Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Simţi că eşti nedreptăţit? Dacă da, atunci vei proiecta lipsa în viaţa ta. Numai
cineva care se simte nedreptăţit va fi nedreptăţit. Pentru a pune capăt mentalităţii
lipsei, începe cu conştientizarea faptului că te simţi nedreptăţit. Dă-ţi seama că
aceasta provine din sentimentul tău profund că nu eşti vrednic. Înţelege că exact
acum simţi că nu meriţi să fii iubit. Nu încerca să-ţi modifici gândul. Nu repeta
afirmaţia: „Acum eu merit să fiu iubit”, sperând ca asta să-ţi inverseze
condiţionarea.
Pur şi simplu, fii conştient de faptul că: „Acum eu nu simt că merit să fiu iubit. Mă
simt nevrednic şi lipsit de valoare. Simt că nu sunt tratat cum trebuie. Mi-e groază
că lucrurile rele care mi s-au întâmplat în trecut se vor întâmpla iar.”
Pur şi simplu, fii conştient de cât de mult ţi s-a încordat şi ţi s-a strâns inima. Fii
conştient de modul în care te-ai închis emoţional. Şi întreabă-te dacă te simţi mai
ocrotit acum decât înainte?
Ţi-a parvenit o informaţie şi ai avut de ales între a o vedea ca fiind negativă sau
pozitivă. Ai ales să vezi paharul ca fiind golit pe jumătate. Ai ales să fii o victimă. E
în ordine. Nu te ruşina. Nu e nevoie să te încordezi şi mai tare. Nu e nevoie să te
autoflagelezi. Fii doar conştient de ceea ce ai ales şi de cum te simţi datorită
acestei alegeri.
Contemplă starea şi las-o să plece. „Imi dau seama de alegerea pe care am făcut-o
şi îmi dau seama că ea m-a făcut să fiu nefericit. Nu vreau să fiu nefericit, aşa că
voi face o altă alegere. Voi vedea paharul ca fiind pe jumătate plin.” Dacă poţi
spune aceste cuvinte cu integritate emoţională, vei lăsa în urmă trecutul şi vei
linişti rana.
Încearcă. Funcţionează.
Ai exersat din greu să fii o victimă şi ţi-ai învăţat bine rolul. Să nu crezi că
invincibilitatea vine fără exerciţiu. Contemplă-ţi doar alegerea de a fi o victimă şi fii
dispus să «e detaşezi de ea. Asta va fi suficient.
Mentalitatea abundenţei înseamnă să te simţi iubit şi vrednic şi valoros chiar în
clipa asta. Acum poate că te simţi astfel, dar dacă sună telefonul şi afli că tocmai ai
pierdut o groază de bani sau că soţia te părăseşte, cât de valoros te simţi? Este
paharul pe jumătate gol sau pe jumătate plin? Numai simplul fapt că-ţi recunoşti
mentalitatea bazată pe frică înseamnă un pas mare către transformarea ei.
Nu te poţi forţa să gândeşti pozitiv, dar îţi poţi recunoaşte negativitatea. A-ţi
recunoaşte negativitatea este un act al iubirii. Este un gest al speranţei. El spune:
„Văd ce se întâmplă şi ştiu că există o cale mai bună. Ştiu că pot face o altă
alegere.” A-ţi oferi altă alegere este lucrarea mântuirii individuale. Iertarea
trecutului şi desprinderea de el pregătesc scena pentru o alegere diferită.
Indiferent de câte ori ai făcut aceeaşi greşeală, ai o nouă oportunitate de a te ierta
pe tine însuţi.
Fără iertare e imposibil să ieşi din mentalitatea lipsei. Iar ca să ierţi, trebuie să
devii conştient de toate modurile în care simţi durerea.
Lipsa este un învăţător important. Fiecare percepţie a lipsei în mediul tău ambiant
reflectă un simţământ interior de nevrednicie şi lipsă de valoare personală care
trebuie perfect conştientizat. Experienţa lipsei nu este Dumnezeu Care te
pedepseşte. Eşti tu, cel care-ţi arăţi ţie însuţi o credinţă ce trebuie corectată.
