NICHIFOR CRAINIC

MEMORII
Viziune grafic` a c`r]ii: Mircea DUMITRESCU
Tehnoredactare: Ana-Maria POPESCU

© Editura Muzeul literaturii rom~ne

Toate drepturile apar]in Muzeului Literaturii Rom~ne.
Reproducerea integral` sau par]ial` a acstui volum, ori
comercializarea lui ilicit` este interzis` [i va fi pedepsit`
conform legii.

ISBN 973-96879-4-6
 NICHIFOR
CRAINIC
Pribeag \n ]ara mea

•
M`rturii din \nchisoare

•
Memoriu
R`spuns la actul meu de acuzare

Edi]ie \ngrijit`
[i
cuv~nt \nainte
de
Alexandru Condeescu

MUZEUL LITERATURII ROMÇNE

Bucure[ti
4
5
 Calvarul unor manuscrise

Pe Nichifor Crainic l-am cunoscut \n iulie 1945 \ntr-un sat

de pe T~rnava Mic` \n casa unui preot. Cum am ajuns acolo este
o \mpletire \ntre destin, afec]iune [i t`rie. çn toamna anului
1945, dup` ce am fost l`sat la vatr`, am venit, dintr-un ora[
moldovenesc de pe Bistri]a, student la Bucure[ti. Pentru a avea
locuin]` [i o surs` de existen]` m-am angajat ca secretar la
administra]ia unui bloc. Acolo locuia, \mpreun` cu fiica sa, d-na
dr. Aglaia Nichifor Crainic, un om deosebit, at~t ca profesie (pe
care o exercita cu o excep]ional` competen]` [i d`ruire), c~t [i
ca atitudine fa]` de oameni. Fiica ei, Nini, era o t~n`r` modest`,
cu o statur` mic`, dar foarte curajoas`. Despre profesorul Nichi-
for Crainic se spunea c` a fugit \n Germania.
çn mai 1946 d-na Crainic a murit \n urma unei tuberculoze,
dar cred c` [i cople[it` de n`vala suferin]elor suflete[ti \n
conjunctura grea \n care \i era familia, cu so]ul \n necunoscut [i
fiica \n b`taia tuturor v~nturilor. Nini, \n doliu, venea s`-[i
achite cotele la administra]ie unde st`team de vorb` despre
literatur`, despre via]`. Avea o deosebit` cultur`, fireasc` \n
mediul \n care tr`ise [i o judecat` s`n`toas` [i ad~nc g~ndit`
asupra lucrurilor. çntr-una din zile, printre altele, mi-a spus: ,,Te
[tiu iubitor al mun]ilor, nu e[ti amator de o excursie
periculoas`?’’ Surprins, dar f`r` s` b`nuiesc nimic, i-am
r`spuns, spontan, da. Discu]ia a continuat pe alte teme [i la
desp`r]ire m-a rugat s` trec pe la ea peste c~teva zile.
Mai 1946. Eram oaspetele domni[oarei Nini Crainic \n
apartamentul p`rin]ilor din blocul corpului didactic din strada
Vasile Conta. Atunci, Nini mi-a spus c` tat`l ei este ascuns
undeva \n ]ar` [i trebuie neap`rat s`-l vad`. M-a rugat s-o
\nso]esc \n acest drum. Am acceptat [i am discutat cum s`-l

6
\ntreprindem studiind toate am`nuntele strict secret, av~nd \n
vedere riscurile mari pe care le comporta. Nici azi nu-mi pot
explica totala \ncredere pe care a avut-o, de a-mi \ncredin]a \n
acele \mprejur`ri grele adresa locului unde era retras tat`l ei.
N-am mai avut nici o explica]ie \n plus: \ncrederea dintre noi doi
de a porni \n aceast` primejdioas` drume]ie a fost ceva de la sine
\n]eles, care trebuia s` se \nt~mple. R`mas` singur`, trebuia s`-
[i vad` tat`l, [i el h`ituit, s` caute un sfat, un ajutor sufletesc, o
alinare. Am~ndoi fr~n]i \n desf`[urarea vie]ii, unul la maturitate,
cel`lalt la \nceputul ei.
Am f`cut un plan am`nun]it pentru a evita primejdiile [i
capcanele autorit`]ilor [i am pornit cu trenul spre T~rnava Mic`.
Era o var` secetoas`, cu c~mpul ars de soare, f~nt~nile secate,
pomii \ng`lbeni]i [i acoperi]i de pulberea prafului st~rnit de
v~nt. Spre amurg cerul s-a \nvolburat de nori [i s-a pornit o
furtun` cu fulgere [i tunete [i o ploaie cu pic`turi mari [i grele
care mi s-au p`rut de bun augur. Pe \nserat, \nnoroi]i, uzi [i
fr~n]i de oboseala unei zile \ntregi de mers, am ajuns \n satul
Lepidea, ]elul c`l`toriei noastre. Un ]`ran ne-a \ndrumat la casa
preotului unde, intr~nd \n curte, din pridvorul casei s-a ridicat un
domn cu ochelari [i barb` [i a cobor~t cele c~teva trepte spre a
vedea cine a venit. O ezitare din partea lui [i a lui Nini, apoi o
\mbr`]i[are sc`ldat` de lacrimi.
Era Nichifor Crainic. Tr`ia sub numele de Ion Vladimir
Sp~nu, negustor de cherestea din satul G`l`ne[ti, jud. R`d`u]i,
ca refugiat bucovinean [i cu aceast` identitate a stat trei ani \n
zona Sibiului, Mun]ii Apuseni [i valea T~rnavei.
Am stat acolo c~teva zile, dormind \n aceea[i camer` cu el
[i nop]ile aproape p~n` \n zori au fost pentru mine o cuprinz`-
toare lec]ie de istorie, literatur`, filosofie [i poezie. ßtia at~tea
lucruri, ca o enciclopedie, participase la at~tea evenimente im-
portante din via]a cultural` [i politic` a ]`rii [i cele mai grele
probleme le explica \ntr-un mod at~t de clar, c` devenea accesi-
bil oricui. C~nd vorbea, \i sorbeam cuvintele [i sim]eam c` lui \i
f`cea pl`cere s`-[i dezv`luie g~ndurile, s`-[i retr`iasc`

7
\nt~mpl`rile din via]`, s`-[i \mp`rt`[easc` imensele lui cuno[-
tin]e. Se plimba prin istorie, filosofie, poezie, art` [i aveam ima-
ginea filosofilor greci ce-[i \mp`rt`[eau g~ndurile \n gr`dinile
lui Academios.
Mi-a ar`tat c~teva manuscrise. Pagini acoperite de un scris
m`runt, ordonat, cu r~nduri drepte [i litere egale, aproape ca de
tipar, f`r` nici o [ters`tur` sau ad`ugire. N-a scris niciodat`
dec~t cu toc [i peni]` cu cerneal`. L-am \ntrebat cum de scrie a[a
de precis. Mi-a r`spuns c` reflecteaz` asupra unei idei sau a unei
poezii [i apoi, c~nd i s-a conturat, o a[terne pe h~rtie f`r` ezitare
sau modificare. Pagini \ntregi a scris dintr-un elan f`r` oprire.
çn aceste c~teva zile petrecute \mpreun` mi-a ar`tat dou`
caiete \n care \[i scria amintirile, via]a lui cu urcu[uri [i cobo-
r~[uri, izb~nzi [i \nfr~ngeri, bucurii [i am`r`ciuni, a[a cum a
fost. Apoi, un studiu intitulat Spiritualitatea poeziei rom~ne[ti \n
care prezenta a[a cum i-a v`zut el, 12 poe]i rom~ni.* çn alte
c~teva caiete erau poezii scrise \n acea epoc`.
Mi-a povestit, ca o desc`tu[are, peregrin`rile lui \ncep~nd
din toamna anului 1944, prin diverse sate din Transilvania, fiind
ad`postit de mode[ti preo]i de ]ar` – fo[ti studen]i de-ai lui – sau
de rudele acestora. Dup` evenimentele de la 23 august 1944 nu
a fost plecat nici o zi \n str`in`tate, deoarece nu se considera
vinovat fa]` de ]ar`, la a c`rei \n`l]are, prin cultur`, participase
cu toat` capacitatea lui de munc` [i crea]ie. Se retr`sese \n
Transilvania a[tept~nd ca patimile s` se potoleasc` pentru a se
putea ap`ra de acuza]iile nedrepte.
Dup` pu]ine zile de [edere \n tov`r`[ia at~t de cald` [i
uman` a poetului pribeag, pentru a nu da de b`nuit oficialit`]ilor
satului, am plecat cu Nini la Sibiu. Ea a r`mas la o m`tu[`, iar
eu m-am \ntors la Bucure[ti. Dup` o scurt` vreme a revenit [i ea.
çn toamna lui 1946 m-am c`s`torit cu Nini, [tiind ce grea
responsabilitate \mi iau, \n acele vremuri de cump`n`, de a lua

* Nichifor Crainic – Spiritualitatea poeziei rom~ne[ti, Editura

Muzeul Literaturii Rom~ne, Bucure[ti, 1998; \n seria „Manuscriptum“.

8
de so]ie pe fiica lui Nichifor Crainic, condamnat \n lips` la
munc` silnic` pe via]`. Am fost h`r]ui]i permanent de autorit`]i,
culmin~nd \n 1951 cu arestarea mea [i condamnarea la 5 ani de
\nchisoare pentru de]inere de publica]ii interzise (manuscrise [i
publica]ii ale lui Nichifor Crainic). Dup` eliberare au continuat
persecu]iile, fiind obliga]i s` facem cele mai umilitoare munci
pentru a ne c~[tiga existen]a, cu carierele [i vie]ile fr~nte.
De Sf. Ioan am \ncercat s` mergem din nou la el, pentru a-
l s`rb`tori de ziua sa onomastic`. Trebuia s` ajungem \n satul
Icland, la 20 km de Tg. Mure[, la preotul Matei, mo] din
Apuseni. Dar dup` trei zile de \nghe] pe trenurile care circulau
haotic, de la Ciceu a trebuit s` facem calea \ntoars` la Bucure[ti.
Iarna a trecut cu pu]ine ve[ti de la el [i \n luna mai 1947 – am
citit \n ziare c` Nichifor Crainic a fost arestat.
Dup` arestare Nichifor Crainic a fost anchetat la Interne [i
depus la V`c`re[ti. I s-a anulat sentin]a din 1945, a \nceput reju-
decarea procesului cu prezentarea de probe, audierea de martori
la 9 decembrie 1947. Dar la mijlocul lui 1948 a fost pus \n
lan]uri [i dus la Aiud, unde a stat 15 ani f`r` sentin]`, \n condi]ii
de exterminare. Pachetele cu \mbr`c`minte [i alimente pe care i
le trimiteam ni se \napoiau sau disp`reau. La vorbitor nu ni se
aproba s`-l vedem. Era complet izolat de familie [i ]inut \n
condi]iile cele mai inumane.
çn 1962 a fost eliberat. Nu povestea nimic din timpul \nchi-
sorii: singura reflec]ie din acea perioad` era „Am cunoscut
iadul“. Mi-a povestit \ns` restul pribegiei lui. çn prim`vara
anului 1947 s-a mutat de la Icland la Cerghid, pe T~rnava Mic`,
aproape de T~rn`veni, la preotul Ioan S`m`rghi]an, tot un fost
student al lui, \n casa c`ruia a fost arestat.
Obosit de zbuciumul celor aproape trei ani de pribegie [i
convins c` rejudecarea lui se va face mai pu]in p`tima[ (se
\ncheiase pacea de la Paris), Nichifor Crainic s-a hot`r~t s` se
predea autorit`]ilor. Pentru a u[ura situa]ia gazdei sale, Nichifor
Crainic l-a convins pe p`rintele S`m`rghi]an s`-l anun]e
personal la jandarmul satului.

9
 L-am cunoscut pe preotul Ion S`m`rghi]an. Venea adeseori
la Nichifor Crainic dup` eliberarea acestuia. Era un om de o
deosebit` noble]e sufleteasc`, un adev`rat apostol care, cu toate
suferin]ele prin care trecuse \n cei cinci ani de \nchisoare, avea
senin`tatea \mplinirii unei mari misiuni cre[tine: ad`postirea
unui om h`ituit de semenii lui. Am fost de mai multe ori cu
Nichifor Crainic la parohia lui din acel sat de pe T~rnava Mic`.
Am petrecut momente \n`l]`toare \n mijlocul unei familii deose-
bite. Copiii, acum oameni maturi, \i spuneau lui Cranic, ca pe
vremea pribegiei sale, „unchiule“. La moartea lui Nichifor Crai-
nic, \n 1972 a venit [i preotul Ion S`m`rghi]an. A f`cut parte din
soborul de preo]i ce a oficiat slujba religioas`. ßi dup` aceea a
r`mas mai departe un pre]uit [i apropiat prieten al nostru.
Manuscrisele memoriilor, eseurilor [i studiilor, poeziilor
scrise de Nichifor Crainic \n pribegie, au supravie]uit vremurilor
vr`jma[e [i datorit` taini]elor din parohia preotului S`m`r-
ghi]an. çn momentul arest`rii lui Crainic la Cerghid, ignorantul
plutonier de jandarmi a fost a[a de uluit de prada pe care pusese
m~na (de, un fost ministru, dar despre care nu [tia nimic), \nc~t
nici nu s-a g~ndit c` un scriitor ar putea s` [i scrie. Manuscrisele
au r`mas \n casa preotului de unde, dup` un scurt timp, alt preot,
c~nd a fost silit s` plece de acolo, le-a dus la o rud` a lui, morar
undeva \ntr-un sat din Transilvania, unde au r`mas iar`[i c~]iva
ani p~n` la moartea acestuia. Dup` aceea, de acolo, au fost ad`-
postite prin alte locuri, ascunse \n poduri sau [oproane, \ngropa-
te \n p`m~nt. G~ndul nostru se \ndreapt` cu recuno[tin]` la acei
oameni – oameni cu suflete mari care [i-au riscat libertatea [i
familia ca scrierile lui Nichifor Crainic, adev`rate documente de
epoc`, care le-au fost \ncredin]ate, s` nu se distrug`, s` nu se
piard`. Dup` eliberarea din \nchisoare \n 1962, aceste inestima-
bile scrieri au fost restituite lui Nichifor Crainic. To]i cei care
vegheasem la p`strarea lor, tr`iam ad~nca satisfac]ie, marea
mul]umire c` ele au revenit \n m~na celui care le scrisese.
Dup` moartea lui Nichifor Crainic, \n 1972, aceste
manuscrise au trecut din nou prin primejdii, fiind p`strate de

10
fiica lui [i de mine, \nfrunt~nd din nou riscurile [i eventualitatea
unor noi p`timiri ca \n 1951-1955, c~nd opresiunea s-a manifes-
tat \n forma ei cea mai brutal` asupra noastr`.
Nichifor Crainic a c`zut ca un stejar fr~nt de furtun` \ntr-o
noapte de august la Mogo[oaia, cu o singur` m~ng~iere, pe care
mi-a m`rturisit-o ca o spovedanie \n ajunul sf~r[itului: „M-am
n`scut \ntr-o c`su]` modest` ca fiu de truditori ai p`m~ntului.
Acuma sunt \n acest palat al lui Br~ncoveanu, dup` ce am d`ruit
talentul [i munca mea ridic`rii acestui neam. Poate este r`splata
vie]ii mele.“
Pe crucea morm~ntului lui, de la cimitirul Sf. Vineri, a dorit
s` se scrie numai numele s`u f`r` nici o alt` dat`, c`ci spunea:
„Acei care vor s` [tie cine am fost, s` m` caute \n scrierile mele,
\n revista G~ndirea, al c`rei mentor am fost, \n cursurile de la
Facultatea de Teologie, la Academia Rom~n`, printre membrii
c`reia am fost. Acolo sunt eu, sub cruce e un pumn de ]`r~n`“.

Alexandru COJAN

11
 CUVÅNT çNAINTE ASUPRA EDI¥IEI

Cu zece ani \n urm`, \ntr-o noapte geroas` de sub cerul

\nstelat al P`ltini[ului, Constantin Noica \i m`rturisea criticului
literar care tocmai \i terminase de citit cu glas tare, la cererea lui,
versuri din cartea trimis` de un poet contemporan, slabul s`u
interes pentru poezie ori roman (literatura de fic]iune?),
declar~ndu-se un cititor pasionat de memorii, jurnale,
coresponden]`, biografii (o literatur` a existentului tr`it?) aflate
de altfel la mare pre] \n Occident. Filozoful depl~ngea lipsa
literaturii non-fic]iune \n cultura rom~n` din acei ani ca pe o
nesincronizare a scriitorilor no[tri la o tendin]` mondial`
actual`. Noica avea indiscutabil dreptate \n absolut, numai c` \n
realitate adev`rul presupus intrinsec acestui gen de scrieri era
imposibil de rostit din lipsa libert`]ii de expresie. Previziunea sa
de „sociologie a literaturii“ s-a adeverit abia \n anii ‘90, c~nd \n
via]a c`r]ii rom~ne[ti a f`cut explozie o luxuriant` [i mult
a[teptat` literatur` de transcriere direct` a experien]elor istorice,
politice, sociale tr`ite pe viu de autori [i imediat absorbit` de
cititori: memorii, amintiri [i m`rturii, dialoguri epistolare,
jurnale mai mult sau mai pu]in contraf`cute, biografii [i
autobiografii, interviuri, convorbiri [.a. O revan[` a nevoii de
adev`r a unui popor care a tr`it aproape o jum`tate de secol \ntr-
un spa]iu al fic]iunii-minciunii publice totale se produce astfel
irepresibil \n acest scurt interval postcomunist. Perioada a dat
deja la iveal` [i pu]ine, foarte pu]ine, scrieri de sertar ale
literaturii biografice, non-fic]ionale, ascunse cu multe riscuri \n
timpul vie]ii [i dup` moartea autorilor lor, din care \ns` trei c`r]i
excep]ionale: Luntrea lui Caron, romanul autobiografic al lui
Lucian Blaga, Jurnalul unui jurnalist f`r` jurnal al lui I.D. S\rbu
[i Memoriile lui Nichifor Crainic.

12
 Apropiat de formula literar` a „jurnalului unui proscris“ –
jurnal al p`timirilor c`rturarului c`zut \n ispita politicii, acum
ascuns trei ani sub o fals` identitate, fugind din fa]a
n`v`litorilor asiatico-bol[evici – volumul al doilea al
Memoriilor lui Nichifor Crainic se \nf`]i[eaz` cititorului dup`
cinci ani de la apari]ia, \n 1991, sub titlul Zile albe-zile negre,
a primei p`r]i a amintirilor acestui autor controversat, \nzestrat
cu o prodigioas` memorie. Puterea nativ` a memoriei sale de a
recupera timpul dens al unei existen]e tumultoase, prea pline de
evenimente cel mai adesea potrivnice scriitorului, [i-a
dezvoltat-o Nichifor Crainic at~t \n anii de medita]ie ai
„b`jeniei“ transilvane, c~t [i \n cei cincisprezece de kafkian`
colonie penitenciar` de dup` arestarea sa. Cumplit` soart` \n
care prizonierul nu [tie nici m`car la c~t timp de pedeaps` este
condamnat pentru acuza]iile absurde de care nu se consider`
vinovat: zile, ani, zece ani, dou`zeci, o via]`?!
La fel de absurd ca \n procesul din 1947 (\ntrerupt prin
arestarea [i executarea ministrului justi]iei, Lucre]iu P`tr`[ca-
nu), \n 1962, f`r` vreo explica]ie sau repunere \n drepturi,
Nichifor Crainic este eliberat. I se cere s` scrie articole pentru
emigra]ie, este dus s` viziteze noile realiz`ri ale regimului, i se
promite libertatea de a-[i exprima opiniile, de a-[i sus]ine ideile
[i a-[i justifica „gre[elile“ programului s`u „etnocratic“. Sunt
ani \n care adie un aer de emancipare na]ional` nu lipsit de o
abia ascuns` ostilitate fa]` de hegemonia imperiului „prieten eli-
berator“ de la r`s`rit. Condi]iile „reabilit`rii“ promise nu erau
imposibile pentru un scriitor al patosului na]ional cu tempera-
mentul clocotitor al lui Nichifor Crainic, iubitor ardent de ]ar` [i
de neam, fiu de ]`ran crescut \n spiritul legendar al haiducilor,
revoltat mereu \mpotriva corup]iei politicianismului, vis`tor la
un egalitarism cre[tin, mereu gata s` se iluzioneze, cu proiecte
utopice ale amelior`rii vie]ii semenilor s`i. Extremele se ating
\ntr-adev`r. Va colabora \n anii ce i-au mai r`mas de tr`it la
„Glasul patriei“, revist` cu difuzare numai \n str`in`tate, desti-
nat` a trezi nostalgia celor exila]i [i a le \ntre]ine dorul de patrie

13
dincolo de regimul politic*. çn ]ar` nu i s-a \ng`duit de fapt s`
publice nici un r~nd, fiind mereu am`git cu aceast` himer` at~t
de drag` sufletului s`u. çnc` o minciun` manevrat` cu cinism de
o putere bazat` pe cinismul minciunii absolute.
çn ace[ti ani de iluzii mereu am~nate, Crainic redacteaz`
pentru tipar textul Memoriilor sale a[ternute pe h~rtie \n anii pribe-
giei prin satele din Transilvania. Marin Preda a \ncercat s` i le
publice \n epoc`, dar nu a reu[it, Crainic av~nd mereu de \nfruntat
ostilit`]i de propor]ii „mapamondice“, pe m`sura av~nturilor [i a
personalit`]ii sale vulcanice. Spre deosebire de varianta primului
volum, cea scris` \n anii fugii \n Ardeal (1944-1947), manuscrisul

* O \ntreag` literatur` a zvonurilor a \nflorit \n urma acestei colabor`ri

(Crainic elaborase la comand` [i o lucrare antilegionar`, Cuibarul uciga[ilor,
r`mas` \n arhivele securit`]ii) \ncerc~ndu-se acreditarea ideii – fals` – c`
scriitorul devenise o unealt` a tor]ionarilor s`i la modul cel mai propriu [i
grosolan \nc` din celule de la Aiud. Ori Crainic [i-a salvat \n cele din urm`
via]a sacrific~nd crezul ideologic al c`rturarului nu morala cre[tineasc` a
omului pe care [i-a p`strat-o \n ciuda caznelor de Iov la care a fost supus.
Semnificativ` \n acest sens este o pagin` din memoriile lui ßtefan Baciu, exilat
din iadul comunist \n Honolulu, pe care o transcriem aici pentru
exemplaritatea ei: «Ceea ce s-a \nt~mplat dup` 23 August 1944 cu directorul
„G~ndirii“, o [tiu din auzite [i voi \ncerca s` rezum evenimentele, pentru a
duce la sf~r[it acest portret. Fire[te c` nu garantez autenticitatea lor, \ns` am
\ncercat s` le verific de mai multe ori, \nc~t mi se pare c` pot spune c` ar
corespunde adev`rului.
Dup` ce izbutise s` se ]in` ascuns c~t`va vreme, netrec~nd frontiera s` se
ad`posteasc` \n Occident, Crainic a fost denun]at [i arestat, deghizat \n
comerciant, undeva prin Mure[. A urmat procesul de „criminal de r`zboi“, cu
toate c` activitatea lui \n acest domeniu fusese secundar`, [i \n timpul
procesului a fost silit s` se auto-acuze de „crime“ pe care le „comisese“, [i de
altele de care nu auzise niciodat`. A urmat clasica [i dinainte decisa
condamnare, [i inumana existen]` (nu pot s-o numesc „via]`“) \n temni]ele
comuniste, unde a fost b`tut [i umilit, ]inut la un regim de \nfometare, \nc~t
trebuia s` cer[easc` un bo] de m`m`lig` r~nced`, f`c~nd pe c~inele [i t~r~ndu-
se \n patru labe \n fa]a paznicilor care-[i b`teau joc de credin]a lui \n
Dumnezeu, prin \njur`turi cu Sfin]i [i Dumnezei.
La Madrid, fostul camarad de june]e al poetului Darurilor P`m~ntului,
Pamfil ßeicaru, cu care am stat de vorb` despre Crainic, care mai t~rziu
devenise du[manul s`u \nver[unat, numindu-l „Ziaril`“, mi-a spus c` auzise de
la unul dintre tovar`[ii de celul` ai lui Crainic, c` acesta devenise, \n limbajul

14
celui de-al doilea, Pribeag \n ]ara mea. M`rturii din \nchisoare,
valorific` „jurnalul“ ]inut \n zilele exilului transilvan prin ocheanul
memoriei dup` ie[irea sa din temni]ele securit`]ii [i „adaptarea“
supravegheat` la noile realit`]i. Autorul \[i supravegheaz` la
r~ndu-i comentariile, se m`rgine[te s` lase faptele s` vorbeasc`
singure, din ele \ncheg~ndu-se un tablou al epocii, incomplet
poate, dar teribil de sugestiv prin el \nsu[i.
Volumul \nt~i al Memoriilor cuprinde \n structura sa
„romanul form`rii“ [i „romanul politic“ al vie]ii lui Crainic, mereu
supus` zodiilor unui cer imprevizibil, adesea nefavorabil,
ascult~nd parc` de o vraj` rea a unei ursite nedrepte. Volumul al
doilea con]ine un autentic „roman aventuros“, picaresc aproape,
prin peripe]iile fugii, avatarurile [i deghiz`rile eroului-narator,
dac` ele n-ar fi dramatice \n orizontul catastrofei ]`rii ocupate de
bol[evici. El devine romanul unei tragedii individuale pe fondul
tragediei na]ionale, om [i ]ar` fiind prin[i f`r` sc`pare \n marele
t`v`lug al Istoriei, destinele lor pierz~ndu-[i importan]a,
individualitatea, demnitatea. Eroului i se [terge p~n` [i numele.
temni]elor reseriste, „turn`tor“. I-am r`spuns lui ßeicaru, c` „turn`tor“ sau nu,
nici unul dintre noi, care izbutiser`m s` ne salv`m \nainte sau dup` intrarea
ru[ilor \n ¥ar`, tr`indu-ne dramele, tragediile, nenorocirile [i lipsurile de toate
felurile sau chiar foamea \n libertate, fie pe pl`jile Copacabanei, fie pe
malurile Senei sau ale Isarului n-aveam nici putin]a, nici-mai ales-dreptul, s`-
l judec`m pe Nichifor Crainic, sau pe oricare altul la fel cu el, care s-a v`zut
silit s` cedeze, devenit astfel ceea ce se nume[te o „unealt`“.
Fapt este c` dup` peste 15 ani de temni]` grea, \n condi]ii care au \nceput
s` fie cunoscute, Crainic a fost pus \n „libertate“. Aici \ns` \ncepe cealalt`
parte a tragediei lui, mai amar`, moralmente, dec~t orice pu[c`rie. „Libertatea“
aceasta urma s` fie pl`tit` cu un pre] cumplit.
Av~ndu-se \n vedere trecutul s`u politic [i literar, a fost silit s` scrie [i s`
semneze o scrisoare \n care, reneg~ndu-[i acest trecut, declara c` numai dup`
ce-[i isp`[ise „gre[elile“, \[i d`duse seama c` lumina adev`rului i se ar`ta cu
adev`rat. Am la \ndem~n` acest text publicat \n „Glasul Patriei“, care un timp
oarecare se tip`rea \n Berlinul sovietic, f`r` a circula \n ¥ar`, a c`rei
specialitate era pe de-o parte \mpro[carea cu noroi a exilului, pe de alta,
ridicarea \n sl`vi a „realiz`rilor socialiste“ [i „atingerea coardei sentimentale“
a exila]ilor, prin publicarea de c~ntece vechi, re]ete de buc`t`rie, evoc`ri
despre chiftele, [pri] [i s`rm`lu]e \n foi de vi]`. Ast`zi mi se pare simptomatic
[i \n acela[i timp tragic faptul c` Nichifor Crainic, care m` acuzase de

15
Este jurnalul r`t`cirii f`r` speran]` a unui „mort printre vii“ \ntr-un
paradis otr`vit de istorie [i corupt de politic`. Copiii [i animalele
sunt aici singurele insule ale purit`]ii, singurii care \l percep pe fu-
gar \n adev`rul existen]ei sale dincolo de masca sub care se ascun-
de. Lor le dedic` Nichifor Crainic pagini de o infinit` ging`[ie [i
candoare. Reg`sim astfel „nostalgia paradisului“, tem` obsesiv` a
scrisului mentorului „G~ndirii“. Atacate de invazia comunist`,
valorile tradi]ionale ale satului rom~nesc \n ce are el mai exemplar,
spiritul na]ional transilvan, prind s` se degradeze sub ochii
povestitorului, otr`vite de germenul „ciumei ro[ii“ care va triumfa
\n \nchisorile staliniste ale reeduc`rii. çn universul primordial al
mun]ilor Apuseni \ncep s`-[i fac` apari]ia t~lharii, informatorii,
agen]ii securit`]ii. Pe p`m~ntul \ns~ngerat de crimele istoriei, cum
spune Crainic urm~nd tradi]ia bizantin`, biserica este raiul cobor~t
pentru oameni. Profesorul de apologetic` [i mistic` de la facultatea
de teologie, cu rela]ii \n \nalta ierarhie bisericeasc`, g`se[te sprijin
[i ad`post la preo]i simpli de ]ar`, mul]i fo[ti studen]i ai s`i, \n
schimb constat` la[itatea [i micimea marilor prela]i, care, \n loc s`-
„bol[evism“, pentru c` activam \n mi[carea social democrat`, [i-a publicat
scrisoarea \ntr-o foaie cu „linia“ stabilit` de du[manul s`u de moarte.
O singur` fraz` mi se pare de-ajuns, spre a ar`ta c~t de teribil` a fost aceast`
dram`: «Am redeschis ochii \n lumina libert`]ii asupra unei ]`ri cu des`v~r[ire
nou`, \n total` opozi]ie cu imaginea Rom~niei vechi, pe care o purtam \n minte».
¥in s` remarc c` Rom~nia era scris cu «~» din «i», [i c` textul pe care,
poate, Crainic nici nu-l scrisese a[a cum a ap`rut, e tip`rit al`turi de alte
„perle“ semnate Zigu Ornea. Petre Ghelmez [i Nedic Lemnaru. Data
public`rii: 10 Mai, 1962! Se poate, oare, „mai mult“?
De-a lungul anilor, cei care fusese mentorul „G~ndirii“, a fost obligat s`
scrie nenum`rate texte care ap`reau al`turi de articole semnate de autori sco[i,
ca [i Crainic, din fundul pu[c`riilor, de-a c`ror existen]` locuitorii Rom~niei
nu mai [tiau de mult` vreme nimic! Astfel, „Glasul Patriei“, al`turi de proza
autorilor regimului, a publicat texte de preotul Dumitrescu-Bor[a, Radu
Budi[teanu, Radu Gyr (devenit, s`racul, reporter al foii), Romulus Dianu,
Alexandru Hodo[, Ionel Pop, N. Crevedia, Neagu R`dulescu (caricaturist
oficial) Petre Ghi]`, Eduard Mitro, devenind astfel o sucursal` nu numai a
„G~ndirii“, ci [i a „Bunei Vestiri“, a „Curentului“, a „Poruncii Vremii“, a
„¥`rinii Noastre“ [i a \ntregei prese „reac]ionare“!
Niciodat` n-am sim]it mai mult ca \n aceste \mprejur`ri, cumplita ironie
a destinului!» (Praful de pe tob`, Ed. Eminescu).

16
[i ajute aproapele, \[i salveaz` propria pozi]ie social`, motiv~nd c`
„n-au stof` de martiri“. Trist` lec]ie [i nu va fi singura: prietenii \l
p`r`sesc, rudele \l ocolesc, personajele politice pe care le sprijinise
se dovedesc cameleonice [i meschine, scriitori [i ziari[tii apropia]i
se arat` versatili [i capabili de atacuri perfide, lumea se \ntoarce pe
dos, ora[ul e un spa]iu demonic, unde orice r`u e cu putin]`. So]ia
\i moare \n mizerie, f`r` s` poat` s` o ajute cu nimic, [i acesta este
doar \nceputul calvarului s`u [i al familiei sale din anii ce vin \n
zari[tea sumbr` a noii ere. Lumea \[i iese din ]~]~ni chiar [i \n
spa]iul securizant al satului, fie el dun`rean, moldav ori
transilv`nean. Semnele apocalipsei coboar` pe un p`m~nt alt`dat`
binecuv~ntat de Dumnezeu, stihii negre [i fioroase lighioane
invadeaz` ogoarele la vremea cumplitei secete din 1946. Vitele
m`n~nc` p`m~nt de foame. Una din spaimele ad~nci ale lui
Crainic, fiu de ]`rani s`raci, este foamea. Totul cap`t` un aer
spectral, dantesc, b~ntuit de dispera]i [i \nfometa]i. Tabloul e
memorabil [i, scos parc` \n afara timpului, pare cobor~t din marile
cronici moldovene. O boal` ascuns` \ncepe s` road` un univers
\nc` fabulos, aproape mitic. Crainic are percep]ia grandiosului
natural [i geologic, ca Hoga[ ori Bogza, iar dac` unele pasagii
pitore[ti aduc a „reportaj geografic [i etnografic“ amintind de
Vlahu]` \n momentele lui inspirate [i \naripate, exist` \n Memorii
pagini excep]ionale de descriere a unei naturi imemoriale,
comparabile numai cu duhul sadovenian fabulos al locurilor. çn
nenorocirea b`jeniei sale de Iov c`rturar, contemplarea acestui
paradis e ca un leac al sufletului \ndurerat. Din nefericire, ca \n
Zodia Cancerului sau Vremea Duc`i Vod`, frumuse]ea [i puritatea
locurilor \ncep s` fie p~ng`rite de p`catele timpului politic,
universul mitic se scufund` \n jalea istoriei, ]ara toat` pare cuprins`
de o f`r` de sc`pare bejenie. ¥ara de peste veac s-a transformat la
mijlocul veacului de fier pe care-l tr`im \ntr-o ]ar` \n bejenie, ea va
deveni apoi, ca Danemarca shakespearian`, o \nchisoare de
propor]ii na]ionale.
Epuizat de tensiunea „vie]ii sub masc`“ din ace[ti ani de
h`ituire, cu nervii uza]i [i crez~nd \ntr-o alt` iluzie, aceea c`

17
lumea r`sturnat` \ncepe s` se a[eze reg`sindu-[i matca moral` [i
se va \ntoarce la respectul legii, adev`rului [i justi]iei, Nichifor
Crainic se va preda la 24 mai 1947 noilor autorit`]i, nu \nainte
de a-[i regiza ca \ntr-un tragicomic „roman de aventuri“, propria
arestare pentru a-i salva pe cei ce-l ad`postiser`. ßi pe c~nd me-
canismul oarbei represiuni oficiale \ncepea s` se pun` \n mi[ca-
re, urm~nd „denun]ul“ pl`nuit, Nichifor Crainic face o c`l`torie
ini]iatic` „la o st~n` destul de departe de sat“ \n timpul milenar
al \ndeletnicirii str`bunilor s`i (s` ne amintim primele r~nduri
ale manuscrisului Memoriilor) lu~nd cu sine copiii gazdei sale,
\ntr-un gest aproape simbolic \n motiva]iile sale nedeslu[ite.
Este ultimul s`u drum \n libertate, \n lumina [i aroma
s`lbatic` a naturii de care nelegea oamenilor \l va desp`r]i prin
cinsprezece ani de teroare \njositoare. La \ntoarcere este a[teptat
de plutonierul de jandarmi, care-l va conduce \napoi \n \nchiso-
rile politice ale Ora[ului demonizat. Canoanele \ndurate \n vre-
mea pribegiei nu sunt dec~t un preludiu al chinurilor ce vor s`
vie, chinuri prin care a trecut aproape toat` suflarea intelectual`
a unei ]`ri de la care, pentru gre[elile oamenilor ei, parc`
Dumnezeu [i-a \ntors capul.
Romanul r`t`cirii aventuroase f`r` alt scop dec~t cel al
am~n`rii prin str`baterea acestui spa]iu transilvan arhaic,
primordial, aproape sacru (c~mpie-munte-c~mpie), a „scaden]ei“
timpului istoric ie[it din matc` se \ncheie prin intrarea \n labirintul
concentra]ionar. Din arestul de la T~rgu Mure[, Nichifor Crainic
este transferat \n \nchisoarea Ministerului de Interne de unde, \n
iulie 1947, este „v`rsat“ la V`c`re[ti, iar un an mai t~rziu, f`r`
explica]ii, este aruncat \n temni]a de la Aiud. Memoriile \[i pierd
\n \nchisoare firul narativ. Povestea presupune un timp curg`tor,
liniar, chiar dac` uneori face zig-zaguri sau complicate ocoluri,
ori pentru Crainic timpul firesc, „epic“, este suspendat, el se simte
definitiv scos \n afara lui, anii de temni]` n-au soroc. Calendarul
pu[c`riilor \ncarcereaz` timpul \nsu[i prin repeti]ie [i
uniformitate. Nu \l omoar`, \l face anonim, f`r` valoare, nici sacru
nici profan, un pustiu, o galerie oarb` f`r` de cap`t. Jurnalul

18
„proscrisului“ continu` acum a da seam` de calvarul \ndurat, dar nu
sub forma cronologic` a „memoriilor“, ci sub cea fragmentat` a
m`rturiilor din subteran`, a „amintirilor din casa mor]ii“.
çn mod paradoxal, eliberat prin arestarea sa de povara
nevrotic` a disimul`rii, a dedubl`rii personalit`]ii sub masca [i
psihologia identit`]ii de \mprumut, scriitorul teolog [i academici-
an at~t de m~ndru de afirmarea individualit`]ii sale spirituale \n
pofida originii lui anonime („Eu nu cobor de pe culmile istoriei,
ci m` urc din pe[terile anonimatului. Boierii coboar` [i adesea
cobor~[ul lor e alunecare; ]`ranii suie din greu, cu trud` mare. De
aceea, cugetul luminos al acestei ob~r[ii anonime mi-a dat
totdeauna sentimentul \n`l]`rii, al biruin]ei [i al r`zbun`rii unei
soarte mocnite sub gr`mada veacurilor“, – m`rturisea el cu orgo-
liu \n prima pagin` a Memoriilor) va cunoa[te disperarea vie]uirii
\n tenebrele grotelor primitive ale sufletului uman, redescoperite
de utopia educ`rii prin team` a tuturor \ntru „egalitatea“ colectiv`.
Mut`rile prin diferite \nchisori, „v~ntur`rile“ prin mereu
alte celule, identice toate \n teroarea exercitat` asupra neferici]i-
lor prizonieri de c`tre un „bestiariu“ concentra]ionar de apari]ii
infernale scoase la lumin` de bol[evism (temniceri, ofi]eri, me-
dici, [efi de lag`r, ministrul de interne Teoharie Georgescu [.a.)
\i prilejuiesc lui Crainic o cobor~re p~n` la ultimele limite ale
fiin]ei, acolo unde omul \nt~lne[te nivelul animal din sine [i din
al]ii. Va fi o lent` scufundare \n cercurile dante[ti ale suferin]e-
lor iadului imaginat de semenii s`i, o teribil` re\ntoarcere \n
anonimatul maselor abrutizate de regimul lag`relor \n care
bestialitatea „strategiei“ de \ndobitocire a de]inu]ilor era \ntre-
cut` doar de animalitatea t~mp` a tor]ionarilor.
Dup` o ultim` posibilitate [i \ncercare de a-[i ap`ra cu
demnitate, \ntr-un proces*, crezurile [i idealurile, ceea ce-i
* çn timpul refugiului se emisese \mpotriva sa mandatul de arestare cu nr.
150530 al Tribunalului Ilfov, conform Legii 312/1945, fiind judecat \n lips` [i
condamnat la \nchisoare pe via]`, \n „lotul ziari[tilor“ (\mpreun` cu Romulus Dianu
– 20 de ani, Radu Gyr – 12 ani, Grigore Manolescu, fost ministru – „condamnat la
moarte“, Stelian Popescu – „condamnat la moarte“, Pan Vizirescu – „\nchisoare pe
via]`“ [.a.), potrivit sentin]ei nr. 2/04.o6.1945 a Tribunalului Poporului, dosar

19
prilejuie[te scrierea unui veritabil „testament“ politic [i cultural
sub form` de Memoriu. R`spuns la actul meu de acuzare**,
Crainic va tr`i (dac` trai se nume[te acesta?!) regimul de
exterminare fizic` [i moral` a elitei rom~ne[ti interbelice pus la
punct de politrucii noului stat stalinisto-comunit. Numai

364/1945, fila 670, pag. 46/629, acuzator public Alexandra Sidorovici.

Aflat \n \nchisoarea V`c`re[ti, i se anuleaz` sentin]a din 1945 [i \ncepe
rejudecarea procesului, ministrul de justi]ie de atunci, Lucre]iu P`tr`[canu,
adev`ratul [i poate singurul intelectual de avengur` al mi[c`rii comuniste din
Rom~nia interbelic`, fiind dispus s` trateze cu \n]elegere pe intelectualii [i
tehnicienii, precum Nichifor Crainic [i Mircea Vulc`nescu, guvernului
Antonescu – apartenen]a la guvernare fiind motivul real, politic, al condamn`rii
acestora. Avocatul ap`r`rii este o alt` personalitate marcant` de st~nga, scriitor
[i eseist, Petre Pandrea, cumnat al lui P`tr`[canu, [ansele de dezvinov`]ire ale
lui Crainic, fiind astfel sporite. Un nou act de acuzare este \ntocmit de
acuzatorii publici C. Vicol [i I.D. Cucu, act de care ia cuno[tin]` \n [edin]a din
9 decembrie 1947 a Cur]ii de Apel Criminale. Acestuia, de[i acuza]iile cuprinse
erau fie nefondate juridic, fie pure fantezii ideologice, \i r`spunde Crainic punct
cu punct \ncerc~nd s` demonteze mecanismul aberantelor afirma]ii cu logica
argumentelor reale, f`r` a-[i da seama c` este implicat \ntr-o fars` judiciar` \n
care acuzatul era condamnat dinainte. Seriozitatea demonstra]iei sale [i buna-
credin]` a probelor convocate \n ap`rarea convingerilor sale sunt emo]ionante,
\nduio[`toare aproape pentru cititorul de azi care cunoa[te prea bine „minciuna
\n fal[“ a justi]iei [i politicii comuniste. Crainic are temeritatea naiv` de a se
ap`ra, ca [i cum noua putere ar fi fost deschis` drept`]ii [i normalit`]ii de[i el
\nsu[i scrisese \n 1931 despre bol[evismul rus c` e o „autoritate impus` cu
temni]a [i revolverul la spate“ (Puncte cardinale \n haos). Procesul s-a \ntrerupt
brusc. Ironia crud` a f`cut ca \nsu[i ministrul justi]iei s` fie arestat \mpreun` cu
o \ntreag` „echip`“ de intelectuali ai elitei st~ngii comuniste la a c`rei
ascensiune la putere contribuiser` direct. Printre ei [i avocatul ap`r`rii lui
Crainic, Petre Pandrea. Cu altul, Harry Brauner, Crainic va fi vecin de celul` la
Aiud, [i-l vom \nt~lni \n paginile M`rturiilor sale din \nchisoare. P`tr`[canu va
fi \mpu[cat \n 1957, Crainic eliberat cu biletul nr. 361/24 aprilie 1962, gra]iat
conform Decretului 283/1962, al Consiliului de Stat al R.S.R.
** Memoriu. R`spuns la actul meu de acuzare a r`mas arestat \n arhivele
Securit`]ii p~n` \n decembrie 1993 c~nd, dup` o lung` campanie public` dus` de
Muzeul Literaturii Rom~ne, S.R.I. a acceptat s` elibereze manuscrisele [i docu-
mentele Nichifor Crainic aflate \n posesia sa, mo[tenite de la fosta Securitate. O
parte a acestui lot de „manuscrise eliberate“ a fost publicat` \n num`rul special
Manuscriptum-100 dedicat lui Nichifor Crainic. Tip`rim aici \n \ncheierea
volumului de Memorii, textul integral al acestui „testimoniu“\nfiorat de
gravitatea scriitorului de a da seam` de cele scrise, precum cronicarul \naintea
Istoriei [i a lui Dumnezeu.

20
rezisten]a ie[it` din comun a organismului acestui viguros
vl`star al c~mpiei dun`rene a f`cut c` de]inutul Dobre Ioan, zis
Nichifor Crainic, s` supravie]uiasc` fizic tentativei oficiale de
asasinat lent aplicat` continuu asupra sa p~n` c~nd un alt context
politic, la sf~r[itul deceniului [ase, a produs o oarecare „norma-
lizare“ a vie]ii lui de pu[c`ria[, oamenii lui Ghi]` Dej aduc~ndu-
[i aminte de el [i de rom~nismul s`u etnocratic.
Ie[it din \nchisoare \n 1962, Crainic \[i dateaz` „26 august
1969“ scrierea amintirilor din „apocalipsul“ acesta al degrad`rii
umane. Trupul s`u va mai supravie]ui zece ani martirajului celor
cinsprezece din temni]` \n care bolile, b`t`ile, subnutri]ia
cronic` i-au ruinat rezisten]a. Memoriile din \nchisoare adaug`
astfel \nc` un document zguduitor la dosarul (procesul?) unei
utopii demente care proclam` binele universal tortur~ndu-[i
subiec]ii individuali. Dintre toate torturile \ndurate, cea a foamei
suportate un deceniu [i jum`tate a fost cea mai grozav`,
ating~nd cote halucinante pentru acest c`rturar sobru [i
cump`tat \n care tr`ia at~t de viu fiul de ]`rani am`r~]i din
Bulbucata. Foamea are aici dimensiuni apocaliptice, ea pune
st`p~nire pe min]ile de]inu]ilor, produce st`ri vecine cu nebunia,
d` o boal` ca un blestem negru \n care oamenii se umfl`
monstruos, ajung s` umble \n patru labe sau t~r~ndu-se [i dac`
nu sunt hr`ni]i la timp „crap` de foame“, \n vreme ce al]ii cad \n
delir, \[i m`n~nc` s`punul [i mor \n chinuri sf~[ietoare. F`r` a fi
o excep]ie pentru aparatul de represiune comunist, Nichifor
Crainic este f`r` \ndoial` un caz special, o „prad`“ rar`.
Comisarii timpului v`d \n el adversarul de idei, promotor al unui
program politic na]ional-ortodoxist net opus ideologiei
staliniste, cu at~t mai periculos cu c~t unele „solu]ii“ economice
preconizate de el nu erau departe de cele ale utopiei
socialismului. I se acord` \n consecin]` aten]ia unui tratament
„preferen]ial“, anume radicalizat s`-l zdrobeasc` [i s`-l
determine s`-[i renege credin]ele „nocive“. A rezistat p~n` c~nd
comunismul rom~nesc a devenit na]ionalist, compatibil \ntr-un
punct cu crezurile lui teoretice. At~t a fost puterea lui

21
omeneasc` de a \ndura suferin]a anilor nenum`ra]i f`r` a-[i
pierde credin]a \n Dumnezeu de care nu s-a lep`dat niciodat` \n
ciuda tuturor \ncerc`rilor.
çn M`rturiile lui Nichifor Crainic, ca [i \n parabola biblic`
a p`timirilor lui Iov, mai importante dec~t absurdul chinurilor
brute sunt reazemul credin]ei [i speran]a de m~ntuire; calea
spiritual` prin care sufletul celui \nchis se salveaz` din dezastrul
umilin]elor comune, al promiscuit`]ii [i al priva]iunilor la care \i
este supus fizic corpul. Cum \n toat` aceast` literatur` verist` a
„memorialisticii penitenciarelor“, care a izbucnit irepresibil [i
justi]iar dup` decembrie ‘89, numitorul comun \l formeaz`
dezv`luirea atrocit`]ilor sistemului de represiune comunist, ale
c`rui „mijloace“ [i „metode“ au devenit astfel \ndeob[te
cunoscute (aici cartea nu aduce „nout`]i“ spectaculoase), ceea
ce individualizeaz` fiecare scriere a recluziunii [i-i confer`
valoare literar` dincolo de document nud al ororii, pe l~ng` arta
memorialistului este comunicarea particularizat` a unei
experien]e limit` a autorului. Decisiv` devine nu suferin]a
\ns`[i, ci felul \n care personalitatea uman` traverseaz` o situa]ie
extrem` \n care fiin]a este h`r`zit` celor mai \njositoare
peniten]e. Teolog [i scriitor, Nichifor Crainic \[i reg`se[te
demnitatea interioar` \n harul dumnezeiesc al poeziei. El se
salveaz` prin credin]` [i crea]ie, o crea]ie poetic` oral` p`strat`
[i „perpetuat`“ \n spa]iul abstract al memoriei tuturor
prizonierilor. Memorizarea acestor „poezii din \nchisoare“ ale
lui [i ale altor scriitori \nchi[i devine parte dintr-un ritual comun
al libert`]ii fiec`rui de]inut. Intitulate nepreten]ios çntoarcerea la
folclor, paginile \n care poetul spiritualist descoper` \n mijlocul
primitivismului unde a fost aruncat for]a primar` a artei de a
\nnobila [i ap`ra fibra cea mai intim` a individului sunt
cutremur`toare, Nichifor Crainic d~nd aici unul din capitolele
extraordinare ale acestei bogate literaturi biografice din ultimii
ani, ce depune m`rturie \naintea istoriei despre adev`rata fa]` a
comunismului, oric~t de „uman`“ s-ar dori ea uneori. çn acest
timp al recluziunii f`r` termen, tr`it de Crainic \n \nchisoare, ca

22
iadul f`r` m`car speran]a „judec`]ii de apoi“, singura libertate a
lui a fost cea interioar`, a spiritului, memoriei [i crea]iei. Ea i-a
dat puterea s` supravie]uiasc` \ntr-un infern al mizeriei [i
umilin]elor, s` reg`seasc` for]a sufletului omenesc \n care mai
p~lp~ie reflexele divine \n bezna unui univers subuman, b~ntuit
de demonia urii ira]ionale a politicului.

