ARGUMENT

Exprimat, în general, prin ansamblul activităţilor, relaţiilor şi măsurilor determinate de

organizarea şi desfăşurarea călătoriilor de agrement sau în alte scopuri, turismul se manifestă
ca un fenomen economico -social complex, rezultat din integrarea mai multor subdiviziuni,
ramuri distincte ale economiei, este vorba de activitatea din: hoteluri şi restaurante,
transporturi, agenţii de voiaj şi touroperatori etc, domenii angajate direct şi în principal în
servirea turiştilor, ca şi din telecomunicaţii, cultură, şi artă, sport, sănătate, şi altele, implicate
în mai mică măsura şi indirect în această privinţă.
O astfel de abordare a turismului este frecvent întâlnită în teoria de specialitate întrucât
răspunde cu fidelitate conţinutului acestuia şi asigură reflectarea tuturor laturilor sale.
Totodată, ea pune în lumina prezentă, în structura turismului, a unor componente de natura
sericiilor, ceea ce conferă acestuia caracteristicile unei ramuri prestatoare de servicii şi
argumentează apartenenţa lui la sfera terţiarului.
Ca parte integrantă, turismul are o serie de trăsături comune cu cele ale celorlalte
ramuri ale acestuia, dar se şi individualizează prin specificitatea şi complexitatea conţinutului
său, prin formele de concretizare şi tendinţele de evoluţie.
Având ca obiect satisfacerea nevoilor persoanelor apărute cu ocazia şi pe durata
călătoriilor, turismul poate fi privit, în conţinutul său, şi ca o succesiune de servicii-prestaţii,
cum sunt cele de organizare a voiajului, de transport, de odihnă şi alimentaţie, de recreere etc.
O parte a acestora vizează acoperirea unor necesităţi obişnuite, cotidiene (odihnă ,hrană),
altele sunt destinate unor trebuinţe specific turistice şi, respectiv, formelor particulare de
manifestare a acestuia (agrement, tratament, organizarea călătoriilor).
Prin natura lor, serviciile turistice trebuie să creeze condiţii pentru refacerea capacităţii
fizice a organismului, simultan cu petrecerea plăcută şi instructivă a timpului liber.
De asemenea, ele trebuie concepute astfel încât în urma consumării lor, turistul să
dobândească un plus de informaţii, cunoştinţe, chiar deprinderi noi. Numai astfel se poate
vorbi de un conţinut al prestaţiei turistice în concordanţă cu cerinţele epocii moderne, cu
exigenţele turistului contemporan. Iar în condiţiile actuale ale ţării noastre, angajate pe
coordonatele unei noi dezvoltări, o asemenea orientare a serviciilor turistice înseamnă
competitivitatea cu oferta internaţională.
O altă cerinţă a consumului turistic, la care serviciile - prin conţinutul lor sunt chemate
să contribuie efectiv, o constituie asigurarea unei odihne active a turistului. Ca rezultat al
creşterii productivităţii muncii şi perfecţionării proceselor de producţie, al promovării pe scară
largă, în economie, a progresului ştiinţific şi tehnic se reduce timpul de muncă, sporind
dimensiunile celui liber. Aceasta are drept consecinţă transformarea într-o constantă a
timpului de odihnă pasivă şi, implicit, creşterea solicitărilor faţă de formele odihnei active,
creştere stimulată de efectele negative ale concentrării urbane, între care poluarea şi stresul.
Conţinutul particular al produsului turistic, modul său de determinare demonstrează nu
numai caracteristica turismului de activitate prestatoare ci şi nota sa de specificitate.
Astfel turismul reprezintă unul din domeniile terţiarului, poate chiar singurul, unde nu
se operează cu servicii pure, activitatea are un conţinut complex, luând , aşa cum s-a arătat,
forma unei combinaţii de elemente tangibile şi intangibile, iar produsul turistic este, în fapt,
unitatea organică a efectelor resurselor, bunurilor şi serviciilor.
Aprofundarea analizei în structură a ofertei turistice mai pune în evidenţă şi un alt
aspect de particularizare a turismului în componenta terţiarului, este vorba de prezenţa, în
alcătuirea conţinutul acestuia, a unei game largi şi eterogene de servicii: transport, cazare,
tratament, din domenii bine conturate, mult diferite între ele, de cele mai multe ori beneficiind

3
de o organizare distinctă. Mai mult, unele dintre aceste servicii au o experienţă independentă,
de sine stătătoare şi se adresează, cu prioritate, populaţiei rezidente.
Specificitatea turismului în sfera serviciilor decurge şi din modul în care se realizează
unele dintre trăsăturile sale definitorii, cum ar fi: dinamismul, mobilitatea, capacitatea de
adaptare la exigenţele fiecărui consumator-turist.
Serviciile turistice prezintă, aşadar, o suită de trăsături distinctive ce decurg din modul
particular de desfăşurare a activităţii, din natura proprie a producţiei şi a muncii. Unele sunt
comune cu cele ale tuturor componentelor terţiarului - ceea ce subliniază odată în plus
apartenenţa turismului la acest sector, având doar concretizare distinctă, altele sunt specifice
numai serviciilor turistice.
Acestea din urmă sunt determinate de caracteristicile ofertei şi cererii turistice, de
modul în care se realizează întâlnirea lor, de condiţiile în care au loc actele de vânzare –
cumpărare.
Eterogenitatea serviciilor, ce dau conţinut produsului turistic, complexitatea şi
divesitatea acestora generează numeroase probleme în abordarea unitară a ofertei, în
evaluarea importanţei fiecărei componente, în elaborarea unor standarde de structură şi
calitate. Apare astfel necesitatea unor grupări ale serviciilor în categorii omogene, uşor de
identificat, localizat şi comparat.
Necesitatea şi actualitatea proceselor de clasificare a serviciilor sunt susţinute şi de
faptul că acestea cunosc o tendinţă de diversificare, are loc o îmbogăţire a conţinutului
produsului turistic cu noi tipuri de prestaţii, ca rezultat al receptivităţii şi adaptabilităţii la
nevoile consumatorilor, al modernizării.
În lucrarea de faţă am abordat tema Locul serviciilor suplimentare, dintr-o serie de motive
bine argumentate şi susţinute. Astfel, acestea deţin un rol important în ceea ce priveşte
confortul anumitor categorii de clientelă, de care ar trebui să ţină cont fiecare prestator de
servicii.
În această categorie a serviciilor suplimentare intră atât cele gratuite sau obligatorii cât şi cele
cu plată.Toate aceste elemente conferă o notă de personalitate produselor hoteliere,
reprezentând un factor important de atragere şi fidelizare a clientelei.
Diversitatea acestora este influenţată şi de numărul de stele al hotelului, astfel încât se poate
observa o relaţie de proporţionalitate directă între multitudinea serviciilor suplimentare şi tipul
hotelului.
Un motiv bine întemeiat pentru care trebuie bine analizate şi caracterizate aceste
servicii suplimentare este acela că obiectivul principal al oricărui prestator de servicii este
satisfacerea la cote maxime a clientului şi oferirea unui confort care să asigure o atractivitate
ulterioară a acestuia spre acelaşi obiectiv.
Aceste servicii suplimentare deşi iniţial par a fi o pretenţie, în cele din urmă se dovedesc a fi
elementele de bază care condiţionează bunăstarea clientului şi satisfacerea nevoilor primare
până la cele mai sofisticate şi pretenţioase încercând să răspundă unei categorii cât mai largii
de cerinţe.