Buletinul Pompierilor PDF

MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR
INSPECTORATUL GENERAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ
BULETINUL POMPIERILOR
Nr. 1 (13) – 2006
(serie nouă)
EDITURA MINISTERULUI ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

BUCUREŞTI – 2006
COLEGIUL DE REDACŢIE
Preşedinte: General-maior Vladimir SECARĂ

Editor coordonator: General de brigadă Constantin ZAMFIR
Redactor-şef: Colonel Valentin UBAN
Redactor şef adjunct: Lt. Colonel ing. Adrian TRĂISTARU
Responsabil de număr: Ing. Cornelia CEAU
Traduceri: Soc. Florina RIZOAICA, Ec. Valentin MARINESCU
Difuzare: Nicoleta MARIN
Lucrările au fost elaborate de colectivul Direcţiei Pompieri din Inspecţia de

Prevenire a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă
Coordonator lucrare Colonel Dr. ing. Sorin CALOTĂ
ISSN: 1222-1325
Redactare: comisar-şef Georgeta VIŞAN

Tehnoredactare: agent-şef principal Niculina TÂRŢĂU
Copertă: subinspector Carmen TUDORACHE
Grafician: Lavinia DIMA
Tipărit la Tipografia Ministerului Administraţiei şi Internelor

CUPRINS
Prevenirea incendiilor: de opt ori mai ieftină decât reacţia

– General de brigadă Constantin ZAMFIR, şeful Inspecţiei de
prevenire - Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă........................7
Armonizarea reglementărilor româneşti privind securitatea la

incendiu cu cerinţele Directivei 89/106/CEE
– Colonel dr. ing. Sorin CALOTĂ, Şeful Direcţiei Pompieri –
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă. .......................................13
Securitatea la incendiu în reglementările unor ţări ale Uniunii

Europene. Studiu comparativ
– Maior ing. Daniel RADU, Direcţia Pompieri, Inspectoratul
General pentru Situaţii de Urgenţă...............................................................22
Condiţii de introducere pe piaţă a produselor pentru

construcţii cu rol de satisfacere a cerinţei de securitate la
incendiu
– Colonel dr. ing. Tudorel MATEI, Căpitan ing. Alin
BUNGHEZA, Direcţia Pompieri, Inspectoratul General
pentru Situaţii de Urgenţă.............................................................................61
Managementul activităţii de organizare şi conducere a

inspecţiei de prevenire pentru îndeplinirea misiunilor în zona
de competenţă
– Locotenent-colonel ing. Ion MIHALACHE, adjunct al
inspectorului-şef al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă
Mr. Constantin Ene al judeţului Bacău. ........................................................70
Consideraţii asupra unor prevederi ale instrucţiunilor privind

efectuarea controlului tehnic de specialitate referitor la
securitatea la incendiu în domeniul proiectării, executării şi
recepţiei construcţiilor şi instalaţiilor aferente IS-IP 002
– Maior Costel Marian PIETREANU, Direcţia Pompieri,
3
Pregătirea şi desfăşurarea controlului de fond
– Locotenent-colonel Eugen VIŞAN, şeful Serviciului
Prevenirea Incendiilor, Inspectoratul pentru Situaţii de
Urgenţă Şerban Cantacuzino al judeţului Prahova. ......................................84
Metodologia controlului de prevenire la o localitate

– Colonel ing. Gavril TEMIAN, adjunct al inspectorului-şef al
Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Crişana al judeţului
Bihor...............................................................................................................92
Îmbunătăţirea calităţii rapoartelor - o necesitate

– Maior ing. Dan SIMIONESCU, Direcţia Pompieri,
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.
Dinamica cauzelor frecvente de incendii în perioada 2000-2005

– Colonel ec. Mariana BULEA, Direcţia Pompieri,
Autorizarea laboratoarelor de încercări la foc

– Colonel ing. Vasile GRIGORE, Căpitan ing. Paul
MINCHIEVICI, Direcţia Pompieri, Inspectoratul General
pentru Situaţii de Urgenţă.............................................................................133
Concepţia de informare preventivă privind incendiile şi alte

tipuri de riscuri generatoare de situaţii de urgenţă
– Colonel dr. ing. Răzvan BĂLULESCU, Direcţia Pompieri,
Consideraţii privind prevenirea incendiilor la construcţiile

aparţinând patrimoniului cultural eclezial
– Colonel dr. ing. Ion VALE, Maior ing. Dan SIMIONESCU,
Direcţia Pompieri, Inspectoratul General pentru Situaţii de
Urgenţă. ........................................................................................................151
Măsuri de prevenire a incendiilor premergător, pe timpul şi

post-seism. O casă sigură - o viaţă în plus
– Colonel dr. ing. Ion VALE, Maior ing. Constanţa ENE,
Urgenţă. ........................................................................................................162
4
Protecţia locuinţelor individuale şi a anexelor acestora
– Căpitan drd. ing. George SORESCU, Direcţia Pompieri,
Consideraţii privind proiectarea instalaţiilor moderne cu

sprinklere
– Locotenent drd. ing. Ionel-Puiu GOLGOJAN, Direcţia
Pompieri, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă........................184
Influenţa parametrilor de vreme asupra incendiilor. Studiu de

caz: primăvara, perioada anilor 2000 – 2005
– Colonel Mariana BULEA, plt.adj.Camelia MIHĂLŢAN,
Urgenţă. ........................................................................................................200
5
PREVENIREA INCENDIILOR – DE OPT ORI
MAI IEFTINĂ DECÂT REACŢIA
General de brigadă Constantin ZAMFIR

Şeful Ispecţiei de Prevenire a
Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă
Abstract:
The paper presents the noteworthy importance of the fire prevention
activities, as well as the prevention of accidents in general and the
importance of harmonizing the normative acts and the internal technical
regulations with the European legislation in order to implement in Romania
the EU acquis and get ready for European accession.
În baza Ordonanţei Guvernului nr. 88/2001 aprobată cu modificări şi

completări prin Legea nr. 363/2002, modificată şi completată prin Ordonanţa de
Urgenţă a Guvernului nr. 25/2004, devenită Legea nr. 329/2004, a fost înfiinţat
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, organizat ca structură unificată,
realizată prin reorganizarea Inspectoratului General al Corpului Pompierilor
Militari şi Comandamentului Protecţiei Civile din cadrul Ministerului
Administraţiei şi Internelor.
În conformitate cu prevederile anexei nr.1 la Hotărârea Guvernului nr.
1490/2004, Inspectoratul General asigură, la nivel naţional, punerea în aplicare,
într-o concepţie unitară, a legislaţiei în vigoare în domeniile apărării vieţii,
bunurilor şi a mediului împotriva incendiilor şi dezastrelor, precum şi al realizării
măsurilor de management a situaţiilor de urgenţă.
În cadrul Inspectoratului General s-a constituit şi funcţionează ca structură
specializată Inspecţia de Prevenire, care asigură îndeplinirea funcţiilor de
reglementare, avizare, îndrumare, informare publică şi control. Prin cele două
structuri funcţionale ale Inspecţiei, organizate la nivel de direcţie – Direcţia
Pompieri şi Direcţia Protecţie Civilă, precum şi prin serviciile independente,
Inspecţia de Prevenire îndeplineşte atribuţiile principale stabilite prin prevederile
art. 25 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 aprobată cu modificări
şi completări prin Legea nr.15/2005 şi ale art. 11 din anexa nr.1 la Hotărârea
Guvernului nr. 1490/2004, adică elaborarea de strategii, programe şi planuri în
7
domeniile de activitate , elaborarea de studii, prognoze şi analize statistice privind
tipurile de risc, natura şi frecvenţa situaţiilor de urgenţă, metodologii, norme,
normative, regulamente, instrucţiuni, standarde operaţionale şi proceduri, criterii de
performanţă privind structura organizatorică şi dotarea serviciilor de urgenţă
profesioniste, respectiv voluntare.
Totodată, Inspecţia de Prevenire asigură, la nivel central, coordonarea
tehnică de specialitate a activităţilor de prevenire a incendiilor şi a dezastrelor.
În primul an de activitate, s-a acordat prioritate aspectelor organizatorice şi
normative, strict necesare creării cadrului de lucru şi integrării în structura nou
înfiinţată, precum şi pe linie de specialitate, urmărindu-se realizarea următoarelor
obiective: armonizarea prevederilor legislative elaborate anterior, cu privire la
domeniul specific de activitate, la specificul normativelor elaborate pentru
înfiinţarea sistemului naţional pentru managementul situaţiilor de urgenţă şi a
componentei sale principale – Inspectoratul General; elaborarea unor noi
regulamente, metodologii şi instrucţiuni, în conformitate cu atribuţiile şi domeniile
de activitate ale noilor structuri; desfăşurarea unor activităţi de sprijin, îndrumare şi
control la unităţi subordonate.
Hotărârea Guvernului nr. 2288/2004 aprobă repartizarea principalelor
funcţii de sprijin pe care le asigură ministerele, celelalte organe ale administraţiei
publice centrale şi organizaţiile neguvernamentale, privind prevenirea şi
gestionarea situaţiilor de urgenţă. Stabilirea unor specialişti din cadrul Inspecţiei ca
direcţionali pentru aceste organe a permis exercitarea atributului Inspectoratului
General pentru Situaţii de Urgenţă de coordonare şi control a gestionării situaţiilor
de urgenţă la nivel central. În acelaşi timp, am solicitat inspectoratelor pentru
situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti să acţioneze mai ferm
pentru îndeplinirea atributului de integratori ai sistemului naţional/judeţean pentru
situaţii de urgenţă şi, în această calitate, de a asigura, în zonele de competenţă
coordonarea, îndrumarea şi controlul activităţilor de prevenire şi gestionare a
situaţiilor de urgenţă, în conformitate cu prevederile art. 14 alin.(1) din Ordonanţa
de Urgenţă a Guvernului nr.21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al
Situaţiilor de Urgenţă.
Aşa cum am mai precizat şi în ordinele transmise, conform art.20 (2) din
Hotărârea Guvernului nr.1492/2004 privind principiile de organizare, funcţionare şi
atribuţiile serviciilor de urgenţă profesioniste, personalul din cadrul inspectoratului
cu atribuţii de îndrumare şi control este investit cu exerciţiul autorităţii publice şi
are dreptul şi obligaţia de a efectua inspecţii şi controale, privind modul de
respectare şi aplicare a normelor legale în materie. Atributul de control, inclusiv la
nivel naţional (respectiv pentru ministere, organe şi instituţii centrale ş.a.), rezultă
implicit din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.21/2004, care la art.37, prevede
faptele ce constituie contravenţii, iar la art.39, modul de constatare a contravenţiilor
şi aplicare a sancţiunilor de către personalul Inspectoratului General pentru Situaţii
de Urgenţă şi al inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al
municipiului Bucureşti.
8
O componentă fundamentală a activităţii Inspecţiei o reprezintă prevenirea
incendiilor. România ocupă în continuare, un loc de frunte printre statele lumii cu
cel mai mic număr de incendii la 1000 de locuitori, după statistica CTIF, datorită,
în principal, profesionalismului şi exigenţei inspectorilor.
Elaborarea Regulamentului de planificare, organizare, pregătire,
desfăşurare şi evaluare a activităţii de prevenire a permis o abordare nouă,
profesionistă, bazată pe proceduri transparente, clare, cu accent pe acordarea unei
largi iniţiative, dar şi a unei responsabilităţi sporite personalului de comandă din
inspecţiile teritoriale, în funcţie de situaţia operativă existentă. Convocările
desfăşurate în acest an au evidenţiat însuşirea şi aplicarea corespunzătoare a noilor
principii, dar trebuie acţionat pentru simplificarea documentelor şi îndeosebi a
raportărilor, unele, îndeosebi pe parte de protecţie civilă, fiind prea complexe şi
fără utilitate deosebită în prelucrarea datelor raportate. Am în vedere şi
perfecţionarea sistemului indicatorilor de performanţă pentru cuantificarea
obiectivă a nivelului îndeplinirii misiunilor şi atribuţiilor specifice şi a rezultatelor
muncii personalului, în raport de condiţiile reale din zonele de competenţă,
respectiv de utilizarea inspectorilor în alte activităţi, nespecifice, precum şi de
asigurarea logistico - financiară.
Intrarea României în UE şi îndeplinirea cerinţelor acquis-ului comunitar,
au impus armonizarea actelor normative şi reglementărilor tehnice interne cu
legislaţia europeană specifică. Au fost desfăşurate importante activităţi în domeniul
integrării europene, din care apreciez ca realizări deosebite:
• Colaborare la elaborarea Hotărârii Guvernului nr.796/2005 pentru
modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr.622/2004, privind stabilirea
condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii – împreună cu
Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului – Direcţia Integrare
Europeană;
• Coordonarea traducerii a 24 standarde europene şi a preluării acestora ca
standarde române – pe baza fondurilor asigurate de M.A.I. – D.I.E.R.I. (circa
10.000 euro);
• Elaborarea Strategiei de armonizare a reglementărilor tehnice
româneşti în domeniul cerinţei esenţiale „securitate la incendiu” cu cerinţele
reglementărilor europene, transmiterea documentului la M.T.C.T şi, ulterior,
publicarea în revistele de specialitate;
Totodată, în cadrul Direcţiei Pompieri au fost elaborate ordinele
ministrului administraţiei şi internelor şi actele normative subsecvente care au
fundamentat noile atribuţii ale Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă ca
autoritate competentă privind supravegherea pieţei produselor pentru construcţii,
cu rol în securitatea la incendiu şi privind recunoaşterea organismelor de evaluarea
conformităţii, domenii cu caracter de noutate pe plan naţional în aplicarea
cerinţelor directivelor europene, privind libera circulaţie a mărfurilor.
9
Elaborarea unor puncte de vedere la agrementele tehnice şi la diferite
aspecte privind aplicarea reglementărilor tehnice au menţinut la nivel ridicat
prestigiul instituţiei noastre faţă de societatea civilă.
Rezultatele controalelor efectuate în acest an au evidenţiat faptul că
principalele riscuri de incendiu sunt menţinute la un nivel corespunzător de
siguranţă. Numărul de controale şi acţiuni preventive a crescut, deşi procedura de
completare a documentelor de control este mai complexă, iar încadrarea unor
inspecţii judeţene este deficitară. A crescut ponderea acordată instituţiilor publice
şi localităţilor, tendinţă ce va fi menţinută şi în acest an. Se va acorda prioritate
operatorilor economici care se încadrează în prevederile H.G. nr. 95/2003.
Atributul de îndrumare în cadrul controalelor s-a concretizat în numărul mare de
deficienţe înlăturate – peste 55%, pe întreaga ţară, precum şi în analizele efectuate
cu managementul unităţilor controlate. Numărul de sancţiuni aplicate este în
scădere faţă de anii trecuţi, fiind necesară reactualizarea într-o abordare unitară a
cadrului legislativ existent, precum şi stabilirea unor măsuri care să asigure pârghii
eficiente de control asupra activităţii de autorizare.
Creşterea continuă a numărului de incendii la gospodăriile cetăţeneşti,
procentual peste 75% din totalul incendiilor, impune însă o preocuparea crescută
pentru operaţionalizarea serviciilor voluntare de urgenţă, inclusiv a componentei
lor de prevenire, deoarece serviciile profesioniste nu au atribuţii în acest domeniu.
Sporirea competenţelor instituţiei prefectului prin modificările legislative recente,
permite optimizarea acţiunilor întreprinse în acest domeniu, inclusiv prin
intervenţii ferme pentru asigurarea resurselor financiare necesare la nivelul multor
administraţii locale.
Totodată, se impune revitalizarea segmentului de informare publică, atribut
esenţial al inspecţiei, şi separarea funcţională de compartimentul relaţii publice. În
acest sens, este necesară diversificarea formelor de cooperare cu mass-media şi alţi
factori educaţionali pentru o mai bună informare a populaţiei şi formarea unei
conduite preventive îndeosebi în mediul rural şi la periferia localităţilor. Revenirea
activităţii de statistică în cadrul Inspecţiei permite efectuarea operativă a unor
studii, privind evoluţia unor fenomene tehnice şi sociale cu efect asupra cazuisticii
incendiilor. În acest context, menţionez calitatea necorespunzătoare a multor
raportări de incendii şi a activităţii de cercetare a cauzelor de incendii, cu efect
direct asupra realităţii datelor ce permit stabilirea corectă a situaţiei operative şi a
direcţiilor activităţii de prevenire.
Numărul mare de decese datorat incendiilor, deşi în scădere faţă de anul
trecut, 208 faţă de 235, arată pericolul mare de zi cu zi încă existent, îndeosebi la
unele categorii sociale defavorizate economic şi ca vârstă, ca efect al unui nivel
scăzut de cultură de securitate şi menţinerii unei mentalităţi păguboase cu privire la
îndatoririle cetăţenilor în cadrul comunităţilor locale, dar şi al neimplicării
autorităţilor administraţiei locale.
10
S-a diversificat activitatea de coordonare şi îndrumare a organismelor
administraţiei publice centrale prin informări la nivel de ministru (7 ministere),
privind concluziile controalelor efectuate de inspecţiile judeţene pe linia apărării
împotriva incendiilor, instruiri, prezentări de teme ş.a., având efecte în elaborarea
unor ordine ministeriale ce au îmbunătăţit activitatea de apărare împotriva
incendiilor, în domeniile respective.
Încadrarea deficitară a Direcţiei Pompieri nu a permis acţiuni de control şi
îndrumare în toate inspecţiile teritoriale, prioritatea fiind acordată judeţelor cu
număr mare de incendii sau cu personal de comandă recent numit.
Pe linia coordonării, îndrumării şi controlului activităţii de
avizare/autorizare privind securitatea la incendiu a fost analizat conţinutul
normelor, normativelor şi altor prescripţii şi reglementări tehnice elaborate de
organele administraţiei publice centrale de specialitate, în vederea emiterii, potrivit
legii, a avizului I.G.S.U., precum şi evaluarea reglementărilor existente în scopul
îmbunătăţirii conţinutului acestora şi al armonizării cu cerinţele care decurg în
perspectiva aderării României la Uniunea Europeană. S-au manifestat greutăţi, pe
care le apreciez importante, generate în principal de imperfecţiunile şi
neconcordanţele de ordin legislativ, precum şi de lipsa de implicare şi, uneori, chiar
refuzul unor autorităţi ale administraţiei publice locale privind aplicarea
prevederilor legale în domeniu, care se referă în principal la neconstituirea şi/sau
nefuncţionarea, potrivit legii, a structurilor de specialitate şi a Comisiilor de
Acorduri Unice de la nivelul organelor administraţiei publice locale, ceea ce
creează dificultăţi în emiterea avizelor de p.s.i. şi de protecţie civilă; realizarea de
schimbări de destinaţie fără adoptarea măsurilor de protecţie împotriva incendiilor,
corespunzător noilor condiţii; lipsa unor prevederi clare cu privire la autorizarea
funcţionării comercianţilor, pe baza declaraţiilor pe propria răspundere şi tendinţa
comercianţilor de a recurge la această modalitate, fără a mai solicita, din partea
inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă, autorizaţiile de prevenire şi stingere a
incendiilor.
Operaţionalizarea sistemului de supraveghere a pieţei produselor pentru
construcţii cu rol în securitate la incendiu şi a sistemului de autorizare a
laboratoarelor de încercări la foc, prin elaborarea şi aplicarea riguroasă a peste 30
de proceduri specifice, încheierea unor protocoale cu alte autorităţi sau cu
asociaţiile profesionale, a permis consolidarea autorităţii Inspecţiei într-un domeniu
de strictă actualitate, armonizat cu reglementările europene.
În acest an, aflat la jumătatea lui, se impune continuarea creării şi
perfecţionării cadrului legal privind managementul situaţiilor de urgenţă, începerea
procesului de unificare a legislaţiei specifice din domeniile apărării împotriva
incendiilor şi protecţiei civile, în vederea realizării integrării profesionale a
serviciilor profesioniste de urgenţă şi adaptării acestora la exigenţele Uniunii
Europene. Am în vedere, în primul rând, activităţile de control şi de avizare, care
trebuie organizate şi eficientizate ca structuri comune. Trebuie intensificate
11
demersurile către Ministerul Justiţiei – Oficiul Naţional al Registrului Comerţului
pentru revizuirea O.U.G. nr.75/2004 pentru modificarea şi completarea Legii
nr.359/2004 pentru simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul
comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice,
înregistrarea fiscală a acestora, având în vedere impactul negativ generat în urma
aplicării acesteia şi neconcordanţele cu legislaţia specifică apărării împotriva
incendiilor. Aprobarea de către Parlament a Legii apărării împotriva incendiilor va
oferi un cadru legislativ clar, riguros pentru desfăşurarea tuturor activităţilor
specifice, inclusiv cea de avizare.
Se impune accelerarea participării la revizuirea şi armonizarea
reglementărilor şi prescripţiilor tehnice care vizează activitatea de apărare
împotriva incendiilor, în concordanţă cu cerinţele reglementărilor similare adoptate
la nivelul Uniunii Europene, îndeosebi a celor ce vizează clasificarea produselor
pentru construcţii din punct de vedere al comportării la foc.
Elaborarea unor acte normative privind activitatea de control, inclusiv a
codului deontologic al inspectorului de prevenire, va asigura o activitate de
prevenire eficientă şi eficace, desfăşurată cu respectarea riguroasă a prevederilor
legale.
Un rol important în direcţionarea întregii activităţi îl va avea elaborarea,
pentru prima dată, a unei strategii naţionale de prevenire a situaţiilor de urgenţă,
în care activitatea de prevenire a incendiilor va fi evidenţiată distinct.
Apreciez intensificarea schimbului de idei, informaţii şi consideraţii
tehnice între Direcţia Pompieri şi structurile subordonate teritoriale, deoarece
numai prin însuşirea rapidă a ultimilor noutăţi tehnice şi normative de către
personalul inspecţiilor judeţene, dar şi prin cunoaşterea îndeaproape a dificultăţilor
cu care se confruntă inspecţiile judeţene pe plan local pot fi optimizate actele
normative, structurile organizatorice şi ordinele direcţionale. În acest sens, apariţia
acestui număr din BULETINUL POMPIERILOR, care reuneşte articole elaborate
de cei mai buni specialişti ai Direcţiei Pompieri, dar şi din inspecţiile judeţene,
reprezintă o reuşită.
12
ARMONIZAREA REGLEMENTĂRILOR ROMÂNEŞTI
PRIVIND SECURITATEA LA INCENDIU CU CERINŢELE
DIRECTIVEI 89/106/CEE
Colonel dr. ing. Sorin CALOTĂ,

Şeful Direcţiei Pompieri,
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă
Abstract
The paper presents the necessity of harmonizing the Romanian fire
related regulations with the 89/106/CEE Directive’s previsions, starting
from a very important negotiation chapter – the free movement of goods.
În vederea aderării la U.E., un capitol de negociere important este cel

referitor la circulaţia liberă a produselor. România trebuie să adopte prevederi
naţionale armonizate cu directivele europene care se referă la circulaţia liberă a
produselor şi un sistem de reglementări administrative şi tehnice complementare
care să asigure implementarea instituţiilor cu atribuţii specifice (organisme de
evaluare a conformităţii, organisme de supraveghere a pieţei ş.a.).
În acest sens, Hotărârea Guvernului României nr. 622/21.04.2004 privind
stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii,
modificată şi completată prin H.G. nr. 796/14.07.2005, preia principalele prevederi
ale Directivei 89/106/CEE referitoare la produse pentru construcţii-DPC: cerinţele
esenţiale, specificaţiile tehnice de referinţă, sistemele de evaluare a conformităţii,
organizarea instituţională necesară.
Cerinţa „securitate la incendiu” este una dintre cerinţele esenţiale ale DPC
(Anexa 1 – cerinţa nr. 2).
Obiectivele globale privind securitatea la incendiu a construcţiilor sunt
explicitate în Documentul Interpretativ nr. 2. Astfel, se precizează că strategia de
securitate la incendiu se bazează pe prevenirea incendiului, urmărind reducerea la
minimum a împrejurărilor favorabile iniţierii şi dezvoltării incendiului.
Acte normative subsecvente H.G. 622/2004, cu modificările şi completările
ulterioare, preiau deciziile Comisiei ce detaliază prevederile DPC, inclusiv
13
cerinţele esenţiale. Astfel, Regulamentul privind clasificarea şi încadrarea
produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc, aprobat
prin Ordin comun: Ministerul Transporturilor Construcţiilor şi Turismului (nr.
1822/07.10.2004) şi Ministerul Administraţiei şi Internelor (nr.394/ 26.10.2004),
modificat şi completat prin Ordinul comun: Ministerul Transporturilor
Construcţiilor şi Turismului (nr. 133/03.02.2006) şi Ministerul Administraţiei şi
Internelor (nr.1234/2006) se bazează pe deciziile Comisiei Europene referitoare la
sistemul de euroclase privind comportarea la foc a produselor pentru construcţii, cu
importanţă deosebită în stabilirea sistemului de atestare a conformităţii (respectiv
sistemele 1+, 1, 2+, 2, 3, 4). Aceste decizii sunt:
− Decizia Comisiei nr. 00/147/CE din 08.02.2000 referitoare la
clasificarea performanţelor de reacţie la foc a produselor pentru construcţii;
− Decizia Comisiei nr. 96/603/CE din 04.10.1996 privind stabilirea
listei produselor încadrate în clasa A Fără contribuţie la foc;
− Decizia Comisiei nr. 00/605/CE din 26.09.2000 de modificare a
Deciziei Comisiei nr. 96/603/CE;
− Decizia Comisiei nr. 2003/43/CE din 17.01.2003 de stabilire a
încadrării în clase de performanţă la reacţia la foc a unor anumite produse pentru
construcţii;
− Decizia Comisiei nr. 00/367/CE din 03.05.2000 cu privire la
clasificarea performanţelor de rezistenţă la foc ale produselor pentru construcţii, ale
construcţiilor şi ale unor părţi de construcţii;
− Decizia Comisiei nr. 2003/629/CE din 27.08.2003 care modifică
Decizia 2000/367/CE ce stabileşte un sistem de clasificare a rezistenţei la foc a
produselor pentru construcţii, prin adăugarea produselor utilizate în sistemele de
control a fumului şi căldurii;
− Decizia Comisiei nr. 00/553/CE din 06.09.2000 cu privire la
performanţele la foc din exterior ale învelitorilor de acoperiş;
− Decizia Comisiei nr. 2001/671/EC din 21.08.2001 pentru aplicarea
Directivei 89/106/EEC în ceea ce priveşte clasificarea performanţei la foc exterior
a acoperişurilor şi învelitorilor de acoperiş;
− Decizia nr. 2005/403/EC din 25.05.2005 stabilind clasele de
performanţă la foc exterior ale acoperişurilor şi învelitorilor de acoperiş pentru
anumite produse pentru construcţii prevăzute de Directiva 89/106/EEC;
14
− Decizia nr. 2005/610/EC din 09.08.2005 stabilind clasele de
performanţă de reacţie la foc pentru anumite produse pentru construcţii;
− Decizia nr. 2005/823/EC din 22.11.2005 care modifică Decizia
2001/671/EC ce implementează Directiva 89/106/EEC în ceea ce priveşte
clasificarea performanţelor la foc exterior a acoperişurilor şi învelitorilor de
acoperiş.
Deciziile Comisiei reflectă noua concepţie europeană privind încercarea şi
clasificarea produselor pentru construcţii din punct de vedere al comportării la foc,
rezultat al consensului intervenit după ani îndelungaţi de cercetări în domeniul
termodinamicii incendiului.
Standardele europene prevăzute în deciziile menţionate au fost preluate ca
standarde române. Laboratorul Centrului Naţional pentru Securitate la Incendiu şi
Protecţie Civilă din structura Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă are
în dotare aparatura de încercare necesară pentru efectuarea încercărilor prevăzută în
Decizia Comisiei nr. 00/147/CE.
Încercările conforme cu standardele respective (SR EN ISO 1182, SR EN
ISO 1716 şi SR EN ISO 11925/2, SR EN 13823 şi SR EN ISO 9239/1) sunt
acreditate.
Spre deosebire de Statele Membre, unde există o perioadă de tranziţie în
care sunt valabile atât sistemul european de clasificare, cât şi cel naţional, în
România vechile clase de combustibilitate (precizate în STAS 11357) au fost
anulate, ca şi standardele de metodă aferente.
Conform art.27 (2) şi art.30 (1) pentru produsele pentru construcţii cu rol
în securitate la incendiu (desemnarea organismelor de atestare a conformităţii,
supravegherea pieţei), autoritatea este Ministerul Administraţiei şi Internelor prin
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.
În exercitarea atribuţiilor sale ca autoritate în domeniul reglementat
menţionat, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă:
− desemnează organismele pentru evaluarea conformităţii produselor cu
rol în securitate la incendiu;
− stabileşte o structură şi asigură un sistem eficient şi efectiv de
supraveghere şi control pentru produsele cu rol în securitate la incendiu.
A fost publicat Ordinul nr. 607 din 19.04.2005 al ministrului administraţiei
şi internelor privind aprobarea Metodologiei de control privind supravegherea
pieţei produselor pentru construcţii cu rol în satisfacerea cerinţei de securitate la
incendiu, modificat şi completat prin Ordinul nr. 1100/14.12.2005.
Pentru exercitarea controlului pieţei a fost nominalizat Serviciul pentru
Supravegherea Pieţei din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă
(IGSU) – Inspecţia de Prevenire – Direcţia Pompieri.
Serviciul pentru Supravegherea Pieţei are atribuţiile unui organ de control
stabilite prin H.G.R. 891/2004 privind stabilirea unor măsuri de supraveghere a
15
pieţei produselor din domeniile reglementate, cu modificările şi completările
ulterioare. Astfel, Serviciul pentru Supravegherea Pieţei are următoarele atribuţii:
- monitorizează prin sondaj produsele introduse pe piaţă;
- stabileşte măsurile ce trebuie luate de către producător, de către
reprezentantul autorizat al acestuia sau de către altă persoană
responsabilă pentru introducerea pe piaţă sau punerea în funcţiune a
produsului, pentru îndeplinirea conformităţii, după caz.
Monitorizarea produselor introduse pe piaţă se realizează prin:
- controlul locurilor unde se comercializează şi se depozitează produsele;
- controlul lucrărilor de investiţii;
- organizarea de controale inopinate şi verificări punctuale;
- prelevarea de mostre de produse şi verificarea prin examinare şi
încercare a acestora;
- participarea la târguri, expoziţii, prezentări demonstrative şi verificarea,
dacă pentru produsele care nu corespund cerinţelor esenţiale prevăzute
în reglementare, sunt furnizate indicaţii vizibile care să precizeze clar că
astfel de produse nu pot fi comercializate sau puse în funcţiune înainte
de a fi realizate conform cerinţelor reglementărilor tehnice aplicabile.
În cazul în care, au fost identificate neconformităţi, pentru a stabili dacă
erorile apar în mod constant, Serviciul pentru Supravegherea Pieţei verifică
produsele în conformitate cu modulele utilizate de către producător pentru atestarea
conformităţii produselor cu cerinţele esenţiale prevăzute în reglementare (de regulă
modulul 1).
În situaţia în care apar îndoieli în ceea ce priveşte conformitatea unui
produs cu cerinţele esenţiale prevăzute în reglementare, Serviciul pentru
Supravegherea Pieţei prelevează eşantioane de produse, conform procedurii
aprobate de inspectorul general şi asigură transmiterea acestora pentru verificare la
Centrul Naţional pentru Securitate la Incendiu şi Protecţie Civilă sau la alte
laboratoare acreditate/autorizate.
Costurile încercărilor şi după caz, produsele prelevate se achită de către
Serviciul pentru Supravegherea Pieţei cu fonduri puse la dispoziţie de către
I.G.S.U., în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi dacă se constată că
produsele sunt neconforme, Serviciul pentru Supravegherea Pieţei recuperează
cheltuielile de la responsabilul introducerii pe piaţă a produsului respectiv
(producător, reprezentantul autorizat al acestuia, altă persoană responsabilă pentru
introducerea pe piaţă sau punerea în funcţiune a produsului).
Semestrial, IGSU întocmeşte rapoarte ale activităţii desfăşurate pentru
supravegherea pieţei, care sunt înaintate Ministerului Administraţiei şi Internelor –
Direcţia Generală Integrare Europeană şi Relaţii Internaţionale şi după caz,
Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.
16
Pentru respectarea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor, a
condiţiilor de securitate generală a produselor şi de protecţie a
consumatorilor/utilizatorilor au fost îmcheiate protocoale de colaborare cu alte
organe de control: ISCIR-SP, Inspectoratul de Stat în Construcţii.
În activitatea specifică, IGSU primeşte, analizează şi soluţionează
reclamaţiile referitoare la concurenţa neloială sau introducerea pe piaţă a unor
produse neconforme.
IGSU emite declaraţii publice în care sunt specificate produsele care sunt
sau pot fi nesigure, producătorii şi distribuitorii de astfel de produse precum şi
orice alte probleme care pot afecta negativ securitatea utilizatorilor.
Produsele pentru construcţii cu rol în securitate la incendiu au fost definite
prin Regulamentul privind atestarea conformităţii produselor pentru construcţii,
aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului (nr.
1558/2004) care include şi prevederile Decizia Comisiei 96/577/EC din 24.06.1996
referitoare la procedura de atestare a conformităţii sistemelor fixe de luptă
împotriva incendiului, modificată prin Decizia 2002/592/CE din 15 iulie 2002.
Această decizie cuprinde următoarele categorii de produse:
- Sisteme de detectare şi alarmare la incendiu: sisteme combinate de
detectare şi alarmare la incendiu; sisteme de detectare a incendiului;
sisteme de alarmare la incendiu; sisteme de alertare în caz de incendiu;
- Componente ale sistemelor de detectare şi alarmare la incendiu:
detectoare de fum, de căldură şi flăcări; echipamente de control şi
semnalizare; dispozitive de transmitere a alarmei; surse de alimentare
cu energie electrică; dispozitive de acţionare a instalaţiilor de stingere a
incendiilor; declanşatoare manuale ş.a.;
- Detectoare /dispozitive de alarmare de incendiu autonome;
- Sisteme de stingere a incendiului: hidranţi interiori; coloane uscate sau
umede; sisteme de stingere cu apă (sprinklere, drencere, pulverizatoare
ş.a.); sisteme de stingere cu spumă, sisteme de stingere cu gaze (în
principal cu CO2), sisteme de stingere cu pulbere;
- Componente ale sistemelor de stingere: supape de control; detectoare
de presiune şi presostate; robinete; pompe şi grupuri de pompare de
incendiu; dispozitive de control ş.a.);
- Sisteme de inhibare a exploziilor;
- Componente ale sistemelor de inhibare a exploziilor (detectoare,
produse de inhibare ş.a.);
- Instalaţii de control a fumului şi căldurii: sisteme pentru extracţia
fumului, pentru realizarea unei presiuni diferenţiale;
- Componente ale instalaţiilor de luptă contra incendiului şi fumului:
ecrane contra fumului; clapete; ventilatoare; trape, canale de fum;
tablouri de comandă; surse de energie ş.a.
17
Conform art. 27 (2) din H.G. 622/2004, Ministerul Administraţiei şi
Internelor este autoritatea competentă pentru desemnarea organismelor implicate în
atestarea conformităţii produselor cu rol în satisfacerea cerinţei de securitate la
incendiu, care sunt organismele specializate pe familiile de produse care cuprind
mijloace fixe pentru alarmare/detectare a incendiului, pentru stingerea incendiului,
pentru controlul focului şi fumului şi pentru prevenirea exploziilor şi produse cu rol
de protecţie la foc, precum şi pentru laboratoarele de încercări care efectuează
încercările de comportare la foc, pentru oricare dintre familiile de produse pentru
construcţii.
A fost publicată Procedura de desemnare a organismelor pentru atestarea
conformităţii produselor pentru construcţii, aprobată prin Ordin comun –
Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului (nr. 2134/17.11.2004) şi
Ministerul Administraţiei şi Internelor (nr. 460/21.12.2004).
În domeniul produselor pentru construcţii, recunoaşterea şi desemnarea
organismelor se stabilesc pe familii/subfamilii de produse, pe sisteme de atestare a
conformităţii şi pentru realizarea de funcţii şi sarcini specifice pentru atestarea
conformităţii produselor.
În aplicarea prevederilor Procedurii menţionate au fost aprobate
următoarele acte normative care stabilesc metodologia de recunoaştere/desemnare
pentru domeniul specific:
- Ordinul nr. 585 din 04.04.2005 al ministrului administraţiei şi
internelor pentru aprobarea unor măsuri privind organizarea şi
funcţionarea Comisiei de recunoaştere a organismelor pentru atestarea
conformităţii produselor pentru construcţii cu rol în satisfacerea
cerinţei securitate la incendiu;
- Ordinul inspectorului general al Inspectoratului General pentru Situaţii
de Urgenţă nr. 1103 IG din 10.03.2005 privind aprobarea Procedurii de
evaluare în vederea recunoaşterii laboratoarelor şi organismelor pentru
atestarea conformităţii produselor pentru construcţii cu rol în
satisfacerea cerinţei securităţii la incendiu.
Comisia de recunoaştere se organizează şi funcţionează în cadrul
Ministerului Administraţiei şi Internelor. Structura Comisiei de recunoaştere este
următoarea:
a) preşedintele Comisiei de recunoaştere – secretarul de stat care
coordonează domeniul integrării europene şi relaţiile internaţionale;
b) membrii Comisiei de recunoaştere sunt:
- şeful Direcţiei generale integrare europeană şi relaţii internaţionale;
- şeful Direcţiei generale reglementări juridice şi contencios;
- inspectorul general al I.G.S.U.
Secretariatul Comisiei de recunoaştere este asigurat de Inspectoratul
General pentru Situaţii de Urgenţă prin Direcţia Pompieri.
18
Comisia de recunoaştere are următoarele atribuţii principale:
− adoptă deciziile de recunoaştere a organismelor de certificare, a
organismelor de inspecţie şi a laboratoarelor de încercări pentru atestarea
conformităţii produselor pentru construcţii cu rol în satisfacerea cerinţei de
securitate la incendiu, eliberează certificatele de recunoaştere şi iniţiează ordinele
ministeriale referitoare la aprobarea organismelor recunoscute;
− adoptă deciziile referitoare la menţinerea sau, după caz, limitarea,
suspendarea ori retragerea recunoaşterilor acordate şi iniţiază ordinele ministeriale
aferente;
− avizează procedurile operaţionale de evaluare iniţială şi de
supraveghere a organismelor şi laboratoarelor;
− solicită înscrierea organismelor în Registrul organismelor recunoscute,
gestionat de Ministerul Economiei şi Comerţului şi atribuie numărul de identificare
naţional.
Evaluarea în vederea recunoaşterii/desemnării este efectuată de Serviciul
pentru Desemnarea Organismelor pentru Evaluarea Conformităţii, pe baza
procedurii specifice.
Până în prezent nici un organism nu a solicitat recunoaşterea/desemnarea
pentru domeniul securitate la incendiu.
În temeiul prevederilor legale în vigoare, Inspectoratul General pentru

Situaţii de Urgenţă a avut (prin fosta instituţie – Corpul Pompierilor Militari ) şi are
stabilite atribuţii privind supravegherea măsurilor de securitate la incendiu în
domenii economice şi sociale, pe care le-a exercitat prin inspecţiile de prevenire a
incendiilor.
Eficientizarea în timp a structurii organizatorice, creşterea competenţei
profesionale a cadrelor din componenţă, urmărirea aplicării riguroase a cerinţelor
de securitate la incendiu a condus la rezultate remarcabile: realizarea unui nivel
acceptabil de protecţie la incendiu a cetăţenilor, unul dintre cele mai bune din
Europa. Astfel, în timp ce rata incendiilor la 1000 locuitori este de 9,1 în Marea
Britanie, 5,9 în Olanda, 3,4 în Luxemburg, 3 în Germania şi 2,2 în Austria, în
România aceasta este de 0,39.
Trebuie menţionată dezvoltarea structurilor teritoriale care a permis o
colaborare superioară cu comunităţile locale.
Structura militară a permis o abordare riguroasă şi o exercitare deplină a
autorităţii într-un domeniu important al securităţii cetăţenilor. Existenţa unei astfel
de structuri, cu organizare militară, chiar în perspectiva unei profesionalizări
ulterioare, cu experienţă în inspectarea măsurilor de protecţie în obiective sociale şi
economice, constituie un avantaj în abordarea euroconformizării în acest domeniu.
19
Acte normative referitoare
la evaluarea conformităţii produselor pentru construcţii
cu rol în securitate la incendiu
►Hotărârea Guvernului României nr. 622/21.04.2004 privind stabilirea condiţiilor

de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii, modificată şi completată
prin HGR nr. 796/14.07.2005.
►Hotărârea Guvernului României nr. 891/03.06.2004 privind stabilirea unor
măsuri de supraveghere a pieţei produselor din domeniile reglementate, prevăzute
în Legea nr. 608(2001 privind evaluarea conformităţii produselor, modificată şi
completată prin HGR nr. 140/24.02.2005.2005.
►Regulament privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe
baza performanţelor de comportare la foc, aprobat prin Ordin comun: Ministerul
Transporturilor Construcţiilor şi Turismului (nr. 1822/07.10.2004) şi Ministerul
Administraţiei şi Internelor (nr. 394/ 26.10.2004), modificat şi completat prin
Ordinul comun: Ministerul Transporturilor Construcţiilor şi Turismului (nr.
133/03.02.2006) şi Ministerul Administraţiei şi Internelor (nr. 1234/2006).
►Procedura de desemnare a organismelor pentru atestarea conformităţii
produselor pentru construcţii, aprobată prin Ordin comun – Ministerul
Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului (nr. 2134/17.11.2004), Ministerul
Administraţiei şi Internelor (nr. 460/21.12.2004).
►Regulament de organizare şi funcţionare al Comisiei de Recunoaştere a
organismelor pentru atestarea conformităţii produselor pentru construcţii cu rol în
satisfacerea cerinţei securitate la incendiu – constituită la nivelul Ministerului
Administraţiei şi Internelor aprobată cu Ordinul ministrului administraţiei şi
internelor nr. 585/2005.
►Metodologia de control privind supravegherea pieţei produselor pentru
construcţii cu rol în satisfacerea cerinţei de securitate la incendiu, aprobată prin
Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 607/2005, modificată şi
completată prin Ordinul nr. 1100/14.12.2005.
►Ordinul nr. 968/17.06.2005 al ministrului transporturilor, construcţiilor şi
turismului pentru aprobarea Listei standardelor române care transpun standarde
europene armonizate şi a specificaţiilor tehnice recunoscute în domeniul produselor
pentru construcţii.
►Ordinul nr. 620/29.04.2005 al ministrului transporturilor, construcţiilor şi
turismului cu privire la implementarea şi utilizarea eurocodurilor pentru construcţii.
20
►Regulament privind atestarea conformităţii produselor pentru construcţii, aprobat
prin Ordinul nr.1558/2004 al ministrului transporturilor, construcţiilor şi
turismului, modificat şi completat prin Ordinul nr.896/06.06.2005.
►Ordinul Inspectorului General al Inspectoratului General pentru Situaţii de
Urgenţă nr. 1103 IG/2005 privind aprobarea „Procedurii de evaluare în vederea
recunoaşterii laboratoarelor şi organismelor pentru atestarea conformităţii
produselor pentru construcţii cu rol în satisfacerea cerinţei securitate la incendiu”.
21
SECURITATEA LA INCENDIU ÎN REGLEMENTĂRILE
UNOR ŢĂRI ALE UNIUNII EUROPENE
– STUDIU COMPARATIV –
Mr. ing. Daniel RADU

Direcţia Pompieri
Abstract
The paper realizes a comparative study regarding the fire-safety
regulations in different EU countries.
În România a fost introdus sistemul european de clase de reacţie la foc şi

de rezistenţă la foc pentru clasificarea produselor pentru construcţii pe baza
performanţelor de reacţie şi de rezistenţă la foc, prin prevederile Regulamentului
privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza
performanţelor de comportare la foc, aprobat prin ordin comun M.T.C.T. – M.A.I
nr. 1822/394/2004, modificat şi completat prin Ordinul comun: Ministerul
Transporturilor Construcţiilor şi Turismului (nr. 133/03.02.2006) şi Ministerul
Administraţiei şi Internelor (nr.1234/2006).
Actul normativ menţionat transpune cerinţele deciziilor şi standardelor
europene referitoare la clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii
în clase de reacţie la foc şi de rezistenţă la foc, condiţiilor şi metodelor de
încercare, criteriilor specifice, în aplicarea prevederilor referitoare la cerinţa
esenţială „securitate la incendiu” din Directiva Europeană nr. 89/106/CEE
privind produsele pentru construcţii, completată cu Directiva 93/68/EEC,
transpusă în România prin H.G.R. nr. 622/2004 privind stabilirea condiţiilor de
introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii, modificată şi completată cu
H.G.R nr. 796/2005.
Necesitatea noului sistem de euroclase a rezultat datorită existenţei a peste
30 de metode diferite de încercare în ţările europene pentru determinarea
performanţelor de reacţie la foc şi de rezistenţă la foc, astfel că rezultatele erau
diferite de la o ţară la alta, fiind dificilă o acceptare a rezultatelor, exprimate diferit
22
în fiecare ţară, precum şi introducerea pe piaţă mai puţin facilă a produselor pentru
construcţii. Astfel, noul sistem conduce la eliminarea aspectelor menţionate, prin
aplicarea unor metode de încercare valabile pentru toate ţările Uniunii Europene.
Încadrarea produselor pentru construcţii în noile sisteme de clase de reacţie
la foc şi de rezistenţă la foc, nu poate fi realizată fără ca produsele de construcţii să
fie testate conform metodelor şi criteriilor specifice.
Pentru utilizarea noului sistem de euroclase, în reglementările naţionale
privind securitatea la incendiu, statele membre ale UE au fost de acord să facă o
transpunere progresivă pentru includerea acestui sistem în codurile, normativele şi
ghidurile specifice în paralel cu utilizarea sistemelor de clase naţionale, până la
terminarea perioadelor de coexistenţă, stabilite de Ghidul J–Acorduri de tranziţie
referitoare la Directiva europeană pentru produse de construcţii.
Clasificările prevăzute constituie cerinţe obligatorii pentru:
a) clasificarea produselor identificate, definite respectiv încadrarea lor în
clase de reacţie la foc, de rezistenţă la foc şi/sau de performanţă la foc exterior, în
vederea introducerii lor pe piaţă cu marcajul de conformitate CE aplicat;
b) stabilirea în reglementările tehnice privind proiectarea şi execuţia
construcţiilor a nivelurilor de performanţă pentru satisfacerea cerinţei esenţiale
„securitate la incendiu” care pot fi impuse pentru diferite tipuri şi categorii de
construcţii de pe teritoriul României.
Procesul de transpunere a vechiului sistem de clase în noul sistem de
euroclase pentru diferite ţări din Uniunea Europeană, precum şi de stabilire a
nivelurilor minime de performanţă pentru elementele de construcţie în
reglementările specifice de securitate la incendiu, este exemplificat în cele ce
urmează.
1. EXEMPLIFICĂRI DE TRANSPUNERE PENTRU REACŢIA LA

FOC
Clase de reacţie la foc
A1 Fără contribuţie la foc-incombustibile Nu are loc flash-over

A2 Fără contribuţie la foc-incombustibile Nu are loc flash-over
B Contribuţie la foc mult limitată Nu are loc flash-over
C Contribuţie la foc limitată Risc de flash – over
D Contribuţie la foc nu este neglijabilă Risc de flash – over
E Insuficiente proprietăţi ale reacţiei la foc Risc de flash – over
F Materiale fără caracteristici determinate Risc de flash – over
privind reacţia la foc - date încă
nedisponibile
23
TRANSPUNERE PENTRU ANGLIA & ŢARA GALILOR
Potrivit cerinţelor Documentului B- SECURITATEA LA INCENDIU,

publicat în 2002 şi aprobat de ministrul delegat pentru construcţii (Building
Regulations, Amendments 2002 to Approved Document B - Fire Safety-2000
edition were published in December 2002 – and applicable from 1 March 2003.)
Standard britanic Transpunere în euroclase

Incombustibile A1 sau considerând produsele care nu
trebuie testate conform Deciziei CE 96/603
Combustibilitate limitată A2 – s3,d2 sau mai bună
Clasa 0 – inflamabilitate scăzută B – s3,d2 sau mai bună

Clasa 1- inflamabilitate medie C – s3,d2 sau mai bună
Clasa 3- inflamabilitate mare D – s3,d2 sau mai bună
TRANSPUNERE ÎN SCOŢIA
Scotish Building Agency

Domestic Handbook – May 2005
Non Domestic Handbook – May 2005
Niveluri ale riscului de Standard Scoţian Transpunere în

incendiu euroclase
incombustibile incombustibile A1 or A2
mic Clasa 0 B
mediu Clasa 1 C
mare Clasa 2 sau 3 D
Foarte mare Materiale care nu îndeplinesc criteriile pentru
risc mare
24
TRANSPUNERE ÎN IRLANDA
Clase Existente Euroclase

NC A1
LC A2
0 B
1 C
2 D
3 D
>3 E or F
TRANSPUNERE ÎN FRANŢA
Potrivit dispoziţiilor ministrului de interne din noiembrie 2002, cu
intrare în vigoare la 31.12.2002, referitoare la reacţia la foc a produselor
pentru construcţii.
CLASE DE PERFORMANŢĂ PRIVIND REACŢIA LA FOC A PRODUSELOR
PENTRU CONSTRUCŢII, CU EXCEPŢIA PARDOSELILOR
1. Tabelele de mai jos precizează clasele determinate conform prevederilor
NF 13501-1 în comparaţie cu categoriile M menţionate în reglementările naţionale
de securitate la incendiu
Tab IV.1
Clase conform NF EN 13501-1 Exigenţe

A1 - - Incombustibile
A2 s1 d0 M0 -incombustibile
A2 s1 d1 M1- neinflamabile
A2 s2 d0
s3 d1
B s1 d0
s2 d1
s3
C s1 d0 M2-Dificil
s2 d1 inflamabile
s3
D s1 d0 M3- mediu
s2 d1 inflamabile
s3 M4- uşor inflamabil
Toate clauzele altele decât E -d2 şi F M4- uşor inflamabil
25
CLASE DE PERFORMANŢĂ PRIVIND REACŢIA LA FOC A PARDOSELILOR
PENTRU CONSTRUCŢII
Tab IV.2
Clase conform NF EN 13501-1 Exigenţe

A1FL - Incombustibile
A2FL s1 M0
A2FL s2
BFL s1 M3
CFL s2
DFL s1 M4
s2
2. În tabelele precedente, o clasă acceptată reprezintă o combinaţie a

nivelurilor de performanţă cu cele suplimentare, denumite clasificări suplimentare.
Corespondenţa cu clasele naţionale este redată în fiecare linie a tabelului.
Combinaţiile corespondente sunt prezentate în liniile care cuprind clasificarea M.
Orice combinaţie care nu se află într-o linie superioară este admisă. Combinaţiile
binare(excluzând cea pentru clasificarea d) care figurează la liniile M1 şi M2, ale
tabelului IV.1 permit satisfacerea încadrării în clasele M1 şi M2, eventual cerinţele
pentru pardoseli şi a încadrării în clasele M3 şi M4 din Tabelul IV.2.
3.Produsele încadrate într-o clasă M care în tabel se află în linia superioară
unei încadrări în euroclase (cu excepţia celor din clasa F) pot fi puse în operă
pentru care au fost acceptate de reglementări, sub rezerva menţinerii
performanţelor iniţiale atestate de o terţă parte independentă recunoscută de un stat
membru european sau de un stat care are un acord instituit cu spaţiul european.
Beneficiul acestor prevederi se aplică numai pe perioada precedentă unei
noi formulări pentru exigenţele de reacţie la foc a produselor pentru construcţii.
TRANSPUNERE ÎN ITALIA
Decretul ministrului de interne din10.03.2005
Clasele de reacţie la foc pentru produsele de construcţii pentru realizarea
securităţii la incendiu
I. Pardoseli
Clase italiene Euroclase

I Clasa 1 A2 FL-s1, A2 FL-s2, BFL-s1, BFL-s2
II Clasa 2 CFL-s1, CFL-s2
III Clasa 3 DFL-s1, DFL-s2
26
II. Pereţi

I Clasa 1 (A2 -s1, d0), (A2 -s2,d0), (A2-s3,d1) (A2-s2,d1) (A2-
s1,d1), (B-s1,d0), (B-s2, d0), (B-s1, d1), (B-s2, d1)
II Clasa 2 (A2-s1, d2) (A2-s2, d2) (A2-s3, d2), (B-s3, d0) (B-s3,
d1) (B-s1, d2), (B-s2, d2) (B-s3, d2), (C-s1, d0) (C-s2,
d0) (C-s1, d1) (C-s2, d1)
III Clasa 3 (C-s3, d0), (C-s3, d1), (C-s1, d2) (C-s1, d2) (C-s2, d2),
(C-s3, d2), (D-s1, d0), (D-s2, d0), (D-s1, d1), (D-s2, d1),
III. Planşee

I Clasa 1 (A2 -s1, d0), (A2 -s2,d0), (A2-s3,d1) (A2-s2,d1) (A2-
s1,d1), (B-s1,d0), (B-s2, d0),
II Clasa 2 (B-s3, d0) (B-s1, d1), (B-s2, d1) (B-s3, d2), (C-s1, d0)
(C-s2, d0)
III Clasa 3 (C-s3, d0), (C-s1, d1), (C-s1, d2) (C-s2, d1) (C-s2, d2),
(C-s3, d1), (D-s1, d0), (D-s2, d0),
Clase italiene
- Incombustibile – Clasa 0- UNI ISO 1182
- combustibile – Clase 1, 2, 3- UNI 8456, 8457, 9175
Circulară nr.10
DEPARTAMENTUL POMPIERILOR, APĂRĂRII CIVILE, DIRECŢIA