Ştii că iubirea nu îţi poate fi luată, numai atunci când te-ai văzut aşa cum eşti tu cu
adevărat. Iubirea îţi aparţine pentru eternitate ... lipsită de formă, dar
omniprezentă, necondiţionată şi totuşi răspunzând cu uşurinţă la condiţiile date.
- Paul Ferrini
♥ ƸӜƷ ♥
In viaţa ta, oamenii vor veni şi vor pleca. Unii se vor purta frumos cu tine. Alţii se
vor purta urât. Vei accepta iubirea care ţi se oferă şi vei privi lipsa de iubire drept
ceea ce este: un strigăt de ajutor al cuiva care suferă. Îi vei încuraja pe alţii să
găsească şi ei Sursa Iubirii înăuntru - aşa cum ai făcut şi tu - ştiind prea bine că nu
le poţi rezolva micile probleme. Tragedia vieţii lor nu poate fi abordată decât prin
bunăvoinţa lor de a privi în propriile lor inimi şi minţi.
Cel ce iubeşte fără condiţii nu impune limite nici propriei sale libertăţi, nici libertăţii
altcuiva. El nu încearcă să-şi păstreze iubirea - pentru că, a încerca să o păstrezi.
Înseamnă a o pierde. Iubirea e un dar ce trebuie oferit încontinuu, în funcţie de
fiecare situaţie în parte.
Iar cel ce dăruieşte ştie întotdeauna când şi cui să dea darul.
Nu e nimic complicat în actul iubirii. Totul devine complicat numai atunci când
cineva începe să tină iubire pentru el - iar atunci, ceea ce oferă nu se mai poate
numi iubire.
Cel ce se iubeşte pe sine însuşi nu se teme să fie singur. Căci a fi singur este un
prilej de a te iubi şi de a te accepta tot mai profund. Se simte el nevrednic, dacă cel
iubit îl respinge? Se autocompătimeşte şi se retrage din lume, sau se adânceşte el
în căutarea unui înlocuitor?
NU! El continuă, pur şi simplu, să respire şi să-şi extindă iubirea, la fiecare pas al
experienţei sale.
- Paul Ferrini
♥ ƸӜƷ ♥
Lumea nu te poate face fericit. Cu cât înveţi asta mai repede, cu atât mai uşoară îţi
va fi strădania.
Dacă-ţi priveşti cu onestitate experienţa, vei vedea că îţi petreci cea mai mare
parte a timpului „rezistând” unor anumite situaţii sau încercând să le eviţi. Desigur,
cu cât încerci mai mult să eviţi aceste situaţii, cu atât mai mult eşti confruntat cu
ele.
Asta se întâmplă fiindcă nu poţi învăţa ceva prin eludare şi negare. Poţi aborda o
situaţie din prezent într-un mod plin de semnificaţii, numai atunci când o priveşti în
faţă şi începi să-ţi asumi responsabilitatea pentru ea.
Crezi că eşti aici pentru a înfăptui multe lucruri spectaculoase şi importante, dar
aceasta este doar dorinţa ego-ului tău de a fi recunoscut.
Nu eşti aici ca să faci ceva, ci ca să des-faci ideile şi convingerile false pe care ţi le-
ai format despre tine şi despre alţii. Nimeni altcineva nu poate face acest lucru în
locul tău. Tu eşti cel care a acceptat aceste idei şi tu trebuie să fii cel care le
respinge.
Nu e nimic spectaculos în a respinge falsitatea. Dimpotrivă, e un proces cât se
poate de prozaic şi sobru.
Te rog să-ţi petreci un timp contemplându-ţi ţelurile. Câte dintre acestea au de-a
face cu a realiza ceva în lume? Vei observa că sunt multe. Să nu-ţi fie ruşine. Dă-ţi
seama, numai, că atenţia îţi este direcţională spre exterior. Şi recunoaşte, te rog,
că - până şi în cazul în care ar fi posibilă - atingerea tuturor acestor ţeluri nu te-ar
face fericit.
Fericirea este posibilă numai în momentul prezent. Dacă eşti fericit acum, nu mai e
nimic altceva de realizat. De fapt, dacă devii preocupat de fericirea ta de mâine
sau de cea de peste cinci minute, vei uita să fii fericit acum.
