TIPOLOGIA ŞI MODUL DE EXPRIMARE A STOCURILOR

În vederea unei activităţi normale, unităţile economice (industrie, construcţii,

transporturi) constituie stocuri, fiecare în funcţie de:
- condiţiile proprii de aprovizionare interne şi externe;
- natura resurselor materiale;
- caracteristicile proceselor tehnologice;
- organizarea şi dispersia subunităţilor consumatoare;
- strategia şi politica adoptată de bord în formarea stocurilor.
Structura materială a stocurilor pentru producţie cuprinde:
- materii prime de bază;
- materiale auxiliare;
- părţi componente şi subansambluri ale viitorului produs finit;
- materiale şi piese de schimb destinate întreţinerii şi reparării
utilajelor, clădirilor, instalaţiilor;
- combustibili, lubrifianţi, materiale de ambalat şi furnituri de birou.
În general la nivelul întreprinderii se constituie 3 feluri de stocuri:
a - în mod obişnuit - stocul curent;
b - după caz, a celui în curs de transport;
c - cu titlu de excepţie:
- stocurile de siguranţă;
- stocurile de pregătire sau de condiţionare;
- stocurile de transport intern;
- stocurile de iarnă;
- stocurile sezoniere.
Acestea îndeplinesc aceleaşi funcţii ca şi cele curente, dar în condiţii diferite
şi definesc conţinutul stocului de resurse materiale pentru producţie a cărui funcţie
generală are în vedere desfăşurarea normală a activităţii unităţii economice în
perioada de gestiune estimată.
Definiţia stocurilor de producţie
Stocurile de producţie reprezintă totalitatea resurselor materiale destinate
consumului productiv, aflate în depozitele întreprinderilor consumatoare şi care au
rolul de a asigura desfăşurarea neîntreruptă a procesului de producţie
corespunzător planului, programelor de fabricaţie şi graficelor de lansare în lucru a
comenzilor.
a) STOCUL CURENT (Sc) reprezintă cantitatea de materiale, necesară
pentru asigurarea continuităţii procesului de producţie în intervalul dintre două
aprovizionări consecutive.
- deci  se eliberează materialele pentru consum
  se face reaprovizionarea pentru reîntregirea stocului.
Ca urmare stocul este o mărime dinamică în continuă mişcare, nivelul lui
este diferit pe tot parcursul existenţei sale, în funcţie de momentul în care este
analizat, de modul în care evoluează consumul, cererea, livrările de la furnizori.

I1; I2 = nivelul maxim al stocului curent;

C1; C2; C3 = nivelul minim al stocului curent;
C1 - C2; C2 - C3 = perioada de consum a stocului curent
- un nivel maxim, se realizează la data când se primeşte un lot de livrare de la
furnizori egal cu cantitatea necesară pentru reconstituirea stocului la nivelul maxim
(cel constituit iniţial)
Sc maxim = Sc iniţial - consumul + intrările
- un nivel mediu se înregistrează pe parcursul evoluţiei stocului, determinat
de eliberarea unor materiale pentru consum şi care se situează între nivelul maxim
şi cel minim.
- nivelul minim se înregistrează la încheierea intervalului dintre două
aprovizionări succesive, când au fost trecute în consum şi ultimele cantităţi de
materiale aflate în stoc.
Evoluţia stocului curent între cele două niveluri (minim şi maxim) este
determinată de ritmul consumului, de ritmicitatea cu care are loc eliberarea
materialelor din stoc pentru consum şi de ritmicitatea aprovizionării. Din acest
punct de vedere consumul îmbracă două forme:
- constant continuu, consumuri egale la intervale egale;
- variabil, consumuri variabile la intervale egale sau neegale.
b) STOCUL DE SIGURANŢĂ (Ss) reprezintă cantitatea de materiale
necesară pentru asigurarea continuităţii procesului de producţie în cazul
eventualelor întreruperi în aprovizionare, ca urmare a unor disfuncţionalităţi la
furnizori, în transporturi, respectiv atunci când stocul curent a fost epuizat.
Stocul de siguranţă este intangibil şi el este atacat numai în condiţiile
epuizării stocului curent şi al apariţiei disfuncţionalităţilor menţionate. La
reglementarea situaţiei, acesta trebuie refăcut imediat din primele aprovizionări
pentru a-şi putea relua funcţia.
c) STOCUL DE PREGĂTIRE SAU DE CONDIŢIONARE (Scd) reprezintă
cantitatea de materiale necesară asigurării continuităţii procesului de producţie în
cazul eventualelor staţionări a materialelor înainte de a fi introduse în producţie,
determinate de necesitatea efectuării unor operaţii de condiţionare impuse de
procesul tehnologic şi prevăzute ca atare în normele tehnice de condiţionare:
- lemnul pentru mobilă (condiţii de umiditate);
- lâna pieptănată (condiţii de umiditate şi descărcare electrică);
- bumbacul balotat (odihnă şi condiţionare);
- varul pentru stins;
- făina pentru pâine şi paste făinoase;
- macerarea caolinului pentru industria ceramică etc.