GENERALĂ DE PREVENIRE ŞI SECURITATE TEHNICĂ
(DIPARTIMENTO DEI VIGILI DEL FUOCO, DEL SOCCORSO
PUBBLICO E DELLA DIFESA CIVILE, DIREZIONE CENTRALE PER LA
PREVENZIONE E LA SICUREZZA TECNICA)
Prot. n.DCPST/A2/3163 Roma, 21 Aprile 2005
Aplicarea sistemului european de euroclase poate fi obligatoriu sau

voluntar, în funcţie de „perioadele de coexistenţă” stabilite pentru fiecare produs,
de către CE, prin publicarea în jurnalul oficial al UE, a indicativelor standardelor
europene armonizate.
Perioada de coexistenţă este definită de la începutul datei de aplicare a
specificaţiei tehnice europene armonizate, al cărei termen de sfârşit este publicat în
Jurnalul Oficial al UE, perioadă care coincide în marea majoritate a cazurilor cu
27
data de retragere a reglementărilor naţionale conflictuale cu specificaţiile tehnice
armonizate.
1. În absenţa unor standarde europene armonizate şi în orice caz, până la

terminarea perioadei de coexistenţă, regimul de atestare a conformităţii este numai
cel aplicabil prin decretul D.M. 26.6.84; în aşa context în care omologarea şi
certificatul emis în sensul art.10 poate fi eliberat fie în sistemul de clase italian sau
în sistemul de euroclase în aplicarea EN 13501.
2. În perioada de coexistenţă clasificarea în euroclase permite aplicarea

marcajului CE, ceea ce este alternativă,
3. De la data încheierii perioadei de coexistenţă este posibilă numai

clasificarea în euroclase.
La sfârşitul perioadei de coexistenţă în activităţile de control referitoare la
prevenirea incendiilor, produsele de construcţii se supun regimului de atestare a
conformităţii: omologarea în sensul dm 26,6,84 reprezintă marcajul ce, cu
îndeplinirea următoarelor condiţii de continuare:
− Omologarea poate fi efectuată sau reînnoită numai până la termenul de
sfârşit al perioadei de coexistenţă
− Acţiunea de omologare în euroclase poate fi efectuată pe baza unui
certificat emis de un laborator atestat în domeniul reacţiei la foc, în sensul
Decretului 9 Mai 2003 n.15, 6, Decretul Ministrului de Interne 05/08/91.
− Cererea de omologare sau de reînnoire în euroclase trebuie să fie scrisă
având în vedere şi prevederile de la pct. 1
TRANSPUNERE ÎN GERMANIA ŞI BELGIA
Euroclase Criterii Germania Belgia

A1 Incombustibile A1 A0
A2 Practic neinflamabile A2 A1
B Dificil inflamabile B1 A2
C Dificil inflamabile B1 A2
D Mediu inflamabile B2 A3
E Mediu inflamabile B2 A3
F Uşor inflamabile B3 A4
Fără performanţe
determinate
28
TRANSPUNERE ÎN SPANIA
Decretul Regal 312/18.03.2005 privind clasificarea şi încadrarea

produselor pentru construcţii din punct de vedere al reacţiei şi rezistenţei la
foc
Cap.4 Adaptarea claselor de reacţie la foc
Clasele de reacţie la foc, stabilite în reglementări, trebuie să îndeplinească

cerinţele prevăzute de norma UNE 23727:1990, iar clasele determinate conform
UNE EN 13501-1:2002 sunt prezentate în tabelele de mai jos.
În orice caz (totuşi) dacă produsele au fost clasificate conform UNE
23727:1990, înainte ca prezentul decret să-şi facă efectul, este permisă aplicarea
acestor produse pe o perioadă determinată, până la apariţia unor noi reguli privind
reacţia la foc, bazate pe un scenariu de risc specific.
Dacă aplicarea marcajului CE este indispensabilă (obligatorie) produselor
care sunt încadrate în clasele spaniole, conform UNE 23727:1990, acestea trebuie
să satisfacă un sistem de evaluare a conformităţii echivalent cu unul pentru
aplicarea marcajului CE.
Clase de reacţie la foc a finisajelor pereţilor şi planşeelor, tratamentelor de izolare

termică şi acustică şi conductelor
Clase determinate Clase de reacţie la foc determinate conform
conform UNE UNE EN 13501-1:2002
23727:1990 Finisaje neliniare ale pereţilor Finisaje neliniare ale pereţilor
şi planşeelor, tratamentelor de şi planşeelor, tratamentelor de
izolare termică şi acustică şi izolare termică şi acustică şi
conductelor conductelor
MO A1 şi A2-s1, d0 A1L şi A2L-s1,d0
M1 B-s3,d0 BL-s3,d0
M2 C-s3,d0(2) CL-s3,d0(2)
M3 D-s3,d0 DL-s3,d0
Clase de reacţie la foc pentru pardoseli
Clase determinate conform UNE Clase de reacţie la foc determinate

23727:1990 conform UNE EN 13501-1:2002
MO A1FL şi A2FL-s1
M1 A2FL-s2
M2 BFL-s2
M3 CFL-s2
29
2. EXEMPLIFICĂRI DE INTRODUCERE A NIVELURILOR MINIME
ADMISE PENTRU REACŢIA ŞI REZISTENŢA LA FOC A
ELEMENTELOR ŞI MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII, ÎN
CODURILE DE SECURITATE LA INCENDIU PENTRU DIFERITE
STATE ALE UNIUNII EUROPENE
ANGLIA
Documentul B- SECURITATEA LA INCENDIU („The Building

Regulations 2000- Fire safety”, amendat în 2002)
Arii maxim admise ale clădirilor sau compartimentelor de

incendiu(clădiri nerezidenţiale)
Tip de clădire Numărul Suprafaţa admisă a oricărui nivel al

maxim de clădirii sau al compartimentului(mp)
niveluri(m) În clădiri cu mai În clădiri cu un
multe niveluri singur nivel
Birouri Nelimitat Nelimitat Nelimitat
Clădiri pentru
învăţământ, magazine,
comerciale
a) şcoli Nelimitat 800 800
b) magazine-
neprevăzute cu
sprinklere Nelimitat 2000 2000
magazine prevăzute
cu sprinklere Nelimitat 4000 Nelimitat
c) altele-neprevăzute cu
sprinklere Nelimitat 2000 Nelimitat
altele-prevăzute cu
sprinklere Nelimitat 4000 Nelimitat
Industriale Max 18 m 7000 Nelimitat
Neprevăzute cu
sprinklere Peste 18 m 2000 Nelimitat
Prevăzute cu sprinklere Max 18 m 14000 Nelimitat
Peste 18 m 4000 Nelimitat
30
Numărul maxim Volumul maxim al
de niveluri(m) compartimentului(m3)
În clădiri cu mai În clădiri cu un
multe niveluri singur nivel
Depozitare, alte clădiri nerezidenţiale
a) parcaje Nelimitat Nelimitat
b) oricare altă clădire sau porţiuni ale
acestora
neprevăzute cu max 18 m 20000 Nelimitat
instalaţii de sprinklere peste 18 m 4000 Nelimitat
prevăzute cu max 18 m 40000 nelimitat
instalaţii de sprinklere peste 18 m 8000 nelimitat
Finisaje pentru pereţi şi planşee
Clasificare finisaje
Localizare Clasa naţională Euroclasa
Încăperi a căror suprafaţă nu depăşeşte: D-s3, d2
a) 4 m2 în clădiri rezidenţiale
b) 30 m2 în clădiri rezidenţiale 3
Garaje a căror suprafaţă nu depăşeşte 40 m2
Alte încăperi, incluzând garaje 1 C-s3, d2
Spaţii de circulaţie din interiorul clădirilor
unifamiliale
Alte spaţii de circulaţie, inclusiv cele din 0 B-s3, d2
interiorul apartamentelor
Limitarea propagării incendiilor la plafoanele suspendate

Înălţimea clădirii Tipul nivelului Cerinţe pentru Descrierea
sau a porţiunilor rezistenţa la foc a plafonului
de clădire(m) nivelului(minute) suspendat
Mai mică de 18 m Necompartimentat 60 sau mai puţin Tip W, X sauY
Compartimentat mai puţin de 60
60 Tip X, Z, Y
18 m sau mai mult Indiferent de 60 sau mai puţin Tip Y sau Z
compartimentare
Nelimitată Indiferent de Mai mare de 60 Tip Z
compartimentare
31
W. Suprafaţa plafonului fals din interiorul golului dintre planşeu şi
plafonul fals trebuie să fie Clasa 0 sau 1 naţională sau C-s3, d2 sau mai bună
(Europeană)
X. Suprafaţa plafonului fals din interiorul golului dintre planşeu şi plafonul
fals trebuie să fie Clasa 0 (Naţională) sau Clasa B-s3, d2 sau mai bună(Europeană).
Y. Suprafaţa plafonului fals din interiorul golului dintre planşeu şi plafonul
fals trebuie să fie Clasa 0 (Naţională) sau Clasa B-s3, d2 sau mai bună
(Europeană).
Z. Plafoanele false trebuie să fie din materiale încadrate în clasele naţionale
de combustibilitate limitată sau din Clasa A2-s3, d2 sau mai bună (Europeană).
Orice material utilizat pentru izolaţia termică trebuie să fie din clasele de
combustibilitate limitată(naţională) sau din Clasa A2-s3, d2 sau mai bună
(Europeană).
Clasificarea naţională nu este automat echivalentă cu cea europeană, fiind

necesară încercarea produselor pentru a putea fi încadrate în clasele europene.
UŞI REZISTENTE LA FOC
Poziţia uşii Rezistenţă la foc Rezistenţă la foc

minim asigurată în minim asigurată în
termeni de etanşeitate termeni de etanşeitate
la foc (minute), la foc (minute), testată
testată conform BS conform standardului
476 partea 22 european relevant
1.În pereţi de Aceeaşi rezistenţă la Aceeaşi rezistenţă la
compartimentare dintre foc cu a peretelui dar foc cu a peretelui dar
clădiri minim 60 min. minim 60 min.
2.În pereţi de
compartimentare din clădiri
a) dacă separă apartamente FD 30S (2) E30 Sa (2)
sau duplexuri
b) case de scări din clădiri
(locuinţe) uni-multi FD 30S (2) E30 Sa (2)
familiale, rezidenţiale, de
birouri, de agrement
Jumătate din RF a Jumătate din RF a
c) scări în afara celor peretelui dar minimum peretelui dar minimum
menţionate la b) 30 min. şi cu 30 min. şi cu îndeplinirea
îndeplinirea sufixului S2 sufixului S2
32
d) ascensoare Jumătate din RF a Jumătate din RF a
peretelui dar minim 30 peretelui dar minim 30
min. min.
e) alte spaţii nedescrise mai Aceeaşi rezistenţă la Aceeaşi rezistenţă la foc
sus foc cu a peretelui, dar cu a peretelui, dar şi cu
şi cu îndeplinirea îndeplinirea sufixului
sufixului S2 pentru S2 pentru utilizarea pe
utilizarea pe căi de căi de evacuare
evacuare
3. în compartimente din Identică cu cea a Identică cu cea a
acelaşi nivel nivelului nivelului
4. în elemente de închidere
pentru:
a) scări protejate cu
excepţia celor descrise la FD 30S (2) E30 Sa (2)
pct.9
b. puţul lifturilor, care nu FD 30 E30
formează închideri protejate
menţionate la 2 b, c, d
5. în elemente de închidere
pentru:
a) holuri protejate (sau FD 30S (2) E30 Sa (2)
coridoare) de acces la scări
b) orice alt coridor protejat
sau FD 30S (2) E30 Sa (2)
c) un hol protejat de acces
la un lift închis în puţul său FD 30S (2) E30 Sa (2)
6.căi de acces la scări FD 30 E30
exterioare de evacuare
7.
a) căi de evacuare
(coridoare) în 2 direcţii FD 20S (2) E20 Sa (2)
b) coridor înfundat
(evacuare într-o direcţie) FD 20S (2) E20 Sa (2)
8. Orice uşă:
a) prevăzută în FD 30 E30
diafragme(elemente de
întrerupere a golurilor) din
pereţi, planşee, plafoane
suspendate şi planşee
b) dintre locuinţă şi garaj FD 30 E30
33
PERFORMANŢE ALE MATERIALELOR ŞI STRUCTURILOR
Tabel A.1 Prevederi specifice pentru comportarea la foc a elementelor

principale ale construcţiei
Cerinţe minime când sunt testate Cerinţe Metodă
conform BS 476(1) (minute) minime când de
Capacitate Etanşeitat Izolare sunt expunere
portantă e la foc termică încercate
conform
standardului
European
relevant
(minute) (12)
1. Structură, Vezi tab.2 Nu se Nu se R vezi tab.2 Expunere
grinzi, stâlpi aplică aplică a feţelor
2.pereţi portanţi Vezi tab.2 Nu se Nu se R vezi tab.2 Fiecare
aplică aplică parte
separat
3.pardoseli(plan
şee)
a) în niveluri
superioare din
clădiri de locuit
cu mai mult de 30 15 15 REI 30(9)
2 niveluri (dar
nu se referă la
planşeele peste
subsol sau
garaj)
b) între 60 sau vezi 60 sau 60 sau REI 60 sau

magazine şi tab.2 vezi tab.2 vezi vezi tab.2
apartamentele (oricare (oricare tab.2 (oricare este
de deasupra este mai este mai (oricare mai mare)
mare) mare) este mai
mare)
c) alte planşee,
inclusiv Vezi tab.2 Vezi tab.2 Vezi REI Vezi
planşeele de tab.2 tab.2
compartimentare
34
4. Acoperişuri
a) orice element
care face parte
dintr-o cale de 30 30 30 REI 30(9)
evacuare
b) orice Vezi Vezi tab.2 Vezi REI Vezi

acoperiş care tab.A2 tab.2 tab.2
funcţionează ca
un nivel
5.pereţi
exteriori
Fiecare
a) orice parte Vezi tab.2 Vezi tab.2 Vezi REI Vezi faţă
care este mai tab.2 tab.2 separat
mică de 1000
mm. de la orice
punct al unei
limite
Vezi tab.2 Vezi tab.2 15 REI Vezi De la
b) orice parte de tab.2 interiorul
1000 mm. sau (10) clădirii
mai mare de la
limită
c) orice parte 30 30 Fără REI 30 De la
adiacentă unei prevede interiorul
căi exterioare ri clădirii
de evacuare (6), (7)
6. pereţi de 60 sau vezi 60 sau 60 sau REI 60 sau Fiecare
compartimentare tab.2 vezi tab.2 vezi vezi tab.2 faţă
din clădiri de (oricare (oricare tab.2 ( oricare este separat
birouri, este mai este mai (oricare mai mică)
Comerciale, mică) mică) este mai
Industriale, mică)
depozitare,
nerezidenţiale):
7. pereţi de Vezi tab.2 Vezi tab.2 Vezi REI Vezi Fiecare
compartimentare, tab.2 tab.2 faţă
alţii decât cei separat
menţionaţi la
pct.6
35
8. Închideri 30 30 30(8) REI 30(8)
a. pentru case
de scări
30 30 30 REI 30
b. puţul liftului
Tabel A2
Rezistenţă la foc minim asigurată
Tipuri de Durată minimă(minute) pentru elemente de structură în:
clădiri Niveluri din subsol Parter sau niveluri supraterane
Înălţimea(m) Înălţimea clădirii(m)
nivelului cel mai de
jos din subsol-cota
subsolului
Mai mare Sub 10 Mai mare Sub 18 Sub 30 Mai
de 10 sau egal de 5 mare de
30
1.Rezidenţiale
a) apartamente 90 60 30* 60**† 90** 120**
b) locuinţe
uni- Ne- Ne- Ne-
multifamiliale relevant 30* 30* 60@ relevant relevant
2.Rezidenţiale
a)Instituţionale 90 60 30* 60 90 120#
b) alte
rezidenţiale 90 60 30* 60 90 120#
3. Birouri
-neprevăzute 90 60 30* 60 90 Nu se
cu sprinklere admite
- prevăzute cu
sprinklere 90 60 30* 60 90 120#
4. Clădiri
comerciale,
magazine
-neprevăzute Nu se
cu sprinklere 90 60 60 60 90 admite
36
- prevăzute cu
sprinklere 60 60 30* 60 60 120#
5. Spaţii de
recreere
-neprevăzute Nu se
- prevăzute cu
sprinklere 60 60 30* 60 60 120#
6. Industriale
- neprevăzute Nu se
- prevăzute cu
sprinklere 90 60 30* 60 90 120#
7.Depozite şi
alte clădiri
nerezidenţiale
a. orice clădire
sau părţi de
clădire care nu
au fost
descrise
- neprevăzute Nu se
- prevăzute cu
sprinklere 90 60 30* 60 90 120#
b. parcaje
pentru
automobile
i. parcaje Nu se Nu se 15* 15*

deschise(3) aplică aplică 15* +(4) +(4) +(4) 60
ii. orice alte

parcaje 90 60 30* 60 90 120#
37
IRLANDA
Finisaje
Localizare Clasă de combustibilitate Euroclasă

În grupuri sanitare, băi 3 D - s3,d2
Alte încăperi 1 C - s3,d2
Căi de circulaţie în 1 C - s3,d2
interiorul clădirilor
multifamiliale
Alte spaţii de circulaţie 0 B - s3,d2
SPANIA
Documentul „SECURITATE LA INCENDIU”
Clase de reacţie la foc a elementelor de construcţie
Amplasarea elementului Finisaje

Pereţi şi planşee Pardoseli
Spaţii în care sunt
prezente persoane în
permanenţă( sunt excluse
interiorul caselor de
locuit), coridoare, scări,
holuri neprotejate
Sunt prevăzute cu D-s3,d2 (M3) F
instalaţii de sprinklere
Nu sunt prevăzute cu C-s3,d1 (M2) DFL-s3 (M3)

instalaţii de sprinklere
Coridoare, scări, holuri B-s1,d0 (M1) CFL-s1 (M2)
neprotejate
Încăperi şi spaţii cu risc Mare
de incendiu BFL-s1 (M1)
Mediu - B-s1,d0 (M1)
Mic CFL-s2 (M2)

Plafoane suspendate,
pardoseli false C-s3,d2 (M1) CFL-s3 (M1)
38
Cerinţe pentru spaţii încadrate riscuri de incendiu
Performanţe Risc mic Risc mediu Risc mare

Rezistenţa la foc a R 90 (EF- 90) R 120 (EF-120) R 180 (EF-180)
structurii portante
Pereţi de EI 90 (RF-90) EI 120 (RF-120) EI 180 (RF-180)
compartimentare
Uşi de acces EI2 45-C 2 x EI2 30-C 2 x EI2 30-C
(RF-45) 2 x (RF-30) 2 x (RF-30)
Lungimea maximă < 25 m < 25 m < 25 m
a căii de evacuare
Reacţia la foc
-pereţi şi planşee B s1 d0 (M1) B s1 d0 (M1) B s1 d0 (M1)
-pardoseli CFL s1 (M2) BFL s1 (M1) BFL s1 (M1)
3. EXEMPLIFICĂRI ŞI EXTRASE
DIN CODURILE DE SECURITATE LA INCENDIU
SPANIA
Normativ de securitate la incendiu ( Documento Basico Seguridad en

caso de incendio)– emis de Ministerul Lucrărilor Publice - Direcţia
Construcţiilor, Arhitecturii şi Urbanismului
Secţiunea SI 1 – Propagare interioară
1. Compartimente antifoc
2. Spaţii şi zone cu riscuri speciale
3. Treceri ale elementelor de instalaţii prin elemente de construcţii cu rol de
securitate la incendiu
4. Reacţia la foc a elementelor de construcţie
Secţiunea SI 2 – Propagare exterioară
1. Faţade
2. Acoperişuri
Secţiunea SI 3 – Evacuare
1. compatibilitatea elementelor de evacuare
2. Calculul numărului de persoane
3. Numărul şi lungimea căilor de evacuare
4. Dimensionarea căilor de evacuare
4.1. Calculul căilor de evacuare
39
5. Protecţia scărilor
6. Marcarea şi semnalizarea căilor de evacuare
7. Evacuarea fumului
Secţiunea SI 4 – Detectare, controlul şi stingerea incendiului
1. Echiparea cu instalaţii de protecţie împotriva incendiilor
2. Marcarea locurilor de amplasare a mijloacelor de primă
intervenţie(hidranţi, stingătoare, butoane de semnalizare)
Secţiunea SI 5 – Căi de acces şi de intervenţie în caz de incendiu
1. Condiţii privind gabaritele căilor de intervenţie
2. Condiţii de accesibilitate la faţade
Secţiunea SI 6 – Rezistenţa la foc a structurii

1 Generalităţi
2 Rezistenţa la foc a structurii
3 Elemente de structură principale
4 Elemente de structură secundare
5 Determinarea efectelor acţiunilor în timpul incendiului
6 Determinarea rezistenţei la foc
Anexa SI A – Terminologíe
Anexa SI B – Timp echivalent de expunere la foc
Anexa SI C – Resistenţa la foc a structurilor de beton armat
Anexa SI D – Rezistenţa la foc a structurilor de oţel
Anexa SI E – Rezistenţa la foc a structurilor de lemn
Anexa SI F – Rezistenţa la foc a structurilor prefabricate
Secţiunea SI 1 – Propagare interioară
Condiţii privind ariile construite ale compartimentelor de incendiu
Tip de clădire sau instituţie Condiţii

În general Toate porţiunile de clădiri dintr-o construcţie care au
destinaţii diferite una faţă de cealaltă trebuie să
constituie un compartiment de incendiu.
Toate spaţiile care au destinaţia de locuinţă dintr-o
clădire cu altă destinaţie, dacă aria construită a
acestora depăşeşte 400 m2, trebuie să constituie un
compartiment de incendiu(1).
Nu se stabilesc restricţii pentru spaţii încadrate în
risc mic.
40
Locuinţe Ac max 2500 m2
Pentru elementele care separă locuinţele între ele sau
faţă de alte destinaţii din clădire trebuie să fie cel
puţin EI 60 (RF-60).
Spaţiile cu destinaţia de învăţământ, administrative
sau rezidenţiale a căror arie construită depăşeşte 500
m2 sau cele cu alte destinaţii, trebuie să constituie
compartiment de incendiu
Administrative Ac max 2500 m2
Comerciale (2) i) 2.500 m2, în general
ii) 10.000 m2 pentru construcţii cu destinaţia de
centre comerciale, protejate cu instalaţie tip sprinkler
iar înălţimea căilor de evacuare nu depăşeşte 3 m.
-zonele destinate publicului pot constitui numai
un compartiment de incendiu în clădiri
comerciale sau instituţii care ocupă în totalitate
clădirea şi sunt protejate cu instalaţie de sprinkler
şi sunt dispuse la căile de evacuare disponibile
pentru toate destinaţiile clădirii(3)
-instituţii publice cu următoarele destinaţii:
i)cinematografe, teatre, discoteci, săli de
dans, restaurante, cafenele,
ii) alte tipuri de activităţi a căror Ac depăşeşte
500 m2, trebuie să constituie un compartiment de
incendiu, inclusiv holurile comune dintre 2
încăperi(4)
Rezidenţiale Publice Ac max 2500 m2
zonele cu destinaţii publice cu mai mult de 500
persoane trebuie să constituie un compartiment de
incendiu
toate încăperile cu destinaţia de locuit trebuie să aibă
pereţii EI 60 (RF-60), iar în instituţiile a căror arie
construită depăşeşte 400 m2, uşile de acces trebuie să
fie EI2 30-C (RF-30)
Învăţământ Ac max 4000m2
Clădiri spitaliceşti Ac max 2500 m2
Zonele destinate ambulatoriului trebuie să constituie
un compartiment de incendiu separat de ax 2500 m2
Zonele administrative şi de învăţământ trebuie să
constituie un compartiment de incendiu separat de ax
2000 m2
41
Publice Ac max 2500 m2
-spaţiile cu destinaţia de cinematografe, teatre, săli
de întruniri, muzee şi altele similare pot constitui un
compartiment de incendiu în Ac de 2500 m2 sau mai
mare, dacă:
a) elementele de compartimentare faţă de alte spaţii
trebuie să fie EI-120 (RF-120)
b) materialele pereţilor şi planşeelor trebuie să fie B-
s1, d0 (M1) iar pardoselile BFL-s1 (M2)
c) densitatea sarcinii termice trebuie să fie ax 200
Mj/m2
d) nu trebuie să existe spaţii de locuit între aceste
destinaţii
- Scenele vor constitui un compartiment de incendiu
separate
Garaje Vor constitui un compartiment de incendiu separat
iar comunicarea cu alte spaţii se va realiza prin
coridoare(holuri) independente
1. x- spaţii pentru dormitoare în clădiri de învăţământ, spitale pentru medici,

asistente
2. Zonele de producţie sau de depozitare trebuie să constituie compartimente
de incendiu diferite
3. Elementele de separare a unor destinaţii diferite trebuie să fie EI 60 (RF-
60).
2. Spaţii şi destinaţii cu riscuri speciale
Clasificări (încadrări) ale spaţiilor şi încăperilor din construcţii în niveluri de

risc de incendiu
Tip clădire Mărimea zonei
V-volum construit, Ac- arie construită
Spaţii de întreţinere, de Risc mic Risc mediu Risc mare
depozitare pentru
mobilă, lenjerie, obiecte
de curăţat, arhive ş.a 100<V<200 m3 200<V<400 m3 V>400 m3
De depozitare 5<S<15 m2 15<S<30 m2 S>30 m2

Bucătării cu o Putere 10< P<20 kW 20< P<50 kW P>50 kW
totală instalată P (1)(2)
Spălătorii, Curăţătorii, 20<S<100 m2 100<S<200 m2 S>200 m2
Dressingroom
42
Locuinţe 50<S<100 m2 100<S<500 m2 S>500 m2
Clădiri spitaliceşti
- Depozite
pentru 100<V<200 m3 200<V<400 m3 V>400 m3
produse
farmaceutic
e şi clinice
- Spaţii
pentru
echipament
e de În toate cazurile
sterilizare V<350 m3 350<V<500 m3 V>500 m3
- Laboratoare
clinice
Administrative 100<V<200 m3 200<V<500 m3 V>500 m3
-Edituri, tipografii,
spaţii de depozitare
hârtie
Spaţii depozitare bagaje S<20 m2 20<S<100 m2 S>100 m2
Comerciale
- Dacă sarcina termică
QS este în intervalul(3) 425<QS<850 850<QS<3.400 QS>3.400
şi suprafaţa construită MJ/m2 MJ/m2 MJ/m2
este:
- în spaţiile
nesituate S< 2.000 m2 S< 25 m2 şi
sub ieşirile înălţimea căii
din clădire de evacuare de
cu instalaţii de max. 15 m.
sprinklere
S<1.000 m2 S< 600 m2 Nu se admite
fără instalaţii de
sprinklere S< 300 m2
- în spaţiile
situate sub
ieşirile din
clădire
cu instalaţii de
sprinklere < 800 m2 Nu se admite Nu se admite
43
Publice 100<V<200 m3 V>200 m3
Fabrici sau depozite de
decoruri, îmbrăcăminte
1. În utilizări diferite din spitale şi spaţii rezidenţiale, bucătăriile echipate cu

sisteme automate de stingere sunt excluse de la prevederea altor mijloace
de primă intervenţie. Acest sistem de stingere trebuie prevăzut în toate
bucătăriile în care P instalat depăşeşte 20 KW.
Rezistenţa la foc a pereţilor şi planşeelor care separă compartimente

de incendiu(1)
Element Rezistenţa la Foc

Compartiment de incendiu Compartiment de incendiu
din subsol suprateran cu înălţimea
h <15 m 15 <h< 28 m h > 28 m
Pereţi de compartimentare ai
compartimentului de bază
Compartiment Nu se admite EI 120 EI 120 (RF- EI 120 (RF-
de incendiu cu (RF- 120) 120) 120)
risc mic
Clădiri EI 120 (RF- 120) EI 60 (RF- EI 90 (RF- EI 120 (RF-
rezidenţiale, 60) 90) 120)
publice,
administrative,
de învăţământ
Comerciale, EI 120 (RF- 120) EI 90 (RF- EI 120 (RF- EI 180 (RF-
spitale (3) 90) 120) 180)
Garaje(4) EI 120 (RF- 120) EI 120 EI 120 (RF- EI 120 (RF-
(RF- 120) 120) 120)
Uşi dintre EI2 C t (RF-t)- jumătate din rezistenţa la foc a pereţilor în care
compartimentele sunt amplasate, sau ¼ din RF a pereţilor în care sunt amplasate
de incendiu când trecerea între compartimente se face printr-un coridor şi 2 uşi
1. Considerând acţiunea incendiului în interiorul compartimentului de

incendiu, exceptând compartimentele cu risc mic de incendiu, cazuri în
care se ia în considerare acţiunea incendiului din exteriorul
compartimentului.
44
Condiţii pentru riscuri speciale
Caracteristici Risc mic Risc mediu Risc mare

Rezistenţa la foc a R 90 (EF- 90) R 120 (EF-120) R 180 (EF-180)
structurii portante
Rezistenţa la foc a EI 90 (RF-90) EI 120 (RF-120) EI 180 (RF-180)
pereţilor care
delimitează zona
Coridoare de -* Si Si
comunicare cu
restul construcţiei
Uşi EI2 45-C 2 x EI2 30-C 2 x EI2 30-C
2 x (RF-30) 2 x (RF-30)
Lungimea maximă < 25 m < 25 m < 25 m
a căii de evacuare
Reacţia la foc a
materialelor
-pereţi şi planşee B s1 d0 (M1) B s1 d0 (M1) B s1 d0 (M1)
-pardoseli CFL s1 (M2) BFL s1 (M1) BFL s1 (M1)
Clase de reacţie la foc a elementelor de construcţie
Poziţia elementului Finisaje(1)

ale planşeelor şi pereţilor(2), (3) ale pardoselilor
Spaţii prevăzute cu
Instalaţii de sprinklere D-s3,d2 (M3) F (oricare)
Fără instalaţii de sprinklere C-s3,d1 (M2) DFL-s3 (M3)

Coridoare şi scări protejate B-s1,d0 (M1) CFL-s1 (M2)
Spaţii cu riscuri speciale Mare BFL-s1(M1)
Mediu B-s1,d0 (M1)
Mic CFL-s2 (M2)

Spaţii ascunse-
plafoane suspendate C-s3,d2 (M1) CFL-s3 (M1)
pardoseli false
45
REZISTENŢA LA FOC A STRUCTURII
Se verifică dacă în timpul incendiului se îndeplineşte relaţia:
unde
Efi,d,t – valoarea de calcul al efectelor acţiunilor incendiului asupra
elementelor structurii la momentul t;
Rfi,d,t – valoarea de calcul a rezistenţei la foc a elementelor în timpul
incendiului la momentul t.
Pentru rezistenţa la foc se pot adopta:

– valorile rezistenţei la foc prevăzute în tabelele de mai jos;
– timpul echivalent de expunere la foc, calculat astfel pentru elementele
din beton armat, la acţiunea Curbei temperatură– timp standardizată.
(1) Când calculul elementelor se bazează pe date prezentate sub formă de
tabel sau pe alte reguli simplificatoare care se referă la expunerea la foc
standardizată, se poate utiliza următoarea metodă:
NOTĂ – Metoda prezentată în această anexă este dependentă de materiale.

Nu se aplică nici la construcţii mixte (oţel şi beton ) şi nici la construcţii de lemn.
(2) Dacă densităţile sarcinii termice sunt specificate, fără a lua în mod
particular în calcul condiţiile de combustie (a se vedea anexa E), atunci aplicarea
acestei metode se limitează la compartimentele a căror sarcină termică este
constituită în principal, din materiale de tip celulozic.
Timpul echivalent de expunere la foc standardizată, este definit prin:
qf,d- valoarea de calcul a densităţii sarcinii termice, adică

qt , d = q f , d ⋅ A f / At
kb- coeficient de conversie, funcţie de proprietăţile termice ale elementelor
– Anexa F din norma UNE ENV 1991-2-2-1998
În absenţa unei evaluări detaliate a proprietăţilor termice ale incintei,
factorul de conversie kb poate fi considerat ca fiind:
kb = 0,07[min .m2/MJ]când qdeste exprimat în [MJ/m2]
altfel, kb poate să corespundă proprietăţilor termice b = ( ρcλ ) ale

incintei conform tabelului F.2. Pentru a determina pe b pentru straturile multiple
46
ale materialului sau pentru diferitele materiale din pereţi, planşeu şi tavan, a se
vedea anexa A (5) şi (6).
Factorul de conversie kb în funcţie de proprietăţile termice ale incintei
b = (ρcλ ) kb
[min. m2/MJ]
[J/m2s½K]
b > 2 500 0,04
720 ≤ b ≤ 2 500 0.055
b >720 0,07
wf- coeficient de ventilaţie funcţie de suprafaţa compartimentului de incendiu
Factorul de ventilaţie wf poate fi calculat după cum urmează:

[ ]
w f = (6,0 / H )0,3 ⋅ 0,62 + 90(0,4 − α v )4 / (1 + bvα h ) ≥ 0,5 [—](F.3)
unde
α v = Av / A f suprafaţa deschiderilor verticale ( Av ) ale faţadei, raportată la
( )
suprafaţa A f a planşeului compartimentului;
α h = Ah / A f suprafaţa deschiderilor orizontale ( Ah ) din acoperiş, raportată la
( )
suprafaţa Af a planşeului compartimentului;
(
bv = 12,5 1 + 10 α v − α v 2 ≥ 10,0)
H înălţimea compartimentului[m]
Pentru compartimentele mici [ A f < 100 m2] fără deschideri în acoperiş,

factorul w f poate fi de asemenea calculat după cum urmează:
1
−
wf = O 2 ⋅ A f / At
unde
O factorul de deschidere conform anexei A.
Este necesar să se verifice că:
te , d ≤ t fi , d
unde
t fi , d valoarea de calcul a rezistenţei la foc standardizate a elementelor, evaluate
conform părţilor de la prEN 1992 până la prEN 1996 şi a prEN 1999 relative la foc
47
Kc- coeficient de corecţie funcţie de proprietăţiele materialelor (beton armat-1, oţel
protejat-1, oţel neprotejat -13,7.
Valoarea de calcul a densităţii sarcinii termice
(1) Densitatea sarcinii termice utilizată în calcule trebuie sa fie o valoare de

calcul, bazată pe măsurări sau, în cazuri particulare, pe cerinţe de rezistenţă la foc
sau reglementări naţionale.
(2) Valoarea de calcul poate fi determinată:

- pe baza unui clasament naţional de clasificare a sarcinii termice
potrivit destinaţiei; şi/sau
- de manieră specifică pentru un proiect singular, prin efectuarea de
studii privind sarcina termică.
(3) Valoarea de calcul a sarcinii termice

2
q f ,d = q f ,k ⋅ m ⋅ δ q1 ⋅ δ q 2 ⋅ δ n [MJ/m ](E.1)
unde
m coeficientul de combustie (a se vedea E.3)
δ q1 un coeficient care ţine seama de riscul de activare a incendiului

legat de mărimea compartimentului (a se vedea tabelul E.1)
δ q2 un coeficient care ţine seama de riscul de activare a incendiului
legat de destinaţie (a se vedea tabelul E.1)
10
δ n = Π δ ni un coeficient care ia în considerare diversele măsuri active de
i =1
luptă contra focului „i” (sprinklere, detecţie, alarmare automată,
servicii de pompieri, etc.). Aceste măsuri active sunt, în general,
impuse din motive de securitatea vieţii ocupanţilor (a se vedea
tabelul E.2 şi (4) şi (5));
q f ,k densitatea sarcinii termice caracteristice, pe unitatea de
suprafaţă de planşeu [MJ/m2] (a se vedea de exemplu tabelul
E.4)
48
Tabelul E.1 – Coeficienţii δ q1 , δ q 2
Suprafaţa planşeului Riscul de Riscul de
compartimentului activare activare Exemple de destinaţii
A f [m 2 ] a focului a focului
δ q1 δ q2
25 1,10 0,78 galerii de artă, muzee, piscine
250 1.50 1,00 birouri, locuinţe, hoteluri,
industria de papetărie
2 500 1,90 1,22 industria construcţiilor de
maşini şi motoare
5 000 2,00 1,44 laboratoare de chimie,
atelier de vopsitorie
10 000 2,13 1,66 fabrică de artificii
sau de vopsele
Tabelul E.2 – Coeficienţii δ ni

δ ni Funcţiuni de măsuri active de luptă împotriva incendiilor
Stingerea automată a Detecţie Stingere automată a focului
focului automată a
focului
Sistem Surse Detecţie Alar- Post Fără Căi Echipa- Sisteme
automat independente şi alarmă mare propriu post de mente de
de de apă automate Auto pom- propriu acces de luptă desfu-
stingere prin -mată pieri libere cu focul mare
cu apă 0 1 2 căldură Pom-
fum pieri
δ n1 δ n2 δ n3 δ n 4 δ n5 δ n6 δ n7 δ n8 δ n9 δ n10
0,61 1,0 0,87 0,7 0,8 sau 0,87 0,61 sau 0,78 0,9 1,0 sau 1,0 sau
0,73 sau 1 1,5 1,5
sau
1,5
(4) Pentru măsurile normale de luptă împotriva incendiului, care sunt

aprobate totdeauna, prevăzute, precum căi libere de acces, echipamente de luptă
împotriva incendiului şi sisteme de desfumare pe casa scării, se recomandă să se
considere valorile δ ni ca fiind egale cu 1,0. Totuşi, dacă aceste măsuri nu au fost
prevăzute, este recomandabil ca valorile δ ni corespunzătoare, să fie egale cu 1,5.
49
(5) In cazul când, scările se pun în suprapresiune în momentul alertării de
incendiu, coeficientul δ n8 din tabelul E.2 se poate lua egal cu 0,9.
Densitatea sarcinii termice q f , k [MJ/m2] conform diferitelor destinaţii
Destinaţia Medie 80 % cuantilă
Locuinţe 780 948
Spitale (camere) 230 280
Hoteluri (camere) 310 377
Biblioteci 1 500 1 824
Birouri 420 511
Clase de şcoală 285 347
Centre comerciale 600 730
Teatre, cinema 300 365
Transport (spaţiu public) 100 122
(2) Valorile densităţii termice q f , k indicate în tabelul E.4 se aplică în cazul

unui coeficient δ f , k egal cu 1,0 (a se vedea tabelul E.1).
(3) Sarcinile termice indicate în tabelul E.4 se aplică în cazul
compartimentelor obişnuite, în relaţie cu destinaţiilor indicate aici. Încăperile
speciale se iau în considerare conform E.2.2.
Valori minime pentru rezistenţa la foc
Niveluri supraterane
Înălţimea căii de evacuare
Niveluri <15 m <28 m. .≥28 m
subterane
Clădiri unifamiliale R-30 (EF-30) R-30 (EF-30) - -
Clădiri de locuit, R-120 (EF- R-60( EF-60) R 90 R-120

rezidenţiale, de 120) (EF 90) (EF-120)
învăţământ,
administrative
Comerciale, publice, R-120 (EF- R 90 R-120 R-180
spitale 120) (EF 90) (EF-120) (EF-180)
Garaje( clădiri destinate R-90 (EF-90)
exclusiv pentru această
destinaţie)
Garaje amplasate în R-120 (EF-120)
clădiri cu alte destinaţii
50
Rezistenţa minimă la foc pentru zone cu riscuri speciale
Risc mic R-90 (EF-90)

Risc mediu R-120 (EF-120)
Risc mare R-180 (EF-180)
REGULAMENT DE SECURITATE LA INCENDIU PENTRU CLĂDIRI

INDUSTRIALE- emis de Ministerul Industriei, Turismului şi Comerţului, avizat
de Ministerul de Interne, aprobat şi promulgat cu DECRETUL REGAL
2267/2004, din 3 decembrie
Inspecţiile construcţiilor industriale vizează:

- să nu se producă nici-o modificare sau extindere a activităţilor;
- menţinerea tipului clădirii, mărimii compartimentului de incendiu şi a
nivelului riscului de incendiu;
- sistemele de protecţie la incendiu sunt întreţinute, în conformitate cu
Regulamentul instalaţiilor de protecţie contra incendiului, aprobate cu
Decretul Regal 1942/1993.
Periodicităţile de control nu vor fi mai mari de:
- 5 ani pentru construcţiile încadrate în risc mic de incendiu;
- 3 ani pentru construcţiile încadrate în risc mediu de incendiu;
- 2 ani pentru construcţiile încadrate în risc mare de incendiu.
Caracterizarea clădirilor industriale în funcţie de securitatea la

incendiu
Amplasarea funcţiunilor industriale în clădire în funcţie de:
− configuraţia şi amplasarea lor faţă de vecinătăţi
− nivelul riscului de incendiu
Tip A – Funcţiunile industriale ocupă parţial clădirea, putând exista şi alte
funcţiuni(civile, producţie, depozitare
Amplasare pe verticală Amplasare pe orizontală
51
Tip B – Funcţiunile industriale ocupă în totalitate clădirea, distanţa faţă de alte
clădiri este egală sau mai mică de 3 m
TIP B
Tip C – Funcţiunea industrială ocupă în totalitate clădirea sau în mare parte,

distanţa faţă de clădirile învecinate fiind mai mare de 3.00 m. Pe această distanţă se
interzice existenţa materialelor combustibile sau elemente care să conducă la
propagarea incendiului
Tipul D, E – Funcţiunea industrială ocupă un spaţiu deschis
52
Pentru tipurile A, B, C se consideră compartiment de incendiu spaţiul
delimitat de pereţi şi planşee rezistente la foc pe durata normată
Pentru tipurile D, E se consideră arie de incendiu, definită de perimetrul pe
care îl ocupă
Calculul riscului de incendiu
unde
Qs – densitatea sarcinii termice

Gs – cantitatea de materiale combustibile
qi – sarcina termică
Ci – coeficient adimensional funcţie de periculozitatea materialelor,
lichidelor, gazelor combustibile (ex. 1,6 pentru lichide cu t inflamabilitate mai mică
de 28 grade, solide cu temperatura de aprindere mai mică de 100 grade; 1,3 pentru
lichide cu t inflamabilitate mai mare de 100 grade, solide cu temperatura de
aprindere între100-200 grade, solide care emit gaze inflamabile; 1.00 - solide cu
temperatura de aprindere mai mare de 200 grade).
Ra-coeficient adimensional funcţie de periculozitatea activităţii
industriale(producţie, montaj, depozitare, reparaţii)- Ex- acumulatori-1,5, ambalare
produse alimentare-1,5, materii prime produse alimentare-2.
Nivelul riscului de incendiu
Nivelul riscului de Densitatea sarcinii termice

incendiu Mcal/m2 Mj/m2
1 Qs≤100 Qs≤425
Mic
2 100< Qs≤ 200 425< Qs≤ 850
3 200 < QS ≤ 300 850 < QS ≤ 1275
Mediu 4 300 < QS ≤ 400 1275 < QS ≤ 1700
5 400 < QS ≤ 800 1700 < QS ≤ 3400
6 800 < QS ≤ 1600 3400 < QS ≤ 6800
Mare 7 1600 < QS ≤ 3200 6800 < QS ≤ 13600
8 3200 < QS 13600 < QS
53
Arii maxime admise pentru compartimente de incendiu
Nivelul riscului de Configuraţia compartimentului de incendiu

incendiu Tip A Tip B Tip C
m2 m2 m2
Mic 1)-(2)-(3) (2) (3) (5) (3) (4)
1 2000 6000 SIN LÍMITE
2 1000 4000 6000
Mediu (2)-(3) (2) (3) (3) (4)
3 500 3500 5000
4 400 3000 4000
5 300 2500 3500
Mare Nu se admite (3) (3)(4)
6 2000 3000
7 1500 2500
8 Nu se admite 2000
Cerinţe pentru materialele de construcţii
Produse pentru finisaje:

Pardoseli – minimum CFL-s1 (M2)
Pereţi, planşee- minimum C-s3 d0(M2),
Produse pentru faţade – C-s3d0 (M2)
Produse utilizate în interiorul plafoanelor false pentru izolarea termică şi
acustică a instalaţiilor de ventilare, climatizare – C-s3 d0 (M1)
STABILITATEA LA FOC A ELEMENTELOR PORTANTE
Nivelul Tip A Tip B Tip C

riscului de
incendiu Niveluri Niveluri Niveluri Niveluri Niveluri
subterane- Niveluri subterane- supraterane subterane- supraterane
subsol supraterane subsol subsol
Mic R 120 R 90 R 90 R 60 R 60 R 30
(EF – 120) (EF – 90) (EF – 90) (EF – 60) (EF – 60) (EF – 30)
Mediu Nu se R 120 R 120 R 90 R 90 R 60

admite (EF – 120) (EF – 120) (EF – 90) (EF – 90) (EF – 60)
Mare Nu se Nu se R 180 R 120 R 120 R 90

admite admite (EF -180) (EF – 120) (EF – 120) (EF – 90)
54
Pentru structuri cu elemente portante uşoare, care în caz de incendiu prin
colaps nu afectează căi de evacuare sau stabilitatea nivelurilor inferioare, dacă
nivelul riscului de incendiu este mediu sau mic şi se prevăd sisteme de evacuare a
fumului, se pot adopta următoarele valori:
Nivelul riscului de Tip B Tip C

incendiu Niveluri supraterane Niveluri supraterane
Risc mic R 15 (EF-15) Nu se cere
Risc mediu R 30 (EF-30) R 15 (EF-15)
Risc mare R 60 (EF-60) R 30 (EF-30)
Pentru clădirile cu elemente portante uşoare, cu un singur nivel protejate cu

instalaţii de sprinklere şi prevăzute cu sisteme de desfumare se pot adopta
următoarele valori pentru elementele portante ale structurii:
Nivelul riscului de
incendiu Tip A Tip B Tip C
Risc mic R 60 (EF-60) Nu se cere Nu se cere
Risc mediu R 90 (EF-90) R 15 (EF-15) Nu se cere
Risc mare Nu se admite R 30 (EF-30) R 15 (EF-15)
Lungimea căilor de evacuare
Nivelul riscului de Evacuare într-o singură Evacuare în 2

incendiu direcţie direcţii
Mic 35m(**) 50 m
Mediu (*) 25 m(***) 50 m
Mare ----------------- 25 m
(*) pentru activităţi de depozitare clasificate în risc mic de nivel 1 se poate

mări la 100 m.
(**) se poate mări la 50 m dacă numărul de persoane nu depăşeşte 25.
(***)se poate mări la 35 m dacă numărul de persoane nu depăşeşte 25.
55
ITALIA
Norme tehnice pentru construcţii -Mai 2005- aprobat de Ministerul

Lucrărilor Publice şi Transporturilor - cu propunerile şi observaţiile
Departamentului de Protecţie Civilă
Cap.4. Acţiuni accidentale
4.1. Incendiu
− stabilitatea elementelor portante ale construcţiei să poată fi estimată
pentru o perioadă determinată de timp;
− apariţia şi propagarea focului şi fumului în interiorul construcţiei să fie
limitate;
− propagarea incendiului la construcţiile învecinate să fie limitată;
− utilizatorii să poată părăsi construcţia sau să poată fi salvaţi prin alte
mijloace;
− să fie luată în consideraţie securitatea echipelor de intervenţie.
4.2. Definiţii
Incendiu, flash-over, capacitate portantă, rezistenţă la foc, compartiment de
incendiu, curbele de incendiu standard (nominale) – curbă adoptată pentru
clasificarea construcţiilor şi verificarea rezistenţei la foc pentru incendiu
convenţional şi natural-curbă adoptată pentru un model de incendiu cu parametrii
fizici variabili pentru diferite stadii de dezvoltare în compartimentul de incendiu.
Calculul sarcinii termice se realizează conform anexei E din EN 1991-1-2-
Acţiuni generale-Acţiuni asupra structurilor expuse la foc.
[MJ/m2]
4.3. Criterii de proiectare

Proiectarea structurii pentru condiţii de incendiu trebuie să dovedească
îndeplinirea următoarelor condiţii:
− asigurarea securităţii utilizatorilor pe timpul prezenţei acestora în
clădire;
− asigurarea securităţii echipelor de intervenţie;
− evitarea colapsului clădirii;
− asigurarea funcţionalităţii sistemelor de incendiu;
− asigurarea posibilităţii reutilizării structurii, acolo unde sunt astfel de
cerinţe.
56
4.4. Proceduri generale de proiectare a structurilor la incendiu
− alegerea scenariilor de incendiu semnificative care trebuie luate în
considerare;
− determinarea incendiului de proiect;
− calculul evoluţiei temperaturii în interiorul elementelor de structură;
− calculul comportamentului mecanic al structurii expuse la incendiu.
4.1.4.1. Scenarii de incendiu convenţionale proiectate
Pentru a defini acţiunile incendiului trebuie să determinăm scenariile de
incendiu cele mai probabile pentru incendiul standard de proiect, pe baza evaluării
riscului de incendiu.
In general, incendiul standard de proiect trebuie să se refere la un
compartiment al clădirii, dar de multe ori nu sunt indicate în scenariul de incendiu.
În particular, în clădiri cu mai multe compartimente se poate lua în considerare
sarcina termică separat pentru fiecare compartiment, în cazul existenţei unor
compartimentări corespunzătoare.
4.1.4.2. Analiza câmpului de temperaturi.
4.1.4.3 Analiza solicitărilor.
4.1.4.4 Verificarea rezistenţei la foc
Se poate efectua funcţie de timp
Tfi,d ≥ tfi,cerut
Timpul de rezistenţă la foc proiectat ≥ timpul de rezistenţă cerut
Se poate efectua funcţie de rezistenţa la foc
Rfi,d,t ≥ Efi,d,t
Rezistenţa la foc proiectată a elementelor, în condiţii de incendiu la
momentul t ≥ valoare caracteristicilor solicitărilor, în condiţii de incendiu la
momentul t
Se poate efectua funcţie de temperatura
valoarea de proiect a temperaturilor elementelor la momentul t ≤ decât

valoarea de proiect la temperatura critică a elementelor
4.1.5. Rezistenţa la foc

Reprezintă capacitatea portantă şi se exprimă prin R15; R20; R30; R45;
R60; R90; R120; R180; R240,
Rezistenţa la foc se determină prin încercări pentru scenariu de incendiu
convenţional – curba standardizată temperatură/timp.
Pentru incendiu de materiale celulozice se ia in calcul curba nominală ISO
834 (curba temperatură-timp standardizată).
57
Pentru incendiu de hidrocarburi se ia in calcul curba de hidrocarburi
În cazul în care incendiul se dezvoltă în interiorul compartimentului, dar

sunt afectate structuri şi elemente amplasate în exteriorul său, pentru această
ultimă curbă nominală standard poate fi înlocuită de curba nominală
exterioară(curba incendiului exterior)
CERINŢE DE PERFORMANŢĂ
Performanţele structurilor de rezistenţă funcţie de obiectivele de securitate
care trebuie asigurate se pot clasifica în următoarele niveluri:
Nivelul I Nu sunt cerinţe speciale pentru RF, acolo unde consecinţele asupra
structurii sunt acceptabile sau unde riscul de incendiu este neglijabil
Nivelul II Cerinţe de RF a structurii pentru o durată de timp suficientă, astfel
încât să se asigure evacuarea utilizatorilor în locuri sigure
Nivelul III Cerinţe de RF a structurii, astfel încât să se evite colapsul său pe
toată durata incendiului
Nivelul IV Cerinţe de RF a structurii, astfel încât să se garanteze după
terminarea incendiului menţinerea totală a funcţionalităţii structurii
de rezistenţă
Nivelurile de performanţă pentru diferite tipuri de construcţii se bazează pe

riscul de incendiu şi se stabileşte pe baza reglementărilor tehnice de către proiectant.
Orice nivel de performanţă cerut şi metoda care se adoptă( incendiu natural
sau convenţional) şi verificările care se efectuează se pot analiza pe baza:
− sarcinii termice a fiecărui element de construcţie;
− elementele semnificative ale structurii de rezistenţă;
− evoluţia caracteristicilor geometrice a elementelor şi materialelor
structurii de rezistenţă în funcţie de temperatură-timp.
Nivelul I
Construcţia trebuie să fie proiectată astfel încât:
− colapsul total sau parţial al construcţiei să nu conducă la afectarea altor
construcţii;
− colapsul total sau parţial al construcţiei să nu conducă la distrugerea
unor pereţi antifoc sau rezistenţi la foc, pentru protejarea altor compartimente de
incendiu sau construcţii;
58
− construcţia nu este utilizată în totalitate sau parţial pentru activităţi care
presupun prezenţa oamenilor, cu excepţia prezenţei de scurtă durată sau ocazională
a personalului de întreţinere.
Toate nivelurile de performanţă ale construcţiei trebuie proiectate astfel
încât:
− sarcina termică să nu depăşească 100 Mj/mp;
− construcţia să nu fie utilizată pentru activităţi care implică substanţe
inflamabile, toxice sau explozive;
− construcţia nu este utilizată pentru a activităţi care presupun folosirea
focului deschis, rezistenţelor electrice, materiale incandescente.
Pentru construcţiile specificate nivelurile de performanţă pot să nu
specifice obligativitatea verificării nivelurilor de rezistenţă la foc ale structurii de
rezistenţă
Nivelul II
Construcţia trebuie să fie proiectată astfel încât:
- colapsul total sau parţial al construcţiei să nu conducă la afectarea altor
construcţii;
- colapsul total sau parţial al construcţiei să nu conducă la distrugerea
unor pereţi antifoc sau rezistenţi la foc pentru protejarea altor
compartimente de incendiu sau construcţii;
- numărul de persoane nu trebuie să fie mai mare de 100 şi densitatea
medie de aglomerare să nu depăşească 0,2 persoane/ m2;
- construcţia să nu fie utilizată pentru învăţământ, grădiniţe, persoane cu
handicap, cazare bătrâni etc.
Construcţia trebuie proiectată astfel încât, elementele secundare ale
structurii de rezistenţă să satisfacă condiţiile:
- eventualul colaps al elementelor secundare ale structurii să nu
compromită capacitatea portantă a altor elemente ale structurii;
compromită pereţi antifoc sau rezistenţi la foc precum şi sisteme de
protecţie la foc;
constituie un pericol pentru utilizatori sau echipele de intervenţie.
Rezistenţa la foc pentru încadrarea în nivelul II este următoarea:
R 15 Construcţii cu un nivel şi fără subsol

