explorare mai noi care au atat scop diagnostic cat si de tratament in
patologia tubului digestiv sunt reprezentate de endoscopie, colonoscopie si ERCP-ul
(ColangioPancreatografia Endoscopica Retrograda). Aceste tehnici sunt rezultatul
evolutiei pe plan tehnologic a metodelor de explorare a tubului digestiv.

A. Endoscopia – aceasta explorare se realizeaza cu ajutorul unui aparat ce

poarta denumirea de endoscop. Aparatul este format din mai multe componente
dintre care cele mai importante sunt reprezentate de tubul flexibil de explorare
care are in componenta lui o camera video cu care se preiau imagini de la nivelul
tubului digestiv, monitorul pe care se afiseaza imaginile captate de tubul explorator

4
 ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ZALĂU

REFERAT:examene paraclinice în afectiunile tubului digestiv

si instrumentele utilizate in scop de tratament (ansa de polipectomie, dispozitiveze

de cauterizare si hemostaza, etc.).
Sub anestezie, medicul ghideaza tubul explorator de la nivelul cavitatii bucale, prin
esofag catre stomac si prima portiune a duodenului examind fiecare portiune
enumerata.

B. Colonoscopia – singura diferenta intre endoscopie si colonoscopie este

reprezentata de dimeniunea tubului explorator si calea de abord. Explorarea in
cazul colonoscopiei se face retrograd, in amonte – de la nivelul rectului spre cec.
In cadrul colonoscopiei se poate vorbi atat de o indicatie in scop diagnostic cat si
de tratament al diferitelor afectiuni de la nivelul colonului. Prin colonoscopie si
endoscopie se poate recolta tesut de la nivelul tubului digestiv (biopsie) in vederea
analizarii anatomopatologice.

C. ERCP-ul – reprezinta o tehnica prin care pot fi abordate la

nivelul duodenului caile biliare si cele pancreatice. Diferenta intre tubul de
explorare folosit la endoscopie si cel folosit la ERCP este reprezentata de
orientarea camerei video si a canalelor pe care este introdus instrumentarul folosit
in diagnostic si tratament.
Prin aceasta metoda se poate drena lichidul biliar acumulat in caile biliare, se poate
vizualiza anatomia cailor biliare prin injectarea substantei de contrast la acest nivel
si nu in ultimul rand se pot monta stenturi pentru a mentine permeabile niste cai
anterior obstruate sau partial stenozate.(ASP)

Manometria şi Ph-metria au valoare doar în tulburările funcţionale

eso-gastro-duodenale şi sunt rar folosite la noi.

Capsula endoscopică denumită şi videocapsulă, este un sistem modern de

explorare a interiorului tubului digestiv. Aceasta are una sau două camere video, o
sursă performantă de lumină, o antenă pentru transmiterea datelor către
echipamentul digital de stocare a imaginilor şi baterii care îi asigură o funcţionare
continuă, de până la 8 ore. După ce a fost înghiţită, capsula endoscopică trece prin
esofag, apoi în stomac, iar după circa o jumătate de oră trece în duoden, apoi prin
întregul intestin subţire şi gros în aproximativ 4 ore şi jumătate, fiind apoi
eliminată prin scaun.