Alexandru CONDEESCU

23
 NICHIFOR
CRAINIC
MEMORII
MEMORII
MEMORII
Pribeag
\n ]ar a mea

sc`
Sub ma 24 mai 1947
MEMORII
23 august 1944 -

MEMORII
MEMORII
 n seara de 23 august 1944, la orele 22, l-am auzit pe

ç Regele Mihai I anun]~nd pr`bu[irea regimului antonesci-

an [i armisti]iul cu Sovietele. Coali]ia liberalo-]`r`nisto-
socialisto-comunist` a g`sit un stat dezorganizat, o armat` sleit`
de puteri [i un om, care nu se bizuia dec~t pe r`]oieli dictatoriale.
Ion Antonescu, lipsit de prevedere politic`, distrusese pe to]i c~]i
ar fi putut s`-l sus]in` [i menajase pe to]i c~]i l-au distrus. O
sanc]iune mai dreapt` nici c` se putea. A doua zi seara, \n casa
doctorului En`chescu, deasupra apartamentului meu, am fost
poftit la un ceai, unde se g`sea secretarul general de la Externe,
N. Davidescu, fost \nainte de r`zboi plenipoten]iarul nostru la
Moscova. Participase la ultimele evenimente ce r`sturnau total
soarta Rom~niei [i era \n m`sur` s` ne povesteasc` am`nunte. çn
diminea]a zilei fatale, Ion Antonescu a avut o \ntrevedere cu cei
coaliza]i \mpotriva lui, recunosc~nd c` frontul nostru nu mai
poate rezista. Ace[tia i-au pretins s` cear` imediat armisti]iul. El
a plecat, r`spunz~nd c` nu-l poate cere f`r` asentimentul german.
Dup` plecarea lui la Snagov, i s-a hot`r~t arestarea. Pentru
aceasta trebuia momit din nou la Bucure[ti. Cu atragerea \n curs`
s-a \ns`rcinat Gheorghe Br`tianu, care \n dup`-amiaza aceea l-a
readus de la Snagov, sub pretextul unei noi audien]e la Rege.
Regele i-a poruncit s` \ncheie armisti]iul. El s-a \nfuriat,
neadmi]~nd tonul poruncitor al Maiest`]ii Sale, [i amintindu-i c`
l-a f`cut Suveran. Atunci Regele s-a retras, l`s~ndu-l \n m~na
celor care p~ndeau s`-l aresteze. çn timp ce-l coborau \n
subteranele Palatului, el le-a strigat: „Nenoroci]ilor, nu v` da]i
seama c` ve]i fi imediat \mpu[ca]i?“ Ceea ce \nsemneaz` c` Ion
Antonescu pierduse cu totul sim]ul situa]iei. Odat` cu el au fost
aresta]i Ic` Antonescu [i to]i c~]i l-au \ntov`r`[it. çn golul r`mas,
Iuliu Maniu a \nceput s` zb~rn~ie declara]ii biruitoare cu glasul
lui mat, de musc` prins` \ntre dou` geamuri. Am spus \n seara
aceea lui N. Davidescu [i doctorului En`chescu, care s-a declarat

26
membru al partidului comunist: „Iuliu Maniu va fi \n cur~nd
victima propriei sale ispr`vi. Dinamismul apar]ine comuni[tilor,
care \l vor distruge“. „Exact a[a g~ndim noi“, mi-a r`spuns
En`chescu, „l-am utilizat acum ca s`-l anul`m m~ine“.
Bombardamentul german \ncepuse din ziua de 24 august
asupra Capitalei. Ceaiul acesta \l \nghi]eam \ntre bubuituri. Se
spunea c` se convenise ca armata german` s` se retrag` [i au voit
cu orice pre] s` ne pedepseasc` pentru tr`dare. Trebuie s` re-
cunosc c` a fost un act de demen]` din partea lor. Riebbentropp
declarase sus [i tare c` frontierele Rom~niei vor fi ap`rate ca
frontierele Germaniei, [i cu toate acestea grosul trupelor de pe
frontul rom~nesc fusese sustras [i dus spre Nord, l`s~ndu-ne
descoperi]i \n fa]a ru[ilor care \naintau vertiginos. A noastr` a
fost tr`darea sau a lor? Dac` germanii ]ineau s` apere frontiera
rom~neasc`, de ce n-au adus \n grab` armata din Balcani, care
\nt~rzia inutil \n peninsul`, \n vreme ce ru[ii se apropiau? Afar`
de aceasta, pe ce se bizuia atacul asupra Bucure[tilor, c~nd for]e-
le germane din Capital` erau mult inferioare alor noastre? ßi cum
ne-au pedepsit? çn chipul cel mai la[ cu putin]`: lovind Palatul
regal, Ateneul rom~n, Teatrul Na]ional [i alte institu]ii de cultur`,
[i ating~nd odat` cu ele inima rom~neasc` ce le fusese prieten`.
Cele c~teva zile c~t a mai rezistat armata german`, Capitala
a tr`it \ntr-o groaz` continu`. Avioanele zburau f`r` \ntrerupere
zi [i noapte deasupra ora[ului, \n timp ce bubuiturile luptelor se
auzeau de la marginile lui. Nu erau multe, dar veneau f`r`
\ncetare, aproape de acoperi[uri [i aviatorii izbeau \n plin ca unii
care cuno[teau perfect unde s` loveasc`. Trei zile [i trei nop]i n-
am dormit, n-am m~ncat, nu ne-am putut clinti din pivni]`.
Ad`postul devenise un infern. çnghesuiala te strivea, c`ldura te
sufoca. Lumea le[ina. çn ad`postul casei noastre, un bloc uria[,
veneau sute [i sute de evrei, primi]i de la \nceputul bombarda-
mentelor cu toat` bun`voin]a. Unii dintre ei \ncepuser` s` ridice
capul: m` apostrofau injurios \n cas` la mine, f`c~ndu-m` res-
ponsabil de bombardamente [i amenin]~ndu-m` c` \n cur~nd mi
se va \nt~mpla ceea ce \ntr-adev`r avea s` mi se \nt~mple. Erau

27
perfect informa]i de ceea ce avea s` urmeze. Al]ii, mai pruden]i,
se luau cu bini[orul pe l~ng` mine: se zvonea c` armata german`
din Bulgaria va n`v`li [i va cuceri Bucure[tiul. Evreii se temeau
de un masacru [i m` implorau s`-i ad`postesc \n cazul acesta \n
cas` la mine [i s`-i salvez. Le-am f`g`duit [i i-a[ fi ad`postit tot
a[a cum redac]ia „G~ndirea“ o l`sasem de c~t`va vreme loc de
ad`post provizoriu pentru evreii refugia]i din Moldova.
Antisemitismul meu teoretic [i ra]ional era altceva dec~t
\mpu[carea oamenilor.
çn ad`post m-am \mboln`vit de pneumonie. Dentistul evreu
Bernhath, pentru a c`rui so]ie [i copil intervenisem s`
p`r`seasc` ora[ul – evreii n-aveau voie s` se evacueze – mi-a
luat temperatura: 40 de grade. Am z`cut o noapte [i o zi \n
subsolul blocului. Ioan Petrovici m-a transportat cu o ma[in` la
m`n`stirea Pas`rea, c`ci \n spitalele bucure[tene nu era chip s`
r`m~n. La Pas`rea m-au \ngrijit o s`pt`m~n` c`lug`ri]e
infirmiere. A opta zi, din \ng~narea luminii cu \ntunericul a
ap`rut so]ia mea, care mi s-a p`rut la \nceput o vedenie. Aflase
la Sibiu de boala mea [i sosise cu un taxi s` m` ia. Drumul a fost
o poveste de necrezut. C~nd am intrat \n Bucure[ti, grosul
armatei sovietice trecea fluviu pe [oseaua ßtefan cel Mare. N-
am avut r`gaz s` ne mai abatem pe la locuin]a noastr`, care
r`m~nea la voia \nt~mpl`rii. P~n` la C~mpina am trecut mereu
pe l~ng` unit`]i ruse[ti. Luaser` toate automobilele \nt~lnite \n
cale, dar de taxiul nostru nu se atingea nimeni! Care s` fie
pricina acestui noroc nemaipomenit? Taxiul era o ma[in`
antediluvian`, at~t de jerpelit` [i de hodorogit`, \nc~t c~nd se
mi[ca, f`cea un zgomot fioros din toate fiarele ruginite. L`sa
impresia c` la fiecare hop st` gata s` se sfarme \n buc`]i.
Aspectul [i zgomotul ei au t`iat desigur z~mbrele oricui ar fi
voit s-o aib`. Astfel am sc`pat nev`t`mat [i, dup` un popas de
noapte la F`g`ra[, am ajuns abia a doua zi la Sibiu. Prin \ngriji-
rea so]iei mele, aproape m` f`cusem bine, c~nd a \nceput s` so-
seasc` armata rus` \n drum spre frontul germano-maghiar.
Gu[teri]a era popas. Bie]ii oameni nu vorbeau dec~t de excesele

28
solda]ilor sovietici, care ne tratau ca pe o ]ar` de ocupa]ie. Vilele
izolate de pe deal erau asaltate necontenit de vizitatori \narma]i,
care nu spuneau niciodat` ce caut`. Tr`iam cu groaza \n s~n. çn
cele din urm` ne-am concentrat mai multe familii \ntr-o singur`
vil`: [apte femei, doi b`ie]i de liceu [i eu. P~ndeam toat` ziua \n
cerdac ca s` \nt~mpin, z~mbind nevoie mare, pe vizitatori, care
nu se mai sf~r[eau. Ploua mereu [i umezeala rece a toamnei m`
p`trundea p~n` la oase. Pneumonia s-a \ntors iar`[i. çntr-o
noapte am auzit ]ipete sf~[ietoare la o vil` vecin`. Am aflat a
doua zi: cinci solda]i sovietici be]i n`v`liser`, legaser` cobz` pe
st`p~nul vilei, un inginer sas, [i sub ochii lui batjocoriser` cu
r~ndul pe so]ia [i pe m`tu[a lui, o b`tr~n` de 70 de ani. Am
\nc`rcat bagajele \ntr-un car tras de vaci [i ne-am refugiat la
Sibiu. Familia mea a g`sit o camer` la profesorul Nicolae
Terchil`, iar eu am intrat \n clinica universitar` a lui Iuliu
Ha]ieganu, unde am fost \ngrijit de d~nsul [i de doctorul Faur.
çn acela[i salon z`cea dobor~t de ciroz` [i \mb`tr~nit p~n` la
nerecunoa[tere poetul Mircea Dem. R`dulescu.
De la Bucure[ti soseau noile cotidiene ale revolu]iei comu-
niste, care se \ntreceau cu cele liberale [i na]ional-]`r`niste \n
cereri de sanc]iuni imediate contra „oamenilor nem]ilor“ fasci[ti
[i hitleri[ti. Pe patul zacerii, citeam lungile articole \mpotriva
mea, toate calomniindu-m` [i cer~nd s` fiu arestat. Abia ie[it din
clinic`, \n fa]a Universit`]ii a avut loc, duminic`, 15 octombrie,
manifesta]ia pentru eliberarea Clujului. Din mul]ime s-a apro-
piat un grup de tineri necunoscu]i cu un teanc de ziare proaspete;
toate scriau \n acela[i fel c` \n ziua de 13 am fost arestat \mpreu-
n` cu Ilie R`dulescu la Sibiu de c`tre o puternic` forma]iune de
poli]i[ti, care ne-a dus la Bucure[ti. Au urmat, fire[te, comenta-
riile arest`rii: aprecieri entuziaste [i satisfac]ii turbate*.
* Aceste pagini \ncheie prima parte a Memoriilor \n varianta lor ini]ial`
(vezi Zile albe-zile negre), nemodificat` de Nichifor Crainic pentru tipar. Ele
au fost transcrise aici pentru ca, pe cont propriu, cititorul s`-[i fac` o p`rere
despre nuan]`rile „autocenzurii“, put~nd astfel compara comentariile [i
accentele asupra acelora[i evenimente \n cele dou` variante, cea din 1944-
1947 [i cea din 1962-1972.

29
 in luna aprilie 1944, c~nd au \nceput bombardamen-

D tele anglo-americane deasupra Bucure[tilor, familia

mea era evacuat` la Gu[teri]a, l~ng` Sibiu. Eu am
r`mas \n capital`, re]inut de datoria de profesor [i de sarcina de
a redacta revista „G~ndirea“. Biroul Casei Corpului Didactic din
strada Vasile Conta 3-5, unde aveam locuin]a, era o cl`dire de
ad`post solid, care atr`gea o mul]ime de oameni din str`zile
vecine, ce se \nghesuiau p~n` la sufocare de frica mor]ii. çn bloc
se \ngr`m`diser` mul]i evrei, ca unii care n-aveau voie s`
p`r`seasc` ora[ul din ordinul lui Ion Antonescu.Locuia la etajul
8 dentistul Bernath cu so]ia [i un b`ie]a[ dr`g`la[. Dentistul mi
se pl~ngea de greutatea de a-[i cobor\ copilul la ad`post \ndat`
ce suna alarma. Cum aveam o camer` disponibil` la demisol, i-
am oferit-o s` locuiasc` acolo bona cu b`ie]a[ul, scutindu-i de
aceast` mare grij`. Dup` un timp, dentistul, c`ruia nu-i eram
client, a g`sit o posibilitate s`-[i evacueze familia. Am intervenit
pentru autoriza]ie la Prefectura Poli]iei, f`r` rezultat. Atunci l-
am sf`tuit s-o evacueze clandestin, pe r`spunderea mea, ceea ce
a [i f`cut. R`mas singur, Bernath locuia \n apartamentul meu, la
etajul 1, de unde ne era mai u[or s` cobor~m \n ad`post.
Dup` 23 august, bombardamentele anglo-americane au
\ncetat, dar au \nceput cele germane. Acestea erau mai primej-
dioase fiindc` germanii puseser` m~na pe c~teva avioane
rom~ne[ti, folosindu-le la bombardament [i \n[el~nd lumea ca
s` nu-[i ia m`suri. R`sp~ndindu-se zvonul c` armatele germane
din Balcani, \n retragere prin Rom~nia, s-ar putea deda la
masacre, evreii au intrat \n panic`. Cunoscu]i sau necunoscu]i,
m-au rugat s`-i primesc \n cas` pentru a-i salva \n aceast`
eventualitate. Fire[te c` le-am promis. çnc` din aprilie, redac]ia
mea din strada Domni]a Anastasia 11 am pus-o la dispozi]ia
familiei Berciu, care ad`postea acolo, noaptea, serii de evrei
refugia]i din Moldova.

30
 Ad`postul din Vasile Conta devenise un infern: femei care
le[inau necontenit, copii care ]ipau, c`ldur` care fierbea trupu-
rile, panic` ucig`toare sub zguduirea zidurilor. Leoarc` de ap`,
am r`cit [i am c`p`tat pneumonie dubl`. Bernath mi-a luat tem-
peratura: 40 de grade. Profesorul Ion petrovici, care locuia \n
acela[i bloc, m-a evacuat \ntr-o ma[in` la m`n`stirea Pas`rea [i
a dat de veste so]iei mele la Sibiu. çntr-o sear`, m-am pomenit cu
ea venind de la Sibiu cu un taxi de pia]`. M-a ridicat \n starea \n
care eram. C~nd am trecut prin Bucure[ti, bulevardul B`lcescu
era un fluviu de armat` sovietic` [i duduia de aclama]ii. P~n` la
C~mpina am c`l`torit paralel cu armatele biruitoare. Un vehicul
\n timp de r`zboi e o binefacere. Dar taxiul nostru era at~t de
deschiolat din toate piesele [i f`cea un zgomot at~t de comic
\nc~t st~rnea r~sul solda]ilor pe l~ng` care treceam. Nimeni n-a
r~vnit la el. Drumul p~n` la Sibiu a durat dou` zile. So]ia mea,
fiind medic, m-a \ntre]inut cu injec]ii [i medicamente.
Am fost internat \n clinica profesorului Iuliu Ha]ieganu [i
\ngrijit de asistentul s`u, doctorul Turcu. Universitatea din Cluj
era refugiat` la Sibiu din anul tragic 1940.
C~nd am ie[it din spital, pe la jum`tatea lui octombrie, a
venit vestea recuceririi Clujului. Ora[ul frem`ta de o bucurie
extraordinar`. Convalescent, m-am dus la Universitate, unde se
s`rb`torea marea biruin]`. çn timp ce se ]ineau discursurile
\nv`p`iate sub cerul liber, un grup de tineri cu un vraf de ziare
noi \n bra]e se uitau insistent spre mine [i comentau ceva ce
citiser` \n ziare. De bun` seam` m` cuno[teau. Erau probabil
studen]i. ¥inusem at~tea conferin]e [i la Cluj [i la Sibiu [i \n mai
toate ora[ele Transilvaniei. Doi s-au apropiat de mine cu vraful
de ziare [i mi-au dat s` citesc o [tire care m` privea. Se spunea
c` eu am fost prins la Sibiu [i dus sub o puternic` escort` la
Bucure[ti. Grupul de tineri se amuza v`z~ndu-m` liber la
manifesta]ie. çn toate ziarele, [tirea arest`rii mele era redactat`
la fel, ceea ce presupunea o surs` oficial`. S-a apropiat de mine
un ziarist local, Nicolae Ciuceanu, originar din R`[inarii lui
Octavian Goga. Pleca \n cur~nd la Bucure[ti [i, cunosc~nd pe

31
noul subsecretar de stat de la Interne, \l va \ntreba ce sens are
aceast` [tire. Peste dou` zile a venit cu r`spunsul. çn vremea asta
umblam pe str`zile Sibiului, unde m` recuno[tea at~ta lume.
Nicolae Ciuceanu mi-a spus c` informa]ia a fost redactat` la
Ministerul de Interne pentru a \nchide gura anumitor g`l`gio[i
care cereau insistent arestarea mea. Mi se trimitea sfatul s` stau
ascuns p~n` se potolesc lucrurile. Ceva mai mult, mi se spunea
c` generalul S`n`tescu, pe care nu-l cuno[team, a declarat c`
at~ta timp c~t va fi el prim-ministru „nici vorb`“ s` m` aresteze.
çn plus, circula zvonul c` generalul Ion Antonescu \mpreu-
n` cu un grup de fo[ti demnitari au fost aresta]i [i lua]i captivi
\n Rusia. Lucrul acesta m` \ngrijora, de[i n-am avut nici un rol
oficial \n timpul r`zboiului din r`s`rit. Eu am demisionat din gu-
vernul lui Antonescu la 27 mai, cu aproape o lun` p~n` s` \n-
ceap` ostilit`]ile. Trei ani, c~t a mai durat regimul antonescian,
m-am ]inut la o parte, refuz~nd ofertele de colaborare.
çn vremea asta am luptat de unul singur s` fac lumin` asu-
pra nedrept`]ii ce se f`cuse ]`rii mele prin dictatul de la Viena.
Acum nu eram at~t de naiv s` nu-mi dau seama c` ordinea
veche s-a spulberat [i, \n locul ei, ordinea nou` e \n faz` de fier-
bere. Revolu]ia vine totdeauna \n numele unor principii ra]ionale,
dar p~n` la statornicirea lor se dezl`n]uie pasiunile, [i pasiunile
primului moment nu stau s` aleag`. Eu, f`r` a fi comunist, la
revistele unde am scris [i \n c`r]ile pe care le-am tip`rit, am pre-
conizat na]ionalizarea tuturor bog`]iilor naturale ale Rom~niei [i
na]ionalizarea \ntregului sistem bancar din Rom~nia, textual. Sunt
principii pentru care am militat \n plin` dictatur` regal`. Nu exist`
nici un alt scriitor sau publicist care s` fi cerut pe fa]` aceste
reforme, \n acel timp. Totu[i, pentru o anume categorie de revolu-
]ionari, dintre care mul]i au fugit ulterior din ]ar`, eu trec drept un
reac]ionar feroce, un „huligan“, de[i am dezavuat cuzismul [i am
comb`tut crima legionar`. R`mas \n ]ara mea, sunt gata s` dau
seam` de faptele mele, c~nd lucrurile se vor mai potoli.
çn Sibiu era o febr` printre refugia]i, care s` fug` mai
repede peste hotare de frica r`spunderilor unii, de necunoscutele

32
evenimente al]ii. Am respins orice oferte [i \nlesniri de a trece
grani]a. çn ]ara mea nu mi-e fric` de faptele mele. C~]iva prieteni
mi-au dat ideea s`-l consult [i pe Petru Groza, care era atunci
vicepre[edinte al Consiliului de Mini[tri. çl cuno[team bine de
mult` vreme. A fost de p`rere s` nu m` prezint la judecat`, ci s`
stau ascuns. Petru Groza era sigur c` \ntr-un an va veni amnistia
politic`. R`spunsul lui sosit de la Deva era identic cu cel venit
de la Bucure[ti.

M-am desp`r]it de so]ie [i de fat` \n noiembrie. Ele, plecau

acas`, spre o via]` mai mult dec~t problematic`. Niciodat` nu m-
am sim]it mai neputincios dec~t \n clipa desp`r]irii. Avere n-
aveam. Tr`iam din salariul meu de profesor [i din c~[tigul ei de
medic. So]ia mea, inteligent` [i extrem de muncitoare, nu se
putuse adapta condi]iilor de via]` bucure[tene. Curajul ei
fusesem eu, dar numele meu acum era o calamitate pentru ea.
Clientela avea s-o ocoleasc`, prietenii mei tot a[a. Erau \n
schimb oameni care simulau pe revolu]ionarii [i abuzau de
mijloacele revolu]iei pentru a se r`zbuna orbe[te contra oricui [i
cu orice pre]. çn aceste condi]ii, peste care e lesne de \n]eles de
ce trec, so]ia mea n-avea s` dureze dec~t un an [i jum`tate.
Prima mea gazd` \n Sibiu, care nu [tia cine sunt, era foarte
incomod`. La dreapta aveam chiria[ un plutonier major, la
st~nga un alt plutonier major. Nu puteam s` am \ncredere [i m-
am mutat. Noua gazd` avea un vecin suspect. Un aparat de radio
care aducea [tirile schimb`toare ale luptelor de la Bucure[ti, ale
revolu]iei \n curs [i un b`ie]a[ de opt ani, pe care \l trimiteam
dup` ziare. Pleca diminea]a [i se \ntorcea abia la amiaz`. Unde
ai \nt~rziat, dr`gu]ule? M-am oprit la ni[te prieteni, care f`ceau
teatru \ntr-un grajd. A fost foarte frumos [i m-am uitat cu ziarele
\n bra]e. B`iatul era un fenomen. Reproducea dup` radio arii
\ntregi de oper` [i operet`, pe care le c~nta cu textele str`ine,
italiene sau germane, f`r` s` \n]eleag` un cuv~nt. Era uimitor [i
amuzant \n monotonia mea, dar a trebuit s` m` mut din pricina
vecinului suspect.

33
 Noua mea locuin]`, un antreu-buc`t`rie [i o c`mar`, era chiar
\n centrul ora[ului, \ntr-o veche cas` s`seasc` de raport. Cl`dire
imens` \n jurul unei cur]i p`trate interioare. Mul]i [i varia]i
locatari. Camerele de la etaj erau legate \ntre ele printr-un coridor-
prisp` de sc~nduri groase de stejar, care tronc`neau bubuit sub
circula]ia pa[ilor. M` g`seam la etaj. Gazda mea locuia la Ocna
Sibiului, unde era func]ionar`. O femeie mi-aducea m~ncare de la
o pensiune. Gazda avea o nepoat` student`, care venea din c~nd
\n c~nd s` vad` de cas`. çntr-o sear` apare alarmat` cu o alt`
coleg`. Nu [tia cine sunt, dar Sibiul gemea de refugia]i politici.
– Domnule, \n ora[ e mare razie rom~no-sovietic`. To]i
refugia]ii politici au fugit prin gr`dini afar` din ora[. Ar fi bine
s` pleca]i imediat.
Afar` era o iarn` [i un ger de cr`pau pietrele. Cum puteam
s` fug o noapte pe c~mp? Ar fi fost o nebunie.
– Eu nu plec. R`m~n aici!
N-aveam p~n` acum nici o identitate fals`.
– Nu se poate s` v` l`s`m singur. R`m~n eu s` v`d ce se
\nt~mpl`.
– Cum te cheam`?
– Marioara.
– Domni[oar`, dac` le[ini cumva, am s`-]i trag c~teva
palme s` te trezesc.
– Voi rezista!
Au trecut o or`, dou`, dou` [i jum`tate, un veac condensat
\n ele. çn acest timp am f`cut exerci]ii cu ea. Marioara va fi fata
mea. Vom fi refugia]i din Transilvania de Nord. N-avem \nc`
documente. Vom sta la mas` cu o carte pentru ea [i o cafea
pentru mine. Aveam o pip` c~t c`ciula de mare. Emo]ia fetei
cre[tea \n raport invers cu a[teptarea.
Deodat`, o g`l`gie asiatic` \n curtea de jos. A \nceput
cercetarea din cas` \n cas`. Repetam \n vremea aceasta cu
Marioara.
S-aude tronc`nit de bocanci pe sc~ndurile \nghe]ate de la
etaj. Razia vine spre noi. Marioara sare pierdut`.

34
 – M`duc s` \ncui u[a!
– Dimpotriv`, du-te [i d`-o la perete. Aprinde toate
luminile! Va fi semn c` n-avem de ce s` ne temem.
Ce-o fi o fi, mi-am zis. Numai \n Rusia s` nu m` duc`.
Cel care a intrat \nt~i a fost soldatul, a[a zic~nd rus. O figur`
stranie, asiatic`, cu pome]i enormi, restul numai r~njet. R~njet \n
fa]` ca de schelet, r~njet stema de pe piept, r~njet cartu[iera. S-
a pro]`pit \n prag [i acolo a r`mas. Dup` el a intrat poli]istul
rom~n. Civil destul de elegant. Ne-a dat bun`-seara. Marioara
era pierdut`. Am r`spuns cu bl~nde]e, fum~nd din pipa enorm`.
– Ne da]i voie s` cercet`m [ifonierul?
– Pofti]i, v` rog, pofti]i.
– Ne da]i voie s` cercet`m patul?
– Pofti]i, v` rog, pofti]i!
Ar fi urmat identificarea noastr`. Eu i-am luat-o \nainte.
– Nu v` sup`ra]i, dar ce rost au controalele astea la miezul
nop]ii? Uita]i-v` la feti]a mea. S-a pierdut de tot...
– Scuza]i, v` rog. Avem ordin s` cercet`m legionari [i
oameni politici ascun[i.
– Vai, domnule inspector, uita]i-v` la noi. Avem noi aspect
de legionari sau de oameni politici?
– Ierta]i-ne. A trebuit s` ne facem datoria. Bun` seara.
Razia s-a terminat.
Pe culoar, bocancii boc`neau aproape muzical.
N-am mai putut s` r`m~n aici. Vecinii prea mul]i erau
intriga]i c` nu m` ar`t la fa]`.

Am nimerit \n casa unei b`tr~ne sp`l`torese, a[ezat` pe

panta ora[ului dinspre gar`: un antreu, dou` camere, o u[` \ntre
ele \nfundat` cu o saltea. çn camera vecin` locuia un inginer
agricol, care p`rea s` fie un zelos comunist. C`lcasem din lac \n
pu]! Sp`l`toreasa dormea \n antreu, \ntins` pe o mas` \nalt`. çn
fiecare sear` p`rea c` s-a a[ezat pe un catafalc. Inginerul vecin,
c~nd venea acas`, tu[ea \ngrozitor, un horc`it cavernos ce venea
parc` dintr-o min` scobit` \n m`runtaiele trupului. Nu mi se

35
lansase \nc` mandat de arestare, a[a c` prietenii sibieni puteau
veni la mine f`r` team`. Studenta din timpul raziei aflase cine
sunt [i cu devotament de adev`rat` rom~nc` \mi f`cea servicii
de aprovizionare. Am \nceput s`-mi preg`tesc singur m~ncarea.
Am ie[it de c~teva ori \n pia]a ticsit` de lume, unde localnicii se
amestecau cu refugia]ii din toat` ]ara. Se vindeau mai mult
ceasornice dec~t alimente.
V`d o c`ru]` cu cai [i omul ei \n costum bucovinean. In-
tr~nd \n vorb` cu el, era primarul comunei G`l`ne[ti, jude]ul
R`d`u]i. Grijuliu s` nu se piard` \n r`zboi documentele satului,
el plecase cu toate registrele [i [tampilele oficiale. Avea [i bule-
tine de popula]ie \n alb. Originar din G`l`ne[ti era [i regretatul
profesor universitar Dami]ian Sp~nu, prieten al meu de studii la
Viena. Am vorbit despre el [i ne-am \mprietenit. I-am spus c`
am plecat f`r` documente personale [i primarul, cu bun`voin]`
rom~neasc`, m-a f`cut cet`]ean al comunei G`l`ne[ti, eliber~n-
du-mi un buletin de popula]ie pe numele Ion Vladimir Sp~nu.
Aveam acum o nou` identitate. Trebuie s` spun c` doi ani [i ju-
m`tate, c~t am tr`it prin cinci jude]e din Transilvania, nimeni nu
mi-a cerut s` m` justific cine sunt.
Studenta p`stra leg`turi cu fosta ei profesoar` de liceu,
domni[oara Popovici, una dintre cele dou` fete ale celebrului
c`rturar b`n`]ean Aurel C. Popovici. Profesoara era de]in`toarea
valoroasei biblioteci a tat`lui ei. De-acolo mi se aduceau c`r]i de
citit. De-acolo mi-a c`zut \n m~n` faimoasa carte a englezului
germanizat H.St. Chamberlaine, Bazele veacului al XIX-lea. O
aveam [i eu, dar numai o consultasem c~nd am respins teza
rasismului german \n eseul meu Ras` [i religie. Am citit-o pe
\ndelete. Aceast` biblie rasist` de vreo 1500 de pagini e cartea
unui diletant, care pune la contribu]ie un enorm material pentru
a sus]ine o absurditate: superioritatea rasei germane, [i pe care a
papagalizat-o Alfred Rosenberg \n Mitul veacului XX, pentru a
trece drept „filosoful na]ional-socialismului“. Am comb`tut
doctrina \n plin` ascensiune hitlerist`.
Exemplarul nu era citit de Aurel C. Popovici, era m~ncat,

36
judec~nd dup` sublinierile [i dup` comentariile marginale. Cum
era posibil ca un om inteligent s` se lase sedus de o absurditate
din care avea s` ias` dou` r`zboaie mondiale? O alt` victim` a
c`r]ii acesteia a fost A.C. Cuza, a c`rui Na]ionalitate \n art` e o
crengu]` din rasismul lui Chamberlainc [i a c`rui ideie despre
Iisus Hristos e \nsu[it` \ntocmai din a doua carte absurd` a
acestuia, Dumnezeu [i om.
Fiind \n preajma Cr`ciunului, am scris un Colind [i l-am
trimis prin po[t` la ziarul sibian Telegraful rom~n. S-a tip`rit \n
num`rul festiv sub pseudonimul Victor M`rgina[, care nu
\nsemna altceva dec~t Nichifor Crainic. Nu [tiam atunci c` \mi
luam adio de la publicistic` pentru 20 de ani.
çn scurtul timp c~t am stat la sp`l`toreas`, am avut o prim`
mare decep]ie, cum aveam s` am mai multe la fel.
çn lupta mea \ndelung` pentru a populariza ideea cre[tin` \n
lumea noastr` intelectual`, n-am apelat niciodat` la ierarhia
ecleziastic`. Acum, la marea \ntors`tur` istoric`, afl~ndu-m` la
o str~mtoare, pe care o credeam vremelnic`, prietenii mei, din
amabilitate fr`]easc`, s-au dus la mitropolitul Nicolae B`lan,
vorbindu-i despre chestiunea mea. Au r`mas interzi[i c~nd
\naltul prelat le-a t`iat-o scurt:
– Dragii mei, eu nu am stof` de martir. Iar acest nume
(adic` numele meu) s` nu-l mai pronun]a]i niciodat` \n fa]a mea!
çntre ierarhi, Nicolae B`lan era figura cea mai r`s`rit`. Om
de real` cultur`, c`ut~nd s` creeze valori culturale, orator
puternic, dar afi[~ndu-se ca un prin] al bisericii dup` stilul
catolic, l-am sus]inut din r`sputeri \n toate ac]iunile sale, l-am
ap`rat de c~te ori a fost atacat. M` c`uta la Bucure[ti, m` invita
regulat la Sibiu, cre~nd personal o atmosfer` festiv`
conferin]elor mele.
Declara]ia lui c` n-are stof` de martir nega \ns`[i misiunea
spiritual` pe care o reprezenta [i toat` via]a [i-o situa \n pozi]ia
de simulacru.

37
 n Sibiu nu se mai putea r`m~ne. Raziile rom~no-sovie-

ç tice se \nmul]eau. Se c`utau sa[ii capabili de munc`, se

\mbarcau \n trenuri [i se expediau la minele de c`rbuni
din Ucraina. Trec peste aceast` tragedie alc`tuit` din sinucideri,
din copii nev~rstnici [i nevolnici, r`ma[i f`r` p`rin]i, care
mureau p`r`si]i for]at, f`r` grija nim`nui. De groaz`, tinerele
s`soaice, tr`ite p~n` atunci \n orgolioasa lor izolare de cetate
medieval`, se m`ritau peste noapte cu rom~ni ca s` se poat`
salva din moderna robie a Babilonului.
Toate ie[irile ora[ului erau baricadate de controale sovieto-
rom~ne. Oricine intra sau ie[ea trebuia s` se justifice cu acte.
Problema era cum s` ies din ora[? Nu vreau s` zic ceea ce s-ar
cuveni s` zic, dar solu]iile veneau totdeauna ca de la sine. çn
cazul de fa]` mi-a dat-o lelea Paraschiva, o ]`ranc` din Arpa[ul
de Jos. Avea doi cai ca dou` maluri [i, femeia-b`rbat, se ocupa
cu transporturile. Trecea adesea pe la sp`l`toreasa mea, rud` sau
prieten`. ßtia doar c` sunt profesor [i avea mare respect pentru
aceast` \ndeletnicire . Uitasem s` spun c` lelea Paraschiva citea
Biblia [i, spre deosebire de \nalt prea sf~ntul mitropolit Nicolae
B`lan, avea curajul faptelor bune. Cuno[tea pe [oferul unui
camion de marf`, care transporta zilnic br~nzeturi de la fabrica
Lica la Bra[ov. Camionul era \nchis ca un vagon.
Era o zi cu soare r`sfr~nt pe z`pada str`lucitoare, c~nd ne-
am prezentat la fabric`, eu, lelea Paraschiva [i un c`lug`r, fost
student al meu, de la m`n`stirea S~mb`ta de Sus. Camionul tras
la scar` se \nc`rca cu l`zi de br~nzeturi. Pentru a nu da de
b`nuit, am fost pofti]i s` vizit`m fabrica. Explica]iile intrau pe-
o ureche [i v~j~iau pe cealalt`. F`ceam o aventur` foarte
riscant`. C~nd, \n sf~r[it, a fost gata, ne-am urcat \n fundul
camionului pe l`zi, u[ile de lemn s-au \nchis [i s-au \ncuiat [i am
pornit. Mai era un t~n`r necunoscut cu noi. çn \mprejur`ri ca
astea \l suspectam c~te trei. Cred c` mai fierbinte dec~t to]i se

38
ruga lelea Paraschiva. çn camion era \ntuneric bezn`. Aveam
impresia c` sunt o oal` care fierbe \n clocot. çmi sim]eam
sufletul material, spumeg~nd [i d~nd pe r`scoale. Deodat` ca-
monul s-a oprit brusc. Eram la barier`. S-au auzit c~teva cuvinte
str`ine, \n clipa aceea cele mai odioase din lume. Acu’ e-acu!
Am \nm`rmurit cu to]ii. ßi t~n`rul pe care \l suspectam degeaba.
çn fa]`, l~ng` [ofer, erau \nghesui]i [apte c`l`tori. Ne g`seam \n
plin r`zboi. Trenuri pu]ine, vehicule pe [osele rarit`]i. çnc`rc`-
tura de c`l`tori peste m`sur`. A \nceput controlul minu]ios al
celor din fa]`, a[a de minu]ios c` nu se mai sf~r[ea. Haiti, acuma
vine la noi. G~ndul unei captivit`]i \n Rusia era o teroare. çn
clipa aceea mi-am zis: „Doamne, de s-ar ispr`vi odat`!“
çn exaltarea \n care ardeam, s-a auzit voce rom~neasc`:
– Ce-ave]i \n`untru?
– Br~nz`, ce s-avem!
– D`-i drumul!
Camionul a luat-o din loc cu vitez` maxim`.
Vocea care a zis „d`-i drumul“ mi s-a p`rut serafic`. Eram
salvat. Mi-am [ters fruntea de n`du[eal`.
– Lele Paraschivo, mai e vreun control pe drum?
– Nu, ne-a ferit bunul Dumnezeu.
Al`turi de mine, c`lug`rul, f`cea prin \ntuneric cruci de
mul]umire.
T~n`rului str`in i se dezlegase limba. A \nceput cu
\ntreb`rile. La fiecare \i r`spundeam cu c~te-o ]igare oferit`.
– Iat`-ne [i br~nz`, fra]ilor, zic eu revenindu-mi \n fire.
Multe-am fost \n via]a mea, numai br~nz` Lica nu fusesem. Sun-
tem noi, rom~nii, oameni r`i? Uite dumneata, lele Paraschiva.
Cine te-a trimis la mare nevoie? Uite [oferul care ne-a \nchis
aici f`r` s` m` cunoasc`, f`r` s` cear` un ban. Uite poli]istul
acela care a strigat d`-i drumul. Crezi c` era a[a de naiv s` nu
[tie c` \n camion mai e [i altceva dec~t br~nz`? Fa]` de str`inul
de l~ng` el s-a sim]it rom~n [i a dat comanda de plecare.
– E un suflu, zise c`lug`rul, care vine de undeva de sus [i la
vreme de primejdie ne aminte[te c` suntem fra]i.

39
 Ne-am dat jos \n Arpa[u. ßoferul sur~dea vesel c` ne-a
trecut primejdia. Am poposit c~teva ceasuri la o familie
\nst`rit`, care ne-a osp`tat. El lucrase ani de zile \n America [i
trimisese bani acas`. Ea \i sporise ]in~nd c~rciuma. Era \nc`
frumoas`, cu m`re]ie \n statur`. Am~ndoi vorbeau plini de
respect [i dragoste cu t~n`rul c`lug`r. Pe pere]i icoane, pe mas`
Biblia, \n raft c`r]i de edificare sufleteasc`. M-a l`murit ea
\ndat`: „Am ]inut mult` vreme c~rcium`, dar cuviosul p`rinte
ne-a sf`tuit s-o l`s`m. ßi am trecut de la tejghea la sfintele
icoane. Trebuia s-o fac c` mult am turnat ap` \n vin [i-n ]uic`.“
Vorbea cu o sinceritate cuceritoare, f`r` nimic din afectarea
converti]ilor de circumstan]`. Te sim]eai bine \n casa asta, \nv`-
luit \n prietenie cald` tocmai fiindc` erai str`in. Recunosc~ndu-
se ucenici, reflectau \n suflet devo]iunea t~n`rului c`lug`r, care
\i \ndruma [i ei \ndeplineau orice le-ar fi zis s` fac`.
Gospodarul casei a observat c` aveam o c`ciul` de foc`,
nepotrivit` pentru vreme [i \mprejurare. Nu [tia cine sunt, dar
era destul c` m` g`seam \n tov`r`[ia c`lug`rului. M-a rugat s`
facem schimb [i mi-a dat pe a sa de astrahan. V` [ade mai bine
cu ea prin locurile noastre.
Trebuia s` plec`m [i s` ajungem la m`n`stire, p~n` a nu se
face ziu`. Lelea Paraschiva ne a[tepta la poart` cu cei doi
telegari \mp`turi]i pe spinare. Noaptea era senin`, z`pada
scr~[nea sub talp`. Gerul cumplit pref`cea totul \n cristale
str`lucitoare sub b`taia lunii pline, ea \ns`[i un sloi de ghea]`,
care la ora aceea c`dea spre apus Femeia mi-adusese o saric`
ciob`neasc`, l`]oas`, care m-a \nghi]it cu palton cu tot. Intrasem
ca \ntr-un cuptor. Numai fa]a r`mas` afar` frigea, [tears` de ger
[i genele se lipeau una de alta. C`ldura lacrimii era prididit` de
tirania lui. Din spate ne b`tea luna \n apus. çnainte, cerul de
cristal \[i r`sturna cupa imens` peste un orizont at~t de alb c`
p`rea alb`strui. Mergeam pe l~ng` mun]i cu codrii troieni]i.
Ro]ile po[talionului sc~r]~iau pl`cut \n [leaul pur al drumului.
Crupele negre ale cailor abureau un fum gros ca o past`. Gerul
e halucinant de feeric c~nd \l vezi dintr-o saric` ciob`neasc`.

40
 M`n`stirea dormea \nc` sub sc~nteierea polar` a z`pezii. E
ctitoria lui Constantin Br~ncoveanu ca [i biserica principal` din
F`g`ra[. O v`zusem c`zut` \n ruin` cu pustiu \n jurul ei. Zidurile
abia mai sus]ineau o c`ciul` de p`m~nt pe care cre[teau
buruieni, iar dintre ele ]~[nea \n sus un mo] stufos de arbust ca
o egret` verde pe o cu[m` voevodal`. E meritul lui Nicolae
B`lan c` a restaurat-o. Dar cl`dirile noi, pe care i le-a ad`ugat,
\n loc s-o \nchid` \n p`tratul tradi]ional, sunt azv~rlite, la \nt~m-
plare, c~teva magazii f`r` gust: locuin]e pentru doi c`lug`ri [i un
frate, un grajd pentru vaci [i, bine\n]eles, o vil` pentru
mitropolit, cu o planta]ie de meri \n fa]`. C`lug`rul cu care am
sosit a transformat-o, prin zelul s`u focos, \ntr-un imens loc de
pelerinaj. Pentru aceasta, el s-a luminat la Bucure[ti [i s-a stilat
la Muntele Athos. Pelerinii, care sosesc c~nt~nd, cu z`pada p~n`
la piept, aduc ofrande enorme, cu care c`lug`rii hr`nesc un
c`tun s`rac de sub munte [i un orfelinat din Sibiu. Dar nu e
momentul s` descriu lucrarea spiritual` de-aici \n situa]ia de
haiduc \n care m` aflu.
Suntem \ntr-o camer` luminoas` cu dou` paturi paralele,
acoperite de cuverturi albe, m~]oase, numite \n partea locului
straie. Pe mas`, un paner cu o piramid` de mere ro[ii.
– ßti]i unde suntem aici? Chiar \n vila mitropolitului. Asta
e o camer` de oaspe]i. Dac` el n-are curaj, am vrut s` v` dau eu
aceast` m~ng~iere.
Mitropolitul n-avea s` [tie niciodat` c` i-am fost oaspete
f`r` voie.

C~nd nimeni nu era pe afar`, ne mi[cam sub arborii

\ngreuna]i de z`pad`. Nimeni nu m` b`nuia \n acest loc de
pelerinaj unde veneau mii de oameni s` se \nduhovniceasc`.
Barba mea cre[tea, dar nu pentru ei m` deghizam \n c`lug`r, ci
pentru a c`p`ta \n mod firesc o alt` \nf`]i[are. Claustra]ia
voluntar` sau for]at` are un prim neajuns mare: moaie picioarele
[i \ngreuneaz` mersul. Lucrul \l poate \ncerca oricine dup` trei
s`pt`m~ni de imobilizare \ntr-un pat de spital. Fenomenul se

41
poate observa la cei care abuzeaz` de automobil. Dup` o vreme
mersul lor e comic ca al r`]oiului. Tr`isem bucuria de a merge
necontenit pe jos [i-mi venea greu s` m` adaptez la noua
situa]ie. Mersul face parte din personalitatea omului. A renun]a
la el \nseamn` a o amputa. Plimb`rile pe sub m`re]ia arborilor
\nz`pezi]i erau feerice, dar \mi umezeau fruntea.
çn fiecare diminea]` observam \n jurul bisericii urme
proaspete de s`lb`ticiuni. Coborau \n singur`tatea nop]ii din
p`durea muntoas` [i se plimbau pe-aici. Urme de c`prioar`,
urme de cerb, de iepure, de lup [i alte lighioane. C`lug`rul le
distingea cu precizie. De ce coborau aceste s`lb`ticiuni \n jurul
bisericii? M~ncare nu era, c`ldur` nu era. Semne c` s-au sf~[iat
\ntre ele nu se vedeau. Nu cumva le atrage [i pe ele mireasma
suav` din biseric`? Animalele pentru noi sunt \nc` mistere cu
pecetii. Ceea ce [tim \n aceast` privin]` este c` au sim]uri mult
mai subtile dec~t noi [i dispun de o memorie f`r` gre[. Ce este
aceast` biseric` cu atrac]ia ei misterioas` [i pentru miile de
pelerini, dar [i pentru aceste s`lb`ticiuni? çn]elepciunea sau
poezia bizantin` \i spunea raiul cobor~t pe p`m~nt. Toate
elementele de art` din care e alc`tuit` concurg la o figura]ie
simbolic` a mitului paradisiac, care a fascinat pe Dante [i pe
Milton, fiindc` fascineaz` \ntreaga omenire. Str`mo[ii no[tri [i-
au consumat geniul \mpodobind cu mii de biserici acest p`m~nt
\ns~ngerat de crimele istoriei. Ei tr`iau, ca [i Dante, ca [i Milton,
nostalgia poeziei [i armoniei paradisiace. Aceia au scris poema;
ai no[tri, poeme \n piatr` [i culoare. Spiritul lor s-a ridicat din
lumea urii [i a crimelor \n mitul iubirii universale – paradisul –,
pe care \l simbolizeaz` orice biseric`. Vechile poeme acado-
sumeriene \nf`]i[eaz` raiul ca o stare fericit` de armonie
universal` \ntre om [i om, \ntre el [i animale. Adam, \n biblie, le
punea nume [i le dezmierda pe spinare. çn acest paradis n-au fost
crime [i n-au existat s`lb`ticiuni. Crima, spune mitul, a rupt
armonia universal` [i a \nveninat f`ptura toat`, s`lb`ticind [i pe
om [i pe animale. ßi dac` Adam le m~ng~ia [i le punea nume,
urma[ii le-au \nr`it [i le-au f`cut du[mani, \mpu[c~ndu-le. Cum

42
s` nu se s`lb`ticeasc` animalele c~nd v`d \n om pe cel mai mare
uciga[ al lor?
ßi dac` \n memoria [i \n nostalgia omenirii d`inuie mitul
paradisiac al iubirii universale, care se va stinge numai odat` cu
ultimul om, de ce n-ar avea [i animalele aceast` memorie
ancestral` a unei epoci c~nd s-au iubit cu omul [i c~nd n-aveau
team` de el? De ce n-ar tr`i [i \n ele mitul paradisiac? De ce n-
ar exista o nostalgie obscur` care le coboar` \n taina nop]ii din
munte [i le aduce \n jurul bisericii? Sim]ul mirosului la ele e un
organ al \n]elegerii. Mireasma pe care o adulmec` \n biseric`
poate le aminte[te mireasma raiului, tr`it` de str`mo[ii lor \n
tov`r`[ia omului, \n armonia universal` a iubirii, anterioar`
crimei, care a degradat istoria acestui p`m~nt.
Umbl~nd pe sub arborii \nc`rca]i de puf alb, c`zut din cer,
[i privind urmele imprimate pe z`pada imaculat` de s`lb`ticiuni,
n-aveam preten]ia c` fac filosofie. M` refugiam \n marele mit al
poeziei, fiindc` m` sim]eam una cu s`lb`ticiunile care, tr`ind \n
fric`, numai noaptea coborau \n jurul bisericii.

Nu pl`nuisem s` fac la m`n`stire dec~t un popas preg`titor

dup` ie[irea din capcana sibian`. Ceea ce era de a[teptat.
Luptele politice \nver[unate din capital` se l`mureau treptat,
treptat, \n favoarea partidului comunist. Guvernul S`n`tescu nu
f`cuse fa]`. Guvernul R`dulescu sf~r[ise cu fuga ridicol` a
acestuia. Militarii, c~nd intr` \n politic`, dau cu b~ta \n balt`,
afar` de cazul c~nd se numesc Charles de Gaulle. Partidele
istorice, care capitulaser` \n fa]a lui Carol al II-lea [i a[teptaser`
reabilitarea de la egocentricul maladiv Ion Antonescu, f`ceau
figur` de racul, broasca [i [tiuca \n fa]a monolitului comunist.
Geniul lor conduc`tor era Iuliu Maniu, omul care niciodat` n-a
avut curajul s` bage m~na \n foc. çn martie lupta era c~[tigat`.
Petru Groza era [eful guvernului.
Locul unde m` g`seam era providen]ial pentru preferin]ele
mele suflete[ti, dar c`dea \n b`taia Bucure[tilor. Cum la
m`n`stire veneau oameni din toate p`r]ile, aveam posibilitatea

43
s`-mi aleg . ßi mi-am ales un sat din Mun]ii Apuseni. Dup`
documentul pe care \l aveam, t~n`rul inimos, care m` conducea,
[tia c` sunt Ion Vladimir Sp~nu, refugiat bucovinean cum erau
at~]ia al]ii \n aceste vremuri de r`v`[eal` [i de bejenie.
çn moina lui martie, am plecat la drum lung \ntr-o c`ru]` cu
cai puternici cum erau ai Paraschivei, condus` de un fl`c`u
voinic. Pe [osea o circula]ie nebun`, un du-te-vino de c`ru]e, de
ma[ini, de camioane ticsite de oameni. Cei care se \ntorceau
erau fugi]ii din ora[e, \mpr`[tia]i \n ]ar` de frica bombarda-
mentelor aeriene. Trecuser` \n goan` adesea figuri foarte cunos-
cute, care nu m` puteau recunoa[te sub \nf`]i[area mea b`rboa-
s`. Am trecut prin Miercurea Sibiului, am trecut prin Sebe[,
seara ne-a prins \n Lancr`m, satul de na[tere al lui Lucian Blaga,
nu departe de Alba-Iulia. Preotul de acolo ne-a g`zduit pentru o
noapte \n casa parohial`, unde probabil se n`scuse [i copil`rise
Lulu, cum \i spuneam \n intimitate. ßtiam de la Sibiu c` [i el
avea o situa]ie grea. çn ultimul timp, ne r`cisem, f`r` s` rupem
rela]iile, care fuseser` ale unei prietenii crezute f`r` sf~r[it.
La cin`, \nc` o emo]ie. Mai erau musafiri un ofi]er din
Bucure[ti cu so]ia. Din fericire, nu mi-a dat vreo aten]ie deose-
bit`, [tiindu-m` refugiat bucovinean, ceea ce, pe vremea aceea,
devenise o banalitate.
çn Lancr`m schimbam chirigiul. Preotul amabil mi l-a
tocmit pe-al doilea de seara. çn zori, p~n` s` pornesc mai
departe, m-am dus la biseric`, unde [tiam c` e \nmorm~ntat tat`l
lui Blaga. Crucea de marmur` [i lespedea de piatr`, \nclinat`
\ntr-o parte. Z`cea aici p`rintele marelui scriitor. Lulu spunea \n
confesiunile intime c` era a[a de \mp`timit de filosofie \nc~t
citea pe Kant \n altar, \n timpul slujbei [i f`cea mare haz de
lucrul acesta, sus]in~nd c` de la tata are darul de filosof. Nu l-
am crezut niciodat`, fiindc` practic nu e posibil s` cite[ti tocmai
pe Kant, fragmentat de nenum`ratele estenii, pe care trebuia s`
le rosteasc` preotul \n timpul slujbei. Am spus \n grab` o
rug`ciune pentru sufletul celui care a dat din m`duva oaselor
sale o glorie literaturii rom~ne. Legenda r`sp~ndit` de Lulu o

44
credea \ns` Octavian Goga care, neadmi]~ndu-i poezia sau mai
precis neadmi]~nd un alt mare poet ardelean al`turi de d~nsul,
zicea, c~nd venea vorba despre el: „Blaga! Tat`-s`u citea pe
Kant \n altar...“
De la Abrudul cu nume care sun` ca dintr-o ocn` de aur
p~n` la izvorul Cri[ului Alb e o distan]` de 17 kilometri, \n sus
pe munte. Nu exista drum de care, numai potec` de picior.
Abrudul e prea mic ca s` r`m~nem noaptea \n el. C`l`uza crede
c` vom ajunge p~n` \n sear`, f`r` s` pun` la socoteal` c` eu
aveam picioare de gelatin`. Abia ie[it din ora[ [i ne-a \nt~mpinat
o r~p` v`rgat` de [iroae. çn munte abia \ncepuse topirea
z`pezilor. Sus pe t`p[an vedeam poteca, dar aici, pe pov~rni[, o
m~ncase apa. Ne-am luat inima \n din]i [i am \nceput s` urc`m
de-a-bu[ilea. Sui[ul era cleios [i alunecos. Aruncam \nt~i
bagajul de m~n` [i suiam \nfig~nd ghearele \n clis`. Cel mai
mare canon era s` nu te pr`v`le[ti \napoi. C~nd am ajuns sus,
eram leoarc`. Poteca era tot at~ta de clisoas`. Pasul se \nfunda
ca-n clei. Din distan]` \n distan]`, poteca se pierdea sub c~te-un
vast n`mete de z`pad` a c`rui grosime n-o b`nuiam. Pojghi]a de
deasupra nu mai ]inea. Ne scufundam pe nea[teptate p~n` la
br~u \n z`pada moale. ßi astfel trebuia s` \naint`m. Era un chin
f`r` margini. Sim]eam c` toate puterile le-a sorbit cu du[m`nie
p`m~ntul desfundat. çn munte cobor~se o sear` umed` [i drumul
nu-l f`cusem nici jum`tate.
Deodat` a lic`rit \n cea]a neagr` ceva ca ni[te ferestre
luminate. O a[ezare de om \n aceast` pustietate de iad e ca o
speran]` disperat` pentru unul gata s` se \nece. Dar \n acela[i
timp o hait` de dul`i s-a n`pustit asupra noastr` s` ne sf~[ie. Am
l`sat jos bagajul, aveam ciomege puternice [i am \nceput s` le
\nv~rtim \n ap`rare. Asta a \nver[unat [i mai mult haita. La
l`tr`turile s`lbatice, un pervaz de lumin` s-a deschis [i \n
mijlocul lui o siluet` de femeie.
– Cine e acolo? a ]ipat ea ca s` biruie l`tratul infernal.
– Oameni buni. Ne cunoa[te]i! ]ip` la fel c`l`uza, \nv~rtind,
ca [i mine, ciomagul.

45
 Femeia a potolit haita [i ne-a poftit \n cas`.
O cas` mare, neobi[nuit` fa]` de cele pe care aveam s` le
v`d, dar ]`r`neasc`. Camera unde am intrat era imens`. La o
mas`, \n mijloc, c~]iva copii, pe care mama \i hr`nea. B`rbatul
era \nc` departe de comun`, la o [edin]` de consiliu. çn fund, un
c`min din care se ridica o p`l`laie de buturugi c~t omul de mare.
C`l`uza era t~n`r [i antrenat, dar eu, sleit de puteri, nici nu
puteam s` articulez cuvinte. Vorbea el pentru mine. Dar
am~ndoi eram o ap`. Apa trecuse prin c`ma[`, prin veston [i
prin pulov`r. Ne-am schimbat ruf`ria. Femeia ne-a pus hainele
la dogoarea focului [i ne-a adus c~te o oal` de lapte proasp`t, c`
altceva n-am vrut s` m~nc`m. çn via]a mea n-am gustat
asemenea lapte. ßi ast`zi, dup` ani de zile, \i simt mireasma
alc`tuit` din toate florile muntelui. Femeia ne-a poftit s`
r`m~nem la ei. Mai aveam zece kilometri de mers. Dar laptele
acela miraculos m` \nt`rise [i m` \nd~rjise. Voiam s` ajung
noaptea \n sat. Nu [tiu cum vor fi oazele \n pustiurile nisipoase,
dar mie mi-a r`mas \n minte acest popas fermec`tor, \ndulcit de
bun`tatea omului, la un ceas vecin cu agonia. Noaptea era com-
pact` [i umed`. Am intrat din nou \n umezeal`. Aceea[i clisur`
\n talp`, aceia[i n`me]i p~n` la br~u. P`rea c` mi-am pierdut
con[tiin]a, fiindc` nu mai puteam g~ndi. Singure picioarele
mergeau mecanic dup` c`l`uz`. C~nd am ajuns se rev`rsa de
ziu`. Am f`cut o sfor]are supraomeneasc` s` m` pot dezbr`ca.
La Bl`jeni, \n Mun]ii Apuseni, e[ti la unul din izvoarele
Cri[ului Alb. Pu]in` lume \[i pune piciorul la prob` pe aceste
coaste de stei repede care, dac` n-ar fi \nv`luite cu iarb`, ar avea
o \nf`]i[are fioroas`. Bl`jenii e o comun` lung` de 25 de
kilometri, iar ultimul c`tun, Grosurile, urc` p~n` la o mie dou`
sute de metri ca s`-]i arate, de sus, una din cele mai virgine
frumuse]i din ]ara noastr`. Cri[ul aici e de abia \n v~rsta
copil`riei [i, ca toate apele de munte, \n pr`v`lire iute, se g~dil`
stra[nic de pietrele din cale [i r~de din mii de v`lurele, c` umple
toat` valea str~mt` cu veselia lui g`l`gioas`. Trebuie s` mergi
cu luare-aminte; la cotitur`, drumul se poate \nt~mpla s` nu mai

46
existe. Dac` a plouat ieri, Cri[ul l-a mu[cat peste noapte [i-
atunci trebuie s` te ca]`ri, ag`]at de crengi, pe [oldul de st~nc`
p~n` ajungi din nou la loc neted. Dac` e timp lini[tit, u[oara
c`ru]` mo]easc` te poate urca p~n` la marginea Grosurilor. Aici
c`ru]ele se p`r`sesc iar caii urc` spre gospod`rii desh`ma]i.
Din fundul Grosurilor, de unde izvor`[te Cri[ul [i p~n` sus,
la ultima cas`, faci pe jos un ceas [i mai bine. Dac` urci c`lare,
poteca e numai c~t palma de \ngust`, dar n-are de ce s`-]i fie
team`, c`lu]ul nu gre[e[te niciodat` pasul. Tr`ie[ti numai
senza]ia c` \n fiecare clip` te-ai putea pr`v`li \n pr`pastie cu cal
cu tot. A fost o fric` zadarnic`. O vezi cu bucurie c~nd ai ajuns
\n v~rful satului.
Respiri voios [i prive[ti spre fundul de unde te-ai ridicat. Te
sim]i st`p~n pe abisul ame]itor de sub tine. Vatra satului e o
p~lnie uria[`, ale c`rei coaste adun` ploile [i z`pezile topite \n
v~rful din jos ca s` alimenteze toanele r~ului, ce mu[c`
necontenit drumul pe care ai venit [i pe care oamenii de pe-aici
\l dreg mereu tot a[a ca pe vremea str`mo[ilor. Dar ca frumu-
se]e, satul e o oper` a naturii [i a m~inii omene[ti. çncep~nd din
josul pr`p`stios [i p~n` pe buzele rotunjite de sus, casele, cu
prispele sprijinite pe parmaci de lemn, se \n[iruie \n spiral` pe
coasta p~lniei uria[e, distan]ate unele de altele [i \mpodobesc
acest gol abisal ca ni[te flori sur~z`toare. Largurile dintre
gospod`rii sunt pline de f~ne]e, de pomi roditori, de p~lcuri de
arbori sau de sem`n`turi, zarzavaturi, cartofi [i firav gr~u de
var`. Priveli[tea e zugr`vit` ca de m~na unui me[ter genial.
Dac` ai p`r`sit capitala pe vremea c~nd apar primele cire[e
v`ratice, aici, \n creierii mun]ilor, tr`ie[ti \ntr-adev`r a doua
prim`var`. De-abia acum prunii, vi[inii [i cire[ii sunt \nc`rca]i
de floare. Pe l~ng` cei domestici, care dau spre sf~r[itul lunii
iunie faimoasele fructe mari, ro[ii-galbene, pietroase, numite \n
partea locului moacre, cresc cire[ii s`lbatici, de propor]ii gigan-
tice, cu rod amar [i mic, din care se face dulcea]a. Trunchiul lor
atinge un metru [i jum`tate \n diametru. Eflorescen]a lor, ireal
de mare, unit` cu a celorlal]i pomi, d` o candoare care umple

47
spa]iul imens de feerie imaculat`, de str`lucire. La aceast` feerie
se adaug` mireasma eflorescen]ei. Sunt om de la [es [i [tiu ce
\nseamn` farmecul p`durilor de tei, c~nd floarea le \mbrac` \n
aur de sus p~n` jos. Ei bine, parfumul acestor cire[i e mult mai
p`trunz`tor [i mai \mb`t`tor dec~t cel de tei. C~nd boarea
prim`verii mi[c` aerul pur al mun]ilor, \nc`rcat de esen]ele
pomilor, el devine gros [i greu, \nc~t abia \l mai po]i respira. E
un fel de be]ie spiritual` cople[itoare. Din fundul [i de pe
coastele acestei p~lnii imense se ridic` valuri uria[e de miresme
ca dintr-o c`]uie fabuloas` [i ard p~n` la cer spre vraja omului,
\ndemn~ndu-l s` tr`iasc` lipit cu sufletul de aceste meleaguri,
unde altfel via]a e destul de aspr`.
Coastele sunt pr`v`lite, stratul arabil e nisipos, fixat pe
pov~rni[ cu mii de r`d`cini, mustind necontenit o umezeal`,
\nc~t aici, pe culmile \nalte, calci pe straturi de izm` gras` [i
aromat` ca \n albia v`ilor ml`[tinoase. çi prie[te de minune
cartofului, care cre[te c~t godacii rotunzi [i trandafirii.
De jur \mprejur, p`duri imemoriale de fag [i numai de fag,
care \mp`neaz` ici [i colo satul, izol~ndu-l ca la \nceputul lumii
cu copaci gigantici \n v~rful c`rora, pe vreme de ploaie,
ciupercile care se numesc p`str`vi cresc \n c~teva zile mai mari
dec~t vulturii [i au un gust de carne de pas`re. Lupul intr` la
amiaz` \n ograda gospodarului [i fur` oaia, pe care o car` \n
spate ca omul. çn sus de casa gazdei noastre era un zmeuri[ mai
\nalt dec~t trestia. Un fl`c`u, \naint~nd \n desi[, la cules, era gata
s` se \mbr`]i[eze cu ursul, care culegea din partea cealalt`. La
Grosuri, \n Bl`jeni, ai intrat \n imperiul primordial al naturii. E
sigur c`, dup` invazia Daciei, romanii nu s-au suit p~n` la
muntenii ace[tia care vorbesc totu[i un grai cu pronun]ie muiat`
moldovene[te \n cuvinte uimitor de neao[e ca \n Valahia.
ç]i ridici ochii [i-i faci roat` \mprejur. Sus, pe buza pr`p`s-
tiei conice, te g`se[ti pe un platou de f~nea]` \nconjurat de
p`duri. Deasupra, coviltirul diafan al celui mai albastru safir. S-a
deschis peisajul magnific al Bl`jenilor. Cri[ul Alb curge spre
r`s`rit, ocole[te mun]ii, ud` Bradul aurifer [i cote[te spre apus,

48
\n direc]ia Tisei. Cu fa]a \n lumina r`s`ritului, ai la st~nga, nu
prea departe, muntele Vulcan, \ntr-o curioas` izolare, proiectat
pe cer. E o st~nc` de form` cubic`, v~n`t`-\nchis, impresionant`
prin m`rimea ei. Pare masa de altar a cine-[tie c`rui templu
nimicit de un cataclism geologic. çn st~nga, la distan]` de 25
kilometri, domin~nd celelalte culmi, se ridic` muntele G`ina,
faimosul munte al mo]ilor, unde suie o dat` pe an blondele
str`nepoate ale ge]ilor, ml`dioase ca lujerele de crin, s` le vad`
viitorii miri, pe care altfel nu-i pot z`ri de desetul codrilor.
Muntele, alb [i str`lucitor \n soare, are forma unui cort rev`rsat
\nl`turi, sub care ar fi \nc`put toat` o[tirea lui Traian, cu care a
cucerit Dacia. çntre Vulcan [i G`ina, mereu \n fa]`, dou`
mormane \mp`durite, Plutonul [i Str~mba, parc` \nadins l`sate
mai jos ca s` nu-]i \nchid` orizontul, departe, spre frumoasa
c~mpie a Transilvaniei.
çn spate, spre apus, dac` treci culmea apropiat`, dai de-o
ad~ncitur` corespunz`toare \n sens invers cu a Cri[ului Alb. E
Valea Verde. Din pricina culmii, n-o bate soarele ca pe platoul
[i genumea Bl`jenilor. Vegeta]ia e mult mai t~rzie. Ai parc`
dou` anotimpuri sincronice, desp`r]ite numai de o muchie de
st~nc`. Dar dac` treci \n Valea Verde, vei culege \n luna
septembrie vi[ine coapte din pomi, cum am cules eu.