Toate planurile şi visurile tale te scot din fericirea prezentă.
- Paul Ferrini
♥ ƸӜƷ ♥
Nu poţi ajunge în Cer, trăgându-l înapoi pe aproapele tău - şi nici nu vei ajunge
acolo, încercând să-l cari tu. Fiecăruia dintre voi i s-au dat mijloacele de a-şi
descoperi propria nevinovăţie.
Acceptă-l, pur şi simplu, pe semenul tău şi binecuvântează-l pe calea sa. Dacă îţi
cere ajutorul, dăi-l bucuros, dar nu încerca să faci pentru aproapele tău ceea ce
trebuie să facă el pentru sine însuşi.
Este necesar ca limitele pe care le stabileşti să fie bine gândite. Dacă se pune
problema să treci dincolo de ele.
Nu-l face răspunzător pe aproapele tău pentru pacea şi fericirea ta şi nu-ţi asuma
nici responsabilitatea pentru pacea şi fericirea lui.
Urează-i bun venit când vine şi spune-i bun rămas când pleacă.
Îngrijeşte-te de fiecare străin în felul acesta, şi eu îţi voi arăta o lume în care s-a
întors încrederea şi în care domneşte iubirea de aproape.
Iubeşte-ţi aproapele, aşa cum ai vrea să te iubeşti pe tine însuţi. Fă-l să fie la fel de
important. Nu fă sacrificii pentru el şi nu-i cere ca el să facă sacrificii pentru tine, ci
ajută-l când poţi şi primeşte-i ajutorul cu recunoştinţă, atunci când ai nevoie de ei.
Această reciprocitate simplă şi plină de demnitate este un gest a! iubirii şi
acceptării. El demonstrează încredere şi stimă reciprocă.
Mai mult de-atât e prea mult. Mai puţin de-atât e prea puţin.
- Paul Ferrini
♥ ƸӜƷ ♥
Sunteţi cu toţii nişte maeştri când e vorba să întoarceţi adevărul pe dos. Aveţi
abilitatea creativă de a face ca orice lucru să însemne ceea ce vreţi voi să
însemne. Puteţi face „nu” din „da” şi „corect” din „greşit”. Chiar atât de puternice
vă sunt credinţele! Dar faptul că aţi răsturnat adevărul nu înseamnă că adevărul
încetează de a mai fi adevărat. Înseamnă doar că aţi reuşit să ascundeţi adevărul
de voi înşivă.
Este, aşadar, foarte important cum îţi interpretezi experienţele.
Dacă te simţi frustrat în aşteptările tale, vei accepta oare corecţia, sau vei insista
că eşti nedreptăţit? Eşti tu victima a ceea ce ţi se întâmplă, sau eşti cel care
foloseşte aceasta pentru a învăţa? Primeşti experienţele prin care treci ca pe o
binecuvântare, sau ca pe o pedeapsă?
Iată întrebarea pe care trebuie să ţi-o pui mereu.
Nu există o judecată de apoi, în afara judecăţii pe care tu o vei emite despre tine
însuţi, atunci când te vei vedea prin ochii mei.
Poate că în acest moment nu mă crezi.
Poate că eşti convins că tu ai provocat suferinţa altora sau că eşti victima acţiunilor
acestora întreprinse împotriva ta.
Timpul, desigur, nu are nici o relevanţă pentru mine şi nici pentru tine, dacă e să
spunem adevărul.
♥ ƸӜƷ ♥
Ce alegeţi voi să faceţi cu mâna care vi s-a dat? Cum puteţi ajunge la pace în
inimile voastre şi în relaţiile voastre, atunci când sunteţi confruntaţi cu provocările
pe care vi le oferă viaţa?
Răspunsul este simplu, dar s-ar putea să nu fie cel pe care-l aşteptaţi. Răspunsul
este că nu trebuie să faceţi nimic. „Ei bine", întrebi tu „dar cum poate fi modelat
lutul, dacă noi nu trebuie să facem nimic?"
„Dar cu criminalul cum e?", întrebi tu. ,.A creat el o operă de artă din propria sa
viaţă?" Da, aşa este. Viaţa lui este consemnarea călătoriei sale prin fricile lui -
exact aşa cum viaţa ta este propria ta consemnare. Fiecare dintre voi v-aţi spus
propria poveste.