I1; I2; I3 - nivelul maxim al stocului;

C1 - C1; C2 - C2; C3 - C3 - timpul de staţionare pentru condiţionare sau
pregătire a materialelor;
C1 - C2; C2 - C3; C3 - C4 - perioada de consum a materialelor din stoc;
C1 - I1; C2 - I2; C3 - I3 - mărimea lotului de livrare.
Obligaţia determinării stocului de pregătire sau de condiţionare revine
furnizorului, deoarece acesta trebuie să execute operaţiunile necesare şi nu
beneficiarul, sau dacă au fost realizate de acesta dar pe timpul transportului s-au
deteriorat, ele trebuie refăcute de beneficiar, care urmează a le folosi în procesul de
producţie pentru a asigura calitatea produselor finite pe care urmează a le produce.
d) STOCUL PENTRU TRANSPORT INTERN (Sti) reprezintă cantitatea de
materiale necesară pentru asigurarea procesului de producţie, în cazul în care sunt
necesare transporturi de la un depozit central la punctele de consum. Acesta este
cazul:
 - întreprinderilor care prin forma şi structura de organizare au secţii, sectoare
sau ateliere de fabricaţie dispersate pe mai multe amplasamente, la distanţe şi nu se
poate asigura aprovizionarea simultană şi în aceeaşi zi cu eliberarea materialelor
din depozitul central;
- întreprinderilor organizate cu un depozit central şi depozite pe secţii sau
sectoare (deci o etapă intermediară între punctul de primire al materialelor şi cel de
consum).
e) STOCUL DE IARNĂ (Si) reprezintă cantitatea de materiale necesară
pentru asigurarea continuităţii procesului de producţie în perioada de iarnă când nu
se pot exploata şi transporta anumite materiale de masă (produse de carieră şi
balastieră, lemnul de pădure, minereu, cocs, cărbune etc.). Acumularea cantităţilor
necesare se face în cantităţi masive în perioada de presezon (toamna) până la
nivelul stabilit din care se consumă treptat până la sfârşitul sezonului rece după
care procesul de aprovizionare reintră în normal.

O - A = perioada de constituire a stocului de iarnă;