Cas` de munte \ngust`, cu etaj de lemn tencuit pe un parter

de blocuri de piatr` legat` cu var. Nu era chiar \n v~rful
muntelui, dar aproape. Mai albeau c~teva a[ez`ri p~n` pe culme.
Avea un spate straniu. Toat` tencuiala, ciugulit` de p`s`rile
p`durii, era dat` jos. R~njeau afar` numai [ipcile vechi de lemn
\n care p`s`rile, iarna, c`rau viermi[ori. Din spate \ncepea
imediat p`durea de fag gigantic care se pr`v`lea s` umple o
v`g`un` imens`. Pe-aici p`durile sunt virgine, fiindc` nu exist`
drum [i posibilitatea de exploatare. çn fa]` se c`sca o pr`pastie
ame]itoare din fundul c`reia g~lg~ia unul din izvoarele Cri[ului
Alb. çn dreapta, l~ng` cas`, un nuc rotund \[i trimitea crengile
p~n` \n fereastra podului, iar l~ng` el un arbore foarte \nalt.

49
Acesta era paratr`snetul casei aici, unde fulgerele [i tr`snetele
erau cununa obi[nuit` a muntelui [i unde vedeai destui copaci
transforma]i \n scrum.M` minunam de c~te n`scoce[te omul,
constr~ns s` se apere de for]ele oarbe care-l cov~r[esc.
çn camera de sus, ce mi s-a dat, un portret \ncadrat mi-a atras
aten]ia. O fat` foarte frumoas` la chip [i zvelt` la trup, ca de 17
ani. Era cu neputin]` s` mai recuno[ti ceva din aceast` frumuse]e
\n st`p~na casei care avea acum peste 70 de ani. Nu mai era
zvelt`, ci trestie uscat`. Numai ochii \i mai r`m`seser` negri,
mari [i vii, care vedeau tot [i supravegheau tot. Avea \n
r`spundere o frumoas` avere de la r`posatul ei so], disp`rut din
aceast` lume cu dou` decenii mai \nainte. L`sase nou` copii, cei
mai mul]i \mpr`[tia]i la rosturile lor, doi feciori ca brazii, mor]i
de cur~nd \n r`zboi. Unul fusese aprig lupt`tor pentru soarta
mo]ilor. L~ng` mama r`m`sese numai o fat`. Doamne, ce fat`
nenorocit`! Din clasa a patra de liceu i se \nchirciser` picioarele
[i a r`mas rahitic`. Era o durere s-o vezi cum se canone[te s`
umble. Avea 40 de ani [i o figur` mai b`tr~n` dec~t mama ei. Dar
era spirt de de[teap` [i [tia tot ce se petrecea pe valea Cri[ului.
Aceste dou` femei aveau \n grija lor casa care se d`r`p`na,
o gr`din` de zarzavat, o planta]ie de pruni pentru ]uic`, o coast`
pentru gr~u de var` [i pentru cartofi, f~nea]a, p`durea de fag din
v`g`un`, nou` vaci, o turm` de oi [i un cal. Nici un alt ajutor.
N-am v`zut pe altcineva mai lipsit de sim]ul economic dec~t
aceste femei, care munceau pe rupte din zori p~n` \n noapte.
Rostul lor nu era s` c~[tige, ci s` munceasc`. Diminea]a, dup`
mulsoare, un c~rd de femei [i copii veneau cu oalele la poart` s`
le \mpart` lapte, cu care altfel n-aveau ce face.
– De ce ]ine]i at~tea vaci [i at~tea oi? am \ntrebat-o pe
b`tr~n`.
– Pentru c` a[a ]inea r`posatul! mi-a r`spuns ea nostalgic.
Adic` se canoneau numai \n amintirea celui disp`rut.
Cum timpul se mai dezghe]ase [i cum n-aveam ce face
dec~t s` citesc, m-am hot`r~t s` le ajut. Prunatul lor era inundat
de usc`turi. De 20 de ani nu mai intrase nimeni \n el. Am intrat

50
eu cu fier`str`ul [i cu barda. Opera]ia era destul de grea. Aici nu
exist` teren orizontal. Numai coast` [i iar coast`. Prunii erau
planta]i pe o pant` at~t de pov~rnit` \nc~t trebuia s` te ]ii de ei
ca s` nu te rostogole[ti. Mai greu era de echilibrat pe scar` ca s`
ajungi la usc`turi. O propteam de prun de pe clin` \n jos; altfel
nu se putea. Scosul usc`turilor t`iate era tot a[a de dificil. Cu
m~inile s~ngerate de ghimpi, am lucrat o lun`, zi de zi, [i am
scos c~teva care de usc`turi. çn sf~r[it, prunatul era cur`]it [i
aerat. Am avut o mare satisfac]ie c` nu fac degeaba umbr`
p`m~ntului. Gazdele mele erau \nc~ntate.
Un adev`rat chin la aceast` cas` era m~ncarea. Eu am fost
[i am r`mas un om foarte sobru. Nici unul din mul]ii mei priete-
ni nu m~nca at~t de pu]in ca mine. Aceste gazde, ne[tiind ce s`
mai fac`, voiau s` m` \ndoape de cinci ori pe zi, de parc` a[ fi
fost englez. Diminea]a, dulcea]`, cafea cu lapte, dou` ou` fierte,
sl`nin` afumat` [i un pahar de ]uic`. La 10, acelea[i ou` neatin-
se, aceea[i sl`nin` [i o mare can` de sm~nt~n`. La dejun, m~n-
c`ri de pas`re sau de porc afumat, care e de rigoare la orice cas`
transilv`nean`. La ajun, adic` la chindie, aceea[i sm~nt~n` agre-
mentat`, seara cin` serioas`. Ce monstru a[ fi ajuns eu dac` m`
\ndopam cu toate aceste bun`t`]i! Erau foarte m~hnite c` n-am
atins m`car o dat` acest deliciu ardelenesc, care e sl`nina afu-
mat`, dreas` cu ]uic`. Degeaba le spuneam c` eu nu m`n~nc c~t
s` am poft` de somn dup` mas`; ci c~t s`-mi r`m~n` dispozi]ie
de lucru imediat. De altfel, via]a lor era aproape ascetic`, dar pe
mine nu voiau s` m` \n]eleag` pentru c` le contrariam sentimen-
tul de recuno[tin]` pe care mi-l ar`tau prin at~tea bun`t`]i.
Am luat \n lucru gr`dina lor de legume [i zarzavat.
Era pre]ioas` pentru c` era un loc neted [i \ngr`[at, cam de
1500 metri p`tra]i. Dar mai mult de jum`tate era n`p`dit de
urzici. Am crezut c` lucrul e u[or, fiindc` nu cuno[team urzicile
dec~t la suprafa]`. C~nd am \nceput s` sap cu cazmaua, m-am
minunat ce am descoperit. Urzicile sunt ni[te mon[tri vegetali.
P~lcurile verzi [i ]epoase care se v`d, n-au r`d`cini individuale,
ci sunt sumedenii ]~[nite din aceea[i r`d`cin` comun`. Aceast`

51
r`d`cin` se \ntinde orizontal p~n` la mari distan]e, pe sub p`-
m~nt, [i e o fr~nghie galben` [i groas` c~t un odgon sau c~t m~-
na. P`m~ntul invadat era astfel c`ptu[it de o \nc~lcitur` ca de
[erpi,care \i sugeau vlaga. Ca s`-l cur`] de aceast` uria[` pecin-
gine, trebuia s` sap p~n` la o ad~ncime de jum`tate de metru.
Dac` r`m~ne \n s`p`tur` un fragment de r`d`cin`, oric~t de mic,
urzica se prinde la loc cu o repeziciune uluitoare, dup` prima
ploaie. A fost marea mea bucurie, fiindc` aveam ce lucra. S`-
pam, f`r`mi]am p`m~ntul gras, alegeam [erpii galbeni cu mi-
gal` [i-i \ntindeam de-a lungul gardului ca soarele s`-i usuce [i
s`-i omoare. Trebuie s` recunosc c` ace[ti mon[tri sco[i la
lumin` au o culoare frumoas`, de o nuan]` nobil`. S`patul cu
cazmaua e o pl`cere a mea din copil`rie, c~nd tata m-a \nv`]at
cum s` ap`s cu talpa pe cazma, cum s` schimb piciorul c~nd
obose[te, cum s-o \ntorc din m~n`, a[a ca felia de p`m~nt t`iat`
s-o pun pe s`p`tur` cu fa]a-n jos, ca s` \n`bu[ buruiana de pe ea.
Am observat ulterior c` mul]i c`rturari ridica]i de la brazd`
f`ceau o figur` caraghioas` c~nd s`pau cu cazmaua. Am des]e-
lenit \ntre altele un zmeuri[ din col]ul gr`dinii [i, leg~ndu-l pe
araci, am f`cut o mic` vie de toat` frumuse]ea. Era cu neputin]`
s` scap de m~ncare \n timpul lucrului. B`tr~na venea la or` pre-
cis` cu cana de sm~nt~n`, cu ou`le, cu sl`nina [i cu paharul de
]uic` aurie ca la un muncitor ce eram. Dup` o alt` lun`, gr`dina
era oglind` [i avea s` dea din ea o jungl` de leguminoase.
Acum ne mai \mprietenisem. Sim]eam c` totu[i bunele
mele gazde aveau t`cute nedumeriri. ßtiau din documentele
mele c` sunt comerciant din Bucovina. Le spusesem c` f`ceam
comer] de cherestea \n Cehoslovacia [i, \ntre altele, vindeam
acolo faimosul lemn de tis` bucovinean` bun pentru facerea
instrumentelor muzicale. Totul era plauzibil, poate dac` nu era
vorba de mine. C`ci, intr~nd \n camera mea, pentru a face
r~nduial`, vedeau pe mas` c`r]i \n nem]e[te [i fran]uze[te [i
instrumente de scris. Toate bune, dar ce fel de comerciant eram
eu, care m` ocupam de asemenea lucruri? Le-am spus atunci c`
tat`l meu avusese acest comer] [i, la moartea lui, eu care urmam

52
universitatea la Cern`u]i, bine\n]eles a trebuit s-o \ntrerup, ca s`
salvez afacerea.
Ele f`ceau parte dintr-un neam de oameni extrem de
numeros [i r`sp~ndit \n toat` Transilvania. Erau a[a de mul]i c`
nu se mai cuno[teau \ntre ei. Se [tiau numai din auzite. Unul din
aceste rubedenii, focos din fire, fusese amestecat \n mi[carea
Memorandumului, cu Ra]iu, cu p`rintele Lucaci [i cu ceilal]i. A
intrat \n conflict cu ungurii [i a fugit peste Rodna, \n Bucovina.
S-a stabilit acolo [i i s-a pierdut urma.
– Extraordinar! zic eu. C~t de mic` e lumea! P`i dumnealui
a fost cutare din ceata marilor lupt`tori na]ionali. Cine nu [tia de
d~nsul la noi \n Bucovina? La noi s-a [i \nsurat. ßi culmea e c`
el [i cu tat`l meu au fost cumna]i. Au ]inut dou` surori. Nici unul
nu mai exist` azi. S-au pr`p`dit prea de timpuriu...
M` miram [i eu ce repede improvizam aceste glume, pe
care ele au \nceput s` le cread`. Din deduc]ie \n deduc]ie am
ajuns la concluzia c` eu cu b`tr~na am fi un fel de veri, iar fiin]a
nenorocit` de l~ng` noi mi-ar fi nepoat`. çn orice caz, eram rude
c` prea ne sim]eam bine laolalt`. çmi p`rea r`u s` creez
asemenea iluzii inofensive, dar m` \mp`cam cu g~ndul c` atunci
c~nd voi avea fa]a mea adev`rat`, m` voi \ntoarce \n munte [i
ele, care sunt a[a de bune, vor \n]elege constr~ngerea \n care am
fost nevoit s` mint.
ßi seara, medit~nd cu am`r`ciune la cele vorbite, mi-am
adus aminte de un am`nunt din biografia zbuciumat` a Sf~ntului
Atanasie cel Mare, care a fost pop` \n Alexandria Egiptului.
Lupta \mpotriva ereziei ariene. Este prigonit de moarte. A stat o
vreme ascuns \ntr-un morm~nt \n cimitir [i era un om de geniu.
Acum, deghizat, se refugiase \ntr-o corabie pe Nil. L-a un
moment dat, s-a \ncruci[at cu corabia unde se g`seau urm`ritorii
s`i cu g~nd s`-l omoare. Aceia necunosc~ndu-l l-au \ntrebat:
– N-ai v`zut pe du[manul nostru Atanasie din Alexandria?
– Ba l-am v`zut! r`spunse sf~ntul. Adineauri a trecut \n
susul apei. Dac` gr`bi]i, \l prinde]i.
A trebuit s-o spun` ca s`-[i salveze via]a.

53
 Mo]ii sunt oameni de munte, mai mult \n`ltu]i [i blonzi.
Erau s`raci de mama focului [i foarte prolifici. Dac` p`durea era
de brad, f`ceau ciubere; dac` ocnele sau b`ile erau aproape,
deveneau mineri. Dar to]i au o pasiune \n s~nge, aceea de a bate
drumurile. Cu piciorul, drumurile vecin`t`]ilor, cu calul,
m`r[`luiau drumurile ]`rii. C~nd femeia avea o g`in` de
v~nzare, pleca cu ea p~n` la Abrud – 17 kilometri, sau la
C~mpeni – cam tot at~ta – sau la Brad –, de dou` ori pe-at~ta. O
fat` trecea pe la noi cu cofa plin` de fragi. M-am tocmit cu ea [i
am urcat p~n` la 500 de lei. Banii erau devaloriza]i. A refuzat
t~rgul ca s`-[i v~nd` marfa la Abrud. Am v`zut-o seara la \ntors,
c` drumul trecea pe la noi.
– Spune drept, Sabina, c~t ai luat pe cof`?
– Dou` sute de lei.
– ßi nu-]i pare r`u?
– De ce s`-mi par`, n-am fost la Abrud?
C~nd b`rbatul pleac` cu c`ru]a \n ]ar`, ]in~nd calul la pas
chiar dac` coboar` la vale, se \ntoarce numai dup` c~teva luni cu
un sac de gr~u [i unul de porumb. Noaptea, t~rziu, vedeai focuri
aprinse din culme \n culme. Ardeau sub cazanele clandestine.
Porumbul adus se transforma \n rachiu, chiar dac` nenorocitul
de om avea un c~rd de copii.
Dar to]i aveau o calitate extraordinar` pentru mine: fiecare
mo] era un ziar ambulant. Nu era [tire s` n-o prind` din v~nt. Nu
era eveniment \n Bucure[ti s` nu se afle mai \nt~i \n munte.
Noua mea nepoat`, s`rmana, le culegea pe toate [i mi le aducea
mald`r.
Am participat la o clac` a gazdei mele, la seceri[. Am
secerat [i eu cu b`ie]ii [i fetele veni]i din \mprejmurimi. Aici
seceri[ul nu e greu ca la [es. Gr~ul de var`, firav [i s`rac \n spic,
e sem`nat pe coasta repezit` [i, lu~nd lucrul de la vale la deal,
aproape nu e nevoie s`-]i fr~ngi trupul. Coasta ]i-l aduce sub nas.
Ziua de clac` era o zi bahic`. De cum s-a pus gur` p~nzei,
l`utarii au \nceput s` c~nte \n urma secer`torilor [i cei care
purtau sticlele cu ]uic` le treceau mereu de la gur` la gur`. A[a

54
era datina. Se muncea \ntr-o veselie nefireasc`. Ceea ce m-a
minunat e c` pe coasta asta, la \n`l]ime de aproape o mie de
metri, unde gr~ul e a[a de slab, cartofii cresc c~t purceii, iar izma
[i cimbrul s`lbatic invadeaz` totul ca-n fundul virogilor
mocirloase de la [es. Fragede [i strivite \n picioarele
secer`torilor, sucul lor r`sp~ndea un miros puternic, care
materializa pl`cut aerul pur de munte [i cov~r[ea aroma de
]uic`. M~ncare, mai mult` dec~t doreau cl`ca[ii. Iar seara, \n
marea [ur` evacuat`, unde a \nc`put toat` claca, a \nceput
petrecerea. De fapt, pentru asta alergase tineretul. Un singur joc
se danseaz` prin partea locului [i se nume[te Carina. Numai
melodiile se schimb`, p`str~nd, fire[te, acela[i ritm. Jocul e
numai \ntre perechi, care se urmeaz` una dup` alta \n roat`
mare, dar niciodat` uni]i \n hor`. Spiritul lor e individualist.
Mo]ii nu erau obi[nui]i \n comunitate, tr`ind \n case izolate una
de alta, unde vecin`t`]ile chiar sunt distante. Fiecare pereche
purta sticla ei cu ]uic`, de obicei fl`c`ul. Dar, \n desf`[urarea
dansului, beau [i b`rbatul [i fata la fel. Aceasta le da un av~nt
p~n` la s`lb`ticire. Fata, \nv~rtit` pe sub m~n`, se pref`cea \ntr-
un v~rtej de fum ca sorburile violente de aer, ce le st~rne[te
v~ntul pe timp de ar[i]`. Desigur, cortegiile ditirambice din
antichitate, \n cinstea lui Dionysos, cu bacante purt~nd cununi
de struguri \n p`r, n-au cunoscut aceast` toren]ial` desc`rcare de
energie, aceste \nv~rtituri vertiginoase, acest patos pr`p`stios,
dincolo de care nu mai e posibil` alt` dezl`n]uire de fiin]`
omeneasc`. çnt~i, fiindc`, grecii antici erau mai slab hr`ni]i
chiar dec~t mo]ii no[tri; al doilea, fiindc` vinul lor nu putea s`
aib` t`ria dement` a ]uicii noastre. ßura imens` duduia de
izbucnirea pasiunii tehnice, se transformase \ntr-o nebunie
dansant` a c`rei s`lb`ticie o f`cea ireal`, de necrezut. ßi asta a
durat f`r` \ntrerupere, p~n` la ziu`, c~nd soarele era sus.
Mai v`zusem asemenea groz`vie ritmic`, demult, \n ¥ara
Oa[ului, unde cu]itul nu lipse[te de l~ng` pulpa piciorului.
Cineva \mi spunea dup` asemenea spectacole: Va fi foarte
greu s` scoatem din munte be]ia, tuberculoza [i sifilisul, dar mai

55
cu seam` acest individualism recalcitrant, care se p`streaz` p~n`
\n dansuri [i din care decurge [i mania ambulant`. C`ci indivi-
dualismul primitiv e r`d`cina maniei ambulante, adic` a ambi-
]iei de a-[i valorifica singur modestul produs al m~inilor proprii.
M` \ntrebam dac` revolu]ia care vine va izbuti \ntr-adev`r
s` scoat` pe om din cochilia de melc, \n care tr`ie[te de unul
singur.

Bisericu]a din lemn, construit` ca danie de un unchi al

gazdei se \nvecina cu casa, dar aici pe culme era la marginea
satului scufundat \n vale. De-acolo p~n` aici f`ceai cel pu]in un
ceas. Al`turi de ea era [i [coala. çnv`]`torul era plecat \n r`zboi.
çl suplinea unul cu dou` clase de liceu [i un ochi lips`, care era
[i predicator baptist, mai bine pl`tit acolo dec~t la stat. Trep`du[
pe culmi ca misionar, \nv`]`m~ntului nu-i da nici o aten]ie.
çnt~lneam copiii dup` oi sau dup` vaci [i-mi era mil` de ei c` nu
cuno[teau nici alfabetul. Dac` \l \ntrebai pe suplinitor cum are
s` ias` la o inspec]ie, \]i r`spundea c` va c`dea la pace cu o sticl`
de ]uic` b`tr~n`.
M-am dus la biseric`, sigur fiind c` nimeni nu m`
recunoa[te. Dar abia s-a sf~r[it slujba [i din urm` m-a ajuns
preotul, un t~n`r.
– S` tr`i]i, domnule profesor. V` [ade bine cu barb` [i m`
bucur c` sunte]i pe la noi. V-am fost student.
I-am spus c` sunt rud` cu gazda [i nu vin \nt~ia oar` pe-aici.
Dar cred c` el a \n]eles invers de cum i-am spus.
La Brad, \n centrul aurifer, se duceau lupte \nver[unate \ntre
mineri, \ntre sociali[ti [i comuni[ti. Aici \n sat, ]`ranii spuneau
c` ei sunt cu inglezii. Erau partizanii lui Iuliu Maniu.
T~n`rul preot m-a \ntrebat de situa]ie. Cine va birui p~n` la
urm`?
– Te mai \ndoie[ti? Am intrat \n era revolu]iei comuniste.
Peste c~teva zile a venit la mine [i m-a informat c` agen]i
de la Brad l-au vizitat, invit~ndu-l s` treac` de partea comu-
ni[tilor. Ei au nevoie de intelectuali propagandi[ti.

56
 L-am sf`tuit s` primeasc`. Iisus Hristos n-a fost comunist
c~nd a spus: Cine are dou` haine, s` dea una celui care n-are [i
c~nd a sf`tuit pe cel bogat s`-[i \mpart` averea la s`raci?
Acceptarea reformelor fundamentale \n favoarea lumii s`race
va duce \n cele din urm` la reconcilierea celor dou` puteri con-
trare teoretic, dar \nrudite practic, comunismul [i cre[tinismul.
Peste alte c~teva zile preotul a venit din nou la mine, mi-a
spus c` a primit, a luat contact cu centrul de la Brad [i a \nceput
s` participe [i s` vorbeasc` la \ntrunirile de propagand` comu-
nist`. Era bine v`zut acolo. El mi-a adus o gazet` de la Deva,
care era foarte slab redactat`. Cei de la Brad voiau s` scoat` [i
ei una. L-am sf`tuit s`-i pun` titlul Flac`ra, ceea ce la Brad a
fost acceptat.
– Dar, domnule profesor, eu n-am talent la scris.
– Nu e nimic, v-o scriu eu, iar tu isc`le[ti.
Vedeam \n c~t` mizerie tr`iau oamenii din partea locului,
intr~nd prin casele lor unde dormeau laolalt` cu oile, cu mieii [i
vi]eii. La fiecare c`min exista c~te opt, zece [i doisprezece copii
\n zdren]e, nem~nca]i, bolnavi, p`r`si]i \n ignoran]`. P`rin]ii le
d`deau hran` pe ra]ie. Erau mai la vale sate de mineri, care se
\mb`tau turt`, p~n` la unul. Un om cultivat \mi spunea cu \ngri-
jorare c` procreau mai ales toamna, la anotimpul ]uicii [i copiii
concepu]i \n stare de ebrietate arat` tot mai slabi la minte [i mai
degenera]i. ßi m` g~ndeam c` sunt dator s` fac [i eu ceva pentru
ei, m`car \n form` clandestin`. Nu are \nsemn`tate. Binele e un
bun \n orice form` l-ai face.
Totul ar fi mers, dac` preotul, t~n`r cum era, n-ar fi c`zut \n
exces de zel. Antrenat de laudele pe care le primea la Brad
pentru lupta lui asidu`, a \nceput \n sat s` cucereasc` partizani.
çn timp relativ scurt, a c~[tigat peste treizeci de in[i. Dar mani[-
tii care erau majoritate [i a[teptau m~ntuirea de la inglezi, se
\nd~rjeau \mpotriva lor cu fiecare zi. çi izbea prea direct \n idolul
lor, Iuliu Maniu. Culmea indign`rii a provocat-o c~nd la cance-
laria parohial`, unde eu nu m` duceam, a lipit pe perete deoparte
chipul lui Karl Marx, iar de cealalt` icoana M~ntuitorului.

57
Oricare intra acolo \i spunea: Vezi, `[tia sunt cei doi zei la care
m` \nchin deopotriv`! Vestea s-a dus ca fulgerul \n tot satul [i
pe toat` valea. Ura s-a aprins \mpotriva preotului. Pleac` de la
noi! \i r`cneau mani[tii. Dac` nu pleci, te sf`r~m`m!
Nu mai era chip s` tr`iasc` acolo. Lucrul acesta l-au consta-
tat [i cei de la Brad [i \n cele din urm` i-au pus la \ndem~n` un
camion, [i-a \nc`rcat so]ia [i cele c~teva ]oale, c` multe n-avea,
[i s-a dus tocmai \n Teleorman, de unde era originar.
Oamenii ace[tia de la munte erau s`raci lipi]i p`m~ntului.
Biserico[i lucru mare nu erau. La slujba duminical` \i num`rai
pe degete. Cimitirul mor]ilor lor era o vrai[te, mai mare jalea.
Ne\ngr`dit unde p`durea venea p~n` \n mijlocul satului, vitele [i
oile se b`ligau pe mor]i, nici o cruce nu mai r`m`sese \n picioa-
re. De altfel, nic`ieri pe unde am umblat \n Mun]ii Apuseni, n-
am v`zut un cimitir \ngr`dit, toate c`lcate \n copitele vacilor. Ce
ap`rau ei \mpotriva comunismului? Ce a[teptau ei, s`rmanii, de
la englezi sau de la Iuliu Maniu, care fusese de mai multe ori la
guvern [i-i l`sase \n primitivismul \n care se zb`teau?
çntr-o sear`, abia c`zuse amurgul [i \n gr`dini]a de ceap` [i
m`rar de l~ng` buc`t`rie, s-a auzit un [uierat straniu, care se
repeta st`ruitor. Dup` [uier, trebuie s` fie o lighioan` mare, \mi
zic eu [i m` uit cu b`gare de seam` printre straturi, dar nu
observ nimic, de[i [uieratul continua [i mai stra[nic. M-a
l`murit gazda, b`tr~na mea veri[oar`. Era [arpele casei. locuia
\ntre bolovanii de piatr` ai parterului, c`ci etajul, cum am spus,
era \n st`p~nirea ghionoarelor, care \l descojiser` de tencuial`
ca s`-l poat` ciuguli de carii. Gazda \i punea zilnic por]ia de
m~ncare, o strachin` de lapte, a[a c` [arpele n-avea nevoie s`
se mai canoneasc` \nghi]ind broa[te r~ioase, ur~te foc. Nu
mu[c`, \l recomand` veri[oara, e foarte bl~nd. ßi, pesemne, ca
mul]umire de felul cum \l omeneam, iese seara \n gr`dini]` [i
c~nt`.
Dar s` fi]i atent c~nd trece]i pe l~ng` biseric`; mai jos, la
dreapta, se las` coasta aceea de f~nea]`. Acolo e o vierm`raie de
vipere, cuib l~ng` cuib. S` nu cumva s` le enerva]i c` sunt foarte

58
ale dracului. Atunci se opintesc \n coad`, sar \n sus de-un metru,
se reped [i mu[c`. Sunt foarte veninoase. Mult` lume a pierit de
ele.
Asta \mi mai lipsea. çn fiecare sear`, \nainte s` m` culc,
ridicam covorul, desf`ceam am`nun]it patul. Cine n-a avut
obsesia [arpelui? Cine nu l-a visat umbl~ndu-i unduios pe
spinare, rece [i v~scos, [i nu s-a trezit asudat de groaz`? Obsesia
e imemorial`. Vine probabil de la str`mo[ul Adam. Pe el trebuie
s`-l fi \ngrozit, c~nd a v`zut c` pe Eva a sedus-o. Dar s`-l mai
vezi [erpuind de sub covor sau s`-l g`se[ti colac \n pat c~nd
ridici cuvertura.
N-am g`sit niciunul. Dar Lili, c`]eaua noastr`, l`tra cu \n-
ver[unare nebun` de cum se l`sa puterea nop]ii p~n` \n zori. Lili
ap`ra cote]ul de g`ini. Era r`zboi [i armele de v~n`toare
interzise. S`lb`ticiunile se \nmul]iser` \n voie, fo[neau \n codri
[i asaltau satele. Atacurile necontenite ale vulpilor n-o l`sau pe
biata Lili s` doarm`. La ziu` c`dea fr~nt` [i dormea p~n` la
pr~nz. Dac` veghezi \n cerdac noaptea pe lun`, nu era nevoie s`
vezi vulpea ca s` [tii c` e \n curte. Vulpea \[i isc`lea numele \n
aer printr-o duhoare insuportabil`, pe care v~ntul ]i-o aducea \n
n`ri.
çntr-o zi pe la amiaz`, \n plin` var`, la un vecin al nostru,
adic` la un kilometru [i ceva, lupul a profitat de singur`tate, a
intrat \n ograd` [i a invitat oaia s-o duc` \n codru ca s-o trateze
cu fragi. El e foarte tandru. çi \nfige col]ii \n grumaz, o bate cu
coada din spate [i o duce cum ar purta o iubit` la bra]. Sau dac`
e mai cavaler [i nu vrea s-o oboseasc`, o \n[fac` de g~tlej, o
arunc` \n spate [i o poart` ca pe-un sac. Tot \n aceea[i var`, un
b`ie]a[ venea pe drumul din codru. Trei lupi i-au ie[it \n fa]`.
B`iatul, iste], nu [i-a pierdut cump`tul [i s-a c`]`rat \n primul
copac. Probabil carnea lui fraged` mirosea frumos c` lupii s-au
a[ezat la r`d`cin` [i nu l-au sl`bit o zi [i o noapte p~n` c~nd
primi trec`tori le-au stricat idila silvestr`.
çn alt` zi – p`rintele nu plecase – v`d doi tineri care veneau
de pe culme, aproape rostogolindu-se. Era el cu catsmionul,

59
adic` paraclisierul. çnfrico[a]i, dar [i r~z~nd c` au sc`pat de
primejdie. Veneau de la un zmeuri[ de sus, de dou` ori c~t omul.
Pe c~nd ei \naintau \n desi[ culeg~nd fructul roz [i parfumat, s-
au \nt~lnit printre foi cu ursul fa]` \n fa]`, care din partea cealal-
t`, se osp`ta [i el ca [i ei. Cei doi, \ngrozi]i, fugeau de rupeau p`-
m~ntul, de[i ursul, mai serios dec~t ei, nici nu-i b`gase \n seam`.
Alt`dat` s-a auzit o detun`tur` de care au r`sunat fagii. Un
braconier. La c~teva ore dup` aceea, s-a g`sit o c`prioar` r`nit`
\ntr-un p~lc de copaci chiar \n mijlocul satului. R`nit` grav de
om, \[i c`uta sc`parea disperat` printre oameni. Frumoasa
Ilean` Cons~nzeana a codrilor no[tri, cu cei mai frumo[i ochi
dintre toate vie]uitoarele p`m~ntului! Oamenii au g`sit-o [i, cu
o mil` imens` de suferin]`, au t`iat-o [i au m~ncat-o. De ce
numai lupul s` fie gentil cu oaia?
ßi \n acest paradis otr`vit de la \nceputul lumii de duhul
omului, eu m` plimbam pe marginea p`durii \nso]it de un c`]el
ciob`nesc. Eu, care m` trag de la ]ar`, nu pot \ndura c~inii de lux,
parazi]ii saloanelor [i a iatacurilor, uzurp~nd locul copiilor [i, pe
c~t se spune, chiar al b`rba]ilor. C~inii ciob`ne[ti sunt prietenii
omului [i ocrotitorii lui. Cred c` atunci c~nd omul, blestemat de
Dumnezeu, a ie[it pe poarta raiului, o singur` vietate l-a \nso]it
\n singur`tatea p`m~ntului, c~inele, lipindu-se cu \nduio[are [i
supunere de el. ßi lega]i au r`mas am~ndoi pe vecie. C`]elul meu
era un copil orfan, prip`[it aici la cas`, flocos ca un ursule] din
pr`v`lia de juc`rii, cu ochii l`crimo[i. Fiind la v~rsta de lapte, era
bine hr`nit [i durduliu, dar m~nca zilnic b`taie. Nu era stric`tor,
fiindc` \nc` nu putea s` fac` r`u. Dar \i pl`cea s` intre \n
buc`t`rie [i s` asiste cu o curiozitate \ntr-adev`r copil`roas` la
facerea m~nc`rilor. R`m~nea proptit \n dou` l`bu]e, urm`rind
toate mi[c`rile nefericitei mele nepoate, o mare me[ter` \n
facerea pr`jiturilor [i a oric`rei m~nc`ri, [i se minuna, d~nd capul
\ntr-o parte, de me[te[ugul ei. Era at~t de absorbit \n aceast`
admira]ie \nc~t ai fi crezut c` aspir` s` se fac` buc`tar. P`rea
foarte dr`g`la[ \n aceast` aten]ie ca un extaz. Dar nepoata \l
plesnea de c~teva ori cu o nuielu[`, a[a din senin, [i el se punea

60
pe un schel`l`it ca un pl~ns de copil [i fugea peste prag \n trei
picioare, ]in~nd fr~nt \n sus pe cel lovit. Durerea la copii nu ]ine
mult, iar el uita repede [i iar se \ntorcea \n buc`t`rie. Mirosurile
pl`cute, care se ridicau din tingiri, aveau o \nr~urire irezistibil`
asupra lui. St`p~na, \n nefericirea ei, avea [i ea nevoie s` bat` pe
cineva. Ai fi zis c` \l hr`nea bine ca s` aib` [i ea pe cine bate. Dar
eu, \n]eleg~nd [i suferin]a lui nedreapt`, \i dam c~te o buc`]ic` de
pe plit` [i el, \mbuc~nd-o, \mi f`cea ni[te ochi extraordinari de
duio[i. S-a lipit de mine c` nu mai sc`pam de el. La plimbare pe
marginea p`durii m` \nso]ea ca umbra mea. çn p`dure nu ne
puteam plimba. Panta era a[a de iute c` trebuia s` te rezemi de
copaci ca s` nu te rostogole[ti. M` opream s` ascult cum fluier`
mierla ca un haiduc, se oprea [i el. S` ascult cum guruie
porumbelul s`lbatic, el tot a[a. S` aud cum cioc`ne ghionoaia
sfredelindu-[i cuibul \n copac, el la fel. çmi pl`cea cum m` imita
copila[ul `sta, care n-avea nimic din hido[enia unui pui de
maimu]`. Eu nu pot s` suf`r, maimu]ele, de c~nd marele Darwin
a comis gogom`nia s` cread` c` ne-am trage din ele. S` se trag`
el dac` asta \i d` iluzia c` a g`sit unitatea biologic` a Universului.
Eu m` trag din Adam [i-i mo[tenesc p`catele. ßi acum, c~nd m`
g`sesc singur \n Univers, [i izgonit din raiul mintal, \n care am
tr`it, n-am l~ng` mine dec~t acest c`]elu[ duios, c`ruia am uitat
s`-i pun un nume omenesc, a[a cum Adam, regele viet`]ilor, le-
a botezat la \nceputul lumii.

Era \n amurgul zilei de 1 mai. Abia cinasem, c~nd b`tr~na

n`v`le[te \n camer` desfigurat`:
– Domnule, fugi]i! Au venit jandarmii!
A fost a[a de nea[teptat \nc~t mi-am pierdut firea. Iute mi-
am luat pardesiul [i am ie[it cobor~nd sc`rile. I-am v`zut. Erau
doi, posta]i pe coast` de unde supravegheau curtea. Am c~rmit-
o la vale s` dispar pe porti]a de la urechea [urii [i s` m` pierd \n
pr`pastie. Studiasem drumul am`nun]it. O cr`p`tur` vertiginoa-
s` \n malul abrupt plin` de arbu[ti, de care sprijinindu-m`,
alunecam f`r` s` m` pr`v`lesc. Era cu neputin]` s` m` urm`-

61
reasc` unul care n-ar fi cunoscut locul. Dar era prea t~rziu. Jan-
darmii, cum m-au v`zut au s`rit uluca [i iat`-i la porti]`! N-au
\ndr`znit s` treac` [i de-acolo au strigat:
– Care e[ti `la, m`? Ia ie[i \ncoa!
O pace ca o lespede s-a cobor~t peste zbucium. Trebuia s`
\nfrunt primedia cu orice chip. M` cuno[team, fiindc` trecusem
prin multe.
– Oleac`, s`-mi fac nevoia! am strigat [i am simulat ceea ce
face omul la ]ar` \n dosul [urii. ßi ie[ind, m-am b`gat furios
\ntre ei. Cum nu se vedea bine, am \ntrebat r`stit:
– Cine sunte]i dv.?
– Plotonierul major M`r`cine.
– Plotonierul major Negril`.
– ßi ce vre]i de la mine?
– Ai s` vezi d-ta, zise M`r`cine amenin]`tor.
– Nu vi se pare c` m` confunda]i? am r~s a batjocur`. Ia
pofti]i \n cas` s` ne vedem la lumin`.
I-am luat de bra], pe Negril` la st~nga, pe M`r`cine la
dreapta [i m-am urcat cu ei \n camera de musafiri. Am aprins
lampa. Cu o lini[te ironic` le-am zis:
– Ia uita]i-v` la mine! Pe mine m` c`uta]i?
Descump`ni]i [i dezam`gi]i, ei se uitau la barba mea sur`.
– Cel pe care \l c`ut`m noi, zise Negril` moale, are barb`,
dar nu e sur`. V-am confundat.
– Lua]i loc, v` rog. Sunte]i la mine acas`. Eu sunt v`rul
doamnei [i vin \n fiecare var` pe-aici. Se vede c` sunte]i noi \n
post, de-aceea nu m` cunoa[te]i. çi b`gasem \n buzunar. Eram
st`p~n pe situa]ie.
Cum s-au a[ezat pe scaune, Negoi]`, mai sl`bu], a pus
bra]ele pe mas` [i capul pe bra]e.
– Vai, s`racii de voi, sunte]i fr~n]i de oboseal`.
– De azi diminea]`, zise Negril`, suim pe jos tocmai de la
Criscior. De la postul de jandarmi. Cic` e s`rb`toarea muncii...
– Nepoat`, strig eu din prag. Biata nepoat` suia sc`rile de-
a bu[ilea.

62
 – Da, unchiule, r`spunse abia r`sufl~nd de sui[, dar mai ales
de situa]ie.
– Domnii jandarmi sunt mor]i de oboseal`, \i fac eu cu
ochiul \n semn c` totul merge bine. Adu ]uic` [i gust`ri.
Nepoata, care \n]elesese, devenise aproape sprinten`.
Aduse ]uic` [i \nc`rc`tur` pe farfurii. B`tr~na \nm`rmurise jos
de spaim`. Fata era voioas` de jocul meu. Jandarmii b`ur` [i
m~ncar`. Se \nviorar` oarecum.
– Pot s` [tiu [i eu cine e cel pe care \l c`uta]i?
– E feciorul popii din Mih`ileni. ßi-a l`sat barb` de c~nd e
urm`rit, dar el are numai 30 de ani [i e licen]iat la Cluj.
– A f`cut vreo crim`?
– Nu, dar e legionar.
Uit~nd c` eu sunt un comerciant din G`l`ne[tii Bucovinei,
m-am antrenat [i le-am f`cut un lung expozeu despre apetitul
capricios al revolu]iei cu r`sturn`rile ei. Cine a fost ieri mare azi
e mic. Cine a fost ieri mic a doua zi e mare. Lipsa de informa]ie
[i de experien]` duce la mari gre[eli. Dar cine e rom~n cu spirit
de dreptate trebuie s` cump`neasc` bine ce face, fiindc` a doua
zi nu [tie ce se \nt~mpl`. F`cusem, fire[te, o pledoarie pentru
cauza mea cu pilda din revolu]iile trecute, vorbind ca un om de
afaceri umblat, care am v`zut multe [i-am citit [i eu c~te ceva.
Atmosfera s-a \nc`lzit [i ei se sim]eau bine \ntr-o cas`
prietenoas`.
– Asculta]i, dragii mei, e t~rziu [i [tiu c` aici n-ave]i unde
s` m~nca]i. F`ce]i-ne pl`cerea s` fi]i oaspe]ii no[tri. Jandarmi,
nejandarmi, suntem datori s` ne ajut`m unii pe al]ii c` oameni
suntem [i suntem rom~ni. Nepoat`! Drag` nepoat`, dumnealor
n-au m~ncat.
– Bucuro[i de oaspe]i, unchiule.
Fata le-a \ntins o cin` cu toate bun`t`]ile casei. çn vreme ce
m~ncau ca lupii, c` doar jandarmi erau, \i observam atent
vorbind [i glumind. Negril` p`rea p~inea lui Dumnezeu;
M`r`cine parc` avea firea v`dit` \n nume.
– Se zvone[te c` jandarmeria va fi desfiin]at`, zise cu

63
\ngrijorare Negril`.
– Imposibil, sar eu, bucuros c` mi-a dat un prilej de
insinuare. çn nici o ]ar` din lume nu s-a desfiin]at jandarmeria. I
se d` cel mult un nume, dar institu]ia e fundamental` [i face
parte din fiin]a statului. Le-am f`cut teoria ordinii publice.
Asculta]i-m` pe mine c` sunt om b`tr~n cu practica vie]ii. N-
ave]i nici o grij`. Revolu]ia va desfiin]a multe institu]ii, va
modifica pe altele \n spirit nou, dar jandarmeria r`m~ne
neclintit`. Motanul de M`r`cine m` aprob` [i el.
– P`i tot a[a ne g~ndim [i noi.
Se f`cuse foarte t~rziu [i cum i-am declarat simpatici c` mi-
au mers la inim` – ceea ce era \n bun` parte adev`rat –, i-am
invitat s` doarm` la noi chiar \n camera aceea de musafiri, care
avea dou` paturi elegante pentru locul unde ne g`seam. M-am
desp`r]it de ei cu o glum`:
– Camera mea e la cap`tul cel`lalt al casei. Dac` vre]i, v`
dau cheia s` m` \ncuia]i pe dinafar` ca s` fi]i siguri c` nu fug.
– Acum r~de]i de noi c` v-am confundat.
Am dormit foarte bine. çn celelalte nop]i, de cum auzeam pe
Lili l`tr~nd, tres`ream [i-mi ziceam: or fi venit! Acum dormeau
[i ei ca [i mine, c` oameni suntem.

M-am sculat cu noaptea \n cap; m-am cobor~t \n curte [i am

\nceput s` tai bu[teni la fer`str`u ca s` se \ncredin]eze o dat` mai
mult c` sunt ca acas` la mine. S-au ar`tat abia pe la nou` [i au
venit la mine s`-mi mul]umeasc` respectuos pentru str`lucita
g`zduire.
– Domnilor plotonieri majori, oric~nd ave]i treburi pe aici,
casa noastr` v` e deschis`. Oameni suntem.
Vorbea tot Negril`, cu glas afectos.
– Dac` nu v` sup`ra]i, am avea o rug`minte, s` ne da]i voie
s` facem un control...
Am crezut c` e vorba despre mine [i mi-a trecut un fior. Dar
el a continuat... aici \n curtea dv., c` n-avem unde. E vorba de
ni[te dezertori pu[i \n urm`rire.

64
 – Ah, cu cea mai mare pl`cere.
Prim`ria se afla tocmai la Mih`ileni, 20 de kilometri
dep`rtare.
çn sat, care era un simplu c`tun, existau 30-40 de dezertori
de r`zboi. Locuiau acas` fiecare. F`ceau de paz` cu r~ndul.
Jandarmii nu puteau sui dec~t pe Valea Cri[ului [i abia se putea
vedea de la dep`rtare. La un semnal sonor [tiut, to]i o zbugheau
la codru. Toate acestea le cuno[team de la nepoata mea, care [tia
totul.
Controlul a durat p~n` la amiaz`. De la fiecare cas`, mam`,
nevast`, sor`, copil, erau \ntreba]i unde e respectivul.
R`spunsurile veneau tipice:
– La r`zboi, unde s` fie?
– N-am primit nici o scrisoare de c~nd a fost luat.
– I-am f`cut slujb` de \nmorm~ntare, auzind c` s-a pr`p`dit.
Formalitatea odat` \ndeplinit`, jandarmii [i-au luat r`mas
bun. Pacea s-a rea[ezat pe culmi [i pe r~pe, \n urma lor.
La c~teva zile a venit vestea c` r`zboiul s-a sf~r[it.

Plecarea jandarmilor a l`sat o mare temere \n mine. Nu-mi

era de Negril`. Fata mi-a spus c` era \ndr`gostit lulea de o
nepoat` a ei foarte frumoas`, func]ionar` la Societatea Mica, de
exploatare a aurului de la Brad, dar c` ea nu-l vrea. Am \n]eles
de ce b`iatul era bl~nd, concesiv [i afectuos. Dar \mi venea \n
minte chipul \ntunecat al motanului de M`r`cine. Dac` se
r`zg~nde[te [i se \ntoarce? Ideea a crescut [i a devenit de
nesuferit. Noaptea, de cum \ncepea s` latre Lili la vulpi, \l [i
vedeam pe M`r`cine venind s` m` ridice. Trecusem prin destule
\ncerc`ri cu nervii prea \ncorda]i [i nu mai puteam dormi. M-am
hot`r~t s` m` mut provizoriu [i, cu bagajul de m~n`, am cobor~t
\n vale la un ]`ran, pretext~nd c` sunt bolnav [i aerul de sus e
prea tare. Dou` s`pt`m~ni n-am ie[it din cas` dec~t noapte,
p~ndind ce se \nt~mpl` \ntr-o \ncordare cresc~nd`. Cel mai mare
chin \n via]a mea a fost acela de a nu face nimic. Nici de citit nu-
mi luasem. Am cunoscut mai t~rziu c` foamea e o suferin]` care

65
te omoar` d~ndu-]i halucina]ii. Te face s` m`n~nci paie din
saltea ca nebunii reali; te face s` m`n~nci s`pun de rufe crez~nd
c` e ca[caval. Asta e foamea c~nd e[ti chinuit rafinat cu o zeam`
pe zi, care provoac` nervii stomacului. E mult mai suportabil`
foamea din timpul grevei. Nervii, nemafiind provoca]i, cad \n
amor]ire cu repercusiuni adormitoare pentru toate func]iile
fiziologice. Prelungit`, aceast` foame absolut` \]i d` o stare de
euforie bizar`, de viziuni [i de senza]ii c`, trupul disp`r~nd, ai
devenit spirit pur. çn aceast` stare po]i face poezii. Dar cea mai
cumplit` pedeaps` pentru om e interdic]ia mi[c`rii, suprimarea
muncii. Omul e destinat s` munceasc`, s` creeze, s` fac` ceva,
orice, numai s` fac`. Imobilitatea trupului \nseamn` anularea
omului, distrugerea personalit`]ii. Cel mai mare chin moral e
acela de a te vedea c` nu mai e[ti nimic prin nemi[care. ßi totu[i,
am cunoscut oameni la care din foame [i din nemi[care rezult`
o stare de tr~nd`vie straniu de pl`cut`, care \i f`cea s`
putrezeasc` lent pe sc~ndur` p~n` mureau.
Dou` s`pt`m~ni am tr`it aici chinurile imobilit`]ii p~n` am
primit veste de sus c` nu se semnaleaz` nimic. L`sasem vorb`,
pentru cine va \ntreba, c` am plecat la Bucure[ti. Acum voiam
s` m` \ntorc f`r` s` [tie nimeni c` m-am \ntors. P~n` sus nu mai
era drum de care, ci numai potec` pe buz` de pr`pastie.
C`ru]ele oamenilor de-acolo r`m~neau aici \n vale. Dar n-am
vrut s-o iau pe potec`, ci piepti[, pe coast`. Am pornit noaptea,
pe cer \nnorat cu spic de ploaie. Sui[ul era anevoios. çntr-o
m~n` geamantanul, \n cealalt` bastonul \n care m` propteam.
Deodat` au \nceput ni[te tunete [i ni[te tr`snete care d`r~mau
mun]ii. Ploaia toren]ial` p`rea c` m` zdrobe[te. Au \nceput
p~raiele s` v~j~ie de dimpotriv`. Pov~rni[ul a devenit alunecos.
F`ceam doi pa[i \n sus sp~nzur~ndu-m` de buruieni [i de
m`r`cini. Apa m` lua la vale, apa m` b`tea de sus. çmi trebuiau
puteri peste puterile mele s` m` ]in cu ghearele \n alunecare [i
s` m` ridic din nou. Fulgerele repezi [i dese sunt la munte de-
o luminozitate orbitoare. Ridicau poalele negre ale nop]ii,
umpleau coasta [i valea de lumin` [i iar le scufundau \n bezna

66
lichid`. Cu fiecare tr`snet ploaia curgea catastrofal`. Aruncam
\nt~i geamantanul de m~n`, [iroaiele spumeg~nde mi-l
re\mpingeau la vale. Era ploaie cu vijelie, care m` dobora.
C`deam \n genunchi, c`deam pe br~nci. Paltonul \n spate mi se
\ngreunase leoarc`. Sim]eam c` nu mai pot. çn lupta cu for]ele
\n dezl`n]uire oarb` ale naturii, omul ajunge o nimica toat`. Din
aceast` spaim` a neputin]ei, popoarele primitive au n`scocit
zeii r`zbun`tori ai focului, ai oceanului, ai tr`snetului.
Fulgerele arz`toare se \nfigeau \ncruci[ate \n coast`. M`
cutremuram c` m` nimeresc, dar mi-ar fi pl`cut s` m`
nimereasc`. S-ar fi sf~r[it odat` totul.
Dup` patru ore de lupt` [i disperare am ajuns sus. Era dou`
noaptea, dar gazdele, s`rmanele, m` a[teptau cu lumin` ca pe o
rud` ce eram. M-a anun]at Lili, l`tr~nd pe o vreme c~nd nici
vulpea nu mai \ndr`znea s` ias` din vizuin`. Dar v`z~nd lampa
aprins`, nu cutezam s` intru. Atunci a ie[it \n capul sc`rii o
femeie necunoscut`.
– Hai, unchiule, nu-]i fie fric`. Eu sunt Cutare, fata gazdei.
M-a \n[f`cat b`rb`te[te de bra] [i m-a urcat \n cas`. M-a
dezbr`cat de toate. At~ta am putut s` \ngaim:
– Scoate-le c` umpli odaia de ap`.
M-am pomenti jum`tate despuiat [i frec]ionat. Mi s-a dat un
ceai cu ]uic` reconfortant. Pe aceast` femeie b`rb`toas` o
cuno[team din povestire. Era \nv`]`toare. Venise din vale de
ziua maic`-sei, de Sf~ntul Constantin [i Elena. Ea, fire[te nu [tia
despre mine dec~t c` sunt unchiul din Bucovina.A doua zi am
l`murit-o c` \n Bucovina sunt anumi]i rom~ni ridica]i [i du[i \n
Rusia. Ceea ce era adev`rat. De-aceea am fugit, de-aceea m`
ascund.
Aceast` ager` nepoat` m-a informat c` at~t so]ul ei, c~t [i
ea sunt prieteni cu cei doi jandarmi care, din drumurile lor, se
abat pe la ei, la un aperitiv. çntor[i de-aici, le-au povestit c` au
cunoscut pe unchiul lor, din Bucovina. Despre felul cum le-a
vorbit, nu le-a f`cut impresia c` ar fi comerciant. Dar i-a tratat
a[a de bine c` n-au \ndr`znit s`-i cear` identitatea. I-am r`spuns

67
c` tocmai de asta m` tem [i, fiindc` n-am \ncredere \n ei, pentru
o vreme voi locui \n podul [urii, \n f~n. Cu toate protestele ei,
a[a am f`cut.
çn [ur`, jos \n paie dormeau vacile, sus \n f~n dormeam eu.
Era cu neputin]` de tr`it. Afar` frig [i umezeal`, \n podul [urii o
c`ldur` \n`bu[itoare. Dar, odat` cu c`ldura, se ridicau de la vite
purecii. Tot mald`rul imens de f~n foia de pureci, care veneau
puzderii pe mine [i m` \nnegreau. Nu puteam s` dorm.
L`tr`turile lui Lili \mi des`v~r[eau insomnia.
A trebuit s` m` mut \n podul casei, unde se p`stra gr~ul [i
nucile. Ea mi-a a[ezat acolo o saltea [i mi-a adus toate p`turile
de rezerv` s` m` \nvelesc noaptea. Aici era frig cumplit. Ziua
st`team \n c`ciul` [i palton, iar c~nd m` a[ezam la m`su]`, \mi
\nveleam genunchii cu o p`tur`. Acoperi[ul de [indril` \[i
rezema c`priorii de bordura peretelui, dar \ntre ele r`m~nea un
larg spa]iu liber de jur \mprejurul podului. Din orice parte b`tea
v~ntul, se f`cea un curent permanent [i rece. E o minune cum n-
am r`cit c~t am stat ascuns acolo. Noaptea gui]au chi]oranii, care
m~ncau la gr~u [i se b`teau ca orbii pentru c~te o nuc`. Ziua m`
vizita o singur` vrabie, care privea la mine [i ea nedumerit` c`
un om e \n stare s` locuiasc` acolo. Podul avea spre r`s`rit o
singur` deschiz`tur` p`trat` f`r` geam, care \ng`duia o lumin`
sur` ca seara, la care nu puteai s` cite[ti. Prin deschiz`tur` \[i
v~ra nucul un mo] de creang` cu mi]ele buricate, care at~rnau
printre primele foi verzi-g`lbui. Cum n-aveam ce s` fac, m`
g~ndeam la motanul de M`r`cine [i ascultam sub scar` c~ntecul
nostalgic [i grav al buciumului. Aici numai codanele c~nt` din
bucium [i ies seara, fiecare cu c~ntecul ei, alc`tuit din trei-patru
note. Se cheam` una pe alta, se recunosc dup` c~ntec [i \[i
r`spund din culme \n culme. E un joc al codanelor, dar mie, plin
de duhul cronicelor, \mi suna prelung [i dureros a cump`n` grea.
– Nu se poate s` sta]i aici, unchiule. Eu plec azi, vorbesc cu
so]ul meu [i v` trimit vorb` s` veni]i la noi. Pe r`spunderea
noastr`.
Zece zile am stat \n pod.