R 30 (1) Construcţii cu max. 2 niveluri
R 45 (1) Alte construcţii
59
Nivelul III
Se poate considera că, se realizează acest nivel de performanţă pentru toate
construcţiile nepuse în funcţiune, pentru care este cerut nivelul IV sau IV.
Nivelul de performanţă, funcţie de densitatea sarcinii termice, pentru
încadrarea în nivelul III este specificat în coloana 3.
Densitatea sarcinii Capacitate portantă

termice Niveluri minime Niveluri de referinţă
Max 150 Mj/m2 R15 R15
Max 200 Mj/m2 R15 R20
Max 300 Mj/m2 R15 R30
Max 450 Mj/m2 R30 R 45
Max 600 Mj/m2 R30 R 60
Max 900 Mj/m2 R 45 R90
Max 1200 Mj/m2 R 60 R 120
Max 1800 Mj/m2 R 90 R180
Mai mare de 1800 Mj/m2 R 120 R 240
Al II-lea criteriu al ingineriei securităţii la incendiu, îl reprezintă un bilanţ

al măsurilor active şi pasive de protecţie la foc, în alternativă cu metodele care fac
referire la clasele de rezistenţă la foc, pentru verificarea capacităţii portante prin
interpretarea acţiunilor termice dată de curba de incendiu natural, aplicată pentru
un interval de timp necesar până se ajunge la temperatura nominală.
Nivelurile IV şi V
Pot reieşi ca nivel cerut din proiectare sau ca cerinţe ale autorităţilor pentru
destinaţii de o anumită importanţă.
Pentru îndeplinirea nivelului IV construcţiile trebuie să fie verificate astfel
încât:
− să se asigure menţinerea capacităţii portante pe toată durata incendiului;
− regimul de deformaţii limitat;
− capacitatea portantă reziduală să poată conduce la refacerea structurii.
Pentru îndeplinirea nivelului V construcţiile trebuie sa fie verificate astfel
încât:
− să se asigure menţinerea capacităţii portante pe toată durata incendiului;
− regimul de deformaţii neglijabil;
− capacitatea portantă reziduală să poată asigura refacerea imediată a
funcţionalităţii structurii construcţiei.
60
CONDIŢII DE INTRODUCERE PE PIAŢĂ A
PRODUSELOR PENTRU CONSTRUCŢII, CU ROL DE
SATISFACERE A CERINŢEI DE SECURITATE LA
INCENDIU
Colonel dr. ing. Tudorel MATEI

Căpitan ing. Alin BUNGHEZA
Direcţia Pompieri
Abstract
The paper presents the conditions for introducing on the market
products for constructions industry in order to satisfy the fire-safety
requirement as set in the 622/21.04.04 Governmental Regulation (HGR).
În aplicarea principiului liberei circulaţii a mărfurilor, pe Piaţa Unică

Europeană, documentele europene transpuse sub forma Directivelor tip Noua
Abordare, prevăd înlăturarea barierelor tehnice din calea comerţului şi introducerea
pe piaţă a produselor din domeniile reglementate, numai dacă au aplicat marcajul
CE.
Supravegherea pieţei este un instrument esenţial pentru aplicarea
directivelor menţionate, în special prin luarea de măsuri pentru a verifica dacă
produsele îndeplinesc cerinţele directivelor aplicabile, dacă se acţionează pentru a
aduce produsele neconforme la conformitate şi dacă sunt aplicate sancţiuni atunci
când este cazul.
Introducerea pe piaţă reprezintă acţiunea de a face disponibil, pentru
prima dată, contra cost sau gratuit, un produs din domeniul reglementat, în
vederea distribuirii şi/sau utilizării.
În România, introducerea pe piaţă a produselor pentru construcţii cu rol în
satisfacerea cerinţei de securitate la incendiu este reglementată de Hotărârea
Guvernului României nr. 622/21.04.2004, privind stabilirea condiţiilor de
61
introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii, cu modificările şi completările
ulterioare, care preia Directiva 89/106 EEC – produse pentru construcţii.
Conform actului normativ menţionat, se admite introducerea pe piaţă a
produselor care sunt destinate utilizării în construcţii, numai dacă sunt adecvate
pentru utilizările preconizate, adică au astfel de caracteristici încât construcţiile în
care urmează a fi încorporate, asamblate, aplicate sau instalate, dacă sunt corect
proiectate şi executate, pot să satisfacă cerinţele esenţiale ale construcţiilor.
Pot fi introduse pe piaţă şi utilizate în scopurile prevăzute, fără alte
restricţii legale, numai produsele care poartă marcajul de conformitate CE.
Marcajul CE indică faptul că produsele sunt conforme cu specificaţiile
tehnice relevante, recunoscute ca referinţe în acest scop, adică:
a) standarde naţionale care transpun standarde europene armonizate din
domeniul produselor pentru construcţii;
b) agremente tehnice europene;
c) alte specificaţii tehnice naţionale, recunoscute la nivel comunitar şi ale
căror indicative au fost publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
În situaţiile în care, pentru unele produse pentru construcţii nu sunt în
vigoare specificaţii tehnice armonizate sau specificaţii tehnice recunoscute, precum
şi în perioada de coexistenţă a specificaţiilor tehnice armonizate în vigoare, se
admite introducerea pe piaţa românească a produselor respective în următoarele
condiţii, după caz:
• atunci când există standarde naţionale aplicabile, produsele care sunt
realizate în conformitate cu standardele respective, pot fi introduse pe piaţă, dacă
conformitatea cu standardele face obiectul unei declaraţii de conformitate date de
producător sau reprezentantul său autorizat, pe baza unei proceduri de evaluare,
echivalente sistemului de atestare a conformităţii;
• atunci când nu există standarde naţionale sau produsele se abat de la
prevederile standardelor existente, produsele pot fi introduse pe piaţă pe baza
agrementului tehnic în construcţii şi cu respectarea prevederilor acestuia.
Specificaţii tehnice armonizate sunt standarde române care adoptă
standarde europene armonizate din domeniul produselor pentru construcţii sau
standarde naţionale ale statelor membre ale Uniunii Europene, care adoptă
standarde europene armonizate în domeniul produselor pentru construcţii şi
agremente tehnice europene.
Perioada de coexistenţă a specificaţiilor tehnice armonizate este perioada
în care au valabilitate pentru introducerea pe piaţă a produselor, atât specificaţiile
tehnice armonizate, cât şi specificaţiile tehnice naţionale existente, referitoare la
acelaşi produs.
Anexăm lista standardelor române care transpun standarde europene
armonizate şi a specificaţiilor tehnice recunoscute în domeniul produselor pentru
construcţii, precum şi data de încetare a perioadei de coexistenţă publicată în
Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 968/2005. De
exemplu: pentru „Sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor”. „Sisteme cu
62
emulsii”. Partea 1. „Cerinţe şi metode de încercare ale componentelor chimice”,
standardul intră în vigoare la 01.03.2007.
Până la data aderării la Uniunea Europeană, se admite introducerea pe piaţa
românească şi a produselor care poartă marcajul naţional de conformitate CS,
denumit în continuare marcaj CS, potrivit prevederilor Legii nr. 608/2001,
evaluarea conformităţii produselor, cu modificările şi completările ulterioare, şi a
H.G.R. nr. 622/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Marcajul CE/CS se aplică de producător sau de reprezentantul autorizat al
acestuia, stabilit în România, pe produsele care sunt conforme cu standardele sau
specificaţiile tehnice armonizate/ naţionale.
Marcajul CE trebuie însoţit de următoarele informaţii, conform anexei ZA1
din standardele armonizate: numărul de identificare al organismului notificat,
numele producătorului, ultimele 2 cifre ale anului de aplicare a marcajului,
numărul corespunzător certificatului de conformitate EC, numărul standardului
armonizat şi tipul produsului.
Producătorii sau reprezentanţii autorizaţi ai acestora trebuie să deţină
certificatul de conformitate EC emis de un organism notificat şi să dea o declaraţie
de conformitate EC pe baza certificatului menţionat.
Pentru supravegherea modului de introducere pe piaţă a produselor pentru
construcţii cu rol în satisfacerea cerinţei de securitate la incendiu în România, a fost
desemnat Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă - Serviciul pentru
Supravegherea Pieţei şi Desemnarea Organismelor pentru Evaluarea Conformităţii.
Monitorizarea produselor introduse pe piaţă se face în conformitate cu
prevederile H.G.R. 891/2004 privind stabilirea unor măsuri de supraveghere a
pieţei produselor din domeniile reglementate, prevăzute în Legea 608/2001 privind
evaluarea conformităţii produselor, cu modificările şi completările ulterioare, şi a
Metodologiei de control pentru supravegherea pieţei produselor pentru construcţii,
cu rol în satisfacerea cerinţei de securitate la incendiu aprobată prin Ordinul
ministrului administraţiei şi internelor nr. 607/2005 cu modificările şi completările
ulterioare, prin vizitarea regulată a locurilor unde se comercializează, se
depozitează de către distribuitor, a locurilor unde produsele sunt puse în funcţiune,
precum şi prin vizitarea târgurilor şi expoziţiilor.
Serviciul pentru Supravegherea Pieţei şi Desemnarea Organismelor pentru
Evaluarea Conformităţii a elaborat 24 de proceduri privind supravegherea pieţei
pentru produsele pentru construcţii cu rol în satisfacerea cerinţei de securitate la
incendiu, pentru care există standarde armonizate, care au fost aprobate de către
inspectorul general. Cadrele serviciului au participat la 15 manifestări
expoziţionale pentru monitorizarea produselor pentru construcţii cu rol în
satisfacerea cerinţei de securitate la incendiu, întocmindu-se note-raport cu
concluziile desprinse în urma desfăşurării acestor activităţi. Din verificările
efectuate cu această ocazie, a rezultat că atât organizatorii, cât şi expozanţii, nu
cunoşteau modalitatea introducerii pe piaţă a produselor pentru construcţii conform
63
prevederilor H.G.R. nr. 622/2004 cu modificările şi completările ulterioare, care
transpune Directiva Europeană 89/106, şi nu erau furnizate indicaţii vizibile care să
precizeze clar că astfel de produse nu pot fi comercializate sau puse în funcţiune
înainte de a fi realizate conform cerinţelor reglementărilor tehnice aplicabile
conform art. 8(4) din H.G.R nr. 891/2004, cu completările şi modificările
ulterioare. În acest sens, au fost instruiţi organizatorii manifestărilor şi
reprezentanţii a 39 de societăţi care expuneau produse pentru construcţii, cu rol în
satisfacerea cerinţei de securitate la incendiu, despre prevederile legislaţiei în
vigoare privind supravegherea pieţei. Au fost întocmite protocoale de colaborare în
cadrul activităţii de supraveghere a pieţei pentru produsele din domeniile
reglementate cu: Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub
Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat din cadrul Ministerului Economiei şi
Comerţului, Inspecţia de Stat în Construcţii, precum şi cu Asociaţia Română
pentru Tehnică de Securitate.
De asemenea, a fost întocmită o bază de date cuprinzând producătorii,
importatorii şi distribuitorii produselor pentru construcţii cu rol în satisfacerea
cerinţei de securitate la incendiu.
Inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene au obligaţia de a informa
Serviciul pentru Supravegherea Pieţei şi Desemnarea Organismelor pentru
Evaluarea Conformităţii despre orice investiţie în care există produse pentru
construcţii cu rol în satisfacerea cerinţei de securitate la incendiu, pusă în funcţiune
după data de 27.02.2005.
64
Anexă
Lista standardelor române

care transpun standarde europene armonizate privind
produsele pentru construcţii, cu rol în satisfacerea
cerinţei de securitate la incendiu
Indicativ Titlu DATA*

_________________________________________________________________________
1.SR EN 54-3:2002/A1:2003 Sisteme de detectare şi de alarmă la
incendiu. Partea 3: Dispozitive sonore
de alarmă la incendiu. 30.06.2005
_________________________________________________________________________
2.SR EN 54-4+AC:2000/A1:2003 Sisteme de detectare şi de alarmă la
incendiu. Partea 4: Echipament de
alimentare electrică. 31.12.2005
_________________________________________________________________________
incendiu. Partea 5: Detectori de
căldură. Detectori punctuali. 30.06.2005
_________________________________________________________________________
incendiu. Partea 7: Detectoare de fum.
Detectoare punctuale care utilizează
dispersia luminii, transmisia luminii
sau ionizarea. 30.06.2005
_________________________________________________________________________
5.SR EN 54-12:2003 Sisteme de detectare şi de alarmă la
incendiu. Partea 12: Detectoare de
fum. Detectoare liniare care
utilizează principiul transmisiei
unui fascicul de unde optice. 31.12.2005
_________________________________________________________________________
6.SR EN 671-1:2002 Sisteme fixe de luptă împotriva
incendiilor. Sisteme echipate cu
furtun. Partea 1: Hidranţi interiori
echipaţi cu furtunuri semirigide. 01.04.2004
_________________________________________________________________________
incendiilor. Sisteme echipate cu
furtun. Partea 2: Hidranţi interiori
echipaţi cu furtunuri plate. 01.04.2004
_________________________________________________________________________
65
8.SR EN 12094-1:2004 Instalaţii fixe de luptă împotriva
incendiului. Elemente componente
pentru instalaţii de stingere cu gaz.
Partea 1: Cerinţe şi metode de 01.05.2006
încercare pentru dispozitivele
electrice automate de comandă şi
temporizare.
_________________________________________________________________________
Partea 2: Condiţii şi metode de 01.05.2006
automate neelectrice de comandă
şi temporizare.
_____________________________________________________________
încercare pentru dispozitivele manuale
de declanşare şi de oprire în caz de urgenţă.
_________________________________________________________________________
încercare pentru vane de rezervoare şi
declanşatoarele lor.
_________________________________________________________________________
incendiilor. Componente pentru sisteme
de stingere cu gaz. Partea 5: Condiţii
şi metode de încercare pentru 01.04.2004
distribuitoare de înaltă şi joasă
presiune şi acţionările lor pentru
sisteme cu CO2.
_________________________________________________________________________
de stingere cu gaz. Partea 6: Condiţii
şi metode de încercare pentru 01.04.2004
dispozitivele neelectrice de scoatere
din funcţiune a sistemelor de stingere
cu CO2
_________________________________________________________________________
66
de stingere cu gaz. Partea 7: Condiţii 01.04.2004
şi metode de încercare pentru duzele
sistemelor cu CO2.
_________________________________________________________________________
încercare pentru detectoare speciale
de incendiu.

încercare pentru manometre şi
presostate.
_________________________________________________________________________
Partea 11: Condiţii şi metode de 01.09.2005
încercare pentru dispozitive de
cântărire mecanice.
_________________________________________________________________________
pneumatice de alarmare.
_________________________________________________________________________
de stingere cu gaz. Partea 13: 01.04.2004
Condiţii şi metode de încercare pentru
clapete antiretur.
_________________________________________________________________________
20.SR EN 12101-2:2004 Sisteme pentru controlul căldurii şi
fumului. Partea 2: Specificaţii
referitoare la dispozitive de evacuare 01.09.2005
naturală a fumului şi căldurii.
_________________________________________________________________________
67
21.SR EN 12101-3:2003 Sisteme de control a căldurii şi a
fumului. Partea 3: Specificaţii pentru
ventilatoare de evacuare a căldurii şi 01.04.2005
a fumului.
22.SR EN 12259-1+A1:2002 Protecţie împotriva incendiilor.
Sisteme fixe de luptă împotriva
incendiilor. Componentele sistemelor 01.09.2005
de tip sprinkler şi cu apă
pulverizată. Partea 1: Sprinklere.
_________________________________________________________________________
23.SR EN 12259-1+A1:2002/ Protecţie împotriva incendiilor.
A2:2004 Sisteme fixe de luptă împotriva
incendiilor. Componentele sistemelor 01.03.2006
de tip sprinkler şi cu apă
pulverizată. Partea 1: Sprinklere.
_________________________________________________________________________
24.SR EN 12259-2:2002/ Protecţie împotriva incendiilor.
A1:2002 Sisteme fixe de luptă împotriva
incendiilor. Componentele sistemelor
de tip sprinkler şi cu apă 01.09.2005
pulverizată. Partea 2: Supapă de
control şi semnalizare pentru
instalaţii tip apă/apă.
25.SR EN 12259-3:2002/ Sisteme fixe de luptă împotriva
A1:2003 incendiilor. Componente pentru sisteme
cu sprinklere şi cu apă pulverizată. 01.09.2005
Partea 3: Sistem de supape de alarmă
apă-aer.
_________________________________________________________________________
26.SR EN 12259-4:2002/ Sisteme fixe de luptă împotriva
A1:2003 incendiilor. Componente pentru sisteme
cu sprinklere şi cu apă pulverizată.
Partea 4: Dispozitive de alarmă cu 01.04.2004
motor hidraulic.
_________________________________________________________________________
cu sprinklere şi cu apă pulverizată. 01.09.2005
Partea 5: Detectoare de curgere a apei.
_________________________________________________________________________
incendiilor. Sisteme de stingere cu
pulbere. Partea 1: Condiţii şi metode 01.04.2004
de încercare a elementelor componente.
_________________________________________________________________________
68
incendiilor. Sisteme de stingere cu
pulbere. Partea 2: Concepţie, 01.04.2004
construcţie şi întreţinere.
_________________________________________________________________________
incendiilor. Sisteme cu emulsii.
încercare ale componentelor chimice.
_________________________________________________________________________
* DATA = data de încetare a perioadei de coexistenţă a standardului

european, armonizat cu specificaţiile tehnice naţionale existente referitoare la
acelaşi produs.
69
MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE ORGANIZARE ŞI
CONDUCERE A INSPECŢIEI DE PREVENIRE PENTRU
ÎNDEPLINIREA MISIUNILOR ÎN ZONA DE
COMPETENŢĂ
Lt. col. ing. Ion MIHALACHE

Adjunct al inspectorului-şef,
Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă
″Mr.Constantin Ene″ al judeţului Bacău
Abstract
In this paper are presented the goal, the fundamental objective, the
derived objectives, the main attributions and the activity directions of the
Prevention Inspection’s management.
Inspecţia de prevenire îndeplineşte, la nivelul judeţului, funcţiile de

reglementare, avizare/autorizare, informare publică, îndrumare şi control privind
prevenirea situaţiilor de urgenţă, precum şi pregătirea populaţiei privind
comportarea în situaţii de urgenţă.
În cadrul Inspecţiei de Prevenire sunt constituite şi funcţionează două
servicii:
- Serviciul Prevenirea Incendiilor;
- Serviciul Protecţie Civilă;
dimensionate în raport cu volumul, complexitatea, diversitatea şi specificul
activităţilor pe care le desfăşoară, avându-se în vedere asigurarea unui număr de 4-
6 inspectori la 100.000 de locuitori.
Scopurile Inspecţiei de Prevenire sunt:

a) organizarea activităţilor şi valorificarea resurselor umane, materiale şi
financiare, în vederea îndeplinirii cu maximă eficienţă a atribuţiilor legale ce-i
revin privind reglementarea, coordonarea, evaluarea, controlul şi îndrumarea
activităţilor de prevenire a situaţiilor de urgenţă, securitatea la incendii şi stabilirea
cauzelor acestora;
70
b) evaluarea conformităţii şi supravegherea pieţei produselor cu rol în
securitatea la incendiu;
c) realizarea măsurilor de protecţie civilă şi pregătirea populaţiei privind
comportarea în situaţii de urgenţă.
Obiectivul fundamental al Inspecţiei de Prevenire constă în apropierea
activităţii preventive de cetăţean şi comunitate, prin impunerea competentă şi
profesionistă a unor standarde ridicate de cunoaştere şi aplicare a legii de către
factorii responsabili şi cetăţeni, creşterea ponderii educaţiei preventive desfăşurate
în rândul acestora, angrenarea în mai mare măsură a populaţiei, comunităţilor şi
factorilor responsabili la realizarea unui grad ridicat de autoprotecţie care, evident,
duce la îmbunătăţirea nivelului de protecţie a vieţii şi proprietăţii în judeţ.
Obiectivele derivate ale Inspecţiei de Prevenire sunt:
a) elaborarea documentelor de planificare a muncii, respectiv a planurilor
de muncă, anual, trimestrial şi a planurilor lunare de activitate ale inspectorilor.
b) efectuarea de propuneri la principalele reglementări din domeniul
prevenirii situaţiilor de urgenţă, care vor fi difuzate în teritoriu.
c) organizarea cooperării şi colaborării cu organele locale ale administraţiei
publice şi organismele responsabile în asigurarea securităţii la incendiu şi dezastre;
d) acordarea asistenţei tehnice de specialitate consiliilor locale pentru
întocmirea “Planului de analiză şi acoperire a riscurilor”.
Atribuţiile principale ale Inspecţiei de Prevenire sunt:
− planifică şi desfăşoară inspecţii, controale, verificări şi alte acţiuni de
prevenire privind modul de aplicare a prevederilor legale şi stabileşte măsurile
necesare pentru creşterea nivelului de securitate al cetăţenilor şi bunurilor;
− elaborează studii, prognoze şi analize statistice privind natura şi
frecvenţa situaţiilor de urgenţă produse şi propune măsuri în baza concluziilor
rezultate din acestea;
− desfăşoară activităţi de informare publică pentru cunoaşterea de către
cetăţeni a tipurilor de risc specifice zonei de competenţă, a măsurilor de prevenire,
precum şi a conduitei de urmat pe timpul situaţiilor de urgenţă;
− participă la elaborarea reglementărilor specifice zonei de competenţă şi
avizează dispoziţiile în domeniul prevenirii şi intervenţiei în situaţii de urgenţă,
emise de autorităţile publice locale şi cele deconcentrate /descentralizate;
− emite avize şi autorizaţii, în condiţiile legii;
− monitorizează şi evaluează tipurile de risc;
− participă la elaborarea şi derularea programelor pentru pregătirea
autorităţilor, serviciilor de urgenţă voluntare şi private, precum şi a populaţiei;
− organizează pregătirea personalului propriu;
− controlează şi îndrumă activitatea desfăşurată de serviciile de urgenţă
publice voluntare/private;
71
− participă la operaţiuni şi activităţi de înştiinţare, avertizare, alarmare,
alertare, recunoaştere, cercetare şi alte măsuri de protecţie a cetăţenilor în caz de
situaţii de urgenţă;
− participă la identificarea resurselor umane şi materialelor disponibile,
pentru răspuns în situaţii de urgenţă şi ţine evidenţa acestora;
− organizează banca de date privind activităţile preventive, analizează
periodic situaţia operativă şi valorifică rezultatele;
− participă la cercetarea cauzelor de incendiu, a condiţiilor şi
împrejurărilor care au determinat ori au favorizat producerea accidentelor şi
dezastrelor;
− controlează respectarea criteriilor de performanţă, stabilite în condiţiile
legii, în organizarea şi dotarea serviciilor voluntare şi private, precum şi activitatea
acestora;
− constată şi sancţionează încălcarea dispoziţiilor legale din domeniul de
competenţă;
− desfăşoară activităţi privind soluţionarea petiţiilor în domeniul specific;
− organizează concursuri profesionale cu serviciile voluntare şi private,
precum şi acţiuni educative cu cercurile tehnico-aplicative din şcoli;
− asigură informarea organelor competente şi raportarea acţiunilor
desfăşurate, conform reglementărilor specifice;
− participă, împreună cu experţii şi specialiştii în domeniu din cadrul
comitetelor pentru situaţii de urgenţă judeţean şi locale, la identificarea şi
gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre naturale şi tehnologice de pe
teritoriul judeţului;
− informarea şi pregătirea preventivă a populaţiei cu privire la pericolele
la care este expusă, măsurile de autoprotecţie ce trebuie îndeplinite, mijloacele de
protecţie puse la dispoziţie, obligaţiile ce îi revin şi modul de acţiune pe timpul
situaţiei de urgenţă;
− prezintă propuneri, conform prevederilor actelor normative în vigoare,
cu privire la concepţia realizării şi aplicării măsurilor de protecţie civilă pe
teritoriul judeţului, în concordanţă cu posibilităţile de acţiune a mijloacelor de atac
aerian ale inamicului sau cu posibilitatea producerii unor dezastre;
− organizează, coordonează şi controlează modul de aplicare a măsurilor
de protecţie civilă la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale, instituţiilor
publice şi operatorilor economici de pe teritoriul judeţului;
− îndrumă, coordonează şi verifică realizarea structurilor organizatorice
pentru situaţii de urgenţă şi urmăreşte îmbunătăţirea organizării de protecţie civilă
în funcţie de modificările intervenite în organizarea administrativă şi dezvoltarea
economico-socială;
72
− organizează şi conduce desfăşurarea pregătirii pentru intervenţie a
structurilor pentru situaţii de urgenţă din judeţ şi participă la antrenamente de
înştiinţare-alarmare, convocări, instructaje şi alte activităţi pe linie de protecţie
civilă;
− participă la desfăşurarea de aplicaţii, exerciţii;
− coordonează modul de desfăşurare a evacuării populaţiei, salariaţilor, a
bunurilor materiale şi valorilor de patrimoniu în caz de război sau dezastre;
− conduce, îndrumă şi controlează starea de operativitate a punctelor de
comandă de protecţie civilă şi a fondului de adăpostire din judeţ;
− prezintă propuneri pentru planificarea în bugetele locale a fondurilor
necesare pe linie de protecţie civilă şi sprijină desfăşurarea acestei activităţi la
instituţiile publice şi operatorii economici;
− solicită organelor administraţiei publice locale completarea necesarului
de adăpostire, a mijloacelor de înştiinţare şi alarmare, de protecţie şi intervenţie în
situaţii de criză sau de producere a dezastrelor;
− execută acţiuni de identificare şi asanare a muniţiilor neexplodate,
rămase din timpul războiului, descoperite pe teritoriul judeţului şi de neutralizare a
acestora;
− asigură depozitarea materialelor, starea de operativitate a tehnicii,
aparaturii şi materialelor, precum şi păstrarea secretului şi protecţia difuzării
informaţiilor din Serviciul Protecţie Civilă;
− avizează documentaţiile tehnice ale investiţiilor în construcţii, conform
legislaţiei în vigoare;
− avizează tehnic, premergător eliberării autorizaţiilor de construire,
adăposturile publice de protecţie civilă prevăzute în documentaţiile tehnice ale
investiţiilor, potrivit metodologiei elaborate de I.G.S.U.;
− participă, împreună cu organele abilitate de lege, la stabilirea cauzelor
probabile ale producerii situaţiilor de urgenţă, şi participă la identificarea şi
stabilirea factorilor de risc şi a împrejurărilor care au generat unele situaţii de
urgenţă în domeniul specific;
− desfăşoară inspecţii, controale, verificări şi alte acţiuni de prevenire
privind modul de aplicare a prevederilor legale şi stabileşte măsurile necesare
pentru creşterea nivelului de securitate a cetăţenilor şi bunurilor;
− desfăşoară activităţi de informare pentru cunoaşterea de către cetăţeni a
tipurilor de risc specifice zonei de competenţă şi a măsurilor de prevenire, precum
şi a conduitei de urmat pe timpul situaţiei de urgenţă;
− participă la elaborarea şi derularea programelor pentru pregătirea
autorităţilor, serviciilor de urgenţă voluntare şi private, precum şi a populaţiei;
− verifică funcţionarea şi întreţinerea sistemului de înştiinţare, avertizare
şi alarmare la localităţi, instituţii publice şi operatorii economici şi a modului de
folosire al acestuia pe timpul controalelor de specialitate;
73
− urmăreşte îndeplinirea criteriilor de performanţă privind constituirea şi
pregătirea serviciilor voluntare sau private pentru situaţii de urgenţă;
− organizează şi coordonează realizarea măsurilor privind protecţia
populaţiei, animalelor şi bunurilor materiale de orice natură împotriva contaminării
radioactive, toxice şi biologice în caz de atac cu arme N.B.C., accident nuclear sau
chimic;
− coordonează realizarea măsurilor tehnico-organizatorice privind
asistenţa medico-sanitară şi sanitar-veterinară la război sau alte situaţii speciale şi
activitatea specifică pe linia protecţiei mediului;
− coordonează, îndrumă şi acordă asistenţă de specialitate în vederea
întocmirii planurilor de urgenţă internă la operatorii economici sursă de risc din
zona de competenţă, conform H.G. 95/2003;
− urmăreşte executarea verificării şi etalonării aparaturii dozimetrice din
dotarea structurilor de protecţie civilă, conform normativelor în vigoare;
− inspectarea periodică a adăposturilor de protecţie civilă în vederea
respectării normelor şi măsurilor stabilite, pentru menţinerea adăposturilor şi a
instalaţiilor utilitare ale acestora în stare de funcţionare;
− face propuneri pentru întocmirea catalogului local privind clasificarea
de protecţie civilă a unităţilor administrativ-teritoriale, localităţilor componente,
instituţiilor publice, operatorilor economici şi obiectivelor, în baza criteriilor de
clasificare din punct de vedere al protecţiei civile elaborate de I.G.S.U. în funcţie
de tipurile de riscuri specifice;
− participă la elaborarea “Schemei cu riscurile teritoriale din zona de
competenţă”;
− asigură asistenţă de specialitate consiliilor locale privind întocmirea
“Planurilor de analiză şi acoperire a riscurilor” în unităţile administrativ-teritoriale;
Personalul Inspecţiei de Prevenire în exercitarea drepturilor şi obligaţiilor
este învestit cu exerciţiul autorităţii publice.
În raport cu atribuţiile specifice, personalul Inspecţiei de Prevenire are
următoarele drepturi şi obligaţii:
− să efectueze inspecţii şi controale privind modul de respectare şi
aplicare a normelor legale în materie;
− să elibereze/anuleze avize şi autorizaţii sau să propună, motivat,
eliberarea şi anularea avizelor şi autorizaţiilor, potrivit legii;
− să îndrume şi să controleze modul de pregătire a populaţiei şi salariaţilor
pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă;
− să organizeze şi să conducă exerciţii, aplicaţii şi alte activităţi de
pregătire la instituţii publice şi operatori economici;
− să solicite de la persoanele fizice şi juridice datele, informaţiile şi
documentele necesare îndeplinirii atribuţiilor legale;
74
− să stabilească restricţii sau să interzică orice operaţiuni sau lucrări, în
scopul prevenirii unor situaţii de urgenţă;
− să sesizeze, în condiţiile prevăzute de lege, organele competente despre
infracţiunile constatate în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
− să constate şi să sancţioneze contravenţiile, potrivit competenţei
prevăzute de lege;
− să dispună, în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, potrivit legii, sistarea
unor activităţi, a lucrărilor de construcţii sau oprirea funcţionării ori utilizării
construcţiilor sau amenajărilor;
− să participe la coordonarea şi conducerea intervenţiilor în situaţii de
urgenţă;
− să dispună restrângerea utilizării clădirilor incendiate, avariate ori
ameninţate, inclusiv evacuarea persoanelor şi animalelor din acestea, precum şi a
folosirii terenurilor din vecinătatea imobilelor respective;
− să intre, pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice, în orice incintă a
organismelor şi organizaţiilor, instituţiilor şi operatorilor economici;
− să solicite sprijinul autorităţilor publice, mijloacelor de informare în
masă şi cetăţenilor pentru luarea măsurilor urgente în vederea prevenirii, limitării
sau înlăturării unor pericole iminente ce pot provoca situaţii de urgenţă.
În exercitarea drepturilor şi obligaţiilor, personalul Inspecţiei de
Prevenire îşi face cunoscută calitatea prin prezentarea legitimaţiei de serviciu sau
de control şi a ordinului de serviciu/misiune.
În conformitate cu prevederile Hotărârii nr. 1514 din 29.11.2005 privind
modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.490/2004, pentru aprobarea Regulamentului
de organizare şi funcţionare şi a organigramei Inspectoratului General pentru
Situaţii de Urgenţă, în cadrul Inspecţiei de Prevenire din organigrama
Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă s-au înfiinţat: Serviciul
Pregătirea Populaţiei pentru Intervenţie şi Educaţie Preventivă, Serviciul
Coordonare Servicii Publice Voluntare şi Servicii Private, şi Publicaţii de
Specialitate.
Pentru eficientizarea activităţilor de prevenire la nivel judeţ, este necesar
ca în componenţa Inspecţiei de Prevenire din cadrul inspectoratului judeţean să se
regăsească un compartiment corespondent serviciilor nou înfiinţate, subordonat
adjunctului inspectorului şef, compartiment care să gestioneze şi baza de date a
Inspecţiei de Prevenire cu privire la evidenţele nominale şi statistice prevăzute în
Regulamentul nr. 665 din 30/05/2005 de planificare, organizare, pregătire,
desfăşurare şi evaluare a activităţii de prevenire.
Activitatea de prevenire a situaţiilor de urgenţă este mult mai eficientă,
atunci când sunt respectate cele cinci reguli de aur ale unei acţiuni bune:
¾ a fi interesat;
¾ a cunoaşte şi respecta programul;
75
¾ a urmări realizarea acţiunii începute;
¾ a avea un ritm bun;
¾ a merge până la capăt cu acţiunile.
Eficienţa activităţii de prevenire a situaţiilor de urgenţă se realizează printr-
un sistem de indicatori relevanţi. Aceştia trebuie priviţi prin prisma a două planuri:
cel al cerinţelor europene şi internaţionale şi cel al necesităţilor de cuantificare,
relativă, a eficienţei activităţilor de prevenire.
Indicatorii de performanţă obiectivi sunt cei care pot fi măsurabili şi
observabili, deci sunt cei care se reflectă nemijlocit în rezultatele activităţii de
prevenire. Pentru îndeplinirea acestora (cei mai mulţi sunt trecuţi în fişa postului,
pe care fiecare cadru al inspecţiei de prevenire o cunoaşte) se ţine cont de nivelul la
care au fost îndeplinite criteriile de performanţă care au fost stabilite pentru fiecare
post în parte. De asemenea, o serie de indicatori de performanţă rezultă din ordine,
instrucţiuni, regulamente şi diferite documente operative.
Atunci când se fac comparaţii privitor la eficienţa activităţii preventive,
precum şi a situaţiei operative, trebuie plecat de la stabilirea numărului de personal
(inspectori în acest caz) în raport de: numărul de locuitori; numărul de localităţi
urbane; numărul de localităţi rurale; produsul intern brut al judeţului/locuitor;
nivelul cheltuielilor pentru protecţie la incendii şi dezastre/locuitor; numărul de
obiective/procese tehnologice cu grad ridicat/foarte ridicat de pericol de incendiu,
explozie, poluare, etc.
Numai în măsura în care unităţile administrativ-teritoriale sunt grupate
aproximativ în aceeaşi categorie, în raport de criteriile enunţate, se poate face o
comparaţie între acestea.
Principalele direcţii de acţiune ale inspecţiei de prevenire constau în:
Eficientizarea îndeplinirii atribuţiilor în domeniul prevenirii producerii
situaţiilor de urgenţă şi integrarea mai accentuată a comunităţilor umane, a
cetăţenilor şi a factorilor de răspundere de la toate nivelurile în efortul de apărare a
vieţii, proprietăţii şi mediului în împotriva incendiilor şi în alte situaţii de urgenţă.
Sporirea impactului mass-media şi a altor factori educaţionali în
procesul de formare a conduitei preventive a populaţiei, cu accent deosebit în
perfecţionarea şi diversificarea acţiunilor informării publice în mediul rural şi la
periferia marilor oraşe.
Reorientarea procesului de formare şi pregătire continuă a personalului
serviciilor de urgenţă, în acord cu legislaţia privind formarea profesională, precum
şi având în vedere atribuţiile şi misiunile legale.
Sprijinirea organizării şi funcţionării serviciilor publice/private pentru
situaţii de urgenţă de la nivelul localităţilor şi al operatorilor economici.
Cunoaşterea şi punerea în practică a legislaţiei şi programelor
anticorupţie, monitorizarea şi aplicarea cu caracter permanent a măsurilor preventiv
– educative, precum şi sporirea exigenţei în situaţii de încălcare a legii în acest
domeniu.
76
Gestionarea eficientă a resurselor umane, urmărirea formării şi întăririi
coeziunii colectivelor constituite, cultivarea tradiţiilor comune şi specifice armelor,
îmbunătăţirea relaţiilor interumane.
Activitatea managerială a Inspecţiei de Prevenire, trebuie să dovedească:
− realism şi dinamism al acţiunilor, prin înscrierea lor în contextul legal
instituţionalizat;
− creativitate şi flexibilitate în procesul de conducere, prin promovarea
soluţiilor novatoare, care pot spori calitatea şi eficienţa activităţilor specifice. Toate
propunerile de acţiune vor fi analizate prompt, împreună cu iniţiatorii lor, pentru a
determina valoarea şi aplicabilitatea acestora;
− coerenţa măsurilor, astfel încât să se subsumeze obiectivului
fundamental al managementului situaţiilor de urgenţă;
− centrarea preocupărilor pe calitatea activităţilor specifice prevenirii
şi reducerii riscurilor producerii dezastrelor sau accidentelor; protejării populaţiei, a
bunurilor materiale şi mediului, înlăturării operative a urmărilor acestora;
− eficienţa procesului managerial, prin implicarea personalului, în
analiza şi conducerea diferitelor activităţi, competenţelor atribuite prin
Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Inspectoratului Judeţean;
− transparenţă în stabilirea obiectivelor, precum şi în adoptarea şi
aplicarea măsurilor de prevenire, prin analiză de oportunitate şi informarea
persoanelor interesate asupra soluţiilor identificate;
− deschidere în dialog cu autorităţile administraţiei locale, instituţiile
publice, operatorii economici şi persoanele fizice.
Stilul de conducere practicat trebuie să se bazeze pe promovarea
consecventă a următoarelor principii:
- „uşi deschise”;
- „faţa la colegi şi la echipa managerială”;
- încredere în oameni;
- respectul faţă de oameni;
- asumarea răspunderii pentru demersul managerial.
Metodele şi tehnicile utilizate pentru îndeplinirea obiectivelor planificate
depind în mare măsură de calitatea factorului uman, suportul logistic la dispoziţie
şi de alocaţiile financiare repartizate prin bugetul de venituri şi cheltuieli la
dispoziţia inspectoratului.
Ca metode generale de management se vor folosi cu preponderenţă metoda
conducerii prin obiective pentru atingerea obiectivelor generale ale proiectului şi
metoda conducerii prin proiecte pentru îndeplinirea obiectivelor pe termen scurt.
De asemenea, se pot folosi următoarele metode specifice de management şi
tehnici asociate:
− şedinţa de lucru, ca metodă de transmitere a obiectivelor pe termen
scurt;
77
− pe timpul şedinţelor de lucru, în funcţie de situaţie se poate folosi
tehnica „brainstorming” pentru folosirea la maxim a potenţialului intelectual al
participanţilor, neexcluzând, după caz, şi folosirea altor tehnici;
− şedinţa de analiză ca metodă de evaluare a stadiului îndeplinirii
obiectivelor şi acţiunilor asociate;
− delimitarea clară a atribuţiunilor şi competenţelor fiecărei structuri în
parte şi fiecare post, astfel încât să se elimine suprapunerile şi paralelismele;
− stabilirea indicatorilor de performanţă pentru evaluarea reală a
capacităţilor fiecărei structuri (inspector);
− planificarea muncii prin întocmirea planurilor de muncă şi a planificării
controalelor de către fiecare inspector;
− evaluarea periodică a compartimentelor şi structurilor din subordine şi a
fiecărui inspector asupra modului de îndeplinire a misiunilor (sarcinilor)
indicatorilor de performanţă, a rezultatelor obţinute;
− alocarea unui timp corespunzător discutării unor probleme profesionale
cu colectivele de inspectori;
− recompensarea celor care se evidenţiază în îndeplinirea sarcinilor de
serviciu;
− sancţionarea disciplinară a personalului care săvârşeşte abateri sau, după
caz, aducerea în faţa Consiliului de Onoare, respectiv a Consiliului de Judecată.
78
CONSIDERAŢII ASUPRA UNOR PREVEDERI ALE
INSTRUCŢIUNILOR PRIVIND EFECTUAREA
CONTROLULUI TEHNIC DE SPECIALITATE
REFERITOR LA SECURITATEA LA INCENDIU ÎN
DOMENIUL PROIECTĂRII, EXECUTĂRII ŞI RECEPŢIEI
CONSTRUCŢIILOR ŞI INSTALAŢIILOR AFERENTE
IS-IP 002
Maior Costel Marian PIETREANU,

Direcţia Pompieri
Abstract
The article it wants to be an legislative periplus concerning to
personal activities who participate in executing and reception on
construction works and its afferent equipment, specify synthetically, in some
cases, the obligations who revert to agents involved in investments
achievement.
Instrucţiunile IS-IP 002 aprobate prin Ordinul inspectorului general al

Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă Nr. 1111/IG din 10.08.2005
stabilesc cadrul general, obiectivele şi modul de exercitare a controlului tehnic de
specialitate referitor la securitatea la incendiu în domeniul proiectării, executării
şi recepţiei construcţiilor şi instalaţiilor aferente acestora.
Prevederile instrucţiunii sunt obligatorii şi se aplică de către inspectorii de
prevenire cu atribuţii, potrivit fişei postului, în domeniul securităţii la incendiu şi,
după caz, de emitere avizelor/autorizaţiilor de securitate la incendiu, din
Inspectoratul General şi inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă / al
municipiului Bucureşti.
A). Referitor la art. 3, lit. a) din instrucţiuni: „îndeplinirea obligaţiilor

specifice prevăzute pentru factorii implicaţi (investitori, proiectanţi, executanţi,
verificatori de proiecte, experţi tehnici, inspectori de şantier şi responsabili cu
79
execuţia sub orice titlu) în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare privind
apărarea împotriva incendiilor, a normelor şi dispoziţiilor generale de prevenire şi
stingere a incendiilor”:
Investitorii
În concordanţă cu cele precizate la art. 2, alin. (1) din Regulamentul de
recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, aprobat prin
H.G.R nr. 273/1994, investitorul este persoana fizică sau juridică care încheie
contractul de executare de lucrări de construcţii, urmăreşte îndeplinirea lui şi preia
lucrarea.
Obligaţiile şi răspunderile investitorilor sunt menţionate în Legea nr.
10/1995 privind calitatea în construcţii şi în O.G.R. nr. 60/1997, unde la art. 28,
alin. (2) se arată că obligaţia obţinerii avizelor şi/sau autorizaţiilor (interesează cele
privind securitatea la incendiu şi protecţia civilă) revine persoanelor fizice şi
juridice care finanţează şi realizează investiţii noi sau intervenţii la care
construcţiile existente ori, după caz, beneficiarului investiţiei.
Executanţii şi proiectanţii
Potrivit art. 2, alin. (2) din „Regulamentul de recepţie a lucrărilor de
construcţii şi instalaţii aferente acestora” aprobat prin H.G.R. nr. 273/1994,
executantul este parte contractantă care realizează lucrarea sau reprezentantul legal
al acestuia, dacă lucrarea este realizată printr-o asociere.
Obligaţiile proiectanţilor şi executanţilor sunt menţionate la art. 22 şi 23
din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, la art. 24, 25 şi 26 din
O.G.R. nr. 60/1997 privind apărarea împotriva incendiilor, modificată şi
completată cu O.G.R. nr. 114/2000, iar dispoziţiile prevăzute la art.19-22 din
O.G.R. nr. 60/1997 sunt aplicabile şi proiectanţilor şi executanţilor. Totodată se va
ţine seama de prevederile art. 27 şi 28 din O.G.R. nr. 60/1997, cu modificările şi
completările ulterioare, precum şi de precizările Capitolului II din „Normele
generale de prevenire şi stingere a incendiilor”, aprobate cu O.M.I. nr. 775/1998.
Verificatorii de proiecte
În conformitate cu art. 13, alin. (1) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea
în construcţii “verificarea proiectelor pentru execuţia construcţiilor, în ceea ce
priveşte respectarea reglementărilor tehnice referitoare la cerinţe, se va face numai
de specialişti verificatori de proiecte atestaţi, alţii decât specialiştii elaboratori ai
proiectelor”. Verificare tehnică de calitate a proiectelor de către specialişti
verificatori de proiecte, este prezentată în Capitolul 2 din HGR nr. 925/1995 pentru
aprobarea „Regulamentului de verificare şi expertizare tehnică de calitate a
proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor”.
80
Potrivit prevederilor anexei nr. 1 – Cerinţele la care se verifică tehnic
proiectele de specialitate, funcţie de categoria de importanţă a construcţiei din
ANEXA nr. I – Îndrumător privind aplicarea prevederilor „Regulamentului de
verificare şi expertizare tehnică de calitate a proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi
construcţiilor”, aprobată cu Ordinul nr. 77/N/1996 al ministrului lucrărilor publice
şi amenajării teritoriului, verificarea proiectelor de construcţii şi instalaţii aferente
acestora la cerinţa de calitate „C – siguranţă la foc” este obligatorie pentru cele din
categoria de importanţă „excepţională” şi „deosebită”, iar pentru cele din categoria
de importanţă „normală”, respectiv „redusă” se execută o verificare opţională la
propunerea proiectantului, ţinând cont şi de observaţiile precizate în anexă
referitoare la categoriile de construcţii care se supun verificării la toate cerinţele de
calitate indiferent de categoria de importanţă.
Încadrarea în categoria de importanţă se face în conformitate cu cele
stipulate în anexa nr. 3 – „Regulament privind stabilirea categoriei de importanţă a
construcţiilor din Hotărârea Guvernului României nr. 766/1997 pentru aprobarea
unor regulamente privind calitatea în construcţii”, unde la art. 5 din regulament se
menţionează printre altele „Categoriile de importanţă a construcţiilor se stabilesc în
conformitate cu metodologia aprobată de către Ministerul Lucrărilor Publice şi
Amenajării Teritoriului …”. Metodologia mai sus amintită a fost aprobată cu
Ordinul nr. 31/N/1995 al ministrului lucrărilor publice şi amenajării teritoriului.
Atestarea tehnico-profesională a verificatorilor de proiecte, pentru cerinţa
esenţială „C – siguranţă la foc”, se face în concordanţă cu cele precizate în anexa
nr.1 – Reglementare tehnică "Îndrumător pentru atestarea tehnico-profesională a
specialiştilor cu activitate în construcţii", aprobată cu Ordinul nr. 777/2003 al
ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei.
Experţii tehnici
O atenţie deosebită se va acorda art. 18 din Legea nr. 10/1995 unde se
precizează că intervenţiile la construcţiile existente, care se fac numai pe baza unui
proiect avizat de proiectantul iniţial al clădirii sau pe baza unei expertize tehnice
întocmite de un expert tehnic atestat, acest lucru consemnându-se obligatoriu în
cartea tehnică a construcţiei.
Potrivit art.13, alin.(4) din Legea nr. 10/1995 „expertizele tehnice ale
proiectelor şi construcţiilor se efectuează numai de experţi tehnici atestaţi”.
Expertizarea tehnică de calitate a proiectelor şi a construcţiilor este
detaliată în Capitolul 3 din HGR nr. 925/1995. Atestarea tehnico-profesională a
experţilor tehnici cu calitatea în construcţii se face în conformitate cu prevederile
Capitolului 4 din Ordinul nr. 777/2003 al M.L.P.T.L., unde la art. 13, alin.(2) se
arată ” pentru cerinţa de calitate C, candidaţii pot solicita atestarea ca experţi
tehnici pentru construcţii în toate domeniile, pentru toate specialităţile de instalaţii
(Is + It + Ig + Ie) sau pentru ansamblu (construcţii + instalaţii)”.
81
Responsabilii tehnici cu execuţia
Asigurarea calităţii execuţiei lucrărilor de construcţii se face şi prin
responsabili tehnici cu execuţia (Capitolul 4 din Legea nr. 10/1995), atestaţi
conform prevederilor Capitolului 3 din Ordinul nr. 777/2003 al ministrului
lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei.
Întrucât, Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei
nr. 448/2002 privind aprobarea Procedurii de autorizare a inspectorilor de
şantier, a fost abrogat de Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi
turismului nr. 1961/2005, noţiunea de „inspector de şantier” a fost înlocuită de cea
de „diriginte de şantier”, deoarece la art. 5 din OMLPTL nr. 448/2002 se preciza
că „Orice referire în textele actelor normative la diriginţi de şantier se va înlocui cu
inspectori de şantier.” Dirigintele de şantier este persoana fizică atestată care
urmăreşte executarea corectă a lucrărilor de construcţii în concordanţă cu proiectul,
investitorul putând solicita acestuia, pe baza notelor scrise şi vizate, modificări şi
completări faţă de planul iniţial şi comanda făcută. Atestarea diriginţilor de şantier
se face în concordanţă cu cele stipulate în „Ordinul nr. 257/2005 privind
aprobarea Procedurii de autorizare a diriginţilor de şantier”.
B). Cu privire la art. 3, lit. b) „respectarea prevederilor Legii nr. 10/1995

privind calitatea în construcţii şi H.G.R. nr. 622/2004 privind stabilirea condiţiilor
de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii şi a regulamentelor
aprobate prin hotărâri ale guvernului, în vederea realizării sistemului calităţii în
construcţii şi a aplicării regulamentelor specifice pentru asigurarea îndeplinirii
cerinţei esenţiale de securitate la incendiu”.
Introducerea pe piaţă a produselor pentru construcţii

Pot fi introduse pe piaţă, comercializate sau utilizate în scopurile
prevăzute, fără alte restricţii legale, numai produsele care satisfac prevederile
H.G.R. nr. 622/2004, cu modificările şi completările ulterioare, astfel:
1) Produsele au marcaj CE – acestea intră pe piaţă liber, fără alte restricţii,
acesta semnifică faptul că produsele sunt conforme cu standardele române şi/sau cu
standardele naţionale ale statelor membre ale Uniunii Europene care adoptă
standarde europene armonizate din domeniul produselor pentru construcţii,
produsele sunt conforme cu un agrement tehnic european, denumit în continuare
ETA, eliberat conform procedurii prevăzute în capitolul 4 din HGR nr. 622/2004.
2) Produsele nu au marcajul CE – caz în care se disting două situaţii:
2.1) Produsele au aplicat marcajul CS de producător sau de reprezentantul
autorizat al acestuia, persoană fizică ori juridică cu domiciliul, respectiv sediul, în
România. Marcajul CS este urmat, dacă este cazul, de numărul de identificare al
organismului înregistrat în Registrul organismelor recunoscute, care a evaluat
conformitatea, conform Legii nr. 608/2001 republicată privind evaluarea
conformităţii produselor şi a reglementărilor tehnice aplicabile produsului.
82
2.2) Produsele nu au aplicat nici marcajul CS - acestea fiind introduse pe
piaţă pe bază de agrement tehnic în construcţii, în cazurile în care nu există
standarde naţionale sau produsele se abat de la prevederile standardelor existente.
C). Referitor la „Secţiunea 3 – Recepţia lucrărilor de construcţii şi

instalaţii aferente acestora”.
Recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente

În acest sens, trebuie avute în vedere prevederile art. 28 din Hotărârea
Guvernului României nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepţie
a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, care precizează că, la
recepţia clădirilor cu înălţimea de peste 28 m, cu săli aglomerate, cu capacitate
pentru mai mult de 150 persoane, a hotelurilor, a spitalelor, căminelor pentru copii
şi bătrâni sau a altor clădiri destinate persoanelor ce nu se pot evacua singure,
investitorii sunt obligaţi ca în comisiile de recepţie să includă şi o persoană
desemnată de inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene/al Municipiului
Bucureşti, care va fi solicitată în scris de către investitor. Numele persoanei
desemnate va fi comunicat în scris investitorului, în intervalul de timp de la
primirea solicitării până la data întrunirii comisiei de recepţie.
Procesul-verbal de recepţie va consemna realizarea măsurilor prevăzute în
documentaţia de execuţie din punct de vedere al prevenirii şi al stingerii
incendiilor, fără de care recepţia nu este acceptată.
Un alt aspect de care se va ţine cont este cel prevăzut la art. 10 din
Hotărârea Guvernului României nr. 51/1996 privind aprobarea Regulamentului de
recepţie a lucrărilor de montaj utilaje, echipamente, instalaţii tehnologice şi a
punerii în funcţiune a capacităţilor de producţie, unde se arată că la recepţia
obiectivelor de investiţii care reprezintă surse mari de risc, investitorii sunt obligaţi
ca, în comisiile de recepţie, sa includă şi o persoană desemnată de către
inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene/al Municipiului Bucureşti, care va
fi solicitată în scris de către investitor. Prevederile articolului menţionat anterior
trebuie coroborate cu cele ale art. 69 din H. G. R. nr. 51/1996, precum şi cu cele ale
H.G.R. nr. 486/1993 privind creşterea siguranţei în exploatare a construcţiilor şi
instalaţiilor care reprezintă surse de mare risc.
83
PREGĂTIREA ŞI DESFĂŞURAREA
CONTROLULUI DE FOND
Lt. col. ing. Eugen VIŞAN

Şef Serviciu Prevenire Incendii
„Şerban Cantacuzino” al judeţului Prahova
Abstract
In the paper is presented the method for planning, preparing and
implementing the found controls.
Conform O.M.A.I. nr. 665 din 30.05.2005 pentru aprobarea

