Poezie (Imnul Aromânilor): Dimândarea

pãrinteasca - Testamentul părintesc / Toma

Caragiu
Pãrinteasca dimãndari
Nã sprigiurã cu foc mari
Fratsã di mumã shi di'un tatã
Noi armãnj di eta toatã
(Testamentul părintesc
Ne cere cu foc mare
Frați de mamă și de un tată
Noi armăni de-o eternitate)

Di sum ploclji di murmintsã

Strigã a noshtsã bunj pãrintsã
BLASTEM mari s'aibã'n casã
Cari di limba lui s'alasã
(De sub lespezi de morminte
Strigă ai nostri buni părinți
BLESTEM mare să aibă în casă
Cine își uită limba maternă)

Cari shi'alasã limba lui

S'lu ardã pira focului
Tsi s'dirinã yiu pri loc
Sã'i si frigã limba'n foc
(Cine își uită limba maternă
Să-l ardă para focului
Să moară-n chinuri pe loc
Să i se frigă limba-n foc)

El în vatra'i pãrinteascã
Fumealjia sã nu'shi hãrseascã
Di fumeljii cãrunj s'nu bashi
Natu în leagãnu s'nu nfashi
(El în casa părintească
De familie să nu se bucure
Să nu sărute cununa bisericească de căsătorie
Copil în leagăn să nu înfașe)

Cari fudzi di'a lui mumã

Shi di pãrinteasca'i numã
Fugã'i doara Domnului
Shi dultseamea somnului
(Cine fuge de a lui mamă
Și de părintescu-i nume
Să fugă de la el harul Domnului
Și dulceața somnului)