68
 La noile mele rude, at~t de convinse [i dr`g`stoase c` [i eu
\ncepusem s` cred, toate viet`]ile erau de sex feminin: vacile,
oile, or`t`niile, c`]eaua [i iapa. Parc` erai \ntr-un schit de
c`lug`ri]e, ce-ar fi tr`it dup` faimoasa regul` atonit`. Iapa se
numea Mu]i [i avea toane. C~nd punea desagii pe ea s` plece \n
vale la moar` [i o lega de st~lpul sc`rii, dac` nu-i aducea \ndat`
sacul cu orz, \ncepea s` bat` nervos din picior [i nu se oprea
p~n` n-o satisf`cea. Mu]i f`cea parte din familie. B`tr~na mea
veri[oar` vorbea cu ea cum ar fi vorbit cu o veche prieten`. Dac`
plecai la drum cu ea [i avea chef s` mearg`, mergea, dac` n-avea
chef, sta pe loc. S` nu fi f`cut gre[eala s-o ba]i. Se ofensa c` nu
mai puteai s-o sco]i la cap`t cu ea. Trebuia s-o iei cu bini[orul,
s-o m~ng~i, s`-i spui cuvinte dulci [i numai c~nd vedea c` te
por]i cavalere[te, se \ndupleca s-o ia din loc.
Mu]i mergea s`-mi duc` bagajul, cump`nit bine \n dou`
p`r]i pe spinare, cum numai mo]ii [tiau acest me[te[ug, [i un
b`iat care cuno[tea poteca pe culme. Drumul paralel cu r~ul era
totdeauna un du-te-vino de lume. Nici c`l`uza nu trebuia s` [tie
unde mergem. La miezul nop]ii era calculat s` ne cobor~m din
munte \ntr-un anume sat, unde m` a[tepta nepotul, noua gazd`,
s` merg cu el [i s` ajungem \nainte de zori. Am pornit pe vreme
senin` [i pe stele. Poteca b`t`torit` t`ia creasta muntelui \n dou`.
Nici un om cumsecade nu se \ncumeta la vremea asta printre
p`durile pline de s`lb`ticiuni. Singur`tatea pe culme cre[tea
m`rea]` [i fioroas`. De la dreapta, de la st~nga, te a[teptai s`
sar` o fiar` sau un t~lhar dintre cei dezerta]i de la r`zboi. Fl`c`ul
c`l`uz` avea un revolver clandestin. Din c~nd \n c~nd \nt~lneam
c~te o cas`, ad`posturi pentru vite, cum se v`d la munte. Atunci
mi-era fric` serioas`. De-acolo puteau ie[i t~lharii. Cum casa
r`m~nea \necat` \n pustietate, m` contraria c` n-a ie[it nimeni,
dar \mi p`rea bine c` n-a ie[it. C~teodat` m` poticneam \n col]ii
de st~nc` ai potecii [i c`deam. Mi-am zdrelit coatele, iar
genunchiul s-a r`nit a[a de tare c` gheata s-a umplut de s~nge.
Negru, \n form` de templu babilonian, muntele Vulcan a r`mas
\n st~nga noastr`. Din partea de unde \l vedeam acum, ar`ta

69
despicat \n dou` de o mare c`sc`tur`. Deodat`, Mu]i s-a oprit [i
n-a mai vrut s` mearg` cu nici un chip. Dar \n acela[i timp o
auror` [i-a ar`tat evantaiul din spatele Vulcanului, iar \n urm` o
lun` rotund` [i mare ca un ceasornic de catedral` s-a ridicat
\ncet, cum zice Co[buc. Venea chiar din dreptul despic`turii [i
despic`tura s-a transformat \ntr-un fluviu de aur topit. M-am
r`zimat de Mu]i [i am r`mas locului. Dar luna se ridica
necontenit [i l`rgea orizontul spectacolului. C~nd a fost
deasupra muntelui, Vulcanul ar`ta feeric ca un castel iluminat
pentru o s`rb`toare na]ional`. Trebuia s` fii t~lhar de codru sau
rebegit de soart` ca s` ai parte de un asemenea spectacol.
Am rugat-o pe Mu]i s` plec`m. Am m~ng~iat-o pe frunte,
am sc`rpinat-o pe breton, i-am spus cuvinte dulci [i Mu]i,
m`gulit`, a plecat. Femeie [i ea, ce s`-i faci? O fi presim]it ea,
c~nd s-a oprit, c` vine luna peste munte? Cine [tie? Dar acum
mergea voioas`, ca [i noi, prin mierea inefabil` a clarului lunar,
prin extazul nop]ii. Ochii ei mari – ca de cal – str`luceau ca ni[te
globuri electrice.
La un moment dat, c`l`uza zice: „S` cobor~m, aici e satul!“
Pr`v`li[ul, din fericire, era zb~rlit de un cr~ng des. Aveam
de ce ne ]ine s` nu ne rostogolim. Doamne, s` fi v`zut pe Mu]i
cum cobora. Pe c~nd noi ne ag`]am cu toat` puterea din tulpin`
\n tulpin`, ea, dimpotriv`, c`uta r`ri[urile, c`ci avea bagajul \n
spate [i n-avea nevoie de nimic dec~t s` se opinteasc` \n
picioare, cu agilitatea celui mai perfect alpinist. A durat mult
acest trudit cobor~[, nu din pricina ei, ci a noastr`. Eram lac de
n`du[eal` c~nd am ajuns jos. Am nimerit \n spatele unei case de
gospodar, care str`lucea \n lun`, str`vezie ca de cle[tar. çn fa]a
ei, [oseaua Cri[ului se preschimbase \n argint.
A sunat ca o pr`bu[ire c~nd omul meu a zis: „Nu e `sta
satul, am gre[it. E mai departe. Trebuie s` urc`m culmea.“ Mu]i
a luat-o \nainte. Opintelile ei [i greutatea din spate o f`ceau s`
iu]easc` pasul. Noi urcam de-a bu[ilea, ea parc` era o capr`.
Dou` ceasuri ne-au trebuit ca s` ajungem de unde ne-am
cobor~t. Eram pr`p`dit. C~nd am ajuns la ]int`, m` a[teptau de

70
dou` ore. Cu noul meu nepot parc` ne cuno[team de c~nd
lumea. Mi-au dat s` m`n~nc p`str`v pr`jit. Nici n-am putut s`-
l ating. çn schimb, am b`ut 15 p`h`ru]e de vi[inat` ca s` pot
merge mai departe. Locul potecii de munte \l luase [oseaua de
munte, mohor~t` de norii c`zu]i peste ea. T`lpile picioarelor
luaser` foc. Mergeam ca pe jeratic, \n ni[tire. Un om s-a rupt
din cea]` [i s-a oprit la nepotul meu, care ducea pe Mu]i de
c`p`stru. R`mas mai departe, am \nm`rmurit, crez~nd c`
vorbeau despre mine. Dar de unde! Era un fugar, care dormise
noaptea acas` [i-acum o lua la p`dure p~n` nu se treze[te
lumea.
Nimeni nu ne-a v`zut c~nd am intrat.
Mu]i ne-a f`cut ultima figur`: s-a dezlegat \n grajd [i s-a
\ntors singur` acas`.

Casa era a[ezat` pe buza [oselei ce trece de la Brad spre

Abrud, t`ind satul \n dou`. Binevoitorii nepo]i \mi oferiser`
camera cea mai frumoas`, printre perdelele c`reia priveam
necontenita mi[care de pe [osea f`r` s` fiu v`zut. Covoare
ardelene[ti o \nveseleau. Din singur`tatea muntelui, ie[isem la
lume, dar nu participam la via]a ei. Bucuria de-a o privi o
umbrea triste]ea acestei interdic]ii, care \mi picura o am`r`ciune
zilnic` \n suflet. çn orice caz, \ntreprinz`toarea mea nepoat`,
care m-a adus aici, avusese dreptate. Cea mai prielnic`
ascunz`toare este cea din mijlocul lumii, fiindc` tocmai aceea
nu d` de b`nuit. Jandarmii mei treceau adesea pe [osea, venind
de la Criscior, erau primi]i \n sufragerie, de care m` desp`r]ea
dormitorul familiei [i nici prin g~nd nu le trecea c` exist sub
acela[i acoperi[. Gazdele aveau con[tiin]a \mp`cat`, [tiind c`
teama unchiului este aceea de a nu fi luat \n Rusia. çn cazul
acesta, a ocroti pe un cons~ngean e o datorie na]ional`.
Aveau o feti]` de nou` ani, care s-a dovedit de o discre]ie
exemplar`. çntr-o zi, ni[te vecine, care [tiau c` p`rin]ii nu sunt
acas`, au v`zut perdeaua dinspre strad` mi[c~ndu-se [i s-au
mirat. Feti]a le-a lini[tit: e v~ntul care a suflat \n ele.

71
 Era pe vremea cire[elor coapte [i pomii de pe malurile
Cri[ului, care curgea prin fundul gr`dinii noastre, ardeau
\nc`rca]i de \nstelarea ro[ie-g`lbuie a moacrelor, care pe la noi
se numesc pietroase. Copiii aduceau doamnei \nv`]`toare co[uri
pline, fiindc`, de altfel, erau a[a de multe c` n-aveau ce face cu
ele. Tr`ind \ntr-o regiune de fructe am constatat c` cire[ele, mai
mult dec~t oricare altele, \ngra[`. Via]a claustral` cere s` fii
foarte sobru, cu func]iile fiziologice disciplinate perfect. Eu n-
aveam nevoie de \ngr`[are, dar moacrele \mi pl`ceau pentru
gustul lor [i pentru fr`gezimea cu care p~r~ie \n gur`.
Nepotul meu, om de mare pasiune ob[teasc`, ridicase [coli
[i biserici \n satele unde func]ionase [i poseda o frumoas`
preg`tire cultural`. A fost culmea mir`rii c~nd am descoperit \n
biblioteca lui din camera unde locuiam cursurile mele de la
Universitatea din Bucure[ti, copiate cu m~na dup` edi]iile
anuale litografiate [i c`r]ile tip`rite. Cum nu m` v`zuse
niciodat`, \mi vorbea cu entuziasm despre Nichifor Crainic [i-i
p`rea bine c` s-a pus la ad`post \n str`in`tate p~n` trece viforul.
Era aderentul politic al lui Gu]` T`t`r`scu. Nici nu b`nuia c~t \l
iubeam. çn serile cu stele m` scotea la aer. Din fundul gr`dinii
treceam Cri[ul peste un arbore c`zut \n curmezi[ [i erau foarte
pl`cute plimb`rile \n susul [i \n josul apei, care murmura sub
t`cerea grandioas` a cerului \nstelat. Deasupra noastr`,
r`m~neau neclinti]i arborii \nc`rca]i cu buc`]i de noapte.
Frumuse]ea convorbirilor venea pentru mine, care t`ceam ziua
toat`, singur \n cas`, ca o \nviorat` aerisire cerebral`. ßtia c`,
de[i fac comer], am [i c~]iva ani de Universitate [i mult umblat
prin lume. Aflam de la el c`, cu toat` r`sturnarea veacului,
tr`iesc viu \n con[tiin]a ]`rii mele.
Trecuse o lun` de c~nd eram aici. Pe [oseaua de sub
fereastra mea a \nceput s` curg` spre Abrud fluviul armatei ruse,
\ntoars` biruitoare de la Berlin. Automobile de ofi]eri,
ambulan]e, c`ru]e cu cai, cirezi de boi pentru hran` se amestecau
printre marile grupuri de solda]i pede[tri \n pas agale. ßi biruin]a
obose[te, nu numai \nfr~ngerea. ¥`ranii se ascundeau, mai ales

72
femeile, dar copiii ie[eau pe marginea drumului. Era emo]ionant
s` vezi solda]i desprin[i din r~nd, lu~ndu-i \n bra]e, m~ng~indu-
i [i s`rut~ndu-i cu foc. Aveau [i ei copii acas`, cu fior s`-i vad`
\n cur~nd.
Odat`, \n puterea zilei, c~nd to]i ai casei lipseau, iar eu
citeam cu u[ile casei \ncuiate ca de obicei, m-au zguduit b`t`i
nea[teptate \n u[a de la intrare [i am auzit \n acela[i timp vorb`
ruseasc` r`stit`. Nu \n]elegeam nimic, dar mi-am \nchipuit c` e
o problem` de g`zduire. Cum nimeni nu r`spundea, b`t`ile s-au
\nte]it, vorbele s-au aprins. Vecinii au prins de veste [i s-au
adunat la intrare. Situa]ie critic`. Ce s` fac? Dac` nu deschid,
sparg u[a. Mi-am formulat imediat o explica]ie despre mine [i
am descuiat. çn prag, un maior rus [i un soldat. Dar cei care au
r`mas uimi]i v`z~ndu-m` au fost ]`ranii vecini.
– Nu e nimeni s` [tie ruse[te? am \ntrebat
– Sunt eu. Am fost prizonier la ei \n primul r`zboi mondial.
– Spune-i domnului maior s` pofteasc`. Eu sunt numai
musafir aici. Iar vou`, oameni buni, s` nu v` par` curios. Sunt
unchiul gazdei. Am sosit de la Petro[ani azi noapte, dormeam
obosit. De aceea n-am r`spuns.
Nepotul meu, gazd`, era fiu de miner de la Petro[ani.
Maiorul rus, un om civilizat, era \n civilitate inginer din
Moscova [i avea o sor` c~nt`rea]` la opera mare. S-a instalat \n
camera al`turat`, pe jum`tate c~t a mea [i-a adus dou` l`zi,
ocup~nd-o cu ele aproape toat`. Ce-o fi av~nd \n aceste l`zi? ne
\ntrebam noi c~nd au venit gazdele. Avea chitare, mandoline
italiene[ti [i nem]e[ti, gramofoane [i discuri muzicale fel de fel,
un mic magazin. Maiorul era un meloman.
Seara, \mpreun` cu un c`pitan de la alt` cas`, ne-a invitat la
vodc`. Noi am adus vin [i de-ale m~nc`rii. A pus toate
gramofoanele, pe r~nd, s` c~nte, ca s` ne arate ce-a adus el din
Europa. Petrecerea s-a \ntins p~n` la ziu` [i nu ne-a l`sat p~n` nu
ne-a dansat pe to]i. Ne-a ar`tat \n fotografii nevasta, foarte
frumoas`, [i copiii s`i, fericit c` \i va vedea \n cur~nd. Diminea]a
s-au dus am~ndoi s` se scalde \n Cri[ ca s` se mai trezeasc`.

73
 At~t c~t a mai durat trecerea armatei, casa noastr` a devenit
gazd` de maiori ru[i. Unii [tiau nem]e[te sau fran]uze[te [i am
aflat multe lucruri de la ei despre st`rile din Uniunea Sovietic`.
Oamenii vorbeau liber, c` \n Rom~nia nu erau sanc]iuni
\mpotriva lor.
Dar de la aceast` prim` \nt~mplare cu ru[ii, era de prisos s`
mai stau ascuns. Am cunoscut satul acesta de mineri, care lucrau
la Gura Barza, unde plecau diminea]a to]i pe biciclete. çn zilele
de s`rb`toare to]i se \mb`tau crunt.
Prin spatele casei noastre alerga de sus o viroag` repede c`tre
Cri[. O g`in` clo[c` clocise ou` de ra]` [i ie[ise cu bobocii la
plimbare pe marginea virogii. Mergea cu c~rdul ei molatic, \i sf`-
tuia \n umbra ei cum s` ciuguleasc` \n iarb`, ca puii. Dar bobocii,
\n loc s` asculte pove]ele mamei str`ine, a c`rei limb` n-o \n]ele-
geau, cum au v`zut p~r~ul de ap`, b~ld~b~c! au s`rit \n ea cu o re-
peziciune uimitoare [i s-au dus de nu s-au mai v`zut. Surprins` de
asemenea comedie, clo[ca a r`mas singur` pe mal, privind cu
capul \ntr-o parte [i ne\n]eleg~nd nimic. Bobocii f`ceau primul lor
act de independen]` de sub jugul str`in. C`ci clo[ca voise s`-i
dezna]ionalizeze pred~ndu-le ciugulirea ca puii de g`in`.

Toat` via]a m-am sculat de diminea]`. E destul \ntuneric \n

Univers ca s` mai dormi [i pe lumin`. Dac` al]ii [i-au dormit
via]a, eu mi-am tr`it-o \n stare de veghe. Media somnului meu a
fost de cinci ore pe zi. Aici la ]ar`, mai ales, ar fi fost o crim`
\mpotriva luminii s` dormi dup` r`s`ritul soarelui. çmi f`ceam o
cafea turceasc`, \mi aprindeam luleaua [i m` a[ezam \n
ceardacul care da spre valea Cri[ului. C~nd camera era pus` \n
r~nduial`, intram [i m` apucam de lucrul meu. C~nd jandarmii
m-au rev`zut \n ceardac, dup` vreo lun` [i jum`tate, le-am spus
c` am fost la Bucure[ti pentru ni[te treburi. Asta era o garan]ie
\n plus c` sunt un om \n regul`. De altfel, erau convin[i c` sunt
unchiul gazdelor.
çntr-o diminea]` plotonierul major Negril` m-a vizitat
singur. Avea s`-mi spun` un secret al inimii sale, fiindc` v`zuse

74
de c~t` autoritate m` bucuram \n familie. Iubea pe una din
nepoatele mele, func]ionar` la Brad, [i ar fi vrut s` se c`s`to-
reasc` cu ea. Dar fata se l`sa greu. Plotonierul major Negril` mi-
a spus foarte respectuos c`, dac` a[ pune \n joc prestigiul pe care
\l am, e sigur c` domni[oara s-ar \ndupleca.
Negril` avea o figur` prelung`, palid` [i delicat`. Toat`
\nf`]i[area \l ar`ta ca pe unul care a c`zut \n jandarmerie ca un
surdo-mut \n orchestr`, spre deosebire de M`r`cine, care \ntr-o
asemenea orchestr` p`rea un adev`rat trombonist.
I-am r`spuns drept c` pe aceast` nepoat` n-o cunosc, eu
locuind \n Bucovina, cam departe de aceast` ramur` din neamul
meu. Dar cum el, Negril`, \mi e foarte simpatic, voi face tot ce-
mi st` \n putin]` s-o \nduplec. Ceva mai mult, dac` [i el e de
acord, voi spune fetii c` mi-ar face mare pl`cere s`-i cunun eu.
Cople[it de at~ta bun`voin]` din partea mea, Negril`, printr-
o spontaneitate de care numai \ndr`gosti]ii sunt capabili, mi-a
luat m~na [i mi-a s`rutat-o. La r~ndul meu, profund mi[cat, l-am
prins de am~ndou` t~mplele [i l-am s`rutat pe frunte, p`rinte[te,
semn c`-l g`sesc vrednic s` intre \n familia mea. Indiferent de
motivele mele, care erau altele dec~t ale lui, ne-am g`sit emo]io-
na]i. Tr`iam unul din cele mai mari succese din aventura mea pe
un fond de comedie buf`.
Gazda mi-a dat am`nunte despre fat`, c` e \ntr-adev`r fru-
moas`, din care pricin` are cu totul alte aspira]ii dec~t la un plo-
tonier de jandarmi. Totu[i i-a trimis vorb` ca s` vin` pentru du-
minica viitoare s-o prezinte unchiului din Bucovina. Barba mea
c`runt` [i formidabila mea pip` i-au impus fetii. S-a \nf`]i[at ti-
mid`, dar foarte frumoas`. I-am spus c` sunt m~ndru de ea.
Laudele despre cumin]enia [i frumuse]ea ei corespund \ntru
totul. I-am cerut am`nunte despre slujba pe care o f`cea la Brad
[i i-am vorbit despre Negril`. „Acuma, dup` ce te cunosc, m-am
convins, feti]a mea, c` \ntr-adev`r nu face de tine. Dar trecem,
cum vezi, prin momente de mare schimbare, c~nd chiar un jan-
darm poate s` ne aduc` bine ori poate s` ne aduc` r`u. Tu e[ti
fat` \n]eleapt`. çn loc s`-l refuzi brusc, f` a[a ca prin atitudinea

75
ta, el, care te iube[te, s` aib` iluzia speran]ei. Ce te cost` o vorb`
bun` pentru un t~n`r care sufer`, oricare ar fi el? Din atitudinea
ta binevoitoare poate s` ias` bine [i pentru tine [i pentru familia
noastr`.“
Frumoasa fat` se pare c` m-a \n]eles. Nu-i ceream s`-[i
calce peste sentimente, ci numai s` aib` o atitudine mai conve-
nabil`.
Peste c~tva timp, Negril` \mi s`ruta m~na mai accentuat.
Vedea \n mine pe binevoitorul unchi [i pe viitorul na[.
Situa]ia se consolida, dac` gazdele mele nu s-ar fi mutat la
Brad.

çntre timp s-a intercalat un eveniment, pe care numai eu

aveam s`-l [tiu. Cu firea mea neconcesiv` \n materie de art` [i
de moralitate public`, am avut totdeauna mul]i adversari, uneori
merg~nd p~n` la du[m`nie nimicitoare. Acum, la r`sturnarea
istoric` a vremii, numai cine n-a vrut nu m-a atacat. Dar to]i c~]i
au putut au [i vrut. Din izolarea mea, citeam aproape toate
atacurile care s-au scris \n pres`. Am [tiut \nc` din Bucure[ti c`
figuram pe lista celor ce vor fi judeca]i. Aceast` list` ini]ial` nu
s-a f`cut \n s~nul guvernului, ci \n blocul unde locuiam, din
strada Vasile Conta 3-5, de c`tre un anumit conclav. Dentistul
Bernath m-a ]inut \n curent. Publici[ti, care n-au fost niciodat`
comuni[ti, cum s-a dovedit ulterior – [i pot s-o documentez cu
nume –, simulau comunismul numai pentru a-[i rev`rsa
r`zbun`rile \n noua pres`. Re]in din toate o singur` informare
scris` de Perpessicius \n „Revista Funda]iilor Regale“, adic` sub
egida fostului rege Mihai. Sus]inea \n aceast` important` publi-
ca]ie c` eu a[ fi fugit \n Germania, urm~ndu-mi st`p~nii ideolo-
gici. Iar eu citeam aceast` informare \n Mun]ii Apuseni ai
Rom~niei! Ce probe avea Perpessicius c` eu am fugit \n Germa-
nia? Nici una. Dac` era om corect putea s` [tie c` eu am
demisionat din guvernul Antonescu la cererea ambasadorului
Killinger, fiindc` am respins orice amestec german \n ministerul
pe care \l conduceam [i din aceast` pricin` am refuzat orice alt`

76
colaborare. C~t despre st`p~nii mei ideologici, am fost singurul
scriitor rom~n, care am comb`tut doctrina rasismului hitlerist \n
revistele unde am scris [i \n c`r]ile pe care le-am publicat.
Perpessicius, chiar dac` ar fi vrut s-o fac`, nu putea, fiindc`
d~nsul era redactor literar la ziarul „Cuv~ntul“ al lui Nae
Ionescu, subven]ionat integral de Hitler. Onorariul lui
Perpessicius era alc`tuit din bani germani [i nu putea s` n-o [tie
tocmai el, c~nd o [tia tot Bucure[tiul.
Dac` acest zvon r`sp~ndit de adversarii mei mi-a servit ca
acoperire \n cei doi ani [i jum`tate c~t am tr`it \n Transilvania,
el a c~nt`rit enorm la sentin]a care mi s-a dat \n lips`. Am fost
judecat la urm` [i, \n textul acuza]iei, semnat de doamna
Alexandra Sidorovici, mi se imputa minciuna c` a[ fi fugit \n
Germania.
Am citit sentin]a \n ziua de 6 sau 7 iunie, adus` de ziarele
de la Bucure[ti, foarte lini[tit, fum~ndu-mi pipa. Era un element
\n plus c` nu voi fi urm`rit cu \nver[unare. Voi fi chiar mai
lini[tit p~n` \n ziua c~nd m` voi prezenta s`-mi rejudece
procesul. Iar gazda mea, care, cum am spus, era un admirator al
lui Nichifor Crainic, coment~nd aceast` sentin]`, a spus:
„Unchiule, ce gre[eal`! Toat` lumea [tie c` Nichifor Crainic e
\n Spania.“
çntr-adev`r, mult` lume, pentru c` tot \n ziarele din
Bucure[ti se scrisese c` a[ fi \n Spania cu care n-am avut nici o
leg`tur` niciodat`.

Nu se mai putea locui la scumpii mei nepo]i pentru c` din

toamn` nici ei n-aveau s` mai r`m~n` \n satul acesta de mineri.
Nepotul meu era numit la Brad \ntr-un post mai \nalt. Se ivea
\ns` o discu]ie \n familie. So]ia lui era \nv`]`toare \n sat [i
trebuia s`-[i urmeze b`rbatul. Cum s` fac` transferarea? Nu
cuno[teau pe nimeni la Bucure[ti. Sociali[tii nu fuzionaser`
\nc`, dar colaborau cu comuni[tii. ßtefan Voitec era ministrul
çnv`]`m~ntului, dar n-aveam raporturi cu el. Cu [eful s`u politic
\ns`, C. Titel-Petrescu, eram \n rela]ii simpatice.

77
 Am spus gazdelor c` eu, din \nt~mplare sunt \n leg`tur` cu
[eful sociali[tilor, care venea adesea prin Bucovina, \n c`utare
de partizani. Eram sigur c` Titel nu m` va divulga. çi voi scrie
deci o scrisoare, rug~ndu-l s` dispun` aceast` transferare.
Scrisoarea \ncepea cu rug`mintea s` nu spun` aduc`torului cine
sunt. Aduc`torul [i solicitanta sunt gazdele mele, dar, \n
\mprejur`rile actuale, nu trebuie s` [tie adev`rul ca s` nu se
intimideze. Dar, cum sunt dator s` le fac [i eu un bine, \l rugam
prietene[te pe Titel-Petrescu s` fac`, prin ßtefan Voitec,
transferarea \nv`]`toarei la Brad.
Am pecetluit plicul cu cear` ro[ie, explic~nd c` sunt acolo
[i secrete ce-l priveau numai pe Titel [i pe mine.
Nepotul meu a plecat la Bucure[ti [i peste c~teva zile s-a
\ntors cu transferarea. Titel-Petrescu m-a satisf`cut imediat,
p`str~nd discre]ia absolut`. Am r`mas tot unchiul din Bucovina.
ç[i \nchipuie oricine bucuria c`, p~ndit pe via]` ca fugar \n
Germania, mijloceam o transferare pl`nuit` pe Valea Cri[ului
Alb. Nu mai vorbesc de satisfac]ia gazdelor mele.
Voiau s` ne mut`m neap`rat \mpreun` la Brad, dar nu era
cu putin]`. Acolo se alegea, se topea [i se turna aurul \n lingouri.
Acolo supravegherea era mult`.
Urma s` optez din dou` una: ori m` \ntorc \n munte, ori m`
cobor pe Cri[ \n jos, dincolo de Brad, la alt` sor` a \nv`]`toarei.
Am ales muntele unde eram cunoscut [i aclimatizat [i am plecat.

C~nd am ajuns cu c`ru]a la marginea satului, ne-am oprit [i

am trimis sus s` vin` Mu]i s`-mi urce bagajul.
Popasul acesta la mo[ Avram nu-l pot uita.
Mo[ Avram avea o c`su]` s`rac` sub coasta apropiat`, f`r`
curte \mprejmuit`. Aici gospodarii n-au gard sau uluc`. Un p`r
uria[ se ridica \n mijlocul b`t`turii, care abia \[i mai ]inea
pr`p`dul de fructe coapte, ironiz~nd parc` s`r`cia dimprejur. La
umbra p`rului [edea grece[te o femeie t~n`r`, voinic`, rotund`
la fa]` [i rumen`, care z~mbea de departe la noi. Dar z~mbetul
ei nu era natural. Era straniu. Dup` un timp, s-a ridicat, s-a dus

78
\n cas` [i s-a \ntors z~mbind mereu spre noi, c`l`torii, dar
umbletul ei nu era natural. Era straniu. P`rea chiar frumoas` de
departe, dar avea ceva neobi[nuit \n toat` \nf`]i[area ei. De ce se
fere[te de noi? am \ntrebat pe mo[ Avram, c`ruia \i oferisem [i
]ig`ri [i un pumn de tutun tocat. E nor`-mea, dar nu e \n toate
min]ile, r`spunse el. A \nnebunit de c~nd fiu-meu e dus la r`zboi
[i nu ne-a scris nimic. Ea crede c` a murit. Femeia de sub pom
z~mbea straniu [i nevinovat la noi.
çn preajma p`rului se jucau doi b`ie]a[i ca de patru ani. Se
b`teau cu pere.
– Unul e nepotul meu, zise mo[ Avram r`sucind o nou`
]igare. Cel`lalt e prip`[it la noi de la casa asta de l~ng` ap`, c`
n-are pe nimeni.
Casa din jos de drum ar`ta a fi pustie.
– Ai lui to]i au murit \ntr-o noapte, continu` mo[ Avram cu
ton firesc. Tat-s`u, m`-sa, doi fra]i [i trei surori, to]i \n anii cruzi.
Au m~ncat seara ciuperci otr`vite [i p~n` la ziu` au murit to]i.
Doctor nu, agent nu. B`ie]a[ul n-a m~ncat c` \l b`tuse m`-sa,
nu-[ ce stricase. ßi dac` l-a b`tut, el s-a \mbufnat [i n-a vrut s`
m`n~nce. A r`mas singur-singurel pe lume. Unde s` se duc`? A
venit la noi s` se joace cu al nostru. Ce-om m~nca noi, o m~nca
[i el.
B`ie]a[ii se b`teau cu pere [i r~deau.
T~n`ra femeie sur~dea straniu la umbra p`rului.
To]i trei erau senini [i p`reau ferici]i.
Nebunia femeii era inofensiv` [i copil`roas`.
Mo[ Avram, cu calm \n mi[care [i ton egal \n vorb`, ne-a
adus pere s` m~nc`m.
Dincolo de r~u era o cas` mai jos, \ntre pomet. S-a desprins
de acolo un om, dar umbletul lui era straniu. A trecut puntea
peste Cri[, dar mersul lui p`rea [i mai straniu. A ie[it la drum [i
a venit la noi.
– Am auzit vorb` [i a mirosit a tutun. N-ave]i cumva o
]igare?
Omul era orb, orb absolut din primul r`zboi mondial. Ne-a

79
povestit \n ce \mprejur`ri a orbit. Nou`, c`ci mo[ Avram ca
vecin \l auzise de mii de ori.
– V` plac perele lui mo[ Avram. Bun` ]igara. Am s` v` fac
[i eu cinste cu ni[te prune. Aur nu altceva.
Omul s-a sculat – n-avea toiag –, a trecut putea [i l-am
urm`rit cu ce siguran]` se strecura printre pomi, [i-a ajuns la cel
cu fructe galbene. S-a \ntors cu poala plin`.
– Cum ai nimerit f`r` s` dibui?
El r~se cu poft`: „P`i, dac` i-am pus eu c~nd aveam ochii!
çi cunoa[te tata de parc` i-a[ vedea [i acum.“
Un orb din r`zboiul trecut, o nebun` [i un orfan din cel de-
acum, un supravie]uitor dintr-o catastrof` familial` – [i to]i
r~deau straniu.
Puteam s` m` pl~ng, eu, care \i vedeam ca mo[ Avram?
O feti[can` a sosit c`lare pe Mu]i.
Sus nu se schimbase nimic. Am g`sit totul cum am l`sat.
Aici pe culme plute[ti deasupra evenimentelor. ßi totu[i se \n[u-
rubase ceva care ar fi fost \n stare s` schimbe pacea \n furtun`.
Se fofilase un ins enigmatic \ntr-o vale la c~]iva km. de aici.
Tr`ia \ntr-o c`su]` izolat`. Se da drept un rus dezertor, \ncerc~nd
s` vorbeasc` stricat rom~ne[te, dar era surprins adesea c` are
cea mai neoa[` pronun]ie. Din c~nd \n c~nd i se aduceau doi
copii s` [i-i vad`. Am`nuntele contradictorii despre el \i puneau
apari]ia \n problematic. La \nceput umblau zvonuri. Se spunea
c` \n muntele G`ina ar fi ascuns un faimos [ef legionar [i de aici
p~n` la el ar exista 12 posturi de straj`, iar acesta ar fi unul din
ele. Dar se spunea [i contrariul; [i anume c` asta ar fi o poveste
n`scocit` numai spre a deruta pe naivi [i c` sub aceast` poveste
s-ar ascunde un agent camuflat, venit s` observe ce se petrece \n
munte. Istoria cu rusul dezertor n-o credea nimeni, fiindc` erau
am`nunte care \l demascaser`. Pentru nepoat`-mea cea rahitic`,
inteligent` cum era, lucrul p`rea foarte clar. Omul nu era nici
dezertor rus [i nici legionar fugar. Ea l-a v`zut bine, fiindc` \ntr-
o zi a venit la ele acas` f`c~ndu-se c` le roag` s`-l primeasc` \n
gazd` dup` plecarea mea. ßtia c` a fost acolo un alt g`zduit. Fata

80
i-a spus c` da, dar acela era unchiul ei din Bucovina venit \n
vizit`. Pentru str`ini necunoscu]i \ns` ele nu au camere de
\nchiriat.
Afar` de asta, acum c~nd \ncetase r`zboiul, grupuri de teh-
nicieni din armata rus`, pe care eu \nsumi i-am v`zut, cercetau
mun]ii f`c~nd fel de fel de m`sur`tori pe culmi [i pe v`i cu fel
de fel de aparate. Sigur c` urm`reau alte obiective dec~t ceea ce
m-ar interesa pe mine, dar oricum r`scolirea mun]ilor nu era \n
nici un caz un semn lini[titor.
Toate duceau la concluzia c` nu se mai poate r`m~ne aici [i
c` trebuie s` schimb locul. Situa]ia \n ]ar` \nc` nu era a[ezat` ca
s` pot ie[i la lumin`, pentru a-mi rejudeca procesul. ßi atunci m-
am hot`r~t s` merg la a treia sor` a noilor mele nepoate, m`ritat`
\ntr-un sat tot pe Cri[, dar mai jos de Brad. M` cuno[tea din casa
\nv`]`toarei [i [tia c` sunt unchiul lor din Bucovina.

Am ajuns cu trenul \ntr-o sear` de toamn`. E o mic`

localitate minier`, unde lumea e obi[nuit` cu vizitatori str`ini.
Cas` ar`toas`, iar \n fa]` un r~nd de dalii \nalte, ro[ii, violete [i
galbene care, la lumina becului electric, ar`tau feeric. So]ul,
func]ionar public; ea, absolvent` de liceu [i un b`ie]a[ de cinci
ani [i jum`tate, care avea s` fie prietenul meu. M` cuno[teau din
casa \nv`]`toarei [i [tiau c` sunt unchiul lor din Bucovina. M-au
primit prietenos ca pe o rud` despre care nu [tiau mare lucru [i
pe care, dac` n-ar fi fost nenorocirea care b~ntuia frumoasa
povincie, n-ar fi v`zut-o niciodat`.
La pu]in timp dup` sosirea mea, st`p~na casei a c`zut
bolnav` [i avea s` zac` o lun` [i jum`tate, \ngrijit` de medicul
circumscrip]iei locale. M-am oferit s` duc eu gospod`ria,
aduc~ndu-mi aminte c` la mama acas`, de[i copil \nc`, f`cusem
lucrul acesta cu \ndem~nare. C~nd p`rin]ii plecau la munc`,
l`sau totul \n seama mea, \ngrijeam un frate [i surorile mai mici,
vedeam de or`t`nii spre bucuria mamei care, la \ntoarcere seara,
g`sea puii t`ia]i, op`ri]i [i jumuli]i, c`ldarea pus` de m`m`lig`
[i m`laiul cernut.

81
 çnt~ia grij` era s` preg`tesc hrana porcilor, fierb~nd cartofii,
doz~nd cantitatea de uruial`, r`cind fiertura, fiindc` nu te jucai
cu foamea furibun` a indivizilor acestora, care altfel [i-ar fi ars
g~tlejul. Apoi aruncam gr`un]ele la p`s`ri, c`ci, dac` n-o
f`ceam la timp, n`v`leau peste mine \n buc`t`rie. Fierbeam
laptele [i preg`team cafeaua. Laptele e cel mai ho] aliment; te
p~nde[te cum nu e[ti atent, sare din oal` spumeg~nd [i s-arunc`
\n foc ca un c`lug`r budist. Se scula b`ie]a[ul, care dormea la
mama, dar, c~nd ne-am \mprietenit, pl`cerea lui cea mai mare
era s` petreac` noaptea \n bra]ele mele. Eram o atrac]ie pentru
el, fiindc` aveam o barb` c`runt` [i o lulea grozav`, cum nu mai
avea nimeni \n sat. çl puneam \n r~nduial` [i luam \mpreun`
micul dejun. Tata pleca prea de diminea]`. Era foarte dificil la
mas`. Ca mul]i copii de v~rsta lui, nu voia s` m`n~nce. Atunci
a trebuit s` m~nc`m \n joac`. Toate numele politice le cuno[tea
[i toate personagiile din c`r]ile ce i se citiser`. çl luam pe
genunchi [i-i spuneam: Acum m~nc`m pe Roosevelt, acum
m~nc`m pe Churchill, acum pe Hitler, acum pe Stalin... çi
m~nca cu unt [i marmelad` de m`ce[e pe p~ine [i cafea cu lapte.
De unde mai \nainte aceste delicii erau fade, c` nu merita s`
pun` guri]a pe ele, acum, condimentate cu celebrit`]i, aveau un
gust extraordinar, spre hazul p`rin]ilor. B`ie]a[ul devenise un
adev`rat canibal.
Dup` asta, cu h~rtie [i creion, mergeam la bolnav`,
stabileam meniul zilei [i scriam am`nun]it cum se prepar`
fiecare m~ncare. Cum multe le [tiam, n-am gre[it mai niciodat`.
Am descoperit c` voca]ia mea adev`rat` era aceea de buc`tar.
Dac` a[ fi \mbr`]i[at-o la timp, n-ajungeam unde sunt. Pe
vremea mea buc`tarii nu avansau p~n` la profesori [i mini[tri.
Bine\n]eles, asistentul meu \n noua meserie, care \mi pl`cea, [i
colaboratorul meu la buc`t`rie era b`ie]a[ul, nelipsit de l~ng`
mine. La mas`, ne sim]eam obliga]i ca noi s` m~nc`m mai cu
poft` bun`t`]ile preg`tite de am~ndoi.
Mai avea [i alte cusururi b`ie]a[ul. çn vecin`tate nu era nici
un copil de seama lui cu care s` se joace. ßi cum duduia de

82
energie [i cum n-avea ce face cu ea, o [tergea de-acas` [i colinda
prin tot satul, f`r` s` spun` c~nd [i unde a plecat. De[tept foc [i
umbl`re], toat` lumea \l cuno[tea. P`rin]ii nu \n]elegeau acest
vagabondaj. Tata n-avea timp s` se ocupe de el, de[i am~ndoi \l
adorau. Pe maic`-sa dispari]ia lui \n necunoscut o b`ga \n
groaz`. Doamne fere[te, cine [tie ce putea s` i se \nt~mple.
Uneori \l c`uta c~te o jum`tate de zi p~n` da de el. Urma
inevitabil c~te o corec]ie cu nuielu[a. Asta se \nt~mpla de patru-
cinci ori pe zi. Din grij` pentru el, bine\n]eles. Dar b`taia
devenise a doua natur` [i nu mai avea nici un efect. çntr-o zi ne-
am pomenit cu el aduc~nd un snop de nuiele de salcie.
– Mam`, ]i le-am adus s-alegi pe cele mai bune ca s` m`
ba]i.
A f`cut o mutri]` mucalit`, c` mie \mi venea s`-l m`n~nc!
Dar maic`-sa, \n loc s`-l dezmierde, a ales \ntr-adev`r pe
cele mai bune [i le-a pus pe poli]` \n buc`t`rie.
– Ai s` vezi ce-]i dau eu ]ie!
B`ie]a[ul r~dea.
A doua zi aud din curte ]ipetele lui obi[nuite. C~nd a sc`pat,
a venit la mine cu toat` fa]a pl~ns`. C`rni]a lui era toat` v`rgat`
cu ro[u. Mama de altfel \l b`tea numai pe p`r]ile moi. Cred c` i-
a fost ru[ine de mine c~nd mi-a spus:
– Unchiule, nu m-a durut, dar am pl~ns tare ca s` cread` ea
c` m` doare.
– Foarte bine! Noi, b`rba]ii, nu trebuie s` pl~ngem cu
adev`rat.
Dar, dup` pu]in timp, suspin` din ad~nc [i zise:
– Of, dac` ar muri odat` s` scap de ea.
– Cine s` moar`?
– Mama, d-apoi cine?
– ßi cine ne mai face nou` m~ncare? Cine mai \ngrije[te de
noi?
– Tu [i cu mine!
Am sim]it nevoia s`-l iau patetic [i s`-l zgudui pu]in:
– ßtii tu ce-ai spus c~nd ai zis s` moar` mama? S-o punem

83
\ntr-un co[ciug s` batem cuie pe ea, s-o ducem la cimitir, unde-
ai v`zut cum se \ngroap` mor]ii, s`-i facem o groap` [i s-o
arunc`m acolo, s` azv~rlim p`m~nt peste ea, s`-i intre p`m~ntul
\n gur` [i s` nu mai poate r`sufla, s`-i astupe ochii [i s` nu mai
poat` vedea, s-o p`trund` gerul [i s` \nghe]e de frig, s` cad`
ploaia peste ea [i s` putrezeasc`? Asta vrei tu pentru mama ta?
L-a podidit un pl~ns zguduitor: „Nu vreau, nu vreau, nu mai
vreau s` moar` mama mea!“
Mi-a fost greu p~n` l-am potolit.

Atrac]ia lui cea mai mare, care \i d` gust de aventur`, era s`

fie luat \n c`ru]ele cu cai \nt~lnite pe drum [i s` fie dus,
indiferent unde, numai s` fie plimbat. Cum to]i \l cuno[teau, to]i
\l plimbau. Dar c~nd un fl`c`u cu cai frumo[i l-a dus p~n` \n
satul vecin de unde s-a \ntors numai seara, mam`-sa l-a a[teptat
cu grija \n inim` \nfipt` ca un cu]it, c`ci \i pierduse urma. Am
intervenit eu [i nu l-a b`tut. I-am l`murit pe p`rin]i c` asta vine
din faptul c` \n vecin`tate n-avea copii de seama lui cu care s`
se joace [i c` totul va trece peste un an, c~nd avea s` intre \n
disciplina [colar`. C~nd \[i punea ghiozdanul \n spate, copilul
\ncepea s` aib` sim]ul responsabilit`]ii, ceea ce \nsemneaz` al
cumin]irii. S` observa]i [i dumneavoastr`. C~nd ajunge la doi
ani [i se simte singur pe propriile picioare, copilul devine
independent [i intr` \n faza neascult`rii. çi place s` fac` ceea ce
vrea el, nu ceea ce \i comand` mama. Dac` la plimbare, ea \i
spune s-o ia la dreapta, el o ia la st~nga, se uit` la ea r~z~nd [i
simte pl`cere c` n-o ascult`. B`ie]a[ul nostru are spirit foarte
independent, fiind un temperament voluntar. B`taia e inutil`. Ea
n-are nici un efect asupra lui. C~nd va ajunge la [coal`, v`z~nd
pe ceilal]i copii cum se supun, va face [i el la fel, \n mod
spontan.
Am \nceput s`-l iau cu mine la plimbare afar` din sat, pe
c~mp, prin p`dure, coment~nd lucrurile [i fenomenele din jurul
nostru [i atr`g~ndu-i aten]ia c` noi am~ndoi vorbim ca doi
b`rba]i [i ne \n]elegem bine \ntre noi. çl \nc~nta [i se sim]ea

84
b`rbat ca unchiul. I-am spus c` eu \n Bucovina am o gr`din` cu
palmieri, am stru]i, am c`mile cum a v`zut el prin c`r]i. M` rog,
o adev`rat` Afric` e gr`dina mea. Stru]ul e mai puternic ca un
m~nz [i dac` \l \nhami la c`rucior te plimb` c~t vrei tu. Iar
c`mila c~t e de mare at~t e de bl~nd`. Ea \ngenunche \n fa]a ta,
se face mic` s-o po]i \nc`leca \ntre cocoa[e, apoi se ridic` [i te
plimb` tot a[a c~t vrei. Cum s` nu-l \nc~nte dac` asemenea
miracole i le spunea unchiul cu barb` impun`toare, tr`g~nd din
luleaua c~t pumnul?
Mai era o tenta]ie \n sat, magazinul universal care, dac`
avea fel de fel de articole f`r` prea mare \nsemn`tate, avea \n
schimb [i bomboane. Patroana ]inea mult la b`iat. Era blond,
avea un chip cu ging`[ie de feti]` [i se purta foarte curat. Nu se
b`ga prin noroaie ca al]i copii. Odat` doar l-am v`zut cu o ran`
destul de mare la genunchi. C`zuse [i se jupuise \ntr-o piatr`
col]uroas`. M` uit la ea [i-i spun \n [ag`: „nu-mi place!“ „ßtiu,
unchiule, de ce nu-]i place,“ r`spunse el, prinz~nd imediat tonul.
„Am s`-]i fac una [i la genunchiul `st`lalt!“ Cum \l vedea
patroana trec~nd pragul, \l primea cu exclama]ii dr`g`stoase [i-i
umplea buzunarele cu bun`t`]i din rafturile ei. Era prieten` cu
mama lui [i tocmai asta o stingherea pe mam`, s` nu cread` pa-
troana c` ea ar fi \n stare s`-[i trimeat` b`iatul la cer[it. Pentru
asta, fire[te, m~nca b`taie, dar el tot se ducea, [tiind c` \n maga-
zin era bine primit.
Eu, care \l cuno[team acum mai bine dec~t ea, i-am spus:
„las` c` am s`-l dezv`] eu f`r` b`taie.“ Drumul la magazin
mergea de-a lungul unei coline din sat. Pe la jum`tatea lui, pe
clin`, d`inuie \nc` un castel pustiu. Nu era chiar castel, ci o cas`
cu etaj [i pivni]`, dar \i zicea a[a fiindc` locuise acolo un grof,
proprietar \n sat, care fugise la Budapesta. Dup` plecarea lui,
care nu se purtase ca un om de pus la icoan`, casa fusese
devastat` de u[i, de ferestre, [i de marile por]i de la gura piv-
ni]ei. Ar`ta lugubru [i fioros. O cas` p`r`sit` \n mijlocul satului
st~rne[te imagina]ia [i devine s`la[ de stafii, c` nici omul \n
toat` firea nu mai are curajul s` intre \n ea noaptea.

85
 Am trecut pe-acolo cu b`ie]a[ul [i m-am uitat de departe la
castel.
– Tu ai intrat vreodat` acolo?
– Cum s` intru, c` mi-e fric`!
– Foarte bine ai f`cut. Dac` intrai, se ispr`vea cu tine. Nu ]i-
a spus nimeni cine e-n pivni]a aceea cu gura c`scat`, neagr` [i
mare? Acolo p~nde[te bau-bau, cel care m`n~nc` copiii care
nec`jesc pe p`rin]i. Are o mul]ime de dr`cu[ori care p~ndesc la
drum. ç[i pun \n cap tichii de m`rg`ritar, a[a c` tu treci pe l~ng`
ei [i nici nu-i vezi. Dar ei te v`d [i [tiu cum te por]i. Dac` e[ti r`u,
te \nha]` [i \]i dau br~nci pe gura aceea c`scat` [i neagr`. Vai, ce
e acolo, \n fundul pivni]ei, e o groz`vie. Numai cazane care
clocotesc pe fl`c`ri. Oric~t ai pl~nge tu, ei nu vor s` [tie de mil`,
fiindc` sunt fl`m~nzi ca lupii. Te despoaie [i te arunc` a[a \ntreg
\n clocot. Trebuie s` fie grozav s` arzi \n ap` clocotit` [i s` te
prefaci \n ciorb`. Asta e m~ncarea cea mai gustoas` a lui bau-bau.
Mi se rupe inima c~nd m` g~ndesc c~]i copii a m~ncat. Dac` pe la
casele vecine nu mai e niciunul, pe to]i i-a m~ncat bau-bau,
fiindc` i-au sup`rat pe p`rin]i. Mie \mi e a[a de mil` de tine c~nd
m` g~ndesc c` ai s-o p`]e[ti. ßi asta tocmai c~nd voiam, cum ]i-
am spus, s` te duc cu mine \n Bucovina, s` te plimbe stru]ul \n
c`rucior [i s` \ncalici pe c`mil` \ntre cele dou` cocoa[e...
Pove[ti cu bau-bau \i n`scoceam zilnic \n plimb`rile
noastre, altern~ndu-le cu lucruri frumoase, care \i \nc~ntau
\nchipuirea aprins`. Trebuia creat` o autoritate imaginar`, s-o
[tie de fric` de vreme ce nuiaua p`rinteasc` nu mai avea nici un
efect. La v~rsta lui, autoritatea imaginar` e mai puternic` dec~t
cea real`, iar frica e mai eficient` c~nd vine de la o pedeaps`
fantezist`, care nu s-a aplicat [i nu se va aplica niciodat`. Sabia
lui Damocles, care at~rn` sus, gata s`-]i despice capul, n-a fost
n`scocit` \n zadar.
Prezen]a lui bau-bau \n castelul pustiu, care p`rea el \nsu[i
un cap de monstru cu gura c`scat`, a avut un efect categoric.
B`ie]a[ul n-a mai trecut pe-acolo, singurul drum care ducea la
magazinul universal.

86
 Dup` o vreme l-am pus la \ncercare. L-am trimis s` cumpe-
re chibrituri pentru cas`. I-a fost fric` s` se duc`. Atunci i-am
dat un bilet de voie c`tre bau-bau pe care trebuia s`-l arate tre-
c~nd prin dreptul castelului. C~nd a trecut, a ]inut m~na sus de
tot, s` se vad` c` are voie de-acas` [i nu umbl` ca o haimana,
cum \i spunea mam`-sa. Copiii, prin gesturile lor naive, au un
umor de-o puritate extraordinar`.

Marmelada, care dincoace de munte e popular` sub numele

turcesc de magiun, e bun` pentru copii [i pentru clien]ii
hotelurilor, servit` diminea]a la micul dejun. Dar exist` \n
Transilvania una cu totul excep]ional` prin fine]ea gustului,
aceea de m`ce[e. N-o cunoscusem p~n` la noua mea gazd`. E
greu de preg`tit, m` l`muresc ei, dar tocmai acum e anotimpul.
Cum m` prinsese pasiunea gastronomic`, pentru a mai uita de
grijile mele, m-am oferit s-o preg`tesc eu, dup` indica]ii, fire[te.
çntr-o duminic` dup`-amiaz`, am pornit to]i cu dou` co[uri. Pe
coasta dinspre apus a satului, o p`duric` de fag l`sa pasul
agriculturii cu laturi parcelate \nc` tradi]ionale. R`zoarele dintre
loturi erau alc`tuite din perdele \nalte de m`ce[i, care le
\mprejmuiau ca adev`rate garduri vii. At~]ia m`ce[i nu mai
v`zusem nic`ieri. C`zuse bruma [i dobor~se frunzi[urile. Pe
ramuri n-au mai r`mas dec~t stropiturile ro[ii ale fructelor \n
elegant` form` miniatural` de amfore grece[ti, p`zite de
puzderia zb~rlit` a ghimpilor. P`trunse de brum`, m`ce[ile se
muiaser` [i deveniser` cleioase, cum erau tocmai bune de
marmelad`. Le culegeam cu m`nu[i de piele, dar ghimpii se
\nd~rjeau, treceau prin ele [i mu[cau degetele, p`trundeau prin
hain`, prin pantaloni [i prin ciorapi [i l`sau numai \n]ep`turi cu
ascu]imea lor ca de os. M`ce[ele ne atr`geau cu mul]imea [i
frumuse]ea lor, dar ap`rarea ghimpoas` era cu at~t mai
ustur`toare. Eram o \n]ep`tur` de sus p~n` jos, dar culesesem
dou` co[uri mari cu v~rf. Acas` le-am cur`]at de cozi [i de
v~rfurile ca ni[te flori lemnoase, s` r`m~n` numai fructele ro[ii.
Ar fi trebuit s` le spargem \n dou`, c` sunt umflate de semin]e

87
p`roase, [i s` le fierbem golite, dar aceast` munc` prea mig`loa-
s` se poate \nlocui printr-o- strecur`toare special`. Le-am pus la
fiert \n ap` simpl` [i le-am fiert p~n` s-au f`cut terci. Apoi, cu
zeama lor cu tot, le-am trecut prin strecur`toarea special` [i le-
am stors prin ea, p~n` n-a mai r`mas nimic \n partea alc`tuit`
din coji. Zeama ob]inut` am pus-o la fiert din nou. Trebuie fiart`
continuu, zi [i noapte, mestec~nd f`r` \ntrerupere cu linguroiul,
la foc egal, doz~nd zeama cu cantitatea de zah`r necesar`.
Opera]ia aceasta am f`cut-o schimb~ndu-ne cu r~ndul. Zeama o
scazi [i o \ngro[i prin fiert dup` c~t vrei s` ob]ii de p`stoas` mar-
melada. E cu mult mai fin` pe limb` dec~t oricare alt` marme-
lad`. Carnea de m`ce[e, fiart` [i strecurat`, se pulverizeaz`
lichid ca un fel de m`lai, c~nd faci o m`m`lig` pripit`. N-aduce
cu nici un alt gust de marmelad`. çn aceast` privin]`, m`cea[a
ghimpoas` [i dificil` cum este poate bate orice fruct, fie el oric~t
de nobil. Pornisem cu ambi]ia s-o fac eu singur, dar a ie[it din
colaborarea tuturor. Chiar b`ie]a[ul a cur`]at la coji. Iar eu, care
nu sunt m~nc`cios, entuziasmat de fine]ea acestui aliment, care
\]i cere o \ndelung` r`bdare, am devenit propagandistul lui.