Regulamentului de planificare, organizare, pregătire, desfăşurare şi evaluare a
activităţii de prevenire, activităţile de prevenire desfăşurate de Inspectoratul
General pentru Situaţii de Urgenţă şi de structurile din subordine reprezintă o
componentă principală a sistemului integrat de măsuri tehnice şi organizatorice,
precum şi de acţiuni specifice planificate şi realizate potrivit legislaţiei, în scopul
preîntâmpinării, reducerii sau eliminării riscurilor de producere a situaţiilor de
urgenţă şi a consecinţelor acestora, protecţiei populaţiei, mediului, bunurilor şi
valorilor de patrimoniu prin mijloace şi măsuri specifice.
În acest sens, pentru asigurarea unui nivel corespunzător de protecţie a
comunităţilor contra efectelor incendiilor, este necesară identificarea, evaluarea şi
analiza pericolelor potenţiale prin aprecierea probabilităţii de apariţie a lor şi a
consecinţelor pe care le presupun pentru viaţa oamenilor, mediu şi bunuri
materiale, activitate care se realizează prin executarea controalelor tehnice de
prevenire.
Pentru planificarea controalelor tehnice de prevenire se au în vedere, în
principal, clasificarea în funcţie de tipul de risc a localităţilor, operatorilor
economici şi instituţiilor şi concluziile rezultate din evaluarea periodică a situaţiei
operative, astfel încât să poată fi reduse la minimum sau menţinute la un nivel
acceptabil, principalele riscuri existente la nivelul judeţului.
Necesitatea desfăşurării activităţilor preventive este susţinută de faptul că,
necesitând fonduri financiare destul de scăzute, reprezintă modalitatea cea mai
84
eficientă de a gestiona riscurile, ştiut fiind că este mult mai ieftin să previi decât să
intervii şi, de asemenea, este mai puţin costisitor să investeşti în mijloace de
prevenire şi detecţie-semnalizare decât să repari/reconstruieşti ceea ce s-a degradat
prin incendii.
Controalele tehnice de prevenire reprezintă activităţi complexe ce se
desfăşoară pentru identificarea, evaluarea şi analiza riscurilor, necesitând din partea
inspectorilor de specialitate atât cunoştinţe cu caracter general, vizând specificul
activităţii de prevenire cât şi cunoştinţe de specialitate pe profilul operatorului
economic sau instituţiei controlate.
Spre exemplificare, în cele ce urmează sunt prezentate etapele desfăşurării
unui control de fond, acestea fiind principial valabile atât pentru executarea
controalelor de fond la operatori economici, cât şi la instituţii, cu prezentarea unor
etape mai detaliat, cu elemente concrete ale unui control desfăşurat la o unitate
spitalicească având un număr mare de paturi, deservind întreg judeţul, Spitalul
Judeţean de Urgenţă.
Pentru asigurarea calităţii controlului, premergător începerii acestuia, are
loc pregătirea activităţii de control, gradual, constând în restudierea şi aprofundarea
reglementărilor specifice domeniului de activitate al operatorului economic sau
instituţiei controlate şi pregătirea unei mape documentare cuprinzând extrase din
reglementări cu aplicabilitate pe timpul controlului.
Principala sursă de pregătire a controlului o constituie dosarul obiectivului,
cuprinzând prezentarea detaliată a operatorului economic sau instituţiei, atât din
punct de vedere tehnologic şi constructiv, cât şi din punct de vedere al datelor cu
caracter operativ. Completarea informaţiilor necesare se face pe baza documentelor
întocmite cu ocazia controalelor anterioare desfăşurate, precum şi din documentele
întocmite de inspectorul care are obiectivul în monitorizare, cu ocazia verificării
îndeplinirii remedierii deficienţelor constatate. Prin această documentare sunt
fixate problemele identificate ca surse de risc cu ocazia controalelor anterioare,
probleme rămase în rezolvare, conducerii instituţiei sau operatorului economic
(spre exemplificare, în cazul Spitalului Judeţean de Urgenţă Ploieşti, pe timpul
documentării s-au identificat ca probleme rămase spre rezolvare, unele fluxuri de
evacuare care fuseseră deviate şi astfel, aveau schimbată distanţa de evacuare, cu
ocazia unor lucrări de reparaţii executate anterior).
Pregătirea controlului se definitivează, în cazul în care controlul de fond se
desfăşoară de către un colectiv de inspectori, prin repartizarea instalaţiilor
tehnologice, construcţiilor şi amenajărilor spre control inspectorilor care compun
colectivul, repartizare preliminară stabilită pe baza informaţiilor furnizate de
conducerea operatorului sau instituţiei cu ocazia anunţării desfăşurării controlului.
Această repartizare se poate schimba, odată cu începerea propriu-zisă a controlului,
ca urmare a modificărilor apărute în activitatea operatorului sau instituţiei în
intervalul de timp dintre anunţarea controlului şi începerea acestuia.
85
Controlul de fond începe prin prezentarea inspectorului sau colectivului de
inspectori conducerii operatorului economic sau instituţiei, prezentarea obiectivelor
controlului şi definitivarea repartizării instalaţiilor, construcţiilor şi amenajărilor
către inspectorii participanţi. Tot cu această ocazie, se stabilesc specialiştii din
cadrul operatorului economic sau instituţiei care însoţesc inspectorii pe timpul
controlului, precum şi inspectorul care răspunde de întocmirea documentului de
control şi a modalităţilor de furnizare a constatărilor de către ceilalţi inspectori
participanţi, în cazul în care controlul se execută de către un colectiv de inspectori.
După stabilirea aspectelor de natură organizatorică, se începe desfăşurarea
practică a controlului de fond, prin verificarea de către inspectorii participanţi a
sectoarelor ce le-au fost repartizate.
Pentru asigurarea unei cunoaşteri cât mai exacte a operatorului economic
sau instituţiei controlate, la începutul activităţilor practice de control sunt verificate
evaluarea din punct de vedere al apărării împotriva incendiilor şi documentele de
organizare a activităţii de apărare împotriva incendiilor, acestea furnizând
informaţiile necesare pentru a putea fi apreciate teoretic aspectele privind nivelul
protecţiei la foc, în cazul operatorului economic sau instituţiei controlate. Sunt
verificate scenariul de siguranţă la foc sau, după caz, evaluarea riscului de
incendiu, documente care servesc pentru analizarea construcţiilor şi amenajărilor
controlate şi de unde sunt extrase datele necesare completării capitolelor 1 şi 2 ale
procesului verbal de control, cuprinzând datele de identificare şi fişa obiectivului.
Din analiza documentelor rezultă şi sectoarele unde, conform evaluării şi
documentelor de organizare a activităţii de apărare împotriva incendiilor, sunt
prezente situaţii deosebite din punct de vedere al protecţiei la foc.
Analiza documentelor cuprinde şi verificarea măsurilor de asigurare a
apărării împotriva incendiilor adoptate, constând în verificarea dotărilor cu
mijloace tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor, cu instalaţii de stingere şi
limitare a propagării incendiilor, de detecţie şi semnalizare şi asigurarea rezervei de
apă incendiu.
Dat fiind că orice control de specialitate urmăreşte, în primul rând,
identificarea şi eliminarea stărilor de pericol şi a cauzelor potenţiale de incendiu,
colectivul de inspectori având drept scop acordarea asistenţei tehnice necesară
conducerii operatorului economic sau instituţiei pentru remedierea tuturor
aspectelor negative constatate, obiectivul prioritar al inspectorilor este acela de a
înlătura pe timpul controlului deficienţele identificate.
După finalizarea verificării documentelor privind evaluarea şi organizarea
activităţii de apărare împotriva incendiilor se demarează verificările practice în
sectoarele de activitate ale operatorului economic sau instituţiei.
Verificarea fiecărui sector în parte cuprinde activităţi practice de
identificare a situaţiilor generatoare de pericole pentru utilizatori, atât din punct de
vedere al alcătuirilor constructive şi conformării şi stabilităţii la foc a construcţiilor,
86
cât şi din punct de vedere al realizării şi exploatării sistemelor şi instalaţiilor
utilitare ale acestora.
Astfel, este verificată realizarea sistemelor şi instalaţiilor utilitare ale
construcţiilor cu impact asupra siguranţei utilizatorilor, cum ar fi instalaţia electrică
şi sistemul de alimentare cu gaze naturale.
Verificarea va urmări dacă acestea sunt realizate fără improvizaţii, dacă
sunt corelate cu mediul de lucru corespunzător sectorului ( dacă este cazul realizării
sistemelor şi instalaţiile cu protecţii suplimentare – cazul mediului cu acumulări
posibil explozive, al spaţiilor de depozitare materiale şi substanţe combustibile sau
periculoase etc ). De asemenea, verificarea va urmări ca traseul sistemelor şi
instalaţiilor utilitare să nu fie realizat prin spaţii care nu permit amplasarea acestora
(cazul sistemelor de alimentare cu gaze, în special ) sau ca trecerea prin elemente
de construcţie cu anumite limite de rezistenţă la foc să fie asigurată cu obturarea
golurilor cu materiale de aceeaşi limită de rezistenţă la foc cu elementul de
construcţie traversat. Având în vedere existenţa, în cadrul instituţiei prezentate ca
exemplu, mai multor secţii, fiecare cu specificul propriu, verificarea instalaţiilor
utilitare este diferenţiată, adaptată situaţiei concrete din fiecare secţie.
Astfel, în cazul secţiilor chirurgicale, unde există blocurile operatorii şi
terapie intensivă, specificul acestora îl constituie existenţa recipienţilor sau
sistemelor de alimentare cu gaze sub presiune ( oxigenul ), necesar desfăşurării
serviciului medical, verificarea vizând în special asigurarea condiţiilor de
amplasare şi exploatare a acestor recipienţi sau sisteme de alimentare şi iluminatul
de siguranţă şi continuare a lucrului. Un alt sector unde se acordă o atenţie specială
este blocul alimentar, zonă în care, prin natura activităţii, riscul de incendiu este
mare, verificarea vizând condiţiile de exploatare ale sistemelor de gătit şi
alimentarea cu gaze naturale a acestora, precum şi dotarea cu mijloace tehnice de
stingere adecvate. Controlul executat în anul 2006 a relevat faptul că, odată cu
executarea unor lucrări de reparaţii, au fost amplasaţi şi recipienţi cu oxigen sub
presiune fără asigurarea unor distanţe corespunzătoare faţă de construcţiile
adăpostind bolnavi, ceea ce a condus la căutarea unor soluţii constructive
compensatorii, având în vedere că nu puteau fi dezafectate, aceşti recipienţi
deservind blocurile operatoare şi secţiile de terapie intensivă şi reanimare.
Pentru sistemele şi instalaţiile utilitare ale spitalului, aferente celorlalte
secţii şi anexe ale acestuia, verificarea va viza condiţiile de realizare şi exploatare
ale acestora, asemănător activităţii desfăşurate în oricare construcţie civilă.
Activitatea desfăşurată de inspectori cuprinde şi verificarea alcătuirilor
constructive ale construcţiilor, din punct de vedere al asigurării evacuării
utilizatorilor în caz de necesitate, precum şi din punct de vedere al îndeplinirii
condiţiilor impuse prin normativele de specialitate pentru diferitele categorii de
construcţii şi funcţiuni ale acestora. În această categorie de verificări intră
verificarea existenţei, dimensionării şi realizării corespunzătoare a căilor de
87
evacuare, astfel încât acestea să asigure lungimea de deplasare a utilizatorilor
pentru ieşirea din construcţie sub limita maxim admisă în funcţie de tipul şi
destinaţia construcţiei respective. Tot în această categorie intră şi verificarea
asigurării gabaritului uşilor amplasate pe căile de evacuare, al marcării
corespunzătoare a acestora, al asigurării sensului normal de deschidere pentru
evacuarea utilizatorilor, iar în cazul în care construcţia este cu mai multe niveluri,
se verifică condiţiile impuse prin normative pentru realizarea caselor de scări sub
aspectul asigurării tipului corespunzător de casă de scări, a gabaritului necesar şi a
separării acesteia de restul construcţiei prin elemente rezistente la foc, după caz.
Ţinând cont de specificul unităţii prezentate ca exemplificare, verificarea
căilor de evacuare va ţine cont de asigurarea evacuării, în caz de necesitate a
bolnavilor, avându-se în vedere capacitatea redusă sau imposibilitatea deplasării
acestora fără ajutor, ceea ce necesită reducerea, pe cât posibil, la lungimi cât mai
mici ale acestor căi de evacuare, precum şi asigurarea rampelor necesare
transportului bolnavilor cu cărucioarele speciale.
Ca urmare a identificării, pe timpul pregătirii controlului, a unor probleme
rămase spre soluţionare conducerii instituţiei privind lungimea distanţei necesare
evacuării utilizatorilor datorită modificării traseelor în urma unor lucrări de
reparaţii executate, în anul 2006 s-a verificat remedierea acestor deficienţe,
constatându-se că au fost eliminate aproape integral.
Având în vedere importanţa pe care o are protecţia utilizatorilor pe timpul
desfăşurării activităţilor necesare pe timpul producerii unui incendiu, o atenţie
deosebită trebuie arătată asigurării desfumării. Verificarea asigurării desfumării
cuprinde analiza, conform cerinţelor normativelor de specialitate, sistemului
adoptat pentru realizarea acesteia, a realizării constructive a sistemului de
desfumare şi a asigurării funcţionării automate, unde este cazul, a acestuia.
Verificarea construcţiei cuprinde şi analiza dotării cu mijloace tehnice de
prevenire şi stingere a incendiilor, sisteme de stingere şi limitare a propagării
incendiilor şi sisteme de detectare şi semnalizare a incendiilor.
Pentru mijloacele tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor se
verifică dacă dotarea corespunde normelor de dotare stabilite prin instrucţiunea
specifică (D.G.P.S.I. 003/2001), precum şi dacă acestea corespund tehnic la
momentul executării controlului (existenţa verificărilor la termenele stabilite
conform prescripţiei tehnice sau producătorului). De asemenea, se verifică dacă
tipul de mijloace tehnice care dotează spaţiile respective corespunde
caracteristicilor fizico-chimice ale materialelor şi substanţelor care sunt
utilizate sau depozitate în acele spaţii.
Sistemele de stingere şi limitare a propagării incendiilor sunt verificate din
punct de vedere al asigurării dotării complete şi corespunzătoare cu accesorii, fiind
făcute şi probe funcţionale, dar fără a afecta desfăşurarea normală a activităţii în
cadrul operatorului economic sau instituţiei controlate.
88
Datorită faptului că instituţia prezentată spre exemplificare este o unitate
spitalicească, probele funcţionale au constat din probe executate la hidranţii
interiori amplasaţi la parterul unui corp al spitalului, corp având destinaţia de
cabinete medicale policlinice, având corespondenţă cu o curte interioară, astfel
încât să nu fie afectate odihna bolnavilor sau procesul medical.
Verificarea mai cuprinde asigurarea marcării corespunzătoare a acestor
sisteme şi a vizibilităţii şi accesului uşor pentru utilizare în caz de necesitate.
De asemenea, verificarea cuprinde şi analiza dimensionării
corespunzătoare a sistemelor de stingere şi limitare a propagării incendiilor corelat
cu condiţiile concrete pentru care au fost realizate acestea (arie de acoperire,
asigurarea numărului de jeturi necesar, densitatea de sarcină termică existentă,
caracteristici fizico-chimice ale substanţelor şi materialelor din incintă, necesitatea
protejării golurilor de separaţie între funcţiuni diferite etc.).
Analiza sistemelor de detectare şi semnalizare a incendiilor cuprinde
dimensionarea sistemului avându-se în vedere prevederile normativului de
specialitate şi verificarea funcţionalităţii acestuia.
Pentru realizarea unei analize complete şi corecte a construcţiei controlate
este necesar ca să fie verificat ca spaţiile care compun construcţia să aibă destinaţia
care le-a fost dată la momentul în care s-a făcut evaluarea capacităţii de apărare
împotriva incendiilor a construcţiei respective. În cazul în care au fost operate
modificări constructive şi schimbări de destinaţie a spaţiilor, se verifică dacă
acestea au fost executate cu asigurarea avizării de securitate la incendiu necesară şi
dacă sunt proiectate şi realizate măsurile necesare, pentru conformarea acestora.
Pe lângă activitatea de verificare a respectării condiţiilor impuse prin
normativele de specialitate pentru construcţii şi amenajări se desfăşoară şi
verificarea respectării normelor şi măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor
stabilite prin reglementări generale şi specifice profilului de activitate al
operatorului economic sau instituţiei controlate.
Astfel, se urmăreşte respectarea reglementărilor privind fumatul,
utilizarea focului deschis, a executării operaţiunilor tehnologice care prezintă
pericol de incendiu (sudarea, tratarea termică, lipirea, manipularea diferitelor
substanţe periculoase, depozitarea materialelor combustibile şi a substanţelor
periculoase etc.), precum şi îndeplinirea măsurilor specifice (îndepărtarea
depunerilor combustibile, izolarea şi neutralizarea scurgerilor de lichide
combustibile etc.).
În toate etapele de desfăşurare a controlului se execută şi verificarea
cunoştinţelor utilizatorilor privind mânuirea mijloacelor tehnice de prevenire şi
stingere a incendiilor, a utilizării sistemelor de stingere a incendiilor, a
cunoaşterii comportamentului în cazul producerii unui incendiu, precum şi a
cunoaşterii îndatoririlor ce-i revin în cazul în care este cuprins în organizarea
apărării împotriva incendiilor şi se produce un incendiu.
89
De asemenea, pe timpul desfăşurării controlului, se realizează şi instruiri
cu utilizatorii, ori de câte ori se constată lipsuri în asigurarea cunoştinţelor necesare
acestora pentru comportarea normală în cazul producerii unui incendiu.
Pe toată durata de desfăşurare a controalelor de fond este necesar un
permanent schimb de informaţii între colectivul de inspectori, specialiştii
obiectivului şi conducerea administrativ-economică a acestuia, dat fiind că
remedierea deficienţelor constatate implică, de multe ori, alocarea de urgenţă a
unor fonduri financiare.
O activitate foarte importantă pe timpul controlului de fond o constituie
verificarea serviciului de pompieri civili care funcţionează în operatorul economic
sau instituţie sau verificarea serviciului privat de pompieri civili organizat ca
societate comercială care asigură intervenţia în cazul producerii unui incendiu.
Această verificare vizează atât aspectele de natură organizatorică (documente de
organizare şi operative), cât mai ales cele de natură operativă cuprinzând starea
tehnică a mijloacelor de intervenţie, atestarea şi pregătirea personalului operativ,
organizarea serviciului şi a intervenţiei şi testarea capacităţii de intervenţie prin
desfăşurarea unui exerciţiu de stingere.
Cu ocazia desfăşurării exerciţiului de stingere se verifică şi organizarea
evacuării utilizatorilor în caz de incendiu, precum şi organizarea apărării împotriva
incendiilor în obiectivul controlat, analizându-se fiabilitatea acestuia.
Odată cu verificarea serviciului de pompieri are loc şi verificarea rezervei
de apă incendiu a obiectivului, cuprinzând analiza dimensionării corespunzătoare a
acesteia (avându-se în vedere prevederile standardului de specialitate) şi a realizării
măsurilor de asigurare a parametrilor tehnici de funcţionare a sistemelor de stingere
şi limitare a propagării incendiilor (existenţa capacităţii de pompare şi a sursei
alternative de funcţionare a acesteia).
Cu această ocazie se verifică şi funcţionarea sursei alternative de alimentare cu
energie electrică, astfel încât să fie asigurată funcţionarea normală a sistemelor cu
impact în asigurarea protecţiei la foc a construcţiei/construcţiilor (iluminatul de
siguranţă şi de continuare a lucrului, marcarea sistemului de stingere a incendiilor,
sistemul de detectare şi semnalizare a incendiilor, capacitatea de pompare).
Toate activităţile de verificare a organizării intervenţiei, evacuării
utilizatorilor şi funcţionalităţii sistemelor de limitare a propagării incendiilor, ca
urmare a specificului instituţiei prezentate ca exemplu, au avut un caracter
preponderent teoretic, fiind verificată practic doar funcţionarea sursei alternative de
energie şi evacuarea utilizatorilor doar în sectorul cabinetelor medicale policlinice,
pentru celelalte secţii fiind verificată cunoaşterea îndatoririlor de către personalul
spitalului.
Ca urmare a constatării deficienţelor pe timpul controlului, este necesară
identificarea celor care se fac vinovaţi de acestea, stabilirea gradului lor de
vinovăţie şi sancţionarea, dacă este cazul, a acestora.
90
Constatările făcute de inspectori pe timpul controlului (în cazul în care
acesta se execută de către un colectiv de inspectori) sunt comunicate zilnic
inspectorului responsabil cu redactarea documentului de control, acesta completând
macheta documentului permanent, astfel încât în ultima zi de control să poată fi
posibilă redactarea finală a documentului într-un timp scurt.
După redactarea formei finale a documentului de control, acesta este
discutat de către colectivul de inspectori cu conducerea operatorului economic sau
instituţiei, stabilindu-se, în urma analizării datelor înscrise, forma sub care se va
semna documentul.
Discuţiile purtate cu conducerea operatorului economic sau instituţiei vor
cuprinde toate aspectele constatate pe timpul controlului de fond, fiind prezentate
toate acţiunile întreprinse de către colectivul de inspectori, deficienţele constatate şi
înlăturate şi, mai ales, deficienţele care sunt în curs de eliminare sau care trebuie să
rămână în atenţia conducerii.
Pe timpul analizei efectuate se urmăreşte conştientizarea de către factorii
de conducere a necesităţii asigurării nivelului corespunzător de protecţie la foc a
construcţiei/construcţiilor astfel încât acestea să nu constituie un factor de risc
pentru comunitate, iar în cazul producerii unui eveniment, efectele şi urmările
acestuia să fie minime.
Totodată, se stabileşte, de comun acord, data până la care conducerea
operatorului economic sau instituţiei trebuie să comunice măsurile adoptate, cu
termene şi responsabilităţi concrete, pentru înlăturarea deficienţelor care rămân în
atenţia acesteia.
Problemele care rămân de remediat constituie obiective de urmărit de către
inspectorul care are obiectivul în responsabilitate în perioada următoare
desfăşurării controlului.
91
METODOLOGIA CONTROLULUI DE
PREVENIRE LA O LOCALITATE
Colonel ing. Gavril TEMIAN

Adjunct al inspectorului-şef
„Crişana” al judeţului Bihor
Abstract
The paper’s objective is to present the preventive control’s
methodology when it is applied for a locality.
Apariţia actelor normative în perioada 2004 – 2006 care au asigurat

perfecţionarea managementului în situaţii de urgenţă, au permis optimizarea
organizării activităţilor şi gestionarea eficientă a resurselor umane pentru
îndeplinirea atribuţiilor legale de reglementare, planificare, coordonare, evaluare,
control, monitorizare şi gestionare a situaţiilor de urgenţă.
În acest sens, o importanţă deosebită s-a acordat metodologiei de control la
localităţi, unde există o comunitate umană, instituţii, operatori economici şi pot fi
identificate riscuri care pot ameninţa viaţa oamenilor şi bunurile acestora.
Municipiile, oraşele şi comunele mai mari în care au fost identificate
riscuri care pot genera situaţii de urgenţă, au fost cuprinse în control comun de
către Inspecţia de Prevenire cu participarea inspectorilor din cele două servicii de
prevenire a incendiilor şi protecţie civilă.
A fost aleasă această formă de control din următoarele considerente:
• Pot fi cuprinse toate aspectele legate de apărare împotriva incendiilor şi
protecţie civilă;
• Pot fi verificate, instruite şi acordată asistenţă tehnică tuturor structurilor
pentru situaţii de urgenţă constituite în unitatea administrativ – teritorială;
• Posibilitatea angrenării tuturor forţelor ce intervin în cazul situaţiilor de
urgenţă la exerciţii, aplicaţii complexe;
• Analizarea în ansamblu a studiului îndeplinirii măsurilor de apărare
împotriva incendiilor şi protecţie civilă;
• Posibilitatea organizării unor instruiri zonale cu primarii, alte persoane
cu funcţii în cadrul structurilor pentru situaţii de urgenţă (Serviciile de Urgenţă
92
Voluntare, inspectori de urbanism, directori de şcoli) cărora le pot fi oferite
exemple concrete din activităţile de P.S.I. şi protecţie civilă, se poate desfăşura un
dialog cu aceştia. Astfel de instruiri au o eficienţă mult mai mare decât cele
organizate la nivelul judeţului;
• Evitarea paralelismului între inspectorii celor două servicii, cadre ale
aceleiaşi instituţii.
I. PREGĂTIREA CONTROLULUI
− Întocmirea planului de organizare şi desfăşurarea controlului comun
care cuprinde:
- scopul şi direcţiile specifice pentru apărarea împotriva incendiilor şi
protecţie civilă;
- perioada şi participanţii;
- tematica controlului diferenţiată pe categoriile de obiective ce vor fi
verificate şi pe problematica urmărită privind apărarea împotriva
incendiilor şi protecţie civilă;
- graficul pe zile şi inspectori în care sunt cuprinse activităţile şi
unităţile supuse controlului: verificarea structurilor, documentelor
de organizare, instituţiilor, operatorilor sursă de risc, operatorilor
economici ce funcţionează pe baza declaraţiei pe proprie
răspundere, obiective de investiţii, activitatea comisiei de acorduri
unice, adăposturi, mijloace de înştiinţare şi alarmare.
− Prezentarea planului pentru aprobare, discutarea acestuia la bilanţ şi
pregătirea controlului;
− Studierea legislaţiei şi reglementărilor specifice în domeniu inclusiv:
Reguli şi Dispoziţii de P.S.I. emise de Comitetul Judeţean şi Consiliul Local,
Ordinele, circularele prefectului în domeniul situaţiilor de urgenţă, clasificarea
localităţii din punct de vedere a riscurilor;
− Studiul dosarului localităţii, monografie, fişa localităţii, fişe ale
obiectivelor;
− Studierea documentelor de control întocmite anterior, cu accent pe
neregulile constatate;
− Studierea situaţiei operative, evoluţia acestuia în zona administrativ –
teritorială;
− Completarea listei cu operatorii economici ce funcţionează pe baza
declaraţiei pe proprie răspundere, persoanele fizice, juridice autorizate conform
legii;
− Anunţarea primarului despre executarea controlului şi scopurile
acestuia;
− Întocmirea tipizatelor necesare executării controalelor.
93
II. DESFĂŞURAREA CONTROLULUI
La deschiderea controlului participă toţi inspectorii, reprezentanţii

Primăriei şi Consiliului local. Colectivul de control prezintă scopul, principalele
direcţii şi graficul pe zile, iar primarul o scurtă informare despre măsurile de
apărare împotriva incendiilor şi de protecţie civilă luate la nivelul administraţiei
publice locale.
Probleme organizatorice urmărite:

− Constituirea structurilor specifice;
− Comitet local pentru situaţii de urgenţă; Hotărârea de consiliu local;
Regulament;
− Centru operativ cu activitate temporară;
− Cadru tehnic P.S.I., inspector de protecţie civilă;
− Serviciul voluntar pentru situaţii de urgenţă;
− Grupe de prevenire a incendiilor.
1. La Consiliul Local al localităţii:

− modul de organizare şi desfăşurare a activităţii de apărare împotriva
incendiilor şi protecţiei civile în unitatea administrativ – teritorială pe care o
reprezintă;
− instituirea de reguli şi măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor,
corelate cu nevoile locale;
− includerea în planurile de organizare, dezvoltare urbanistică şi
amenajarea teritoriului, a lucrărilor pentru realizarea sistemelor de anunţare,
alarmare şi alimentare cu apă în caz de incendiu, precum şi a căilor de acces pentru
intervenţii în caz de incendiu;
− analiza periodică a capacităţii de apărare împotriva incendiilor a
unităţii administrativ – teritoriale pe care o reprezintă, precum şi a măsurilor de
îmbunătăţire a acesteia.
2. La instituţia primarului:
− stabilirea măsurilor necesare acordării asistenţei pentru prevenirea
incendiilor la gospodăriile populaţiei;
− organizarea controlului respectării măsurilor de apărare împotriva
incendiilor, pe timpul adunărilor şi manifestărilor publice, precum şi la
construcţiile şi instalaţiile tehnologice aparţinând domeniului public şi privat al
unităţii;
− modul de aducere la cunoştinţă publică a regulilor şi dispoziţiilor de
apărare împotriva incendiilor şi de informare a populaţiei cu privire la modul de
comportare în caz de incendiu şi situaţii de urgenţă;
94
− verificarea funcţionării şi întreţinerii mijloacelor de alarmare –
înştiinţare a populaţiei pentru situaţii de urgenţă;
− întocmirea planului de prevenire, protecţie şi intervenţie în situaţii de
urgenţă;
− modul de asigure a pregătirii profesionale, de antrenare şi de
perfecţionare a personalului din serviciul voluntar pentru situaţii de urgenţă,
precum şi elaborarea planurilor de intervenţie;
− constituirea şi gestionarea rezervelor de substanţe de stingere,
echipament permanent de protecţie, lucruri şi alte mijloace necesare susţinerii
operaţiunilor de intervenţie de lungă durată.
3. La instituţii aparţinând de Consiliul local (şcoli, grădiniţe, cămine

culturale etc.):
− verificarea sistemelor de organizare a apărării împotriva incendiilor şi
de protecţie civilă;
− verificarea măsurilor anterior stabilite prin documente de control;
− verificarea instalaţiilor utilitare care pot genera incendii (electrice,
încălzire, ventilaţie, etc.);
− existenţa şi întreţinerea instalaţiilor de legare la pământ, inclusiv de
paratrăsnet;
− asigurarea şi întreţinerea iluminatului de siguranţă;
− modul de asigurare a compartimentărilor;
− respectarea actelor de autoritate;
− calitatea instruirii personalului şi a testării anuale;
− existenţa şi starea stingătoarelor din dotare şi a altor mijloace de
stingere;
− organizarea salvării utilizatorilor şi evacuarea bunurilor;
− marcarea cu indicatoare de avertizare a zonelor periculoase şi
indicatoare de siguranţă a căilor de evacuare;
− componenţa echipelor de intervenţie în caz de incendiu;
− afişarea planurilor de evacuare, a schemelor de intervenţie, a planurilor
de depozitare după caz, şi organizarea apărării împotriva incendiilor pe locul de
muncă;
− respectarea măsurilor specifice punctelor vital vulnerabile.
4. La cadrul tehnic P.S.I. şi inspector de protecţie civilă

a) Verificarea actelor de autoritate, cu accent pe:
− întocmirea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comitetului
pentru situaţii de urgenţă şi Centrului Operaţional;
− înfiinţarea serviciului voluntar de urgenţă;
95
− asocierea sau stabilirea relaţiilor de colaborare cu alte consilii locale ori
operatori economici, dacă este cazul;
− stabilirea cuantumului taxelor speciale destinate finanţării serviciului
voluntar de urgenţă şi de informare a cetăţenilor în domeniul apărării împotriva
incendiilor şi eliberarea avizelor de protecţie civilă;
− componenţa grupelor de prevenire a incendiilor şi a sectoarelor de
competenţă a acestora;
− evidenţa construcţiilor şi instalaţiilor tehnologice ale domeniului public
şi privat al unităţii administrativ – teritoriale;
− reglementarea modului de executare a lucrărilor cu foc deschis;
− reglementarea fumatului în spaţiile instituţiilor;
− reglementarea modului de gestionare a deşeurilor, reziduurilor şi a
ambalajelor;
− măsurile speciale care să contracareze efectele perioadelor caniculare şi
secetoase;
− sistemul de măsuri tehnice şi organizatorice referitoare la instruirea în
domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor;
− reglementarea circulaţiei pe teritoriul localităţii, a mijloacelor care
transportă materiale şi substanţe periculoase;
− contractul sau circulaţia cu alte servicii voluntare de urgenţă;
− reglementarea transportului, depozitării substanţelor periculoase;
− reglementarea adăpostirii persoanelor în caz de situaţiile de urgenţă;
− organizarea alarmării – avertizării populaţiei;
− calitatea planului de intervenţie în caz de inundaţii;
− alte planuri necesare a fi întocmite în funcţie de clasificarea localităţii
din punct de vedere a riscurilor.
b) Verificarea elementelor specifice de apărare împotriva incendiilor, cu

accent pe:
− datele de identitate a personalului din serviciul voluntar de urgenţă;
− operatorii economici cu care primăria a încheiat contracte de închiriere,
cât şi alţi operatori, cu specificarea obiectului de activitate;
− alimentarea localităţii cu apă pentru stingerea incendiilor (rezervoare,
pompe, reţele de hidranţi, rampe de alimentare cu apă, amenajate la râuri şi lacuri);
− sistemul de anunţare şi alarmare în caz de incendiu;
− zilele în care se organizează activităţi tradiţionale;
− zonele în care intervenţia se poate realiza numai prin dispozitive de la
distanţă, din cauza spaţiilor înguste, drumurilor în pantă, caselor izolate, etc.;
− fişele de incendiu pentru evenimentele la care pompierii militari nu au
participat;
96
− aplicaţiile şi exerciţiile de intervenţie desfăşurate cu serviciile voluntare
de urgenţă;
− utilajele din dotare şi stocurile de substanţe de stingere;
− echipamentul de protecţie a personalului de intervenţie;
− procedurile de instruire pe categorii de instructaj specific;
− planul de intervenţie al localităţii, avizat de inspectoratul judeţean
pentru situaţii de urgenţă;
− avizele sau autorizaţiile obţinute pentru construcţiile şi instalaţiile
tehnologice şi alte amenajări din patrimoniul propriu;
− notele de activităţi preventive organizate şi desfăşurate în cadrul
localităţii;
− regulamentul de organizare şi funcţionare a serviciului voluntar pentru
situaţii de urgenţă.
5. La serviciul voluntar de urgenţă:

− organizare, încadrare şi dotare conform criteriilor minime de
performanţă, inclusiv grupe de intervenţie pe categorii de risc;
− înlocuirea şi calitatea documentelor de organizare şi funcţionare;
− calitatea, calificarea personalului angajat şi voluntar;
− cunoaşterea atribuţiilor şi răspunderilor personalului încadrat în
serviciile voluntare pentru situaţii de urgenţă;
− organizarea zilnică a intervenţiei;
− întreţinerea clădirii (remizei);
− evidenţa intervenţiilor, aplicaţiilor şi concluziile la acestea;
− existenţa documentelor de conducere a activităţii (harta cu nivelul de
competenţă, gradul de întreţinere a utilajului din dotare, programul de pregătire pe
luni, teme, exerciţii cu personalul serviciului).
Desfăşurarea exerciţiului de alarmare publică pe baza unui plan în care vor

fi cuprinse:
− Concepţia exerciţiului;
− Planul de desfăşurare;
− Schema cu organizarea înştiinţării şi alarmării;
− Schema cu organizarea fluxului informaţional;
− Diagrama audibilităţii sistemului de alarmare;
− Sinopticul activităţilor ce le desfăşoară efectivele angrenate în cadrul
exerciţiului.
În cadrul exerciţiului de alarmare publică s-a desfăşurat şi un exerciţiu de
intervenţie în cazul producerii unui accident rutier în care sunt implicate substanţe
periculoase şi o poluare accidentală pe un curs de apă.
97
Desfăşurarea instruirii zonale a primarilor pe bază de plan cu teme
adecvate.
FINALIZAREA CONTROLULUI:
− întocmirea proceselor verbale de control pe linia prevenirii incendiilor şi
protecţie civilă;
− respectarea metodologiei din Regulamentul aprobat prin O.M.A.I.
nr.665/2005;
− încadrarea neregulilor în actele normative;
− aplicarea legalităţii;
− înlăturarea deficienţelor constatate conform indicatorilor fizici;
− analiza controlului cu factorii de conducere şi structurilor P.S.I.;
− completarea fişei obiectivului;
− înregistrarea documentului şi consemnarea controlului în Registrul unic;
− întocmirea adreselor de informare sau atenţionare, după caz;
− informarea prefecturii cu problemele constatate.
În continuare, se prezintă spre exemplificare, modele de documente

întocmite, pe baza experienţei proprii, de inspecţia de prevenire a ISUJ Bihor.
Documentele pot fi utilizate, cu concretizările necesare şi, fireşte, cu îmbunătăţiri
sau modificări, de către alte inspecţii judeţene.
98
INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ Ex.nr.___
CRIŞANA AL JUDEŢULUI BIHOR Nr.....din.....
TEMATICA CONTROLULUI COMUN

la municipiul ...........
I. Organizatorice:
− existenţa şi calitatea personalului structurilor managementului situaţiilor
de urgenţă;
− comitet local pentru situaţii de urgenţă:
- inspector de protecţie civilă;
- cadru tehnic PSI şi responsabil cu apărarea împotriva incendiilor;
- serviciul voluntar pentru situaţii de urgenţă.
− documente de organizare a activităţii de apărare împotriva incendiilor şi
de protecţie civilă;
− Regulamentul de organizare a Comitetului local pentru situaţii de
urgenţă;
− organizarea instruirii şi pregătirii personalului pentru situaţii de urgenţă:
- măsurile de ordine interioară;
- planul de acoperire a riscurilor;
- evidenţele operatorilor economici şi instituţiilor;
- organigramă, hotărâre, regulamentul pentru serviciul voluntar
pentru situaţii de urgenţă;
− planul de apărare împotriva inundaţiilor;
− analiza semestrială a comitetului local pentru situaţii de urgenţă;
− planul de resurse materiale şi financiare pentru serviciul voluntar de
urgenţă.
II. Apărarea împotriva incendiilor:

− instituirea de reguli şi dispoziţii de apărare împotriva incendiilor;
− executarea controalelor de către cadrul tehnic la instituţii şi de către
membrii serviciului voluntar la locuinţele cetăţenilor;
− exploatarea instalaţiilor electrice la instituţiile aparţinând de consiliul
local;
− exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor de încălzire;
99
− existenţa şi întreţinerea sistemului de alimentare cu apă în caz de
incendiu (rezervă de apă, reţele de hidranţi, etc.);
− asigurarea dotării cu mijloace de stingere;
− organizarea intervenţiei la instituţii;
− urmărirea respectării actelor normative ce reglementează activitatea de
apărare împotriva incendiilor la documentaţiile ce intră la comisiile de
acorduri unice;
− asigurarea căilor de acces şi intervenţie;
− organizarea PSI la asociaţii de proprietari (locatari).
III. Activităţi civile:

− asigurarea forţelor şi mijloacelor în caz de inundaţii, fenomene meteo
periculoase şi alte situaţii de urgenţă;
− întreţinerea mijloacelor de alarmare – alertare în caz de situaţii de
urgenţă;
− organizarea exerciţiilor de alarmare publică;
− existenţa şi întreţinerea adăposturilor de protecţie civilă;
− starea tehnică a barajului şi lucrări de regularizare, decolmatare a
cursurilor de apă din zona oraşului;
− asigurarea spaţiilor şi a modului de evacuare, în caz de situaţii de
urgenţă;
− pregătirea populaţiei pentru situaţii de urgenţă.
IV. Activităţi comune:

− organizarea unui exerciţiu de accident chimic cu evacuare persoane;
− instruirea primarilor din zonă cu prevederile legale privind
reorganizarea serviciilor voluntare de urgenţă.
Adjunct inspector şef,

Şef serviciu prevenirea incendiilor,
Şef serviciu protecţie civilă,
100
INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ Ex. nr.___
CRIŞANA AL JUDEŢULUI BIHOR Nr.....din..........2006
APROB
INSPECTOR ŞEF,
PLANUL
de organizare şi desfăşurare a controlului
la municipiul ...........
Scopul:
− existenţa şi calitatea personalului structurilor managementului

situaţiilor de urgenţă;
− verificarea asigurării măsurilor de prevenire luate împotriva
incendiilor la instituţiile subordinate primăriei şi organizarea
comitetului local pentru situaţii de urgenţă;
− asigurarea mijloacelor iniţiale de stingere, a adăposturilor pentru
protejarea populaţiei;
− modul de instruire a personalului pe linia situaţilor de urgenţă în
conformitate cu prevederile OMAI 712-2005 şi OMAI 786/2005;
− aplicarea prevederilor DG PSI 005 privind organizarea activităţii de
PSI în oraşul Aleşd;
− organizarea alarmării şi alertării populaţiei în situaţii de urgenţă
(inundaţii, alte calamităţi) planuri de acoperire, planuri de apărare;
− măsuri de prevenire a incendiilor la gospodăriile cetăţenilor, asociaţii
de locatari;
− întreţinerea mijloacelor de alarmare-alertare, organizarea exerciţiilor
de alarmare publică;
− modul de organizare a evacuării persoanelor din Casa de Cultură şi
unităţiile cu aglomerări de persoane;
101
Perioada:
– ....................2006
Participanţi:
– .................................. – 1 zi
– .................................. – 3 zile
– .................................. – 5 zile
– .................................. – 3 zile
– .................................. – 3 zile
– .................................. – 3 zile
– .................................. – 5 zile
Asigurarea materială:
– autoturisme unitate;
– formulare de control;
– norme şi normative.
I. Pregătirea controlului:
a.) Bibliografie:
− O.G.R. nr. 60/97, Legea 212/97;
− H.G.R. nr. 786/2002, H.G.R. nr. 678/98;
− H.G.R. nr. 448/2002;
− Legea nr. 212/1997;
− Legea nr. 481/2004;
− DG PSI 001/2000;
− Legea nr. 712, O.G. 786/2005;
− DG PSI 003/2001;
− DG PSI 005/2001.
b) Activităţi de prevenire
Probleme organizatorice:
− aprobarea Planului de control;
− asigurarea documentelor de control.
II. Desfăşurarea controlului

a) Verificarea respectării normelor de PSI:
− existenţa autorizaţiei PSI;
− existenţa documentelor de organizare a activităţii de PSI;
− instruirea personalului pe linia prevenirii şi stingerii incendiilor şi
consemnarea în fişe, aplicarea prevederilor Ordinului 712;
102
− asigurarea mijloacelor de prima intervenţie şi valabilitatea încărcăturii
acestora;
− asigurarea observării şi alarmării în caz de incendiu la nivelul localităţi;
− sprijinul acordat instituţiilor din subordine în organizarea activităţii de
apărare împotriva incendiilor;
− aplicarea sancţiunilor prin întocmirea proceselor-verbale de
contravenţie.
b) la nivelul Inspectoratului:
− analiza constatărilor din acţiune la bilanţul lunar;
− prezentarea unor concluzii în mass-media locală;
− propuneri de retragere a autorizaţiilor de funcţionare PSI, după caz.
c) la nivelul Prefecturii:
− informare privind principalele constatări în raportul lunar.
Adjunct al Inspectorului şef,
103
INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ Ex. nr.___
CRIŞANA AL JUDEŢULUI BIHOR
GRAFICUL CONTROLULUI
la municipiul ..........................
Nr. CINE
ACTIVITATEA DESFĂŞURATĂ 13 14 15 16 17
crt. EXECUTĂ
Deschiderea controlului, informarea
1 primarului cu activităţile desfăşurate *
I PREVENIREA INCENDIILOR
Verificarea documentelor de
organizare: *
- organizarea SVSU
1 - documentele cadrului tehnic
- măsuri de ordine interioară
- organizarea instruirii
Verificarea respectării normelor de
2 PSI la SC XXX.... *
Şcoli şi grădiniţe, casa de cultură şi
3 căminele culturale din municipiul * *
.....
Asociaţii de proprietari şi gospodării
4
cetăţeneşti
Alimentarea cu apă şi obiective de
5
investiţii
Activitatea comisiei de acorduri
6
unice
Operatori economici cu
7
vulnerabilitate mare în exploatare
II PROTECŢIA CIVILĂ
Verificarea documentelor de
1
organizare
104
Verificarea organizării alarmării în
2 caz de situaţii de urgenţă şi *
întreţinerea sirenelor
Pregătirea populaţiei pentru situaţii
3 de urgenţă, executarea exerciţiilor de *
alarmare publică
Verificarea existenţei şi întreţinerii
4
adăposturilor
Evidenţa şi întreţinerea mijloacelor
şi echipamentelor necesare pentru *
5
intervenţia în caz de situaţii de
urgenţă
Organizarea transportului de deşeuri *
6
şi substanţe periculoase
ALTE ACTIVITĂŢI
Executarea unui exerciţiu de *
1 protecţie civilă şi de evacuare a
persoanelor
1 Instruirea primarilor din zona ......... *
Întocmirea documentelor de control
3
şi analiza acestora. *
Adjunct inspector şef,
Şef serviciu prevenirea incendiilor,
Şef serviciu protecţie civilă,
105
MINISTERUL ADMINISTRATIEI ŞI INTERNELOR
INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ
CRIŞANA AL JUDEŢULUI BIHOR
Inspecţia de Prevenire a Incendiilor
PROGRAMUL INSTRUIRII PRIMĂRIILOR

DIN ZONA ALEŞD
Data desfăşurării instruirii: ............2006

Participanţii: primarii din localităţile Aleşd, Bulz, Bratca, Borod,
Suncuiuş, Vadu-Crişului, Măgeşti, Aştileu, Vârciorog, Ţeţchea, Tileagd, Brusturi,
Lugaş, Şinteu, Auşeu.
Planul desfăşurării instruirii:
I. Moment organizatoric
– 11,00 – verificarea prezenţei
II. Desfăşurarea instruirii:

– 11,00 – 14,00 – sala mică a primăriei oraşului Aleşd
Prezentarea situaţiei operative – colonel Temian Gavril.
Prezentare, discuţii a Programului de pregătire şi Dispoziţia
aprobată de prefectul judeţului; Ordinele 22, 53, 54/2006 ale
prefectului – col. Temian Gavril.
Prezentarea H.G. 1579/2005 privind contractul de voluntariat al
serviciilor voluntare de urgenţă şi programul de operaţionalizare al
SUV – col.Temian Gavril.
Măsuri şi sarcini pentru sezonul de primăvară.
III. Încheierea instruirii:

– 14,00 – 13,30
- furnizarea actelor normative nou apărute
- întrebări şi discuţii
106
MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR NESECRET
INSPECTORATUL GENERAL Exemplar nr. ____
PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ
Anexa la
Nr. _________________
„CRIŞANA” al Judeţului Bihor
din _________________
CONCEPŢIA
ŞI PLANUL DE DESFĂŞURARE A ANTRENAMENTULUI ŞI
EXERCIŢIULUI DE INTERVENŢIE ÎN SITUAŢII DE URGENŢĂ LA:
- ACCIDENT RUTIER ÎN CARE SUNT IMPLICATE
SUBSTANŢE PERICULOASE;
- POLUARE ACCIDENTALĂ;
TEMA: Activitatea Comitetului Local pentru Situaţii de Urgenţă,a formaţiunilor

de intervenţie şi a cetăţenilor la producerea pe teritoriul municipiului a
unei situaţii de urgenţă.
SCOPURI DE ÎNVĂŢĂMÂNT:
1. Antrenarea membrilor C.L.S.U. în organizarea şi aplicarea măsurilor
de prevenire şi intervenţie în situaţia producerii unei situaţii de
urgenţă pe teritoriul localităţii;
2. Verificarea funcţionării sistemului de alarmare, asigurarea cunoaşterii
semnificfaţiei semnalelor de alarmă;
3. Verificarea modului de organizare şi aplicare a măsurilor de protecţie
şi intervenţie la producerea unei situaţii de urgenţă;
4. Verificarea modului cum se execută evacuarea unei şcoli din
municipiu.
PROBLEME DE ÎNVĂŢAT:
1. Activitatea preşedintelui C.L.S.U., la primirea înştiinţării despre
producerea evenimentului;
2. Organizarea măsurilor de protecţie şi intervenţie în situaţia creată;
107
3. Activitatea desfăşurată pentru introducerea semnalului de alarmare şi
încetearea alarmei;
4. Desfăşurarea acţiunilor de intervenţie în situaţiile create.
PARTICIPANŢI:
− C.L.S.U. municipiul Marghita;
− Formaţiuni ale I.S.U. „Crişana” – Bihor;
− Formaţiuni specializate ale: D.A. Crişuri,Electrica, Romgaz;
− Ambulanţa;
− Poliţia.
PERIOADA: ............. 2006;
DURATA: 10.00 – 14.00
SITUAŢIA DE PROTECŢIE CIVILĂ: ....... 2006 orele 09.50
În data de ..... 2006 orele 09.50, dispeceratul I.S.U. „Crişana” – Bihor,

primeşte o informaţie prin telefonul „112” despre producerea unui accident rutier
în municipiul Marghita, în care este implicată o cisternă, la intersecţia străzilor
Eroilor cu Revoluţiei, în apropierea Şcolii generale cls.I – VIII, precum şi faptul că,
în zona podului de pe strada Horea pe râul Inot se observă produse reziduale
poluante.
SINOPTICUL ACTIVITĂŢILOR
din ....... 2006
Nr. Cine participă/Forţe de
Activităţi Ora Obs.
crt. intervenţie
1. Primirea informaţiei despre producerea 09.50 Inspector de protecţie
evenimentului pe teritoriul municipiului / civilă
şi informarea preşedintelui C.L.S.U. 10.00
2. Activităţi desfăşurate pentru - preşedintele C.L.S.U.
10.00
convocarea Centrului Operativ şi - centrul operativ
/
membrilor C.L.S.U., şi stabilirea - membrii C.L.S.U.
10.45
măsurilor urgente.
3. Deplasarea în zona accidentului. 10.45
/ -
11.00
4 Introducera semnalului de Echipa de transmisiuni -
11.00
alarmă”CALAMITATE NATURALĂ” alarmare
108
5 Intervenţia la accidentul rutier în care - vicepreşedintele C.L.S.U.
sunt implicate substanţe periculoase. - form. ale I.S.U.
„Crişana”-BH
11.00
- form. de poliţie
/
- form. ale Romgaz, sect.
11.30
Marghita
- form. ale S.C. Electrica
- Ambulaţa.
6 Evacuarea elevilor din Şc. gen. 11.30 - vicepreşedintele C.L.S.U.
cls.I –VIII. /
11.45
7 Deplasarea la pod strada Horea – 11.45
poluare. / -
12.00
8 Intervenţia la poluare, râul Inot în zona - inspectorul de protecţie
podului de pe strada Horea. civilă
12.00 - form. ale D.A. „Crişuri” -
/ Marghita
12.30 - form. ale I.S.U.
„Crişana” - BH
- form. de poliţie
9 Introducerea semnalului „ÎNCETAREA Echipa de transmisiuni -
12.30
ALARMEI” alarmare
10 Bilanţul activităţii 12.30 Conducătorul activităţii.
Concluzii. /
13.00
ŞEF SERVICIU PROTECŢIE CIVILĂ
109
PLANUL DE DESFĂŞURARE
Detalii ....... 2006

09.50 - 10.00 10.15 – 10.30 10.30 – 11.00 11.00 – 14.00 Obs.
- Primeşte Desfăşoară Desfăşoară Conduce
Inspectorul informaţia activităţi activităţi activitatea de
de protecţie despre dispuse de dispuse de intervenţie la
civilă producerea preşedintele preşedintele poluare.
evenimentului C.L.S.U. C.L.S.U.
- Informează
primarul (preşe-
dintele C.L.S.U.)
- este informat - informează - informează - Coordo-
despre membrii C.J.S.U. prin nează
evenimentul C.L.S.U. dispeceratul activităţile de
produs pe despre situaţia I.S.U.,despre intervenţie
teritoriul creată; măsurile luate prin:
Preşedintele municipiului; - solicită - dispune - viceprimar–
C.L.S.U. - stabileşte propuneri din introducerea accident,
măsurile urgente partea mem- semnalului de evacuare;
pentru brilor C.L.S.U. alarmă - insp. depr.
intervenţie; - dispune „CALAMITATE civ. – poluare
- pune în modul de NATURALĂ” şi - Informează
aplicare schema acţiune pentru pentru C.J.S.U.
de înştiinţare remedierea „ÎNCETAREA despre
- convoacă situaţiei. ALARMEI” evoluţia
centrul operativ - stabileşte intervenţiei.
şi membrii persoanele
C.L.S.U. care vor
-constituie două coordona
echipe din activităţile de
primărie care se intervenţie din
deplsează în partea
zonă . C.L.S.U. şi
numeşte
comandantul
acţiunii.
- participă la Desfăşoară Desfăşoară Conduce
informarea activităţi activităţi activitatea de
Vice-
despre dispuse de dispuse de intervenţie la
preşedintele
producerea preşedintele preşedintele accident şi
C.L.S.U.
evenimentului. C.L.S.U. C.L.S.U. activitatea de
evacuare a
Şc. gen. cls.I
- VIII.
110
MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNE NESECRET
INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ Exemplar nr....
„CRIŞANA” AL JUDEŢULUI BIHOR
APROB DE ACORD
PRIMARUL MUNICIPIULUI MARGHITA INSPECTOR ŞEF
PREŞEDINTELE COMITETULUI LOCAL
PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ
EXERCIŢIUL DE ALARMARE PUBLICĂ