Dacă priveşti în inima lui, vei vedea că povestea ta nu diferă cu nimic de a sa.
Nu există eşecuri pe această planetă. Până şi boschetarii, prostituatele, traficanţii
de droguri modelează lutul care le-a fost dat.
O operă de artă nu încetează de a fi operă de artă, doar pentru că ţie nu-ţi place.
Aici nu avem de-a face cu poveşti plictisitoare. Fiecare poveste este o piatră
preţioasă. Fiecare sculptură are în ea geniu.
Integritatea este un dar universal. Toată lumea îl are. El este o parte din lutul
însuşi. Orice construieşti cu viaţa ta, va sta în picioare. Va sta acolo, ca tu să te
vezi în el şi să fie văzut de alţii.
Poţi să alegi să-1 laşi acolo, sau să-l distrugi. Este alegerea ta. S-ar putea ca alţii să
bodogănească şi să spună lucruri neplăcute. E alegerea lor. Nici una dintre aceste
alegeri nu înseamnă nimic.
Nu există corect şi greşit în cadrul acestui proces. Dacă ar exista, aceia dintre voi
care sunteţi „corecţi" aţi purta un halo permanent.
Nu poţi spune că ceea ce o persoană construieşte cu propria sa viaţă este de mai
mică valoare decât ceea ce construieşte o altă persoană. Tot ceea ce pot spune
este că preferi ce a construit cineva, faţă de ce a construit altcineva. Ai propriile
tale preferinţe.
Din fericire, Dumnezeu nu le împărtăşeşte. Nici pe ale tale, nici pe ale altcuiva.
Dumnezeu ascultă povestea tuturor. Urechea lui se pleacă spre inima fiecărei
persoane. Nimeni nu L-a determinat să se îndepărteze pentru că aceasta a făcut o
greşeală.
Integritatea nu este un lucru pe care trebuie să-I câştigaţi. Ea este parte esenţială
din cine sunteţi. Nu există nimeni aici care să nu aibă propria integritate, aşa cum
nu există nimeni aici care să nu merite iubire.
Bineînţeles că există o mulţime de oameni care nu cred că au integritate. Ei au
obiceiul nefericit de a încerca să-şi găsească întregimea, pretinzând timp, atenţie
sau bunuri de la alţii. Aceşti oameni nu sunt răi. Ei sunt doar confuzi. Ei nu ştiu că
viaţa lor este o operă de artă. Ei nu ştiu că sunt maeştri în sculptură. Ei cred că
sunt absolut neîndemânatici.
Intr-o zi, îşi vor da seama că au o mână perfectă. Atunci vor începe să o folosească,
muncind cu conştiinciozitate şi plini de energie. Până atunci, joacă rolul de victimă.
Se consideră zdrobiţi, nealinaţi, neîntregi.
După cum vezi, problema nu este existenţială. Integritatea se află în fiecare dintre
voi. Problema este că voi credeţi că nu sunteţi întregi. Credeţi că trebuie să fiţi
îndreptaţi, sau că puteţi îndrepta pe altcineva. Aveţi un fals simţ al responsabilităţii
faţă de alţii şi nu vă asumaţi suficientă responsabilitate faţă de voi înşivă. Sunteţi
mânaţi de dorinţă, lăcomie, vinovăţie şi frică. Atacaţi, vă apăraţi şi apoi încercaţi să
reparaţi răul făcut. Bineînţeles că nu se poate.
Cel care percepe răul făcut, nu poate să-1 îndrepte.
Dacă aţi putea trăi în cadrul acestei conştiente, toate rănile voastre s-ar vindeca
singure. S-ar întâmpla miracole, deoarece structura ego-ului care blochează
miracolul ar dispărea.
Această dramă umană pare a fi legată de abuzuri - dar, în realitate, este vorba de a
învăţa să vă asumaţi responsabilitatea.
„Ei bine", spui tu „dacă aş avea un helicopter sau un avion, aş putea ieşi din
văgăuna asta!" Nici nu-ţi dai seama cât de absurd sună aceste cuvinte. Lasă-l
încolo de avion, semen al meu! Foloseşte scara.