I1, I2, I3 = etape şi mărimi de constituire a stocului;
A-F = perioada de consum a stocului de iarnă (A - a în prima
lună, a - b în luna a doua, b - c în luna a treia)
I = nivelul maxim al stocului de iarnă;
N1, N2, N3 = nivelul stocului de iarnă în diferite perioade, după
începerea consumului acestuia;
I-F = evoluţia consumului din stoc în perioada de iarnă.
f) STOCURILE INTERMEDIARE (Sin) sau STOCURILE MINIME
reprezintă cantităţile de materiale ce se găsesc la un moment dat atât în depozitul
central cât şi în cele ale secţiilor, sectoarelor, atelierelor de fabricaţie. Sunt de fapt
cantităţile de resurse materiale aflate în stoc la alte perioade decât cele de
raportare, inventariere etc.
 g) STOCURILE DE ANTICIPARE (San) sunt reprezentate de cantităţile de
materiale aprovizionate anticipat la beneficiar, pentru perioada în care se vor
executa lucrări de reparaţii, revizii periodice, întreţinere, verificări fiind necesare
pentru aceste operaţiuni. Ele se consumă în scopul pentru care au fost constituite şi
dispar odată cu finalizarea operaţiunii pentru care au fost constituite.
h) STOCURILE SEZONIERE reprezintă cantităţile de materiale şi de
produse care sunt aprovizionate şi consumate ca atare într-o perioadă din an fiind
specifice în special fabricilor de conserve alimentare (legume, fructe) sau de
prelucrare a unor produse animaliere. Sunt de fapt un multiplu de stocuri de iarnă,
o repetare a acestora pe tot parcursul anului. Deosebirile dintre stocurile sezoniere
şi cele de iarnă sunt:
- producţia fabricilor de conserve diferă din punct de vedere al structurii în
funcţie de sezon: începe producţia în lunile aprilie - mai cu conservele de mazăre şi
fasole verde, continuă cu cele din vişine şi cireşe de mai, cu alte fructe şi
zarzavaturi pe măsură ce acestea apar şi pot fi conservate;
- în timp ce unele stocuri de produse se consumă, apar altele pentru a asigura
producţia viitoare. Deci pot exista stocuri pentru producţia în flux dar şi stocuri de
alte produse pentru producţia viitoare.
- de regulă producţia de conserve vegetale nu se vinde imediat ci pe tot
parcursul anului până la viitorul sezon. Ca atare stocurile de conserve se
acumulează fie la producător, fie în reţeaua comercială, de preferinţă în reţeaua en-
gros.
i) STOCURILE ÎN CURS DE TRANSPORT (Str) care se mai numesc şi
stocuri pe roţi, reprezintă cantităţile de resurse materiale existente în diferite
mijloace de transport în timpul cât durează operaţiunile de expediere de la furnizori
până la primirea lor de către beneficiari (în mijloacele de transport auto, vagoane
de cale ferată, vapoare, avioane). Deşi au fost scăzute din evidenţa furnizorilor, ele
nu au fost primite şi stocate la destinatari.
j) STOCURI DE CONJUNCTURĂ (Scj) reprezintă cantităţile de materiale ce
se aprovizionează de către întreprinderi atunci când în piaţă apar unele condiţii
care facilitează cumpărarea acestor resurse la un preţ avantajos: conjuncturi
economice, politice, restrângere de contingente, promoţii. Aceste stocuri se asigură
şi în perspectiva unor crize care ar putea apărea la furnizorii din branşă (criza
petrolului, a metalelor neferoase strategice). Tot aici intră şi stocurile de resurse
materiale determinate de jocul bursier sau tocmai pentru a provoca un asemenea
şoc atunci când interesele întreprinderii impun acest lucru.
k) STOCURILE STRATEGICE (Ssg) care reprezintă cantităţile de materiale
şi produse la dispoziţia Guvernului pentru a putea interveni în prevenirea şi
combaterea efectelor unor calamităţi (războaie, cutremure, inundaţii, alunecări de
teren, secete etc.) sau pentru ajutorarea populaţiei în cazul unor epidemii, molime,
lipsuri alimentare şi de medicamente. Aceste rezerve se reîmprospătează pe
moment şi se înlocuiesc pentru a nu le expira termenul de valabilitate, de garanţie.
Denumirea poate fi şi de REZERVE STRATEGICE, REZERVE DE STAT,
REZERVE DE PROTECŢIE, STOCURI SECRETE, STOCURI DE
INTERVENŢIE.
l) STOCURILE ANTICIPATE (San) (datorate unor condiţii care apar la
furnizori) sunt stocurile care se constituie în scopul evitării penuriei de resurse la
consumatori pe perioada când este prevăzută încetarea livrării acestora de la
furnizor, ca urmare a intrării în modernizare, remont etc.

MODALITĂŢI DE EXPRIMARE A STOCURILOR

Stocurile de producţie se exprimă în diferite mărimi şi unităţi de evaluare

fizică şi valorică, în funcţie de necesitatea corelării lor cu alţi indicatori. O primă
modalitate:
- Exprimarea în unităţi naturale (tone, kg, buc., m.p., m.c.) şi serveşte la
estimarea cantităţii de producţie fizică ce se poate realiza din cantitatea de resurse
materiale stocată; tot pe aceeaşi bază se estimează necesarul de spaţii pentru
depozitare şi de forţă de muncă. Stocurile fizice stau la baza comensurării valorice
a resurselor materiale stocate şi evidenţierii fondurilor financiare în lei şi valută
care au servit la cumpărarea lor.
- Exprimarea valorică (în lei) prin care se asigură evaluarea resurselor
financiare şi valutare antrenate de formarea stocurilor şi prin aceasta, stabilirea
impozitelor, taxelor de asigurare ca şi a dobânzilor ce trebuie plătite. Exprimarea
valorică permite stabilirea prin însumare a stocurilor totale, indiferent de tipul
resursei materiale, determinarea capitalului circulant aferent materiilor prime şi
materialelor, a vitezei de rotaţie, a volumului de credite necesar, a cheltuielilor de
stocare al căror nivel se calculează în raport cu valoarea medie a stocului de
producţie. Totalul valoric rezultă din însumarea valorii tuturor produselor care la
rândul lui se obţine din cantitatea x preţul de cumpărare al fiecărui produs +
cheltuielile necesare de aducere suportate de unitatea economică beneficiară.
- Exprimarea în zile prin care se evidenţiază perioada de timp pentru care
stocul fizic constituit acoperă cererea pentru consum. În funcţie de exprimarea în
zile se stabilesc momentele calendaristice de reaprovizionare pe parcursul anului.