Pl`nuisem de mult un curs despre spiritualitatea poeziei

rom~ne[ti. N-avusesem \nc` timp s`-l a[tern pe h~rtie. Era iarn`.
Aveam destul r`gaz, mai ales noaptea. Ziua mai trecea \n
plimb`ri [i jocuri cu b`ie]a[ul, care \mi era din ce \n ce mai drag,
fiindc` sim]eam ecoul meu \n el. Dar abia acum aveam s`-l
cunosc mai bine. C~nd lucram ziua \n camera dat` mie, mai rar
s` r`m~n prea mult` vreme singur. B`ie]a[ul se strecura pe u[`
[i, a[ez~ndu-se la mas`, voia s` lucreze ca mine. Era obi[nuit cu
c`r]ile [i nu le rupea. P`rin]ii \i citiser` tot ce-au g`sit prin
libr`rii [i el [tia c` acolo se g`sesc versuri. çi dam o coal` de
h~rtie, un creion [i \ncepea s` m~zg`leasc`. I-am tras fel de fel
de linii ca \n caietele de caligrafie, voind s`-l \nv`] s` scrie [i s`
citeasc`. Era prea inteligent [i prea nervos ca s` aib` r`bdare.
Voia s` [tie totul dintr-o dat`. Cum [tia unchiul, de ce s` nu
poat` [ti [i el? N-a fost chip. Dup` strofele de pe pagini, [tia c`

88
\n c`r]ile de pe mas` sunt poezii. A st`ruit s`-i citesc. Ce s`-i
citesc? Cu care poet s`-ncep? Ochii mi-au c`zut pe volumul
Patriarhale de ßt. O. Iosif. Dintre c`r]ile nescrise pentru copii e
cea mai potrivit`. Poezii ca despre bunica, despre bunicul,
despre fr`]iorul mic, care se sperie de cel mare fiindc` nu l-a
v`zut de mult, despre mama care \[i sf`tuie[te b`iatul c~nd
pleac` s` intre la st`p~n, g`seau \n el un ecou cu totul nea[teptat.
Se lipeau ca mierea de el. Descopeream o afinitate aprioric`
\ntre el [i aceste poezii de parc` ßt.O. Iosif le-ar fi scris c~nd ar
fi fost de o v~rst` cu el. La a doua lectur`, b`ie]a[ul le
reproducea f`r` gre[. Le re]inea [i le reda ca o band` de magne-
tofon. M` g`seam ca \n fa]a unui fenomen. Cuno[team din expe-
rien]ele anterioare aceast` putere de \nregistrare fulger`toare la
copii [i [tiam c` treptat se mole[e[te, dac` nu dispare. Sim]ul
ritmului e dat \n om de la \nceput. Sunt esteticieni care \l deriv`
din joac`, al]ii din munc`. Explica]iile lor sunt de m~na a doua.
Eu le g`sesc false. Ritmul e ini]ial [i fundamental un fenomen
biologic. E b`taia inimii, care d` pulsa]ia s~ngelui, e mi[carea
regulat` a mersului sincronizat` cu respira]ia. Ritmul \n poezie
e transpunerea sau mai bine zis imprimarea \n materia verbal` a
b`t`ilor inimii, a pulsului s~ngelui. Ritmul verbal e o expresie
poetic` prin care omul se r`sfr~nge \n afar`. Copiii \n general
\nva]` a[a de u[or poeziile ritmice [i, mai \nainte de orice
altceva, nu fiindc` se joac` [i nu fiindc` muncesc, ci fiindc` au
\n ei ritmul biologic, care, \n cazul acesta, e ca un fond aprecep-
tiv de alt` natur` dec~t cel ra]ional. Micul meu prieten memora
fulger`tor poezia [i apoi o reproducea, nu numai \n virtutea
fondului biologic, adic` a ritmului mecanic, ci prin afinitate
psihologic`. Se identifica intuitiv cu starea sufleteasc` din
poezie, cu tonul ei afectiv. El nu reproducea mecanic poezia, ci
o interpreta pur [i simplu ca un actor, ca un mare actor. Aceast`
interpretare era \ntr-adev`r partea uluitoare a reproducerii.
Un mare actor – las` c` sunt rarit`]i cei care [tiu s` spun`
versuri – g~nde[te [i studiaz` poezia pentru a o interpreta. Adic`
\n cazul lui se interpune elementul intelectual peste intui]ie. De

89
aceea, de multe ori nu nimere[te tonul afectiv. La copil ar fi cu
totul gre[it s` imagin`m un asemenea proces. Micul meu amic
p`trundea \n miezul afectiv al poeziei printr-o spontaneitate
intuitiv`, identific~ndu-[i b`taia inimii cu ritmul, cu tonul
psihologic al ei. C~nd interpreta bun`oar` pe mama din poezia
Adio era cu neputin]` s` nu-]i dea lacrimile, at~t de patetic
accent punea. çn cel mai scurt timp a \nregistrat 16 poezii de
ßt.O. Iosif [i pe fiecare o interpreta altfel, adic` \n tonul ei
afectiv, cel adev`rat. Cei care \l ascultau recit~ndu-le \n ordinea
stabilit` de el, nu [tiau ce s` mai cread`. Se g`seau \n fa]a unui
fenomen ie[it din comun, care impresiona profund [i sem`na a
geniu precoce \n erup]ie. N-am crezut \n aceast` genialitate
fiindc` o mai v`zusem f`r` s`-i constat continuitatea. Dar cazul
e de natur` s` ridice probleme \n leg`tur` cu psihologia copilu-
lui, cu literatura pentru copii sau cu tehnica poetic`.
Prozodia, arta poeziei ritmice sau clasice, nu e o form`
creat` arbitrar de inteligen]` sau de fantezie. Poezia ritmic` e
b`taia inimii imprimat` \n materia verbal` de natur` poetic`.
Ritmul e o form` necesar` de exprimare, cum atest` poezia
folcloric`.
Copilul intuie[te mult mai ad~nc dec~t credem. Intui]ia
spontan` sau \n]elegerea intuitiv` e anterioar` limbajului. Copi-
lul pricepe [i ce nu poate exprima. De asemenea, el are un sim]
estetic sau mai bine zis un sim] [i o nevoie de frumos mai dez-
voltate dec~t credem noi. Exemplul lui ßt.O. Iosif e concludent.
çn poezia lui de nivel artistic, \n fond de simplitate, de candoare
[i de puritate, gustul copilului se \nt~lne[te cu gustul omului
matur. ßi e p`cat c` din acest poet serafic nu s-alege o antologie
pentru pre[colari [i pentru micii [colari. Neglijarea sim]ului de
frumos la copii duce la fabricarea acelei literaturi inferioare cu
fond trivial \n form` inform` care n-are drept scop dec~t
mercantilismul [i, \n consecin]`, slu]irea sufletului copiilor.
C~nd am citit tot ce credeam potrivit pentru el din c`r]ile de
pe mas`, am trecut la Grigore Alexandrescu, cu care \ncepea
studiul meu. Fabulele nu l-au atras prea mult, dar C~inele

90
soldatului eram sigur c` are s`-l impresioneze. Ceea ce l-a zguduit
\ns` din aceast` poezie e altceva dec~t mi-am \nchipuit eu.
P`rin]ii, v`z~nd ce da din copilul lor, [i-au schimbat p`rerea
despre el. De unde se gr`biser` s` cread` c` nu e nimic de capul
lui [i c` are s` ias` un derbedeu, acum erau \nc~nta]i c` lumea \l
admir`, \l ridic` \n bra]e, \l laud` [i-l s`rut`. Era \ndeosebi o doa-
mn` t~n`r`, prieten` cu mama lui. Frumoas` femeie, care \l iubea
fiindc` n-avea copii. Venea la mama [i \mpleteau \mpreun` pulo-
vere din l~n` alb` [i moale de iepure de cas`, care devenise o
mod` \n toat` ]ara. Ei \i recita mai ales poeziile \nv`]ate [i-i decla-
ra c` el, c~nd va fi mare, numai pe ea o va lua \n c`s`torie [i pe
nimeni altcineva. Doamna f`cea mare haz de candoarea acestei
declara]ii [i \l nimicea \n dezmierd`ri, m`gulit` c` b`ie]a[ul sim-
]ea c` e femeie frumoas`. Erotism precoce \n sensul degenerat al
freudismului? Nici pomeneal`. Era sim]ul estetic \n toat` puritatea
lui, de[teptat \n copil de contempla]ia instinctiv` a frumuse]ii. El
\i vorbea cum ar vorbi cu o floare sau cu o pas`re colorat` la pene.
çn seara aceea \ncremenit` \n p`ienjeni[ul de o]el al gerului,
focul p~lp~ia stindarde ro[ii \n sob` [i p`rin]ii erau de fa]`.
Eu citeam copilului C~inele soldatului, urm`rindu-i jocul
mobil al fe]ei. Se str~mba la dreapta, se str~mba la st~nga, f`cea
o cut` tare pe fruntea neted` [i trandafirie. Se ab]inea din r`spu-
teri, fiindc` [tia c` noi b`rba]ii nu trebuie s` pl~ngem. Nu e de
demnitatea noastr`. Pl~nsul se adunase din toat` fiin]a lui [i se
\ngr`m`dise \n g~t. El \l \nghi]ea [i se ab]inea pe c~t putea,
schimonosit la fa]`. Dar c~nd am trecut de parada \nmorm~nt`rii
la versurile:
Iar \n diminea]a aceea viitoare
Pe c~nd se de[teapt` omul muncitor.
Z`cea l~ng` groap` mort de \ntristare
C~inele Azor.
a fost o erup]ie de pl~ns cu hohote mari, cu zguduiri, cu
[iroaie care \i alunecau p~n` pe piept. Cu neputin]` s`-l mai
potolim.
– Na, fac eu pe sup`ratul. M` f`cu[i de r~s. Una vorbim

91
\ntre noi ca b`rba]i ce suntem, iar tu te boce[ti ca o bab` la
cimitir.
– Dar, unchiule, de ce s` moar` c~inele Azor? Vorbele lui
se \necau \n sughi]uri zguduite. De ce s` moar` c~inele Azor? ßi
iar pornea s` pl~ng` \n hohote.
Atunci a intervenit tata:
– Taci, m`, prostu]ule! C~inele \l iubea prea mult pe soldat
[i dec~t s` r`m~n` singur pe lume a preferat s` moar` pe
morm~ntul de jale pentru el.
– Dar de ce s` moar`? De ce s` moar`? ßi iar izbucne[te \n
hohote de pl~ns.
Eu m-a[ fi a[teptat s`-l impresioneze moartea soldatului,
sau jalea mamei r`mase f`r` el. Dar, \n definitiv, copilul avea
dreptate, c`ci centrul poeziei e moartea din devotament a
c~inelui Azor. V`z~nd c` n-o scoatem la cap`t, am zis:
– Ascult`, fii atent, s`-]i spun ceva care s` te bucure [i s` ne
\nveseleasc` pe to]i. C~inele Azor n-a murit! Poetul zice numai
a[a \n poezie, dar el [tie bine c` tr`ie[te. E colea, \n satul vecin,
la mama soldatului, c` nu putea s-o lase singur`. Tu pl~ngi ca un
prostu], cum zice tata, iar el d` vesel din coad`, se t`v`le[te prin
z`pad` [i prinde fulgii din zbor \n bot. M~ine ai s` mergi cu
mine s`-l vedem. S` vezi cum are s` sar` cu labele pe tine [i-o
s` se bucure v`z~ndu-te.
Au s`rit [i tata [i mama. C~inele Azor tr`ie[te. E \n satul
vecin. Cum putea el s` lase singur` pe mama soldatului? Trium-
ful vie]ii asupra mor]ii l-a lini[tit, iar noi am schimbat vorba.
Dar nu trecu mult [i b`iatul zice:
– Unchiule, mai cite[te-mi o dat` C~inele soldatului!
– Ce-ai zis? S` m` faci iar de r~s?
– Nu mai pl~ng. Pe onoarea mea dac` mai pl~ng. Dac`
tr`ie[te, de ce s` pl~ng?
Fire[te c` i-am citit, urm`rindu-l ce mutri]` face. Oric~t s-a
ab]inut el, c~nd am ajuns la strofa cu pricina s-a str~mbat, a
l`crimat, dar f`r` hohote spasmodice.
– Acuma, ia urm`re[te-m` cu cartea, s-o spun pe dinafar`.

92
 A fost o nou` uimire. Numai dup` a doua lectur` auzit`,
b`ie]a[ul a reprodus-o f`r` gre[. La un singur cuv~nt s-a
\ncurcat, emisferul, pe care nu-l cuno[tea. Am luat o gutuie din
fereastr` [i i-am explicat ce \nseamn` acest cuv~nt. Poezia lui
Grigore Alexandrescu e lung` [i grea pentru un copil de cinci
ani [i jum`tate. Dar s-o reproduci din auzite abia dup` a doua
lectur`. Nu [tiu cum se explic` [i dac` se explic` asemenea
fenomene excep]ionale. Am semnalat cazul unui alt copil de la
Sibiu, mai m`ricel, care reproducea arii de opere din auzite cu
textele str`ine respective, f`r` s` \n]eleag` un cuv~nt.
A doua zi b`ie]a[ul vine la mine.
– Vrei s`-]i spun C~inele soldatului?
– Sigur c` da!
– Dar nu pe-a lui Grigore Alexandrescu. ¥i-o spun pe-a
mea.
ßi a \nceput:
Nu r`nit \n b`taie, nu soldatul c`zuse,
Nu \n pu]ine zile, nu chinuit muri...
ç[i \nchipuie cineva ce impresie f`cea pun~nd nega]ia la
\nceputul fiec`rui distih, accentu~nd categoric [i hazliu pe acest
nu [i \ntorc~nd pe dos poezia lui Grigore Alexandrescu p~n` s`
ajung` la c~inele Azor:
Nu z`cea l~ng` groap`, nu muri de \ntristare
Nu c~inele Azor!
Era pur [i simplu irezistibil cu str~mb`turile comice pe care
le f`cea, r`sturn~nd o poezie tragic` \ntr-una umoristic` [i
r~z~nd el \nsu[i de isprava pe care o f`cea.
– ç]i place, unchiule?
M` \ntreba de prisos fiindc` vedea dup` surpriza mea [i
dup` hazul meu zgomotos efectul pe care \l f`cea poezia „lui“.
Am stat [i m-am g~ndit ce \nsemneaz` aceast` \ntors`tur`
de spirit care d` sens contrar unei poezii celebre? Este ca
rezultatul unui calcul mintal? Concluzia unei deliber`ri? A unei
inteligen]e zeflemiste? A[ merge prea departe, de[i copilul are
sc`p`r`ri de spontaneitate uimitoare.

93
 Cred c` ne afl`m \n cazul unei reac]iuni a instinctului de
conservare sau de ap`rare. Aceast` poezie i-a pl`cut, altfel n-ar fi
\nv`]at-o a[a de repede. Ceea ce i-a displ`cut \n ea este \ns`
elementul mor]ii, moartea soldatului, moartea c~inelui. C`
moartea soldatului l-a impresionat mai pu]in, se \n]elege. A auzit
at~tea pove[ti \n care solda]ii mor eroic [i sunt l`uda]i pentru
aceast` moarte. Chiar aici \n poezie, soldatul care moare e
\nmorm~ntat cu parad`. C~nd m` jucam cu el, transformam \n
teatru poezia lui Bolintineanu Pe o st~nc` neagr`... Eu \mi
puneam o broboad` [i eram mama lui ßtefan cel Mare. El, cu o
chivor` de ziar \n cap [i \narmat cu un b`], era voievodul, b`tut
de turci, r`nit greu, amenin]at cu moartea de du[mani [i cu poarta
\nchis` \n fa]`. Cu toate acestea juca cu bravur` pe ßtefan cel
Mare, f`r` ca situa]ia lui grav` s`-l impresioneze. Era soldat [i
a[a trebuia s` fie. Dar c~inele, de ce s` moar` c~inele, c~nd
pentru mintea lui n-avea nici un motiv? Copilul refuza aceast`
moarte nejustificat`. Pl~nsul lui dramatic era semn c` n-o admite.
Instinctul lui, instinctul vie]ii, spunea c` e absurd`. Iar c~nd s-a
convins c` Azor n-a murit, c` nu i s-a f`cut aceast` nedreptate,
c` tr`ie[te \n satul vecin, copilul s-a \nseninat dintr-o dat`.
Instinctul vie]ii, contrariat de poezie, a triumfat satisf`cut de
noua realitate imaginar`. Faptul c` Azor tr`ia \n satul vecin era o
dezmin]ire a poeziei care sus]inea c` a murit. Marea bucurie a
copilului era deci suprimarea mor]ii din aceast` balad`, dup` care
r`m~neau \nc` destule atrac]ii pentru el. Aceast` bucurie a vie]ii
care a triumfat, a instinctului de conservare, l-a dus la nega]ia
total` a poeziei, r`sturn~ndu-i sensul pe dos [i d~ndu-i \n
interpretare o tonalitate hazlie. çn orice caz, e un lucru rar s` faci
dintr-o oper` tragic` una comic`, reac]ion~nd instinctiv la o
v~rst` care exclude deliberarea. çn tragic apare limita vie]ii sau
negarea ei, \n timp ce comicul sau r~sul \n genere este expresia
dragostei de via]`, a bucuriei de a tr`i. M` uitam la acest b`ie]a[
de o vioiciune rar` cu c~t` pl`cere vesel` accentua pe nu \n toat`
poezia lui Grigore Alexandrescu, fiindc` vorbea de moartea
nejustificat` a lui Azor [i ce bucurie sim]ea s-o anuleze, r~z~nd

94
dup` ce pl~nsese din cauza ei. Eram la un moment ini]ial al vie]ii,
care vrea s` triumfe cu orice pre], refuz~nd primejdiile care o
amenin]` sau for]ele care o t`g`duiau.
M` g`seam \n mare str~mtoare, cum am fost de multe ori \n
ace[ti ani de grea pribegie. C~t` vreme am fost st`p~n pe mine,
munca mea de dasc`l [i cea a so]iei mele de medic ne aducea c~t
s` tr`im omene[te. Nici mai mult, nici mai pu]in. N-am f`cut
datorii, dar nici economii n-am putut face. Grija zilei de m~ine,
virtutea cardinal` a oric`rui burghez, mare sau mic, n-am cunos-
cut-o. F`r` s` fi fost u[uratic, s`r`cia din casa p`rinteasc` [i
educa]ia mea moral` ulterioar` m-au f`cut s` dispre]uiesc egois-
mul [i s`-l consider o degradare a omului, chiar \n forma lui cea
mai justificabil`. çn locul acestei griji, m` bizuiam pe robuste]ea
mea trupeasc` [i pe puterea mea de munc`, a mea [i a so]iei
mele. A[a ne-a surprins r`sturnarea vremii, pe mine prigeag, pe
ea \n izolarea de la Bucure[ti.
M` g`seam la mare str~mtoare [i nu [tiam ce s` fac. Nevoia
mi-a scos \n minte figura unui prieten vechi. Ne cunoa[tem de
c~nd el era \nc` student la Litere \n Bucure[ti. Acum era episcop
al Clujului eliberat. çn anul tragic, c~nd a trebuit s` evacu`m
acest scump ora[ \mpl~ntat de romani \n inima Transilvaniei, m-
am g~ndit la el, la episcop, care r`m~nea p`stor de neam \n gura
lupilor [i, \n preziua ced`rii for]ate, i-am trimis ultimele milioa-
ne din casa Ministerului ca s` nu ajung` cer[etor \n mijlocul
urgiei, care avea s`-l b~ntuie. Cu firea lui bl~nd`, a \ndurat cu
demnitate toate umilin]ele la care a fost supus \n cei patru ani [i
jum`tate de ocupa]ie terorist` [i s-a dovedit un vrednic condu-
c`tor spiritual [i na]ional, cu drept \n recunoa[terea poporului pe
care l-a p`storit [i a noastr` a tuturor.
I-am scris o scrisoare prieteneasc`, spun~ndu-i cum tr`iesc
[i cer~ndu-i un \mprumut, nu un \mprumut legat de soarta mea
efemer`, ci unul garantat de c~teva covoare grele, r`mase la
Sibiu de la evacuarea familiei mele de groaza bombardamente-
lor americane asupra capitalei. Scrisoarea o ducea un prieten co-
mun. A desf`cut-o tremur~nd, cu u[ile \ncuiate, la gura sobei,

95
fiind \nc` iarna. Nici n-a apucat s-o citeasc` bine [i-a aruncat-o
\n foc.
– Spune-i, te rog, s` nu-mi mai scrie. Pentru Dumnezeu, s`
nu-mi mai scrie niciodat`!
Prietenul s-a \ntors de la Cluj cu o sut` de mii de lei.
çn luna aceea, o sut` de mii de lei era pre]ul a cinci cutii de
chibrituri. Pre]ul oficial ajunsese 20.000 lei cutia.
Gestul constituia a doua lep`dare din partea ierarhiei
ortodoxe rom~ne – ca s` vorbesc \n termeni monahali. A treia
lep`dare mi-a venit de la Arad. Episcopul de-acolo a r`spuns c`
nu poate primi la ora aceea de dup` amiaz`, fiind timp pentru
somn!
De aceast` sut` de mii mi-a fost sc~rb` s` m` ating. Eram
sigur c` nu e blagoslovit`. Am trimis-o \napoi cum venise.
ßi am constatat c` mai bine te descurci \n via]` dac` nu
tulburi odihna sf~nt` a ierarhiei ortodoxe rom~ne, cum, \ntr-
adev`r, n-o turburasem p~n` atunci.
ßi-a mai venit o m~hnire.
çn localitate se f`cea t~rg s`pt`m~nal, obicei transilv`nean.
çl cercetam s` v`d ce se poate cump`ra. C~nd colo, \n lumea
\nghesuit`, pe cine-aveam s` \nt~lnesc? Pe Irene, veri[oara
so]iei mele, originar` din Cern`u]i, refugiat` tocmai aici cu so]ul
ei Baronul St~rcea, bucovinean [i el, avea aici o proprietate, iar
so]ul ei, director de banc` \n Cern`u]i, devenise \n refugiu
administrator al acestei propriet`]i. Cu toate nenorocirile prin
care trecuse, Irene r`m`sese tot frumoas`, pu]in monden`, pu]in
pictori]`, deci fire prietenoas`. Am recunoscut-o dintr-o mie [i
m-a recunoscut cu toat` moaca mea nou`. çn mul]ime, mi-a
vorbit pe neobservate. I-am spus unde locuiesc [i cum m`
cheam`. Se \mprietenise cu gazda mea. Venim m~ine sear` la
voi, hot`r\ Irene. Femeile sunt mult mai curajoase dec~t
episcopii rom~ni, \mi zic eu. Am anun]at pe gazd`, bucuros c`
am neamuri din Bucovina [i s-a preg`tit pentru seara urm`toare,
bucuroas` s` le primeasc`.
Oric~t am a[teptat, n-au venit.

96
 B`rbatul, desigur, s-a intimidat [i n-a l`sat-o nici pe Irene s`
vie. Ca scuz`, am explicat gazdei situa]ia lor. Se refugiaser` de
dou` ori din Cern`u]i [i de dou` ori li se confiscaser` lucrurile
din cas` p~n` la ultimul pahar, pentru simplul motiv c` erau
f`cute \n Bucovina [i deci apar]ineau ocupan]ilor. Dup` at~tea
lovituri, oamenii, \ndeosebi el, se temeau [i de umbra lor.
La pu]in timp dup` asta, b`ie]a[ul nostru s-a \mboln`vit de
scarlatin`. Singur eu aveam autoritate s`-l fac s` [ad` \n pat. El
s-a vindecat, eu am r`mas cu o furunculoz`. Doctorul mi-a
explicat c` vine din scarlatin` [i mi-a dat o re]et`. Cine [edea de
vorb` cu farmacistul? V`rul meu prin alian]` care, la mine \n
Bucure[ti, era ca la el acas`. S-a f`cut c` nu m` cunoa[te. Mi s-
a p`rut un veac p~n` s` mi se fac` re]eta \n mu]enia c`zut` \ntre
noi. çnm`rmurise pe scaun de fric` [i nici m`car un clinchet de
ochi nu mi-a f`cut. Era un b`iat bine crescut dintr-un neam
\nnobilat de Habsburgi [i \mi era mil` de el c` nenorocirea prin
care trecuse din cauza n`v`lirilor str`ine l-a anihilat p~n` \ntr-
at~t. Dar c~nd am ajuns acas`, un sentiment necunoscut p~n`
atunci m-a cople[it: c` sunt mort \ntre vii.
çn aceast` stare m-a g`sit pe banc` \n curte b`ie]a[ul. Oric~t
era de zburdalnic, el \ncepuse s` simt` toate nuan]ele mele
suflete[ti. Mi-am adus atunci aminte de o scen` din familia mea.
Feti]a noastr` avea un an [i jum`tate. Ea a observat c` nu
vorbeam cu mam`-sa ca de obicei. Ne certasem, cum se
\nt~mpl` \n c`snicie mai ales \n primii ani. Seara, c~nd am ajuns
acas`, feti]a, observ~nd aceea[i r`ceal`, a venit, m-a tras de
m~n` c`tre maic`-sa [i mi-a spus aproape poruncitor:
– Tat`, pup` mama!
Interven]ia ei ne-a dezarmat. A trebuit s`-i facem imediat pe
plac, c`[un~nd apoi pe ea [i g`sind-o mai \n]eleapt` dec~t noi.
Copiii particip` la via]a p`rin]ilor mai mult dec~t b`nuim noi [i
numai cine nu-i \n]elege e \n stare s` se despart` unul de altul,
despic~ndu-le sufletul \n dou` [i nenorocindu-i pe toat` via]a.
B`ie]a[ul s-a lipit de mine insinuat.
– Unchiule, tu e[ti trist. Hai s` te distrez pu]in!

97
 ßi-a \nceput s`-mi spun` hazliu C~inele Soldatului, r`stur-
n~nd [i neg~nd total sensul tragic al poeziei. El era \n faza prima-
r` a vie]ii, c~nd bucuria de a tr`i constituia esen]a ei [i c~nd ea
refuza triste]ea [i durerea ca elemente impure, care o altereaz`.
Vecin cu gazda mea \[i avea casa gospod`reasc` un evreu,
un om pa[nic [i s-aveau bine \ntre ei. Iar noi ne \mprietenisem,
av~nd aceea[i patim` a fumatului. Prin partea locului nu se
cultiva tutunul, dar circula clandestin, adus de la c~mpie, unde
cultivatorii p`gubi]i de pre]ul oficial devalorizat, \l speculau pe
sub m~n` sub form` de p`pu[i. Nego]ul acesta se f`cea, bine\n-
]eles, \n mare tain` [i, c~nd eu aveam prilejul, i-l semnalam sau
mi-l semnala el mie. Eu fumam cu pipa, el fuma cu ]igara. Dar
nu se g`sea foi]`. Din \nt~mplare, aveam eu destul de mult` [i-i
ofeream prietene[te. El s-a sim]it dator s`-mi \ntoarc` amabili-
tatea. Avea ridichi de iarn`, cultivate \n gr`dina proprie, mari [i
fragede, [i-mi oferea \n schimbul foi]ei de ]igare. Venea pe la
mine s` coment`m evenimentele [i s` ciocnim un p`h`ru] de
]uic` roas`.
Suferise [i el numai fiindc` era evreu. F`cuse c~teva luni de
lag`r la Deva [i-mi ar`ta dantura toat` lips`. Gazda mea spunea
c` aceast` dantur` lipsea de mult` vreme, dar lui \i pl`cea s-o
pun` pe seama lag`rului pentru a da mai mare \nsemn`tate
suferin]ei \ndurate. çn definitiv, un om pa[nic, cum era el, care a
avut de \ndurat numai pentru vina imaginar` c` s-a n`scut evreu,
era \ndrept`]it chiar s` exagereze.
M` \ntrebam cum oare poporul nostru, at~t de tolerant din
fire cu toate neamurile care au locuit pe acest p`m~nt, a putut la
un moment dat s` devin` \n mod subit s`lbatic [i s` prigoneasc`
oameni f`r` vin`. Au fost la noi grecii, sute de ani, a[a-zi[ii
c`lug`ri greci, beneficiarii unei mari p`r]i din mo[iile noastre,
abuzivi peste m`sur` [i cu toate acestea poporul rom~n n-a
reac]ionat niciodat` violent fa]` de ei. Persecu]ia evreilor n-a
venit din ini]iativa rom~neasc`. A fost impus` de rasismul ger-
man. Armata hitlerist` era \n ]ar`. Acela[i lucru s-a petrecut [i \n
Italia. C~t` vreme Musolini a condus-o singur, nici vorb` n-a

98
fost \n aceast` ]ar` de rasism sau de antisemitism. çntr-o convor-
bire de o carte \ntreag` cu publicistul evreu Emil Ludvig, Muso-
lini \i demonstreaz` cu argumente de ce nu poate fi rasist [i de
ce nu poate fi antisemit. El nu admitea \n nici un caz doctrina
hitlerist`. Dar, c~nd s-a f`cut axa Roma-Berlin, o condi]ie a
acestei alian]e a fost antisemitismul, de[i Mussolini \l socotise
nejustificat. çn consecin]`, au ap`rut \n Italia o serie de publica]ii
antisemite.
Citeam \n ziarele de la Bucure[ti pedepsele grele, care se
aplicau militarilor, care au persecutat sau au speculat pe evrei \n
lag`re. Prietenul meu era nemul]umit c` nu li se aplic` pedeapsa
cu moartea. Veneau \n acela[i timp [tiri de la Budapesta, unde
cei judeca]i erau sp~nzura]i pe capete.
– Asta ]ar` care se respect`, domnule Sp~nu, \mi striga el.
Nu ca la noi, unde se dau \n glum` pedepse pe via]`.
A venit pedeapsa cu moartea pentru un grup de ofi]eri
superiori, care, \ntr-adev`r, au \mpu[cat evrei, execut~nd un
ordin de r`zboi. Pedeapsa lor a fost comutat` \n munc` silnic`
pe via]`. Prietenul meu a fost indignat. Au fost [i al]ii la fel de
indigna]i. Tuturor le-a r`spuns distinsul publicist evreu Beno
Br`ni[teanu, printr-un articol \n ziarul „Adev`rul“. „N-ave]i
dreptate, le-a spus. Munca silnic` pe via]` e o pedeaps` mult mai
grea dec~t moartea. Moartea e o suferin]` de o clip`, pe c~t`
vreme munca silnic` pe via]` \l face pe om s` simt` maximum
de suferin]` \n fiecare clip`, \n mii [i milioane de clipe ani \n [ir,
unul dup` altul.“ Beno Br`ni[teanu era un om bl~nd [i foarte
manierat. Dar explica]ia lui n-a mul]umit pe prietenul meu.

99
 -am mutat de la munte la c~mpie. Muntele era o

M atrac]ie pentru mul]i [i prin urmare o supraveghere

intensificat`. Se zvonea vag de a[a-zise organiza]ii
de rezisten]`, iresponsabili pe care aveam s`-i v`d mai t~rziu
str~n[i laolalt`, t~r~nd dup` ei \n pr`pastie c~te o ceat` de
naivi.C~mpul deschis nu inspira conspira]ii [i prin urmare nu
atr`gea supraveghere vigilent`. Afar` de asta, e anul de secet`
grozav` care b~ntuie peste Moldova. Drumurile [i satele transil-
v`nene sunt b`tute de figuri spectrale de dispera]i [i \nfometa]i,
goni]i de urgia de dincolo de munte. Cum eu sunt bucovinean,
\mi vine mai u[or aici la c~mpie s`-mi g`sesc un ad`post, ames-
tecat printre at~]ia pribegi f`r` c`p`t~i.
Satul se afl` pe-o vale str~mt` [i seac`, ceva mai la o parte
de calea ferat` Blaj-Sovata. Din p~r~ul de pe fundul v`ii n-a mai
r`mas dec~t un [an] uscat, pe care se t~r`sc ici [i colo [erpi
cafenii, mole[i]i de ar[i]` [i de sete. Dealuri de-o parte [i de alta.
Cele din dreapta sumet deasupra sem`n`turilor poalele unei
p`duri care, \ncep~nd de aici, se \ntind valuri dup` valuri, pe o
distan]` de zeci de kilometri. Sub arbori n-a mai r`mas un fir de
iarb`. Totul s-a scorojit. C~nd intri \n p`dure, ai nimerit \ntr-o
n`du[eal` cumplit`. ¥i se pare c` dac` ai b`ga p~inea s-ar coace
ca \n cuptor. De c~nd m` [tiu pe lume, n-am \nt~lnit \n p`dure
at~ta fierbin]eal`. Frunzi[urile parc` fierb \n aerul dintre arbori.
De cealalt` parte, dealurile sunt chele. R~pa dinspre r~u e
cre]oas` [i fragmentat`, a[a c` dealurile au form` piramidal` [i
culoare alb-cenu[ie. çn ar[i]a aceasta, care dogore[te juc`u[`, ele
dau peisajului o \nf`]i[are exotic`, ciudat`, neprietenoas`. C~t
timp am tr`it aici am avut impresia c` m` g`sesc \ntr-un cadru
egiptean, geometrizat de piramide.
Ici-colo, chelia dealurilor are c~te o f~[ie de salc~mi ca o
pleat` de p`r ce se coboar` din cre[tet p~n` jos, planta]i pe un
repezi[ pe unde nici capra nu se poate c`]`ra. Cei care s-au suit

100
p~n` acolo au fost copiii organiza]iei de str`jeri, care au f`cut
multe [i frumoase planta]ii \n regiune. Un dasc`l \nsufle]it \mi
spunea cu acest prilej c` el, dac` ar avea copii de [coal` la
\ndem~n`, ar planta toate drumurile ]`rii [i ar face din Rom~nia
o gr`din` de pomi roditori.
Gr~ul s-a f`cut, dar e pu]in. Un lan \mbrac` cu solzi de aur
mi[c`tori colina din preajma bisericii. Dar seceta de var` a izinit
porumbul de pe dealuri. çn valea cu p~r~ul secat \ns` s-a \nt~m-
plat o minune. De[i n-a dat un pic de ploaie, a crescut o p`dure
de porumb cu verdele v`rgat ici [i colo de f~[ii ca fl`c`rile de
floarea-soarelui, neobi[nuit de \nalt`.Cu at~t mai grea a venit
dezn`dejdea oamenilor, c~nd au dat cotolonii cu mo] de m`tase
ruginie [i din]i de lapte alb. Au t`b`r~t stoluri negre de ciori pe
toat` valea. Sute de ciori, mii [i mii de ciori, adunate din fundul
v`zduhului fierbinte. Biciuite de foamete, s-au n`pustit pe
fiecare cotolon \n parte, \l desfoiau cu ghiarele din v~rf p~n` la
cotor [i ciuguleau boabele de r`m~nea numai coceanul gol.
Spectacolul era fioros. Stoluri negre zburau pe deasupra v`ii
c~r~ind [i cronc`nind sinistru pe c~nd altele ciuguleau cu s`lb`-
ticie [tiule]ii. Am v`zut omul cu totul neputincios \n fa]a acestei
nenorociri.Nimeni nu avea arm`. Gloan]ele [i detun`turile le-ar
fi speriat [i le-ar fi alungat. Renun]aser` s` mai dea cu bulg`ri.
Bulg`rii nu pricinuiau nici o spaim` \n norii aceia de fl`m~nze-
nie care \ntunecau valea toat`. Oamenii priveau cu bra]ele \ncru-
ci[ate la stihia neagr` [i atotputernic` a lighioanelor mistuindu-
le singura recolt` \n care-[i puseser` n`dejdea. Ciorile ciuguleau
parc` din inima lor. çn dou` s`pt`m~ni, nimic n-a mai r`mas,
dec~t [tremeleaguri, din holda aceea crescut` prin miracol din
fundul v`ii care \]i frigea picioarele, dar care probabil avea ap`
dedesupt.
C~nd s-au ispr`vit boabele de lapte, s-au f`cut semin]ele pe
discurile de floarea soarelui. Sperietorile crucificate pe deasupra
lanurilor n-aveau nici un rost \n fa]a foamei. Toate p`s`rile
m`runte ale p`durii veneau [i ciuguleau, l`s~nd numai discurile
goale.

101
 Pe dealuri, \n apropierea imensei p`duri, oamenii cultivase-
r` cartofi. Dup` ce au \nflorit [i tuberculele au ap`rut sub mu[u-
roaie, din z`pu[eala p`durii ie[eau noaptea turme de mistre]i,
n`v`leau [i r~mau \n voie posta]ele de cartofi, devast~ndu-le.
Locuiam la preotul satului, un t~n`r cu sufletul \ndurerat de
jalea care b~ntuia peste Moldova. Avea copii mici, o vac` [i o
capr`. Sem`nase de-a lungul p`durii o f~[ie de ov`z. Ne-am dus
\nspre sear` s` vedem ce a mai r`mas din ea. De departe ni s-a
\nf`]i[at un tablou neasemuit de frumos. çn b`taia de aur a
soarelui, care c`dea peste p`dure, cinci c`prioare, p`[teau \n
f~[ia de ov`z. Fuseser` nevoite s` ias` la lumin`, fiindc` sub
copaci se uscase [i ultimul fir de iarb`. P`[teau lini[tite \n ov`z,
iar c~nd ne-au sim]it, au ridicat capul gra]ios, ne-au cercetat [i-
au l`sat iar botul \n ov`z. Foamea le apropia de om. ßi-apoi,
animalul cunoa[te arma care aduce moartea, iar noi n-aveam
arme. Fierul are un miros special, care pentru animal trebuie s`
fie foarte puternic [i foarte ur~t. La ]ar` [i copiii [tiu c` o
co]ofan`, care fur` ou` din cote]ul g`inilor, deosebe[te perfect
luciul unei pu[ti de luciul unui toiag. Dar o s`lb`ticiune, de mic`
deprins` cu primejdia, tocmai arma s` n-o cunoasc`? Mergeam
\ncet vorbind \ncet, iar cele cinci c`prioare p`[teau. C~nd ne-am
apropiat la c~]iva pa[i, au ridicat capetele cu g~turile proiectate
pe cer. Tablou de ne\nchipuit` m`re]ie [i gra]ie. Tot ce are
natura mai elegant [i mai pur se oferea ochilor. Am stat [i au stat
s` le privim parc` [tiind c` le admir`m frumuse]ea. De ce n-ar
avea [i c`prioarele sim]ul cochet`riei? Apoi s-au \ntors cu
toatele [i au luat-o \ncet, la pas, pe gura colnicului pe unde
veniser`, f`r` s` se gr`beasc`, disp`r~nd ca visul cel mai frumos
din c~te a pl`smuit natura.
– Sunt at~ta de frumoase c` merit` s`-mi pasc` ov`zul! zise
t~n`rul preot.
Ar[i]a cre[tea. Vitele pe izlaz m~ncau p`m~nt. De foame
m~ncau p`m~nt. P`rintele avea cresc`torie de iepuri de cas`, a
c`ror l~n` alb` [i moale cre[tea repede. O tundea [i o vindea,
c`ci avea c`utare. Erau la mod` puloverele \mpletite din aceast`

102
l~n` pufoas`. çi hr`nea cu iarb` verde, dar iarb` nu se mai g`sea.
A trebuit s`-i taie, mai \n fiecare zi c~te unul. Carnea lor nu
aducea nici pe departe cu cea de iepure de c~mp. E alb` [i
seam`n` mai degrab` cu pieptul de pas`re sau cu cea de ied.
Un alt neajuns s-a ivit. çn sat au \nceput a seca f~nt~nile. Azi
una, m~ine alta, p~n` au secat toate. Atunci oamenii au c`utat
ap` afar` din sat [i au g`sit \ntr-o vale dincolo de biseric`. Au
s`pat vreo zece [tiubee, adic` ochiuri de ap` care ie[ea \n fa]`,
venind de sub p`dure. Oamenii aveau vii, deci aveau [i vase \n
care o aduceau zilnic cu c`ru]a de la [tiubee la gospod`rii.
Casa parohial` era la marginea satului, aproape de v~lceaua
cu ap`. Ne venea destul de u[or s` c`r`m cu h~rd`ul. Mi-am
g`sit o frumoas` \ndeletnicire. Am luat \n primire gr`dina de
legume. O bun` posta]` de castrave]i [i una \nc` mai \ntins` de
ro[ii trebuiau udate cu regularitate, altfel ar`tau parc` ar fi turnat
ap` fiart` pe ele. Udatul trebuia f`cut seara de la cuib la cuib.
Dar \n timpul nop]ii era at~ta z`pu[eal` c` apa se evapora repede
[i plantele nu profitau mai nimic. Trebuia inventat un sistem de
udare, care s` p`streze apa \n timpul nop]ii [i, pe c~t se poate, [i
a doua zi. Aici p`m~ntul era uimitor de f`r`micios, iar cuiburile
de ro[ii simple mu[uroaie de ]`r~n` arz~nde. F`ceam \nt~i un
mare g`van de ]`r~n` \n jurul r`d`cinii [i v`rsam apa ochi. O
l`sam s` dispar` \n p`m~ntul fierbinte [i mai turnam odat`. Apoi
umpleam g`vanul umed cu ]`r~na uscat` p~n` f`ceam un mare
mu[uroi \n jurul fiec`rei r`d`cini. Aveam o sut` de cuiburi
pentru care c`ram \n fiecare sear` [apte-opt h~rdaie de ap`.
Cu castrave]ii era mai greu. Vrejii erau \ntin[i [i lipi]i pe
p`m~nt [i d`deau \n floare. La ei nu se mai puteau face cuiburi
[i g`vane de ]`r~n`. Atunci am f`cut un ]`ru[ de lemn gros ca pe
m~n` [i cu el am b`tut g`uri piezi[e \n jurul cuibului, \nc~t
aceste g`uri se \nt~lneau toate sub r`d`cina cuibului. Le um-
pleam cu ap` [i umezeala r`m~n` astfel \ngropat` sub vreji.
Rezultatul acestui sistem de ud`tur`, \n care nici un strop de
ap` nu r`m~nea la soare, s-a v`zut \ndat`. Fa]` de ar[i]a p~rjoli-
toare dimprejur, plantele mele str`luceau de verdea]` fraged` [i

103
musteau umezeal` prin to]i porii. Vi]ele de ro[ii s-au \n`l]at mai
mari dec~t mine [i a trebuit s` le sprijin cu araci. Iar pe tulpin`
[i pe frunze au prins acel puf vegetal foarte fin care, c~nd \l
atingi, las` un miros puternic [i s`]ios, specific plantelor de
ro[ii. Vrejii de castrave]i s-au \nfoiat a[a de bogat c` \[i ascun-
deau \n umbra umed` [i r`coroas` cilindrii verzi ai fructelor,
\nc~t abia \i g`seai. E o pl`cere s` descoperi sub foile late
castravetele r`coros, pitit la p`m~nt, cu pieli]a neted`, [tiind c`
nu e amar`, fiind totdeauna doldora de ap`.
C~nd au \nceput ro[iile s` se coac`, rodul prididea puterea
tufelor [i trebuia cules mereu s` nu le doboare la p`m~nt. Un
prisos de p`tl`gele [i de castrave]i. Gazda a \nceput s` \mpart`
pe la vecine, iar vecinele au venit s` \ntrebe cum s-a putut, pe o
secet` at~t de grozav`, ob]ine o recolt` at~t de bogat`.
A fost marea mea pl`cere s` le explic cum le-am udat.

Cam ciuda]i oamenii din acest sat de c~mpie. N-ar ie[i la

c~mp \nainte de ora nou` diminea]a pentru nimic \n lume. N-am
priceput de unde vine acest obicei cam boieresc. Dar mi s-a
p`rut nenatural s` renun]i tocmai la ceasurile de r`coare ale
zilei, cele mai prielnice pentru munc`, [i s-o \ncepi pe mole[eala
solar`. Asta nu \nseamn` c` satul doarme p~n` la aceast` or`
t~rzie. La ]ar`, soarele odat` r`s`rit nu sufer` pe nimeni s` mai
r`m~n` orizontal. Cu zorile, toat` lumea sus! E destul de treb`-
luit prin cas` [i prin curte p~n` s` vin` ceasul c~mpului.
Afar` de aceast` ciud`]enie, sunt oameni statornici [i
st`ruitori cu r~nduial` \n cur]ile \ngr`dite. Te izbe[te contrastul
cu cei de la munte care, av~nd mai tot p`m~ntul \n jurul casei, nu
pot s`-l \ngr`deasc` chiar dac` ar vrea [i las` impresia c` tr`iesc
\ntr-un provizorat permanent. Mi-a pl`cut cimitirul satului, din
spatele casei parohiale, morminte cu flori, umbrite de pomi
roditori, poarta solid` pe unde nu intr` dec~t oamenii. E un sat
care \[i respect` mor]ii. Cimitirul e istoria satului prelungit` \n
negura timpului, e gr`dina str`mo[ilor. O nou` \nmorm~ntare e o
ceremonie trist` pentru toat` lumea. çn sat sunt bocitoare care

104
[tiu lungi poezii din b`tr~ni, al c`ror text \l potrivesc la
am`nuntele vie]ii celui r`posat, cum ai schimba o imagine nou`
\ntr-o ram` str`veche. E un tipic al existen]ei \n care actualitatea
se integreaz` [i se asimileaz` \n datina colectiv`, neschimbat`.
S`rb`toarea, lumea umple biserica, mai mul]i b`rba]i dec~t
femei, spre deosebire de [esul nostru dun`rean, unde merg mai
mult femei dec~t b`rba]i. Aici b`rba]ii se \mbrac` la fel: i]ari
albi, c`ma[` scurt` pe dinafar`, iar pe um`rul st~ng poart` aninat
minteanul alb, care le d` un aer ceremonios. Nu [tiu de unde
vine aceast` ]inut` festiv`, dac` nu cumva au \mprumutat-o de
la armata chesaro-cr`iasc`. Femeile, ca [i \n Mun]ii Apuseni, [i-
au l`sat portul tradi]ional. Asisten]a particip` la slujb` c~nt~nd
la unison toate r`spunsurile mari ale liturghiei. Nu se poate zice
c` e o manifesta]ie pur religioas`, ci mai mult o datin` \nr`d`ci-
nat` \n sat: c~nd mergi la biseric` trebuie s` c~n]i, contopindu-
te \n spiritul colectiv, cum te \mbraci la fel cu ceilal]i.
Am descoperit un lucru trist, pe care nu-l cuno[team. çn sat
sunt ortodoc[i [i uni]i, doi preo]i [i dou` biserici. Uni]ii sunt o
minoritate. Ei nu intr` niciodat` \n biserica ortodox`. E ordin de
la papa de la Roma s` nu treac` pragul acesta spurcat nici m`car
la nunt`, la \nmorm~ntare sau la botez, iar zelo[ii teologi de la
Blaj respect` cu stricte]e comandamentul papal, \l impun
credincio[ilor, s`p~nd pr`pastia \ntre fra]i. Noroc c` ortodoc[ii
n-au spirit separatist, ei n-au nici o restric]ie [i intr` cu orice
prilej \n biserica unit` f`r` s` se spurce. Ei ]in la tradi]ia
str`mo[easc` din vremea c~nd to]i erau un spirit \ntr-o lege, prea
mult prigoni]i de al]ii ca s` se mai sf~[ie [i \ntre ei ca fra]i.
Mi-a pl`cut notarul satului, bacalaureat [i t~n`r sub]ire.
Avea o voce de bariton formidabil` [i c~nta dumnezeie[te. Era
unit, dar nu ]inea seam` de comandamentul papal. Mergea pe
r~nd la am~ndou` bisericile [i c~nta. çn Transilvania exista \n
cadrul muzicii biserice[ti o serie de compozi]ii populare libere,
care se numesc pricesne [i se c~nt` spre sf~r[itul liturghiei,
acolo unde se intercaleaz` concertele corale. Nu [tiu dac` a
studiat cineva acest gen de compozi]ii. Sunt melodii populare,

105
complicate [i variate, de o bog`]ie [i frumuse]e de multe ori
genial`. Prin originalitatea lor, prin inven]ia lor melodic`, prin
puterea lor de \nr~urire asupra auditorilor stau mai presus de
vestitele colinde transilv`nene [i b`n`]ene. E tot ce are muzica
noastr` popular` mai pre]ios \n materie de compozi]ie melodic`.
Sunt probabil compozi]ii ale c~nt`re]ilor de stran` [i ale vechilor
preo]i dota]i, fiindc` textele lor sunt psalmi sau buc`]i din c`r]ile
de ritual. Melodiile sunt \ns` capodopere de c~ntec popular cu
inflexiuni de muzic` religioas`. A[a e \ntre aceste pricesne psal-
mul La r~ul Babilonului, pe care, c~nd l-ai auzit odat`, nu-l mai
ui]i toat` via]a. Melodia lui grav` [i profund` se potrivea pentru
vocea baritonal`, fluvial`, a notarului din sat cu care n-ar fi putut
rivaliza nici un c~nt`re] de oper`. C~nt`re]ii de oper` \n general
execut` c~ntecul dup` regulile de [coal`, f`r` nuan]ele infinite-
zimale ale folclorului muzical [i despoaie melodia tocmai de
farmecul cromatic pe care \l au asemenea pricesne. Numai un
George Folescu l-ar fi putut imita, fiindc` el poseda [i arta c~n-
tecului popular [i arta psaltichiei, din \mbinarea c`rora s-au n`s-
cut aceste compozi]ii geniale, care sunt pricesnele transilv`nene.
C~nd notarul din sat c~nta La r~ul Babilonului, lumea zguduit`
pl~ngea, sim]ind f`r` s` [tie c` asista la cel mai \nalt festival
muzical, cum nu l-ar avea nici la Bucure[ti, nici la Viena.
çn separatismul criminal, provocat de papa, care sf~[ia
sufletul satului \n dou`, c~nt`re]ul acesta era un element de \m-
p`care [i de armonie, merg~nd [i c~nt~nd la am~ndou` biseri-
cile, ar`t~nd c` acela[i c~ntec genial, f`urit de acela[i popor,
mi[c` sufletele tuturor cu acelea[i lacrimi.
C~te pene de-acestea s-au b`tut \n fiin]a noastr`, sub vitregia
istoriei, ca s-o sf`r~me sau m`car s-o despice! çn ad~ncimea din
noi, ne-am c`utat [i ne-am reg`sit unul \n to]i [i to]i \ntr-unul.
ßi nu ne-au despicat, chiar dac` formal ne-au separat.

Am cunoscut \n satul acesta doi frunta[i opu[i unul altuia

f`r` s`-[i fie du[mani, c`m`tarul, iar cel`lalt, p~inea lui
Dumnezeu. Pe c`m`tar am uitat cum \l chema, dar cel`lalt era

106
badea Ion Popovici, iar so]ia lui, lelea Fira. Numele sta scris pe
casa lor dup` obiceiul locului. Badea Ion era un b`rbat \ntre dou`
v~rste, pu]in cam rotofei, cu musta]a castanie [i tuns`. nu i-ai fi
ghicit firea dup` sclipirea metalic` a ochilor verzi \n fa]a tran-
dafirie. çnf`]i[area chiabur` p`rea de om nep`s`tor la durerea
altuia, adic` tocmai ceea ce nu era de fel acest \n]elept al satului.
ç[i tr`ise tinere]ea printre str`ini ca [i lelea Fira, s`raci lipi]i
p`m~ntului am~ndoi. Nimeriser` la un inginer petrolist de pe
Valea Prahovei, ea buc`t`reas`, iar el r~nda[ la cai. Ce fel de om
a fost st`p~nul lor, se vedea \n stilul lor de via]`. Fuseser`
am~ndoi uni]i. St`p~nul \i luminase asupra istoriei Transilva-
niei, le d`duse c`r]i s` citeasc` [i cei doi servitori, pe care ingi-
nerul \i trata ca fra]i de peste munte, c~nd au \n]eles c` sunt r`z-
le]i]i de neam, s-au \ntors la credin]a str`mo[ilor lor. Badea Ion
era \n sat st~lpul bisericii. Oamenii d`ruiau din m~ndrie s` aco-
pere nevoile cultului [i numele lor se vestea sus [i tare dup` fie-
care slujb`. Numele lui nu se rostea niciodat`, de[i el era sus]i-
n`torul bisericii.
Slujse cu Fira la inginer, puseser` ban peste ban [i \n fiecare
an averea lor a crescut \n sat. Au plecat s`raci [i s-au \ntors
boga]i.Aveau cas` frumoas`, curte oglind`, vie de ras` [i toate
viet`]ile din curte alese dup` neam. Munceau cu pasiune, de[i n-
ar fi mai avut nevoie. F`r` copii, \[i luaser` mo[tenitor un nepot.
Badea Ion Popovici cununa [i boteza pe capete, dar \[i f`cuse
din n`[ie o misiune de a ridica satul. Pe tinerii c`s`tori]i \i \nzes-
tra cu o pereche de boi sau cel pu]in cu o vac` de neam. Pe micii
boteza]i cu o vi]ea, cu o purcic` sau cu or`t`nii de ras`. Pe d`ru-
i]i \i \nv`]a cum s` le \ngrijeasc` [i s` le creasc`. Tot ce ie[ea din
m~na lui trebuia s` fie frumos.
çmprumuta pe cel nevoia[ f`r` dob~nd` [i f`r` termen
neomenos, dar discret, f`r` s` aib` aerul c` face concuren]`
c`m`tarului, tot ]`ran [i el, care jupuia la s~nge pe cel ce-i c`dea
\n capcan`.
çntr-o zi am auzit c` l-a \mprumutat [i pe c`m`tar cu o mare
sum` de bani.