„Chestia aia grosolană? Asta nu o să mă scoată de aici!"
Cu toţii cunoaşteţi acest dialog. Am mai avut conversaţia asta o dată. Ceilalţi
continuă să vă arate scara, dar voi continuaţi să vă uitaţi în altă parte. într-un fel.
vă place să fiţi „victime inocente".
Dumnezeu spune tot timpul: „Nu-mi place să Mă repet, dar trebuie să ştiţi că nu
există creatori handicapaţi".
Orice persoană care face aceasta, încetează de a se mai plânge şi îşi vede în
continuare de viaţă. Ea învaţă să aibă grijă de ea însăşi - şi le dă altora posibilitatea
de a avea grijă de ei înşişi. Intr-adevăr, ea anulează orice sentiment de obligaţie
faţă de alţii şi a altora faţă de ea, astfel încât este liberă să-şi urmeze îndemnurile
minţii şi inimii.
Persoana care ştie că nu i s-a refuzat întregimea nu are nici o scuză. Nu mai poate
exista amânare. Nu se mai află nimic între ea şi bucuria ei. Viaţa sa este opera sa
de artă şi este foarte ocupată să o creeze, aşa cum o albină este ocupată cu
polenizarea florilor. Dacă îi vorbeşti despre sacrificiu, ea va râde şi va spune:
„Munca făcută fără bucurie nu realizează nimic de valoare în această lume". Şi,
bineînţeles, ea are dreptate.
Un artist nu lucrează pentru altul, decât dacă, în felul acesta, învaţă ceva de
valoare. Când încetează de a mai învăţa, el trece la un alt profesor, sau începe să
lucreze pe cont propriu. Nimerii nu-l poate ţine departe de meşteşugul său. Nimeni
nu-l poate îndepărta de viaţa sa. Asta, deoarece viaţa şi meşteşugul sunt unul şi
acelaşi lucru.
Intr-o lume în care fiecare este un geniu, nu există şefi şi angajaţi. Există numai
învăţători şi discipoli - într-o asociere de bună voie.
Dacă nu-ţi place unde eşti, trebuie să pleci de acolo, pentru că numai aşa te
cinsteşti pe tine însuţi. Nu te forţa să rămâi în nici un mediu în care încetezi de a-ţi
aminti că tu eşti creatorul vieţii tale.
După cum am mai spus, „lasă-ţi năvoadele"* Nu te zbate să fii vrednic, deoarece
deja eşti. Lasă-ţi serviciul sau relaţia în care eşti incapabil de a-ţi aminti cine eşti.
Lasă la o parte tocmeala nevrotică pentru iubire şi acceptare. Şi treci prin frici. Nu-
ţi vei găsi niciodată aripile, până când nu vei învăţa să-ţi foloseşti braţele şi
picioareie. Nu-I cere lui Dumnezeu să facă pentru tine ceea ce trebuie să înveţi tu
să faci.
Pe o distanţă mare din jurul tău, oamenii vor şti că soseşti. „Vine pescarul!"
Trecutul tău păşeşte înaintea ta. Acesta nu este drumul spre libertate.
Fii puternic în convingerile pe care le ai în privinţa propriei tale vieţi, dar fii blând
cu ceilalţi.
Fii cinstit în privinţa a ceea ce poţi şi a ceea ce nu poţi să faci - şi urează-le numai
bine.
Aminteşte-ţi că cel pe care-l respingi vine după tine. Numai acceptarea aduce
împlinire.
In inima şi în mintea ta vei şti când eşti gata să părăseşti complicaţiile din viaţa ta
şi să păşeşti pe cărarea simplă a dragostei şi iertării. Nu va mai exista nici luptă,
nici strădanie.
Datorită limpezimii şi generozităţii tale, ceilalţi se vor relaxa şi-ţi vor da drumul. Iar
tu îi vei păstra în inima ta, oriunde vei merge.
Singurele închisori din lume sunt cele pe care ni le creăm noi înşine. Şi doar cel
care nu-şi cunoaşte propriul geniu poate să-l ţină pe altul ostatic împotriva voinţei
acestuia.