MARGHITA 2006
CONCEPŢIA
EXERCIŢIULUI DE ALARMARE PUBLICĂ
TEMA: Activitatea şefului comitetului local, a comitetului local, a formaţiunilor

de intervenţie şi a cetăţenilor la producerea pe teritoriul municipiului, a
unui acident în care sunt implicate substanţe periculoase precum şi a unei
poluări pe râul Inot.
SCOPURI DE ÎNVĂŢĂMÂNT:
1. Verificarea aplicabilităţii schemei de alarmare şi a unor măsuri
prevăzute în planul pentru situaţii de urgenţă;
2. Verificarea funcţionării sistemului de înştiinţare şi alarmare şi a
audibilităţii semnalelor de alarmă pe teritoriul municipiului;
3. Perfecţionarea deprinderilor de conducere şi de aplicare a măsurilor
prevăzute în documentele operative;
4. Asigurarea cunoaşterii de către populaţie a semnalelor de alarmare şi a
modului de comportare pe timpul introducerii acestora;
PROBLEME DE ÎNVĂŢAT:
5. Activitatea comitetului pentru aplicarea schemei de înştiinţare-alarmare
şi a fluxului informaţional;
6. Activitatea personalului din formaţiunile de specialitate pentru
acţionarea mijloacelor de alarmare şi aplicarea măsurilor specifice de
protecţie;
111
7. Activitatea populaţiei şi salariaţilor la declanşarea semnalelor de
alarmare;
8. Realizarea cooperării cu elementele specializate ale unor instituţii pentru
realizarea măsurilor de prevenire, protecţie şi intervenţie în municipiu;
PARTICIPANŢI:
1. Comitetul local pentru situaţii de urgenţă;
2. Echipa de transmisiuni-alarmare;
3. Formaţiuni ale I.S.U. «Crişana», formaţiuni specializate ale D.A.Crişuri,
Romgaz, Electrica, Poliţie, Ambulanţă.
DURATA 10.00 - 14.00
112
SCHEMA
CU ORGANIZAREA ÎNŞTIINŢĂRII ŞI ALARMĂRII
TIMP ora 10.00 orele 10.30 - 11.00 orele 11.00 - 14.00
Conducerea -Analizează situaţia de - Participă la şedinţa comitetului local; - Urmăreşte modul de
exerciţiului protecţie civilă: - Analizează măsurile propuse de membrii acţiune
- accident rutier ,zona comitetului local; - Desfăşoară bilanţul
Şc.gen.cls.I – VIII; - Verifică audibilitatea semnalelor de alarmă. exerciţiului
- poluare râul Inot, zona pod
Str. Horea
Stabileşte măsuri de Convoacă C.L.S.U. pentru a analiza - Organizează dispunerea
prevenire: măsurile concrete referitoare la: arbitrilor pentru
-retransmiterea înştiinţării - asigurarea înştiinţării; verificarea audibilităţii;
-verificarea C.L.S.U. - asigurarea alarmării, - Urmăreşte realizarea
- preşedintele -informarea populaţiei - asigurarea fluxului informaţional şi informării populaţiei,
comitetului -verificarea planurilor modalităţi de informare a populaţiei; privind regulile de
local; -verificarea formaţiunilor de - organizarea observării, cercetării şi a comportare;
- Comitetul intervenţie. culegerii de informaţii - coordonează acţiunile
local pentru - situaţia forţelor şi mijloacelor şi concepţia de intervenţie ;
situaţii de întrebuinţării lor în această situaţie, - Dispune introducerea
urgenţă. - realizarea măsurilor de asistenţă medicală semnalului
- măsuri de pază, ordine, îndrumare circulaţie “ÎNCETAREA
- logistica acţiunilor de intervenţie, ALARMEI”,la
- conducerea acţiunilor de intervenţie terminarea acţiunilor de
- organizarea acţiunilor de refacere intervenţie.
- Dispune introducerea la ora 11.00 a - Desfăşoară bilanţul
semnalului “CALAMITATE NATURALĂ” . alarmării.
- Comitetul - Membrii sunt informaţi - Stabileşte modul de acţiune al C.L.S.U. şi - Conduc direct măsurile
local pentru despre situaţia specifică formaţiunilor de intervenţie. specifice de intervenţie
situaţii de - Fiecare membru C.LS.U - Informează pe şeful
urgenţă verifică măsurile de specialitate comitetului local despre
care trebuie luate la nevoie. desfăşurarea acţiunilor
- Participă la bilanţ.
113
Prefectura Tel. Direcţia Ape Tel.
Consiliul Judeţean INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII Electrica
Insp. Judeţean de Poliţie DE URGENŢĂ Uzina Electrică
I.Pol.Frontieră „CRIŞANA” AL JUDEŢULUI BIHOR Filiala Electrocentrale
C.J.Jandarmi CENTRU OPERAŢIONAL , Apă-canal
Garnizoana DISPECERAT Direcţia de Telecomunicaţii
Centrul Militar Zonal 112, 981, 982, 411212 Drumuri Naţionale
Ag.Protecţia Mediului Drumuri Judeţene
Direcţia Silvică Drumuri Orăşeneşti
I.T. Construcţii Serviciul de Ambulanţă
D.S.Publică Regulator de mişcare C.F.R.
D.Sanitar Veterinară Corpul Gardienilor Publici
D. pt. Agricultură MUNICIPIUL (C.L.S.U.) Aeroportul
Autoritatea rutieră Distrigaz
D.G.F.P. R.A.OTL.
Inspectoratul Şcolar Salvamont
O.J.T.S. Staţia de suprav. mediu
Of. Prot. Consumat. Filiala de Crucea Roşie
O.M.E.P.T.A. Mass-media
Secţia Jud. S.R.I.
Instituţii publice Tel. Agenţi ec. Tel. Agenţi ec. Telefon Cdt. formaţiuni Tel.
I.S.U. J. Cdt.subuunit. pompieri
Poliţia Şef post
Pol. de Frontieră Aj. şef post poliţie
Spital uman Şef subu pol. Front.
Cabinet veterinar Medic uman
Medic veterinar
Şef ech. Trs.alr.
114
TABEL
CU INSTITUŢIILE, OPERATORII ECONOMICI, OBIECTIVELE CU RISC DIN MUNICIPIUL
……………........
Denumirea Denumirea Denumirea

Telefon Telefon Telefon
Nr Instituţiei, Ag.ec., Nr Instituţiei, Ag.ec., Nr Instituţiei, Ag.ec.,
etc etc etc
INSTITUŢII PUBLICE INVĂŢĂMÂNT, CULTURĂ, CULTE OPERATORI ECONOMICI
1 Primărie 8 Colegiul 21
2 Poliţie 9 22
3 I.S.U. Crişana 112, 981, 982 10 23
4 U.M. 11 24
5 Spital 12 Stadion 25
6 Salvare 13 Casa de cultură 26
OBIECTIVE EC. CU SURSE DE RISC 14 Biserica 27
36 S.C. 15 28
37 S.C. 16 29
38 Depozit Peco 17 30
39 Staţie Peco 18 31
40 19 32
41 20 Radio 33
42 20 Radio 34
43 20 Radio
115
ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢII
RAPOARTELOR – O NECESITATE
Mr. ing. Dan SIMIONESCU,

Direcţia Pompieri,
Abstract
The author emphasizes the necessity of improving the quality of the
reports presented by the Emergency Situations Inspectorates on the fire-
prevention field.
Departe de a constitui doar o cerinţă formală a eşalonului superior,

raportarea datelor solicitate prin ordine sau dispoziţii este o activitate deosebit de
importantă, care trebuie să capete, în perioada imediat următoare, o atenţie mult
mai stăruitoare din partea celor însărcinaţi cu acest atribut, aşa încât calitatea
rapoartelor să fie îmbunătăţită simţitor.
Ne vom referi, în rândurile ce urmează, la activitatea de raportare prestată
de inspectoratele pentru situaţii de urgenţă pe segmentul prevenirii incendiilor,
bazându-ne pe concluziile rezultate din analiza acesteia în ultimii ani, concluzii
deloc pozitive, şi care impun intervenţia fermă a personalului cu atribuţii de
conducere din inspectoratele pentru situaţii de urgenţă, pentru eliminarea
caracterului formal şi superficial, manifestat până în prezent în multe cazuri. Spre
liniştirea cititorilor, se menţionează că doar din spirit pedagogic, exemplele de
„perle din rapoarte” sau de constatări care vor fi prezentate în cele ce urmează nu
vor fi însoţite şi de unitatea care a fost autoarea, dar se subliniază necesitatea ca
acestea să fie analizate de factorii de conducere din teritoriu, în corelare cu
rapoartele elaborate pe segmentul prevenirii incendiilor, de unitatea ce o reprezintă,
spre a se stabili măsuri care să asigure eliminarea, în regim de urgenţă, a tuturor
categoriilor de deficienţe pe această linie.
Sintetic, se cuvine să amintim că raportarea constituie un mijloc principal
prin care autoritatea – în speţă Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă – ia
cunoştinţă de situaţia operativă complexă din teritoriu, de problemele deosebite
care apar şi care, în multe cazuri, reclamă intervenţia la nivel central pentru
eliminarea unor speţe negative care, prin caracterul repetitiv, prin amploare, pot
116
pune în pericol viaţa oamenilor, bunuri din patrimoniul cultural naţional, avutul
public.
Pentru a explica de ce este aşa de importantă calitatea rapoartelor şi
încadrarea în termenele şi cerinţele stabilite prin reglementări, se evidenţiază faptul
că, în urma analizării acestora, prin prisma reglementărilor în vigoare, a atribuţiilor
funcţionale şi a terminologiei consacrate, specialiştii din Inspecţia de Prevenire a
Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, pe domenii de competenţă,
elaborează proiecte de informări care sunt înaintate, spre semnare, către ministrul
administraţiei şi internelor şi ulterior transmise autorităţii administraţiei publice
centrale responsabile cu segmentul respectiv. Astfel, dacă informaţiile din rapoarte
sunt veridice, complete, explicite şi se transmit la timp, se poate asigura informarea
oportună a autorităţii competente asupra unor situaţii potenţial generatoare de
incendii pe timpul exploatării construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor, autoritate
care dispune de pârghii pentru soluţionarea unor situaţii de fapt ce pot constitui, pe
un domeniu de activitate, un fenomen negativ caracteristic. Între aceste pârghii de
care autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate dispune, pot fi
menţionate posibilitatea de a aloca resurse financiare de la nivel central pentru
eliminarea deficienţelor, de a elabora norme de prevenire şi stingere a incendiilor,
obligatorii pentru instituţiile/operatorii economici care desfăşoară activităţi aflate în
domeniul de competenţă a acesteia, indiferent de titularul dreptului de proprietate
ori de a se implica în elaborarea şi promovarea unor reglementări de nivel superior,
a căror aplicare poate determina îmbunătăţirea unei situaţii negative pe ansamblu.
Se poate exemplifica, pentru ilustrarea manierei în care colaborarea cu autorităţi ale
administraţiei publice centrale de specialitate, pe baza unor informaţii din teritoriu,
a produs efecte care, pe ansamblul ţării, pot conduce la îmbunătăţirea situaţiei în
domeniul apărării împotriva incendiilor, recenta apariţie a H.G.R. nr. 1273 din
2005 pentru aprobarea Programului naţional „Lăcaşurile de cult- centre spirituale
ale comunităţii”, reglementare care prevede că, pentru această categorie deosebită
de construcţii, dintre care multe sunt încadrate în categoria monumentelor istorice,
acţiunile specifice vizate de program se referă şi la „realizarea de instalaţii
pentru prevenirea şi stingerea incendiilor”.
Din datele sintetice prezentate mai sus constatăm, desigur, că pe circuitul
dintre constatarea deficienţelor din teritoriu şi soluţionarea acestora, inspectoratele
pentru situaţii de urgenţă au un rol important, hotărâtor, cu condiţia însă, ca
informaţiile despre care iau cunoştinţă să fie comunicate nedeformat şi în timp real,
către I.G.S.U., spre asigurarea intervenţiilor la nivel central, acolo unde situaţia o
impune. Aşadar, trebuie ca fluxul informaţional să conserve problematica, acest
dialog virtual dintre entitatea care exercită controlul de prevenire a incendiilor şi
autoritatea de decizie să nu funcţioneze ca un „telefon fără fir” şi, prin urmare, să
producă feed-back-ul dorit.
117
Se reaminteşte faptul că structura de raportare pe domeniul prevenirii
incendiilor este stabilită prin anexa nr. 8 la „Regulamentul de planificare,
organizare, pregătire, desfăşurare şi evaluare a activităţii de prevenire”, aprobat
prin O.M.A.I. nr. 665 din 2005, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 525
din 21.06.2005, termenele de raportare sunt definite prin acest regulament, prin
ordinul director sau celelalte ordine de linie, iar calitatea şi încadrarea în
termenele stabilite de raportare reprezintă criterii clare de evaluare a
activităţii specifice.
În plus, este important de a preciza faptul că, este vital ca informaţia
furnizată de I.G.S.U. şi, mai departe, ministere sau alte instituţii de la nivel central
să fie veridică şi actuală, începând din anul 2005 s-au efectuat evaluări punctuale,
cu prilejul controalelor tematice executate pe segmentul de activitate al prevenirii
incendiilor, al autenticităţii datelor raportate la Inspecţia de Prevenire, prin
confruntarea, în general prin sondaj, a conţinutului documentelor de control
încheiate la anumite categorii de obiective, mai cu seamă la clădiri publice, cu
rapoartele înaintate pe respectivele tematici. Fără a exemplifica speţe concrete şi
fără a trage concluzii, dar sperând că atenţionarea discretă va avea rezultate în
perspectiva imediată, se cuvine a aminti că au fost evidenţiate, cu prilejul unor
asemenea acţiuni, situaţii de necorelare, în sensul că în rapoarte apar fie
nominalizări de obiective pentru care nu au fost prezentate documente de control
relativ recente, fie nu apar nominalizate obiective importante care au fost
controlate, fie despre unele dintre obiectivele controlate, în rapoarte apar cu totul
alte probleme decât cele reale constatate şi înscrise în documentele de control.
Tot concret, dar fără a exemplifica unităţi care se fac „vinovate” de
formalism şi superficialitate în raportarea concluziilor din activităţile desfăşurate,
care fac dificilă ori chiar imposibilă exploatarea lor şi atrag calificative slabe la
indicatorul de apreciere asociat, amintim doar câteva dintre tipurile de „perle” de
exprimare:
– în multe situaţii nu se face trimitere concretă la obiectivele la care au fost
constatate nereguli (se utilizează sintagmele „la majoritatea obiectivelor
controlate”, „la unele obiective”, „la multe obiective”, „la 15 biserici”, „la
majoritatea bisericilor din mediul rural”, „în multe cazuri”, „în unele cazuri”, „în
general”, „la 50% din unităţile de învăţământ controlate”, „la 80% din cele
verificate”, „la toate obiectivele la care s-au desfăşurat exerciţii”, „la o parte din
unităţile controlate”, „la bisericile şi mânăstirile din cadrul Episcopiei”, „la o serie
de clădiri”);
– există foarte multe greşeli de tehnoredactare în rapoarte;
– se utilizează exprimări ambigue de deficienţe generice, ori nu se
exemplifică obiectivele la care au fost constatate (de exemplu: „instalaţiile de
paratrăznet în general nu sunt executate şi exploatate conform Normativului I 20
din 2000”, „nu toate mijloacele de primă intervenţie sunt verificate la termen”,
118
„instruirea personalului propriu nu se realizează pe baza fişelor individuale”, „se
exploatează cu improvizaţii instalaţiile electrice care alimentează suporturile de
lumânări”, „la casele de cultură X, Y, Z şi T nu sunt realizate instalaţii de stingere
cu hidranţi interiori, respectiv nu au o dotare corespunzătoare cu accesorii”, etc.).
Totodată, au mai fost evidenţiate greşeli care denotă superficialitate în
verificarea rapoartelor (de exemplu, „au fost constatate 249 deficienţe, dintre care 6
cauze potenţiale de incendiu şi 288 de nereguli la normele de p.s.i.”), multe dintre
deficienţele enumerate nu sunt menţionate utilizând terminologia tehnică
consacrată şi există multe deficienţe importante, amintite în rapoarte, dar care nu
sunt localizate prin exemplificarea obiectivelor.
Mai grav este faptul că, din comoditate, superficialitate sau formalism,
există situaţii în care, pe aceeaşi tematică, rapoarte înaintate la I.G.S.U. la distanţă
mare de timp (circa 8 luni), de către aceeaşi unitate teritorială, sunt identice.
Probleme deosebite şi multiple şi care au necesitat, pentru clarificări sau
lămuriri suplimentare, un efort intens şi utilizare a resurselor umane de la nivel
central pentru eliminarea disfuncţiilor datorate exclusiv structurilor teritoriale, în
detrimentul activităţilor specifice, s-au datorat neîncadrării în termenele de
raportare (unele unităţi au întârziat înaintarea rapoartelor sau le-au transmis doar
după ce le-a fost „reamintită” această obligaţie) şi nerespectării structurii
ordonate a rapoartelor, ceea ce a diminuat posibilitatea de a trage concluzii corecte
pe ansamblul ţării.
Deşi prin acest material, care doreşte să tragă un semnal de alarmă privind
îmbunătăţirea activităţii de raportare, s-ar putea considera, justificat, că unele
unităţi (puţine) au fost dezavantajate, iar alte unităţi (multe) au fost avantajate, prin
neexemplificarea lor, mai important este să se înregistreze pe ansamblul ţării, un
salt calitativ pe acest segment important de activitate, al raportării concluziilor din
acţiunile executate, ca una din condiţiile de îmbunătăţire la nivel naţional a
nivelului de apărare împotriva incendiilor, cuantificat sintetic prin sporirea
securităţii la incendiu şi a siguranţei utilizatorilor construcţiilor.
119
DINAMICA CAUZELOR FRECVENTE DE INCENDII
ÎN PERIOADA 2000 – 2005
Colonel ec. Mariana BULEA

Inspecţia de prevenire–Direcţia Pompieri
Abstract
This material refers to fires dynamic produced during the spring
season, between 2000 – 2005, the consequences and causes of fires, in
correlation with weather conditions specific to this season, condition who
can favor appearance and development of the fires.
Pentru noi pompierii, incendiul este un adversar continuu şi nemijlocit

oriunde apare el. Tactica confruntării dure cu focul şi aspectele lui diferite ne
cere să fim permanent pregătiţi, să ştim să-i prevenim manifestările, să ştim să-l
dominăm, să-i cunoaştem secretele, locurile şi împrejurările în care poate
izbucni, cum se manifestă, cu ce poate fi mai uşor şi repede înfrânt, ş.a.m.d.
Prin urmare, incendiul a fost şi va rămâne un duşman, un fenomen care
prin urmările lui loveşte în bunurile omului, obţinute uneori cu multă trudă şi
chiar în viaţa lui.
Orice incendiu are o cauză tehnică sau apare de cele mai multe ori ca
urmare a unei neglijenţe umane. Neglijenţele manifestate de oameni din
nepăsare sau uneori din necunoaştere contribuie în mare măsură la izbucnirea
incendiilor.
În perioada pe care o analizăm s-au produs 70.983 incendii (în medie
11.830 anual), ceea ce reprezintă 43% din totalul situaţiilor de urgenţă, în urma
cărora bunuri materiale de peste 2.855 miliarde lei vechi au fost distruse, 1.316
persoane au decedat, din care 197 copii, iar alte 1.902 au fost rănite sau
intoxicate cu fum ori gaze toxice.
Privind graficul de mai jos, constatăm că în anul 2005, faţă de anul
2000, numărul incendiilor a scăzut cu 37%. Considerăm anul 2000 ca fiind un
120
an de referinţă, deoarece din cauza temperaturilor deosebit de ridicate şi secetei
prelungite s-au produs cele mai multe evenimente înregistrate vreodată la
pompieri.
2005 10199 1751 8401 16645
2004 9590 1091 3662 15233
9867 698 2769 13171

2003 Incendii
Alte intervenţii
12745 837 2662 11198 Protecţie civilă-dezastre
2002
S.I.A.M.U.D.
2001 12331 853 2318 12123
16251 626 2365 10078

2000
0 10000 20000 30000 40000
Cele mai multe incendii au avut loc pe teritoriul judeţelor Bihor, Braşov,
Cluj, Constanţa, Dâmboviţa, Dolj, Iaşi, Neamţ, Prahova, Suceava, Timiş şi al
municipiului Bucureşti, în lunile martie, aprilie, iulie, august şi decembrie.
Din totalul incendiilor, 69% au avut loc în gospodării cetăţeneşti, 10% la
servicii colective, sociale şi personale (îndeosebi la vegetaţii uscate de pe terenuri
virane, păşuni, cimitire, etc), 6% în obiective industriale, 4% la păduri, 2% în
agricultură, 3% la mijloace de transport, 2% în comerţ şi reparaţii bunuri, 2% la
instituţii publice, 1% la şantiere, ş.a.m.d.
Prin urmare, majortiatea incendiilor au avut loc la gospodăriile populaţiei,
respectiv 49.045, în urma cărora au decedat 1.170 persoane, 1.466 au fost rănite
sau intoxicate cu fum ori gaze toxice şi s-au distrus bunuri în valoare de peste
1.547 miliarde lei vechi.
121
Alte activităţi
Păduri
4% Agricultura 2% Industrie
Comerţ
2% 6% Mijloace de
2%
Instituţii publice transport
2% 3%
Servicii colective
10%
Gospodării
cetăţeneşti
73%
Aşa cum arată şi graficul de mai jos, cele mai multe incendii în
gospodăriile cetăţeneşti au izbucnit în anul 2000. În anul 2005, numărul incendiilor
la locuinţe şi anexele acestora a fost mai mic cu 20% faţă de anul 2000.
18000
16251
16000
14000
12331 12745
12000
9754 9867 10199
10000 9590
8434 8695
7795 total incendii
8000 7060 7307
gosp.cetăţ.
6000
4000
2000
0
0 1 2 3 4 5
200 200 200 200 200 200
Din totalul incendiilor produse la gospodăriile populaţiei, 58% au avut loc

în mediul rural, iar 42% în mediul urban.
122
Cele mai multe incendii izbucnite în perioada anilor 2000 - 2005 au fost
generate între orele 12,00 şi 20,00, de către focuri deschise lăsate fără supraveghere
în proporţie de 21%, instalaţii electrice defecte sau improvizate (20%), fumatul fără
respectarea normelor (17%), coşuri de fum defecte sau necurăţate (10%), acţiuni
intenţionate (9%) şi jocul copiilor cu focul (8%),
sist.de încălzire
5% alte cauze actiuni intenţionate
10% 9%
coşuri de fum defecte focul deschis
10% 21%
jocul copiilor cu focul

8%
fumatul
instal.electrice defecte 17%
sau improviz.
20%
1. Focurile deschise fără respectarea normelor au produs în perioada

2000 – 2005 un număr de 14.652 incendii.
Cele mai multe incendii au izbucnit, aşa cum arată şi graficul de mai jos, în
anul 2000, an de referinţă, urmat de anul 2002, după care numărul inceniilor a
scăzut an de an. Numărul incendiilor generate de focuri deschise înregistrate în
anul 2005 a scăzut faţă de anul 2000 cu 62%.
5000
4000 4048
3000 3370
2467
2000
1887
1000 1327 1553
0
2000 2001 2002 2003 2004 2005
123
Incendiile s-au manifestat îndeosebi în lunile august – 12% şi iulie – 10%,
martie – 10% şi aprilie – 9%, la gospodăriile populaţiei în proporţie de 65%, păduri
(primăvara), agricultură (vara pe timpul campaniei de recoltare a păioaselor) şi
vegetaţii uscate de pe terenuri ale administraţiei publice locale, în judeţele Braşov,
Cluj, Constanţa, Dâmboviţa, Prahova şi Vaslui.
Din analiza incendiilor s-a constatat că producerea incendiilor, ca urmare a
flăcării deschise, s-a datorat distrugerii prin foc a resturilor menajere, furajere sau a
vegetaţiei uscate din grădini, curţi, terenuri agricole (primăvara), aprinderii lor pe
timp de vânt ori amplasării grămezilor ce urmau a fi distruse în apropierea şurilor,
adăposturilor de animale, furajelor; utilizării în locuinţe sau anexe gospodăreşti a
lumânărilor, făcliilor, lămpilor de iluminat sau gătit cu petrol fără să se ia măsuri de
prevenire; folosirii de afumătorii improvizate în magazii sau poduri, etc.
Ca urmare a incendiilor generate de focuri deschise, mai ales în spaţii
închise, în perioada 2000 – 2005 au decedat 190 persoane (13% din totalul
victimelor).
Incendii datorate focului deschis nesupravegheat ori făcut pe timp de vânt
au produs pagube însemnate şi au necesitat o intervenţie îndelungată:
– în data de 13.07.2000 la S.C. Jihad. Co. Mirna S.R.L. din comuna
Putineiu, judeţul Giurgiu a avut loc un incendiu, în urma căruia au ars cca 500 tone
furaje, 4 şoproane de animale cu învelitoare din azbociment, 3 remorci, 50 tone
rapiţă şi 6 tone ovăz. S-au degradat 2 mori cu ciocănele şi au murit 195 animale;
– în ziua de 26.03.2001 în localitatea Însurăţei, judeţul Brăila a izbucnit un
incendiu în condiţiile unui vânt foarte puternic care a afectat 19 gospodării
cetăţeneşti. Au fost distruse 2 locuinţe şi bunurile aferente, magazii şi adăposturi de
animale pe o suprafaţă de 536 mp, 32 tone porumb, 2 tone grâu, 50 tone furaje şi
materiale de construcţie. Au murit 33 animale şi 75 păsări;
– în data de 10.07.2001 la hala de producţie a S.C. MOLDOMOBILA S.A.
Iaşi s-a produs un incendiu fiindcă un muncitor a folosit o brichetă lângă un vas cu
diluant. Au ars produse finite (garnituri de mobilă, mese, comode, etc) şi s-au
degradat 2 cabine de pulverizat lac, robotul de pulverizat lac, tabloul de comandă,
tubulatura de ventilaţie etc.;
– în ziua de 07.03.2002, în localitatea Străoane, judeţul Vrancea, în
condiţiile unui vânt foarte puternic a avut loc un puternic incendiu, în urma căruia
au ars 5 gospodării cetăţeneşti. Incendiul s-a propagat şi la biserica ortodoxă
«Naşterea Maicii Domnului», monument istoric datat din anul 1576, fiind distruse
obiecte de cult cu valoare de patrimoniu, cu o vechime de 200 ani;
– în data de 07.03.2002, în comuna Ştefan cel Mare, judeţul Bacău a
izbucnit un incendiu de la o groapă de gunoi a localităţii, care s-a propagat la 12
gospodării cetăţeneşti, în urma căruia au fost distruse 10 case, 11 adăposturi de
animale, 20 tone furaje şi 12 tone porumb. Au murit 6 animale şi 27 păsări;
124
– în ziua de 27.04.2003 la Schitul Sihlea, judeţul Neamţ, din cauza unei
candele aprinse lăsate fără supraveghere a avut loc un incendiu care a distrus
acoperişul clădirii (P+1+M) pe cca 700 mp ce adăpostea chiliile călugărilor, 20
încăperi de la mansardă şi bunurile ce se aflau în ele.
2. Instalaţii electrice defecte sau improvizate au produs în această
perioadă 12.766 incendii, mai ales la gospodării cetăţeneşti (circa 70%), industrie
(9%), mijloace de transport (9%), în judeţele Argeş, Braşov, Cluj, Constanţa,
Dâmboviţa, Iaşi, Maramureş, Prahova, Suceava şi municipiul Bucureşti.
Cele mai multe incendii au avut loc în anul 2000, aşa cum reiese şi din
graficul de mai jos, după care numărul lor s-a menţinut la un nivel relativ constant,
cu o scădere semnificativă în anul 2004. În anul 2005, numărul incendiilor a fost
mai mic cu 9% faţă de anul 2000.
2366
2400
2300
2156
2105 2121
2200
2035
2100 1983
2000
1900
1800
1700
2000 2001 2002 2003 2004 2005
Majoritatea incendiilor generate de instalaţii electrice a fost urmarea

folosirii conductorilor sau cablurilor electrice defecte, neizolate corespunzător faţă
de materiale combustibile sau suprasolicitate (peste 75% din totalul lor). Multe
incendii au avut loc şi pe fondul utilizării unor conductori electrici improvizaţi.
În utilizarea instalaţiilor electrice s-au constatat o serie de neajunsuri:
suprasolicitarea instalaţiilor electrice prin folosirea de consumatori (reşouri,
radiatoare, frigidere, maşini de spălat, aparatură electronică, etc) cu putere ce
depăşea puterea nominală stabilită pentru reţelele respective; existenţa unor
instalaţii electrice de iluminat, din care unele vechi sau cu impovizaţii executate de
persoane neautorizate; înlocuirea siguranţelor fuzibile originale cu altele
125
supradimensionate; nesupravegherea aparatelor electrice aflate sub tensiune sau
amplasarea acestora în apropierea materialelor combustibile, ş.a.m.d.
În urma incendiilor generate de instalaţii electrice au decedat 171 persoane
(14% din totalul deceselor).
Incendii generate de scurtcicuit electric:
– în data de 15.05.2001 la hala gatere a SETTPL Sovata, judeţul Mureş a
avut loc un incendiu, în urma căruia au ars hala gatere pe cca 1.500 mp, 4 gatere,
10 circulare de prelucrarea lemnului, 5 mc buşteni fag şi 6 mc cherestea fag;
– în ziua de 16.08.2001 la fabrica de mobilă a S.C. EPAT S.R.L. din oraşul
Odorheiu Secuiesc, judeţul Harghita a izbucnit un incendiu care a distrus
acoperişul fabricii pe o suprafaţă de 2.000 mp, cherestea şi obiecte de mobilier
aflate pe o linie tehnologică;
– în data de 23.11.2002 la spitalul din localitatea Smeeni, judeţul Buzău un
incendiu a afectat acoperişul spitalului pe o suprafaţă de 1.158 mp, un monitor,
tâmplăria şi instalaţia electrică. Au fost salvaţi 62 bolnavi, din care 16 copii;
– în ziua de 24.04.2004 la fabrica de mobilă a S.C. SIRIUS TERM S.A.
din comuna Bodeşti, judeţul Neamţ a izbucnit un puternic incendiu, în urma căruia
au ars 3 hale de producţie, 3 uscătoare, o staţie de compresoare, un depozit pe o
suprafaţă de 1.600 mp, 100 mc cherestea, produse finite şi o anexă de 24 mp a unei
gospodării învecinate. S-au mai degradat 16 utilaje de producţie;
– în data de 03.01.2005 la Teatrul de Operetă «Ion Dacian» din municipiul
Bucureşti a avut loc un incendiu care a distrus 350 mp din interiorul clădirii (100
mp din depozitul recuzită pe plan orizontal şi 250 mp planşeu şi lambriuri pe plan
vertical). Focul a mai degradat scaune, lambriuri şi geamuri.
3. Fumatul în locuri cu pericol de incendiu a însumat 11.719 incendii, în
special în lunile august, iulie şi octombrie, la gospodării cetăţeneşti în proporţie de
65%, vegetaţii uscate (18%) şi păduri (4%), în judeţele Bihor, Constanţa, Iaşi,
Prahova, Timiş şi municipiul Bucureşti.
4000
2000 3375
2156 1967 1391 1397 1433
0
0 1 2 3 4 5
200 20 0 20 0 200 200 20 0
126
Aşa cum arată şi graficul de mai sus, numărul incendiilor produse de fumat
a scăzut an de an, ajungând în anul 2005 să fie mai mic cu 58% faţă de anul 2000.
De regulă aceste incendii au izbucnit acolo unde fumatul este interzis sau fără a se
respecta regulile de prevenire, în mediul rural, respectiv în locurile de depozitare a
furajelor şi de adăpostire a animalelor.
Ţigara nestinsă, uitată sau aruncată la întâmplare pe materiale
combustibile, de-a lungul anilor, a produs pagube însemnate şi nu de puţine ori şi
pierderi omeneşti (217=18%), reprezentând cauza cu cel mai mare număr de
victime. Majoritatea incendiilor generatoare de victime au avut loc în timpul nopţii,
când persoanele respective adorm cu ţigara nestinsă şi fiind de multe ori în stare de
ebrietate.
Incendii produse de fumat fără respectarea normelor:
– în data de 13.06.2000 la SC INTERRAGO SA din oraşul Zimnicea,
judeţul Teleorman a avut loc un incendiu, în urma căruia au ars cca 60 ha lan de
grâu şi cca 30 ha cu paie de orz;
– în ziua de 18.12.2000 la Complexul en-gros NIRO din municipiul
Bucureşti a izbucnit un incendiu care a distrus articole de îmbrăcăminte,
încălţăminte şi jucării din 53 standuri;
– în data de 24.03.2005 în cartierul Străuleşti din municipiul Bucureşti a
izbucnit un puternic incendiu care a distrus 8 locuinţe, anexe gospodăreşti, mobilier
şi aparate electrocasnice.
4. Coşuri de fum defecte sau necurăţate au produs în aceşti ani 6.606
incendii, îndeosebi la gospodăriile cetăţeneşti (90%), în judeţele Argeş, Bacău,
Galaţi, Maramureş, Neamţ, Prahova, Suceava şi Vrancea.
Privind în dinamică, numărul lor a crescut uşor, astfel că în anul 2005, faţă
de anul 2000, numărul incendiilor a fost mai mare cu 17%.
1400
1220
1118 1162
1200 1075 1034
997
1000
800
600
400
200
0
0 1 2 3 4 5
200 200 200 200 200 200
127
Este o cauză care se manifestă cu precădere în mediul rural (80%) şi în
lunile reci ale anului.
În utilizarea coşurilor de fum s-au constatat unele neajunsuri: necurăţirea
periodică a funinginei depuse pe coşurile de fum; nerepararea acestora în urma
utilizării îndelungate; neînlăturarea unor vicii ascunse de construcţie (încastrarea în
pereţii coşurilor a elementelor combustibile din planşee şi acoperişuri); folosirea
improvizată a burlanelor metalice de evacuare a fumului cu lungime mare şi coturi
multe montate pe lângă pereţii combustibili; existenţa unor coşuri de evacuare a
fumului cu terminaţie în spaţiul podului pentru a menţine o temperatură mai
ridicată şi pentru afumarea cărnii (Alba, Argeş, Gorj, Maramureş) ş.a.m.d.
În urma incendiilor generate de coşuri defecte sau necurăţate au decedat
108 persoane, ceea ce înseamnă 7% din totalul deceselor.
Incendii generate de coşuri de fum defecte sau necurăţate:
– în ziua de 15.02.2002 la Mânăstirea Dumbrava din comuna Unirea,
judeţul Alba a avut loc un incendiu care a afectat acoperişul pe cca 800 mp,
mobilierul, vesela, candelabre şi covoare:
– în data de 30.12.2002 la Centrul de Sănătate Săvârşin, judeţul Arad a
izbucnit un incendiu care a distrus acoperişul din lemn pe cca 300 mp şi mansarda
compusă din 7 saloane pentru bolnavi. Au fost salvate 10 persoane;
– în ziua de 21.01.2003 la corpul de chilii al Mânăstirii Hadânbu, judeţul
Iaşi s-a produs un incendiu, în urma căruia au ars acoperişul şi planşeul din lemn,
mansarda pe cca 525 mp, mobilierul, covoare, lenjerie, îmbrăcăminte şi obiecte
bisericeşti. S-au degradat 3 policandre din bronz aurit, tencuiala clădirii şi 18 sobe
din teracotă. În urma incendiului a decedat un tânăr de 17 ani aflat în pelerinaj la
mânăstire. Propagarea cu repeziciune a incendiului a fost favorizată de vântul care
sufla cu intensitate. Intervenţia a fost îngreunată de polei, drum în pantă şi acoperit
cu gheaţă;
– în data de 31.12.2005 la Curtea de Conturi din municipiul Piatra Neamţ a
avut loc un incendiu care a distrus acoperişul din astereală lemn cu învelitoare din
tablă pe o suprafaţă de cca 300 mp. S-au degradat mansarda şi etajul clădirii pe cca
350 mp.
5. Jocul copiilor cu focul a generat un număr de 5.517 incendii, mai ales
în gospodării cetăţeneşti (75%) şi vegetaţii uscate (10%), în judeţele Botoşani,
Dâmboviţa, Iaşi, Neamţ, Vaslui şi municipiul Bucureşti.
Lipsa de supraveghere şi educaţie a copiilor, ca şi păstrarea chibriturilor la
îndemâna lor, au făcut ca numărul incendiilor să se menţină la un nivel ridicat, deşi
numărul incendiilor a scăzut an de an până în 2003, după care acesta a crescut uşor,
ajungând în anul 2005 să fie cu 39% mai mic faţă de anul 2000.
128
o
j c u lc o p o
li rc u fo c u l
1500
1000
500
0
2000 2001 2002 2003 2004 2005
jocul copiilor cu focul 1358 1085 945 590 714 825
Din analiza incendiilor s-a constatat că cele mai multe incendii au avut loc
în mediul rural (85%) şi anume la anexe gospodăreşti (circa 75%), primăvara
(odată cu încălzirea vremii) şi toamna (deşi în ultimii ani a crescut numărul
incendiilor şi în lunile de vară, mai ales în august), în timpul zilei, între orele
10,00-18,00.
În ceea ce priveşte jocul copiilor cu focul s-au constatat unele neajunsuri,
astfel: necunoaşterea urmărilor pe care le poate produce un incendiu sau din simplă
joacă ori curiozitate cum arde focul, constituind pentru ei un miraj; lipsa de
preocupare din partea părinţilor în vederea educaţiei copiilor, ca şi lipsa lor de
supraveghere, fiind lăsaţi singuri, uneori încuiaţi în casă şi la îndemână cu mijloace
de aprindere a focului, etc.
Din păcate aceste evenimente devin de multe ori tragice, copiii căzând
pradă focului sau intoxicării cu fum ori gaze toxice (59=5%).
Incendii generate de jocul copiilor cu focul:
– în ziua de 15.10.2003 la Restaurantul terasă «Poiana» din municipiul
Bucureşti a izbucnit un incendiu, în urma căruia au fost distruse terasa şi
mobilierul, incendiu care apoi s-a propagat rapid la încă 5 imobile;
– în data de 24.03.2003 într-o locuinţă din localitatea Mihail Kogălniceanu,
judeţul Iaşi, 3 copii de 9, 6 şi 1,3 ani, lăsaţi singuri în casă şi nesupravegheaţi s-au
jucat cu chibriturile, dând foc la perdeaua din cameră. Ca urmare, cei 3 copii au
decedat, 2 fiind asfixiaţi, iar celălalt din cauza arsurilor;
– în ziua de 25.03.2005 într-o încăpere din localitatea Voilà, judeţul
Braşov, 3 copii de 3, 4 şi 5 ani au decedat asfixiaţi, fiindcă au fost lăsaţi
nesupravegheaţi şi cu surse de aprindere la îndemână.
129
6. Mijloacele de încălzire defecte, improvizate sau necurăţate pe
timpul utilizării au generat în aceşti ani 3.619 incendii (5%).
Spre deosebire de celelalte cauze care au cunoscut creşteri semnificative în
dinamică, aceasta a urmat o linie uneori descendentă, alteori uşor ascendentă,
ajungând în anul 2005 ca numărul incendiilor să fie cu 23% mai mic faţă de anul
2000, aşa cum arată şi graficul de mai jos.
766
800 669
700 572 586
546
600 480
500
400
300
200
100
0
2000 2001 2002 2003 2004 2005
Ca şi coşurile de fum, mijloacele de încălzire sunt generatoare de incendii

cu pondere însemnată în lunile reci ale anului şi în mediul sătesc (65%).
Principalele neajunsuri în utilizarea sistemelor de încălzit au fost: folosirea
sobelor metalice şi a altor sisteme improvizate sau cu defecţiuni; amplasarea lor pe
lângă materiale combustibile; supraîncălzirea acestora şi nesupravegherea lor;
alimentarea defectuoasă cu combustibili sau folosirea de combustibili
necorespunzători, ş.a.m.d.
Ca urmare a incendiilor generate de mijloace de încălzire defecte,
improvizate sau nesupravegheate pe timpul funcţionării au decedat 185 persoane
(14%).
Incendii datorate sobelor defecte sau amplasate necorespunzător faşă de
materiale combustibile:
– în data de 26.11.2001 la biserica ortodoxă «Sfântul Dumitru» din
comuna Pârgăreşti, judeşul Bacău a avut loc un incendiu, în urma căruia au ars
acoperişul pe o suprafaţă de 300 mp, mobilierul şi obiecte de cult;
130
– în ziua de 07.09.2002 la Schitul Orlat din judeţul Sibiu a izbucnit un
incendiu care a distrus schitul construit din lemn pe cca 240 mp, obiecte de cult,
mobilier, covoare, cărţi religioase şi îmbrăcăminte;
– în data de 28.01.2003 la hala gatere din comuna Poiana Stampei, judeţul
Suceava s-a produs un incendiu, în urma căruia au ars hala gatere pe cca 900 mp, 4
gatere, 2 circulare, 2 maşini de ascuţit pânză, un birou şi sala de mese.
7. Acţiunile intenţionate au produs în perioada anilor 2000 – 2005 un
număr de 5.880 incendii, reprezentând 9% din totalul incendiilor înregistrate, mai
ales în gospodării cetăţeneşti şi obiective agricole. Pe timpul incendiilor au decedat
64 persoane.
Cele mai multe incendii au izbucnit în anul 2000, după care numărul
incendiilor a scăzut uşor, aşa cum reiese şi din graficul de mai jos. În anul 2005,
numărul incendiilor a fost mai mic cu 22% faţă de anul 2000.
1200 1190
1000 996
941 956
800 865 932
600
400
200
0
2000 2001 2002 2003 2004 2005
Incendii generate de acţiuni intenţionate:

– în ziua de 30.04.2000 la instalaţia de transport gaze aparţinând Schelei
Turburea din localitatea Pojaru, judeţul Gorj a avut loc un incendiu, în urma căruia
au ars 100.000 mc gaze de sondă. Pe timpul incendiului au fost rănite 8 persoane;
– în data de 07.12.2000 la saivanul de oi aparţinând societăţii agricole
„Casimcea”, judeţul Tulcea a izbucnit un incendiu, în urma căruia au ars saivanul
în suprafaţă de 540 mp, 320 oi, 2 tăuraşi şi 2 măgari;
– în ziua de 12.08.2001 la depozitul de cherestea al S.C.MITOCARI S.R.L.
din localitatea Bozovici, judeţul Caraş-Severin s-a produs un incendiu care a
distrus 1.500 mc prefabricate lemn şi acoperişul depozitului pe cca 640 mp;
– în data de 30.08.2004 la ferma Chichieanu S.R.L. din localitatea
Tărtăşeşeti, judeţul Dâmboviţa a avut loc un incendiu, în urma căruia au ars
131
acoperişul pe cca 1.300 mp a două şoproane cu învelitoare din plăci azbociment pe
schelet metalic şi cca 1.400 tone plante furajere sub formă de baloţi;
– în ziua de 23.02.2005 un puternic incendiu a izbucnit la 2 imobile cu 12
apartamente şi la 2 locuinţe din localitatea Roznov, judeţul Neamţ. Focul a distrus
9 apartamente pe o suprafaţă de 450 mp, planşeele şi bunuri casnice de la alte 2
apartamente, precum şi 40 mp acoperiş de la cele 2 locuinţe.
În concluzie, incendiul este un fenomen complex, distrugător, care se
poate transforma uneori în catastrofă, aducând oamenilor necazuri şi suferinţe.
Pentru că incendiul este un fenomen nedorit de nimeni, el trebuie combătut
de toţi şi pretutindeni.
În perioada pe care am studiat-o, circa 75% din incendii s-au produs pe
fondul unor abateri de la normele de prevenire şi stingere a incendiilor, manifestate
îndeosebi sub formă de neglijenţă şi necunoaşterea modului de întreţinere a
coşurilor de fum, de utilizare necorespunzătoare a aparatelor, instalaţiilor electrice
sau a sistemelor de încălzire, de lipsă de educaţie şi supraveghere a copiilor, de
folosire a focului deschis fără respectarea normelor de prevenire şi a fumatului în
locuri cu pericol de incendiu.
Cele mai multe incendii au avut loc în zonele cu ridicat grad de
combustibilitate al clădirilor, respectiv partea de sud şi est a ţării.
La gospodăriile populaţiei, numărul mare de incendii se datoreşte folosirii
cu defecţiuni şi în mod neglijent a mijloacelor de încăzire şi iluminat, ca şi a
focului deschis sub diferite forme, la care se adaugă lipsa de preocupare a unor
părinţi în educarea şi supravegherea copiilor. Au fost afectate în special anexele
gospodăreşti (circa 40%), pentru că sunt construite aproape în întregime din
materiale combustibile, iluminatul lor asigurându-se cu ajutorul unor instalaţii
improvizate executate de persoane neautorizate, precum şi datorită faptului că în
aceste locuri se depozitează cantităţi mari de materiale combustibile (furaje, lemne
de foc, etc.).
132
AUTORIZAREA LABORATOARELOR
DE ÎNCERCĂRI LA FOC
Colonel ing. Vasile GRIGORE,

Căpitan ing. Paul MINCHEVICI,
Direcţia Pompieri,
Abstract
The paper highlights the stages any laboratory for fire tests has to
pass through in order to be authorized, as a necessity for keeping under a
strict control the tests quality for the products which have an important role
in protecting the human’s lives and the material goods.
Necesitatea autorizării laboratoarelor de încercări la foc a apărut pentru

menţinerea sub control a calităţii încercărilor pentru produsele care au un rol
important de protecţie a vieţii oamenilor şi a bunurilor materiale.
În conformitate cu prevederile art. 46 din Ordonanţa Guvernului nr. 60 din
1997 privind apărarea împotriva incendiilor, aprobată prin Legea nr. 212 din 1997, cu
modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Ordinul ministrului administraţiei
şi internelor nr. 770 din 2005 pentru aprobarea Regulamentului de autorizare a
laboratoarelor şi poligoanelor de încercări la foc şi a celor de distrugere a muniţiei
neexplodate, laboratoarele care efectuează încercări la foc în domeniul nereglementat
(încercări pentru produse, materiale, procedee şi echipamente destinate apărării
împotriva incendiilor şi protecţiei civile; analize şi încercări pentru determinarea
comportării la foc a produselor şi materialelor; încercări pentru determinarea eficienţei
lucrărilor de termoprotecţie) trebuie să fie autorizate de către Inspectoratul General
pentru Situaţii de Urgenţă – I.G.S.U. prin Serviciul Supravegherea Pieţei şi
Desemnarea Organismelor pentru Evaluarea Conformităţii.
Laboratoarele care efectuează încercări pentru produsele din domeniul
reglementat (ansamblul activităţilor economice şi produselor asociate acestora
pentru care se emit reglementări tehnice specifice privind condiţiile de introducere
pe piaţă şi/sau de punere în funcţiune), se recunosc şi se desemnează în
conformitate cu prevederile Procedurii de desemnare a organismelor pentru
atestarea conformităţii produselor pentru construcţii aprobată prin Ordinul
ministrului administraţiei şi internelor nr. 460/2004.
133
În vederea autorizării, laboratoarele trebuie să fie acreditate de către
Organismul Naţional de Acreditare –RENAR.
Autorizarea se acordă pe o perioadă de 4 ani, pentru încercări/categorii de
încercări la foc prevăzute în standardele naţionale.
Solicitarea de autorizare se face în baza unei cereri de autorizare a
laboratoarelor, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 1 din
Regulamentul de autorizare a laboratoarelor şi poligoanelor de încercări la foc şi a
celor de distrugere a muniţiei neexplodate, şi se depune la I.G.S.U.
Cererea de autorizare trebuie însoţită de următoarele documente:
o certificatul de înmatriculare la Oficiul Naţional al Registrului
Comerţului sau orice act juridic echivalent privind înfiinţarea, în copie legalizată;
o certificatul de acreditare şi lista încercărilor pentru care s-a acordat
acreditarea, emis de organismul naţional de acreditare, în copie;
o datele specifice de personal, de calificare şi de experienţa profesională,
referitoare la directorul laboratorului, la personalul cu funcţii de conducere şi la
personalul tehnic responsabil de încercare;
o descrierea spaţiilor de lucru şi a echipamentelor tehnice şi indicarea
procedurilor specifice pentru încercările pentru care se solicită autorizarea;
o modelele documentelor ce urmează a fi eliberate de laborator (raport de
încercare).
Laboratorul solicitant trebuie să dovedească îndeplinirea condiţiilor pentru
autorizare, pentru fiecare încercare/categorii de încercări pentru care se solicită
autorizarea.
Îndeplinirea condiţiilor pentru autorizare rezultă în urma verificării
documentelor depuse şi a unui audit la sediul laboratorului.
Auditul la sediul laboratorului se axează pe: analiza rapoartelor de
încercare emise de laboratorul evaluat; verificarea îndeplinirii condiţiilor relevante
pentru exercitarea funcţiilor recunoscute; îndeplinirea condiţiei de terţă parte faţă
de clienţi sau alte părţi interesate; evaluarea încercărilor; evaluarea proceselor şi a
activităţilor unice care sunt desfăşurate, de exemplu controlul documentelor şi
înregistrărilor sau instruirea personalului.
În cadrul auditului se urmăreşte dacă laboratorul respectă cerinţele din
reglementările tehnice aplicabile; acceptă numai solicitările care corespund
domeniului de autorizare, din partea oricăror persoane responsabile cu introducerea
pe piaţă a produselor pentru construcţii; respectă, la toate nivelurile proprii de
organizare, condiţiile care asigură confidenţialitatea; asigură menţinerea la zi a
instruirii personalului, păstrarea, repararea şi, după caz, înlocuirea echipamentelor
tehnice, astfel încât să fie îndeplinite condiţiile de autorizare; păstrează şi
actualizează înregistrările relevante privind calificarea, perfecţionarea şi experienţa
profesională a personalului propriu; elaborează şi actualizează procedurile din care
rezultă obligaţiile şi responsabilităţile personalului.
Pe perioada autorizării laboratorului acesta este supravegheat cu scopul de
a verifica periodic dacă laboratorul îndeplineşte cerinţele şi are capabilitatea de a
134
îndeplini funcţiile din domeniul pentru care a fost autorizat şi dacă, în perioada de
la ultima evaluare, activităţile desfăşurate de laborator s-au desfăşurat cu
respectarea prevederilor legale şi a procedurilor sistemului propriu al calităţii;
Supravegherea activităţii laboratorului autorizat se realizează prin audituri
de supraveghere.
În anumite situaţii, când se constată neconformităţi, se poate lua decizia de
limitare, suspendare sau retragere a autorizaţiei.
Limitarea autorizaţiei se aplică în următoarele cazuri:
o la cererea laboratorului autorizat;
o atunci când se constată neconformităţi majore, până la rezolvarea
acestora;
Suspendarea autorizaţiei se aplică în următoarele cazuri:
o neaplicarea acţiunilor corective pentru neconformităţi majore în
termenul stabilit;
o menţinerea neconformităţilor minore peste termenul stabilit;
o nerespectarea condiţiilor de autorizare;
o neefectuarea auditului de supraveghere în termen de maxim 60 de zile
de la data programată, datorită unor condiţii imputabile laboratorului;
o nerespectarea condiţiilor contractuale;
Măsura retragerii autorizării se ia în următoarele cazuri:
o emiterea de rapoarte de încercare pentru care laboratorul nu este
autorizat;
o emiterea de rapoarte de încercare cu rezultate intenţionat eronate sau ca
urmare a unor presiuni;
o când organismul naţional de acreditare retrage acreditarea laboratorului.
În prezent sunt autorizate laboratoarele de încercări la foc care aparţin
Centrului Naţional pentru Securitate la Incendiu şi Protecţie Civilă pentru 51 de
încercări, respectiv I.N.C.E.R.C. – filiala Cluj pentru încercarea „determinarea
eficacităţii ignifugării pentru lemn, placaj, plăci de aşchii de lemn şi plăci de fibre
de lemn” conform SR 652/1998.
De exemplu, scopul activităţii de autorizare pentru încercarea
„determinarea eficacităţii ignifugării pentru lemn, placaj, plăci de aşchii de lemn şi
plăci de fibre de lemn” este de a se asigura un nivel ridicat de protecţie a
cetăţeanului, prin crearea unui sistem de calitate al activităţii de ignifugare. Acesta
se asigură prin utilizarea numai a produselor ignifuge certificate, prin efectuarea
lucrărilor de către persoane fizice şi juridice atestate, prin efectuarea încercării de
determinare a eficacităţii ignifugării de către laboratoare autorizate.
Inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene trebuie să asigure
menţinerea acestui sistem de calitate prin controalele efectuate şi măsurile pe care
le iau în cazul în care identifică rapoarte de încercări eliberate de către laboratoare
neautorizate, dar şi utilizarea de produse necertificate sau efectuarea lucrărilor de
către persoane neatestate conform legii.
135
CONCEPŢIA DE INFORMARE PREVENTIVĂ
PRIVIND INCENDIILE ŞI ALTE TIPURI DE RISCURI
GENERATOARE DE SITUAŢII DE URGENŢĂ
Colonel dr. ing. Răzvan BĂLULESCU