107
 – De ce i-ai dat, bade Ioane?
– ßtia c` am [i nu puteam s` mint.
– Dar el i-a luat numai ca s`-i speculeze.
– De faptele sale el va r`spunde \n fa]a lui Dumnezeu.
Badea Ion Popovici r`m~nea neclintit c~t` vreme cugetul
s`u moral era curat.
Cred c` au slujit prea \ndelung, prea con[tiincios [i prea cu
dragoste la st`p~n, cum l-au avut ei, c` nevoia de a sluji pe altul
le-a intrat \n s~nge pe toat` via]a. Erau acum st`p~ni ei la casa
lor, dar nu se sim]eau bine dac` n-aveau pe cine s` serveasc`.
Oamenii ace[tia, nemaiav~nd pl`cerea de-a se supune, de-a
asculta, nu cuno[teau pe aceea de a porunci. Cine a fost \ndelung
umilit \nghi]ind porunci, odat` eliberat, simte oricum
necesitatea de a se r`zbuna, dac` nu pe altcineva, m`car pe
soart`. Din ]inuta lor \ns` \n]elegeai c` au avut un st`p~n care nu
i-a umilit niciodat`, ci s-a reflectat \n con[tiin]a lor numai ca
bucurie de a-l vedea mul]umit.
ç[i procuraser` o vesel` at~t de numeroas`, c~t` trebuia la
un mare praznic. La nun]i, la \nmorm~nt`ri, la hram o puneau la
dispozi]ie, lelea Fira trecea la buc`t`rie [i conducea preg`tirile
m~nc`rurilor, iar badea Ion \[i ar`ta \ndem~narea de osp`tar
\mp`r]ind la mese farfuriile \nc`rcate. I-am v`zut cu c~t` voio[ie
serveau \ntr-o \mprejurare \nduio[`toare, la o \nmorm~ntare
\nchipuit`.
Lina, o gospodin` \nc` t~n`r` cu trei copii mici, r`m`sese
f`r` b`rbat. ç[i conducea singur` casa, \njuga singur` vacile, ara
[i c`ra cu ele. C`ci \n satul acesta am v`zut [i aceast` ciud`]enie,
vacile \nlocuind boii la munc`, fiindc` ele, s`rmanele, dau [i
lapte. Nu era numai Lina, care era ca un voinic. Am v`zut [i o
fat` de 16 ani \nlocuindu-[i la coarnele plugului fratele, care n-
avea s` se mai \ntoarc` niciodat`. Cei care au avut norocul s`
supravie]uiasc` r`zboiului s-au \napoiat de mult acas`. Lina a
a[teptat an dup` an, dar nici un semn n-a avut c` b`rbatul ei mai
tr`ie[te. Atunci s-a hot`r~t s`-i fac` toate cele cre[tine[ti dup`
datin`. çn fa]a casei sta sicriul frumos, iar \n sicriu r~nduite

108
hainele lui de s`rb`toare, cu care mergea la biseric` asemenea
tuturor b`rba]ilor din sat. Pe c`p`t~i unde trebuia s` fie fa]a, a
pus Lina o fotografie a lui [i a ei, din zilele fericite ale nun]ii lor.
Tot satul a urmat bocind acest co[ciug f`r` mort, [tiind c` cel
care trebuia s` fie \n el putrezea prin ]`ri str`ine, pe un c~mp de
r`zboi. Lina nu mai avea b`rbat, dar avea acum m`car aceast`
groap`, unde s` vin` cu copiii ei s` \ngenuncheze [i s` jeleasc`
pe cel disp`rut. Dup` \nmorm~ntare, femeia dezn`d`jduit` a
l`sat toat` grija praznicului \n seama lui badea Ion Popovici [i a
lelei Fira. Ei serveau lumea de parc` ar fi fost de-ai casei. Erau
mul]umi]i c` pot s` participe la pomenirea unui mort pentru ]ar`.
Oamenii cinsteau pe preot, dar c~nd era vorba s` dea o
m~n` de ajutor se l`sau greu. Se \ncurcau \n treburile lor [i
am~nau. çl cinsteau \ndeosebi fiindc` suntem \n Transilvania [i
aici preotul a avut o r`spundere mai grav` dec~t numai cea
ritual` ca \n ¥ara Veche. çn poezia lui Octavian Goga el e
„apostolul“ neamului, fiindc` altul n-avea cine s` fie. Con[tiin]a
noble]ei autohtone el a purtat-o, stindardul revolu]ionar el l-a
f~lf~it, martirajul [i el l-a \ndurat al`turi de poporul \ns~ngerat.
ßirul milenar al mucenicilor de care vorbe[te Goga se \ncheie
abia \n anul 1940 cu protopopul Muntean de la Huedin, c`ruia
m`celarul Betlendy i-a \nfundat p`rul ghimpos pe g~tlej, cea
mai fioroas` moarte ce se poate \nchipui.
Dar \n afar` de aceast` mare solie istoric`, dragostea popo-
rului, pentru preot con]inea [i unele primejdii personale pentru
el. T~n`rul preot, care m` g`zduia ca pe o victim` a calamit`]ii
ab`tute peste Bucovina, era un om sobru, care nu voia s` cedeze
tuturor practicilor satului. La anumite zile rituale el trebuia s`
intre din cas` \n cas` s` binecuv~nteze pe oameni. Iar oamenii
de pe aici puneau \n cinstea lui vinarsul pe mas`. Vinarsul e
rachiu [i dac` nu-l beai \nsemna c` dispre]uie[ti casa omului. La
200 de case veneau 200 de pahare de vinars b`ute din... respect
pentru om! T~n`rul preot, ca s` se apere de aceast` cumplit`
primejdie, a pretextat o suferin]` de stomac. Oamenii au luat-o
ca o jignire, ca o desconsiderare [i ca o stricare de datini.

109
 Casa parohial`, unde locuie[te preotul, e casa satului. Oa-
menii se \ngrijesc de ea. çn vara aceasta ei d`r~maser` grajdul de
sub [ur` cu g~ndul s`-l zideasc` din nou. Dar am~nar` lucrul
necontenit, de[i c`r`mizile erau aduse, nisipul de asemenea, iar
varul era stins \n groap`. Preotul voia s` fie model e p`stor
sufletesc. ¥inuta lui moral` produsese \ns` r`ceal` [i lucrul
grajdului se am~nase p~n` toamna t~rziu. Toat` averea lui erau
o vac` [i o capr` cu care \[i hr`nea cele trei fiin]e. Vremea se
\nr`ia [i n-avea unde s`-[i ad`posteasc` vitele.
M-am g~ndit atunci c` oamenii sunt l`s`tori, dar nu sunt r`i.
Le trebuie un exemplu. F`cusem cu ei o experien]` pe var`, care
a mers de minune. P`rintele cu so]ia erau pleca]i pe vacan]` la
rude.R`m`sesem acas` cu cele trei feti]e [i o femeie care le
\ngrijea. Dar tocmai atunci a venit vremea treieri[ului, care pe
aici se face introduc~nd ma[ina din curte \n curte. Gr~ul a[tepta
stog \n fa]a [urii. Pierdeam ma[ina dac` l`sam r~ndul s` treac`.
Am dat zvon \n sat c` facem clac` s` treier`m gr~ul popii. Mi-
am ales munca cea mai grea \n spatele ma[inii, unde se vars`
paiele, pleava [i praful. A venit lume mai mult` dec~t trebuia [i
\n dou` zile totul a fost gata. C~nd s-a \ntors p`rintele, gr~ul era
\n hambar [i paiele f`cute claie.
Nu e nevoie, zic, s`-i mai rogi cum i-ai rugat toat` vara.
Dac` facem cum m` g~ndesc eu, au s` vin` oamenii singuri. Va
fi de ajuns s` \ncepem noi lucrul, iar ei s` ne vad` lucr~nd, pe
dumneata, pe doamna preoteas` [i pe mine. Ce ne trebuie nou`?
Un zidar, fiindc` nu [tim s` zidim. çncolo [tim s` c`r`m var, s`
c`r`m ap`, s` le amestec`m cu nisip [i s` preg`tim tencuiala.
Apoi nu e greu s` d`m c`r`mizi zidarului [i s`-i punem tencuiala
la \ndemn`. O s` vede]i dumneavoastr` cum au s` se ru[ineze
oamenii, cum au s` vin` s` ne dea la o parte, ca s` lucreze \n
locul nostru. Mai cu seam` c~nd m-or vedea pe mine, un str`in
c` lucrez la casa lor parohial`...
Peste c~teva zile, un zidar cu b`iatul lui s`pau [an]ul pentru
temelia zidului, iar preotul [i cu mine, \n picioarele goale, cu
pantalonii sufleca]i, lucram de zor s` amestec`m tencuiala, \n

110
timp ce doamna preoteas` ne turna ap` cu g`leata. Era cam rece
de diminea]`, dar lucrul cu lopata te \nc`lze[te. Curtea venea \n
pant`, a[a c` lucrul nostru se vedea bine din uli]`.
– Uite pe badea Gheorghe, s-a oprit \n drum.
– F`-te c` nu-l bagi \n seam`.
ßi lucram mai departe.
C~nd se mai ivi unul, prinser` curaj [i intrar` \n curte.
– Bun lucru, zise badea Gheorghe, dar nu e pentru dumnea-
voastr`.
– E pentru vitele-astea, s`rmanele, c` le-apuc` iarna f`r`
ad`post.
Badea Gheorghe \mi smulse lopata din m~n`: sunte]i un
str`in, va s` zic` un musafir, [i e o ru[ine s` lucra]i pentru noi la
casa parohial`.
çn acela[i timp, o fat` din vecini luase g`leata din m~na
preotesei [i c`ra de zor. Cel`lalt eliberase pe preot. çn scurt`
vreme se adunaser` de cinci ori mai mul]i dec~t trebuiau [i se
schimbau cu r~ndul. Eu n-am vrut s` ies din lucru [i am trecut
s` dau c`r`mizi zidarului. Oamenii s-au organizat care s` fie
echipa pentru a doua zi, apoi pentru zilele urm`toare. Zidul cre[-
tea solid f`r` s` cad` noaptea ca al Me[terului Manole. Faptul c`
lucram \ntre ei, un str`in cum eram, i-a ambi]ionat peste m`sur`.
Era m~ndria satului \n joc. N-au trecut zece zile [i grajdul
parohial era gata.

çntr-o \nserare de iulie urcau scara casei parohiale cu

rucsacul \n spate o fat` [i un b`iat. Desfigurat` de emo]ii, de
spaime, de mizerie, abia am recunoscut-o. Era fata mea. Pe b`iat
nu-l cuno[team. Avea s` fie so]ul ei. De la Media[, cale lung`,
veniser` pe jos, cu ocoli[uri, [i erau dobor~]i de oboseal`. De la
o vreme ]ineam contact cu familia mea prin po[t`, pe numele
meu cel nou. Oric~t mi-ascundea fata realitatea, b`nuiam
situa]ia grav` \n care suferea so]ia mea. Am \ntrebat discret ca
s` nu afle gazdele:
– Ce face mama?

111
 – Mama nu mai este.
– Culc`-te [i-ai s`-mi spui m~ine \ntre patru ochi.
Am ie[it afar`, \n cimitirul vecin, unde am umblat p~n`
t~rziu.
Murise de mizerie, cu dou` luni \nainte, la 26 mai 1946 [i
fusese \nmorm~ntat` cu talerul. Contribuiser` doi fo[ti studen]i.
Studen]ii teologi f`cuser` o colet`, iar corul lor o petrecuse cu
c~ntece la groap`. Nimeni din prietenii mei, care \i frecventaser`
casa un sfert de secol, n-a asistat, afar` de bunul coleg Teodor
Popescu, care s-a \ngrijit de locul de veci. Multe din fostele ei
cliente au acoperit-o cu flori.
Fire delicat`, pasionat` de casa ei, venind din alt` lume \n
condi]iile vie]ii bucure[tene, ea [tia s` munceasc` enorm av~nd
\n spate reazimul b`rbatului ei. C~nd acest reazem a disp`rut,
c~nd s-a v`zut ocolit`, s-a demoralizat. Alte femei, \n acelea[i
condi]ii aspre, au r`zb`tut, ea s-a l`sat \nfr~nt`.
F`cuse studii de medicin` str`lucite la Viena. çnc` student`,
\n timpul r`zboiului ]inuse loc de medic la Betinastiftung, \n
capitala Austriei. Se bucura de un prestigiu deosebit \ntre colegii
vienezi, ceea ce a contribuit la c`snicia noastr`. La Bucure[ti a
practicat medicina numai dup` ce [i-a crescut copila p~n` la
v~rsta de [apte ani, nesuferind s-o lase pe m~ini str`ine.
Substan]ial generoas`, a deprins-o de mic` s` fie la fel. S-a dat
pe seama unui b`tr~n cer[etor, care venea \n fiecare diminea]`.
Feti]a \i servea cafeaua cu lapte [i-l \ntreba ce-i lipse[te. çi
raporta mamei c` lui „mo[u“ \i trebuie cutare [i era imediat
satisf`cut. Aceasta p~n` c~nd cer[etorul a murit. Din [coala
primar` \mi aducea c~te o feti]` s`rac`.
– Tat`, Lenu]a n-are ghete. S`-i cumperi ghete!
– Tat`, Marioara n-are hain`. S`-i cumperi hain`!
Erau porunci pe care le \ndeplineam spre bucuria mamei.
Jum`tate din clientele ei primeau asisten]` gratuit`. çi
pl`cea s` aduc` prunci pe lume. Veneau cu ei \n bra]e \n biroul
meu [i-mi povestea \n locul lor cum au venit \n via]`, \nc~t m`
\nveselea \n mijlocul lucrului meu. Ea practica medicina \n

112
strict` regul` moral`. Timp de 25 de ani a dat asisten]` medical`
gratuit` b`tr~nului folclorist evreu Solomon Segall [i so]iei sale,
cunoscut \n urm`toarele \mprejur`ri:
Eram \n anul \nt~i de c`snicie, la Viena, c~nd am luat
contact cu Solomon Segall. Venise de la Bucure[ti s` tip`reasc`
acolo voluminoasa lui antologie de poezie rom~neasc` tradus`
\n idi[, mare c~t o biblie. Trebuia tip`rit` cu litere ebraice, care
nu se g`seau \n Bucure[ti. C`zuse pe m~na unui evreu polonez,
care avea o asemenea tipografie. Se tocmiser` pe un pre], apoi
tipograful, profit~nd de naivitatea lui Segall, \l specula s~ngeros.
Cum fratele so]iei mele func]iona la lega]ia noastr` din Viena,
am ob]inut interven]ia la autorit`]ile austriece, care i-au t`iat
pofta speculantului. Din acel moment, Segall a r`mas p~n` la
moartea so]iei mele \n grija noastr`. Ea \i ajuta cu asisten]` [i
medicamente gratuite pe am~ndoi b`tr~nii, care se sim]eau la
noi ca \n casa lor. C~nd erau la str~mtoare, n-avea dec~t s`-mi
comunice mie. Aceast` femeie, at~t de rezervat` de obicei,
intervenea la autorit`]ile noastre [i plasa exemplare din
antologia idi[ a lui Segall, tip`rit` \n editur` proprie. çn cele din
urm`, la ini]iativa ei, am intervenit la Casa de pensii a scriitori-
lor rom~ni, care l-a trecut printre membrii ei, d~ndu-i \n acela[i
timp [i o satisfac]ie moral`, pe care o merita. çn anul 1947, c~nd
mi s-a anulat sentin]a dat` \n lips` [i s-a \nceput rejudecarea
procesului meu, neterminat` p~n` azi, Solomon Segall, sub
jur`m~nt ritual, a povestit am`nun]it fapta noastr`, cu care nu se
poate l`uda nici un a[a-zis filosemit. Filosemi]ii notorii erau de
obicei beneficiari de pe urma evreilor. Ultimul pre[edinte al
tribunalului, d. Hart, a avut curajul s` bagatelizeze aceast` fapt`,
afirm~nd c` am ajutat aceast` familie fiindc` Solomon Segall ar
fi fost omul meu de cas`, iar nu pentru meritele sale de propa-
gandist, pe cont propriu, al culturii rom~ne[ti.
C~nd profesorul Petre Tomescu, ministrul S`n`t`]ii, a
numit-o pentru meritele ei [tiin]ifice, profesoar` la o [coal`
medical`, ea a luat, pe r~nd, acas`, dou` eleve distinse [i le-a
\ntre]inut p~n` [i-au f`cut carier`. A face bine era pentru aceast`

113
femeie bucuria cea mai nobil` \n via]`, pe care [tia s-o \nv`luie
\ntr-o discre]ie des`v~r[it`, ca s` nu [tie st~nga ce face dreapta.
Inteligent` [i spiritual`, prietenoas`, dar evit~nd societatea
monden`, nu se sim]ea la largul ei dec~t ca amfitrioan`. Nici un
prieten al meu n-a ie[it neonorat de ea, nici un nevoia[ n-a plecat
cu m~na goal`. ßi dac` este o femeie, pe care n-am auzit-o
niciodat` vorbind de r`u pe cineva sau m`car pe vreo alt`
femeie, aceasta a fost ea. Odat`, \mprumut~nd cu o sum`
important` pe o frivol`, la obiec]ia mea c` n-are s-o mai vad`,
mi-a r`spuns: „S-a pl~ns c` n-are cu ce s` mearg` la Karlsbad [i
astfel n-are ce spune la toamn` celorlalte cucoane. Mi-a fost
mil` de ea, s`raca, [i i-am dat!“
Femeia aceasta n-a rezistat asprimii dec~t un an [i jum`tate
\n lipsa mea. A murit spun~ndu-i fetei s` cread` \n mine. Eu sunt
tare [i voi birui.
ßi a fost \nmorm~ntat` cu talerul.
Dup` plecarea fetei, care mergea spre un calvar mai presus
de \nchipuire, fa]` de care eram cu des`v~r[ire neputincios, m-
am dus \n cimitirul vecin [i m-am oprit la morm~ntul cel mai
proasp`t. Nu [tiam cine zace acolo. Tocmai de aceea \mi
\nchipuiam pe cea care s-a dus. Nu era dec~t o movil` de p`m~nt,
a[a cum trebuie s` fie morm~ntul ei s`rac din Bucure[ti. Am luat
cu mine Psaltirea, aceast` carte de monolog sf~[ietor \n fa]a
cerului, consacrat` de poporul nostru veacuri \ntregi ca o carte de
citire, acest strig`t suprem din zbuciumul vremelniciei, al
sufletului omenesc, spre Milostiva \ndurare, c~nd nimic nu-l mai
leag` de acest p`m~nt, [i am \nceput s-o citesc. E cartea \n care
rug`ciunea [i poezia se unesc ca fierbin]eala [i str`lucirea fl`c`rii
\n unitatea aceluia[i foc. Chiar dac` n-ar fi ini]ial inspirat`, at~ta
torent de suflet omenesc a trecut prin ea de c~teva mii de ani
\nc~t i-a consacrat fiecare cuv~nt cu atributul unic al sfiin]eniei.
Citit` la vreme de urgie la suferin]`, la agonie, la moarte [i dup`
moarte, poporul nostru \i atribuie virtutea salv`rii, a vindec`rii, a
alin`rii [i a iert`rii. Am citit-o o dat`, de dou`, de trei ori, trec~nd
peste psalmii de ur` vulcanic` ai poporului evreu \mpotriva

114
du[manilor s`i. Ce-mi folosea mie \n fa]a unui morm~nt aceast`
ur` aplicat` \mpotriva unor cete de s`lb`tici]i care, n`v`lind \n
cas`, cu program sadic, terorizau ging`[ia femeii adormite, \n
neputin]` de a se ap`ra? Ura nu e alinare dec~t pentru sufletele
sadice care, \n fa]a suferin]ei sau a mor]ii altuia, simt satisfac]ia
r`zbun`rii. Omul normal \n fa]a suferin]ei comp`time[te, \n fa]a
mor]ii iart` sau, \nfr~ng~ndu-se pe sine, implor` iertare. Sunt
psalmi grandio[i, care se ridic` p~n` la extazul cosmic, \n m`re]ia
c`ruia ne vedem pe noi \n[ine atomic, cu toate pasiunile noastre
reduse la nimic; sunt psalmi de umilin]` sau de poc`in]` prin
care, confrunt~ndu-ne cu semenii no[tri sau cu m`re]ia lumii, ne
vedem inferioritatea moral` [i recurgem la gra]ia iert`rii. La ce
mai putem recurge \n fa]a mor]ii, unde puterea omeneasc` e
dintr-o dat` redus` la nimic? La [tiin]`, la filosofie? Ce alinare
\mi aduc ele c~nd simt nevoia s` \mp`rt`[esc aceast` alinare [i
celui care a murit? Nu-mi r`m~ne la marginea lumii [i-a vie]ii
dec~t aceast` rug`ciune a umilin]ei \nv`luit` \n poezie inspirat`.
Poezia, poate pentru mine, este rug`ciunea singur pentru cel care
nu mai este. La marginea vie]ii, singura m~ng~iere care ne
r`m~ne este s` ne rug`m pentru cei care s-au dus.
Aveam un prieten, un c~ine mic, care m` \n]elegea. Era alb
cu pete negre, cu urechi pleo[tite [i picioare str~mbe. Un [oricar
care, neput~nd suferi mirosul de [obolan, scurm` cu labele
]`r~na din ce \n ce mai nervos [i mai furios, scheun~nd [i tremu-
r~nd p~n` \l g`se[te. Gazda \l botezdase Gri-gri, \nadins ca
„feti]ele“, chem~ndu-l, s` \nve]e a pronun]a pe r. Avea [i el o
pasiune, \i pl`ceau ou`le crude, pe care [i le procura din cote]ul
g`inilor. Pentru asta m~nca b`taie stra[nic`, dar el nu \n]elegea
s` fac` leg`tura \ntre b`taie [i ou`. A doua zi fura iar, f`r` s` [tie
c` fur`. ßi bine\n]eles, dup` judecata omeneasc`, m~nca din nou
b`taie. Cum era un [oricar cu sim] telepatic [i cum suferea ca un
martir, \l m~ng~iam dup` b`taie. çndat` ce a g`sit \n cas` un
protector s-a alipit de mine [i cu mine avea s` pribegeasc`.
C~nd m` vedea c` am luat toiagul \n m~n`, [tia c` merg la
plimbare pe c~mp [i, chiar dac` ar fi m~ncat, l`sa m~ncarea [i

115
pleca \mpreun` cu mine. Tot drumul nu m` sc`pa din ochi,
a[tept~nd s`-l bag \n seam` [i s` vorbesc cu el. çn tov`r`[ia lui,
singuri pe cmp, printre sem`n`turi, visam la omul singuratic \n
univers, la legenda \nt~iului om izgonit din gr`dina Edenului.
Sub p~rjolul secetei, c~mpul ar`ta ca un rai devastat, n`p`dit de
m`r`cini [i p`l`mid`. Blestemul biblic parc` \l ap`sa cu triste]e
f`r` leac. ßi dac` toate legendele raiului vorbeau despre o
armonie primordial` \ntre om [i dobitoace sau mai bine zis \ntre
el [i celelalte viet`]i, p`catul s`v~r[it de el a strivit aceast`
armonie [i a b`gat z~zania cosmic` \n tot ce este viu. Din
st`p~nul viet`]ilor, la care veneau s` le defineasc`, pun~ndu-le
nume, ele au sim]it \n el un du[man aduc`tor de moarte. Ur~t [i
universal du[m`nit la r~ndul lui, dac` nici o alt` vietate nu l-a
\ntov`r`[it la izgonirea din rai, singur c~inele dintre toate s-a
alipit de el comp`timindu-l [i l-a urmat ca umbra lui. çn singu-
r`tatea cosmic`, omul a plecat din rai cu prietenul s`u de veci,
c~inele. E singurul animal de pe p`m~nt, care se ata[eaz` de el
\n mod firesc, pe c~nd toate celelalte fug. ç]i trebuie o dresur`
savant` [i chinuitoare p~n` s` conving` un alt animal c` nu-i
vrei r`ul [i s`-l hot`r`[ti problematic s` te urmeze.
Gri-gri m` iubea \n mod firesc...
M` a[ezam pe c~te o piatr` cu b`rbia rezemat` \n toiag. El
se a[eza pe labe \n fa]a mea ca s`-mi vin` ochi \n ochi. ßi dac`
r`m~neam ore \ntregi nemi[cat, nemi[cat r`m~nea [i el [i
l`crima, l`crima necontenit din ochii negri [i rotunzi. Animalele
sunt mai profunde \n instinctele sau \n sim]urile lor dec~t noi.
Dar numai c~inele are afinit`]i inefiabile cu omul. Numai el are
intui]ie psihologic` pentru consim]ire cu noi. Dac` eu a[ fi r~s,
[tiu c` ar fi r~s [i Gri-gri, str`lucind din ochi [i d~nd din coad`.
Dar, cum nu puteam s` r~d, Gri-gri pl~ngea.Sunt nenum`rate
semne pe care c~inele ni le d` c` ne \n]elege feluritele st`ri su-
flete[ti. El se ridic` la un nivel mai \nalt dec~t oricare alt`
vietate. E ca s` zic a[a, mai umanizat. C~nd te iube[te, \]i pre-
simte nenorocirile misterios [i telepatic, eram gata s` scriu cu-
v~ntul profelic. çn ochii lui citeam triste]ea mea. ßi-n dezolarea

116
c~mpului ars, n`z`ream pe primul om dezn`d`jduit str`b`t~nd
universul \n tov`r`[ia prietenului s`u c~inele.
S-a ]inut o consf`tuire la prim`rie pentru repartizarea copi-
ilor \nfometa]i, care trebuiau adu[i din Moldova, unde fuseser`
m~ncate fierte [i frunzele arborilor ve[tede. Vitele, care mai
supravie]uiau foametei [i secetei, se trimiteau \n Delt`. Copiii \n
Transilvania. Gospodarii erau \ndemna]i s` primeasc` \n casele
lor puii de om, care \]i sf`r~mau sufletul cu paloarea lor de
nem~nca]i, [i s`-i \ntre]in` din mil` p~n` la stingerea p~rjolului.
Am fost poftit [i eu ca refugiat bucovinean la consf`tuire, dar n-
am luat cuv~ntul. Notarul satului, c~nt`re]ul de pricesne, cu
excep]ional sim] muzical, \mi spusese c` vocea mea sem`na
grozdav cu a lui Nichifor Crainic din vremea c~nd vorbea la
radio Bucure[ti. M` f`cusem c` sunt m`gulit, dar \n fond m-am
\ngrijorat. Ce Dumnezeu, [i vocea am ajuns s` m` dea pe fa]`!
Dar, de la om la om, i-am \ndemnat c~t am putut mai fierbinte
la aceast` fapt` cre[tineasc` [i rom~neasc`. Ceea ce m-a mirat e
c` tocmai badea Ion Popovici nu s-a \nscris pentru nici un copil.
L-am \ntrebat \ntre patru ochi de ce [i mi-a r`spuns: „oamenii se
\nscriu mul]i de ru[ine, dar p~n` s` vin` transportul de copii,
unii se vor r`zg~ndi. Eu \i cunosc. Atunci voi lua pe seama mea
pe to]i care vor r`m~ne nerepartiza]i, spre a salva obrazul satu-
lui.“
Am tr`it acest moment ad~nc mi[c`tor. Satele transilv`-
nene, cu un impuls sufletesc pe care numai omenia \l putea da,
s-au gr`bit s` primeasc` miile de copii fl`m~nzi din Moldova,
salv~ndu-i de la moarte.
Dar la consf`tuire, am observat o figur` nou` cu o spuz` de
barb` blond` [i ochi alba[tri, o fa]` de bl~nde]e serafic`, r`spun-
z~nd perfect acestei atmosfere de sfat al milei. çmi era familiar`
[i nu [tiam de unde s-o iau. Dup` ce totul s-a terminat, a venit
direct la mine. Fusese student al meu la Bucure[ti [i era preot \n
satul vecin.
Nu v` mai las aici, [opti el \n mers. Merge]i la socrul meu
care nu v` cunoa[te. Voi preg`ti terenul [i vin s` v` iau.

117
 Faptul c` notarul \mi identificase vocea m` \ngrijora oricum
[i am acceptat.
Am plecat \ntr-o zi de toamn` t~rzie [i umed`. Pentru
c`ru]`, distan]a era lung` [i trebuia s` facem popas de noapte la
preot acas`.
S-a ivit o dificultate. çndat` ce-a pornit c`ru]a din curte,
Gri-gri s-a luat dup` noi. Cum gazda mergea s` ne petreac` un
pic, am crezut c` duiosul c~ine face acela[i lucru, \ntov`r`[indu-
l. Gri-gri \ns` pleca definitiv cu mine. C~nd gazda [i-a luat
r`mas bun de la noi, l-a chemat s` fac` drumul \napoi. Gri-gri s-
a f`cut c` n-aude. El mergea pe l~ng` cai. L-am chemat la mine
[i mi-a s`rit de jos \n bra]e. I l-am dat st`p~nului [i-a plecat cu
el. Dar i-a ]~[nit de la piept ca o pas`re-n zbor [i ne-a prins din
urm`. Cu oric~te vorbe dulci \l striga, se f`cea c` n-aude. Nu-l
mai recuno[tea de st`p~n. Atunci gazda mi-a tunat de departe:
– ¥i-l las dumitale!
Gri-gri se declarase prietenul meu [i m` urma.
C~nd am ajuns la popasul de noapte, \nfrigura]i, ne-am
culcat devreme. Trebuia s` plec`m la patru diminea]a ca s`
putem ajunge p~n` \n sear`. Am f`cut aten]i pe-ai casei c` noul
meu prieten, c~inele, are un talent nemaipomenit de-a se
strecura seara, \nainte de \nchidere, ca s` doarm` \n odaie [i mi-
e team` s` nu m` dea de ru[ine, necunosc~nd toate regulile
bunei cuviin]e. çncuind pretutindeni pentru noapte, i-am \ntrebat
din nou dac` [i-au luat toate m`surile. M-au \ncredin]at c` Gri-
gri a r`mas afar`. ßi nu cuno[teau toat` viclenia lui rafinat` de a
\n[ela pe om ca s` se simt` [i el bine.
M-am culcat pe o canapea joas` din camera de musafiri.
Dormisem \n at~tea a[ternuturi st`ine, pe paturi moi, pe
sc~nduri, \n c`ru]`, pe c~mp, \n pod, pe f~nul din [ur` [i, oric~t
eram de obosit, nu m` obi[nuisem s` \nchid ochii dintr-o dat` ca
\n via]a normal`, c~nd adorm imediat ce pun capul pe pern`.
Dorm ad~nc cinci ore [i nici un minut mai mult. Eu n-am [tiut
ce e tr~nd`virea \n pat dec~t \n cazuri de boal`. Iar somnul pe
lumin` mi s-a p`rut un furt din dumnezeiasca frumuse]e a vie]ii

118
vegheate. Acum, de c~nd pribegesc, adorm abia c`tre zori. Iar,
c~nd \n noaptea neagr` c~inii latr`, mi se pare ca o capcan` care
s-a apropiat. E \nt~ia oar` c~nd sunt g`zduit cu dragoste
respectuoas` pentru profesorul care am fost, ascultat atent [i
iubit de studen]ii mei, afar` de hoarda legionar` pentru c` nu le-
am admis crima.
Deodat` m-am trezit din somn. Sim]eam o umezeal` cald`,
care \mi aluneca pe obraz [i lunecarea se repeta continuu. Era
pl`cut`, dar ciudat`. Am deschis ochii. Prin semi\ntunericul din
odaie, Gri-gri cu labele pe sofa \mi s`ruta obrazul. Ceasul din
perete b`tea exact de patru ori. Era ora c~nd trebuia s` pornim la
drum.
Profund` nedumerire. O simpl` coinciden]` sau el [tia ora
c~nd trebuie s` plec`m [i-mi lingea obrazul s` m` trezeasc`?
Misterul animal e un abis, pe care nimeni nu l-a aprofundat. De
altfel, ca [i misterul omenesc.
Drum lung, p`trun[i de umezeala iute a toamnei t~rzii. Dea-
supra noastr` cerul \nnorat posomor~se orizontul \nchis. E frigul
ascu]it de la sf~r[itul nop]ii, care veste[te rev`rsatul zorilor,
frigul care te scutur` de lene s` fii cu sim]urile toate vii la
spectacolul soarelui, c~nd treze[te via]a. Numai c` ast`zi soarele
nu e l`sat s` ias`. P`m~ntul s-a \nv`luit \ntr-o [ub` v~n`t` [i
groas`, gelos s` p`streze umezeala din v`zduh [i s-o apese pe
c~mpurile fecundate de pluguri, de gr`pi [i sem`n`tori. Toamna
e plin` de feminitate, ca o femeie lunecoas` \n cules, dup` ce a
primit s`m~n]a binecuv~ntat` a vie]ii. De aceea v`zduhul [i-a
l`sat perdelele peste aceast` c`mar` nup]ial` a naturii pentru a
ocroti procesul rodniciei universale. Trecerii prin atmosfera
virgilian` a Giorgicelor f`r` moarte. Maestrul latin a c~ntat ca
nimeni altul truda care ajut` ]`ranii s` prind` [i s` nasc`.
Ogoarele des`v~r[ite care, la dreapta [i la st~nga, se \nv~rtesc cu
capetele dep`rtate \ntoarse \n urma noastr`, \mi amintesc versul
lui de la sf~r[itul zilei de munc` [i al c~ntecului din poem:
Et nune tempus est fumantia solvere cola/ ßi acum este
vremea s` dezleg`m trupurile aburinde.

119
 Din spin`rile \nh`mate ale telegarilor no[tri aburul fumeg`
alb \n aerul rece. Din c~nd \n c~nd se opresc din trap, f`r` s`
cear` voie, pentru a pune c~te o pecete lichid` [i spumoas` \n
mijlocul drumului. Ei nu cunosc pudoarea, care e dat` numai
omului [i care e temelia civiliza]iei sociale. Ba, dac` nu m`
\n[el, e dat` [i unora dintre animale, cum e c~inele [i pisica. Ele
n-ar muri niciodat` \n fa]a noastr`. Pentru sf~r[it \[i caut` locuri
ascunse, s` nu le vad` nimeni. Ai spune c` le este ru[ine s`
moar`, dac` \n adev`r moartea a fost adus` \n lume prin p`catul
primului om. Dostoievski are un cuv~nt pr`p`stios de ad~nc \n
Fra]ii Karamazov. „To]i suntem vinova]i fa]` de to]i. çn cazul
acesta, e vina noastr`, a oamenilor, moartea e tot ce e viu [i-a
fost destinat s` tr`iasc` ve[nic.“
Gri-gri, c~t timp a fost \ntuneric, a mers cuminte pe l~ng`
cal. C~nd treceam \ns` prin sat, de[i dup` o noapte de veghe
c~inii cur]ilor picau de somn, tot \l sim]eau [i se repezeau la
drum s`-l sf~[ie. Dar nu [tiau cu cine au a face. Gri-gri se b`ga
imediat \ntre picioarele cailor [i, cu o \ndem~nare uimitoare,
mergea \n acest spa]iu mi[c`tor [i primejdios, f`c~ndu-se c` nu-
i bag` \n seam`. El cuno[tea frica lor grozav` c` nu se apropie
de potcoavele zdrobitoare oric~t de r`i ar fi. Haita r`m~nea
caraghioas` l`tr~ndu-l zadarnic de pe l`turi, iar el mergea ]an]o[
[i sigur \ntre potcoave, p~n` ie[ea din sat. Era prudent, dar nu
fricos. La gazda de unde am plecat, adic` la fostul lui domiciliu,
s`rea adesea gardul un dul`u din vecini dup` ceva de m~ncare.
Era mare c~t un vi]el. Gri-gri [tia c` s`v~r[e[te infrac]iuni [i-l
l`tra de mama focului. C~nd era agresiv [i-l mu[ca, dul`ul se
\nfuria [i-l f`cea mototol, l`s~ndu-l pe teren schel`l`ind. Dar \n
clipa c~nd namila s`rea gardul \napoi, Gri-gri f`cea un salt
fulger`tor, \i \nfigea col]ii \n dos [i-l da gr`mad` la p`m~nt, c~t
era de uria[. Astfel prichindelul [tia s`-[i ia revan[a.
C~nd s-a f`cut ziu`, c~nd a v`zut c` nu mai suntem \n
orizontul pe care-l [tia el, c` peisajul [i valea se schimb` mereu,
a \n]eles c` mergem \n aventur`, din necunoscut \n necunoscut [i
l-a apucat o veselie nebun`, convins c` a plecat de-acas` definitiv.

120
Dar eu m` exprim mereu omene[te c~nd vorbesc despre el, \n loc
s` m` exprim c~ine[te. El n-a v`zut toate acestea, ci le-a mirosit.
Inteligen]a c~inelui \[i are sediul mai ales \n nas. Gri-gri identifica
terenul nou alerg~nd nebune[te cu botul \n p`m~nt, mirosind
miri[tile, bolovanii, m`r`cinii, ar`tura, care-i spuneau c` suntem
pe alte meleaguri dec~t vatra lui natal`. Asta \l umplea de o
bucurie febril`, f`r` ast~mp`r. Tot drumul l-a f`cut \n zig-zag,
fugind de la c`ru]` p~n` departe, venind \napoi [i iar \ntorc~ndu-
se, s`rind dup` p`s`rile care zburau speriate, dup` iepurii care o
tuleau din ierburile uscate. çl chemam la mine c` prea se istovea
alerg~nd. S`rea de jos drept \n poal`, tremura ca un d~rd~iac \n
bra]ele mele, dar nu puteam s`-i \nfr~nez ner`bdarea [i bucuria.
çmi sc`pa din bra]e ca argintul viu [i iar \ncepea zig-zagul pe
c~mp. C~teodat`, profit~nd c` a g`sit un copac m`re], se oprea,
ridica piciorul [i oricum \i \nc`lzea trunchiul \nghe]at de brum`.
Eu nu-mi pot explica ob~r[ia imemorial` a acestei datini
specifice, care pare inutil` [i f`r` sens ca tot ce este caricatural.
Poate vreun emerit biolog o va aprofunda \ntr-o tez` doctoral`. Eu
nu pot s` suf`r caricaturi[tii pentru spiritul lor perves de a
desfigura formele vie]ii [i ale naturii, fiindc` nu ating un nivel mai
\nalt dec~t Gri-gri. Dar Gri-gri, ca un caricaturist animal, cum \mi
p`rea \n asemenea momente, m` amuza pentru naivitatea lui de a
crede c` prin gestul lui, necuviincios dup` p`rerea mea,
desfigureaz` m`re]ia unui monument al naturii, cum e un copac.
Dar bucuria lui frenetic` din aceast` c`l`torie aventuroas` f`r`
aventuri, e destul de explicabil`. Gri-gri fusese un c~ine
credincios la casa st`p~nului. Un [oricar pasionat, care nu suferea
[obolanii. Un viteaz care se lupta cu banditul de dul`u [i \nc`
m~nc~nd regulat chelf`neal`. Apoi, pe l~ng` at~tea merite, fleacul
cu ou`le. Dup` nasul [i dup` limba lui, ou`le pentru m~ncare sunt
f`cute. ßi pentru at~ta lucru, martirajul zilnic al b`t`ilor! Era prea
de tot. Cum a g`sit \n mine un ocrotitor, a sim]it u[a de evadare
din infern. ßi-a plecat cu mine. çmi pare r`u pentru gazd`, care mi-
a fost providen]ial`. Dar \ntre mine [i Gri-gri erau afinit`]i ad~nci.
La urma urmei, eu nu eram tot un c~ine b`tut?

121
 Casa p`rintelui Matei din satul dintre Ludu[ [i T~rgu-Mure[
era trist`. Omul, \nfr~nt de soart` [i resemnat, m-a primit priete-
nos, fiindc` m-a adus ginerele s`u, Ion S`m`rghi]an, despre care
nu [tia c` mi-a fost student. Era un b`rbat \nalt, cu barb` c`runt`
[i ochii reci [i verzi, \n aparen]` \nstr`ina]i de lume, absorbi]i
triste]ii lui, cum era. çi murise so]ia de cancer [i r`m`sese cu
ultima fat` nem`ritat`, care s-afunda \n ni[te cizme mai grele
dec~t ea.
Mi-au dat o camer` curat` [i izolat`, a c`rei ie[ire d`dea \n
curtea interioar`. Lipit de perete, un dulap mare pentru
\mbr`c`minte, iar \n golul lui umbros o hain` de blan` neagr`,
deasupra ei at~rn~nd o p`l`rie ro[ie cu margini c~t o umbrel`
deshis`. Apari]ia simula silueta moartei, care trebuia s` fi fost
\nalt` [i impun`toare. Am \nchis dulapul f`r` s`-l folosesc. Era
un chivot familiar, care purta \n el ultimele relicve ale vie]ii
disp`rute.
Satul ar`ta mai dezolat dec~t odaia. A[ezat pe o c~mpie
deschis` spre Mure[, departe, \n spate se ridicau dealuri r~poase
de cret`, care puneau mari pete de usc`ciune \n peisaj. De la
poale ]~[nea un izvor amplu [i s`rat de unde femeile c`rau ap`
pentru buc`t`rie [i pentru ad`patul vitelor. çn toamna ce]oas` [i
rece, numai gr~ul r`s`rit pe c~mpie punea mii de g~ng`nii verzi,
care se pierdeau sub cenu[a pulverizat` \n zare. Casele, cele mai
multe, sub glug` de paie, ca pe [esul nostru dun`rean, ceea ce
\ntorcea pe dos orice a[teptare, fiindc` te g`seai \n inima
Transilvaniei. Nu era singurul semn de r`m~nere \n urm`.
Timpul era ploios, drumurile desfundate. R~urile sunt departe,
\n sat nu se cunoa[te pietri[ul b`tut. Fiecare uli]` e un fluviu de
noroi, fr`m~ntat de copite, de ro]i [i de umblat, unde carul se
\nfund` p~n` deasupra c`p`]~nii. Circula]ia cu piciorul e cu
neputin]`, fenomen necunoscut \n alt` parte. Ar trebui s` am
cizme p~n` mai sus de genunchi ca s` pot ie[i, dar cine are azi
c~nd opincile se fac din r`m`[i]` de cauciuc de la ro]ile
automobilelor, iar copiii merg \n picioarele goale la [coal`.
Oamenii sunt ingenio[i ca totdeauna [i pretutindeni. Ca s` biruie

122
noroiul, au n`scocit \nt~i picioroangele [i dup` aceea pietruirea
drumului. Aici, \n inima Transilvaniei, suntem la \nt~ia er` a
biruin]ei asupra noroiului. Omul a pus \ntre el [i talpa piciorului
picioroangele, care \l ridic` deasupra mocirlei cu o jum`tate de
metru. Tot satul acesta, copii, b`rba]i, femei, b`tr~ni [i b`tr~ne,
umbl` \n picioroange, ceea ce d` uli]elor o \nf`]i[are de primiti-
vism necrezut. E aproape \nsp`im~nt`tor s` vezi acest spectacol.
Te a[tep]i s` ias` undeva un atac de lei ascun[i sau de jaguari,
care s` te sf~[ie. Cunosc picioroangele de pe [esurile mele
natale, unde le \ntrebuin]au numai copiii, mai mult \n joac`. Fa]`
de aici, noroiul de-acolo era o glum` neagr` pe drum.
Numai c~nd a venit gerul [i a \ncremenit marile convulsiuni
ale uli]elor, alc`tuite din valurile de noroi, am putut s` ies din
cas`. Oamenii sunt neprieteno[i [i \nchi[i. Mai suntem [i \n pe-
rioada electoral`, primele alegeri, care vor confirma regimul
nou al democra]iei populare. Unii cred c`, str`in cum sunt,
aciuat pe-aici de cine [tie unde, a[ fi un agent electoral de stil
nou.
Democra]ia burghez` era de fapt anulat` \nc` de sub
dictatura lui Carol al II-lea. Iar legionarii fugiser` din ]ar` \n
uniforme hitleriste. Comuni[tii aveau s` lupte cu fantomele
trecutului. çntrebat de un ]`ran vecin ce cred despre aceste
alegeri [i spun~ndu-i p`rerea mea, din ziua aceea n-a mai vorbit
cu mine. Era manist, bietul om.
Am vrut s` cump`r o bucat` de unt, de vac`, de oaie, de ce-
o fi. N-am g`sit nic`ieri. Am crezut c` femeile \l ]in ca s`-l
v~nd` la t~rg [i am \ntrebat-o pe moa[a satului, care venea
deseori la preot s`-i anun]e pe noii n`scu]i. Era o femeie \nalt`
[i falnic`, \ntre dou` v~rste, cu bra]e puternice \n care primea de
ani de zile pe to]i copiii satului, dup` ritualul din str`mo[i al
empirismului. C~nd am \ntrebat-o despre unt, a r~s dispre]uitor.
ßi eu am \ntrebat c~nd eram t~n`r` [i am venit \n satul `sta. Aici
nici o femeie nu [tia s` fac` unt, fiindc` nu se pricepe s` aleag`
sm~nt~na de lapte [i s-o bat`. Am \ncercat s` \nv`] pe c~teva, dar
n-a fost chip. Ele [tiu cum a r`mas din b`tr~ni.

123
 Dar dac` nu [tiu s` fac` untul, sunt mari me[tere \n
prepararea ca[ului afumat. E specialitatea satului. Cum nu
extrag sm~nt~na de lapte, iese un ca[ gras [i gustos, pe care \l fac
ro]i cam de c~te un kilogram, \l pun pe poli]i la afumat, p~n`
devine galben ca turta de cear`. E frumos [i bine zv~ntat. Din
acest ca[ gras [i afumat, ele prepar` br~nza de putin`.
Telemeaua e mai complicat` [i n-o cunosc. Fr`m~nt` ro]ile
galbene, s`reaz` fr`m~nt`tura [i o bat \n putin`. E opera]ia
simpl`, dar e lucru cinstit. Nimic nu se sustrage din componen]a
laptelui ini]ial.
P`m~nturile le \mp`r]iser` comitetele ]`r`ne[ti. Setea
secular` de ogor era \n bun` parte satisf`cut` psihologic. Dar
exista o problem` pe care eu nu mi-o pusesem p~n` acum, c~t`
vreme nu mai tr`isem la ]ar`. Privit` abstract, marea reform`
agrar` de dup` Unire mi se p`rea intangibil`, ca [i cum n-ar fi
existat factori care s-o modifice [i s-o ruineze. Mai \nt~i,
reforma fusese m`sluit` [i o treime din p`m~ntul arabil r`m`se-
se tot \n m~na vechilor mo[ieri, treime care se \mp`r]ise abia
acum prin revolu]ie. Al doilea, lipsa de inventar agricol sl`bise
catastrofal produc]ia. Al treilea, datoriile ]`ranilor la b`ncile
c`m`t`re[ti crescuser` p~n` la propor]ii de calamitate na]ional`,
ceea ce a trebuit s` duc` la convertirea lor pentru a \n`bu[i noile
r`scoale ce fermentau. Al patrulea, vedeam acuma unde duce
parcelarea necontenit`. Am z`rit loturi reduse prin mo[tenire la
un ciric de pogon. Am v`zut loturi reduse chiar la [ase brazde de
p`m~nt, ceea ce \nsemna c` proprietatea ]`r`neasc` ajunge \n
cele din urm` o fic]iune. ßi dac` \n scrisul meu anterior
proprietatea individual` ]`r`neasc` apare ca o dogm`
intangibil`, realitatea pe care mi-o dezv`luiau satele m-a deter-
minat s` privesc cu ochi critic chiar noua parcelare individual`
ap`rat` de revolu]ie. De-ar fi s` r`m~n` a[a, timpul va duce
treptat la aceea[i f`r`mi]are [i pulverizare la care a dus prima
reform` agrar`. çn realitate, aceast` nou` reform` n-avea dec~t
un sens psihologic de moment, pentru a c`p`ta r`spuns s` se
consolideze institu]iile noului stat. Numai dup` aceea avea s`

124
vin` colectivizarea, care necesita oricum o lupt` cu egoismul
individualist.
çn lumina colectivismului am fost un reac]ionar, cum m`
pecetluiesc adversarii mei? Am fost [i n-am fost! Am fost numai
\ntruc~t am sus]inut proprietatea individual` ]`r`neasc`. Dar \n
ce prive[te via]a satului, sunt singurul publicist din ]ar` care,
revoltat c` presa timpului o ignora cu des`v~r[ire, am deschis \n
ziarul meu pagini speciale unde s-au dezb`tut problemele de
\nv`]`m~nt, de s`n`tate, de hran`, de estetica satului, milit~nd
pentru extinderea confortului urban la sat, pentru a suprima
deosebirea pr`p`stioas` dintre el [i ora[. Numai creiere obtuze
pot afirma c` aceast` ac]iune ar fi \nsemnat obscurantism sau
reac]ionarism.
Tot astfel, \n epoca burgheziei, am fost singurul publicist
independent care am preconizat „ na]ionalizarea tuturor
bog`]iilor naturale ale statului“, „na]ionalizarea sistemului
bancar“ [i a industriilor furnizoare ale statului. Eu nu eram
comunist, dar principiile, pe care le sus]ineam, erau principii de
baz` ale economiei comuniste.
Satul \n care m` g`seam acum era \n stare revolu]ionar`, a[a
cum o \n]elegeau ]`ranii din vremea aceea. Adic` \n stare de
anarhie. Autoritatea suspendat` \n v~nt. Jandarmii r`ma[i din
regimul burghez, nesiguri de ceea ce se va \nt~mpla cu ei,
vinova]i \n fa]a satului pentru abuzurile din trecut, f`ceau numai
act de prezen]` \n post. Ne aflam \n puterea iernii, z`pad` mult`
[i ger de cr`pau pietrele. Vr`biile, ascunse s`rmanele pe sub
stre[ini, le g`seai diminea]a c`zute moarte [i \nghe]ate tun. A
fost deajuns ca doi-trei s` dea semnalul [i tot satul a pornit la
devastarea p`durii celei mai apropiate. Nu [tiu a cui era p`durea,
a statului sau a vreunui grof oarecare. Drumul \nghe]at, de la ea
p~n` la sat, ar`ta ca un du-te-vino de s`nii [i de care \nc`rcate cu
copacii t`ia]i. Topoarele [i joag`rele mu[cau [i rodeau la
r`d`cina arborilor celor mai falnici. Oamenii nu se mai \ncurcau
cu l`star. çn fiecare curte cre[teau stivele c~t stogurile de gr~u.
Dac` ar fi t`iat c~t le trebuia pentru iarn`, treac`-mearg`. Dar ei

125
se aprovizionau pe apucate, pentru ani de zile. Se crease o
adev`rat` psihoz` colectiv`, \ntrecerea de a t`ia [i a c`ra lemne
pe care, chiar dac` ar fi voit, n-aveau cum s` le ascund`. Stivele
de arbori crescuser` c~t casa. Jandarmii se ar`tau, e drept, dar
unul nu \ndr`znea s` rosteasc` un cuv~nt. Cred c` l-ar fi sf~[iat.
Era „revolu]ie“ [i oamenii puteau s` fac` orice voiau. Puteri de
zeu s` ai [i tot nu po]i opri abuzurile legate de trecerea de la un
regim la regimul contrar. De fapt, pentru o stare revolu]ionar`
devastarea unei p`duri e floare la ureche. çnc` o dat` s-a dovedit
c` poporul nostru nu e un popor s~ngeros \n patosul
revolu]ionar, nu intr` \n delir s` vad` s~nge v`rsat. Din clipa
c~nd vede c` i s-a f`cut dreptate, rom~nul renun]` la orice
r`zbunare. Dimpotriv`, s-au v`zut ]`rani care au ajutat cu mil`
pe fo[tii proprietari deposeda]i, chit c` ace[tia \i exploataser` c~t
timp i-au avut \n m~n`.
çn satul meu natal fusese proprietar` fata unui mare
industria[. Nenorocit` fiindc` era coco[at`, ea nu f`cea
agricultur` pentru a exploata pe oameni, ci pentru a avea iluzia
unui rost. Ei bine, fiindc` s-a purtat frumos cu oamenii, ei au
refuzat s` ia parte la \mp`r]irea mo[iei din considera]ie pentru
nenorocirea ei trupeasc` [i pentru bun`tatea ei.
Sunt \n m`sur` s` spun c`, \n vremea sanc]iunilor oficiale,
nu comuni[tii adev`ra]i sunt aceia care au abuzdat de ura de
clas`, ci o categorie de aventurieri care, simul~nd comunismul,
s-au r`zbunat dup` firea lor, iar dup` aceea au fugit din ]ar`.

P`rintele Matei mi-a vorbit despre o femeie greu bolnav` cu

patru copii [i doi p`rin]i b`tr~ni pe l~ng` ea. B`rbatul, ca s`-[i
]in` familia, era angajat tocmai la Bucure[ti, portar la Ministerul
Comunica]iilor. M-a impresionat cazul [i-am spus: hai s-o
vedem. P`rintele zice: cum s` merg c~nd nu m-a chemat? Era un
om care \[i \ndeplinea serios obliga]iile [i tocmai de aceea m-a
mirat acest r`spuns.
– C~nd se ive[te un bolnav, de c~te ori \l vizitezi?
– Cel mult de dou` ori.