Aminteşte-ţi, dragul meu frate şi draga mea soră, că există o cheie care descuie
orice uşă, a oricărei închisori pe care o creezi în mintea ta. Dacă nu poţi să
desfiinţezi închisoarea, cere cel puţin cheia de la uşă.
Tu nu eşti o victimă a lumii, ci eşti cel care deţine cheia spre libertate. In ochii tăi
se află scânteia luminii divine care conduce toate fiinţele spre ieşirea din
întunericul fricii şi a lipsei de încredere. Iar în inima ta este dragostea care dă
naştere tuturor miliardelor de fiinţe din univers. Esenţa ta este întreagă,
nefarâmiţată, dinamică şi creatoare. Ea aşteaptă doar încrederea ta.
Viaţa ta e un dans.
Alegerea ta este una simplă: poţi dansa sau nu. Decizia de a nu dansa nu te va
scoate de pe ringul de dans.
Dansul va continua în jurul tău.
- Paul Ferini
❤ Aflaţi că nimic n-are sfârşit şi că nimic nu este absolut. Totul este în moment, ori
momente sunt întotdeauna în devenire. A ajunge la gândul nelimitat, revine la a
cunoaşte că peste un adevăr superior există altul şi mai superior. Cunoaş...teţi-le şi
lucrurile vor veni în consecinţă.
Nu vă lăsaţi nici subjugaţi, nici intimidaţi. Există întodeauana un drum mai bun
decât cel al subjugarii ori al intimidării. Intelegeţi-le şi lăsaţi-le să vină în spiritul
vostru gânduri care vă vor ilumina şi vor face fericită cărarea dvs.
Imbrăţişaţi-le.
Imblânziţi-le !
Eliminaţi din viaţa voastră tot ceea ce vă împiedică să-L cunoaşteţi pe Dumnezeu
în totalitate.
"♥♥♥
SUNT IUBIRE.
TRAIESC IN IUBIRE.
RESPIR IUBIRE.
GANDESC IN IUBIRE.
...INSPIR IUBIRE.
EXPIR IUBIRE.
VAD IUBIRE.
SIMT IUBIREA.
DARUIESC IUBIREA,
♥ BUCHETUL ÎNGERULUI ♥
Aceasta este o meditaţie minunată pentru a o folosi în orice moment în care simţi
că eşti îngrijorat de schimbările vieţii. Începe prin a trage puternic aer în piept. Cu
ochii minţii vizualizează îngerii plasând un buc...het larg în faţa ta. Îngerii stau pe
lângă buchet şi îţi cer să pui în buchet orice te deranjează.
Te vezi şi te simţi plasând orice griji pe care le ai despre bani, carieră, casă sau
posesii în buchet. Apoi pui în buchet grijile tale pentru corp sau sănătate. După
aceea plasezi orice conflicte ai cu oricine în buchet. Acum urmează sentimentele
rănite pe care le-ai avut din orice relaţie.
Apoi pune vina sau auto-incriminarea în buchet, pune totul înăuntru. Apoi, plasează
temerile pe care le-ai putea avea faţă de atingerea obiectivelor în buchet. Plasează
temerile că ai putea fi luat drept un “impostor necalificat” în buchet. Urmează
temerile pe care le-ai putea avea pentru viitor. Ia orice sentimente de mânie pe
care ai fi putut să le ai faţă de membrii oricărei religii şi pune-o în buchet. Apoi
plasează rezistenţa pe care ai putea să o ai spre Dumnezeu, în buchet. Dacă există
altceva care să te deranjeze, te rog să îl plasezi în buchet acum. Nu ţine nimic în
spate. Pune totul în buchet acum. Urmăreşte acum cât de luminos este sufletul tău
şi cum se simte corpul.
Priveşte cum îţi zâmbesc Îngerii şi cum zboară cărând acest buchet. Ei vor lua
toate grijile tale şi le vor duce la sursa Divină a creativităţii şi a inteligenţei infinite.
Uită-te cât de bine sunt rezolvate toate.
Totul este rezolvat într-o manieră win-win şi tu primeşti soluţiile uşor şi armonios.