Direcţia Pompieri
Abstract
The paper’s main objective is to present the public information
concepts and methodology for fire prevention and for other types of risks
generating emergency situations, emphasizing the necessity to develop a
modern, coherent and efficacious disaster protection system, based on the
permanent exchange of information.
I. ARGUMENTE
O comunitate supusă riscului unui dezastru nu va fi pregătită să îl înfrunte
dacă publicul larg nu este pregătit. Numeroase pierderi de vieţi şi daune provocate
proprietăţii au fost datorate ignoranţei şi lipsei de cunoaştere, de deprinderi
necesare şi de pregătire pre-dezastru.
Dacă se pune întrebarea către ce aspect al managementului dezastrelor
putem acţiona pentru reducerea pierderilor de vieţi şi de bunuri materiale, se poate
concluziona cu certitudine că acestea sunt cunoştinţele, valorile şi atitudinile
comunităţilor privind fenomenele care le ameninţă, cauzele acestora, efectele
potenţiale şi măsurile de atenuare.
Din nefericire, dezvoltarea urbanizării, a activităţilor productive sau a altor
practici a fost uneori complet lipsită de raţiunea asigurării unei protecţii adecvate.
În consecinţă, populaţia şi comunităţile au devenit foarte vulnerabile la riscurile
naturale şi cele generate de activitatea umană.
Cu toate acestea, se poate afirma, aproape fără excepţie, că este posibil ca
aceste practici să fie modificate sau înlocuite astfel încât, în loc să se genereze
vulnerabilităţi, să fie construite condiţii mai sigure de viaţă pentru comunităţi,
adoptate concepte pentru dezvoltarea durabilă şi realizarea unei compatibilităţi cu
mediul înconjurător.
136
De aceea, trebuie dezvoltată şi implementată la nivel naţional, o concepţie
integrată de conştientizare a publicului, dar şi a factorilor de decizie şi a celorlalţi
actori implicaţi în managementul situaţiilor de urgenţă, pentru cunoaşterea
diferitelor tipuri de riscuri generatoare de situaţii de urgenţă, a măsurilor de
prevenire a acestora, precum şi a comportamentului de adoptat, în cazul producerii
de incendii sau alte dezastre.
O astfel de concepţie este necesară pentru a crea o societate informată,
încrezătoare în posibilităţile proprii şi rapidă în reacţii, capabilă să-şi joace rolul
său pentru sprijinirea şi cooperarea cu autorităţile, în toate aspectele care privesc
reducerea vulnerabilităţii şi a riscului la dezastre.
Totodată, o cultură a prevenirii şi a reducerii/atenuării riscurilor nu se
poate dezvolta decât prin informarea publicului asupra riscurilor existente şi
educarea populaţiei cu privire la măsurile practice pe care le poate lua, pentru
reducerea vulnerabilităţii.
II. OBIECTIVE
Principalele obiective sunt acelea de aducere, cât mai aproape de
cetăţean, a informaţiilor legate de prevenirea şi gestionarea situaţiilor de
urgenţă/dezastrelor, pentru a-l pregati în luarea, în cunoştinţă de cauză, a deciziilor
în acest domeniu, respectiv creşterea nivelului de conştientizare a populaţiei,
privind riscurile cu care se confruntă, precum şi măsurile de prevenire şi de
atenuare a acestora, prin:
a) creşterea gradului de informare preventivă, la nivel
naţional/regional/local, prin elaborarea şi aplicarea unei strategii funcţionale de
informare;
b) extinderea reţelei de multiplicatori de informaţie, prin atragerea în reţea
a altor membri, care să fie reprezentanţi ai unor organizaţii cu impact
local/regional/naţional în domeniul diseminării informaţiei;
c) informarea diferenţiată a grupurilor ţintă despre problematica prevenirii
şi gestionării situaţiilor de urgenţă/dezastrelor, cerinţele şi standardele de
performanţă specifice, pe domenii de activitate;
d) dezvoltarea în spaţiul public a unei perspective raţionale de abordare a
procesului de management al situaţiilor de urgenţă.
III. CONTEXTUL ACTUAL

− deşi există multă informaţie, de cele mai multe ori aceasta nu ajunge la
timp la cei cărora le este cu adevărat necesară;
− lipsa unei imagini unitare privind nevoile/ acţiunile/ realizările actorilor
implicaţi în problematica managementului situaţiilor de urgenţă;
137
− concentrarea interesului local pe crearea capacităţilor reactive, în caz de
dezastru şi în foarte mică masură, pe capacităţile proactive/preventive;
− necesitatea implicării în parteneriate, a unor entităţi care ar trebui să fie
“mai agresive” în domeniul comunicării de informaţie;
− lipsa de resurse financiare şi umane (specialişti avizaţi pentru furnizarea
de informaţie);
− o ierarhie informală a grupurilor ţintă – se comunică mult mai uşor cu
tinerii (elevii) decât cu mediul rural, unde informaţia este puţină şi insuficient
adecvată;
− informaţie prea „tehnică” – necesitatea adaptării mesajului;
− prea multe ţinte în comunicare, determină un grad mare de dispersie şi
de diluare a efectelor.
IV. REFERINŢE LEGISLATIVE

art. 25 lit.g) din O.U.G. nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de
Management al Situaţiilor de Urgenţă;
art. 13 lit. r) şi art. 17 lit. b) din H.G.R. nr. 1490/2004 pentru aprobarea
„Regulamentului de organizare şi funcţionare şi a organigramei Inspectoratului
General pentru Situaţii de Urgenţă”;
art. 11 lit. c) din H.G.R. nr. 1492/2004 privind principiile de organizare,
funcţionarea şi atribuţiile serviciilor de urgenţă profesioniste;
H.G.R. nr. 2288/2004 pentru aprobarea repartizării principalelor funcţii
de sprijin pe care le asigură ministerele, celelalte organe centrale şi organizaţiile
neguvernamentale privind gestionarea situaţiilor de urgenţă;
art. 13 alin. (1) şi Anexa nr. 6 la H.G.R. nr. 95/2003 privind controlul
activităţilor care prezintă pericole de accidente majore, în care sunt implicate
substanţe periculoase;
O.M.A.I. nr. 665/2005 pentru aprobarea Regulamentului de planificare,
organizare, pregătire, desfăşurare şi evaluare a activităţii de prevenire;
alte reglementări cu caracter intern.
V. FUNCŢIA DE INFORMARE. INFORMAREA PREVENTIVĂ

Funcţia de informare se referă la nevoia societăţii/ grupurilor/ indivizilor
de a controla mediul înconjurător: oamenii evaluează, pe baza informaţiilor pe care
le primesc, importanţa evenimentului ce ar putea să-i afecteze în mod direct,
anticipează unele tendinţe şi iau, în cunoştinţă de cauză, anumite decizii.
Prin dimensiunea sa pragmatică, informarea îndeplineşte şi funcţia de
supraveghere.
138
Informarea preventivă reprezintă activitatea deliberată, planificată şi
desfăşurată în mod susţinut pentru a realiza şi menţine înţelegerea mutuală între o
organizaţie şi publicul său, în scopul de a răspunde nevoilor individuale şi colective
de cunoaştere, control, adaptare şi acţiune în diferite situaţii date.
VI. INFORMAŢIA PREVENTIVĂ

Informarea preventivă – ansamblul de măsuri şi activităţi planificate şi
desfăşurate în scopul informării populaţiei şi a diferitelor categorii socio-
profesionale, asupra diferitelor tipuri de riscuri generatoare de situaţii de urgenţă, a
măsurilor de prevenire a acestora, precum şi a comportamentului de adoptat în
cazul producerii de incendii şi alte dezastre.
Informarea preventivă nu trebuie să prezinte numai ceea ce s-a întâmplat –
orientare retrospectivă, ci şi ceea ce s-ar putea întâmpla – orientare prospectivă.
Întrucât descrierea unui eveniment nu epuizează implicaţiile şi consecinţele
sale, informarea publică de prevenire include şi o dimensiune anticipativă, ea
trebuind să distribuie informaţii care să vizeze pregătirea publicului pentru
confruntarea cu o serie de evenimente / categorii de riscuri neaşteptate şi/sau
nedorite, cum sunt:
incendiile;
riscurile naturale: inundaţii, cutremure, secetă, furtuni, tornade,
alunecări de teren, avalanşe etc.;
riscurile tehnologice: accidente, avarii, explozii, poluări etc.;
riscurile biologice: îmbolnăviri în masă;
crizele: ameninţări şi conflicte militare, acte de terorism, conflicte
asimetrice etc.
Totodată, activitatea de informare preventivă trebuie să permită
mobilizarea colectivităţii pentru prevenirea şi evitarea sau (măcar) limitarea
efectelor unor categorii de riscuri: informaţi constant sau din timp şi în cunoştinţă
de cauză, oamenii ar trebui să-şi schimbe comportamentul, să-şi ia măsuri de
protecţie, să evite anumite activităţi şi să se concentreze asupra altora.
Având în vedere că, plecând de la principiul egalităţii persoanelor (a se
vedea şi cap.XV.1.), informaţia este accesibilă fără nici un fel de discriminare
socială, religioasă, etnică etc., se poate afirma că activitatea de informare publică
este un instrument al democratizării vieţii sociale.
VII. INFORMARE PREVENTIVĂ vs. RELAŢII PUBLICE

Informarea preventivă nu trebuie confundată cu activitatea de relaţii
publice sau de relaţii cu publicul, deşi acestea pot avea anumite aspecte comune
(tehnici de comunicare, relaţia cu media, identificarea şi analiza audienţei ş.a.).
139
Concret, activitatea de relaţii publice vizează, în principal, următoarele:
asigurarea transparenţei şi deschiderii, informării corecte, oportune şi
sistematice a opiniei publice asupra activităţii unei instituţii;
gestionarea imaginii publice a instituţiei;
mediatizarea activităţii instituţiei prin: comunicate, buletine informative,
sinteze, documentare de presă, imagini de televiziune etc.
creşterea operativităţii în acordarea răspunsurilor cetăţenilor la
solicitările presei etc. formulate în baza Legii nr. 544/ 2001 privind liberul acces la
informaţiile de interes public;
organizarea de conferinţe şi briefing-uri de presă, acordarea de interviuri
şi declaraţii de presă, participarea la emisiuni radio-TV (talk-show), mese rotunde
etc. în vederea creşterii vizibilităţii instituţiei, asigurării continuităţii în informare şi
preîntâmpinării apariţiei eventualelor crize mediatice;
gestionarea şi asigurarea comunicării în situaţii de crize mediatice;
consolidarea susţinerii publice şi a încrederii în instituţie şi în structurile
componente;
sprijinirea actului decizional, prin activitatea de analiză a efectului
public al mesajului instituţional;
perfecţionarea informării internaţionale şi a colaborării cu structurile de
comunicare şi relaţii publice ale instituţiilor similare din străinătate.
După cum se poate observa cu uşurinţă, din cele prezentate anterior,
activitatea de relaţii publice are un cu totul alt obiect faţă de activitatea de
informare preventivă.
VIII. ROLUL ŞI ATRIBUŢIILE I.G.S.U./I.S.U.J. ÎN ACTIVITATEA

DE INFORMARE PREVENTIVĂ
Potrivit competenţelor stabilite prin lege, Inspectoratul General pentru
Situaţii de Urgenţă are rolul de a reglementa, coordona şi evalua activitatea de
informare preventivă privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă,
îndeplinind în acest sens următoarele atribuţii:
– elaborează studii, prognoze şi analize statistice privind tipurile de risc,
natura şi frecvenţa situaţiilor de urgenţă produse şi propune măsuri, în baza
concluziilor rezultate din acestea;
– constituie şi gestionează baza de date cu privire la situaţiile de urgenţă,
pune la dispoziţia instituţiilor interesate datele şi informaţiile solicitate pentru
soluţionarea situaţiilor de urgenţă;
– coordonează şi evaluează activitatea desfăşurată de inspectoratele
judeţene/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă, pe linia informării
publice pentru cunoaşterea de către cetăţeni, a tipurilor de risc specifice zonelor de
competenţă, a măsurilor de prevenire şi a conduitei de urmat pe timpul situaţiilor
de urgenţă, pe baza concepţiei elaborată în acest domeniu.
140
Pentru asigurarea unui cadru coerent de îndeplinire a acestor atribuţii, prin
O.M.A.I. nr. I/0642/12.12.2005 s-a dispus înfiinţarea, în cadrul Inspecţiei de
prevenire din I.G.S.U., a Serviciului informare preventivă, statistică şi analiză
riscuri, ca structură de specialitate care asigură:
– coordonarea, îndrumarea şi controlul activităţii de informare preventivă
desfăşurată de inspectoratele teritoriale pentru situaţii de urgenţă;
– identificarea organizaţiilor neguvernamentale, agenţiilor, instituţiilor şi
asociaţiilor profesionale care furnizează informaţii sau servicii informaţionale şi a
celor care oferă servicii de asistenţă, mediere şi facilitează colaborarea pentru
dezvoltarea de programe care implică diverşi actori din sectoarele administraţiei
publice locale şi societăţii civile, în vederea stabilirii unui parteneriat activ privind
informarea preventivă şi educaţia populaţiei în domeniul prevenirii incendiilor şi
altor dezastre;
– desfăşurarea, prin intermediul mass-media şi al altor canale de
diseminare a informaţiilor, a activităţilor de informare şi educare a populaţiei
pentru cunoaşterea diferitelor tipuri de riscuri generatoare de situaţii de urgenţă, a
măsurilor de prevenire a acestora, precum şi a comportamentului de adoptat în
cazul producerii de incendii şi alte dezastre;
– participarea la derularea programelor de asistenţă internaţională (Banca
Mondială, Uniunea Europeană ş.a.) care au ca scop informarea şi conştientizarea
populaţiei asupra diferitelor tipuri de riscuri, generatoare de situaţii de urgenţă;
– organizarea şi îmbunătăţirea continuă a bazei de date privind cauzele şi
împrejurările producerii incendiilor şi altor categorii de dezastre, precum şi efectele
acestora asupra vieţii oamenilor, bunurilor materiale şi mediului înconjurător;
– evaluarea, pe baze statistice, a tendiţelor de evoluţie a situaţiei operative
şi formularea de propuneri pentru îmbunătăţirea şi eficientizarea activităţii de
prevenire;
– desfăşurarea de activităţi de documentare în vederea identificării,
elaborării şi implementării unor metode şi proceduri de analiză a riscurilor de
incendiu şi a altor tipuri de riscuri generatoare de situaţii de urgenţă, care să vină în
sprijinul activităţii preventive de informare publică.
Atribuţii comune IGSU/ISUJ:

– identifică nevoile de informare a populaţiei privind prevenirea riscurilor
şi modul de comportare în situaţii de urgenţă;
– elaborează şi implementează programe şi campanii de informare
preventivă, pe diferite subiecte şi segmente de populaţie;
– întocmeşte materiale specifice necesare, desfăşurării activităţii de
informare preventivă (articole, manuale, ghiduri, pliante, înregistrări video, website
etc.);
141
– evaluează prin studii, sondaje, analize şi alte acţiuni, eficienţa
activităţilor de informare preventivă şi face propuneri pentru permanentizarea
acestora sau pentru adoptarea de noi direcţii de acţiune.
IX. COMPONENTELE UNEI ACTIVITĂŢI EFICIENTE DE

INFORMARE PREVENTIVĂ
Componentele cheie ale unei activităţi eficiente de informare preventivă
pentru prevenirea incendiilor şi altor riscuri generatoare de situaţii de urgenţă sunt:
1. Elaborarea unui plan de informare preventivă, având la bază

concluziile desprinse din activitatea de identificare şi evaluare a riscurilor în profil
teritorial. Această activitate presupune:
analiza tendinţelor de evoluţie a situaţiei operative;
identificarea punctelor tari şi a oportunităţilor, dar şi a punctelor slabe
şi a posibilelor obstacole în activitatea de informare preventivă;
stabilirea clară a scopurilor şi obiectivelor, în strânsă legătură cu
aspectele referitoare la identificarea şi evaluarea riscurilor;
stabilirea modului de implementare şi a mecanismelor de evaluare;
identificarea şi asigurarea resurselor necesare (financiare, umane etc.)
2. Identificarea şi analizarea audienţei şi a mediilor adecvate de

comunicare pentru maximizarea eficienţei mesajelor ce urmează a fi transmise,
care presupune:
identificarea/alegerea segmentelor de populaţie/grupurilor ţintă;
identificarea persoanelor cu nevoi speciale.
identificarea instrumentelor de distribuire/diseminare a informaţiei;
căutarea celor mai eficiente canale de diseminare a informaţiei (pentru
presa scrisă, trebuie avute în vedere publicaţiile cu tiraj larg, prin consultarea
BRAT – Biroul Român de Audit al Tirajelor; pentru audiovizual se poate face apel
la organizaţiile care urmăresc rating-urile posturilor de radio şi TV).
3. Definirea şi comunicarea rolului diferiţilor factori implicaţi în

informarea/educarea/instruirea publicului:
manageri privind situaţiile de urgenţă;
organe ale administraţiei publice centrale;
lideri din sectorul privat/industrie;
reprezentanţi ai serviciilor/organizaţiilor voluntare;
organe ale administraţiei publice locale;
reprezentanţi mass media;
educatori;
indivizi.
142
Grupuri ţintă şi grupuri de sprijin
Grupuri ţintă:
– elevi, profesori;
– funcţionari din administraţia publică locală (primării, servicii publice
deconcentrate);
– agricultori, fermieri, întreprizători din mediul rural;
– întreprinzatori din mediul urban;
– organizaţii neguvernamentale;
– cetăţeni.
Propuneri posibile:
– sub-grupuri ţintă, după gradul de vulnerabilitate : ex: în grupul ţintă rural
– copii preşcolari, persoane peste 60 de ani, în rândul cărora se înregistrează cele
mai multe victime la incendii.
Grupuri de sprijin:
– multiplicatori de informaţie;
– mass media;
– O.N.G.-uri specializate în problematica informării sau a managementului
situaţiilor de urgenţă;
– lideri de opinie (ziarişti, realizatori TV, personalităţi culturale şi
ştiinţifice).
4. Elaborarea de mesaje clare, concise, care se bazează numai pe date şi

informaţii precise, obţinute din analiza riscurilor sau din contactele cu organisme
specializate:
angrenarea factorilor implicaţi în managementul situaţiilor de urgenţă
şi atunci când este posibil, a specialiştilor în comunicare;
identificarea şi articularea obiectivelor şi a recomandărilor;
asigurarea simplităţii mesajului, acesta netrebuind să fie foarte detaliat
sau tehnic, dar care să ofere suficiente explicaţii;
daţi un titlu mobilizator/atractiv mesajului;
particularizarea audienţei, personalizarea mesajelor;
alegerea tipului de adresare (imperativă, pozitivă/negaţie – ex. „
Faceţi..” vs. „Nu faceţi ...”);
testarea, pe cât posibil, a conţinutului mesajelor.
5. Asigurarea durabilităţii planului:

buget pentru implementarea şi susţinerea planului;
menţinerea atenţiei publicului;
stabilirea punctelor de referinţă;
evaluarea impactului/succesului;
revizuirea planului pe baza evaluării.
6. Identificarea şi angrenarea reţelei de multiplicatori de informaţie.

143
X. DISFUNCŢII POSIBILE
În activitatea de informare preventivă, pot apărea unele disfuncţii, generate
în principal de:
comportamentele nonconformiste sau de negare a valorilor sociale, a
normelor legale şi de comportament civic;
neluarea în serios sau minimalizarea, de multe ori, a datelor şi
informaţiilor furnizate, aceasta fiind urmarea existenţei anumitor culturi (ex. cultul
infailibilităţii, cultul simplismului, cultul non-comunicării);
producerea, prin modul de transmitere a mesajului, a unor reacţii
opuse celor scontate: informaţiile sunt exagerate, deformate, amplificate paroxistic
şi drept urmare, în loc să genereze strategii şi acţiuni raţionale de combatere a unui
eveniment de tip dezastru, ele pot declanşa reacţii de panică;
insuficienţa resurselor alocate pentru exercitarea corespunzatoare a
atribuţiilor de informare preventivă;
lipsa continuităţii activităţii de informare preventivă, fapt ce poate
conduce la reducerea nivelului de conştientizare a riscurilor în rândul cetăţenilor.
XI. PRINCIPII APLICABILE LA ELABORAREA MESAJELOR CU

CONŢINUT PREVENTIV
Pentru ca mesajele să-şi atingă grupul ţintă şi să conducă la rezultatul
scontat, şi anume acela de creare în rândul publicului vizat a unui comportament
preventiv, trebuie avute în vedere următoarele principii:
credibilitatea – receptorul informaţiei trebuie să aibă încredere în sursă;
contextul – contextul trebuie să confirme şi nu să infirme mesajul;
claritatea – mesajul trebuie elaborat în termeni simpli;
continuitatea şi complementaritatea – mesajele trebuie să fie repetate
şi să se completeze reciproc;
conţinutul – mesajul trebuie să aibă înţeles pentru cei care îl
recepţionează;
canale – trebuie utilizate canale de comunicare ce sunt utilizate şi
respectate de audienţă;
disponibilitatea audienţei – obiceiuri, grad de pregătire şi nivel de
cunoştinţe.
XII. DISEMINAREA INFORMAŢIEI

Există multe medii pentru diseminarea informaţiei. Alegerea canalelor
adecvate are la bază obiectivele propuse, resursele avute la dispoziţie şi rezultatele
obţinute din analiza publicului/audienţei. Ar fi de dorit să poată fi folosite toate
formele de media (presă, audiovizual etc.) pentru a fi atinse cât mai multe grupuri
ţintă, dar acest lucru depinde de posibilităţile existente pe plan local.
144
Vectori (canale) de diseminare a informaţiei:
presa (locală, regională, naţională):
- scrisă (cotidiane, tabloide, reviste etc.);
- audiovizualul (radio, TV, CATV);
manuale, ghiduri, broşuri şi alte publicaţii specializate;
website-uri (INTERNET, INTRANET);
întruniri, seminarii, mese rotunde, instruiri pe timpul controalelor şi
acţiunilor preventive etc.;
exerciţii şi aplicaţii, simulări de dezastre în care să fie angrenate
diferite categorii de cetăţeni;
zile dedicate protecţiei împotriva dezastrelor, ziua „Porţilor deschise”.
Presa scrisă – al cărei principal avantaj este că poate fi păstrată de către
utilizator, este mult mai eficientă decât radioul sau televiziunea în prezentarea
detaliată a informaţiei. Informaţia scrisă, despre bine sau rău, se bucură de un înalt
grad de credibilitate, făcând-o ideală pentru transmiterea mesajelor care să
influenţeze comportamentul oamenilor, privind prevenirea incendiilor şi a altor
riscuri generatoare de situaţii de urgenţă. Dacă informaţia preventivă a fost întărită
şi clarificată prin repetiţie şi varietate, dacă este educativă, antrenantă şi îi face pe
cititori să simtă că grijile/preocupările lor sunt luate în considerare, oamenii îşi vor
reaminti recomandările, explicaţia fenomenelor şi a consecinţelor acestora - chiar
dacă materialul nu a fost păstrat, deoarece combinaţia între cuvântul scris şi alte
elemente grafice va fi fost stocată în memoria lor.
Radioul, pe de altă parte, definit ca un „teatru al minţii”, pentru că se
adresează auzului şi nu văzului publicului, dar care lasă imaginaţiei posibilitatea de
a ţine loc vizibilităţii, are avantajul instantaneităţii şi al economisirii unor sume
importante în costurile de producţie.
Milioane de oameni ascultă radioul, inclusiv aceia pe care analfabetismul îi
ţine departe de ziare şi reviste. De când ascultătorii reprezintă toate straturile socio-
economice şi culturale, mesajele trebuie adaptate pentru diferite niveluri de
înţelegere; în acelaşi timp, numărul mare de posturi de radio dedicate anumitor
„profiluri de ascultători” face mai uşoară vizarea grupurilor la care dorim să
ajungem şi să definim, în avans, cât mai bine, cum să-i abordăm.
Televiziunea oferă şi ea avantajul transmiterii mesajului în timp real
(instantaneităţii) şi al depăşirii barierelor educaţionale scăzute, dar este şi mai
atractivă deoarece se adresează atât văzului cât şi auzului. Eficacitatea ei s-a
dovedit prin modul în care convinge publicul, astfel că, utilizată pentru
transmiterea mesajelor preventive, această capacitate de persuasiune poate garanta
cu oarecare grad de certitudine, pretabilitatea succesului.
În acelaşi context, Internetul nu trebuie privit ca o competiţie la media
tradiţională, ci ca un complement al acesteia. Avantajele sale includ capacitatea de
a pune cu precizie, la dispoziţia utilizatorilor, informaţiile de care au nevoie, chiar
organizate în funcţie de cerinţele acestora. Un website poate să pună cu uşurinţă la
145
îndemâna utilizatorilor, un chestionar referitor la poziţia lor geografică, tipurile de
dezastre naturale posibile, activităţile industriale care prezintă surse de mare risc
pentru persoane şi mediu, precum şi alte detalii, ca apoi să realizeze în câteva
secunde, o pagină personalizată care să descrie profilul de risc şi cel mai apropiat
serviciu specializat pe care îl pot contacta, pentru a cere informaţii şi recomandări
suplimentare.
XIII. APTITUDINI DE COMUNICARE

Dezvoltarea posibilităţilor de acces facil al publicului la informaţii
relevante despre riscurile generatoare de situaţii de urgenţă, dezastre şi factorii de
decizie din sfera instituţională, constituie o componentă cheie a activităţii de
informare publică. Pentru asigurarea succesului acestei activităţi, este necesară
utilizarea de personal calificat pentru asumarea responsabilităţii, realizarea de
materiale specifice, consultarea cu exteriorul şi legătura cu media (presă, radio, TV
etc.).
În acest sens, personalul desemnat să desfăşoare activitatea de informare
publică trebuie să dea dovadă de următoarele aptitudini de comunicare:
capacitate de persuasiune;
abilitatea de a transmite anumite informaţii;
coerenţă şi cursivitate în exprimare;
capacitatea de a susţine un dialog şi nu un monolog;
siguranţă/stăpânire de sine;
să creadă în fiecare cuvânt pe care îl rosteşte;
să cunoască foarte bine obiectivele pe care le urmăreşte;
să nu se piardă în detalii foarte tehnice;
să aibă o atitudine pozitivă, respectuoasă;
să manifeste receptivitate şi flexibilitate.
XIV. PREGĂTIREA INFORMĂRII

Pentru ca activitatea de informare publică să aibă eficacitatea scontată, încă
din faza de pregătire a unei campanii de informare trebuie stabilite cu claritate:
care sunt scopurile instituţiei?
care sunt obiectivele comunicării?
ce încearcă instituţia să dobândească prin informarea publicului/
comunităţii?
cu cine avem nevoie să colaborăm pentru a reuşi?
ce vrem să spunem publicului?
care este mesajul?
care sunt cele mai bune canale de diseminare a informaţiei?
cum putem scoate în evidenţă mesajul în cel mai direct şi eficient
mod?
146
XV. PROGRAME DE INFORMARE A COMUNITĂŢILOR
XV. 1. PRINCIPII DE LUCRU:
• consultării comunităţii în luarea deciziilor importante care o privesc
direct;
• transparenţei, în sensul stabilirii obiectivelor generale după consultarea
comunităţii;
• descentralizării, în sensul determinării naturii şi obiectivelor structurilor
angrenate, în raport de necesităţile reale ale comunităţii, în materie de securitate;
• atragerii sprijinului populaţiei, în sensul transformării cetăţeanului
dintr-un simplu beneficiar al serviciilor, într-un participant activ;
• legalităţii, în sensul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale
ale cetăţenilor, a legilor ţării, precum şi a tratatelor şi convenţiilor la care România
este parte;
• protecţiei egale pentru toate persoanele.
XV.2. ATRIBUŢIILE SERVICIILOR PROFESIONISTE PENTRU

SITUAŢII DE URGENŢĂ
În activitatea specifică de informare publică, serviciile profesioniste pentru
situaţii de urgenţă au următoarele atribuţii principale:
• identificarea, la nivel naţional, regional şi local, a problemelor cu care se
confruntă indivizii/populaţia/comunităţile pe linia apărării împotriva incendiilor
sau a altor tipuri de dezastre (analize de risc) şi stabilirea priorităţilor de acţiune;
• aplicarea coerentă a formelor şi metodelor de lucru specifice activităţii
de informare publică;
• intensificarea şi îmbunătăţirea contactelor cu comunitatea;
• colaborarea, pe bază de protocoale punctuale, cu celelalte organisme de
control social şi de diseminare a informaţiei;
• realizarea unui dialog real şi permanent cu cetăţenii/comunitatea în
scopul îndeplinirii „mandatului social” al instituţiei: împuternicirea de a acţiona în
numele şi în interesul comunităţii;
• pregătirea personalului propriu, pe linia comunicării cu membrii
comunităţii.
XV.3. FORME ŞI METODE DE ACŢIUNE PENTRU ACTIVITĂŢI

PARTENERIALE DE INFORMARE PUBLICĂ:
• identificarea posibililor parteneri de dialog pentru îndeplinirea
obiectivelor prioritare stabilite;
• discuţii preliminare pentru cunoaşterea partenerilor de program
(întâlniri, participări la diferite acţiuni ale partenerilor, contacte personale cu liderii
unor grupări etc.);
147
• stabilirea unor obiective de interes comun (reducerea numărului de
victime datorate incendiilor, limitarea pierderilor de bunuri ş.a.);
• fixarea, împreună cu partenerii de program, a problemelor prioritare
posibil de realizat;
• realizarea programului cadru de colaborare;
• stabilirea costurilor realizării programului ales;
• identificarea şi atragerea de resurse umane, materiale şi financiare
necesare realizării programului;
• aplicarea coerentă şi unitară a programului;
• evaluarea periodică parţială a programului, împreună cu partenerii aleşi,
în vederea corectării eventualelor disfuncţiuni;
• evaluarea finală a programului, pentru eventuala permanentizare a
acestuia sau aplicarea unui program nou, pe un alt domeniu.
XV.4. MODEL GENERAL DE PROGRAM PARTENERIAL CU

COMUNITATEA:
1. Obiectivele programului, stabilite împreună cu partenerii aleşi.
2. Participanţii la program.
3. Zona şi segmentul social la care se referă programul.
4. Măsuri şi acţiuni de realizare efectivă a programului:
– măsuri şi acţiuni comune;
– măsuri şi acţiuni ale serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă;
– măsuri şi acţiuni ale partenerilor de program.
5. Forme şi metode de lucru:
– forme şi metode comune;
– forme şi metode folosite de IGSU/ISUJ;
– forme şi metode folosite de partenerii de program.
6. Resurse (umane, materiale şi financiare) alocate:
– de IGSU/ISUJ;
– de partenerii de program.
7. Perioada totală de aplicare a programului.
8. Indicatorii de evaluare a rezultatelor programului.
9. Alte observaţii cu caracter general (aplicarea eşalonată a programului,
evaluarea ritmică a acestuia, suplimentarea de resurse etc.).
XVI. PRIORITĂŢI DE ACŢIUNE

Constituirea, la nivelul primăriilor din mediul rural, acolo unde există
interes şi implicare, a unor grupuri de contact/grupuri de lucru reprezentate de
consilierii locali – care să asigure lobby si resurse financiare pentru acţiuni de
informare / diseminare de informaţie.
148
Organizarea, în colaborare cu ONG-uri / asociaţii, a unor puncte de
informare în cadrul primăriilor din zonele în care informaţia are un acces mai
limitat.
Creşterea vizibilităţii Birourilor de Consiliere pentru Cetăţeni, prin
organizarea unor acţiuni în parteneriat (ex: cu serviciile publice deconcentrate pe
teme specifice – protecţia cetăţeanului, protecţia mediului etc).
Identificarea unor grupuri locale care să faciliteze diseminarea de
informaţie preventivă în mediul rural (lideri de opinie, cetăţeni care au lucrat în
spatiul Schengen, întreprinzători locali, ONG-uri).
Stabilirea de parteneriate active în domeniul comunicării, pe mediul
rural, cu servicii publice descentralizate sau deconcentrate (Direcţia pentru
Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Direcţia de Sănătate Publică, Inspectoratul
Şcolar, Inspectoratul de Poliţie ş.a.).
Abordarea, în cadrul campaniilor de comunicare privind strategii de
dezvoltare durabilă, IMM-uri etc, a unor teme specifice, de interes pentru
comunitatea locală. Atragerea în aceste campanii a unor specialişti din diferite
domenii de activitate, personalităţi, lideri de opinie etc.
Realizarea unei mai bune relaţii cu mass media, cu abordare diferenţiată
urban/ rural. Identificarea posibilităţilor de realizare a unor emisiuni de scurtă
durată, zilnice/săptămânale, pe teme de prevenire şi gestionare a situaţiilor de
urgenţă.
Implicarea în mai mare măsură, în procesul de educare formală (şcoli,
gimnazii, licee şi chiar universităţi), prin implementarea în curriculum-urile de
pregătire extraşcolară a unor teme specifice de prevenire a incendiilor şi altor tipuri
de riscuri generatoare de situaţii de urgenţă.
XVII. CONSIDERAŢII FINALE

Caracterul complex şi multidimensional al problematicii prezentate impune
abordarea în comun a aspectelor pe care le implică edificarea unui sistem modern,
coerent şi eficace de protecţie împotriva dezastrelor, ceea ce presupune un schimb
permanent de informaţii.
Fără a epuiza problematica analizată, trebuie arătat că, de modul în care se

realizează astăzi arhitectura structurilor cu rol de securitate publică, de modul cum
se elaborează reguli de operare eficace, programe clare - cu obiective precise
pentru fiecare etapă, depinde succesul sau insuccesul întregului sistem de apărare a
colectivităţilor împotriva incendiilor şi a altor categorii de dezastre.
149
BIBLIOGRAFIE
• Office of the United Nations Disaster Relief Co-ordination. Disaster

Prevention Mitigation. A Compendium of Curent Knowledge. Volume
10. Public Information Aspects 1979
• Dennis Mileti, Sarah Nathe s.a. Public Hazards Communication and
Education. State of the Art. 2004
• * * *. Hemispheric Plan for Disaster Reduction in the Education
Sector.
• * * *. Knowledge Development : Education, public awarness, training
and information sharing.
• Inter-Agency Task Force on Disaster Reduction, Awarness Raising
and Public Information. 2000
• UN-OCHA: Stratégie et Plan d’action de Yokohama pour un monde
plus sûr. 2000
• Emergency Management Accreditation Program. Components of
Effective Disaster Public Education and Information.
• Mihai Coman. Introducere în sistemul mass-media. Editura Polirom
2004
• Dorling Kindersley. Cum să devii un bun P.R. Enciclopedia RAO.
150
CONSIDERAŢII PRIVIND PREVENIREA INCENDIILOR
LA CONSTRUCŢIILE APARTINÂND PATRIMONIULUI
CULTURAL ECLEZIAL
Colonel dr. ing. Ioan VALE

Maior ing. Dan SIMIONESCU
Direcţia Pompieri
Abstract
This material refers to remarkable importance of the fires prevention
activity at cultural dwellings, monastery ensembles and objects
accommodated in this particular constructions, objects with inestimable
value for cultures and Romanian spirituality.
Despre istoricul incendiilor produse la lăcaşuri de cult şi ansambluri

mânăstireşti s-ar putea scrie multe, relatând episoade pe care istoria le aminteşte
adesea şi exemplificând, desigur, situaţii numeroase în care asemenea construcţii
au pierit, de-a lungul secolelor, fiind distruse de foc. Cronicile româneşti şi
letopiseţele fac vorbire despre asemenea evenimente, iar pisaniile bisericilor şi
mânăstirilor amintesc şi ele, frecvent, despre încercările grele prin care
monumentele istorice din România au fost silite să treacă. Aproape că nu există
biserică ori mănăstire pe care să o vizităm şi despre care să nu aflăm, citindu-i
istoricul, că la un moment dat de-a lungul existenţei a avut de suferit de pe urma
unui incendiu. Biserica Neagră din Braşov, biserica Mânăstirii din cetatea
Sighişoarei şi mânăstirea Putna din Bucovina sunt doar câteva exemple de
obiective, dealtfel emblematice pentru patrimoniul cultural naţional românesc, la
care s-au înregistrat incendii importante.
Dar, cu toată multitudinea de incendii ori alte situaţii de urgenţă care s-au
pogorât asupra bisericilor şi mânăstirilor din România, de-a lungul vremii, şi care,
cu siguranţă, au făcut ca urme importante ale trecutului, care au rezistat sute de ani,
să dispară ireversibil în doar câteva clipe, puţine dintre acestea au produs şi
numeroase victime omeneşti. Pentru că, trebuie amintită şi evidenţiată o
caracteristică importantă a acestor categorii de construcţii care, pe lângă faptul că
151
reprezintă obiective din patrimoniul cultural naţional ori adăpostesc valori
inestimabile pentru cultura şi spiritualitatea românească, adesea, ele prilejuiesc
mari afluenţe de persoane, mai ales la sărbătorile religioase importante precum
Sărbătoarea Naşterii Domnului, Sfintele Paşti, Sfânta Maria, Sfânta Parascheva,
Sfântul Dimitrie, sfintele hramuri etc.
Dintre aceste evenimente excepţionale produse în România, un incendiu de
referinţă este cel produs în data de 18 aprilie 1930 la biserica din Costeşti, judeţul
Argeş.
Descriind foarte sintetic acest impresionant eveniment produs în Vinerea
Mare, în urma căruia au rezultat 108 morţi, dintre care foarte mulţi copii care
cântau în corul bisericii, se cuvine să amintim că el s-a datorat neglijenţei unui
credincios care a apropiat prea mult lumânarea ce o ţinea în mână de panglica unei
coroane mortuare amplasată, potrivit tradiţiei, în podul bisericii. Biserica,
construită în întregime din lemn, pe la 1700, şi având o suprafaţă utilă propriu-zisă
de circa 20 mp., a ars cu repeziciune ca o torţă, şi doar 17 oameni au scăpat
nevătămaţi. Interesant este de specificat faptul că, despre acest incendiu, mass-
media vremii aminteşte faptul că victimele – cei 108 credincioşi – „au murit,
asfixiaţi în maximum câteva minute, căci martorii oculari, declară că erau
indignaţi contra celor dinăuntru, care, deşi nu fuseseră atinşi de flăcări, totuşi nu
se mişcau; ori aceştia erau desigur morţi prin efectul asfixierei.” (potrivit
locotenentului Iordache M., comandantul Pompierilor Piteşti).
Referindu-se la acest eveniment, comandantul pompierilor din acea vreme,
colonelul Pohrib Gheorghe, spunea:
„Nu cred ca în tot trecutul nostru, să se fi putut produce o nenorocire mai
mare şi mai impresionantă, ca cea dela Costeşti.
În Vinerea Paştilor, această zi în care creştinii concentrează cea mai mare
emoţiune sufletească în jurul trecerei Fiului Domnului prin viaţa pământească,
tocmai în această zi, neamul nostru este supus acestei grozave încercări.
S’ar părea că Dumnezeirea a încercat o înfrăţire a patimilor Domnului cu
cele ale umililor dispăruţi şi cu durerea unui neam întreg.
Focul ivit printr’o întâmplare obicinuită – o lumânare aplecată către un
obiect uşor inflamabil, nu a mai putut fi dominat; el s’a întins şi în câteva clipe a
cuprins întreaga bisericuţă.
Clădită toată din lemn şi fără nici o amenajare pentru un eventual caz
fatal a constituit cea mai dramatică hecatombă ce se poate imagina.
Ca cetăţeni ai acestei încercate ţări, să îngenunchem în faţa mormintelor
prematur deschise pentru floarea unui sat românesc.
Ca pompieri, să păstrăm impresiunea produsă de această mare
nenorocire, şi să tragem învăţăminte pentru viitor.
Fie ca această mare nenorocire să aibă răsunet în sufletul a tot ce este
factor de răspundere în mecanizmul de conducere al ţărei, pentru ca astfel de
zguduitoare nenorociri să nu se mai poată repeta.”
152
Acest eveniment zguduitor a prilejuit desprinderea unor învăţăminte
importante în ceea ce priveşte siguranţa la foc a construcţiilor destinate publicului,
impunerea unor măsuri cu caracter constructiv şi a utilizării, doar a construcţiilor
ce corespund cerinţelor, cât şi necesitatea respectării unor reguli, de către
administratori şi utilizatori, pe timpul exploatării acestor tipuri de clădiri în care se
înregistrează afluenţe de persoane.
Totodată însă, cu acest prilej, a apărut ca element de noutate şi cerinţa de
întreprindere, de către pompieri, a unor activităţi cu caracter preventiv la unele
categorii de construcţii, cu prioritate la cele la care se înregistrează prezenţa
publicului ori afluenţe de persoane, precum teatre, săli de spectacole,
cinematografe, şcoli, tribunale, prefecturi, primării, oficii poştale, biserici.
Astfel, despre aşa- numitele „vizite- inspecţiuni la biserici”, scrierile
vremii precizează următoarele:
„Epidemiile de incendiu ce bântue mai peste tot locul nu au cruţat nici
chiar locurile de rugăciuni. Pentru aceste motive se impune ca pompieri să facă
vizite şi la bisericile din oraş, căutând a da următoarele recomandaţiuni:
1. A nu se mai depozita coroane pe pereţi.
2. După terminarea slujbei să se stingă toate candelele şi lumănările.
3. Comandantul de pompieri personal va merge odată pe an chiar în
podurile şi clopotniţile bisericilor din oraşul său, pentru a vedea dacă nu sunt
depozitate materii ce se pot aprinde uşor.
Vede instalaţia de electricitate care pătrunde prin pod, dacă este perfect
izolată şi recomandă ca la intrarea în biserică să se pună şi două extinctoare de
incendiu. Acolo unde nu există guri de apă de incendiu, să se pună butoae cu apă
sau bazine de beton, găleţi, furtunul şi ţeava necesară.
Încheie proces-verbal ca şi la celelalte instituţiuni de cele constatate.”
(potrivit locotenentului Eremia, comandantului secţiei de pompieri Roman).
*
* *
Preocupaţi atent şi permanent de problematica protejării vieţii oamenilor şi
a valorilor culturale naţionale, unele înscrise pe lista patrimoniului mondial
UNESCO, având în vedere deosebita importanţă istorică, socială şi patrimonială
precum şi vulnerabilitatea sporită la incendiu a construcţiilor aparţinând cultelor
religioase din România şi corelat cu faptul că acestea adăpostesc, adesea,
numeroase persoane, pompierii militari au acordat, în ultimii ani, o atenţie tot mai
stăruitoare controlului, îndrumării şi asistenţei tehnice de specialitate la proiectarea
şi executarea noilor lăcaşuri de cult dar şi la exploatarea şi punerea în valoare a
celor existente, cu prioritate justificată a celor ce fac parte din patrimoniul
cultural naţional. S-a urmărit, pe parcursul derulării acestor activităţi, aplicarea
cerinţelor reglementărilor în vigoare, privind apărarea împotriva incendiilor
153
specifice acestui segment al vieţii social-culturale, având în vedere amplificarea
rolului religiei şi sporirea ponderii acesteia în viaţa cotidiană, creşterea numărului
de credincioşi şi a afluenţei acestora la manifestările religioase, precum şi
realizarea unui mare număr de lăcaşuri de cult de diferite confesiuni. De regulă, în
construcţiile monument istoric, pericolele de incendiu se datorează activităţilor
desfăşurate, care implică utilizarea surselor de incendiu (electrică, mecanică,
flacără deschisă etc.), în prezenţa materialelor combustibile (decoruri, depozite de
valori, elemente constructive, obiectele necesare desfăşurării ritualului religios etc),
iar amplificarea pericolelor, precum şi apariţia şi dezvoltarea unor incendii sunt
favorizate de factori şi împrejurări specifice, dintre care pot fi amintite:
– arhitectura structurală a acestor construcţii (biserici, mânăstiri, schituri şi
uneori chiar muzee ori încăperi de depozitare), mai ales pentru cele aparţinând
cultelor ortodox, greco – catolic, catolic şi în unele cazuri cultelor protestante,
determină, în caz de incendiu, apariţia efectului de coş, favorizând propagarea
rapidă a flăcărilor şi fumului. De asemenea, există de cele mai multe ori şi pericolul
propagării incendiilor de la clădirile vecine;
– probabilitatea de apariţie a incendiilor la aceste categorii de construcţii
este ridicată, deoarece, în caz de incendiu, există riscul ca, din cauza dimensiunilor
reduse a căilor de evacuare sau ca urmare a prăbuşirii unor elemente constructive
ale clădirii ori de decor, să se producă un număr ridicat de victime, atât din rândul
salariaţilor şi participanţilor la procesiunea religioasă, cât şi al forţelor de
intervenţie;
– construcţiile ecleziale monument istoric sunt, de regulă, construcţii în
care se desfăşoară viaţa socială, culturală, artistică sau religioasă, în care este
prezent publicul, dar un anumit gen de public, neinstruit şi nepregătit pentru
evenimente deosebite, cu atenţia distributiv-concentrată la desfăşurarea
evenimentului respectiv, şi de aceea, în astfel de clădiri, alegerea conceptului de
prevenire şi stingere a incendiilor se face având în vedere, în principal, protejarea
persoanelor, dar în acelaşi timp nu trebuie subestimată sau neglijată valoarea
bunurilor patrimoniale, bunuri ce trebuie să fie salvate în caz de incendiu;
– în general, clădirile monument de arhitectură au particularităţi aparte, o
anumită vechime istorică, documentar sau arheologic atestată, sunt îmbătrânite,
peste ele au trecut vicisitudinile vremurilor, au fost realizate în perioade când nu
existau norme de proiectare privind securitatea la incendiu, şi de aceea, trebuie să
manifestăm o anumită grijă şi totodată o atenţie deosebită în a le trata din acest
punct de vedere, în toate fazele de activitate, mai ales în exploatare, astfel încât să
nu influenţăm prin contribuţia noastră ca utilizator la degradarea lor, privind
rezistenţa şi stabilitatea ori păstrarea caracterului de monument.
Necesitatea de a conferi o cât mai adecvată protecţie la foc a construcţiilor
destinate publicului, care se înscriu şi în categoria monumentelor istorice şi de a
asigura securitatea ocupanţilor acestora, a determinat întreprinderea periodică, de
către pompierii militari, a unor variate şi complexe acţiuni de prevenire a
154
incendiilor la tipurile de obiective amintite şi de informare a administratorilor,
utilizatorilor şi autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate
competente în sfera protejării patrimoniului cultural naţional. Recent, au fost
executate controale de prevenire a incendiilor la 2.233 instituţii de cult religios,
prilej cu care au fost evidenţiate circa 4.619 deficienţe, dintre care 55 % au fost
operativ soluţionate, ca urmare a sprijinului şi asistenţei tehnice de specialitate,
acordate de specialiştii din cadrul inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă şi, în
egală măsură, a strădaniei şi receptivităţii slujitorilor bisericii. Pe lângă multiplele
controale tehnice de specialitate în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor,
finalizate cu evidenţierea de nereguli şi stabilirea de măsuri concrete, cu caracter
preponderent tehnico- organizatoric, pentru îmbunătăţirea nivelului de protecţie la
foc al obiectivelor verificate şi cu acordarea de asistenţă tehnică de specialitate, în
scopul materializării practice a acestor măsuri, s-au efectuat intense activităţi de
informare a cetăţenilor, prin intermediul mass-media de la nivel central şi local,
concretizate prin publicarea a 146 materiale în presă şi difuzarea, la posturile de
radio şi televiziune, a 202 ştiri. Totodată, s-au întreprins activităţi de instruire a
personalului mânăstirilor, prin efectuarea de exerciţii practice vizând modul
concret de acţiune operativă în cazul producerii unui eventual incendiu pentru
evacuarea persoanelor, salvarea valorilor şi stingerea acestuia dar şi aplicaţii cu
forţe şi mijloace ale pompierilor militari, punându-se accent şi pe verificarea acelor
aşezăminte mânăstireşti amplasate în locuri izolate, la distanţe mari de localităţi
unde funcţionează servicii de pompieri.
De asemenea, pe timpul sărbătorilor religioase importante, la acele lăcaşuri
de cult şi ansambluri mânăstireşti la care se cunoştea, din experienţa anterioară, că
va fi prezent un public numeros, pompierii militari au executat şi acţiuni de
supraveghere la faţa locului a respectării măsurilor de prevenire a incendiilor, în
special de către credincioşi şi de asigurare a intervenţiei operative la un eventual
incendiu, tot cu asemenea prilejuri insistându-se pe unele recomandări necesar a fi
urmate de participanţi pentru evitarea producerii de accidente şi evenimente
nedorite, dar şi privind modul de comportare pentru a nu se crea panică în cazul
producerii unei situaţii de urgenţă.
Importanţa acordată laturii instructiv- educative a fost concretizată şi prin
participarea activă, în ultimii ani, a pompierilor militari, la susţinerea unor prelegeri
de specialitate şi prezentarea de imagini filmate, privind intervenţiile de stingere a
unor incendii produse în ultimii ani la lăcaşuri de cult şi ansambluri mânăstireşti şi
urmările unor asemenea evenimente, la cursurile de perfecţionare a muzeografilor
şi ghizilor de la colecţiile ecleziastice şi monumentele istorico- religioase din
România, desfăşurate la mânăstirile din Techirghiol, Sâmbăta, Durău şi Neamţ.
Pe aceeaşi linie de acţiune se înscrie şi implicarea activă, în ultimii ani, în
direcţia conlucrării cu autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate,
competente în domeniul protejării patrimoniului cultural naţional – Ministerul
155
Culturii şi Cultelor, Secretariatul de Stat pentru Culte – prin informarea periodică şi
sistematică asupra incendiilor produse la obiectivele din această categorie şi
concluziilor rezultate din activităţile preventive desfăşurate, cât şi prin solicitarea
întreprinderii de către acestea a unor măsuri concrete, potrivit atribuţiilor legale, în
scopul îmbunătăţirii protecţiei la foc a construcţiilor cu funcţiune de cult, cu
prioritate a celor din patrimoniul cultural naţional şi asigurării unui grad
corespunzător de securitate utilizatorilor –personalului propriu şi credincioşilor-
inclusiv prin elaborarea de strategii şi norme specifice de prevenire a incendiilor,
cu accent pe măsuri la exploatarea obiectivelor.
Concluzionând rezultatul acţiunilor specifice întreprinse de către pompierii
militari la nivelul întregii ţări şi la toate confesiunile, se poate aprecia că, la
lăcaşurile de cult şi la celelalte construcţii (mânăstiri, schituri, spaţii de cazare
pentru personalul propriu sau oaspeţi, cămine de bătrâni, muzee şi depozite de carte
veche, bunuri de tezaur şi obiecte de patrimoniu bisericesc, spaţii de învăţământ,
ateliere de producţie, centrale termice, etc.) se manifestă cu precădere unele
nereguli cu caracter tehnic care pot conduce la incendii şi care, în general, se
referă la exploatarea instalaţiilor electrice cu improvizaţii sau defecţiuni,
exploatarea necorespunzătoare a sistemelor de încălzire fără acumulare de căldură,
ori amplasarea acestora în apropierea elementelor de construcţie, decorurilor,
mobilierului sau altor materiale combustibile, neîntreţinerea şi necurăţarea
coşurilor de fum, utilizarea focului deschis fără respectarea normelor de prevenire
şi stingere a incendiilor, pentru diverse activităţi specifice şi neîntreţinerea
instalaţiilor de protecţie împotriva descărcărilor electrice atmosferice. De
asemenea, lipsa unei dotări corespunzătoare cu mijloace tehnice de apărare
împotriva incendiilor, a rezervelor de apă şi a posibilităţilor concrete de utilizare a
acesteia, corelate cu un grad relativ redus al nivelului de instruire a personalului,
privind modul efectiv de a acţiona în cazul observării sau anunţării unui incendiu,
constituie factori amplificatori ai consecinţelor negative ce pot decurge din
producerea unor asemenea evenimente. Se impune, totodată, a semnala, în acest
context, faptul că în ultima perioadă s-a extins gama riscurilor de incendiu la
această categorie de construcţii, ca urmare a intenselor lucrări de restaurare,
renovare, modernizare, a activităţilor productive şi a celor legate de cazarea
persoanelor, datorită construirii unui număr mare de biserici de diferite confesiuni
şi punerii în funcţiune, fără solicitarea/deţinerea documentelor care să ateste
îndeplinirea cerinţei de securitate la incendiu (aviz/autorizaţie p.s.i.) şi, de
asemenea, datorită utilizării construcţiilor (ansamblurilor de construcţii) pentru
activităţi nespecifice (de ex. festivaluri).
Existenţa unor deficienţe de exploatare de tipul celor enumerate anterior a
făcut posibilă producerea, în ultimii ani, a unui număr însemnat de incendii, care
au condus şi la distrugerea, în întregime, a unor lăcaşuri de cult de valoare
inestimabilă pentru cultura şi spiritualitatea românească. Astfel, în perioada
156
01.01.1995-20.02.2006, în România s-au produs – potrivit bazei de date existente
la Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă – 435 incendii la obiective
aparţinând cultelor religioase. Cele mai multe s-au datorat utilizării focului deschis,
fără respectarea normelor de prevenire şi stingere a incendiilor (25%), exploatării
instalaţiilor electrice cu improvizaţii sau defecţiuni (17%), utilizării coşurilor de
fum cu defecţiuni sau neîntreţinute corespunzător (15%) sau a unor mijloace de
încălzire defecte, nesupravegheate ori amplasate în apropierea materialelor
combustibile (10%). Câte 6% din numărul total de incendii s-au datorat acţiunilor
intenţionate sau ale unor persoane iresponsabile şi respectiv, fumatului fără
respectarea normelor, 5% fiind cauzate de descărcările electrice atmosferice iar
câte 4% au fost generate de aparate electrice lăsate sub tensiune şi nesupravegheate
şi respectiv, de jocul copiilor cu focul.
Trebuie subliniat faptul că, raportat la perioada de timp analizată, au existat
şi incendii la care s-au înregistrat victime. Astfel, stareţul mânăstirii Măxineni
(Brăila) a murit în incendiul care i-a cuprins chilia, iar la mânăstirea Hadâmbu
(Iaşi) a pierit un tânăr în incendiul care a cuprins corpul de chilii.
Alături de aspectele semnalate, amintirea faptului că, din numărul total al
incendiilor înregistrate în România în perioada analizată, la clădiri destinate
activităţilor cu public, peste 10% au afectat obiective aparţinând cultelor
religioase, sunt elemente semnificative ce reclamă o abordare stăruitoare a
problematicii apărării împotriva incendiilor – într-o manieră conjugată- atât de
către factorii responsabili cu protejarea patrimoniului cultural naţional cât şi de
către pompierii militari şi slujitorii bisericii, în consens cu obligaţia morală şi
legală de a ocroti viaţa oamenilor şi a valorilor culturale naţionale.
În vederea îmbunătăţirii, în perspectivă, a nivelului de securitate la
incendiu al construcţiilor cu funcţiune de cult şi de siguranţă a utilizatorilor acestor
tipuri de clădiri, se impun demersuri concrete pe linia determinării factorilor
responsabili de la nivelul autorităţii competente pentru elaborarea normelor de
p.s.i. pentru lăcaşuri de cult, ansambluri mânăstireşti şi monumente istorice şi
respectiv pentru reglementarea modalităţilor concrete şi priorităţilor de
salvare/evacuare/protejare a patrimoniului cultural mobil (colecţii muzeale, carte
veche şi rară, tablouri etc.) în cazul afectării construcţiilor ce le adăpostesc de către
incendii ori situaţii de urgenţă.
În contextul deficienţelor multiple pe linia prevenirii şi stingerii incendiilor
constatate, şi care au fost semnalate periodic autorităţii competente a administraţiei
publice centrale de specialitate, se consideră că aplicarea prevederilor Hotărârii
Guvernului României nr. 1273 din 2005 pentru aprobarea Programului naţional
„Lăcaşurile de cult – centre spirituale ale comunităţii”, creează premise reale
pentru îmbunătăţirea substanţială a nivelului de protecţie la foc a acestor
construcţii.
157
*
* *
Prin dimensiunea pagubelor înregistrate, se pot exemplifica următoarele
incendii produse în perioada de referinţă, în care au fost distruse în întregime
construcţii ale lăcaşurilor de cult sau aparţinând mânăstirilor ori s-au produs
pagube inestimabile pentru cultura şi spiritualitatea românească:
• 1995: bisericile ortodoxe din localităţile Muntele Rece (Cluj), Blidari
(Vrancea), Pipirig (Neamţ) şi căminul de bătrâni de la mânăstirea Agapia, satul
Văratec (Neamţ);
• 1996: bisericile ortodoxe din localităţile Valea Stejarului (Maramureş) şi
Nucet (Dâmboviţa);
• 1997: bisericile ortodoxe din Boca- Samarineşti (Gorj), Nehoiu (Buzău)
şi Schitul Sihăstria Putna (Suceava);
• 1998: bisericile ortodoxe Mărăţei II din Piatra Neamţ şi cea de lemn din
Făgăraş (Braşov);
• 1999: construcţii destinate cazării persoanelor de la mânăstirile Sihăstria
din Vânători (Neamţ), Pasărea (Ilfov) şi Putna (Suceava) şi bisericile ortodoxe
Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril din satul Soci, comuna Pănceşti (Bacău) şi cea
din localitatea Colţii de Jos (Buzău);
• 2000: schitul „Mihai Viteazul” (ridicat la 1615) din comuna Şuteşti
(Vălcea) şi biserica ortodoxă din comuna Izvoarele (Giurgiu);
• 2001: bisericile ortodoxe „Sfinţii 40 Mucenici” din comuna Boteşti-
Neamţ şi din comuna Viişoara (Vaslui);
• 2002: bisericile ortodoxe „Naşterea Maicii Domnului” din Străoane
(Vrancea), cea de lemn din curtea Comandamentului Naţional al Jandarmeriei,
schiturile “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din comuna Iacobeni (Suceava) şi din
Orlat (Sibiu) şi mânăstirile Dumbrava din comuna Unirea (Alba) şi „Sfânta
Treime” din comuna Suplai- Bistriţa Năsăud;
• 2003: corpul de chilii al mânăstirii Hadâmbu (Iaşi), mânăstirea Piatra
Scrisă (Armeniş- Caraş-Severin) şi Biserica Sfânta Elisabeta din Bucureşti- la care
se executau lucrări de consolidare şi restaurare;
• 2004: biserica ortodoxă din comuna Negri (Bacău) şi mânăstirea Suzana
(Prahova);
• 2005: bisericile ortodoxe „Sfinţii Constantin şi Elena” din Bondrea –
comuna Scorţoasa (Buzău) şi „Sfinţii Constantin şi Elena” din Micleşti (Vaslui);
• 2006: mânăstirea Tarniţa din Boloteşti (Vrancea).
*
* *
Gestionarea pericolelor şi riscurilor de incendiu se poate face prin acţiuni
de prevenire, previziune şi organizarea intervenţiei care să conducă la eliminarea la
maximum a probabilităţii de apariţie a focarelor de incendiu, limitarea propagării
158
incendiilor şi pagubelor, având în vedere şi baza analizei situaţiei operative -
statistice de care se dispune .
Prevenirea incendiilor se face prin reducerea la maximum a cauzelor de
incendiu şi printr-o analiză a riscului de incendiu, pentru a fi:
– identificate punctele periculoase privind instalaţiile electrice, de
încălzire, ventilare-climatizare, gaze, activităţile periculoase din atelierele de
restaurare a tâmplăriei, obiecte de patrimoniu din materiale combustibile etc;
– determinate cauzele potenţiale de incendiu;
– cunoscute natura şi împrejurarea producerii fenomenului iniţial;
– estimat efectul iniţial, posibil asupra construcţiilor şi obiectelor de
patrimoniu.
Cunoscând natura şi cauzele riscului de producere a unui incendiu, pot fi
analizate mijloacele şi măsurile prin care acestea pot fi înlăturate, acţionând cu
precădere pentru:
– menţinerea aspectelor prioritare privind ordinea interioară;
– respectarea consemnelor de securitate (interdicţia fumatului, interdicţia
utilizării focului deschis, regimul produselor şi materialelor periculoase etc.);
– realizate şi exploatate instalaţiile electrice fără defecţiuni/improvizaţii,
asigurarea legăturilor echipotenţiale şi măsurilor privind întreruperea
manuală/automată a curentului electric;
– întocmirea procedurii pentru emiterea permisului de lucru cu foc.
Prin analiza riscului de dezvoltare a incendiului se poate realiza:
– estimarea vitezei de dezvoltare şi cantităţii de căldură degajată în unitatea
de timp, precum şi a efectelor previzibile asupra construcţiei;
– definirea direcţiei şi amplorii propagării incendiului;
– identificarea părţilor de construcţie/obiectelor ce pot fi afectate;
– aprecierea pagubelor posibile.
Principalele măsuri ce pot fi întreprinse pentru limitarea dezvoltării unui
eventual incendiu sunt:
– sisteme de detectare automată a incendiilor;
– instalaţii automate de stingere a incendiilor, stingătoare, etc;
– măsuri constructive (exemplu: utilizarea materialelor incombustibile sau
dificil inflamabile);
– măsuri organizatorice (exemplu: limitarea stocurilor de produse
inflamabile din ateliere);
– pregătirea personalului din echipa de primă intervenţie.
Previziunea incendiilor presupune măsuri pasive sau active pentru
încetinirea sau diminuarea amplorii efectului incendiului referitor la stabilitatea
construcţiei pentru evitarea prăbuşirii, compartimentării antifoc, distanţelor faţă de
vecinătăţi, potenţialul calorific al faţadelor, dimensiunea şi distanţa dintre
deschiderile din faţade etc., precum şi de a prevedea şi realiza, după caz, uşi
antifoc, clapete antifoc, desfumarea naturală sau mecanică etc.
159
Pentru organizarea intervenţiei în caz de incendiu, se vor stabili planuri de
salvare şi intervenţie interne, care vor fi puse în aplicare în caz de urgenţă, iar
personalul de intervenţie în caz de urgenţă, trebuie să fie instruit şi pregătit
corespunzător pentru evacuarea persoanelor, evacuarea sau protecţia operelor
(bunurilor de patrimoniu) şi pentru stingerea incendiilor.
Evacuarea obiectelor se va face, cu excepţia obiectelor extrem de
valoroase, pe încăperi sau grupe de încăperi (sală, zonă, etc) şi nu obiect cu obiect.
Se va face distincţie între operele ce pot fi evacuate şi cele foarte voluminoase sau
foarte grele, ce vor trebui protejate.
Având în vedere posibilităţile reduse de intervenţie pentru îmbunătăţirea
nivelului de apărare împotriva incendiilor pe timpul restaurărilor, din cauza
reglementărilor privind conservarea monumentelor istorice, la aceste categorii de
construcţii se recomandă utilizarea sistemului alternativ, activ şi pasiv, de apărare
împotriva incendiilor.
Sistemul activ presupune:
– echiparea cu sisteme de detectare a incendiilor;
– echiparea cu instalaţii de stingere a incendiilor cu gaze, atunci când este
posibil;
– formarea unei autodiscipline preventive a întregului personal;
– echipe de primă intervenţie şi salvare care execută controale preventive
şi care, în caz de incendiu, sunt capabile să evacueze persoanele şi să asigure prima
intervenţie, conform unor planuri dinainte stabilite.
Sistemul pasiv presupune asigurarea:
– compartimentării construcţiei;
– dispozitivelor de suprapresiune şi de evacuare a fumului;
– sistemelor de protecţie a instalaţiilor electrice (decuplare generală la
încheierea activităţii în clădire, utilizare disjunctoare, etc).
*
* *
Pentru că în perioada sărbătorilor religioase, credincioşii se îndreaptă în
număr mare către lăcaşurile de cult şi aşezămintele mânăstireşti din toată ţara, se
cuvine să aducem în atenţia tuturor acestora, dar şi a slujitorilor bisericii, să
respecte şi să vegheze la respectarea următoarelor măsuri elementare de apărare
împotriva incendiilor:
– aducerea la cunoştinţa publicului, de către slujitorii bisericii, pe timpul
desfăşurării manifestărilor religioase, a unor reguli minimale ce trebuie respectate
în biserică, în vederea prevenirii incendiilor (şi în special privind utilizarea
lumânărilor la slujbele care prilejuiesc aglomerări de persoane), cât şi privind
modul de comportare pe timpul producerii unui incendiu în biserică, în scopul
păstrării calmului, neproducerii de accidente nedorite şi necreerii de panică în
timpul evacuării construcţiei incendiate;
160
– nepermiterea accesului credincioşilor în incinta lăcaşului de cult, decât în
limita capacităţii bisericii, în scopul evitării producerii de accidente şi menţinerea,
în mod obligatoriu, pe timpul desfăşurării slujbelor religioase cu public numeros, a
uşilor de acces/ evacuare în poziţie deschisă;
– supravegherea sobelor şi a celorlalte mijloace, cu sau fără acumulare de
căldură din lăcaşul de cult, pe toată durata funcţionării, şi întreruperea alimentării
acestora înainte de începerea slujbelor religioase cu public numeros;
– verificarea, întreţinerea şi curăţarea periodică a coşurilor de fum şi, după
caz, remedierea de urgenţă a deficienţelor constatate la acestea;
– verificarea periodică a instalaţiilor electrice şi remedierea deficienţelor
constate;
– amplasarea mijloacelor de încălzire la distanţe de siguranţă faţă de
elementele de construcţie, decorurile sau mobilierul combustibile;
– amenajarea unor locuri speciale pentru depunerea lumânărilor, amplasate
în exteriorul bisericilor şi la distanţe de siguranţă faţă de acestea;
– evacuarea din interiorul lăcaşurilor de cult, înainte de începerea slujbelor
religioase cu public numeros, a covoarelor, mochetelor, scaunelor şi băncilor
nefixate de pardoseală şi menţinerea, în permanenţă a culoarului central degajat;
– instruirea persoanelor cazate în spaţiile destinate primirii oaspeţilor sau
în căminele de bătrâni din incinta mânăstirilor sau aparţinând de acestea, privind
cunoaşterea şi respectarea regulilor de prevenire şi stingere a incendiilor la
exploatarea mijloacelor de încălzire, a instalaţiilor electrice, cât şi privind utilizarea
focului deschis şi interdicţia fumatului;
– nepermiterea ca, prin modul de parcare a autoturismelor persoanelor care
participă la slujbele religioase cu public numeros, să se blocheze căile de acces
pentru autospecialele de intervenţie ale pompierilor militari la un eventual
incendiu;
– permiterea utilizării focului deschis în exterior, pentru diferite activităţi
gospodăreşti (igienizare, arderea gunoaielor, etc.) doar în locuri special amenajate,
aflate la distanţe de siguranţă, astfel încât să se elimine pericolul de propagare a
focului la construcţii sau depozite de fân, furaje, şi doar pe timp fără vânt,
activităţile respective fiind supravegheate pe toată durata şi având asigurate, la faţa
locului, pentru eventualitatea că focul scapă de sub control, mijloace suficiente şi
adecvate de stingere a incendiului iar la terminare, jarul rezultat se va stinge
complet;
– asigurarea de mijloace de apărare împotriva incendiilor, rezerve de apă şi
posibilităţi efective de utilizare a acesteia cât şi instruirea corespunzătoare a
întregului personal, pentru declanşarea cu maximă operativitate a activităţii de
intervenţie pentru stingerea unui eventual incendiu izbucnit, cu forţe proprii, mai
cu seamă în cazul acelor obiective izolate, amplasate la altitudine ori la distanţe
mari faţă de servicii de pompieri.
161
MĂSURI DE PREVENIRE A INCENDIILOR
PREMERGĂTOR, PE TIMPUL ŞI POST SEISM
O CASĂ SIGURĂ – O VIAŢĂ ÎN PLUS
Colonel dr.ing. Ion VALE