126
 Asta venea o dat` la \mp`rt`[anie, o dat` la \nmorm~ntare.
Era buna mea gazd` [i i-am amintit \n termeni cuviincio[i c`
Iisus cerceta nu numai pe bolnavii suflete[ti, dar [i pe cei
trupe[ti [i cu mila lui \i vindeca. Preotul \ntr-o parohie e chipul
lui Iisus [i-l reprezint`, pe c~t e cu putin]`, \n toate felurile, cum
s-a purtat el printre oameni. Bolnavul, oricare ar fi el, are
nevoie, pe l~ng` ajutorul medical, [i de asisten]` moral`, care
s`-l \nt`reasc` \n \ndurarea suferin]ei. Sunt cazuri de
necredincio[i chiar, care, \n urma unei rug`ciuni l~ng` durerea
lor, se simt mai u[or ca mai \nainte. Boala ne \nvecineaz` cu
taina de nep`truns a existen]ei sau a inexisten]ei, fa]` de care
puterile noastre omene[ti devin problematice. çn asemenea
clipe, spiritul omenesc are nevoie de ceva mai mult dec~t
aceast` putere. çns`[i medicina modern`, ]in~nd seam` de
limitele proprii, recomand` asisten]a moral`. çn cazuri limit`
mai ales, orice mijloace pentru sus]inerea vie]ii sunt binevenite.
P`rintele Matei n-a mers cu mine deocamdat`.
Bolnava, o femeie sp`l`cit`, z`cea neajutorat` \n patul de
l~ng` fereastr`. Copiii se jucau lini[ti]i pe pardoseala de p`m~nt.
Tata era la Bucure[ti, s` le c~[tige hrana zilnic`. Medicul de
plas` nu venise s-o vad`, de[i bolea de dou` s`pt`m~ni. M-am
dus cu termometrul p`rintelui [i medicamentele mele,
piramidoane, aspirine [i sulfamide, care se g`seau greu [i \n care
lumea avea mare \ncredere. Avea temperatur` mare, care o
sleise de puteri. Nu m` pricepeam la boli interne, dec~t la
pneumonia suferit` de mine. I-am dat de toate [i i-am spus cum
s` le ia [i ce s` m`n~nce. M-am dus de-atunci \n fiecare dimi-
nea]` urm`rindu-i temperatura [i oferindu-i medicamente. Pu]in
\mi p`sa c` a[ putea fi \nvinuit c` practic clandestin medicina.
Eu nu primeam nimic nici pentru medicamentele care nu se
g`seau prin \mprejurimi. Cu ele sc`pasem de pneumonie pe
epitropul bisericii de unde veneam.
Temperatura femeii a sc`zut sim]itor. Oamenii casei erau
mai voio[i. Atunci a venit, \n sf~r[it, [i medicul de plas`, adus
\n sanie. Au ]inut s` fiu eu de fa]`, de[i m` sim]eam penibil de

127
nelalocul meu. Era destul s`-l vezi la chip ca s` \n]elegi c` ai de-
a face cu o sec`tur`. O spun eu, cu o mare considera]ie pentru
medici, care mi-au salvat de mai multe ori via]a. Venise cu un al
doilea, despre care am \n]eles c` era un bun prieten de chef [i joc
de c`r]i. N-a examinat pe bolnav`. I-a dat dou` feluri de prafuri,
unul alb [i unul negru, pe care, cu ]igara \n gur`, le-a repartizat
\n 12 punguli]e f`cute din h~rtie de ziar. I-a spus de mai multe
ori cu ce b`gare de seam` s` le ia de parc` ar fi fost otr`vuri.
Erau c`rbune [i bicarbonat de sodiu. Pentru aceste fleacuri [i
pentru transportul cu sania le-a cerut bie]ilor oameni 800.000 de
lei, pe care i-a primit [i s-a dus. Afl~nd c` am sulfamide [i
dorind s` le cumpere, i-am spus c` prefer s` le dau gratis la
bolnavi.
Spre marea mea bucurie, p`rintele Matei a \nceput s-o
viziteze [i d~nsul, nechemat, ca [i mine. Mergeam o zi eu, o zi
el. Femeia s-a f`cut bine, dar nu [tiu nici azi de ce a suferit.
Vestea s-a dus \n sat unde lume destul` era bolnav`.
Am \nceput s` fim lua]i cu asalt pentru fel de fel de boli, la
care nu ne pricepeam nici unul.
– Ce ne facem acum, p`rinte Matei?
– Dumneata ai \nceput-o, dumneata trebuie s` ne sco]i din
\ncurc`tur`.
Uitasem s` spun c` p`rintele mergea acum regulat [i vizita
pe to]i bolnavii, lu~ndu-le temperatura [i spun~ndu-le vorbe de
\mb`rb`tare. Chiar simplul fapt de a le pune termometrul la
sub]ioar` \nsemna ceva pentru oamenii simpli, \n lips` de alte
mijloace. Cu fiecare zi cazurile erau mai numeroase.
Exprimndu-mi regretul c` n-aveam m`car o carte de
medicin` popular`, fata popii zice: Mi se pare c` avem noi una
prin pod.
A cotrob`it peste tot [i s-a cobor~t cu ea.
Era c`r]ulia de medicin` empiric` a bunicilor noastre de la
]ar`, alc`tuit` de doctorul Vasile Voiculescu, genialul nostru
scriitor [i r`sp~ndit` prin c`minele culturale de pe vremuri. çn
prima lui tinere]e Vasile Voiculescu a fost medic de plas` prin

128
]inutul Buz`ului [i a verificat atent puterea eficient` a
„leacurilor b`be[ti“ care alc`tuiesc farmacopeea milenar` a
poporului. Cartea lui e simplu [i ingenios f`cut`, \nc~t imediat
g`se[ti boala [i \n dreptul ei leacurile. çn lips` de medic, cum
eram noi, e o carte providen]ial`. N-am avut prilejul, c~nd l-am
rev`zut, peste 20 de ani, s`-i fac o mare bucurie spun~ndu-i
aceste lucruri. Marele poet, care a fost [i un medic cu intui]ie
afar` din comun, era \n agonie.
Din ziua aceea, cartea a r`mas permanent pe mas`,
consultat` de p`rinte sau de mine la vizitele pe care le primeam.
Dac` am sim]it totdeauna regretul pentru o fapt` rea [i bucuria
pentru alta compensatoare, niciodat` nu m-am sim]it at~t de
mul]umit ca \n aceste luni grele, c~nd puteam s` fac [i eu ceva
pentru suferin]a aproapelui meu necunosut. Aici, \n cele cinci
jude]e transilv`nene, pe unde am pribegit, am constatat, f`r`
umflare de sine, adev`rul scris ca ziarist [i rostit de at~tea ori \n
cele peste 500 de conferin]e ]inute \n ]ar` c` Rom~nia noastr` nu
se poate civiliza dec~t prin ingineri [i poporul nostru nu se poate
\ns`n`to[i dec~t c~nd vom avea un medic \n fiecare sat. Era
dureros [i deprimant c~t` suferin]` trupeasc` am v`zut prin
satele pe unde am fost.
O singur` distrac]ie aveam \n aceast` atmosfer` grav` [i
trist`: veneau la mas` ca invita]i un \nv`]`tor [i o \nv`]`toare,
tineri am~ndoi, dar numai colegi de profesiune. çnv`]`torul,
unit, era str`in \n satul acesta ortodox. Frumos [i sub]iratic,
crescut \n atmosfera Blajului de nostalgie pentru Maica Roma,
visul lui era s` scape din acest exil [i s` studieze la Vatican. Nu
se g~ndea la \nsur`toare, ceea ce o contraria pe domni[oara
Laura, t~n`ra \nv`]`toare care, blond` stropit` de rugina
pistruilor pe fa]a smead`, nu prea avea ce opune fumuse]ii lui
Costic` [i nu [tiu cum \l mai chema. Era fat` de ]`ran din sat [i
locuia cu mama ei \ntr-un cadru rustic, pe care profesiunea ei
\ncep`toare \nc` nu-l schimbase. Costic`, \n calitate de director,
locuia la [coal` \ntr-o chi]imie, care slujea [i de cancelarie,
av~nd un pat [ov`ielnic, un dulap ale c`rui aripi se ]ineau numai

129
\n c~te-o ]~]~n` [i un lighean descojit de smal]. Cred c` nici cel
mai s`rac om din sat nu tr`ia \n asemenea condi]ii ca directorul
[colii. Dar Costic`, absorbit \n visul lui de a vedea odat` str`lu-
cirea Romei eterne nu da nici o \nsemn`tate acestor am`nunte,
socotindu-le vremelnice. Era o fire vesel` [i [tia s` c~nte frumos
[i cu haz. Memorase multe roman]e, \ndeosebi pe ritmul de
tangou. C~nd ne invita la el, se a[eza cu spatele la dulap cu
m~inele r`sfirate pe cele dou` aripi de lemn. C~nta [i b`tea cu
degetele ritmul, dar cu o uimitoare prestidigita]ie, \nc~t dulapul,
uscat de vechime [i sonor, \l acompania ca un pian [i ca un con-
trabas. Costic` avea un minunat sim] muzical. El cu dulapul \m-
preun` constituiau un adev`rat taraf a c`rei multipl` sonoritate
ritmic`, \nso]indu-i glasul, izbea o evadare voioas` din triste]ea
satului unde nimeni n-avea m`car un aparat de radio.
Odat` domni[oara Laura l-a rugat s` c~nte un tangou care \i
pl`cea ei: Pe malul m`rii c~nd r`sare luna unde, fire[te, era
vorba despre dragoste. Tangoul e un dans decent [i melodia care
\l \nsufle]e[te e de cele mai multe ori evocarea melancolic` a
unui farmec pierdut. Costic` cu dulapul l-a c~ntat p`trunz`tor.
At~t de p`trunz`tor c` fata a izbucnit \ntr-un pl~ns hohotitor, un
pl~ns care nu se mai sf~r[ea.
– N-am s` ]i-l mai c~nt niciodat`, \i zise el mustr`tor. ¥i-am
spus s` nu te mai g~nde[ti la copil`rii.
– Parc` depinde de mine s` nu pl~ng? r`spunse fata [i
izbucni \ntr-un nou hohot.
Asistam la o dram` sentimental`. Domni[oara Laura \l
iubea nebune[te [i era umbra lui oriunde se ducea. Costic` avea
calit`]i s` fascineze orice fat`. Domni[oara Laura era o victim`
f`r` voia lui. Dar el avea alte idealuri dec~t \nsur`toarea [i nu era
un u[uratic s` profite de sl`biciunea unei colege. çl \n]elegeam
foarte bine \n aceast` re]inere [i-mi era mil` de biata fat` care,
tocmai fiindc` \i era superior \n toate, nu putea s`-l \n]eleag` [i
tocmai de aceea \l iubea. C`ci \n afar` de jocul muzical, Costic`
era pasionat de lecturi serioase, de discu]ii intelectuale de care
domni[oara Laura r`m~nea str`in`. Idealul lui era Roma etern`.

130
 Ei [tiau despre mine c` sunt ceea ce m` d`deam drept a fi,
adic` un bucovinean, care mi-am pierdut p`rintele prea devreme
[i am fost nevoit s`-mi \ntrerup studiile superioare pentru a-i
continua exportul de lemne; c` exportam lemn de tis` din care
se fabric` instrumentele muzicale. Astfel am fost nevoit s`
vizitez multe ]`ri str`ine \ntre care, fire[te, [i Italia. çmi pl`cea
c` t~n`rul \nv`]`tor era dornic s` vorbeasc` despre aceast` ]ar`.
Zile \ntregi, le-am vorbit despre ea. Le spuneam c`, dup` impre-
siile mele de c`l`tor \n treac`t, Italia ar fi cea mai frumoas` ]ar`
din Europa [i chiar din lume. Acolo geniul naturii [i geniul
omului s-au luat la \ntrecere [i au creat \mpreun` o capodoper`
de frumuse]e f`r` pereche. N-ai dec~t s` prive[ti \nt~ia colin`
care \]i apare \n cale, mai mult sau mai pu]in comic`, ridic~ndu-
se spre cerul albastru, \mbr`cat` \n podgorii sau \n m`slini[uri
fumurii [i cu v~rful \ncununat de un ora[, de o cetate sau de o
catedral`, ca s`-]i dai seama de aceast` fericit` colaborare dintre
natur` [i om. Seara, c~nd se aprind luminile electrice, aceste
coline, care sunt imaginile simbolice ale Italiei, par ni[te capete
\ncoronate cu diademe de foc. Le vorbeam apoi despre ideea
superficial` pe care o avem despre acest popor sobru \n via]a lui,
de o exemplar` moralitate familiar`, darnic [i ingenios ca pu]ine
alte popoare, care a fost \n stare s`-[i \mbrace toat` ]ara \n
str`lucirea artei, ]ar` \n care nu vezi nici o palm` de p`m~nt
nelucrat`. C` nu e un popor r`zboinic e adev`rat, fiindc` italienii
sunt un popor de arti[ti, iar arta adev`rat`, cum e a lor,
\nnobileaz` pe om, \l face neiubitor de s~nge, fiindc` e iubitor
de frumos.
Le-am vorbit despre Roma, unde avea s` mearg` Costic` la
studii, despre misiunea ei trimilenar` de civilizare a lumii.
Roma citit` invers \nseamn` Amor. Roma e iubirea aspr`, dac`
vre]i, prin care imperiul a civilizat omenirea. Le-am amintit acea
minune a veacului nostru, care e dezvelirea arheologic` de sub
p`m~nt a Romei imperiale, despre impresionantul bulevard
printre ruine m`re]e, Via del Impera, despre harta s`pat` \n
imensa marmur` alb` a \mp`r]irii romane din vremea de glorie,

131
unde Dacia noastr` figureaz` ca parte din aceast` glorie. Pe
l~ng` Columna lui Traian, care e foarte aproape de Roma
imperial` nou descoperit`, tot ceea ce ne-au spus cronicarii
no[tri vechi [i apoi latini[tii de la Blaj se afl` confirmat [i s`pat
\n marmur` alb` pe Via del Impera. Milioanele de pelerini [i de
turi[ti care se duc la Roma, v`d acolo, mai evident dec~t \n carte,
originea noastr` glorioas`.
¥ara noastr` este, s` [ti]i, tot a[a de frumoas` de la natur`
ca Italia. Poporul nostru se aseam`n` \n calit`]ile fundamentale
cu cel italian. Convingerea mea, ca simplu negustor bucovinean,
este c` [i noi vom ajunge odat` s` ne \mbr`c`m Rom~nia \n
str`lucirea aceleia[i frumuse]i care \mpodobe[te Italia [i
constituie faima ei \n lume.

Am avut o mare m~hnire. çn iarna din satul acesta am

pierdut pe Gri-gri. Insinuant cum era, din primele zile a c~[tigat
simpatia celor dou` persoane din cas` [i prietenia singurului
c`]el g`sit \n curte. Am descoperit \ns` cu mirare c` Gri-gri era
gelos, lucru ce p~n` atunci nu-l cuno[team. Lu~nd pe genunchi
c`]elul casei, g`lbui la p`r [i ras` greu de identificat, [i
m~ng~indu-l, c~inele meu a \nceput s` m` latre, ceea ce nu
f`cuse niciodat`. Mi-am dat sema despre ce poate fi vorba [i l-
am pus la \ncercare. Am dat drumul c`]elului [i, mai pe urm`,
chem~ndu-l iar la mine, l-am luat din nou pe genunchi
m~ng~indu-l cu dinadinsul [i spun~ndu-i vorbe dulci. Gri-gri m`
l`tra mai furios [i tremura din tot trupul. Am l`sat c`]elul [i l-am
chemat pe el. Mi-a s`rit \n bra]e ca un acrobat, se gudura [i se
zv~rcolea de bucurie [i abia puteam s` m` ap`r s` nu-mi ling`
fa]a toat`. Gri-gri era gelos voia s` ]in la el cum ]inea el la mine.
Aceast` nou` dovad` de prietenie m-a m`gulit, de[i felul lui de
a-[i ar`ta gelozia m` amuza.
Cum se l`sase frig p`trunz`tor, l-am luat cu mine la [ur`, i-
am f`cut un c`lduros culcu[ de paie, l-am a[ezat \n el cum
credeam eu c` are s` se simt` bine [i i-am spus: Uite, Gri-gri,
aici ai s` dormi tu pe iarn`. Eram sigur c` el m-a \n]eles, b`iat

132
\n]eleg`tor cum era, mai ales c` \l culcasem de mai multe ori ca
s`-l deprind. Dar a dat prima z`pad`, un viscol dezl`n]uit \n
furii. çntr-o singur` noapte, stratul se \ngro[ase p~n` mai sus de
genunchi. Am ie[it de diminea]` s` tai lemne pentru foc [i s`
simt marea bucurie a neprihanei c`zute din cer. Prima z`pad` ne
face iar copii \n dorul dup` puritatea pierdut`. Dar abia am
deschis u[a [i stratul gros de puf \nghe]at, limpede c` nu puteai
b`nui nimic sub el, a \nceput s` se mi[te [i s` se crape \n buc`]i
\nc~t m-am speriat. Cine putea s` fie dec~t Gri-gri, n`zdr`vanul
meu prieten, care a \nceput s` se scuture de z`pad`, gudur~ndu-
se la mine? ßi-a l`sat ad`postul c`lduros numai ca s` doarm`
l~ng` pragul meu, prefer~nd s`-l \ngroape z`pada ca pe un fir de
gr~u, dar s` se simt` l~ng` mine \n noaptea de urgie. Poate s` m`
p`zeasc` de primejdii? Poate din sentiment de solidaritate \n fa]a
pr`p`dului? Cine poate sonda abisul sufletesc al unui animal cu
trupul numai c~t un dovleac? L-am luat \n cas`. Vino, m`,
prostule, c` ai \nghe]at! ßi i-am dat s` m`n~nce. Devotamentul
lui m-a mi[cat p~n` \n ad~ncul sufletului.
P`rintele Matei \l iubea ca [i mine. De cum am ajuns la
noua cas`, pribegi cum eram, c~inele a sim]it c` p`rintele era
ocrotitorul nostru [i s-a dat pe l~ng` el lingu[indu-l. P`rintele nu
iubea c~inii, dar nici nu-i ura. Spusele mele despre Gri-gri [i
felul lui insinuant de a se purta au f`cut ca s`-i intre \n voie [i
s`-l c~[tige. Cine umbla pe noroaie sau pe viscole cu d~nsul la
vizitele pastorale? Gri-gri, care se lipise de d~nsul cum se lipise
de mine. Ocrotitorul nostru nu era comunicativ [i afectuos ca
mine, dar c~inele mirosea fondul de bun`tate din sufletul \nchis
al acestui om nec`jit.
ßi iat` c` a b`tut [i ora fatal`. O aventur` amoroas` ni l-a
pierdut pe Gri-gri.
O c`]ea ciob`neasc` din sat a lansat vestea, pe care numai
c~inii o \n]eleg, c` vrea s` fac` pui. Dac` ai fi \ntrebat-o cum de
i-a venit aceast` idee [i-ar fi [tiut vorbi, n-ar fi putut r`spunde
dec~t: porunc` de sus! Porunc` absolut` venit` din misterul
nep`truns, unde vegheaz` ve[nic treaz` voin]a irevocabil` de-a

133
fi. Din landra de pretenden]i, Gri-gri, chiar dac` personal ar fi
voit, n-ar fi putut lipsi. Nu putea \nfr~nge el, un prichindel,
legile eterne ale universului. Gre[eala lui, dac` l-am judeca
omene[te, este c` \n acel moment de v~rtej unanim, l-a p`r`sit
sim]ul propor]iilor de care a dat de at~tea ori dovad` c~nd se
v~ra \ntre picioarele cailor ca s` se apere de atacuri. Ceilal]i
aspiran]i erau ni[te gogeamite dul`i, iar el, orbit, nu mai putea
s` vad` c~t e de ridicol [i miniatural printre ei, cu toat` m~ndria
\ndrept`]it` de b`rbat. Lupta e pe via]` [i pe moarte. La pisici e
un adev`rat duel cu toate regulile de onoare, de unde le-au
\nv`]at, f`r` \ndoial`, cavalerii medievali \n lupt` cu spada
pentru cucerirea unei frumoase. Mul]i dintre ace[ti nobili
cavaleri nu mai [tiau c` sunt ucenicii motanilor. Gri-gri, care
fusese \n stare s` crape de ger pentru mine, a uitat de mine, de
p`rintele Matei, de cas` [i de tot [i a disp`rut \n marele alai
nup]ial. Trei zile i-am pierdut cu des`v~r[ire urma [i ne
\ntrebam dac` mai tr`ie[te. Ne lipsea un prieten dr`g`la[.
A patra zi, \n sori, p`rintele aduse vestea c` a ap`rut la [ur`.
çndat` mi-am \nchipuit c` un r`u s-a \nt~mplat. Obiceiul lui,
c~nd se \ntorcea din colind`ri de recunoa[tere, era s` apar`
direct \n pragul casei, unde [tia c` e primit cu bucurie. C~inele
z`cea [odol`nit \n paie. L-am strigat [i nu s-a puut ridica. M`
privea de pe labe cu ochii agonizant de tri[ti, mai tri[ti dec~t
atunci c~nd r`sfr~ngeau \n lacrimile lor triste]ea mea \n
singur`tatea c~mpului. Zadarnic i-am vorbit, zadarnic l-am
m~ng~iat, c` nici din coad` nu mai putea mi[ca. N-avea nici un
semn vizibil. A fost mu[cat de dul`i? I-a fost rupt` [irea spin`rii
cu parul? Cum s-o fi t~r~t el \n aceast` stare p~n` acas` ca s` ne
dea ultimul semn de devotament \nainte de moarte? ßi mai ales
de ce s-a retras la [ur` [i n-a ap`rut \n prag? I-a fost ru[ine de
aventura lui? I-a fost ru[ine de halul \n care se g`se[te? I-am
adus m~ncare cald`. Cu toate \ndemnurile mele, nici gura n-a
pus pe ea. P`rintele Matei a preg`tit o friptur` de porc, de care
[tia c` \i place grozav. Nici n-a atins-o.
Gri-gri a murit l`s~nd \n urma lui m~hnire.

134
 P`rintele Matei mi-a l`murit retragerea lui la [ur`, f`r` s`
mai apar` pe pragul casei. C~inele sim]ea c` moare [i de-aceea
n-a venit. C~nd au presentimentul mor]ii, animalele se retrag din
ochii omului s` moar` discret. Moartea e o tain` nepriceput` [i
ele \n aceast` tain` vor s` moar`. E sigur c` Gri-gri a avut acest
presentiment tragic, cum a dat dovad` [i de alte presentimente [i
consonan]e suflete[ti cu omul. çn agonie, el a f`cut o ultim`
sfor]are s` fie l~ng` prietenii s`i, dar jena mor]ii l-a \mpiedicat
s` se sf`r[easc` sub ochii lor. Doamne, c~te taine insondabile
deschide existen]a \n fa]a nedumeririi noastre!

Ziarele ne-au adus un fapt \n adev`r senza]ional. Scurtul

discurs al lui Stalin, rostit la radio Moscova, prin care
atotputernicul generalisim felicita pe rutenii proveni]i din
Polonia c` s-au lep`dat de catolicism [i au revenit la ortodoxie.
Din aproximativ [apte milioane de ruteni, c~]i apar]inuser`
Poloniei, cam jum`tate fuseser` atra[i la unia]ie de propaganda
catolic`. çntre cele dou` confesiuni clasice ale cre[tinismului,
unia]ia nu e nici catolicism, nici ortodoxie, ci o stare hibrid`,
tranzitorie, \n care dogma, ne[tiut` de popor, e catolic`, iar
ritualul, pe care poporul \l vede, e ortodox. poporul unit [tie
numai at~ta c` [eful bisericii e papa de la Roma. Aceast` unia]ie
are mai mult caracter politic dec~t religios, \ntruc~t la
recunoa[terea primatului papei, care e \n acela[i timp suveranul
statului Vatican, \i d` dreptul, stabilit pe cale diplomatic`, s` se
amestece \n treburile interne ale ]`rii respective. Rusia, fie pra-
voslavnic`, fie comunist`, n-a admis niciodat` primatul papal [i
cu at~t mai pu]in imixtiunea autorit`]ii vaticane \n afacerile
statului rus sau sovietic.
çn doctrina slavofil`, \ntemeiat` \n veacul trecut de Kiriaski,
Homiakov, Fra]ii Axakov [i al]ii, ortodoxia e religia poporului
rus, Moscova mo[tenitoarea Bizan]ului, iar ritualul, care consti-
tuia cultul ]arului, era cam acela[i cum se practica la curtea
imperial` bizantin`. Numeric, slavii constituiau majoritatea \n
ortodoxie [i din aceast` pricin` \n terminologia slavofil`

135
ortodoxia \ns`[i se numea „cre[tinismul rus“. Dostoievski, \n
romanele [i eseurile sale, a ridicat doctina slavofil` la rangul de
mesianism rusesc [i era convins c` regenerarea Europei
occidentale – acest „cimitir venerabil“ – n-ar fi posibil` dec~t
prin puterea spiritualit`]ii ortodoxe, adic` a cre[tinismului rus.
Stalin, ca fost seminarist, cuno[tea bine aceste idei populare
\n Rusia veche [i, c~nd felicita pe ruteni de ruptura cu Roma,
saluta de fapt eliminarea unei imixiuni str`ine din omogenitatea
poporului rus.
I-am spus atunci p`rintelui Matei c` acela[i fenomen se va
\nt~mpla cu siguran]` [i \n ]ara noastr`, nu din motive religioase,
ci din motive politice. N-au trecut nici doi ani [i ruptura s-a f`cut
[i la noi, f`r` zguduirea s~ngeroas` pe care Blajul unit o
instigase dup` anul 1700 \mpotriva rom~nilor ortodoc[i din
Transilvania. Cine vrea s` cunoasc` adev`rata fa]` a unirii de-
atunci se poate documenta citind studiile obiective ale istoricu-
lui Silviu Dragomir. Denun]area concordatului papal din anul
1948 a fost un act revolu]ionar, care a dat satisfac]ie con[tiin]ei
rom~ne[ti. Concordatul fusese un adev`rat scandal. El fusese
\ncheiat printr-un [antaj exercitat asupra regelui Ferdinand \n
agonie. Papa \i ierta p`catele numai dac` \ncheia concordatul.
Eu am divulgat la timp acest [antaj asupra unui om care murea,
prin care papa ob]inea o autoritate peste suveranitatea statului
rom~n [i devenea proprietar \n ]ara noastr` \n localit`]ile unde s-
ar fi stins ultimul unit sau catolic.
Ast`zi ar fi timpul unei revizuiri a mult tr~mbi]atului aport
cultural, adus de c`rturarii Blajului con[tiin]ei na]ionale. E
adev`rat c` primii c`rturari au f`cut caz mai mult de latinitate
dec~t de catolicism, lucru care \n Transilvania era necesar la
vremea aceea, c~nd \nv`]`tura cronicarilor moldoveni [i mun-
teni era prea pu]in cunoscut` peste munte. Dar a atribui Blajului
un fel de monopol al ideii de latinitate \n mijlocul poporului
rom~n era o exagerare peste m`sur`. Genera]iile urm`toare,
instruite la Vatican \n zel propagandistic, au degradat \ns` ideea
de origine \n instrument de catolicizare printre rom~ni, ne]in~nd

136
seama c` se g`seau \nc` \ntr-o perioad` de opresiune, c~nd
rom~nii tocmai de discordie \ntre ei n-aveau nevoie. A trebuit s`
vin` Andrei Saguna mitropolitul ortodox, care a dat formula
solidarit`]ii \n spiritul culturii rom~ne[ti a celor dou` confesiuni.
Iar despre limba „pur`“, fabricat` de filologii diletan]i de la
Blaj, a c`rei sonoritate sun` a[a de comic \n urechea rom~neas-
c`, am sus]inut \ntotdeauna c`, dac` se face caz de ea \n [coal`,
trebuie \nregistrat` numai cu titlu de curiozitate. Nici un scriitor
transilv`nean – nici Slavici, nici Co[buc, care era unit, nici
Goga – n-a folosit limba umoristic`, propus` de Blaj. Spiritul
Blajului de dup` unirea na]ional`, dezl`n]uit din ordin papal \n
ofensiva misionar`, nimeni nu-l cunoa[te mai bine dec~t mine.
O spun cu ad~nc regret. A fost o continu` campanie de ponegri-
re, prin toate mijloacele nepermise, \mpotriva „Vechiului Re-
gat“ prezent~ndu-l ca dec`zut, fiindc` nu era uniat.
Cu toate acestea, socotind unia]ia ca o stare de fapt, [i
tocmai pentru a nu ad~nci disensiunile \n poporul de peste
munte, am avut fa]` de Blaj o atitudine fr`]easc`. G~ndindu-m`
la situa]ia noastr` de popor izolat, care are nevoie de prieteni,
am numit cele dou` confesiuni na]ionale ca doi ochi, prin care
poporul nostru prive[te spre acela[i ideal [i cele dou` bra]e, pe
care le \ntindem spre r`s`rit [i spre apus.
Realitatea, descoperit` la fa]a locului, \n cei doi ani de c~nd
pribegesc prin Transilvania, m-a dezam`git profund. Biserica
unit` caut` programatic s` sape o pr`pastie \n popula]ia rom~-
neasc` din aceast` m~ndr` provincie, interzic~nd credincio[ilor
ei s` intre \n biserica str`bun` ca nu cumva s` se spurce!
Mi-a fost dat s` v`d un fapt contrar: unguri calvini venind
la preotul ortodox, d~nd „liturghii“ ca s` fac` rug`ciuni pentru
ei. Mirat, i-am \ntrebat de ce fac acest lucru. ßi mi-au r`spuns c`
ei [tiu din b`tr~nii lor, c` biserica ortodox` e „Biserica cea
Mare“ a cre[tinismului [i c` numai rug`ciunile ei sunt ascultate
\n cer.
Citisem de altfel lucrul acesta [i \ntr-o emo]ionant` schi]`
literar` a marelui scriitor Victor Papilian.

137
 Se desprim`v`ra dup` o iarn` du[m`noas`. R`spasul de
locuit la p`rintele Matei se ispr`vea. Omul f`cuse tot ce i-a stat
\n putin]`, \n condi]iile sobre [i triste \n care tr`ia, pentru a fi o
gazd` dup` tradi]ie rom~neasc` unui refugiat lovit de soarta
provinciei sale. Trebuia s` plec. ßi m-am mutat la p`rintele Ion
S`m`rghi]ean, fostul meu student, \n satul Cerghid, de unde
aveam s` m` \nf`]i[ez noilor autorit`]i pentru a-mi rejudeca
procesul.
P`rintele S`m`rghi]ean e, \nainte de toate, un om pur, care
crede c` to]i semenii pot fi cura]i la suflet cum este el. E convins
c` idealul misionar, pe care [i l-a format \n facultate, \l poate
\nf`ptui integral ca p`stor de oameni. Muncind de diminea]`
p~n` seara, cu firea lui de o bl~nde]e evanghelic`, pasionat de
lucrul public [i cu totul dezinteresat, el [i-a c~[tigat stima [i,
ceea ce e mai greu, iubirea tuturor. çn Transilvania poporul nu e
obi[nuit s` fie darnic ca \n Vechiul regat cu preo]ii, care astfel
[tiu aprioric c` nu se pot \mbog`]i din preo]ie. çn condi]iile
istorice ale vie]ii de-aici, preo]ia e \nainte de toate o misiune
na]ional`, iar preotul conduc`torul principal al vie]ii ob[te[ti,
obi[nuit cu sacrificul, \n lips` de al]i factori, care mai totdeauna
erau str`ini de neam. Pretutindeni, pe unde am pribegit, am auzit
de preo]i c~teodat` chivernisitori pe cont propriu, at~t c~t s`-[i
poat` cre[te copiii, dar niciodat` pe socoteala parohienilor.
P`rintele S`m`rghi]ean, ca [i socrul s`u Matei, nici at~t, de[i
deosebi]i ca temperament.
Corect \n toate, cu o via]` personal` exemplar`, p`rintele
Matei se socotea un comandant al satului, care aproape c` dicta
regulile morale [i se sup`ra foc c~nd erau c`lcate. Nu putea s`
sufere be]ia [i spusese asta din fa]a altarului bisericii monumen-
tale pe care o cl`dise \n sat [i, spre m~hnirea lui, n-ajunsese s-o
zugr`veasc`. Dar oamenii, n`r`va[i, tot se mai duceau la c~rciu-
m`. Atunci ap`rea p`rintele \nalt [i osos cum era, cu toiagul pas-
toral nelipsit, se fixa \n mijlocul c~rciumii [i, f`r` s` spun` un
cuv~nt, privea mustr`tor la fiecare mas`. Oamenii, ca ni[te elevi
prin[i asupra r`ului, se ru[inau [i ie[eau pe r~nd, p~n` se golea

138
localul. Dar sticlele de pe mese, l`sate pe jum`tate, sau paharele
pline nu r`m~neau ale nim`nui. Dup` ce p`rintele pleca,
oamenii se \ntorceau pe furi[ [i consumau mai departe. Autori-
tatea impus` st~rne[te totdeauna reac]ii contrare.
P`rintele S`m`rghi]ean n-avea nimic autoritar \n f`ptura lui
mic` [i bl~nd`, \n figura lui nuan]at` de o bl~nde]e fin`. Ar fi
fost un dezarmat \n fa]a oamenilor dac` n-ar fi avut darul
vorbirii inspirate \n fa]a altarului, vorbire prin care fluidul
evanghelic se comunica ascult`torilor, fierbinte, de adeziune
personal`. Biserica era nou`, cu mobilier sculptat, \nc`lzit` cu
calorifer de la conducta de caz care trecea spre T~rgu-Mure[,
pictat` de Catul Bogdan, ctitoria unui negustor ajuns, care nu [i-
a uitat satul de ob~r[ie. A[ezat` pe v~rful unei movile, \n
mijlocul satului, de la drum p~n` sus la ea urca o frumoas` alee
de meri rota]i, planta]i cu ani \nainte de organiza]ia str`jerilor
[colari. M` m~ndream de c~te ori \nt~lneam asemenea planta]ii,
fiindc` str`jeria se n`scuse dintr-o idee dat` de mine pentru a
combate legionarismul barbar. Dar \n prim`vara aceasta,
frumo[ii meri, \n v~rst` de nou` ani, aveau tulpinile jupuite de
coaj` de la coroan` p~n` la p`m~nt. Iarna fusese grea, z`pada
groas` [i iepurii, neav~nd ce m~nca, n`v`leau noaptea \n sat,
despuind pomii gr`dinilor de coaja t~n`r` [i dulce.
Slujbele lui S`m`rghi]ean erau frumoase ca la orice biseric`
din centrul capitalei. So]ia lui, conduc`toarea gr`dini]ei de copii
[i mam` a trei feciora[i, av~nd talent muzical, \njghebase un
splendid cor din [colari, din fl`c`ii [i fetele satului, care da o
ampl` frumuse]e liturghiei, pe l~ng` emo]ionanta predic` a
preotului.
Sus, pe aceea[i movil`, un fel de Sion al Cerghidului, se
ridica [i biserica unit`, mai veche [i mai posomor~t`. Uni]ii erau
minoritari \n sat, supu[i acelora[i restric]ii fa]` de ortodoxie ca
pretutindeni. Preotul lor era mai b`tr~n [i mai neajutorat, cu
ceva studii improvizate numai pentru a ocupa locul. Am g`sit la
S`m`rghi]ean, aceea[i atitudine larg` [i fr`]easc`, tot ca la
preotul din satul de unde plecasem cu Gri-gri. Acolo, toamna,

139
am mers cu to]ii [i am cules via b`tr~nului preot unit. Aici,
prim`vara, S`m`rghi]ean a trimis omul, boii [i plugul de i-a arat
p`m~ntul [i l-a sem`nat. M-a mi[cat profund larga \n]elegere a
preo]ilor no[tri care, trec~nd peste restric]iile papale, oric~t de
jignitoare pentru noi, [tiu s` lucreze \n adev`ratul spirit al
ortodoxiei, care \nseamn` iertare, iubire [i ajutorare. Dup` roade
se cunoa[te pomul, dup` fapte esen]a credin]ei.
Papalitatea, zice marele filosof Vladimir Soloviev, vrea s`
domine \ntemeindu-se pe falsa dogm` a primatului apostolului
Petru, protestantismul ra]ionalizeaz` dup` modelul apostolului
Pavel, ortodoxia a r`mas la substan]a primordial` a cre[tinis-
mului, iubind \n spiritul evangheliei lui Ioan, apostolul cel mai
iubit de Iisus Hristos. Iubirea constituie esen]a vie]ii omene[ti [i
a \ntregului univers. Iisus, cu bra]ele [i picioarele pironite pe
cruce, lui Ioan i-a dat \n grij` pe sf~nta sa mam`, [tiind c` o
\ncredin]eaz` iubirii absolute, adic` acestui om des`v~r[it \ntre
apostoli chiar, care, \n v~rst` de o sut` de ani, era scos pe targ`
\n pia]a Efesului, pentru a repeta \n agonie solia \ntregii sale
vie]i: Fra]ilor, iubi]i-v` unii pe al]ii!
Acesta este [i trebuie s` fie p~n` la sf~r[itul veacului
spiritul animator al ortodoxiei. Iar preo]ii ei, care ajut` pe cei
condamna]i s`-i ponegreasc` [i s` le urasc` misiunea, sunt
adev`ra]ii ucenici ai Iubirii f`r` moarte.

De la \nceput m-a izbit \n satul lui S`m`rghi]ean un lucru pe

care nu l-am mai v`zut nic`ieri pe unde am colindat. Luptele de
eliberare trecuser` [i prin Cerghid [i l`saser` \n urma lor peste
dou`zeci de mor]i \n cuprinsul satului. Erau numai olteni c`rora
le-a fost scris s` cad` pe p`m~ntul scump oric`rui rom~n al
Transilvaniei. ßi un singur soldat german. Au fost \nmorm~nta]i
cu deosebit` pietate pe panta dinspre miaz`zi a movilei bisericii
din mijlocul comunei. Fiecare morm~nt \[i poart` crucea, pe
care e scris numele celui c`zut pentru ]ar`, iar deasupra crucii
casca de o]el, simbolul vitejiei rom~ne[ti. Soldatul german a fost
\ngropat mai la o parte, l~ng` uluca bisericii. Ceea ce atr`gea

140
aten]ia era \ngrijirea excep]ional` care se d`dea acestor
morminte, toate plantate cu flori. Cine le purta oare at~ta grij`?
P`rintele S`m`rghi]ean mi-a r`spuns: „Fetele din sat“. Fiecare
fat` [i-a luat pe seam` un morm~nt, pe care \l \mpodobe[te. ßi e
o \ntrecere \ntre ele care s`-l fac` mai frumos. Le-am v`zut
seara, c~nd se \ntorceau de la munc`, fiecare c`r~nd ap` de la
f~nt~n`, urc~nd panta \n reculegere [i ud~ndu-[i florile de pe
morm~ntul ei. Poate unele dintre ele aveau un frate, un logodnic
sau un iubit, care a c`zut departe, pe c~mp necunoscut, unde nu
mai puteau merge s` pl~ng` l~ng` cruce [i s` murmure o
rug`ciune, [i \n memoria lor f`ceau aceste acte de pietate pentru
ni[te tineri eroi pe care nu i-au v`zut niciodat`. Dar toate [tiau
un lucru mare: c` ace[ti tineri olteni, care zac sub ]`r~n`, a
trebuit s`-[i lase totul, p`rin]i, logodnice, mirese sau copii
nev\rstnici, ca s` lupte p~n` aici s`-[i dea ultima suflate pentru
eliberarea Transilvaniei [i pentru re\ntregirea p`m~ntului sacru
al patriei. Fr~ngerea acestor fete ginga[e peste mormintele
vitejlor e prosternarea recuno[tin]ei fa]` de jertfa din urm` pe
care o poate aduce un om ]`rii [i neamului s`u.
La \nceput, morm~ntul neam]ului n-a fost \ngrijit. Era un
du[man al neamului nostru, care ne-a sf~[iat \n dou`
Transilvania. Dar, s`rmanul, t~n`r era [i el, [i-a c`zut departe de
ai lui. Chiar dac` ne-o fi du[m`nit, ce \nsemn`tate mai are \n
fa]a mor]ii? Fetele s-au sf`tuit \ntre ele [i una a luat pe seam`
morm~ntul soldatului german. Era tot a[a de frumos ca al eroilor
no[tri. Omenia rom~neasc` a biruit!
Cultul mor]ilor e \nr`d`cinat \n familie c~nd e vorba de
rude, e \nr`d`cinat \n popor c~nd e vorba de martirii [i eroii
patriei. E un element constitutiv al marilor tradi]ii na]ionale. çn
lunga mea activitate de scriitor militant, adversitatea cea mai
\nver[unat` s-a ridicat pe tema tradi]iei. A fi tradi]ionalist ar
\nsemna a fi reac]ionar, adic` du[man al progresului. Dar ce este
tradi]ia, dup` sensul etimologic al termenului, dec~t suma
elementelor spirituale ce se transmit de la o genera]ie la alta?
Tradi]ia e deci patrimoniul nostru sufletesc transmis de la

141
\nainta[i, tradi]ia e \ns`[i patria. çn ultim termen tradi]ia e
con[tiin]a vie a identit`]ii noastre \n timp [i a omogenit`]ii
noastre \n spa]iul na]ional. Aceast` con[tiin]` constituie [i
temelia justificativ` a statului care e mai larg dec~t na]iunea,
\ntruc~t cuprinde [i elemente eterogene care ader` la idealurile
lui. Aceste elemente eterogene, tr`ind pe acela[i p`m~nt [i
av~nd tradi]ii care consun` cu ale noastre, sunt libere s`
participe la via]a patriei [i la idealurile statului.
Dar patria nu se poate concepe f`r` tradi]ie, f`r` patrimo-
niul comun care e con]inutul spiritual al con[tiin]ei identit`]ii [i
omogenit`]ii. De aici rezult` tenacitatea mea \n a fi [i a r`m~ne
tradi]ionalist, adic` un modest paznic [i apologist al patrimo-
niului na]ional.
Dar \nsemneaz` asta reac]ionarism?
Tradi]ia e, ca [i via]a, un complex care cuprinde \n el [i
elemente statornice [i elemente modificabile, adic` sensibile la
noile forme ale vremii. Folclorul e, bun`oar`, o tradi]ie, un
patrimoniu na]ional. Dar e dat odat` pentru totdeauna sau repre-
zint` un fenomen \n necontenit` cre[tere? Nu ne dau culeg`torii
[i cercet`torii lui at~tea probe de noutate \n crea]ia popular`? Nu
sunt aceste probe sincronice cu spiritul vremii? Poporul \nsu[i
ne lumineaz` c` spiritul creator pe care \l mo[tenim de la
str`mo[i e sensibil la orice noutate [i con]ine \n el puterea de a
f`uri forme de frumuse]e nou`? Am contestat eu acest adev`r?
çntre cele dou` r`zboaie, tradi]ionalismul literar [i artistic,
adic` ac]iunea de a ap`ra patrimoniul nostru spiritual [i de a
c`uta \n el norme sigure pentru a dezvolta mai departe un stil
na]ional \n literatur` [i art`, s-a numit cu un termen generic
g~ndirism. De la junimism [i s`m`n`torism n-a existat alt`
mi[care \n cultura noastr` mai fecund`, mai creatoare de
noutate, dec~t g~ndirismul. Toat` pleiada de valori pe care le-a
propus „G~ndirea“ \n proz`, \n poezie, \n eseistic`, \n pictur`, \n
sculptur` [i \n muzic` sunt recunoscute azi ca f`c~nd parte din
patrimoniul spiritual al ]`rii noastre.A fost g~ndirismul o mare
etap` de progres \n evolu]ia culturii noastre? Afar` de

142
voluminoasa colec]ie a revistei sunt sute [i sute de c`r]i ale
colaboratorilor care reprezint` aceast` mi[care, bogat` ca nici
una alta. Dar noutatea adus` de g~ndirism nu const` din
elucubra]iile imitate, pe care noi le-am comb`tut f`r` cru]are, ci
din crea]ia echilibrat`, adecvat` spiritului rom~nesc. Un singur
exemplu. Cea mai mare revolu]ie \n poezia contemporan` a
provocat-o Lucian Blaga. Nu sunt colaboratorii revistei aceia
care l-au impus \nc` de acum 40 de ani? N-a fost num`rul
special de revist`, pe care i l-am \nchinat, organizat de mine?
De-ar fi fost numai at~t [i ar fi de-ajuns pentru a se vedea c`
tradi]ionalismul g~nditorist a fost o mi[care deschis` marilor
nout`]i care au \mbog`]it literatura [i arta contemporan`,
r`m~n~nd totu[i paznicul luminat al patrimoniului na]ional.
M` g~ndeam la toate acestea admir~nd fapta fetelor din
Cerghid, care cre[teau flori pe mormintele solda]ilor jertifi]i
pentru patrie.
ßi florile se ridicau str`lucitoare din ]`r~na lor sf~nt`.

Copiii sunt m~ng~ierea singur`t`]ii mele. Dac` nu [tiu ai

cui sunt, cu at~t mai bine. çi privesc ca pe ni[te gra]ii \mbobocite
\n candoare, ca s` \nfloreasc` sur~s pe fa]a tristului p`m~nt. çmi
plac, indiferent cui apar]in, de parc` ar fi to]i ai mei. C~nd geniul
omenesc a imaginat pe \ngeri, a pus aripi pe umerii copiilor.
Ceva mai gra]ios [i mai pur n-a g`sit \n aceast` lume. Ei cred \n
z~ne [i-n \ngeri, \n basmele celuilalt t`r~m, fiindc` de bun`
seam` de acolo vin. Ei de]in umorul gra]ios, numai ei \n lumea
toat`. Umorul lor e spontan, e candid [i naiv. Ei sunt umoristici
prin natur`, fiindc` vor s` fac` lucruri mai presus de puterile lor
[i vor s` g~ndeasc` mai presus de \n]elegerea lor. Voind s`
anticipeze pe omul matur – ceea ce st` la baza jocurilor lor – au
haz f`r` s` [tie [i prin asta ne \nveselesc [i pe noi. çi atrage focul,
\i atrag florile colorate, \i atrage mai ales z`pada. Focul e pur [i
frumos, florile pure [i frumoase, z`pada e cel mai pur dintre
elementele naturii. Dac` pe oameni \i m~n` \n cas`, pe copii \i
scoate afar`. Z`pada exercit` asupra lor o fascina]ie la care nici

143
unul nu rezist`. çi vr`je[te p~n` \ntr-at~ta \nc~t uit` de ger.
Z`pada vine din cer [i bucuria lor e s`-i ning` cerul cu fulgi de
candoare. Nu prefer`m nimic ce nu exist` dat \n firea noastr`.
Platon a spus-o cel dint~i [i mul]i psihologi moderni dup` el.
Dac` percep soarele, zice Platon, care nu avea \nc` precizia
noastr` \n exprimare, este fiindc` \n ochiul meu am ceva
asem`n`tor cu soarele. Dac` la r~ndul lor copiii simt o atrac]ie
irezistibil` pentru z`pad` e pentru c` exist` \n fiin]a lor un fond
asem`n`tor cu ea, puritatea primordial` cu care vin pe lume.
Atrac]ia c`tre frumuse]e [i candoare e \nn`scut` \n ace[ti \ngeri
f`r` aripi, care \mpodobesc p`m~ntul [i \nveselesc via]a omului.
ßi aceast` atrac]ie dat` e r`d`cina sim]ului nostru estetic, iar nu
jocul copiilor ca manifestare, cum crede superficial un filosof
olandez sau cum crede unul german c` ritmul artei s-ar na[te din
ritmul muncii fizice.
George Co[buc e poetul care a \n]eles ca nimeni altul atrac]ia
copiilor pentru z`pad`, c~nd s-a amestecat \n gloata lor g`l`gioas`
[i le-a c~ntat exploziile de bucurie la ivirea acestei candori cere[ti
pe uli]a satului. El a iubit via]a [i a c~ntat-o de la r`d`cina ei, cu un
umor de o nobil` puritate, asemenea celui copil`resc. A c~ntat
nunta, leag`nul, naivitatea copilului, veselia lui, a c~ntat \n
nenum`rate feluri mamele \n sentimentele lor adesea tragice
pentru copiii lor. Degeaba sus]ine critica noastr` pe Caragiale c` ar
fi cel mai mare umorist rom~n. Umorul lui e caricatural [i crispat,
pe gustul vulgar. Iubea poezia lui Co[buc – c~t putea el s` iubeasc`
–, fiindc` probabil vedea \n ea cel mai nobil [i mai candid umor
rom~nesc, un umor spontan asemenea celui copil`resc, emanat la
Co[buc din plin`tatea vie]ii s`n`toase, ca o expresie fireasc` a ei.
Caragiale a ur~t copiii, e singurul scriitor care scria ur~t despre ei.
De dragul unei farse f`cute lui Vlahu]` [i-a pus \n joc propriul s`u
copil, ceea ce nici un tat` n-ar fi putut s` fac`.
Am cunoscut \n via]` oameni care nu sufer` copiii [i am
observat c` sunt usca]i ca o buturug`, ne\ntregi ca ni[te mon[tri.
Cine n-a fost p`rinte cu afinit`]i copil`re[ti nu e \n nici un caz
un om complet.

144
 Gr`dini]a de copii era \n curtea casei parohiale. Am stat
odat` de vorb` cu ei [i i-am f`cut s` r~d`. A fost de-ajuns. çn
fiecare diminea]` se a[ezau \n pridvodul unde da u[a mea [i m`
a[teptau. Ie[eam [i m` r`steam \n glum` la ei. Ce c`uta]i aici?
Ei \ncepeau s` r~d`: Am venit s` ne spui pove[ti.
Erau micu]ii din sat, amesteca]i cu cei adu[i din Moldova
b~ntuit` de foamete. Fuseser` repartiza]i la gospodarii care s-au
\nscris s`-i g`zduiasc`. Am stat de vorb` cu copiii \n parte. Era
unul, b`ie]a[ul unui cizmar din Piatra-Neam].
– Cum te sim]i tu aici, drag` Gic`?
– Bine.
– Nu ]i-e dor de cas`?
– Nu.
– Nu vrei s` te \ntorci la Piatra?
– Nu.
– De ce, drag` Gic`?
– Fiindc` acolo murim de foame.
La fel r`spundeau to]i.
Am luat toiagul [i-am plecat prin sat, la gospodarii care \i
g`zduiau. Erau oameni sim]i]i, f`r` s` fie boga]i. Unii i-au luat
fiindc` n-aveau copii. Al]ii tocmai fiindc` aveau. Cerghidul nu
era un sat avut [i nici \n Transilvania nu fusese un an de bel[ug.
Dar ]ara noastr` e a[a \ntocmit`, s` zicem de natur`, \n relieful
[i \n clima ei, c`, dac` nu se face \ntr-o provincie, \n celelalte nu
se moare de foame. Ne g`seam dup` un r`zboi greu \n care
armata noastr` trebuise s` ias` \n toate p`r]ile departe peste
hotare, mereu printre aceste sacre hotare. Nu se g`sea bumbac,
nu se g`sea piele pentru \nc`l]`minte. Cine a pus c~nep` f`cea
albiturile din tort. Dar mamele, ca s`-[i \mbrace copiii, luau
[tergarele de la icoane [i f`ceau c`m`[u]e din ele. Am intrat \n
[coal` cu p`rintele S`m`rghi]ean. Mul]i copii umblau \n toiul
iernii cu picioarele goale, ro[ii de ger. Umblau molime din care
nu lipsea r~ia. Intr~nd din cas` \n cas`, n-am v`zut, \n asemenea
condi]ii, nici un copil adus ne\mbr`cat sau descul]. Oamenii
f`ceau tot ce le sta \n putin]` ca puii de moldoveni s` se simt`

145
bine. Veniser` palizi [i \nsp`im~nta]i de foamete [i-acum ar`tau
rumeni, frumo[i [i voio[i. Erau \ngriji]i cu at~ta duio[ie
p`rinteasc`, \nc~t nu le mai venea s` se \ntoarc` la casa lor. Mi
s-a umplut inima de bucurie pip`ind aceast` generozitate care,
\n aceast` vreme, era un adev`rat sacrificu. Solidaritate
na]ional`? Fire[te c` da, dar f`r` nimic exclusivist \n ea, cum se
va \nt~mpla \n Orientul Apropiat, unde copiii evrei n-au voie
nici s` vorbeasc` cu cei arabi. Armata noastr`, \n orice orizont
str`in s-a g`sit, a chemat la cazanul cu fiertur` pe copiii oropsi]i
de cruzimea r`zboiului. çn fa]a nevinov`]iei [i a gra]iei lor,
soldatul nostru a devenit om, \n timp ce la Lidice nu numai
copiii, dar [i pisicile au fost nimicite. Poporul nostru cunoa[te
s`lb`ticia iataganului de la t`tari [i de la fra]ii lor otomani, care
n-au cru]at nici pe mame, nici pe copii [i, prin contrast, s-a
ad~ncit \n el imensa mil` uman`, care i se pare a[a de natural`
\nc~t nici nu face caz de ea. Cinci veacuri, c~t a durat teroarea
musulman` asupra cre[tinit`]ii, ]ara aceasta a fost refugiul [i
ocrotitoarea oropsi]ilor din Balcani. Iar Mihai Vod`, omul cel
mai vijelios care s-a ridicat din neamul nostru, a pl~ns c~nd a
v`zut capul t`iat al adversarului s`u Andrei Bathory. Acest
tablou, zugr`vit de Costin Petrescu, a figurat mult` vreme \n
[coli, sub ochii copiilor Rom~niei, ca un moment culminant [i
simbolic al milei rom~ne[ti.
A fost o prim`var` f`r` flori. çn Transilvania exist` un timp
critic pentru vegeta]ie, care se nume[te „Sfin]ii de ghea]`“ sau
„Sfin]ii ungure[ti“, c~nd un ger brusc \[i face toanele o zi-dou`
[i arde florile pomilor \n mugure chiar, de nu r`m~ne nimic \n
urma lui. Sfin]ii ungure[ti au fost teribili. Cerchidul l-au pustiit
f`r` mil` de feeria parfumat` a gr`dinilor.
P`rintele avea gr`dina de legume sus, pe movila bisericii,
dar la poale exista un loc neted, umed [i frumos, prea mare
pentru c`pi]ele de nutre] de iarn`. M-am g~ndit ca jum`tate din
el s`-l transform \ntr-o pepen`rie, s` le-o las cadou celor trei
b`ie]a[i ai lui. Doi umblau la [coal`, dar cel mai mic era un ho]
primejdios. Se strecura \n camer` la mine [i se ducea la un sipet,

146
unde era rezerva mea de lame de ras. Pasiunea lui era s` se joace
cu ele. Nici prin g~nd nu-i trecea c` putea s`-[i taie degetele. A
trebuit s`-l contrariez [i le-am ascuns.
G`sisem un loc minunat pentru pl`cerea mea de a lucra la
cazma. Ie[eau ni[te felii de p`m~nt umed perfect simetrice [i o
s`p`tur` frumoas` ca versurile unei poezii. La Cerghid am
\nv`]at [i cum se \ntocme[te stratul pentru r`saduri din b`legar
f`r~mi]at, care se \ncinge ca p~ntecele unei clo[ti [i gr`be[te
semin]ele s` germineze [i lujerele fragede s` creasc` \nainte de
vreme, ocrotite de un \nveli[.
P`rintele avea un prieten, un intelectual care se ocupase cu
agricultura, un t~n`r cu sentimente profund rom~ne[ti, c`s`torit
de cur~nd. Avea, e drept, semin]e de soi, dar avea [i un cazan de
f`cut ]uic`, pe care acum, \n vreme de tranzi]ie, \l \ntrebuin]a
mai ferit, ca s` nu zic clandestin. Ne invita seara la c~te o
cinzeac`. Avea o mic` bibliotec`. çntre c`r]i, Nostalgia
Paradisului! Tocmai atunci o citea. Am avut aceea[i surpriz` ca
\n satul de munte unde am g`sit cursurile mele universitare
copiate cu m~na. Am r`sfoit cartea, care cuprinde ideea mea
despre sensul culturii omene[ti. El nu [tia c` autorul e de fa]`.
Sublinierile cu creionul erau foarte inteligent f`cute, remarc~nd
distinc]iile [i defini]iile mele.
– ç]i place cartea asta?
– Sigur, e de Nichifor Crainic.
– O fi, dar n-ai v`zut ce scrie \n ziare? E un tr`d`tor al
poporului.
– Nichifor Crainic tr`d`tor al poporului? Dar toat` via]a lui
cui a \nchinat-o? Cine ne-a \nv`]at pe noi tinerii s` ne iubim
poporul? Dumneata cuno[ti ce-a scris el?
– Ca negustor ce sunt, am citit [i eu prin ziare, dar n-a[
putea zice c`-l cunosc bine. Uite, unul Perpessicius, sau a[a
ceva, scrie c` el a v~ndul Ardealul ungurilor [i c` de-aceea ar fi
fugit la nem]i.
– Mai \nt~i n-a fugit la nem]i. E la ad`post \n Spania, cum
[tie toat` lumea. ßi bine a f`cut, p~n` va trece p~rjolul. ¥i-ar fi

147
pl`cut s` fi fost furat \n Rusia ca Antone[tii [i ca ceilal]i fo[ti
mini[tri? ßi-apoi, ce vorb` e asta c` a v~ndut Ardealul
ungurilor? Noi suntem ardeleni [i [tim cine-a dictat la Viena. El
a fost silit s` intre \n guvern, crez~nd regele, care \l persecutase,
c` va putea salva ceva \n ultimul moment. Dar cine mai putea
salva ceva c~nd totul era hot`r~t de mai \nainte de cei doi mari
c`l`i ai Europei?
– Nu te sup`ra, frate. çmi pare r`u c` te-am \nd~rjit. Hai s`
bem o ]uic` s` ne \mp`c`m!
– S` bem, dar \n s`n`tatea lui.
– ßi-a dumitale, care ]ii la el.
P`rintele S`m`rghi]ean asista uimit la aceast` polemic` \n
care eu m` acuzam, iar prietenul s`u m` ap`ra mult mai \nfocat
de cum \l reproduc eu aici.
Pe unde am fost doi ani [i jum`tate, prin cinci jude]e din
Transilvania, am provocat aceea[i chestiune printre intelectualii
satului. Vorbeau cu mine [i nu [tiau cu cine vorbesc. Erau
ardeleni [i n-am g`sit unul s` spun` o vorb` rea despre
activitatea mea na]ional`. Con[tiin]a mea avea s` fie bloc de
granit sub r`p`iala de calomnii, [tiind perfect de unde vin.
T~n`ra so]ie a ap`r`torului meu avea o poveste curioas`.
Era o fat` refugiat` din Piatra Neam], de foamete. Trecuse pe-
aici [i-l cunoscuse pe cel care avea s`-i fie b`rbat. O comisie ad-
hoc pentru plasarea refugia]ilor o trimisese \ns` telefonist`
tocmai \n jude]ul Vla[ca, [i anume \n satul meu, Bulbucata.
Lucrase acolo un an [i jum`tate, dup` care a venit aici [i s-a
c`s`torit. Cuno[tea bine satul [i r`m`sese cu impresii foarte
bune despre bl~nde]ea [i bun`voin]a oamenilor, [i bucuroas` \mi
povestea despre ei. Pretextam c` eu, om de munte, vreau s` aflu
cum tr`iesc cei de pe [esul dun`rean, unde n-am fost,
bine\n]eles, niciodat`. Sub soarele prim`v`ratic, care ar`mea
obrajii \ntr-o singur` zi, ea turna ap` din tulumb` \n cuiburile
r`s`dite de so]ul ei, iar eu veneam din c~nd \n c~nd, chipurile, s`
\mprumut c~teva fire de cutare legum` de la ei. Ea \mi spunea
de unele \nt~mpl`ri din sat, care i s-au \ntip`rit mai viu \n