Mulţumim lui Dumnezeu şi îngerilor pentru acest ajutor. Acceptăm ajutorul lor
ştiind că îl merităm. Ştim că ne vindecăm pe noi şi în acelaşi fel vom vindeca şi
lumea.via Irina Ismail ♥ Shared with LOVE by
Cred c...ă în unele momente ale vietii toti avem nevoie de confirmarea că
Dumnezeu ne mai iubeste, că planurile Lui pentru noi nu s-au schimbat definitiv
chiar dacă am dat-o în bară urât de tot….. atât de urât încât nouă ne este greu să
ne mai iertăm. Când citesc acest verset văd un Dumnezeu îndrăgostit de omul pe
care l-a creat. De ce poate avea mai multă nevoie un suflet chinuit de vina
păcatului înfăptuit decât de pace…. Multă pace… si dragoste… si de siguranta că
cele două nu ii vor fi luate… si toate astea pentru că Domnul are milă de noi.
Te încurajez azi să îl lasi pe Cel care a murit deja pentru vina păcatului tău, să te
vindece si să te ierte si să te ajute să te ierti si tu!
E minunat să simti cum poate El să modeleze din nou, acel vas de lut care nu a
izbutit si să-l transforme în ceva la care noi nici nu am mai avut curajul să visăm că
poate deveni. El poate da o frumusete si valoare deosebită oricărui suflet. Nu te
lăsa limitat de neputintele tale, de faptul că ai devenit constient si mai mult de
slăbiciunile tale. Lasă-L pe EL să le folosească în avantajul tău! with love Genny
Vannessa♥See More
Rugăciunea de preţ este cea făcută cu inima sinceră. Vremurile grele se duc
repede dacă le transformaţi în bucurie. Bucuria în care trăiţi viaţa, oricât de grea ar
fi aceasta, este Bucuria Divinităţii. Noi suntem fericiţi când vedem că v-aţi înţeles şi
învăţat lecţiile.
Veţi primi daruri multe atunci când lecţia a fost învăţată! Daruri care astăzi vă este
imposibil să le gândiţi!
Îndepliniţi-vă misiunea dar nu uitaţi esenţa vieţii, fericirea din jurul vostru!
NOI vom fi tot timpul lângă voi, ajutându-vă să nu faceţi greşeli. Aşa nu veţi mai
putea să acceptaţi umbrirea Sufletului. Va trebui tot timpul să fiţi optimişti şi acest
lucru să îl daţi celorlalţi.
Iti mulţumesc pentru darul de Lumina extraordinar, care imi releveaza maiestatea
vieţii si imi descopera, în acelaşi timp, si ceea ce se gaseste în sufletul meu.
MULTUMESC , SFANTA TREIME pentru ca cu tine alaturi toate temerile mele dispar,
indiferent de ceea ce se petrece in jurul meu, pentru ca stiu ca TOT CEEA CE
PRIMESC este de la DUMNEZEU spre BINELE meu Suprem , acum , aici, in fiecare
nanosecunda a vietii mele, si de-acum si pururea si-n vecii vecilor, amin, precum in
CER asa si pe Pamant, precum in suflet, la nivel de Sine, Spirit asa si in Trup si in
Plan Material, precum in Vibratiile
nemateriale asa si in Materie.
MULTUMESC , SFANTA TREIME pentru ca merg prin viaţă, în mijlocul furtunilor sau
al curcubeelor, cu un strigăt de bucurie, cantand in inima cantul de milostivire a Lui
Dumnezeu.
MULTUMESC , SFANTA TREIME pentru ca glasul meu si sufletul meu si intreaga mea
Fiinta canta cantul meu de iubire Divina.
MULTUMESC , SFANTA TREIME pentru ca, cu ajutorul tau nemijlocit, imi manifest
înţelepciunea Iubirii Divine şi manifest miracole vindecatoare si transformatoare
Divine în viaţa mea si a celor din jurul meu, a tuturor sufletelor cu trup si fara de
trup trimise in calea mea de catre Dumnezeu, in ordinea, echilibrul si armonia
stabilite de EL, pentru a le ajuta si pentru a ma ajuta.
MULTUMESC , SFANTA TREIME pentru ca înţeleg , simt, stiu că, atunci când sunt
Una cu Dumnezeu, orice este posibil.
Amin! ♥♥♥
- de Eugen Ioan Neagu si Cretu Andreea