Maior ing. Constanţa ENE
Direcţia Pompieri
Abstract
An earthquake is a sudden and sometimes catastrophic movement of
a part of the Earth’s surface. Earthquakes result from the dynamic release
of elastic strain energy that radiates seismic waves. Earthquakes typically
result from the movement of faults, planar zones of deformation within the
Earth’s upper crust. The word earthquake is also widely used to indicate the
source region itself. The Earth’s lithosphere is a patch work of plates in
slow but constant motion. Earthquakes occur where the stress resulting
from the differential motion of these plates exceeds the strength of the crust.
The highest stress (and possible weakest zones) are most often found at the
boundaries of a tectonic plates and hence these locations are where the
majority of earthquakes occur. Events located at plate boundaries are
called interplate earthquakes; the less frequent events that occur in the
interior of the lithospheric plates are called intraplate earthquakes (see
New Madrid Seismic Zone). Earthquakes also occur in volcanic regions and
as the result of a number of anthropogenic sources, such as reservoir
induced seismicity, mining and the removal or injection of fluids into the
crust. Seismic waves including some strong enough to be felt by humans can
also be caused by explosions (chemical or nuclear), landslides, and collapse
of old mine shafts, though these sources are not strictly earthquakes.
One of the first attempts at the scientific study of earthquakes

followed the 1755 Lisbon earthquake.
162
Cutremurele se caracterizează prin:
• imprevizibilitate – imposibilitatea de a determina, cu un anumit

moment înainte momentul producerii, centrul sau epicentrul cutremurului,
intensitatea, aria de manifestare, efectele şi evoluţia fenomenului;
• acţiuni complementare – avarii şi accidente la instalaţiile clasificate
drept periculoase, construcţiile hidrotehnice, conducte magistrale etc., alunecări de
teren, incendii şi altele.
Mişcările seismice se definesc prin următoarele elemente:

• Intensitate – mărimea efectelor cutremurelor asupra construcţiilor sau a
mediului înconjurător într-un anumit punct, caracterizată prin grade de intensitate
seismică;
• Magnitudine – măsură a tăriei cutremurului sau energiei eliberate din
focar, sub formă de unde seismice.
Caracteristici definitorii
ale seismicităţii României
România este o ţară cu

seismicitate relativ înaltă,
aproape comparabilă cu
aceea a altor ţări din Europa
(Grecia, Turcia) sau din
lume (Japonia, China,
SUA).
Cel mai puternic
cutremur produs pe
teritoriul României a fost în
anul 1802, având
magnitudinea de M=7,6-7,7. Activitatea seismică din acest secol a fost marcată de
producerea a patru seisme vrâncene cu magnitudinea de peste 7 (1908, M=7,1;
1940, M=7,7; 1977, M=7,4; 1986, M=7,1) şi a unui cutremur crustal foarte
puternic, în zona Făgăraş-Câmpulung (1916, M=6,4).
Variaţia seismicităţii locale în perioada 1990-1999, reprezentată în fig. 1,
indică valori mari între 1990-1992. În acest interval s-au produs două şocuri
vrâncene majore, în 31 mai 1990 (M=6,3) şi 31 mai 1990 (M=6,4) şi o secvenţă
multiplă de cutremure în zona Banat în cursul anului 1991 (4 şocuri cu
magnitudinea M>5).
Seismele produse în zona Vrancea au o particularitate deosebită, prin
mecanismul de producere multişoc şi a situaţiei singulare pe care o reprezintă
focarul intermediar, fapt ce a determinat să fie studiate, din toate punctele de
vedere de specialişti români şi străini.
163
„de altfel nu există nicăieri în lume o concentrare de populaţie atât de expusă
la cutremure generate în mod repetat de aceeaşi sursă”...
Charles H. Richter
20
19
18
17
16
15
14
13
12
11
10
9
8
7
6
5
4
3
2
1
0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999
Convenţional, pe baza datelor seismice istorice şi instrumentale, corelate

cu datele tectonice, teritoriul României a fost împărţit în 9 provincii fiziografico-
seismologice, subîmpărţite în părţi mai mici denumite zone. Numele şi codurile
adoptate pentru provinciile fiziografico-seismologice şi zonele interne ale acestora
sunt următoarele:
PROVINCII COD ZONE

VRANCEA 1 11 Cutremure intermediare
12 Cutremure normale
BANAT 2 21 Sînicolau Mare
22 Arad
23 Timişoara
24 Moldova Nouă
20 Graniţa Româno-Sârbă
CRIŞANA 3 31 Carei
32 Bihor
30 Graniţa Româno-Ungară
MARAMUREŞ 4 41 Oaş
42 Vişeu
40 Graniţa de Nord Româno-
Ungară
MOLDOVA 5 51 Bucovina
52 Moldova Centrală
TRANSILVANIA 6 61 Făgăraş
164
62 Tîrnăveni
63 Sălaj
64 Deva
65 Cluj
66 Bistriţa
MUNTENIA DE 7 71 Cîmpulung
VEST 72 Oltenia de Nord
73 Oltenia de Sud
MUNTENIA DE 8 81 Nordul Câmpiei Române
EST 82 Sudul Câmpiei Române
80 Graniţa Româno-Bulgară
DOBROGEA 9 91 Dobrogea de Nord
92 Dobrogea de Sud
90 Marea Neagră
Pe harta de hazard seismic a teritoriului României, sunt trasate curbele de

egală intensitate macroseismică. Cifrele mari (6, 7, 8, 9) indică valoarea intensităţii
în interiorul zonelor în care acestea sunt incluse.
România este o ţară cu o seismicitate relativ ridicată. Primul cutremur
consemnat datează din anul 984. Cutremure mai cunoscute au avut loc pe teritoriul
ţării noastre în 29 august 1471, 8 noiembrie 1620, 31 mai 1738, 26 octombrie 1802
(M=7,6-7,7), 11 ianuarie 1838 (prima evaluare a victimelor), 10 noiembrie 1940
(M=7,7), 4 martie 1977 (M=7,4), 30 august 1986 (M=7,0), 31 mai 1990 (M=6,3)…
165
Organizarea apărării împotriva efectelor seismice
Potrivit Ordonanţei de Urgenţă nr.21 din 15 aprilie 2004 privind Sistemul
Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, Inspectoratul General pentru
Situaţii de Urgenţă are atribuţii privind prevenirea, intervenţia operativă şi
refacerea în cazul dezastrelor produse de seisme.
Având în vedere recentele evenimente seismice produse în Asia şi
predicţiile specialiştilor privind un posibil cutremur în România, Inspectoratul
General pentru Situaţii de Urgenţă iniţiază în acest an, la nivel naţional, programul
de pregătire a populaţiei „O CASĂ SIGURĂ – O VIAŢĂ ÎN PLUS – Măsuri de
prevenire a incendiilor premergător, pe timpul şi post seism”.
Cauze specifice de producere a incendiilor în caz de seism

Pagubele nestructurale produse pe timpul cutremurelor ajung de cele mai
multe ori să le egaleze sau chiar să le depăşească pe cele structurale.
Incendiile pe timpul şi post seism sunt efecte seismice secundare, care
reprezintă pericole evidente pentru viaţa populaţiei din zone seismice. Pierderile de
vieţi omeneşti se datorează prăbuşirii clădirilor în timpul seismului, iar incendiile,
exploziile ori inundaţiile post seism măresc considerabil numărul victimelor.
Efectele incendiilor rezultate în urma cutremurelor pot fi agravate de:

– densitatea populaţiei,
– condiţiile meteo,
– prezenţa surselor de mare risc prin industrializarea zonei,
– avarii şi disfuncţionalităţi majore la sistemele de producere, distribuţie şi
furnizare a curentului electric,
– avarierea reţelelor de distribuţie a apei,
– întreruperea temporară sau afectarea sistemului de telecomunicaţii,
– blocarea sau distrugerea carosabilului,
– avarierea serviciilor de pompieri şi protecţie civilă,
– organizarea activităţilor de prevenire şi acţiunilor de intervenţie,
premergător acestor tipuri de dezastre,
–gradul de pregătire al populaţiei pentru prevenirea incendiilor şi
asigurarea primei intervenţii în aceste situaţii.
De exemplu: Cutremurul din 1923 din Tokyo a condus la prăbuşirea a
10.000 case şi moartea a 1.000 de oameni, în timp ce pagubele datorate incendiilor
post seism s-au ridicat la peste 214.500 case distruse şi 58.104 morţi.
În dimineaţa de 1 noiembrie 1755, în Lisabona, un cutremur ce a
declanşat un tsunami, a condus la inundarea totală a oraşului. Ca şi cum nu era de-
ajuns, lămpi cu petrol şi maşini de gătit au declanşat un incendiu necontrolat care a
durat 3 zile şi a distrus complet oraşul. Peste 60.000 persoane au murit în Lisabona
şi alţi peste 1.000 în alte zone. Cutremurul a fost simţit în toată Europa de vest şi
NV Africii.
166
1906 - San Francisco (M=8,3), până la cutremurul din Asia din 2004, cel
mai mare dezastru urban pe timp de pace, pagube datorate incendiilor post seism:
3.000 de morţi şi distrugerea a 28.000 clădiri, în condiţiile în care conductele de
apă erau aproape în totalitate distruse.
Northridge - 1994 (M=6,7), pagube datorate incendiilor post seism: trei
staţii de pompieri au fost avariate iar stingerea incendiilor a durat 2 zile.
1995 - Kobe (M=7,2), pagube: peste 6.000 de morţi şi 40.000 de răniţi,
450.000 gospodării şi 240.000 clădiri avariate; incendii simultane în 234
amplasamente pe o arie de100 ha.
Pe timpul cutremurelor şi post seism, se creează condiţii favorabile
izbucnirii incendiilor îndeosebi prin:
– flacăra şi căldura degajate de la aparate electrice aflate în funcţiune
(maşini de gătit, sobe, cuptoare, arzătoare, aragaze) rămase nesupravegheate;
– surse de iluminat cu flacără în funcţiune, prin răsturnarea, spargerea sau
fisurarea acestora, situaţie în care lichidul combustibil din rezervorul dispozitivului
se aprinde şi iniţiază arderea altor materiale aprinzibile aflate în apropiere;
– radiaţia termică a obiectelor şi materialelor incandescente (topituri
metalice, becuri şi proiectoare electrice, cenuşă, zgură etc.);
– efectul termic al curentului electric produs prin modificarea condiţiilor
de amplasare sau exploatare a conductorilor, care poate avea drept consecinţă
aprinderea materialelor combustibile, producerea arcelor sau scurtcircuitelor
electrice, la rândul lor potenţiale surse de aprindere;
167
– aprinderea spontană de natură chimică sau fizico-chimică a unor
substanţe la contactul cu oxigenul din aer, cu apa sau cu compuşi organici cu care
majoritatea substanţelor nu reacţionează în condiţii normale, respectiv aprinderea
unor substanţe combustibile în urma acţiunii atât a unor procese chimice, cât şi a
unor factori de natură fizică;
– aprinderea datorită exploziilor ca urmare a scăpării de sub control a
proceselor tehnologice sau acumulării de substanţe periculoase în diferite medii;
– aprinderea indirectă ca urmare a radiaţiei unui focar de incendiu.
La analiza datelor privind vulnerabilitatea gospodăriilor şi locuinţelor şi
expunerea la riscul de incendiu pe timpul şi postseism, se au în vedere următorii
factori:
– gradul de combustibilitate a construcţiilor în vederea limitării
posibilităţilor de transformare a incendiilor în incendii de masă. Cutremurul din 17
ianuarie 1995 de la Kobe (Japonia) a avut drept rezultat pierderi majore datorate
incendiilor care au distrus numeroase cartiere rezidenţiale şi comerciale. S-a
estimat că peste 6.500 clădiri au fost arse în totalitate, pe o suprafaţă de cca
700.000 m2;
– natura surselor de energie utilizate în activităţile casnice. Cutremurul
din 17 ianuarie 1994 din sudul Californiei s-a soldat cu producerea a 775 incendii,
din care 85% la clădiri, ca urmare a iniţierii arderilor gazelor naturale, arcelor
electrice, reacţiilor chimice, etc.
Pierderea stabilităţii şi prăbuşirea parţială sau totală a unor construcţii,
instalaţii tehnologice, instalaţii utilitare şi a altor amenajări, ca urmare a mişcărilor
seismice determină deteriorarea sau distrugerea instalaţiilor electrice, de transport,
distribuţie şi alimentare cu gaze sau lichide combustibile, sistemelor de încălzire
(sobe, cuptoare, cazane, etc) din care unele aflate în funcţiune, instalaţiilor şi
utilajelor tehnologice care vehiculează, prelucrează, utilizează sau stochează
lichide şi gaze combustibile. Factorul uman constituie un element care prin
intervenţia sa pe timpul şi după cutremur, poate agrava sau limita efectele acestuia.
De aceea, este importantă educarea populaţiei din România asupra măsurilor
preventive de adoptat în caz de cutremur prin:
– conştientizarea pericolelor reale la care sunt supuşi cetăţenii în caz de
seism, fără a crea panică în rândul acestora: cutremurele sunt traumatizante pentru
toţi şi în special pentru copii, persoanele cu handicap şi în vârstă;
– executarea, de către administraţia publică locală, prin componenta
preventivă a serviciilor publice de pompieri civili din localităţi, a unor controale
preventive la gospodăriile cetăţeneşti pentru a depista neregulile ce pot constitui
surse de incendiu în caz de seism: identificarea din timp a surselor potenţiale de
incendiu, favorizante pe timpul cutremurului, contribuie la reducerea numărului
acestora şi implicit a numărului victimelor şi pagubelor determinate de acestea;
168
– instruirea cetăţenilor privind comportamentul de adoptat în caz de
cutremur: are un rol important în reducerea numărului victimelor pe timpul
cutremurelor;
– organizarea, de către administraţia publică locală în colaborare cu forţele
de intervenţie în caz de seism, a unor exerciţii specifice de salvare şi evacuare a
populaţiei şi de intervenţie: trebuie realizate periodic şi determină reducerea panicii
şi acţiunilor necontrolate ale oamenilor ca urmare a seismelor.
Instruirea privind comportamentul oamenilor în caz de seism trebuie să
aibă un caracter preventiv. Prevenirea prin avertizare ridică o serie de probleme
deosebite, precum:
– reacţionarea la un eventual semnal de avertizare a unui cutremur;
– transmiterea acestor informaţii la copii;
– asumarea responsabilităţii pentru exerciţii de evacuare a populaţiei şi
întreruperea anumitor activităţi socio-economice;
– consecinţe în condiţiile unei alarme false privind un viitor
cutremur.Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă recomandă cetăţenilor
următoarele măsuri de prevenire a incendiilor, datorate cutremurelor:
A. – PREMERGĂTOR UNUI CUTREMUR:
• identificarea riscurilor potenţiale existente în locuinţă şi vecinătăţi:
- materiale inflamabile aflate în preajma liniilor electrice sau
conductelor de gaz;
- uşi şi accese ce se pot bloca împiedicând evacuarea;
- coşuri de fum fisurate;
- reperarea amplasării robinetelor de alimentare cu apă, gaz,
electricitate şi cunoaşterea modului închidere a acestora.
• eliminarea elementelor de vulnerabilitate din locuinţă prin:
a) proiectarea şi executarea antiseismică a locuinţelor conform
Normativului P100/1992;
b) verificarea:
- ancorării împotriva căderii a televizoarelor;
- fixării în perete a boilerului;
- închiderii ermetice a produselor periculoase (de spălare,
produse chimice, etc);
- legării prin elemente scurte şi flexibile a radiatoarelor şi
echipamentelor de gaz;
-stabilităţii buteliei de gaz împotriva răsturnării sau
alunecării;
-utilizării panoului electric cu disjunctori în locul celui cu
siguranţe electrice;
-existenţa unor fisuri în pereţi, care în caz de incendiu ar
contribui la propagarea rapidă la încăperile alăturate.
169
• punctul de întâlnire al familiei. Imposibilitatea de a comunica face
dificilă regăsirea membrilor familiei şi contribuie la creşterea gradului
de panică. Este deci important de a prevedea unde se regăsesc membrii
familiei:
- punctul de întâlnire este prevăzut de autorităţile publice locale
care îl fac cunoscut cetăţenilor;
- în paralel, se recomandă a se decide în familie şi cu vecinii un al
doilea punct de întâlnire.
• cunoaşterea măsurilor de prim ajutor:
- cunoaşterea numerelor serviciilor profesioniste pentru situaţii de
urgenţă - 112, care vor fi apelate în caz de urgenţă doar prin
telefoanele mobile;
- pregătirea unor echipamente de primă intervenţie (stingător,
pături, lopeţi, toporaşe etc.);
- fiecare membru al familiei trebuie să cunoască tehnica acordării
primului ajutor;
- participarea la exerciţii specifice de alarmare organizate de
administraţia publică locală în colaborare cu serviciile pentru
situaţii de urgenţă.
B. – PE TIMPUL CUTREMURULUI:
- nu intraţi în panică;
- nu utilizaţi flacăra deschisă (chibrituri, brichete, lumânări,
ţigările, etc) sau aparate cu foc deschis (aragazul, maşina de gătit,
etc), deoarece în condiţiile în care conductele de gaz s-au fisurat
pot conduce la explozii urmate de incendii.
C. – POSTSEISM:
- verificaţi instalaţiile de apă, gaze şi electricitate;
- nu încercaţi să porniţi gazul în cazul în care l-aţi oprit sau a fost
oprit automat: lăsaţi compania de gaze să o facă;
- nu folosiţi flacăra deschisă sau aparatele cu foc deschis pentru
detectarea eventualelor scurgeri de gaze sau pentru iluminat;
- nu acţionaţi întrerupătoarele electrice şi aparatele electrice dacă
există riscul unei scurgeri de gaz, deoarece există riscul producerii
unor scurtcircuite;
- închideţi robinetul de gaz şi întrerupătorul general al reţelei
electrice;
- evacuaţi imediat medicamentele, produsele farmaceutice sau
materialele potenţial inflamabile;
- nu atingeţi liniile electrice căzute sau rupte;
170
- nu gătiţi în spaţii închise decât după examinarea conductelor de
gaz şi a coşurilor de fum;
- în condiţiile unor scăpări de gaze, folosiţi grătare sau faceţi foc
doar în zone deschise;
- ascultaţi la radio eventualele instrucţiuni şi informaţii legate de
cutremur;
- nu folosiţi telefoanele decât în caz de urgenţă, pentru a nu ţine
liniile ocupate;
- nu aşteptaţi serviciile profesioniste pentru situaţii de urgenţă,
ambulanţa sau poliţia să vă ajute deoarece s-ar putea să fie ocupaţi
în altă parte;
- sprijiniţi forţele de intervenţie în acţiunea de salvare a
persoanelor;
- nu urcaţi în maşină pentru a pleca într-o altă zonă sau localitate:
lăsaţi căile libere pentru vehiculele de intervenţie şi salvare.
171
PROTECŢIA LOCUINŢELOR INDIVIDUALE
ŞI A ANEXELOR ACESTORA
Cpt. drd. ing. George SORESCU

Direcţia Pompieri
Abstract
Considering the important number of the fires that occur every year
at houses and individual farms (76% of total fires), problems have to be
treated with all responsibility and seriously, and statistics, evaluations and
conclusions shown in this article wants to be an alarm signal in this sense.
Cap. I – O scurtă statistică a incendiilor la gospodării

Datele statistice au devenit astăzi un puternic izvor de elaborare şi de
studiere a unor fenomene care, luate individual nu ar constitui, la un moment dat,
un subiect de cercetare dar, raportat la un interval de timp, pot naşte unele întrebări.
Astfel, şi în domeniul de activitate al pompierilor datele statistice rezultate
atât pe linia stingerii incendiilor cât şi pe linia prevenirii acestora, pot duce la
elaborarea de strategii şi acţiuni pe diverse direcţii.
Pentru a evidenţia acest domeniu, analizăm situaţia statistică a incendiilor
care au avut loc în perioada 1995-2005 în România, la locuinţe şi anexele acestora:
Nr. Anul Numărul de incendii Număr de incendii la locuinţe şi Procent

crt. total pe ţară anexele acestora
0 1 2 3 4
1 1995 8.355 6.006 71.88%
2 1996 8.974 6.288 70.07%
3 1997 8.831 6.367 72,09%
4 1998 11.554 7.879 68.20%
5 1999 9.582 6.635 69.24%
6 2000 16.521 9.754 60.02%
7 2001 12.331 8.434 68,39%
8 2002 12.745 8.695 68,22%
9 2003 9.867 7.060 71,55%
172
Nr. Anul Numărul de incendii Număr de incendii la locuinţe şi Procent
crt. total pe ţară anexele acestora
10 2004 9.590 7.288 76.00%
11 2005 10.199 7.795 77.00%
12 trim. I 3.249 2.355 72.48%
2006
Se constată că, în ultimii 5 ani, ponderea incendiilor la locuinţe şi anexele

acestora este foarte mare şi în creştere cu aproape 17%.
Prin urmare, incendiile la locuinţe şi anexele acestora reprezintă în acest
moment o provocare, cauzele care le-au generat fiind, de la an la an, aceleaşi,
ponderile fiind sensibil egale:
– pentru anul 2005 ponderile sunt: instalaţii electrice defecte sau
improvizate (20%), focul deschis (14%), fumatul în locuri cu pericol de incendiu
(13%), coşuri de fum defecte sau necurăţate (14%), acţiuni intenţionate (10%) şi
jocul copiilor cu focul (10%).
Distribuţia cauzelor de incendiu la gospodării

cetăţeneşti
instalaţii electrice defecte

sau improvizate
20% 20% focul deschis
fumatul în locuri cu pericol

de incendiu
10% coşuri de fum defecte sau
14 % necurăţate
acţiuni intenţionate
10%
jocul copiilor cu focul
14 %
12%
altele
– în trim. I al anului 2006 ponderile sunt: coşuri de fum defecte sau

necurăţate (30%), instalaţii electrice defecte sau improvizate (17%), focul deschis
(12%), fumatul (8%), mijloace de încălzire defecte, improvizate sau
nesupravegheate pe timpul funcţionării (8%), acţiuni intenţionate (7%);
173
Câteva exemple de incendii semnificative, produse în anul 2005 şi trim. I –
2006, sunt prezentate în continuare:
În data de 09.01.2005 a izbucnit un incendiu în comuna Bărsăneşti,
judeţul Bacău, în urma căruia au ars locuinţe, anexe şi furaje de la 7
gospodării în valoare de peste 730.000.000 ROL. Intervenţia a durat 5
ore.
În data de 23.02.2005 a izbucnit un puternic incendiu la 2 imobile cu 12
apartamente şi la 2 locuinţe din localitatea Roznov, judeţul Neamţ, în
urma căruia au fost distruse 9 apartamente pe o suprafaţă de 450 mp,
bunuri casnice şi de uz personal. Incendiul a izbucnit în urma unei
acţiuni intenţionate, intervenţia durând 7 ore.
În ziua de 24.03.2005 a izbucnit un puternic incendiu în cartierul
Străuleşti din municipiul Bucureşti care a distrus 8 locuinţe, anexe
gospodăreşti, mobilier etc. cauza fumat fără respectarea normelor,
intervenţia durând 5 ore utilizându-se 9 autospeciale.
În data de 13.03.2006 la un bloc de locuinţe din municipiul Sf.
Gheorghe, judeţul Covasna a izbucnit un incendiu care a afectat în
principal 2 apartamente şi s-au degradat bunuri din alte 8 apartamente de
la etajele X şi XI. De asemenea s-au degradat elemente de construcţie şi
instalaţii electrice de la alte 18 apartamente aflate la nivelurile inferioare
datorită efectului negativ al apei. Pe timpul intervenţiei a fost rănit un
militar în termen. Intervenţia a durat 5 ore şi au fost folosite 6
autospeciale.
Incendii semnificative sunt şi cele produse în judeţul Vrancea, în anul

1985, în localitatea Topeşti şi anul 1998, în localitatea Rucăreni.
În condiţii de secetă excesivă, fără ploaie de câteva luni, cu elemente de
construcţie având un grad mare de uscăciune şi unei cantităţi apreciabile de fân şi
coceni depozitaţi în poduri şi curţi, incendiul din Topeşti a fost iniţiat de la o
anexă a şcolii din localitate şi s-a extins la 30 de locuinţe, 29 de grajduri şi 39
anexe, toate acestea pe fondul unui complex de fenomene, cum ar fi: localitatea
era situată într-o depresiune adâncă, vântul bătea în rafale (18 m/s), aceste lucruri
conducând la crearea unor curenţi turbionari care au antrenat bucăţi mari de
material aprins pe care le-au transportat la distanţe relativ mari şi în diverse
direcţii, generând focare multiple.
Incendiul produs la Rucăreni a izbucnit de la un foc de gunoaie, lăsat
nesupravegheat, în condiţiile unei furtuni izbucnite din senin, care a ridicat bucăţi
de vreascuri aprinse fiind purtate de vânt la peste 300 m distanţă, în diferite locuri
ale satului. În 30 de minute au fost distruse 28 de case, cu importante pagube
materiale.
174
În anul 2005, pierderile materiale au fost importante (aproximativ 11
milioane euro), înregistrându-se şi 195 de persoane decedate (peste 94% din totalul
decedaţilor), din care 171 adulţi şi 24 copii, precum şi rănirea sau intoxicarea cu
fum şi gaze toxice a 222 persoane. Din totalul deceselor la adulţi 108 (63%) au fost
persoane de vârsta a treia. Primul trimestru din anul 2006, a consemnat un număr
ridicat de decese - 87, din care 71 adulţi şi 16 copii (14 fiind cu vârste sub 6 ani)
precum şi rănirea sau intoxicarea cu fum şi gaze toxice.
Cap. II. – Caracteristicile locuinţelor

Se distinge în acest moment o diversitate a tipurilor de case construite în
România, acestea depinzând în special de zona geografică.
Din datele rezultate în urma recensământului din anul 2002, s-a constatat o
serie de aspecte de interes pentru activitatea de prevenire a incendiilor:
– din cele 8.107.114 locuinţe existente în România, 4.259.574 sunt în
mediul urban (52.54%) şi 3.847.540 în mediul rural (47.46%);
Distribuţia locuinţelor funcţie de anul de construire
9000000
8000000
7000000
6000000
5000000 Romania
4000000
Urban
3000000
2000000 Rural
1000000
0
Total inainte 1910- 1930- 1945- 1961- 1971- 1981- 1990- 1995- 2000-
de 1929 1944 1960 1970 1980 1989 1994 1999
1910
– o pondere importată o reprezintă, ca material de construcţie lemnul,

paianta şi chirpici 58.96%, mai ales în mediul rural;
175
Locuinţe după materialul de construcţie
9000000
8000000
7000000
6000000
5000000
4000000 Romania
3000000
2000000
Urban
1000000 Rural
0
Total beton armat zidărie din lemn paiantă,
cărămidă, chirpici
piatră sau
înlocuitori
– după numărul de camere al locuinţei, ponderile semnificative se situează

la locuinţele cu 2 şi 3 camere cu 40.78% şi respectiv 31.77%.
– privitor la numărul de nuclee din fiecare gospodărie familială ponderile
sunt:
- 5.275.684 gospodării cu 16.698.643 persoane (câte 3.16 membrii
pe gospodărie);
- 502.530 gospodării cu 2.738.161 persoane (câte 5.44 membrii pe
gospodărie);
- 28.821 gospodării cu 247.020 persoane (câte 8.57 membrii pe
gospodărie);
– gospodăriile nefamiliale sunt 1.513.167 cu 1.674.972 persoane (câte 1.10
membrii pe gospodărie);
Alte aspecte interesante pot fi constatate prin atenta examinare a întregii
situaţii statistice.
Casele construite în oraş

Cea mai des întâlnită categorie este cea de locuinţă individuală unifamilială
amplasată pe un teren de 250-300 mp, concretizată pe două niveluri supraterane –
parter şi etaj total sau parţial cu sau fără subsol, având o suprafaţă desfăşurată de
280-300 mp şi volumetrie compactă.
176
O nouă tendinţă, în cartierele rezidenţiale este aceea de a construi case de
lemn sau case mixte datorită următoarelor avantaje:
– se execută într-un timp scurt;
– au preţul de construcţie mai mic;
– au grad mare de izolare fonică şi termică;
– valoarea impozitului este scăzută.
Casele din mediul rural

Casele din mediul rural au în cele mai dese cazuri o vechime medie între
30 şi 50 ani, întâlnidu-se şi situaţii în care acestea depăşesc 100 de ani.
Câteva din caracteristicile acestora sunt:
– structură de rezistenţă din materiale combustibile (lemn, chirpici,
paiantă) la peste 58.96% din case;
– instalaţiile de apă sunt prezente în locuinţă şi în afara acesteia la 71.20%
din locuinţe atât din reţea publică cât şi din sistem propriu;
– 40.54% din locuinţe folosesc drept combustibil pentru gătit gazul
lichefiat, iar 50.73% combustibilul solid;
– aproximativ 97.49% folosesc sobele cu combustibil solid, gazos şi lichid
drept mijloc de încălzire;
– podurile clădirilor sunt folosite în cele mai multe cazuri pentru
depozitarea furajelor sau cerealelor.
Casele construite la munte

Casele sunt concepute în aşa fel încât să folosească terenurile în pantă
specifice terenurilor de munte. Destinaţia acestora este în special de casă de
vacanţă.
Materialele de construcţie, cel mai des folosite la acest tipuri de case sunt
piatra şi lemnul, prin urmare avem o densitate de sarcină termică ridicată.
Dacă s-ar face o comparaţie între gospodăriile din cartierele rezidenţiale şi
cele tradiţionale din mediul rural, avem în acest moment câteva caracteristici aparte
evidenţiate în tabelul următor:
Nr. Caracteristici Case tradiţionale Case moderne

crt. (preponderente în (preponderente în
mediul rural) mediul urban)
1 Înălţime maximă 4-6 m 10-15 m
2 Suprafaţă construită 50-80 mp 150-200 mp
3 Suprafaţă desfăşurată 80-100 mp 300-400 mp
4 Instalaţii utilitare
-apă -71.20% -95.74%
-gaze -47.57% -94.37%
-curent electric -94.75% -99.19%
177
5 Teren aferent gospodăriei 1000 mp 100-200 mp
6 Distanţa între clădiri 10-15 m 5-6 m
7 Persoane în locuinţă 4-6 2-3
8 Existenţa animalelor da nu
9 Stabilitatea la foc scăzută bună
10 Asigurarea supravegherii cu instalaţii Nu Uneori
speciale de detectare şi stingere a
incendiilor
12 Asigurarea supravegherii cu personal de Nu Uneori
pază şi intervenţie
Se cuvine a se remarca faptul că, luate individual, există mai multe şanse
ca o locuinţă din mediul rural să fie cuprinsă de incendiu, iar luate ca un ansamblu,
ponderea efectelor unui incendiu să fie dezastruoase este ridicată pentru cartierele
rezidenţiale, datorită aglomerărilor de locuinţe.
Cap. III - Pericolul de incendiu

Pericolul de incendiu este dat de specificul activităţilor desfăşurate în
cadrul gospodăriilor cetăţeneşti (în special în mediul rural), amplificate de anumite
împrejurări favorizante, diferite de la un anotimp la altul.
În acest moment în localităţile rurale sunt prezente următoarele stări de
pericol generate de:
- tendinţa de aglomerare a locuinţelor datorită faptului că tot mai multe
persoane optează pentru reducerea, ca dimensiuni, a suprafeţei
terenurilor intravilane aferente unei gospodării (între 300-500 mp.);
- construirea de locuinţe, mai ales în mediul rural, fără obţinerea în
prealabil a autorizaţilor necesare şi, prin urmare, fără respectarea unor
măsuri minime de securitate la incendiu;
- construirea de anexe gospodăreşti fără respectarea distanţelor de
siguranţă faţă de vecinătăţi;
- folosirea materialelor de construcţii combustibile fără ca acestea să fi
protejate corespunzător la acţiuni termice;
- depozitarea furajelor în locuri improprii şi inadecvate din punct de
vedere al prevenirii incendiilor, (ex: în imediata vecinătate a
construcţiilor, în podurile caselor etc.);
- exploatarea instalaţiilor electrice cu improvizaţii;
- exploatarea mijloacelor de încălzire defecte, improvizate sau amplasate
necorespunzător faţă de materiale combustibile;
- nesupravegherea copiilor;
- existenţa unor cantităţi mari de materiale combustibile (mai ales în
perioada de toamnă-iarnă) folosite la încălzirea locuinţei şi la
prepararea hranei;
178
- necurăţarea coşurilor de fum, aspect ce conduce la formarea de
cărbune piroforic pe pereţii interiori ai coşurilor, lucru generat şi de
dispariţia meserie de coşar.
Toate aceste stări de pericol sunt accentuate de:

- indiferenţa oamenilor în a proteja bunuri aparţinând unor terţe
persoane;
- accesul greu la sursele de informare, având în vedere că vizionarea
programelor TV se face târziu după căderea serii şi după terminarea
muncilor câmpului, munci asupra cărora se concentrează întreaga atenţie a
locuitorilor de la sate, fiind singurele surse aducătoare de venit;
- accesul greu la sursele de apă existente: fântâni, lacuri sau ape
curgătoare, marea lor majoritate, a celor din urmă, nu au amenajate
rampe de acces şi alimentare a autospecialelor de pompieri, lucrurile
îmbunătăţindu-se acolo unde administraţia publică locală a dezvoltat
programe de alimentare cu apă a localităţii, cu fonduri ale Uniunii
Europene;
- nivelul scăzut de trai al locuitorilor;
- drumuri de acces greu practicabile.
Cap. IV - Stingerea incendiilor

Caracteristicile incendiilor
Marea majoritate a caselor şi anexelor sunt construite din elemente
combustibile (lemn, paiantă, stuf etc.), încălzirea făcându-se cu lemne, iar coşurile
străbat elementele combustibile ale planşeelor, acoperişurilor etc.
Incendiul se propagă rapid datorită densităţii mari de sarcină termică, a
faptului că elementele de construcţie nu sunt protejate corespunzător.
Elementele portante combustibile sau greu combustibile se deformează mai
puţin decât elementele metalice neprotejate a căror prăbuşire este posibilă după 15-
30 minute de ardere intensă.
Incendiul dezvoltat la pod este favorizat de curenţii de aer care se formează
datorită neetanşeităţilor precum şi de densitatea de sarcină termică ridicată
existentă, urmare a depozitărilor frecvente de bunuri materiale. Prăbuşirea
acoperişului incendiat rămâne doar o chestiune de timp, riscul intervenţiei la acesta
fiind crescut.
O situaţie defavorizantă este cea a intensificării vântului, creându-se
pericolul ca si gospodăriile sau anexele aflate în apropiere să fie incendiate.
Incendiile care au cuprins un ansamblu de locuinţe devin aproape imposibil
de lichidat. Această situaţie s-a produs în 13 martie 1847 în Bucureşti, peste 2000
de case fiind distruse, eveniment ce a rămas întipărit în memorie drept „Focul cel
mare”. Situaţii similare dar de dimensiuni mai reduse s-au produs şi în alte
localităţi ale ţării, fără a avea drept cauză un conflict armat.
179
Focul cel mare din Bucureşti – 13 martie 1847
Stingerea incendiilor
Singura metodă de stingere, adaptată la situaţia actuală, o reprezintă
acţiunea concertată a forţelor de intervenţie în situaţii de urgenţă, profesioniste sau
voluntare.
Costul ridicat al instalaţiilor automate de stingere nu recomandă utilizarea
acestora în cazul de faţă. Ca urmare, reţelele de hidranţi şi mijloacele mobile
reprezintă o soluţie alternativă cu un randament ridicat.
Dacă, în oraşe, administraţiile publice au început să dezvolte reţele de
hidranţi stradali iar operatorii economici manifestă preocupare pentru acoperirea
riscurilor de incendiu, în localităţile rurale, aceste lucruri nu se pot regăsi cu
certitudine, reţelele de hidranţi stradali sunt aproape inexistente, staţiile de pompe
nu asigură debitele necesare întrucât starea lor de uzură este ridicată, iar
administraţia publică locală se află în imposibilitatea de a susţine financiar aceste
cheltuieli.
Totodată, pentru micşorarea timpului de răspuns al forţelor de intervenţie
profesioniste, aproape în fiecare oraş al ţării a fost înfiinţată o subunitate de
intervenţie.
Acolo unde, din cauze obiective, nu s-au putut înfiinţa subunităţi de
intervenţie profesioniste, lipsa acestora este compensată în mare măsură de
serviciile voluntare pentru situaţii de urgenţă, dotate cu mijloace de intervenţie; din
păcate, unele dintre ele sunt uzate fizic.
Asigurarea intervenţiei în comune şi sate este realizată de către forţele de
intervenţie amplasate în oraşele din apropiere.
Lipsa unor surse de apă de la care autospecialele de pompieri să se poate
alimenta, coroborat cu accesoriile din dotarea autospecialelor (ţevi de refulare,
furtunuri etc.) au impus construirea autospecialelor de mare capacitate -
aproximativ 9 mc apă.
180
Pentru stingerea unui incendiu de dimensiuni normale este nevoie să se
acţioneze cu 2 jeturi cu debitul q = 2,5 l/s.
Cantitatea de apă necesară pentru o intervenţie de o oră, cu asigurarea a 2
jeturi, este:
Qt = 2 x q x t [l]
unde:
- q = 2,5 [l/s] – debitul unui jet;
- t = 3600 [s] – timp;
- Qt – cantitatea de apă necesară unei intervenţii de o oră;
Qt = 2 x 2.5 x 3600 = 18.000 [l]
Prin urmare, cantitatea de apă orară rezultată depăşeşte de 2 ori pe cea

existentă în rezervorul autospecialei de mare capacitate.
Se constată astfel, necesitatea deplasării a 2 astfel de autospeciale pentru
realizarea unei intervenţii eficiente.
Asigurarea surselor de alimentare cu apă ar permite utilizarea doar a unei
singure autospeciale, cealaltă fiind disponibilă pentru o altă situaţie de urgenţă.
Inconvenientele ce decurg din utilizarea autospecialelor de mare capacitate
sunt:
¾ deplasarea greoaie – deci, timpi mari până la sosirea la locul
intervenţiei (timpii de deplasare se măresc dacă dispunerea
obiectivului incendiat este într-o zonă cu relief accidentat);
¾ timpii mari de sosire la locul intervenţiei presupun găsirea incendiului
în faza de ardere generalizată;
¾ atacul incendiului în faza de ardere generalizată devine aproape
imposibilă şi presupune consum mare de substanţe de stingere şi timpi
de intervenţie ridicaţi;
¾ se măreşte timpul în care o autospecială nu poate fi folosită la alte
intervenţii;
¾ pierderile de vieţi omeneşti şi bunuri materiale pot fi ridicate;
¾ este favorizată propagarea incendiului şi la alte gospodării;
¾ stabilirea cauzei probabile a incendiului devine aproape imposibilă,
datorită distrugerii urmelor;
¾ poluarea accentuată a mediului ambiant, datorită emisiei în cantităţi
ridicate de gaze toxice cu efect de seră.
Avantajele folosirii autospecialelor de medie capacitate, concomitent cu o

dispunere uniformă în teritoriu a subunităţilor de intervenţie şi dezvoltarea reţelei
de hidranţi, sunt uşor de dedus.
181
Cap. V. - Măsuri de prevenire
Măsurile de prevenire pot fi măsuri pasive şi măsuri active.
Măsurile active au ca scop principal contactul permanent cu populaţia, atât
prin mijloacele de informare cât şi prin desfăşurarea activităţilor specifice de
control, efectuarea periodică de verificări a instalaţiilor electrice, de gaze, a
mijloacelor de încălzit, desfăşurarea de instruiri atât cu factorii responsabili din
cadrul administraţiei publice locale, cât şi cu populaţia, educarea copiilor prin
intermediul unităţilor de învăţământ etc., în scopul reducerii apariţiei cauzelor şi
împrejurărilor care pot favoriza producerea incendiilor.
Astfel, componenta preventivă a serviciilor voluntare nou înfiinţate va avea
un rol semnificativ în transmiterea către cetăţean a măsurilor pe linia apărării
împotriva incendiilor care trebuie adoptate în gospodăriile cetăţeneşti, precum şi
urmărirea aplicării acestor prevederi.
Măsurile pasive sunt cele adoptate pentru a preveni şi diminua eventualele
efecte ale incendiilor produse, prin asigurarea unei dotări suficiente pentru forţele
de intervenţie, dezvoltarea unei reţele de hidranţi stradali, asigurarea locală de
mijloace de primă intervenţie (stingătoare, găleţi, lopeţi, furci, mături, pături etc.),
respectarea prevederilor normative la eliberarea autorizaţiilor de construire.
Prin Hotărârea de Guvern nr. 642/2005 operatorii economici / instituţiile
publice şi autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate să pună la
dispoziţia Inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiului
Bucureşti datele şi informaţiile necesare clasificării pe tipuri de risc.
Pe baza acestor date se întocmeşte catalogul local, cuprinzând clasificarea
unităţilor administrativ teritoriale, instituţiilor publice şi operatorilor economici
funcţie de tipurile de risc specific.
Ca urmare a realizării acestei clasificări se vor întocmi planurile de
reducere a riscului pentru fiecare categorie în parte (operator economic, instituţie
sau localitate), şi vor fi concepute pentru fiecare categorie, măsurile specifice de
prevenire şi stingere a incendiilor.
H.G.R. nr. 1492 din 9 septembrie 2004 privind „principiile de organizare,
funcţionarea şi atribuţiile serviciilor de urgenţă profesioniste” prevede ca pentru
identificarea şi evaluarea tipurilor de risc specifice zonei de competenţă, precum şi
pentru stabilirea măsurilor din domeniul prevenirii şi intervenţiei, inspectoratul
elaborează „Schema cu riscurile teritoriale din zona de competenţă”, în baza
structurii de principiu stabilite de Inspectoratul General.
Pe baza acestei scheme, consiliile locale întocmesc şi aprobă „Planul de
analiză şi acoperire a riscurilor” în unităţile administrativ-teritoriale, plan care va
constitui un instrument extrem de util domeniul apărării împotriva incendiilor.
Cap. VI - Concluzii
Numărul crescut de incendii la locuinţe are implicaţii serioase în plan
social şi uman. Pe lângă pierderea de vieţi omeneşti şi de bunuri materiale, în multe
182
situaţii familiile afectate se află în imposibilitatea de a se adăposti iar consiliile
locale nu pot dispune decât în foarte puţine cazuri asigurarea unui adăpost (de
regulă, temporar). De aceea, această problemă trebuie privită cu toată seriozitatea şi
cu toată răspunderea, iar statisticile şi evaluările din prezentul articol se doresc a fi
un semnal de alarmă în acest sens.
În concluzie, se impune implicarea factorilor de răspundere de la toate
nivelele pentru asigurarea, pe de o parte, a unei informări corecte şi, pe de altă
parte, pentru alocarea fondurilor necesare în scopul diminuării principalelor cauze
generatoare de incendii.
183
CONSIDERAŢII PRIVIND PROIECTAREA
INSTALAŢIILOR MODERNE CU SPRINKLERE
Lt.drd. ing. Ionel - Puiu GOLGOJAN

Direcţia Pompieri
Abstract
Starting from the fire risk identification, after a complex
examination of the buildings and identification of the nature and level of
risk, the author presents the criteria underlying the projection of modern
sprinkler systems for fire fighting.
Împlinirea acquis-ului comunitar impune armonizarea completă a

reglementărilor româneşti cu cele europene.
Standardul european EN 12845 – Instalaţii fixe de luptă împotriva
incendiului. Sisteme automate de stingere tip sprinkler. Calcul, instalare şi
întreţinere, adoptat ca standard român, prevede unele cerinţe difererite faţă de
reglementările tehnice din România. În continuare se vor prezenta câteva prevederi
cu privire la proiectarea şi instalarea sistemelor fixe de stingere a incendiilor cu
sprinklere prevăzute în acest standard.
Standardul prevede cerinţe şi recomandări pentru proiectarea, instalarea şi
întreţinere a instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu sprinklere în construcţii
civile şi industriale şi instalaţii tehnologice, precum şi cerinţe specifice pentru
aceste sisteme, ca parte integrantă a sistemul general de securitate.
Standardul prezintă o clasificare a riscurilor, moduri de alimentare cu apă,
componente ce urmează a fi folosite, reguli de instalare şi testare a instalaţiei cu
spriklere, operaţiuni de întreţinere şi extindere a instalaţiilor existente şi identifică
cerinţele minime constructive care sunt necesare pentru asigurarea performanţelor
maxime ale instalaţiilor cu sprinklere.
1. Riscul de incendiu
Identificarea riscului de incendiu constă în examinarea complexă a unei

clădiri cu scopul de a stabilii natura riscurilor şi nivelul acestora, pe baza unor
184
proceduri. De asemenea, în evaluarea globală a riscului de incendiu nu se exclud
posibile consecinţe ale defectării sistemelor de protecţie la incendiu sau erori de
management al securităţii la incendiu.
Conform noilor standarde europene, clădirile şi zonele care urmează a fi
protejate de instalaţii cu sprinklere trebuie încadrate în categorii de risc de incendiu
respectiv, risc mic de incendiu – LH, risc mediu de incendiu – OH sau risc mare de
incendiu – HH în funcţie de destinaţia clădirii şi sarcina termică.
Risc mic – LH
Se consideră spaţii cu risc mic acele zone în care materiale au sarcina
termică mică, comportare la foc redusă (care nu contribuie semnificativ la
dezvoltarea incendiului) iar compartimentul de incendiu are o arie mai mică de
126m2, cu elementele de construcţie având rezistenţa la foc de cel puţin 30 minute.
Risc mediu – OH
Clădiri unde sunt procesate sau fabricate materiale combustibile cu o
sarcină termică medie şi comportare la foc medie.
Riscul mediu se împarte în 4 subgrupe:
¾ risc mediu grupa 1 – OH1;
¾ risc mediu grupa 4 – OH4.
Materialele pot fi depozitate în încăperi încadrate în OH1, OH2 sau OH3
dacă următoarele condiţii sunt îndeplinite:
a) protecţia întregii încăperi trebuie proiectată cu criteriile de proiectare
pentru OH3;
b) nu trebuie depăşită înălţimea maximă de depozitare (stabilită prin
norme).
c) aria maximă de depozitare a unui bloc este de 50m2 la cel puţin 2,4m
de orice alt bloc de depozitare.
Când procesul este încadrat la OH4, zona trebuie tratată ca fiind de risc
HHS.
Risc mare – HH
Procese tehnologice cu risc mare – HHP
Procesele tehnologice cu risc mare acoperă activităţile unde materialele
implicate au o sarcină termică mare şi combustibilitate mare şi incendiile au o
dezvoltare rapidă sau intensă.
HHP se împarte în 4 subgrupe:
− procese tehnologice cu risc mare grupa 1 – HHP1;
185
− procese tehnologice cu risc mare grupa 4 – HHP4.
Procesele tehnologice clasificate în gupa HHP4 sunt protejate cu sisteme
de stingere prin inundare.
Depozite cu risc mare – HHS
Depozitele cu risc mare acoperă depozitele de bunuri unde înălţimea de
depozitare depăşeşte limitele date de normele specifice
HHS se împarte în 4 subgrupe:
− depozite cu risc mare grupa 1 – HHS1;
− depozite cu risc mare grupa 4 – HHS4.
2. Prezentare generală
O instalaţie de stingere a incendiilor cu sprinklere este alcătuită din una sau

mai multe surse de apă care deservesc pentru unul sau mai multe compartimente;
fiecare instalaţie este alcătuită dintr-o supapă de control şi semnalizare şi o reţea de
conducte pe care sunt fixate sprinklere.
Nu trebuie presupus că prevederea unei instalaţii de stingere înlătură în
totalitate necesitatea instalării altor sisteme de stingere a incendiilor şi este
important ca prevenirea acestora să fie considerată ca un scop în sine.
La proiectarea instalaţiilor cu sprinklere trebuie ţinut cont de rezistenţa la
foc a elementelor de construcţie ale structurii, amplasarea căilor de evacuare,
prezenţa unor sistemele de alarmare, alte pericole specifice care necesită alte
metode de protecţie la incendiu, prevederea de hidranţi interiori, stingătoare, etc.,
metode pentru lucrul în condiţii de şi manipulare a bunurilor, controlul
administrativ şi buna întreţinere a incintei.
Echiparea tehnică a clădirilor, compartimentelor de incendiu şi încăperilor,
cu instalaţii automate tip sprinkler de stingere a incendiilor, potrivit concluziilor
desprinse din evaluarea capacităţii de apărare împotriva incendiilor şi scenariilor de
siguranţă la foc elaborate conform reglementărilor în vigoare, se asigură la:
¾ construcţii închise din categoriile de importanţă excepţională şi
deosebită (A şi B), încadrate conform legislaţiei în vigoare, cu densitatea sarcinii
termice mai mare de 420 MJ/m2;
¾ clădiri înalte şi foarte înalte cu densitatea sarcinii termice peste 420
2
MJ/m , cu excepţia locuinţelor;
¾ platourile de filmare amenajate şi închise, studiouri de televiziune şi
scene amenajate, cu arii mai mari de 150 m2, inclusiv buzunarele, depozitele şi
atelierele anexă ale acestora;
186
¾ construcţii de producţie încadrate în categoriile A, B sau C de pericol de
incendiu, cu aria desfăşurată de cel puţin 2000 m2 şi totodată cu densitatea sarcinii
termice peste 420 MJ/m2;
¾ construcţii publice cu aria mai mare de 1250 m2 cu densitatea sarcinii
termice peste 840 MJ/m2, cu excepţia locuinţelor;
¾ construcţii (încăperi) destinate depozitării materialelor combustibile cu
aria construită mai mare de 750 m2 şi densitatea sarcinii termice peste 1680 MJ/m2;
¾ depozitele cu stive înalte (peste 6 m înălţime) şi densitatea sarcinii
termice mai mare de 420 MJ/m2;
¾ garaje şi parcaje subterane pentru mai mult de 50 de autoturisme,
precum şi la cele supraterane închise cu mai mult de 3 niveluri.
Instalaţia de stingere a incendiilor cu sprinklere este destinată pentru
detectarea începuturilor de incendiu, stingerea acestora cu apă sau pentru limitarea
incendiului, până la lichidarea lui prin alte mijloace.
La proiectarea instalaţiilor de stingere a incendiilor cu sprinklere se vor lua
în considerare elementele de construcţie ale structurii rezistente la foc, căile de
evacuare, sistemele de alarmă la incendiu, existenţa altor sisteme de stingere a
incendiilor (hidranţi interiori, stingătoare, instalaţii de stingere locală etc), siguranţa
în exploatare, managementul supravegherii şi întreţinerii incintei.
Conform standardului european, o instalaţie de stingere a incendiilor cu
sprinklere acoperă toate spaţiile clădirii protejate, inclusiv căile de acces, exceptând
următoarele situaţii:
a) băi şi toalete (cu excepţia garderobelor) din materiale incombustibile şi
care nu sunt utilizate pentru depozitarea materialelor combustibile;
b) case de scări închise şi puţuri verticale (lifturi) construite din materiale
incombustibile ce constituie un compartiment de incendiu;
c) spaţii protejate de alte sisteme de stingere (gaze inerte, pulbere sau apă
pulverizată);
d) procese tehnologice umede.
Nu se prevăd capete sprinkler în următoarele zone:
a) silozuri sau hambare în care sunt depozitate materiale, care în contact
cu apa pot expanda;
b) în vecinătatea cuptoarelor industriale sau a cuptoarelor de var, a băilor
de sare, oale de turnare sau echipamente similare dacă riscul ar creşte prin
utilizarea apei la stingerea incendiilor;
c) zone, camere sau locuri unde refularea apei poate prezenta un risc.
Aceste ultime prevederi din normele europene nu sunt menţionate explicit
în actele normative şi reglementările tehnice specifice din ţara noastră, în sensul că
legislaţia actuală menţionează că nu se prevăd instalaţii de stingere a incendiilor cu
sprinklere în cazurile în care apa nu este indicată ca substanţă de stingere, la
depozite frigorifice sau când se asigură alte instalaţii de stingere a incendiilor.
187
3. Caracteristicile de execuţie ale sprinklerelor şi modul de utilizare
Având în vedere faptul că, legislaţia actuală cuprinde standarde armonizate
privind atât sprinklerele, cât şi unele elementele componente ale acestor instalaţii,
în proiectare se vor alege doar acele produse care satisfac cerinţele standardelor
respective şi care, după caz, au marcaj CE. Standardul amintit face referiri numai la
tipurile de sprinklere specificate în standardul EN 12259-1. În instalaţii este
obligatorie folosirea sprinklerelor noi. Construcţia sprinklerelor nu trebuie
modificată, să-i fie montate diverse ornamente sau să fie vopsite, ulterior livrării
efectuate de producător.
Sprinklerele trebuie utilizate în funcţie de clasele de risc conform cu
tabelul 1.
Sprinklerele trebuie alese astfel încât, temperatura nominală de declanşare
să nu depăşească 3000C faţă de temperatura maximă a mediului ambiant, în condiţii
normale.
Tabelul 1 - Tipuri de sprinklere şi factorul K

pentru diferite tipuri de clase de risc
Densitatea Valori
Clase de risc de calcul Tip de sprinklere nominale ale
mm/min factorului K
Convenţional, spray (cu pulverizare
2.3LH
2,25 medie), de tavan, la nivelul tavanului, cu 57
refulare plată, încastrat, mascat, mural
OH 5,0 medie), de tavan, la nivelul tavanului, cu 80
refulare plată, încastrat, mascat, mural
HHP şi HHS <=10 Convenţional, spray 80 sau 115
sprinklere de
tavan sau
> 10 Convenţional, spray 115
acoperiş
speciale
HHS
sprinklere
intermediare Convenţional, spray si cu refulare plată 80 sau 115
pentru
depozite înalte
Sprinklerele au un cod al culorilor în concordanţă cu standardul EN

12259-1 pentru a indica temperatura de declanşare, după cum se prezintă în
tabelul 2:
188
Tabelul 2 – Coduri de culori folosite la marcarea sprinklerelor
Dispozitiv de Temperatura
Dispozitiv de Temperatura
blocare cu de declanşare
blocare cu bulb de declanşare [0C]
element fuzibil [0C]
Portocaliu 57 – –
Roşu 68 Incolor 68/74
Galben 79 – –
Verde 93 Alb 93/100
Albastru 141 Albastru 141
Mov 182 Galben 182
Negru 204/260 Roşu 227
Sprinklerele cu diverse sensibilităţi trebuie utilizate în concordanţă cu

tabelul 3. Unde sunt montate sprinklerele de raft, sprinklerele de la tavan trebuie să
aibă o sensibilitate egală cu sprinklerele montate la nivelul rafturilor sau să aibă un
timp de răspuns mai mic decât acestea.
Sprinklerele pot fi clasificate, în ordinea descrescătoare a sensibilităţii, prin
unul din următoarele cirterii (EN 12259-1): răspuns rapid, răspuns special sau
răspuns standard A.
Tabelul 3 – Clase de sensibilitate pentru sprinklere
Sprinklerele de la Sisteme tip
Clase de Sprinkler Celelalte
tavan, deasupra apă –aer cu
sensibilitate de raft situaţii
sprinklerelor de raft preacţionare tip A
Standard A NU DA DA DA
Special NU DA DA DA
Rapid DA DA NU DA
Sprinklerele trebuie utilizate în funcţie de clasele de risc conform cu

tabelul 4:
Tabelul 4 - Tipuri de sprinklere şi factorul K

pentru diferite tipuri de clase de risc
Densitatea Valori
Clase de risc de calcul Tip de sprinklere nominale ale
mm/min factorului K
2.3LH medie), de tavan, la nivelul
2,25 57
tavanului, cu refulare plata,
încastrat, mascat, de perete
OH 5,0 Convenţional, spray (cu pulverizare 80
189
medie), de tavan, la nivelul
tavanului, cu refulare plata,
încastrat, mascat, de perete
HHP si HHS ≤ 10 Convenţional, spray 80 sau 115
sprinklere de
tavan sau de > 10 Convenţional, spray 115
acoperiş speciale
HHS sprinklere
intermediare Convenţional, spray si cu refulare
80 sau 115
pentru depozite plata,
cu stive înalte
Presiunea minimă de refulare a sprinklerelor

Presiunea de lucru la sprinklerul amplasat în locul cel mai puţin favorabil
din punct de vedere hidraulic, în situaţia în care toate sprinklerele din aria de
declanşare sunt active (în funcţiune), nu trebuie să fie mai mică decât cea necesară
pentru a atinge intensitatea de stingere specificată în proiect sau decât valoarea
presiunilor de mai jos:
-0,70 bar în LH;
-0,35 bar în OH;
-0,50 bar în HHP şi HHS excepţie făcând sprinklerele de stelaj;
-2,00 bar pentru sprinklerele de raft.
Diametrele minime ale conductelor nu trebuie să fie mai mici decât cele
prezentate în Tabelul 5.
Tabelul 5 -Diametrele minime ale conductelor
Diametrul
Clasa de risc
[mm]
LH 20
OH şi HH conducte orizontale şi
ascendente care alimentează un 20
sprinkler având un factor K < 80
Celelalte situaţii 25
Diametrele conductelor amplasate după supapa de control şi semnalizare

pot descreşte numai în direcţia curgerii apei, exceptând configuraţiile in formă de
grilă sau inelare.
Sprinklerele cu deflectorul în sus nu trebuie să fie conectate la o conductă
cu diametru mai mare de 65 mm, sau 50 mm, dacă nu este independent.
190
Sprinklerele cu deflectorul în jos nu trebuie conectate direct la o
conductă cu diametrul mai mare de 80 mm. Pentru diametre mai mari, trebuie
montat un braţ al sprinklerului, astfel încât distanţa de la deflectorul
sprinklerului la marginea conductei principale să nu fie mai mică decât 1,5 ori
diametrul acestei conducte.
Robinetele de închidere care au rolul de a opri alimentarea cu apă către
sprinklere vor îndeplini următoarele cerinţe tehnice:
– sensul de închidere va fi în direcţia acelor de ceasornic;
– se va marca din construcţie poziţia normal deschis şi poziţia normal
închis;
– se va asigura în poziţia normală de funcţionare cu un dispozitiv
securizat.
Înaintea supapei de control şi semnalizare nu se vor instala robinete de
închidere decât dacă este specificat prin norme. Se vor lua măsuri suplimentare
pentru a se asigura că toate robinetele de închidere, testare, golire şi purjare sunt
potrivite pentru presiunile de lucru ale instalaţiei cu sprinklere, în special în
clădirile înalte, unde presiunea statică este mare.
4. Conformarea instalaţiilor cu sprinklere pentru stingerea incendiilor
4.1. Tipuri de instalaţii
4.1.1. Instalaţii apă-apă

Majoritatea instalaţiilor cu sprinklere apă-apă sunt întotdeauna alimentate
cu apă sub presiune. Instalaţiile trebuie montate doar acolo unde nu există
posibilitatea îngheţării apei în instalaţie precum şi în locurile unde temperatura
ambiantă nu va depăşi 950C.
Pentru sistemele tip grilă şi inelare trebuie utilizate numai instalaţii apă-
apă.
Părţile instalaţiei predispuse la îngheţ pot fi protejate cu lichid antigel, prin
încălzire folosind circuite electrice, cu ajutorul unor conducte auxiliare uscate sau
extensii alternative. Numărul de sprinklere din fiecare secţiune de conducte
protejate cu lichid antigel nu trebuie să depăşească 20. Acolo unde, mai mult de 2
secţiuni predispuse la îngheţ sunt controlate de o singură supapă de control şi
semnalizare, numărul total al sprinklerelor din zona antigel nu trebuie să
depăşească 100.
Dimensionarea instalaţiei apă-apă.
Aria maximă controlată de o supapă de control şi semnalizare apă-apă,
incluzând orice sprinkler dintr-o extensie auxiliară nu trebuie să depăşească
valorile din tabelul 6.
191
Tabelul 6 – Aria maximă protejată în instalaţiile apă-apă şi
instalaţii cu preacţionare
Aria maximă protejată de o

Riscul de incendiu supapă de control şi
semnalizare, [m2]
LH 10.000
OH, incluzând orice instalaţie sprinkler LH 12.000, cu excepţia cazurilor
prezentate în anexele D şi F
HH, incluzând instalaţiile sprinkler LH şi 9.000

OH
4.1.2 Instalaţii apă-aer

Instalaţiile apă-aer sunt încărcate în mod normal cu aer sau gaz inert sub
presiune, în aval de supapa de control şi semnalizare şi cu apă sub presiune în
amonte de aceasta.
Trebuie asigurată o alimentare continuă cu aer/gaz inert pentru a menţine
presiunea necesară funcţionării instalaţiei. Instalaţia trebuie presurizată la o valoare
recomandată de furnizorul supapei de control şi semnalizare.
Instalaţiile apă-aer trebuie instalate doar acolo unde există pericol de
îngheţ sau temperatura mediului ambiant depăşeşte 700C (ex. etuve de uscare).
Dimensionarea instalaţiei apă-aer.
Volumul net al reţelei, măsurat în aval de supapa de control şi semnalizare,
nu trebuie să depăşească valorile din tabelul 5, doar dacă din calcule şi teste se
demonstrează că timpul maxim între declanşarea sprinklerului şi refularea apei nu
depăşeşte 60 secunde.
Tabelul 7 – Volumul maxim al instalaţiei – sisteme apă-aer şi mixte
Volumul maxim al instalaţiei [m3]

Tipul instalaţiei
LH şi OH HH
Fără accelerator sau exhaustor 1,5 –
Cu accelerator sau exhaustor 4,0 3,0
4.1.3. Instalaţii mixte

Instalaţiile mixte încorporează fie o supapă de control şi semnalizare
altenativă fie un set format dintr-o supapă de control şi semnalizare apă-apă şi apă-
aer. Pe timpul lunilor de iarnă, instalaţia aflată în aval de supapa de control şi
192
semnalizare alternativă sau apă – aer este umplut cu aer sau gaz inert sub presiune,
iar în amonte instalaţia este umplută cu apă sub presiune. În celelalte perioade ale
anului, instalaţia funcţionează ca un sistem apă-apă.
4.2 Amplasarea sprinklerelor
Toate măsurătorile privind modul de amplasare a capetelor sprinkler
trebuie făcute în plan orizontal, făcând excepţie cazurile în care se prevede un al
mod de măsurare. Trebuie menţinut un spaţiu liber între acoperiş şi deflectorul
sprinklerelor de tavan de cel puţin:
a) pentru LH şi OH:
- 0,3m pentru sprinklere cu jet plat de apă;
- 0,5m pentru celelalte tipuri;
b) pentru HHS şi HHP: 1,0 m.
Sprinklerele trebuie montate conform specificaţiilor furnizorului,
respectând prevederile reglementărilor tehnice specifice.
Cu excepţia cazului sprinklerelor speciale apă – aer cu deflectorul în jos,
sprinklerele din instalaţiile apă-aer mixte sau cu preacţionare vor fi sprinklere cu
deflectorul în sus. Acestea trebuie să aibă cadrul elementului termic montat paralel
cu conducta.
Aria maximă pe care o poate proteja un sprinkler obişnuit, trebuie să fie
determinată conform tabelului 8.
Tabelul 8 – Aria maximă de protecţie şi distanţele între sprinklere,
cu excepţia celor de perete
Distanţa maximă conform figurii 8, [m]

Riscul de Aria maximă de
Amplasare în zig-zag
incendiu protecţie, [m2] Amplasare
standard S şi D
S D
LH 21 4,6 4,6 4,6
OH 12 4,0 4,6 4,0
HHP şi HHS 9 3,7 3,7 3,7
Legendă:
S – distanţa dintre sprinklere amplasate în zig-zag
D – distanţa dintre sprinklere ampasate în linie
193
Figura 1 – Distanţa dintre sprinklerele de tavan
Distanţa minimă dintre sprinklere

Capetele sprinkler nu trebuie instalate la intervale mai mici de 2m,
exceptând următoarele cazuri:
- acolo unde se iau măsuri pentru a preveni ca sprinklerele adiacente să se
ude reciproc. Acest lucru se poate obţine utilizând deflectoare de aproximativ
200x150mm sau folosind elemente de construcţie ce pot acţiona în acest sens;
- sprinklere intermediare în rafte;
- scările rulante şi casele scărilor.
Amplasarea sprinklerelor în funcţie de configuraţia clădirii

Distanţa maximă de la perete şi sprinkler trebuie să fie valoare
corespunzătoare cea mai mică, după cum urmează:
- 2m la amplasarea standard;
- 2,3m pentru amplasarea în zigzag;
- 1,5m unde tavanul sau acoperişul au grinzi transversale aparente;
- 1,5m de partea deschisă a clădirilor;
- 1,5m acolo unde pereţii exteriori sunt construiţi din materiale
combustibile;
- 1,5m acolo unde pereţii exteriori sunt din metal, cu sau fără căptuşeală
combustibilă sau material izolator.
Sprinklerele trebuie instalate la o distanţă mai mică de 0,3 m, sub tavanele
combustibile şi la 0,45 m, sub tavanele încadrate în euroclasele A1 sau A2 sau un
echivalent naţional pentru acoperişuri şi tavane.
În situaţia în care este posibil, sprinklerele trebuie să fie situate cu
deflectorul între 0,075 şi 0,15 m sub tavan sau acoperiş, cu excepţia cazului când
sunt utilizate sprinklerele de tavan mascate sau încastrate. Atunci când condiţiile
fac inevitabilă folosirea distanţelor maxime de 0,3 m şi 0,45 m, zona respectivă
trebuie să fie cât mai mică posibilă.
194
Sprinklerele trebuie instalate cu deflectoarele paralele cu înclinaţia
tavanului sau acoperişului. Acolo unde înclinaţia este mai mare de 300 faţă de
planul orizontal, un şir de sprinklere trebuie instalat la vârf sau, nu mai mult de
0,75m distanţa radială faţă de el.
Distanţa de la marginea copertinei până la cel mai apropiat sprinkler nu
trebuie să depăşească 1,5m.
Luminatoarele cu un volum mai mare de 1m3, măsurat deasupra nivelului
normal al tavanului, trebuie protejate cu sprinklere în afară de cazul în care,
distanţa de la nivelul normal al tavanului la marginea de sus a luminatorului nu
depăşeşte 0,3m, sau dacă există o ramă de separaţie cu geamuri montată etanş pe
acoperiş sau tavan.
Tavane false
Folosirea tavanelor false sub sprinklere nu este permisă, cu excepţia
cazurilor când materialul nu este recomandat a intra în contact cu apa. Acolo unde
sprinklerul este montat sub tavane suspendate, materialul tavanului trebuie să
asigure stabilitatea în condiţii de incendiu.
Tavane suspendate cu secţiuni deschise

Tavanele suspendate cu secţiuni deschise, de exemplu tavane cu deschideri
regulate din construcţie, pot fi folosite sub instalaţiile de sprinklere pentru
sistemele LH şi OH, acolo unde sunt îndeplinite următoare condiţii:
- suprafaţa deschisă totală a tavanului, incluzând lămpile, nu este mai
mică de 70% din suprafaţa tavanului;
- dimensiunea minimă a deschiderilor tavanului nu este mai mică de
0,025m sau nu este mai mică decât grosimea tavanelor suspendate, oricare este mai
mare;
- integritatea structurală a tavanului şi a oricărui alt echipament, cum ar fi
lămpile din cadrul tavanului suspendat, nu va fi afectată de declanşarea instalaţiei
cu sprinklere;
- nu există spaţii de depozitare sub tavan.
În astfel de cazuri, sprinklerele trebuie instalate după cum urmează:
- înălţimea sprinklerelor de deasupra tavanului nu trebuie să depăşească 3 m;
- distanţa verticală dintre orice deflector de sprinkler convenţional sau
pulverizator şi marginea de sus a tavanului suspendat, trebuie să fie de cel puţin 0,8
m pentru alte sprinklere decât cele cu pulverizare plată şi cel puţin 0,3 m pentru
cele cu pulverizare plată;
- sprinklerele suplimentare trebuie instalate pentru refularea apei sub
obstacole (de exemplu lămpi) care depăşesc 0,8 m în lăţime.
Dacă obstacolele aflate deasupra tavanului pot influenţa refularea apei, la
amplasarea sprinklerelor, acestea trebuie considerate ca pereţi.
195
Diferenţa de înălţime dintre cel mai înalt şi cel mai jos sprinkler (racordate
la un singur aparat de control şi semnalizare) nu trebuie să depăşească 45 m. În
situaţia în care această diferenţă de înălţime dintr-o instalaţie sau o clădire
depăşeşte 45 m, se vor aplica condiţii speciale.
Legendă: 1 tavan, 2 perete
Figura 2 – Amplasarea în cazul grinzilor

şi arcadelor (grinzi într-o singură direcţie)
Legendă: 1 tavan, 2 perete
Figura 3 - Amplasarea în cazul grinzilor

şi arcadelor (grinzi pe două direcţii)
Pereţii care despart compartimente protejate cu instalaţii de sprinklere şi

spaţiile neprotejate, trebuie să asigure o rezistenţă la foc specificată de legislaţia în
vigoare, dar nu mai mică de 60 minute. Uşile trebuie să fie prevăzute cu dispozitive
de închidere automată sau să fie acţionate de un sistem automat de învhidere în caz
de incendiu.
196
Zonele clădirii care nu sunt protejate de instalaţii de sprinklere, nu se vor
amplasa sub o clădire sau o parte din ea protejată de instalaţia sprinkler.
Interacţiunea instalaţiilor sprinkler cu alte măsuri de protecţie la

incendiu:
Se va lua în considerare posibila interacţiune între sistemele de sprinklere
şi alte măsuri pentru siguranţa vieţii. Ca urmare, funcţionarea instalaţiilor de
sprinklere nu trebuie influenţată de alte instalaţii (ventilare, evacuare fum şi gaze
fiebinţi etc.).
Funcţionarea efectivă a altor măsuri de securitate împotriva incendiilor
poate depinde de cea mai eficientă acţiune a sistemului de sprinklere, şi în aceste
cazuri, totalitatea măsurilor de securitate nu trebuie influenţată negativ. O atenţie
deosebită trebuie acordată cazurilor în care sunt implicate spaţii cu risc mare de
incendiu.
Funcţionarea efectivă a sistemelor de sprinklere depinde de stingerea
iniţială sau controlul incendiului în stadiul iniţial. Cu excepţia sprinklerelor
amplasate la nivelul rafturilor, sprinklerele sunt activate în mod normal de gazele
de ardere provenite de la incendiul din dreptul acestora. Ca urmare, în situaţia
montării unor trape (sau a altor dispozitive de desfumare) se va ţine cont ca acestea
să nu se deschidă înaintea intrării în funcţiune a sprinklerelor.
Elemente de dimensionare a instalaţiilor cu sprinklere
În faza iniţială a proiectului, trebuie acordată o atenţie deosebită proiectării
construcţiei, instalaţiilor şi proceselor tehnologice care ar putea influenţa negativ
performanţele funcţionării instalaţiilor cu sprinklere. Deşi, o instalaţie cu
sprinklere, este extinsă de obicei la întrega clădire sau intreprindere, nu trebuie
considerată ca fiind singura măsură necesară de protecţie la incendiu şi este
important ca securitatea la incediu să se realizeze ca un tot unitar. Trebuie luată în
considerare posibila interacţiune dintre instalaţiile cu sprinklere şi celelalte măsuri
de protecţie la incendiu.
În situaţia în care instalaţia cu sprinklere este proiectată, extinsă sau
redimensionată, pentru o clădire nouă sau una deja existentă sau pentru un obiectiv
industrial, se vor consulta autorităţile competente, încă din faza de proiect, în
condiţiile legii.
Densitatea de calcul pentru LH, OH şi HHP nu trebuie să fie sub valorile
date în tabelul 8, când toate sprinklerele (de tavan sau acoperiş) din camera
protejată sau din aria de declanşare, (care e numărul mai mic plus toate sprinklerele
de rastel şi toate sprinklerele suplimentare) sunt în funcţiune.
Pentru depozitare cu risc mare de incendiu – HHS tipul de protecţie,
determinarea densităţii de calcul şi aria de declanşare depind de combustibilitatea
materialelor (sau a amestecului de materiale), ambalaje (incluzând paleţi), modul şi
înălţimea de depozitare.
197
Tabelul 8 – Criterii de dimensionare pentru clasele LH, OH şi HHP
Densitatea de Aria de declanşare [m2]

Riscul de
calcul Apă-apă sau cu
incendiu Apă-aer sau mixt
[mm/min] preacţionare
Nu este permisă.
LH 2,25 84
Se utilizează OH1
OH1 5,00 72 90
OH2 5,00 144 180
OH3 5,00 216 270
Nu este permisă.
OH4 5,00 360
Se utilizează HHP1
HHP1 7,50 260 325
HHP2 10,00 260 325
HHP3 12,5 260 325
HHP4 Sistem prin inundare
5. Concluzii
Instalaţiile şi sistemele de protecţie împotriva incendiilor au fost şi sunt în

atenţia specialiştilor în domeniu, precum şi al proiectanţilor şi producătorilor
acestora, mai ales sub aspectul realizării unor soluţii similare folosite în alte ţări.
Instalaţiile cu sprinklere au cunoscut în ultimii ani o perfecţionare tehnică
remarcabilă, atât în privinţa echipamentelor, aparatelor si dispozitivelor
concurente, cât şi a sistemelor de instalaţii, fiind promovate cu succes de firmele
româneşti şi străine specializate în acest domeniu.
Întregul sistem de protecţie la incendiu al clădirii trebuie conceput corespunzător
riscului de incendiu specific şi a măsurilor de active / pasive având în vedere faptul
că elementele componentele ale acestuia se intercondiţionează între ele.
6. Bibliografie
[1] Vintilă Ştefan, Golgojan Ionel - Puiu. Consideraţii teoretice privind

stingerea incendiilor folosind instalaţii cu sprinklere, a 40-a Conferinţa
naţională de instalaţii „Instalaţii pentru mileniul trei”, Sinaia, 2005.
[2] Vintilă Ştefan, Golgojan Ionel - Puiu. – Sisteme moderne de instalaţii
cu sprinklere, a 40-a Conferinţa naţionala de instalaţii „Instalaţii pentru
mileniul trei”, Sinaia, 2005.
[3] Vintilă Ştefan, Traian Cruceru, Lucia Onciu. Instalaţii sanitare şi de
gaze, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995
198
[4] Constantin Zamfir, Ştefan Vintilă, Sorin Calotă, Ioan Voiculescu –
Securitatea la incendiu în reglementările europene şi româneşti –
Comentarii, Editura FAST – PRINT, Bucureşti, 2004.
[5] Golgojan Ionel - Puiu. – Tendinţe actuale în evaluarea riscului de
incendiu la clădirile cu aglomerări de persoane prin asigurarea
măsurilor active cu instalaţii de stingere a incendiilor tip sprinker, a
VI-a conferinţă internaţională de apărare împotriva incendiilor si
catastrofelor, Hajduszoboszlo – Ungaria, 2005.
[6] *** – Normativ pentru proiectarea, executarea si exploatarea
instalaţiilor de stingere a incendiilor, indicativ NP 086 – 05.
[7] *** – SR EN 12845 – 2005 Instalaţii fixe de luptă împotriva
incendiului. Sisteme automate de stingere tip sprinkler. Calcul,
instalare şi întreţinere.
199
INFLUENŢA PARAMETRILOR DE VREME
ASUPRA INCENDIILOR.
STUDIU DE CAZ: PRIMĂVARA, PERIOADA ANILOR

2000 - 2005
Colonel Mariana BULEA

Plt.adj. Camelia MIHĂLŢAN
Direcţia Pompieri
Abstract
Based on the fire statistics for the last six years, the author presents
the influence of the weather parameters on the fire occurrence. As case-
study the author uses the springtime period during 2000-2005.
Statistica incendiilor din ultimii şase ani ne arată că primăvara, anotimpul

renaşterii naturii, este şi anotimpul în care creşte mult numărul incendiilor. Care ar
fi cauza? Încălzirea vremii determină cetăţenii să înceapă lucrările de igienizare şi
amenajare a gospodăriilor proprii, a terenurilor învecinate, precum şi a celor
agricole. Rezultatul acestor lucrări sunt cantităţi mari de deşeuri menajere şi
vegetaţii uscate, care sunt apoi incendiate. Dar focul nu iartă neglijenţa, iar dacă
aceste operaţiuni nu se fac cu atenţie şi sub supraveghere, pot izbucni incendii ce se
pot solda cu pierderi materiale însemnate sau victime omeneşti. Nu putem uita şi
vânturile puternice de primăvară care favorizează propagarea incendiului la
vecinătăţi.
Astfel, în perioada 2000-2005 pe teritoriul ţării noastre, în perioada
primăverii au avut loc 19.188 incendii (figura nr.1), ceea ce reprezintă 27% din
totalul incendiilor înregistrate.
200
8000 7867
7393
7000 6763
6044 6249
6000 5790
5405 5277 5007 5431
5050
5000 4707
4000
3000
2000
1000
0
ian. feb. mart. apr mai iun. iul. aug. sept. oct. nov. dec.
Fig. nr. 1 Dinamica incendiilor pe luni în perioada 2000 - 2005

Cele mai multe incendii, s-au înregistrat în anul 2002, considerat an de
referinţă pentru anotimpul primăverii, urmat de anul 2000, aşa cum reiese şi din
figura nr. 2.
3000
2641
Martie
2500 Aprilie
Mai
2000
1500 1331 1214 1075

1167 1013 1136
1135 1062
896 1045
879 935 805
1000 814
746
625
669
500
0
2000 2001 2002 2003 2004 2005
Figura nr.2 Situaţia incendiilor, primăvara, în perioada 2000 - 2005

201
Cele mai multe incendii, în acest anotimp, au izbucnit în gospodăriile
populaţiei (67%), la vegetaţii uscate de pe terenurile administraţiei publice
locale (11%) şi păduri (7%), generate de focuri deschise (32%), precum şi de
alte cauze: instalaţii electrice defecte sau improvizate (17%), fumat (15%),
coşuri de fum defecte sau necurăţate (7%), acţiuni intenţionate (7%) şi jocul
copiilor cu focul (7%).
Din punct de vedere al climei este de menţionat faptul că, în partea de sud
a ţării, acolo unde clima a fost mai caldă şi uscată, cu temperaturi peste media
perioadei, cu precipitaţii scăzute şi cu intensificări ale vântului, numărul incendiilor
a fost mai mare. De pildă, numărul incendiilor izbucnite în partea de sud a ţării a
reprezentat 37% (exceptînd municipiul Bucureşti) din totalul evenimentelor
înregistrate în perioada 2000 – 2005, mai mare cu 81% faţă de Moldova şi cu 38%
faţă de Ardeal.
Zonele cu viteze maxime ale vîntului au fost părţile joase ale Podişului
Moldovei, N-E Câmpiei Române, Dobrogea şi Bărăgan. Intensificarea vântului a
influenţat dezvoltarea şi propagarea incendiilor în primăvara anilor 2000 – 2005
(exemple: localitatea Însurăţei din judeţul Brăila – 2001; comuna Străoane, judeţul
Vrancea – 2002, etc). Cele mai scăzute valori ale vitezei vântului s-au înregistrat în
depresiunile intercarpatice închise.
În cei şase ani, pe timpul primăverii, ca urmare a incendiilor au decedat
299 persoane (7 pompieri militari, 243 adulţi şi 49 copii), iar alte 535 au suferit
arsuri sau intoxicaţii cu fum ori gaze toxice (42 pompieri militari, 445 adulţi şi
48 copii).
Tabelul nr.1
Situaţia victimelor, primăvara, în perioada 2000 – 2005
Anul Decedaţi Răniţi

Pompieri Adulţi Copii Pompieri Adulţi Copii Total
militari militari victime
2000 - 31 9 10 73 9 132
2001 - 31 7 6 52 4 100
2002 - 40 12 6 92 10 160
2003 - 41 6 9 104 9 169
2004 7 58 6 9 68 5 153
2005 - 42 9 2 56 11 120
Total 7 243 49 42 445 48 834
Analizând fiecare lună în parte, constatăm următoarele:
202
– în luna martie, în perioada anilor 2000 - 2005 au izbucnit 7.867
incendii, reprezentând 11% din totalul incendiilor înregistrate. În această lună
temperaturile încep să crească, iar cetăţenii trec la distrugerea prin foc a deşeurilor
menajere şi a vegetaţiei uscate din curţi, grădini şi terenuri ce urmează a fi
cultivate. Este luna cu cele mai multe incendii produse (41% din totalul
incendiilor izbucnite pe timpul primăverii). Numeroase incendii au avut loc la
gospodării cetăţeneşti (64%), păduri (8%) şi vegetaţii uscate de pe terenurile
administraţiei publice locale (15%), în judeţele Argeş, Bacău, Bihor, Buzău,
Constanţa, Dâmboviţa, Dolj, Gorj, Prahova şi municipiul Bucureşti, unde şi
temperaturile au fost mai mari faţă de media perioadei.
Cauza principală a incendiilor a constituit-o focurile deschise şi
nesupravegheate (36%), uneori pe timp de vânt (fig.nr.3). Alte cauze generatoare
de incendii: fumatul, cu o pondere destul de crescută (15%), instalaţii electrice
defecte sau improvizate (frecvenţa fiind mai scăzută faţă de alte luni - 14%), coşuri
de fum defecte sau necurăţate (9%), deoarece mai necesita utilizarea mijloacelor de
încălzire şi jocul copiilor cu focul (7%).
focul deschis
36% fumatul
15%
actiuni intenţionate
6%
coş de fum defect
9%
mijloace de încălzire
4%
instalaţii electrice jocul copiilor cu

alte împrejurări focul
def. sau improvizate
9% 7%
14%
Fig.nr.3 Frecvenţa împrejurărilor generatoare de incendii în luna martie
Cele mai multe incendii izbucnite în luna martie s-au înregistrat în anii
2002 (2.641), 2000 (1331) şi 2005 (1136), iar cele mai puţine în anii 2003 şi 2004.
203
16 1800
1641 1600
14 14
13
12 1400
1331 11 medie zile
11
10 1136 1200 precipitaţii
1075
1000 medie zile oraje
8 8 8
879 805 800 vânt tare
6 număr de incendii
600
4 400
2 200
0 0
2000 2001 2002 2003 2004 2005
Fig. nr. 4. Dinamica incendiilor

în raport de condiţiile atmosferice, în luna martie
Din figura nr.4 constatăm, că luna martie 2002, când s-au produs cele mai
multe incendii, a fost luna cu cele mai puţine zile cu precipitaţii, dar şi cu cele mai
multe zile în care vântul a fost deosebit de puternic (sursa datelor - Administraţia
Naţională de Meteorologie), lucru care a favorizat izbucnirea multor incendii.
Astfel, în zilele de 07, 08 şi 09 martie 2002 s-au înregistrat 722 incendii (27% din
totalul lunii martie), din care 349 numai în ziua de 7 martie 2002 (cel mai mare
număr de incendii înregistrat într-o zi la pompieri). În anii 2003 şi 2004 a scăzut
numărul incendiilor şi datorită faptului că a crescut şi numărul de zile cu
precipitaţii.
– în luna aprilie în perioada anilor 2000 – 2005 au avut loc 6044
incendii (8% din totalul incendiilor), reprezentând 31% din incendiile primăverii.
Numărul incendiilor a scăzut faţă de luna martie cu 23%.
Deşi a scăzut faţă de luna martie, numărul incendiilor continuă să fie
ridicat la gospodăriile populaţiei (68%), păduri (7%) şi vegetaţii uscate
(11%), în judeţele Bacău, Dâmboviţa, Iaşi, Maramureş, Neamţ, Prahova,
Suceava şi municipiul Bucureşti, unde şi temperaturile au fost mai mari peste
media perioadei.
În această lună, focurile deschise (fig. nr. 5) au continuat să fie
principala cauză a incendiilor (32%), urmată de instalaţii electrice defecte sau
improvizate (17%), fumat (14%) şi jocul copiilor cu focul, care creşte de la 7% la
10%.
204
focul deschis fumatul
32% 14%
actiuni intenţionate
6%
coş de fum defect
7% mijloace de încălzire
4%
instalaţii electrice alte împrejurări
defecte sau jocul copiilor cu focul
10%
improvizate 10%
17%
Fig. nr. 5. Frecvenţa împrejurărilor generatoare de incendii, în luna aprilie,

în anii 2000 - 2005
Cele mai multe incendii în luna aprilie s-au înregistrat în anii 2000 (1.214),
2002 (1045) şi 2003 (1013), când au fost zile cu vânt foarte puternic şi mai ales cu
furtuni, aşa cum reiese şi din figura nr.6 (sursa datelor – Administraţia Naţională de
Meteorologie).
16 1800
1641 1600
14 14
13
12 1400
1331
11 11 1200 medie zile precipitaţii
10 1075 1136
1000 medie zile oraje vânt
8 8 8
879 805 800 tare
600
4 400
2 200
0 0
2000 2001 2002 2003 2004 2005
Fig. nr. 6. Dinamica incendiilor în raport de condiţiile atmosferice în perioada 2000 - 2005
205
– în luna mai, în perioada anilor 2000- 2005 s-au produs 5.277 incendii
(7% din totalul incendiilor), reprezentând 28% din totalul incendiilor pe timpul
primăverii. Numărul incendiilor a scăzut faţă de luna martie cu 33%, iar faţă de
luna aprilie cu 13%.
Cele mai multe incendii, aşa cum reiese din figura nr.7, au fost generate
de focuri deschise (22%), instalaţii electrice defecte sau improvizate (21%),
fumat (16%), jocul copiilor cu focul (10%) şi acţiuni intenţionate (7%). După
cum se observă a scăzut semnificativ numărul incendiilor produse de focuri
deschise, datorită încheierii lucrărilor de igienizare a terenurilor şi
gospodăriilor. S-a menţinut la un nivel ridicat ponderea incendiilor produse de
jocul copiilor cu focul şi a crescut numărul incendiilor generate de instalaţii
electrice defecte.
focul deschis
22% fumatul
16%
coş de fum defect acţiuni intenţionate

4% 7%
mijloace de încălzire
instalaţii electrice 6%
defecte sau
alte împrejurări
improvizate jocul copiilor cu
14%
21% focul
10%
Fig.nr.7. Frecvenţa împrejurărilor generatoare de incendii,

în luna mai, în perioada 2000 – 2005
În această lună a scăzut numărul incendiilor la păduri (de la 8% în martie la

4% în mai) şi vegetaţii uscate (de la 15%, la 7%), în schimb s-a menţinut la un
nivel ridicat cel din gospodăriile cetăţeneşti (69%).
Cele mai multe incendii s-au înregistrat în anii 2000 (1.135), 2002 (1.167)
şi 2003 (935), datorită numărului mediu de zile cu precipitaţii puţine şi vânt tare
(2000), dar şi cu furtuni (2003), aşa cum reiese din figura nr. 8 (sursa datelor -
Administraţia Naţională de Meteorologie).
206
16 1400
15 15
14 1200
1135 1167
12 12 medie zile precipitaţii
1000
935
10
800 medie zile oraje şi vânt
8 8 746 8 8 669 625 600 tare
6
4
2 200
0 0
2000 2001 2002 2003 2004 2005
Fig. nr. 8. Dinamica incendiilor în raport de condiţiile atmosferice,

în luna mai.
Cele mai puţine incendii au izbucnit în luna mai în anii 2004 şi 2005, când
numărul de zile cu precipitaţii a fost foarte mare, precipitaţii care s-au finalizat cu
inundaţii.
Numeroase incendii au izbucnit în această lună în judeţele Bacău,
Dâmboviţa, Dolj, Neamţ, Prahova, Timiş, Suceava şi municipiul Bucureşti, unde şi
temperaturile au fost mai mari, peste media perioadei, precum şi mai multe zile cu
furtuni şi vânt tare.
CONCLUZII
Prin urmare, parametrii de vreme au influenţat semnificativ dinamica

incendiilor în primăvara anilor 2000 – 2005, îndeosebi prin numărul zilelor de
oraje şi de vânt tare, factor determinant în creşterea numărului de incendii în
anotimpul analizat, ca şi prin numărul de zile cu precipitaţii, cu impact în scăderea
numărului de incendii. De asemenea, se poate evidenţia o corelare între judeţele cu
temperaturi medii, peste medie şi judeţele cu număr mai mare de incendii, aşa cum
s-a arătat mai sus.Astfel, în judeţele din sudul ţării, unde temperaturile au fost mai
mari faţă de media perioadei, numărul de zile cu precipitaţii mai puţine şi vânturile
mai puternice s-a înregistrat circa o treime din numărul total de incendii.
Fireşte, prezintă importanţă şi abaterile de la normele de prevenire şi
stingere a incendiilor, manifestate în special sub formă de neglijenţă în folosirea
207
focului deschis, a fumatului în locuri cu pericol de incendiu sau lipsa de educaţie şi
supraveghere a copiilor.
Pe timpul primăverii, în perioada anilor 2000 – 2005, au avut loc
numeroase incendii cu pierderi materiale însemnate şi nu de puţine ori cu victime
omeneşti. Anul în care au izbucnit cele mai multe incendii primăvara, a fost 2002,
an caracterizat ca fiind un an cu temperaturi peste media perioadei respective, cu
ploi puţine, dar cu vânturi deosebit de puternice, care au favorizat izbucnirea şi
propagarea incendiilor, mai ales în partea de sud a ţării.
Luna martie s-a înregistrat cu cel mai mare număr de incendii, datorită
încălzirii vremii, a igienizării gospodăriilor cetăţeneşti cu ajutorul focului, fără
respectarea regulilor de prevenire, lipsei precipitaţiilor, mai ales în anii 2002 şi
2003, dar şi a neglijenţei cetăţenilor în utilizarea focurilor deschise.
Cele mai afectate au fost gospodăriile cetăţeneşti (mai ales anexele
acestora), pădurile (mai puţin plantaţiile şi mai mult litierele) şi terenurile
administraţiei publice locale (vegetaţii uscate).
Principala cauză de incendiu în acest sezon a fost focul deschis, cu cea
mai mare pondere la gospodăriile populaţiei, în lunile martie şi aprilie.
Potrivit prognozei meteorologilor pentru următorii ani, temperaturile

maxime medii lunare vor fi mai ridicate. Încălzirea cea mai pronunţată este
estimată pentru sud-estul şi sud-vestul ţării. De aceea este necesar a se lua măsuri
preventive, eficiente, pentru a se evita distrugerea de bunuri sau pierderi de vieţi
omeneşti.
208

Buletinul Pompierilor PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Buletinul Pompierilor PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

INSPECTORATUL GENERAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

EDITURA MINISTERULUI ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

Preşedinte: General-maior Vladimir SECARĂ

Lucrările au fost elaborate de colectivul Direcţiei Pompieri din Inspecţia de

Coordonator lucrare Colonel Dr. ing. Sorin CALOTĂ

Redactare: comisar-şef Georgeta VIŞAN

Tipărit la Tipografia Ministerului Administraţiei şi Internelor

Prevenirea incendiilor: de opt ori mai ieftină decât reacţia

Armonizarea reglementărilor româneşti privind securitatea la

Securitatea la incendiu în reglementările unor ţări ale Uniunii

Condiţii de introducere pe piaţă a produselor pentru

Managementul activităţii de organizare şi conducere a

Consideraţii asupra unor prevederi ale instrucţiunilor privind

Metodologia controlului de prevenire la o localitate

Îmbunătăţirea calităţii rapoartelor - o necesitate

Dinamica cauzelor frecvente de incendii în perioada 2000-2005

Autorizarea laboratoarelor de încercări la foc

Concepţia de informare preventivă privind incendiile şi alte

Consideraţii privind prevenirea incendiilor la construcţiile

Măsuri de prevenire a incendiilor premergător, pe timpul şi

Consideraţii privind proiectarea instalaţiilor moderne cu

Influenţa parametrilor de vreme asupra incendiilor. Studiu de

General de brigadă Constantin ZAMFIR

În baza Ordonanţei Guvernului nr. 88/2001 aprobată cu modificări şi

Colonel dr. ing. Sorin CALOTĂ,

În vederea aderării la U.E., un capitol de negociere important este cel

În temeiul prevederilor legale în vigoare, Inspectoratul General pentru

►Hotărârea Guvernului României nr. 622/21.04.2004 privind stabilirea condiţiilor

Mr. ing. Daniel RADU

În România a fost introdus sistemul european de clase de reacţie la foc şi

1. EXEMPLIFICĂRI DE TRANSPUNERE PENTRU REACŢIA LA

Clase de reacţie la foc

A1 Fără contribuţie la foc-incombustibile Nu are loc flash-over

Potrivit cerinţelor Documentului B- SECURITATEA LA INCENDIU,

Standard britanic Transpunere în euroclase

Clasa 0 – inflamabilitate scăzută B – s3,d2 sau mai bună

Clasa 3- inflamabilitate mare D – s3,d2 sau mai bună

Scotish Building Agency

Niveluri ale riscului de Standard Scoţian Transpunere în

Clase Existente Euroclase

Clase conform NF EN 13501-1 Exigenţe

Clase conform NF EN 13501-1 Exigenţe

2. În tabelele precedente, o clasă acceptată reprezintă o combinaţie a

Clase italiene Euroclase

Clase italiene Euroclase

Clase italiene Euroclase

DEPARTAMENTUL POMPIERILOR, APĂRĂRII CIVILE, DIRECŢIA

Aplicarea sistemului european de euroclase poate fi obligatoriu sau

1. În absenţa unor standarde europene armonizate şi în orice caz, până la

2. În perioada de coexistenţă clasificarea în euroclase permite aplicarea

3. De la data încheierii perioadei de coexistenţă este posibilă numai

TRANSPUNERE ÎN GERMANIA ŞI BELGIA

Euroclase Criterii Germania Belgia

Decretul Regal 312/18.03.2005 privind clasificarea şi încadrarea

Cap.4 Adaptarea claselor de reacţie la foc

Clasele de reacţie la foc, stabilite în reglementări, trebuie să îndeplinească

Clase de reacţie la foc a finisajelor pereţilor şi planşeelor, tratamentelor de izolare

Clase de reacţie la foc pentru pardoseli

Clase determinate conform UNE Clase de reacţie la foc determinate

Documentul B- SECURITATEA LA INCENDIU („The Building

Arii maxim admise ale clădirilor sau compartimentelor de

Tip de clădire Numărul Suprafaţa admisă a oricărui nivel al