148
memorie. Astfel am aflat de moartea fratelui meu, otr`vit \n chip
misterios. Surorile mele, b`nuind pe cumnata lor, au cerut
autopsie, care s-a f`cut [i s-a constatat otrava. Dar procurorul n-
a mers mai departe. Asasinatul s-a cocolo[it, fiindc`, vezi
dumneata, mortul era fratele lui Nichifor Crainic, de care ]i-a
vorbit so]ul meu. Oamenii erau revolta]i de acest scandal, dar
cine avea curaj s` se ridice?
– ßtii bine, doamn`, toate lucrurile acestea?
– Cum nu, doar eram telefonist` la prim`rie. Atunci am
cunoscut-o [i pe mama lor, o b`tr~n` care \i pl~ngea pe am~ndoi,
pe unul c` a fost otr`vit, pe altul c` e condamnat pe via]` [i cine
[tie prin ce ]ar` pribege[te.
Astfel, de la aceast` t~n`r` femeie, alungat` \n lume de
foametea din Moldova, am aflat de cea de a treia nenorocire,
ab`tut` peste ai mei.
La ]ar`, lunile martie-aprilie sunt cele mai grele pentru
hran`. Rezervele de iarn` se sf~r[esc, iar p`m~ntul abia se
dezghea]` pentru a-[i da roadele noi. M~ncam de multe ori un
bor[ de l`ptuci cu m`m`lig`. Fantomele de moldoveni r`t`citori,
care b`teau la u[`, plecau, spre durerea noastr`, cu m~na goal`,
c` n-aveam ce s` le d`m. Bani n-aveam, dar un fost student al
meu, al c`rui nume nu-l [tiu nici azi, mi-a trimis o stof` pentru
un costum de haine. Am dus-o la Cluj [i a fost v~ndut` pe un
pre] derizoriu de cinci milioane.
I-am scris a doua scrisoare lui Petru Groza, dup` sfatul
c`ruia pribegeam de doi ani [i jum`tate, perioad` zbuciumat` de
luptele for]elor politice pentru suprema]ie. Biruiser`, cum era de
a[teptat, comuni[tii, \mpotriva vechilor organiza]ii politice,
ghiftuite de guvern`ri sterile, nemaiav~nd nici o poft` de
sacrificiu, m`car pentru cauza lor proprie. Pe ecranul viitorului
se desena un alt contur al vie]ii publice.
I-am amintit lui Petru Groza c` ]ara noastr` s-a zb`tut
\ntotdeauna \ntre puteri strivitoare [i \n aceast` situa]ie tragic`,
instinctul nostru de conservare a determinat pe boieri s` se
\mpart` \n grupe, unii cu puterea, al]ii cu cealalt`, cultiv~ndu-le

149
\n rela]ii, pentru a folosi aceste rela]ii dup` \mprejur`ri. Toat`
istoria noastr` se reduce \n esen]` la jocul dintre marile puteri,
joc din care a rezultat existen]a noastr` politic`. E o suple]e
diplomatic` determinat` de situa]ia geografic` a poporului
nostru [i de dragostea de aceast` ]ar` str`mo[easc`, iar nu o
poft` de a tr`da [i de a o vinde celor mai puternici dec~t noi.
Nenorocirea, care a p`tat istoria noastr` cu crime, nu este
tr`darea instinctului de conservare na]ional`, care \mp`r]ea pe
boieri \n dou`, ci pasiunea oarb`, care i-a \ndu[m`nit \ntre ei,
f`c~ndu-i s` se ucid` unii pe al]ii, c~nd to]i, fiecare \n alt fel,
serveau aceea[i cauz` na]ional`. A-i socoti tr`d`tori, cum
orbe[te se acuzau unii pe al]ii, ar \nsemna c` suntem un neam de
nimic [i \n cazul acesta ]ara noastr` n-ar mai exista.
çn cazul actual, \n conflictul dintre dou` mari puteri, \n care
vr~nd-nevr~nd era angajat` [i soarta noastr`, aceea[i necesitate
istoric` ne-a \mp`r]it din nou \n dou`, av~nd con[tiin]a fiecare
c` ne slujim aceea[i ]ar`. A biruit o putere. Ce urmeaz` de aici?
S` nimicim pe cei care, tot din patriotism, au fost din partea
cealalt`? S` repet`m patima oarb` a boierilor din trecut?
Scriindu-i aceste adev`ruri, m` g~ndeam la situa]ia de dup`
primul r`zboi mondial c~nd noi„biruitorii“, am fost genero[i
fa]` de cei „\nvin[i“ [i chiar fa]` de cei c~]iva ziari[ti care s-au
l`sat cump`ra]i de puterea advers`.
Scrisoarea i-a \nm~nat-o inimoasa doamn` din F`g`ra[,
rud` cu el, so]ia unui fost deputat. N-o cunosc nici p~n` azi, dar
doamna [tia c` am fost prieten cu so]ul ei.
R`spunsul verbal, pe care l-am primit, a fost c` Petru Groza
a dispus s` m` ia sub ocrotirea lui, camufl~ndu-m` la una din
fermele sale din jude]ul Hunedoara, sau a[a ceva.
M-a mi[cat acest r`spuns, dar asta \nsemna s` continui un
calvar care mi-ar fi distrus nervii. E grozav de greu s` te
dedublezi \n fiecare clip`, f`c~nd pe actorul de comedie al
propriului t`u destin. Experien]a de doi ani [i jum`tate m-a
asigurat c` sunt \n asentimentul rom~nesc al neamului meu
tocmai aici \n Transilvania, care fusese sf~[iat` ca urmare a unei

150
politici gre[ite din trecut, pe care eu o comb`tusem necontenit.
Dictatul de la Viena a fost, \nainte de toate, un act de r`zbunare
[i de sanc]ionare arbitrar` \mpotriva acestei politici.
Din pruden]`, c` voia s` m` ocroteasc`, Petru Groza a spus
\ntr-un consiliu de mini[tri c` sunt dispus s` m` raliez cu noul
regim. Mi-a comunicat lucrul acesta, ulterior, la \nchisoare,
fostul ministru de finan]e Alexandrini, care \l auzise cu urechile
lui. Deci, consiliul de mini[tri [tia c` sunt \n ]ar`, iar nu fugit
peste hotare de frica unor f`r`delegi, pe care nu le-am s`v~r[it,
nici ca tr`d`tor cump`rat \n slujba vreunei puteri str`ine.
Dar ]ara mea era \nc` \n epoca stalinist`, iar st`p~nul Rusiei
declara \ntr-un interviu dat unui ziar american: „C~t mai mul]i
criminali de r`zboi sanc]iona]i, cu at~t mai bine.“
De ]ara mea rom~neasc` nu m-am temut niciodat`.
Iar mai t~rziu, a trebuit s` aflu de la generalul Pantazi [i de
la Eugen Cristescu, supravie]uitori ai celor veni]i din \nchisorile
ruse[ti, c` \n cele patru condamn`ri la moarte, ultimul cuv~nt l-
a avut Stalin.
Ion Antonescu n-a fost os~ndit la moarte de rom~ni!
Am ie[it cu p`rintele S`m`rghi]ean la c~mp s` punem la
punct peripatetic: predarea mea pentru a-mi rejudeca procesul.
N-aveam s`-mi repro[ez nimic \n atitudinea mea fa]` de noul
regim.
Era ziua de 23 mai 1947. Prim`var` ploioas`. Gr~ul se
ridicase p~n` la coaps`, gata s` dea \n spic. Verdele lui puternic
prinsese o nuan]` brum`rie, ceea ce f`cea ca lanurile, \n b`taia
v~ntului, s` legene ape argintii.
Grija mea era familia p`rintelui, ca nu cumva so]ia [i cei
trei b`ie]a[i s` pl`teasc` devotamentul exemplar al fostului meu
student. çn cazul nostru, una e morala sufletului [i alta vigoarea
legii, iar pentru un „criminal de r`zboi“, cum sunt categorisit
eu, care n-am s`v~r[it nici o crim` [i n-am avut nici un rol \n
r`zboi, justi]ia revolu]ionar` nu are circumstan]e atenuante.
Dac` m-a[ fi predat singur, a[ fi atras sanc]ionarea gazdei.
Aceast` grij` de gazde am avut-o permanent, timp de doi ani [i

151
jum`tate, d~ndu-m` \n ochii lor drept altul dec~t cel care eram,
pentru a nu fi sanc]ionate, cum n-au fost, fiindc` ad`postiser`
de bun` credin]` un bucovinean nenorocit cu documente
personale \n regul`.
Sub cerul albastru de mai, \nflorit de nori albi, am hot`r~t
deci s` m` „denun]e“ p`rintele S`m`rghi]ean. De[i pentru mine,
care eram condamnat pe via]` \n lips`, faptul n-avea nici o
urmare, ideea de a-[i denun]a profesorul \n lips`, faptul n-avea
nici o urmare, c`dea foarte greu \n sufletul curat al t~n`rului
preot.
Dar era \n interesul s`u s-o fac`.
ßeful de post se g`sea la distan]` de opt km, pe [oseaua care
duce \n T~rgu-Mure[. çl cuno[team, c` venea pe la noi. Se
pl~ngea c` e bolnav de nervi. Fa]a lui livid` [i crispat` \i
confirma. çl chema Rodeanu [i avea c~teva clase de liceu.
P`rintele S`m`rghi]ean, \n mare zbucium, a plecat a doua zi s`
m` „denun]e“. N-avea s`-l g`seasc` la post, ci la T~rgu-Mure[,
unde era internat la spital.
Cum aveam acuma bani – cinci milioane, al c`ror
echivalent erau patru kilograme de tutun p`pu[i – am luat copiii,
pe Puiu, pe Octavian [i pe Mih`i]` [i am ie[it \n larg, s` mergem
la o st~n` destul de departe de sat.
Ziua era o cupol` albastr`, imens`, cu marginile r`zimate pe
dealuri. Din p`m~ntul plin de r`d`cini [i de fire verzi se ridicau
esen]e tari, care condimentau aerul [i-l \ngreuna de miresme.
Adierea de mai le mi[ca \ncoace [i \ncolo, nev`zute, dar sim]ite
pe obraji [i \n n`ri. Copiii, be]i de lumin` [i \nte]i]i de puterile
p`m~ntului, zburdau cu neast~mp`r de argint viu. Toate
emana]iile fertilit`]ii p`trunser` \n fiin]a lor proasp`t`, lu~nd-o
\n st`p~nire. Vioiciunea lor p`rea o expresie dinamic`, reflectat`
din ceea ce se petrecea, abia b`nuit, jos sub t`lpile noastre. O
prelungire [i o fuziune misterioas` a re\ntineririi naturii cu
s~ngele lor copil`resc. Cum mergeam pe creasta dealului, \n
largul nem`rginit, cei mai mari se opreau din c~nd \n c~nd [i-mi
ar`tau cu degetul, departe, c~te o buz` de sat, spun~ndu-i

152
numele. C~nd s-a v`zut st~na, o hait` de dul`i l`]o[i a n`v`lit
asupra noastr` de parc` am fi fost lupi. Noroc c` ciobanul, care
ne v`zuse de la distan]`, a tunat c~teva porunci [i i-a pus cu
botul pe labe.
La c~mpie, st~na se mut` din loc \n loc, pe aceea[i p`[une
rezervat` anual, pentru ca turma s-o \ngra[e \n mod sigur,
fiindc` \n prim`vara urm`toare se ar`. çn mijlocul colibei afu-
mate, deasupra unui foc potrivit, fierbea, \ntr-un uria[ cazan de
tuci, laptele. Pe sus at~rnau sidile ca ni[te [iruri, care se scur-
geau. Pe poli]e, roate g`lbui de ca[uri. Jos, putini cu br~nz` b`-
tut`, de care acum [tiam s` fac [i eu. O st~n` e un laborator,
poate primul laborator care s-a ivit \n lume, iar ciobanii, pionie-
rii chimiei.Am asistat ore \ntregi la priceperea milenar` de a
descompune laptele \n elementele lui constitutive: sm~nt~n`,
unt, jinti]`, urd`, ca[, iar la urm` zerul verzui. Am vorbit cu ba-
ciul, care le-a dat copiilor s` guste din toate, \nsufle]i]i c` parti-
cipau la procesul complicat al facerii br~nzei, explicat de el. Am
luat ca[ c~t am putut duce [i am plecat, sco[i de el din b`taia c~i-
nilor.
Ne-am \ntors pe o vale \nflorit`, t`iat` \n dou` de-o
viroag`. Lunca umed` era \n toiul inflorescen]ei. Fiecare fir de
iarb` purta \n v~rf o diadem` de argint, colorat` altfel. O
fantezie neajuns` de om risipise pretutindeni puzderia acestor
focuri reci, care ne sur~deau din mul]ime, unele mai sfioase,
altele mai seme]e. Numai Delavrancea le cuno[tea pe toate pe
nume, c~nd le descrie \n lunca unde Sult`ni]a \[i p`[tea vaca.
Copiii zburdau \ntr-o \nsufle]ire dezl`n]uit`, la care participa [i
vioiciunea jilav` a \nser`rii. Ne opream \n popasuri [i \[i
d`deau br~nci, t`v`lindu-se \n f~nul \nflorit. Florile naturii sunt
tari [i nu se strivesc, iar f~nul p~n` diminea]a se ridic` iar`[i
vertical. Dominau lunca o floare l`]oas`, alburie, ca un p`m`tuf
de aburi, sem`n~nd cu egretele unor p`s`ri din Delta Dun`rii,
despre care copiii nu [tiau cum o cheam`, apoi aglica extrem de
fin lucrat`, ca m`rg`ritarul, dar mult mai \nalt` \n ciorchine
dec~t el; apoi garofi]a ro[ie de c~mp, mai modest` dec~t sora ei

153
aristocrat` de gr`din`. Am cules un snop de aglic` [i de
garofi]`. Aglica p`rea un mare cocolo[ de z`pad`, garofi]a o
v~lv`taie de foc.
A[a am intrat seara, voio[i ca snopii pe care fiecare \i
purtam \n bra]e.
Plutonierul de jandarmi Rodeanu, a[tepta la o mas` goal`
cu p`rintele S`m`rghi]ean. Fa]` de o captur` at~t de important`,
ie[ise din spital s` aib` el meritul de a m` aresta. P`rintele
amu]ise. Nu putea scoate o vorb`. Eu purtam toat` valea cu flori
\n mine.
C~nd i-am ar`tat documentul care m` camufla, plotonierul
a zis:
– Domnule profesor, cincizeci de ani s` fi stat aici cu acest
document, nimeni n-ar fi b`nuit cine sunte]i.
Am luat un ceai cu ca[ adus de la st~n` [i am plecat cu
p`rintele S`m`rghi]ean la postul de jandarmi.
A doua zi, o ma[in` de la T~rgu-Mure[ ne-a adus la
legiunea din acest ora[. Trebuie s` aduc elogii c`pitanului
Bos~nceanu, comandantul legiunii Mure[, un om corect [i
civilizat, spre deosebire de co]carul de plutonier, care a \ntre-
buin]at toate tertipurile pentru a transforma \n captur` predarea
mea ca s` ajung` sublocotenent. Dup` ce i-am spus tot
adev`rul, pentru ce am stat camuflat, l-am rugat s` nu divulge
\n ora[ predarea mea dec~t dup` ce voi fi trimis la Bucure[ti.
T~rgu-Mure[ e un ora[ prea eterogen. C`pitanul Bos~nceanu s-
a ]inut de cuv~nt. P~n` s` fac` formalit`]ile, ne-a improvizat
dou` paturi cu ruf`rie din casa lui [i s-a purtat de parc` am fi
fost oaspe]i. Cunosc~nd realitatea pur`, nu cum a fost
desfigurat` ulterior, mi-a citit raportul cu care ne expedia la
Bucure[ti. Concluzia raportului era c` p`rintele Ion
S`m`rghi]ean, care m-a denun]at, trebuia s` fie pus imediat \n
libertate.
Cerghidul era \n stare de agita]ie. Oamenii voiau s` ia
arestul cu asalt ca s`-[i scoat` preotul. Eu, care citisem raportul
c`pitanului, am sf`tuit delega]ia s` fie satul pe pace, c`ci

154
p`rintelui nu i se va \nt~mpla nimic r`u. Dar nu c`pitanului i s-
a dat crezare ci plotonierului Rodeanu care, cu tenacitate de
nevropat, ne-a \nso]it la Bucure[ti [i-a spus basmele difuzate de
pres`.

155
 NICHIFOR
CRAINIC
MEMORII
MEMORII
MEMORII
M`rtur
ii din \n

u
chisoare

t iadul
n osc
Am cu 7 - 1962
MEMORII194

MEMORII
MEMORII
 Boalele mele \n \nchisoare

Dup` ce, \n form` oarecum deghizat`, tr`isem prin cinci

jude]e din Transilvania, dup` 23 august 1944 p~n` \n 1947, \n
luna mai 24, am rugat pe p`rintele Ioan S`m`rghi]ean, la care
locuiam, s` mearg` s` m` denun]e legiunii de jandarmi Mure[.
Avea patru copii [i nu voiam s` sufere vreo pedeaps`. Singurul
om corect [i civilizat cu acest prilej a fost c`pitanul Bos~nceanu,
comandantul legiunii, care mi-a citit raportul cu care m` trimitea
la Bucure[ti, \ncheind c` p`rintele S`m`rghi]ean [i-a f`cut
datoria legal` [i trebuie pus \n libertate. Toate declara]iile
ulterioare, f`cute presei, sunt fabricate \n Ministerul de Interne,
condus de Teohari Georgescu [i de Avram Bunaciu.
Am fost depus \n subsolul Ministerului, \n celula nr. 2. çn
contrast cu frumuse]ea acestui nou edificiu din fa]a fostului palat
regal, arestul era de o mizerie \nfior`toare. Patul era turnat \n
ciment. Peste el, o putoare de saltea de paie. Sub ea, o gr`mad`
de obiecte de-]i v`rsai ma]ele numai c~nd le vedeai. Peste saltea,
un cear[af care, neschimbat luni de zile, devenise el \nsu[i
otreap`, c` trebuia s`-l dai la o parte [i s` te culci direct pe
saltea. Nu s-a schimbat nimic \n lunile c~t am fost ]inut acolo.
Noaptea, o alt` nenorocire. U[a de fier compact nu se \nchidea.
çn locul ei, a doua u[` de drevele, tot de fier, \ncruci[ate, prin ale
c`rei spa]ii rombice putea s` intre aerul. Aerul intra, nu intra, dar
n`v`leau [obolanii fl`m~nzi, rup~ndu-se din turmele care
r`p`iau pe coridor. Dac` g`seau pe jos o f`r~mitur` din
m`m`liga v~n`t` [i \mpu]it`, ce ni se da drept m~ncare, se luau
la b`taie gui]~nd, mu[c~ndu-se s`lbatic p~n` c~nd cel \nvins
ceda. Patul era scund. Se ridicau cu labele pe a[ternut [i te
priveau \n ochi cu o \ndr`zneal` fioroas`. Imposibil s` \nchizi
ochii. ¥i-era team` c` \n somn \]i ron]`ie nasul sau urechile.

158
 Am c`p`tat o boal` de piele, o m~nc`rime general` de ne\n-
durat. Medicul, unul cu fa]` buburoas`, care te examina \n pragul
celulei, mi-a prescris autohematoterapie. Un agent sanitar venea
zilnic, \mi extr`gea s~nge din bra]e [i-l introducea \n fes`. Mi-a
[optit c` se nume[te Rusu [i [tie cine sunt. Tratamentul acesta e
o batjocur`. S` [tiu c` sunt pus sub consemn special. çmi spune
adev`rul fiindc` [i el e un bun rom~n. Dup` o lun` de
autohematoterapie, f`r` nici un rezultat, am ie[it din nou la
medicul cu fa]` buburoas`. Mi-a dat un nou tratament, s` m` ung
pe tot corpul cu o alifie g`lbuie pe flaconul c`reia scria „Sca-
biosin“. ßi mai scria c`, dup` dou` ungeri, r~ia a trecut. Trebuia
s` stau expus o jum`tate de zi despuiat [i uns cu alifie, v`zut de
pretutindeni. çn spatele celulei peretele era tot de geam. Pe-acolo
ne supravegheau jandarmii, care se gr`m`deau la geam [i r~deau
de mine. çn fa]`, u[a de drevele \ncruci[ate, prin care m` vedeau
gol to]i cei care treceau la anchet`. Scabiosinul meu nu da nici un
rezultat. Timp de 25 de zile am fost expus batjocurii tuturor, gol
[i uns cu alifie, v`zut din toate p`r]ile. C~teodat` cobora [i
Teohari Georgescu, mic, rotofei, cu p`rul cre], post~ndu-se
fum~nd \n fa]a u[ii, uit~ndu-se crunt, pe c~nd Bunaciu, care \l
\nso]ea, blond, ro[covan [i jovial, se ascundea ca s` r~d`.
çn vremea asta, am rugat pe plutonierul de jandarmi
Moldoveanu s`-mi fac` un serviciu, pe care \l f`cea [i altor
aresta]i. S-a r`stit la mine strig~nd: D-ta nu [tii c` e[ti sub
consemn special?“
Ancheta mea s-a terminat la Interne. Am fost v`rsat la
V`c`re[ti, plasat \n hruba din dosul spitalului, cu pere]ii
picur~nd de ap`, care prinseser` mu[chi ca pe[terile [i unde
[oricioaicele \[i f`ceau puii \n buzunarele paltoanelor noastre.
To]i generalii, fo[ti mini[tri ai lui Antonescu, primeau oarecare
\ngrijire medical`; eu, absolut nici una. M-am strecurat p~n` \n
cabinetul medicului [ef. Il chema Ionescu, om t~n`r cu o me[`
de p`r alb [i [chiop. Specialitatea, chirurg. Mi-a [optit la
repezeal`: „ßtiu perfect cine sunte]i [i v` port ad~nc respect. Dar
am ordin s` nu v` dau nici un fel de medicament.“

159
 Noroc c` atunci puteam \nc` primi medicamente din afar`.
çn dou` zile m-am vindecat. La Interne suferisem dou` luni.
çn anul c~t am fost ]inut la V`c`re[ti mi s-a anulat sentin]a
pronun]at` \n contumacie, mi s-a admis rejudecarea procesului,
mi s-au ascultat martorii [i, c~nd s` se judece fondul, a c`zut de
la justi]ie Lucre]iu P`tr`[canu, care era destinat mor]ii. Avocatul
meu, Petre Pandrea, a fost exclus din barou, eu pus \n lan]uri [i
depus la Aiud, nejudecat.
Locuiam \n celul` cu un ungur, fostul secretar general al
Partidului na]ional maghiar din Rom~nia [i cu ziaristul Vilman,
un om plin de haz. Nu fusesem niciodat` bolnav de rinichi.
Aveam toate organele s`n`toase. Au \nceput dureri cumplite de
rinichiul drept. Doctorul Ronca, medicul penitenciarului, nu m-
a examinat niciodat` s`-mi spun` ce am [i nu mi-a dat absolut
nici un medicament. çn dureri atroce, care au durat unsprezece
zile, i-am cerut m`car o sticl` cu ap` fierbinte. Mi-a r`spuns c`
dac` \mi d` mie, trebuie s` dea la to]i [i n-ar mai r`m~ne ap`
pentru f`cut m~ncare. Era un r`spuns \n batjocur` din care am
\n]eles c` am acela[i regim ca la Interne [i ca la V`c`re[ti. Dup`
unsprezece zile de chinuri disperate, am eliminat o piatr` de m`-
rimea unui bob de fasole mijlociu, f`r` nici un ajutor medical.
De la Celular fusesem mutat la Sec]ia a II-a unde, \ntr-o
camer` mare, z`ceam pe saltele de paie, f`r` p`turi, \nghesui]i
ca sardelele, vreo 50 de in[i pe dou` r~nduri, \ntre care r`m~nea
un spa]iu liber, larg de un metru [i jum`tate. Aici s-a declarat a
doua criz`, aceasta la rinichiul st~ng. Dureri care m` \nnebu-
neau. Func]iona la aceast` sec]ie un medic intermediar, ales
dintre doctorii care aveau rolul s` trieze pe cei suferinzi [i s`-i
scoat` la vizita medical`. Era \n persoan` un fost cuzist com-
batant, Al. Cureleanu, degradat acum de stupefiante. M`
zv~rcoleam de durere, dar nu era loc s` m` mi[c, fiindc` \ntre
vecini n-aveam dec~t un spa]iu m`surat de 40 de centimetri, c~t
puteai s` te culci pe-o coast`. Noaptea, ie[eam \n spa]iul gol de
la mijloc [i m` t`v`leam gem~nd \n chinuri, dorindu-mi
moartea. Generalul Florin R`dulescu, un vechi prieten, nu

160
dormea toat` noaptea, supraveghindu-m` \nsp`im~ntat. Docto-
rul Cureleanu a refuzat s` m` scoat` la vizita medical`. Dup`
nou` zile de turbare, am eliminat \n s~nge o piatr` tot c~t
fasolea, care avea o form` curioas` era pe jum`tate zim]at`, fapt
care a provocat s~ngele. Dr. Cureleanu m-a dus cu piatra la
spital pentru curiozitatea ei. Mi-a spus c` nu m-a scos la vizit`
pentru a nu fi acuzat c` protejeaz` pe na]ionali[ti. Min]ea ca un
morfinoman. Avea ordin s` nu m` scoat`. La spital, un alt doc-
tor de]inut mi-a strecurat dou` fiole de stupefiante s` le am
pentru vreo eventual` criz`. Cureleanu le-a v`zut. C~teva zile s-
a ]inut de mine [i nu m-a l`sat p~n` nu i le-am dat c`-i trebuia
pentru alt nenorocit [i are s` mi le restituie. Canalia le-a b`ut.
A treia criz` renal` a izbucnit mai t~rziu [i a ]inut p~n` dup`
eliberare.
M` a[tepta o alt` suferin]`. Nu mai [tiu \n ce an. Zilele
noastre treceau la fel de goale, iar timpul, neumplut cu fapte,
devenise abstract, incolor [i anonim. Dup` Farca[, venise
comandant c`pitanul Doroban]u. A fost cea mai grozav` iarn`.
La \nceputul ei, \n prezen]a a trei ofi]eri de la Bucure[ti, ni s-au
controlat bagajele individuale. Nu ne d`duse \nc` uniforme de
pu[c`ria[i. C~nd mi-a venit r~ndul, un ofi]er a dat ordin: „Ia-i
paltonul!“Gardianul mi l-a luat. R`m~neam \ntr-o hain` de var`
[i \ntr-o p`tur` sub]ire ca foaia de ceap`. Am urm`rit perchezi-
]ia: nim`nui nu i s-a mai confiscat paltonul. Am cerut s` ies la
raport la acel ofi]er. Gardianul a ]ipat la mine: „S` nu te mi[ti!“
C~nd totul s-a terminat, am ie[it cu for]a la c`pitanul Doroban]u.
Mi-a r`spuns pe un ton de parc` m` cuno[tea de c~nd lumea:
„Crainic, nu mai e nimic de f`cut. Controlul s-a \ncheiat!“ Acest
om avea s` m` izbeasc` cu cisma \n [ale, beat, un an mai t~rziu.
Pe un ger de cr`pau pietrele, ne scotea s`pt`m~nal la baie
sau la cur`]it [i \nc`rcat z`pada. Toat` lumea \n paltoane, eu \n
haine de var`.
Am f`cut o pneumonie dubl`. Temperatur`, transpira]ie,
frisoane ca la friguri, tuse, expectora]ie. Dup` ce m` plimbase
pe la Zarc` [i Sec]ia a II-a, m` g`seam din nou la Celular, \ntr-

161
o celul` cu un colonel, ßerb`nescu, care beh`ia ca un ied cu
preten]ii muzicale, cu ]es`torul Cercel, un b`iat [chiop, care
povestea frumos basme [i romane senza]ionale din „Colec]ia de
15 lei“ [i Vivorski, am~ndoi din faimosul „Lot Ia[i“. Eu aveam
un pat suprapus, ceea ce pentru un bolnav de pneumonie e
cumplit de incomod. N-aveam voie s`-l schimb cu unul de jos.
Vivorski, un om corpolent, mai mult umflat dec~t gras, citase \n
cap un roman comic despre ispr`vile a[a zisului Toma
Gherasim, avocat din Ia[i, [i-l povestea cu real talent, \nc~t te
]inea ore \ntregi ascult~ndu-l. Cum eu z`ceam \n patul de sus,
tu[eam [i trebuia s` expectorez. Vivorski, cu devotament de
infirmier, ridica ligheanul p~n` la mine, care cu greu m-a[ fi dat
jos din pat. Cum aveam temperaturi pneumonice cu termuri-
ciuri, m` \nv`lea cu p`tura lui c`lduroas`, iar el s-acoperea cu
paltonul. Cum era [eful camerei [i primea m~ncarea \n gamel`
pe prag, izbutea adesea s` trag` pe sfoar` pe buc`tar [i pe
gardian [i s`-mi ob]in` o gamel` \n plus. Ei bine, c~t era el de
mare, Vivorski \mp`r]ea cu mine acest trofeu de zeam` chioar`,
sper~nd c` m` reconforteaz`. Fusese un om u[uratic \n via]`,
dup` cum se recomanda, dar mai rar un om de omenie ca el.
Doctorul Ronca fusese \nl`turat [i luni de zile, c~t a ]inut
iarna grozav`, altul nu ne-a fost trimis. Am fost da]i pe m~na
unor tineri „doctoranzi“, adu[i de-aiurea, pe care nimeni nu-i
cuno[tea, de-o r`utate f`r` egal. Era un om de teroare.
Pneumonia dubl` \mi da o z`cere penibil`, sim]it` \n tot
organismul [i prelungit` peste termenul ei din lips` total` de
medicamente. La un moment dat temperatura [i frisoanele au
\ncetat. Credeam c` am sc`pat. Dar peste pu]in timp a izbucnit
din nou cu violen]` mai mare. Am z`cut sus \n pat 50 de zile,
istovindu-m` treptat. C~teodat`, c`pitanul Doroban]u ap`rea la
u[`, \nso]it de c~te un personaj str`in.
– Cum merge, drag` Crainic?
– Bine, domnule c`pitan. Sper s` mor \n cur~nd.
U[a se \nchidea \ndat`.
Spre sf~r[it, mi-a ap`rut un mare flegmon dup` urechea

162
dreapt`, provocat de virulen]a pneumococului. M` durea [i
durerea \mi detuna \n creier. Nici o aten]ie medical`. Atunci
Vivorski a ]ipat la a[a-zi[ii doctoranzi s` m` scoat` la
infirmerie. Nu exista \nc` spital. M-au dus mai mult \n ghion-
turi, numai \n hain`, pe un ger cumplit. Dup` 50 de zile de
z`cere, universul tot se \nv~rtea cu mine. çn infirmerie, \nghe] ca
afar`. Locul de medic \l ]inea un de]inut na]ional-]`r`nist,
doctorul Petrescu, un vestit chirurg de la Ploie[ti [i un om
extrem de cumsecade. M-a suit pe-o mas` cu picioarele b`l`b`-
nind \n jos, \mbr`cat \n hain`, f`r` vreun anestezic [i f`r` vat`.
çn aceste condi]ii, doctorul Petrescu a fost nevoit s` fac` incizia
\n prezen]a ofi]erilor [i a zi[ilor doctoranzi. M-am sim]it ca o
vit` de abator. Din flegmon a ]~[nit s~nge [i puroi care mi-au
umplut g~tul [i toat` haina.
Cu aceast` m`cel`rie de abator s-a terminat dubla mea
pneumonie, care a durat 50 de zile.
Boala lui Soster am f`cut-o la Zarc`, pe saltea de paie, f`r`
pat, locuind cu doi legionari, cu Istrate Micescu [i doctorul Petre
Tomescu, vechiul meu prieten din vremea studen]iei. E un
semicerc de durere nervoas`, care \]i \ncinge jum`tate din torace.
Petric` Tomescu, fost profesor de psihiatrie, dar o comoar` de
cuno[tin]e medicale universale, mi-a spus c` aceast` suferin]` se
nume[te „Boala lui Soster“, e de natur` nervoas` [i poate s`
treac` de una singur`. Am preferat s-o \ndur natural, f`r` s` m`
mai duc la doctor care, [i a[a, nu mi-ar fi dat nici un medicament.
Tot la Zarc` am c`p`tat o tuberculoz` ganglionar`,
consecin]a mizeriei alimentare. çi port [i acum cicatricea \n
partea st~ng` a g~tului. Ganglionul se umflase tare, dar un an [i
jum`tate nu mi s-au dat leacuri. Medic oficial era unul
Marinescu, un brunet cu fa]a larg` [i deschis`. çntre mine [i
acest medic se petrecea ceva curios. De c~te ori ie[eam cu
ganglionul meu la vizita medical` [i ne vedeam, \ncepeam s`
r~dem am~ndoi f`r` s` ne putem ab]ine. Un r~s de simpatie
cald`, de parc` ne-am fi cunoscut de mult [i am fi participat
\mpreun` la cine [tie ce \nt~mpl`ri hazoase, de care acum ne-am

163
fi adus aminte [i am fi r~s involuntar. Am constatat c` n-a fost
posibil s` ne vedem niciodat` \n via]` [i totu[i, de c~te ori ne
\nt~lneam ochi \n ochi la vizita medical`, \ncepeam din nou s`
r~dem. Eu nu cred \n metempsihoz`, care e o doctrin` cara-
ghioas` ce presupune un zeu monstruos. Nu [tiu \n ce credea
doctorul Marinescu fiindc` n-aveam voie s` vorbim dec~t
strictul necesar. A conversa cu de]inu]ii atr`gea fulgere asupra
unui subaltern oficial. Fapt este c` din aceast` simpatie nevoit`
plecam f`r` nici un medicament, iar ganglionul meu a spart [i a
\nceput s` puroieze.
Dar fenomenul z~mb`re] a fost observat [i raportat. çntr-o
zi, am fost scos la anchet` de maiorul Iacob s` declar dac` \mi
d` medicamente [i ce medicamente \mi d` doctorul Marinescu.
Drept r`spuns i-am ar`tat maiorului ganglionul care puroia, cu
explica]ia c`, dac` a[ fi primit c~t de c~t o asisten]` medical`, n-
a[ fi ajuns \n starea \n care sunt.
Ancheta aceasta neobi[nuit` era pentru mine o confirmare
oficial` c` de 12 ani tr`iam sub un consemn special, ceea ce a
\nsemnat o tentativ` lent` de a m` asasina. Suferin]ele atroce, pe
care le \ndurasem p~n` acum, cu puterile supraomene[ti ale
organismului meu, confirmau persisten]a consemnului special,
pe care \l [tiam de la \nceputul martirajului.
Un alt medic, Bog`]eanu, ap`rea la vizita medical` de la
Zarc`. Boala mea nu era dureroas` dar, cum nu mi se da nici
m`car pansament pentru ganglionul puroiant, era sc~rboas` [i
pentru mine [i pentru cei cu care locuiam \n celul`. M-am dus
revoltat la doctorul Bog`]eanu [i i-am spus c` de un an [i jum`-
tate, de c~nd a ap`rut aceast` boal`, mi s-a refuzat orice trata-
ment, p~n` am ajuns \n starea \n care sunt. Fire[te, n-am de unde
s` [tiu ce s-a \nt~mplat, dar din momentul acela am \nceput s`
primesc asisten]` medical`, injec]ii cu streptomicin`, pastile
P.A.S. [i pastile de hidrazid`. çn c~teva luni ganglionul s-a
\nchis, r`m~n~nd numai cicatricea.
Trec peste boalele mai m`runte, dar nu mai pu]in dureroase,
care ating cu toate num`rul de 13 [i alc`tuiesc martirajul meu

164
trupesc din \nchisoare [i m` opresc la ultimele dou`, grave, care
m-au chinuit ani de zile cu tot tratamentul ce mi s-a dat \n ultimii
ani. Una e boala de inim`. Am devenit cardiac \n urma peripe]i-
ilor la care am fost constr~ns. Alta e a[a zisa colibaciloz` de care
am suferit [apte ani [i am fost tratat ultimii trei cu diagnostic fals.
Nu fac pe nimeni vinovat de acest diagnostic fals. çn
realitate, era vorba de a treia criz` de rinichi, a doua la cel drept.
O piatr` pornise s` ias` [i s-a oprit la confluen]a canalului cu
vezica, \mpiedic~nd circula]ia normal` [i f`c~nd s` se
acumuleze puroi \n rinichi. Aparatul de la spitalul penitenciaru-
lui era vechi [i uzat. Zadarnic eram radiografiat c`ci nu se vedea
nimic. Cum efectele bloc`rii rinichiului erau asem`n`toare cu
cele de la colibaciloz` – de care nu suferisem niciodat` – mi s-a
pus diagnosticul gre[it [i mi s-a dat un tratament absurd. E boala
de care am suferit cel mai greu [i cel mai \ndelung fiindc` a
durat 7 ani. Cam de dou` ori pe zi izbucneau crizele. Tempe-
ratura se ridica la 40 de grade, corpul mi se zguduia mult mai
violent dec~t \n paludism sau pneumonie, cu orice m-a[ fi \nvelit
mi-era frig de-mi cl`n]`neau din]ii, durerea de [ale m` turba,
apoi \ncepeau lacul transpira]iei [i potolirea. Erau avertismente
zguduitoare, pe care mi le d`dea organismul c` \n rinichi s-a
cuib`rit moartea. Zguduirile provocau o tensiune maxim` cu
repercusiuni asupra inimii bolnave. Dup` ani de suferin]`, c~nd
am ajuns \n stare muribund`, am fost internat la spital. Mi se
administrau [i medicamentele miniale pentru tensiune [i pentru
sus]inerea inimii. Mi-aduc aminte de o criz` nocturn` tragic` \n
spital. Urinasem decusear` o jum`tate de litru de lapte gros \n
borcan. Era puroi. Durerea a fost \n noaptea aceea maxim`. M`
supraveghea un t~n`r avocat din Ia[i. Teodor Popescu, internat
\n acela[i salon. C~nd, la miezul nop]ii, i-am [uierat \n aiurare
c` mor, a b`tut violent \n u[` [i a venit medicul de gard`, care [i
el era un de]inut, Constantinescu. Ar fi putut s` deslu[easc`
dup` borcan [i dup` durerile de [ale ce boal` aveam, dar era
ginecolog [i somnoros la ora aceea. Mi-a f`cut o injec]ie f`r` s`
spun` cu ce [i a plecat. Dup` o jum`tate de or` efectul ei m-a

165
ridicat din infern \n paradis. çn locul agoniei de p~n` adineauri,
o stare de euforie [i exuberan]`, c` toat` lumea era a mea. M-am
ridicat pe marginea patului, al`turi de Teodor Popescu. Nici
umbr` de durere, nici somnul nu mai venea. çn aceast` stare
exuberant`, i-am spus partenerului meu poezii p~n` la ziu`.
Atunci mi-a spus el secretul euforiei: mi se f`cuse o injec]ie cu
morfin`!
Dar boala continua [i a ie[it cu mine din \nchisoare odat` cu
inima bolnav`. Am avut norocul, inexplicabil ca orice noroc, c`
nici un infarct cardiac n-am avut ca de]inut. Cu siguran]` acolo
a[ fi r`mas pentru totdeauna. Infarctul a venit \n libertate, aproa-
pe imediat, fiindc` doctorul Viorel Bucur era sortit s` m` sal-
veze la ASCAR. Iar diagnosticul adev`rat la a[a zisa colibaci-
loz` era sortit s` mi-l stabileasc` profesorul George Ol`nescu,
care, oper~ndu-m` \n condi]ii primejdioase, asistat de doctorul
Bucur \nsu[i, mi-a scos piatra renal` la spitalul Fundeni.
D`-le s`n`tate, Doamne, tu care c`l`uze[ti totul, [i lor, [i
celor care, \n mod rafinat, puseser` la cale o asasinare lent`!

166
 B`t`ile suferite \n \nchisoare

çn 15 ani de \nchisoare n-am suferit nici o pedeaps` disci-

plinar` fiindc` n-am s`v~r[it nici o abatere de la regulile absurde
ale penitenciarului. ßtiam c` sunt sub consemn special [i at~t
mai trebuia ca eu \nsumi s` creez prilej de pieire. M-am purtat
cu demnitate, evit~nd conflicte, dar ne\njosindu-m` \n fa]a
gardienilor [i a ofi]erilor, cum f`ceau unii fo[ti demnitari sau
generali, de-]i provocau grea]` c~nd \i vedeai. Am acceptat
\nchisoarea f`r` revolt`, prin disciplina mea interioar`, ca o
isp`[ire a abaterilor mele omene[ti, iar nu pentru faptele imagi-
nare ce mi se puneau \n c~rc`.
Cu toate astea, s-au g`sit pretexte ca s` cap`t b`taie.
Prima lovitur` a venit din senin de la subdirectorul din 1948.
Era un tip mic, blond [i semidement. C~]iva legionari \l
captaser`, \[i procurau prin el alimente, ]ig`ri [i b`utur`, din care
m~ncau [i beau \mpreun` [i f`ceau ce voiau, domin~ndu-l. Eram
c-un grup chema]i la magazie pentru a primi nu [tiu ce. Oamenii,
cunosc~ndu-l, [edeau smirn`. P`r~ndu-i-se c` ne \nghesuim, i-a
s`rit ]and`ra din senin [i-a t`b`r~t cu ciomagul pe noi. Eu, fiind
ultimul, am primit cele mai multe lovituri \n bra]ul drept.
Trei de]inu]i au \ncercat o evadare neizbutit`, de[i ingenios
[i \ndr`zne] calculat`. Doi au fost \mpu[ca]i. Celui de-al treilea,
un aviator distins, i s-a schimbat moartea cu via]a \n lan]uri. Din
asta a rezultat o teroare furibund` [i o b`taie general` cu cioma-
gul. La poarta fabricii, unde lucrau de]inu]ii politici, s-au postat
doi gardieni cu ciomege [i izbeau ca \n vite, zilnic, c~teva s`p-
t`m~ni.
Am fost scos la corvoad` \n ziua de Cr`ciun [i \n cea de
Anul Nou. çmpingeam pe grupe la ni[te care greu \nc`rcate. çn
timpul \ncord`rii, gardienii ne izbeau necontenit cu ciomegele,

167
cum fac ]`ranii cu boii c~nd urc` la deal cu \nc`rc`tur`. De
sfintele s`rb`tori am m~ncat dou` b`t`i surori cu moartea.
Gardienii erau ale[i dintre bestii sau bestializa]i prin educa]ie
special`. Pentru ei, de]inu]ii politici erau cei „care au supt
vitamina poporului“.
La vizita medical`, i-am cerut doctorului Ronca un regim
de cartofi pentru o suferin]` de stomac. Ronca s-a r`stit la mine
a[a de tare \nc~t gardianul Toma, cunoscut ca b`t`u[, crez~nd c`
l-am insultat, m-a dus \n ghion]i p~n` departe, la celula unde
eram \nchis.
Aveam norocul s` lucrez [i eu \n fabric`. Fabrica era o
aglomera]ie de ateliere de t~mpl`rie [i de fier`rie, cu unelte
culese de pe la micii industria[i [i meseria[i din \mprejurimi, \n
stare at~t de rea \nc~t aproape nu era zi s` nu-[i piard` unul
degetele m~inii sau ochiul. Cu toate acestea, era preferat` fa]` de
moartea lent` din celul`. çn diminea]a aceea, c~nd intram \n
ordine la lucru, c`pitanul Doroban]u, comandantul \nchisorii,
era acolo, probabil sosit de la un chef. C`pitanul avea informa-
tori printre de]inu]i care, pentru o gamel` de zeam` \n plus, \l
min]eau. La intrare era un closet unde de]inu]ii intrau \n grab`
ca s` nu mai plece de la locul de munc`. Am intrat [i eu pentru
numai c~teva clipe. C~nd am ie[it, c`pitanul ]ip` la mine:
– Crainic, ia d`-te-ncoa, Dumnezeul m`-tii! Faci politic` la
closet, ai? ßi plici, plici, o serie de palme.
– Dar, domnule c`pitan...
– Nimic, Dumnezeul m`-tii!
ßi-ncepe s` m` izbeasc` cu cizmele-n [ale cu o furie de
nebun.
A doua zi eram scos din fabric`. F`ceam politic` la closet!
çntre informatorii c`pitanului era unul, un primitiv ires-pon-
sabil, ciung, dar puternic. Era unul dintre c~]iva care terorizau
penitenciarul ca [i cum n-ar fi fost deajuns gardienii.
Lucra \ntr-o echip` la cur`]at p`st`i de maz`re aproape
putred`. Cu cele c~teva boabe se stropea zeama noastr`. Res-
ponsabilii cu zarzavaturile din pia]` vindeau penitenciarului

168
r`m`[i]ele ce nu mai erau bune de nimic. Deodat` vine la mine
ciungul lui Doroban]u [i-mi d` ordin s` merg \n echipa lui. Am
refuzat, spun~ndu-i c` aici sunt repartizat de gardian. çn fa]a a
cinci sute de oameni, ie[i]i din fabric` pentru a lua masa, m-a
b`tut crunt cu o m~n`. Oamenii priveau uimi]i, dar ce puteau s`
fac`?
N-a fost de ajuns. Peste o jum`tate de ceas am fost chemat
de un ofi]er care, f`r` s` m` asculte, tot pe mine m-a b`gat la
carcer`.
Cu aceast` ocazie, am cunoscut [i eu carcera.

169
 Foamea

Foamea e instinctul primordial al vie]ii. N-am suferit de

sete fiindc` ap` ni se d`dea. Dar tortura foamei am suferit-o
cinsprezece ani. Ea poate anula \n om toate celelalte instincte
vitale. Ea nu dispare dec~t odat` cu moartea. Erau oameni
\nv`]a]i, \ntre de]inu]i, care sus]ineau c` unui sedentar ca noi \i
trebuiau 2.000 de calorii pe zi pentru a d`inui \n stare vegetativ`.
Hrana noastr` alc`tuit` dintr-o zeam` zilnic`, de dou` ori pe
s`pt`m~n` c~te un sfert de p~ine [i de cinci ori c~te un turtoi, se
reducea la, \ntre o mie [i [ase sute de calorii pe zi. Din asta
rezulta o foame halucinant`. Halucina]ia \mbr`ca formele cele
mai variate. Cea mai obi[nuit` era aceea de a povesti ore \ntregi
cum se preg`tesc diferite m~nc`ri \n lumea de-afar`. Oamenii
care, poate, n-au intrat o dat` \n buc`t`rie, deveneau subit
speciali[ti imaginari, povestind cum preg`tea mama cutare sau
cutare m~ncare, neuit~nd s` adauge ultimul condiment sau ulti-
ma doz` de sare. Atunci toat` lumea t`cea cu urechea a]intit` la
„buc`tarul“ care vorbea. çn minte se petrecea un simpozion
fantastic, sim]it cu apa l`sat` \n gur` [i cu \nghi]ituri \n sec.
Alt` form`, stranie aceasta, era adorarea p~inii nem~ncate.
Erau destui care o practicau. Mi-aduc aminte de un \nv`]`tor
foarte dotat ca inteligen]`. çn stare aproape muribund`, recita
totu[i frumos Luceaf`rul [i Scrisoarea a III-a din Eminescu. N-
a vrut s` mai m`n~nce p~inea. O punea bucat` l~ng` bucat` pe
drevele ferestrei [i o contempla z`c~nd \n pat cu o religiozitate
mistic`, a[a cum anumi]i c`lug`ri catolici contempl` sf~nta
\mp`rt`[anie. C~nd a sim]it c` moare, avea [apte buc`]i. Le-a
cerut, le-a m~ncat, d~ndu-[i sf~r[itul cu p~inea adorat` de el.
Dar forma cea mai primejdioas` a halucina]iei o tr`ia
\nfometatul c~nd ajungea s` confunde bucata de s`pun ordinar,

170
ce ni se \mp`r]ea s`pt`m~nal, cu o bucat` de ca[caval. Cei care
\[i m~ncau s`punul mureau.
Am vrut s` ies din foame, declar~nd greva foamei pentru a
m` scoate la munc`. Acolo, \n schimbul a 16-20 de ore de trud`
istovitoare pe zi, c`p`tai iluzia unei hrane mai bune. Ie[isem de
mai multe ori la munc` [i totdeauna la corvezi, dar cum eram
semnalat, m` \ntorceau \napoi \n celul`.
M-au izolat singur \ntr-o camer` cu ap` de b`ut. Era sf~r[it
de aprilie [i \nfloriser` st~njenei sub fereastr`. Au un miros fin
[i suav, de[i floarea albastr`, de o form` complicat`, foarte
fraged`, e otr`vitoare. Nu-i vedeam, dar le sim]eam parfumul.
çn fiecare zi [i \n fiecare ceas mi se schimba gamela cu m~ncare
pe prag, r`m~n~nd \n camer` peste noapte. Era o gamel` plin`,
\n v~rf cu o bucat` mare de carne, cum de]inu]ii n-aveau
niciodat`. M` ispiteau diabolic. Foamea din primele trei-patru
zile m` ustura \n toate m`runtaiele, m` ardea, m` frigea. Dac`
ai t`ria s` stai nemi[cat \n pat, n-o sim]i at~t de violent. çn
aceast` imobilitate de co[ciug, repetam necontenit, zi [i noapte,
o rug`ciune ascetic` de la Muntele Athos, care de altfel nu m-a
p`r`sit o clip` \n cei cinsprezece ani de martiraj. Foamea a
\nceput s` dispar`. Nu m` mai durea nimic. De[i nu m`
mi[cam, sim]eam c` am un trup a[a de u[or de parc` era
imaterial. çn a [aptea zi eram \ntr-o stare de euforie spiritual`,
care m` minuna pe mine \nsumi. P`rea c` n-am r`mas dec~t
spirit [i a[ putea s` zbor. çn aceast` euforie, am f`cut dou`
poezii: o glum` pentru o vrabie care venea la p~inea [i la
turtoaiele de pe drevelele ferestrei – dup` care se socoteau
zilele de grev` – dar nu ciugulea nimic, [i o Rug`ciune pentru
pace – pentru pacea interioar` a sufletului.
Intra aproape zilnic la mine un individ odios, doctorul
Ronca, un be]ivan care \n cele din urm` a sf~r[it prin a fi
destituit. M` sf`tuia s` renun] la grev`, care nu va avea nici un
rezultat. Am ajuns ca o sc~ndur` [i el n-are medicamente s` m`
mai pun` pe picioare. çntr-o criz` teribil` de rinichi, \l rugasem
pe acest nenorocit de medic s`-mi dea m`car o sticl` cu ap`

171
fierbinte. Mi-a r`spuns c`, dac` \mi d` mie, trebuie s` dea la to]i
[i nu mai r`m~ne ap` pentru m~ncare!
Regula era ca, \n caz de grev`, s` vin` directorul \nchisorii.
Era atunci unul Farca[, despre care, cei care \l cuno[teau de
afar`, spuneau c` e un asasin. M-a tratat cu profund dispre].
çn a unsprezecea zi, diminea]a, nu-mi explic nici ast`zi, m-
am pr`v`lit din pat, lovindu-m` cu capul de du[umea. ßocul a
trezit animalul amor]it \n mine. M-am t~r~t pe br~nci p~n` la
gamela plin` cu arpaca[ de pe prag. M-am ridicat, am b`ut-o
dintr-o dat`. Se terminase greva mea. M-am ridicat pe pat \n
fereastra \nalt`, am luat dou` buc`]i de p~ine [i dou` turtoaie.
P~inea era uscat`. Am ron]`it-o [i am \nghi]it-o aproape
nemestecat`. Foamea s`lbatic`, foame \n furii. Turtoaiele erau
\mpu]ite. Le-am m~ncat pe am~ndou`. Nu pot zice c` m-am
s`turat, dar m-am oprit. M-am speriat eu \nsumi de foamea mea
[i m-am a[ezat \n pat. Ce-o fi o fi! ßtiam c` dup` o grev`, c~teva
zile trebuie s-o iei cu ceaiuri, ca s` nu mori. Eu am b`gat totul
\n mine [i n-am avut absolut nimic. Am pus la \ncercare un
organism care, singur m-a salvat din cinsprezece ani de martiraj.
Forma culminant` a foamei, \nainte de moarte, e casexia.
Un fenomen care a ap`rut dintr-o dat` la majoritatea dintre noi.
Ai fi zis c` e o molim`, dar nu era. Casexia n-are nimic
molipsitor. E un fenomen fiziologic provocat de o foame
maxim`. çn c~teva zile, majoritatea dintre noi ne-am umflat ca
ni[te butoaie. Cine ne-ar fi v`zut neprevenit, ne-ar fi crezut o
colec]ie de obezi monstruo[i. Umfl`tura \ncepea de la picioare
[i se ridica necontenit \n sus, p~n` cuprindea tot corpul [i
membrele. Erau oameni pe care, v`z~ndu-i a doua zi cu fa]a
umflat`, nu-i mai recuno[teai. C~nd carnea de pe torace se
umfla, te str~ngea ca \ntr-un corset de o]el, nu mai puteai
respira, te sufocai [i mureai. Casexia prevestea moartea sigur`.
Umflat peste m`sur`, respirai din ce \n ce mai greoi, gesturile se
mole[eau de parc` te mi[cai \n smoal` compact`, aveai senza]ia
penibil` c` e[ti umplut cu plumb topit. Nu te mai puteai mi[ca,
nu te mai puteai ]ine pe picioare. Casexia te \njosea p~n` acolo

172
\nc~t umblai \n patru labe. Mi-a fost dat s` umblu \n patru labe
de foame. Doi in[i, comandorul Matei Toma [i un altul abia m`
ridicau \n picioare de sub]iori. Ultimul pic de voin]` disp`ruse
din mine. Nu eram numai eu a[a. Dar to]i ace[ti muribunzi
f`ceau impresia tragicomic` a unor uria[i.
Dac` o rabl` ca doctorul Ronca [i comandantul de-atunci al
\nchisorii, c`pitanul Doroban]u, alt be]ivan, care \n stare incon-
[tient` lovea cu cizma pe oricine, n-au prev`zut fenomenul. S-
au luat totu[i m`suri, s-a \mbun`t`]it hrana pe c~tva timp, p~n`
c~nd oamenii s-au desumflat.

*
* *

C~nd am colaborat cu Harry Brauner, locuiam \n celul` cu

amiralul M`celariu [i cu generalul Pantazi, fostul ministru de
r`zboi. Amiralul era un om mai mult dec~t \ndr`zne]: generalul,
un timorat care se pierdea \n fa]a gardienilor. O boal`
[treng`reasc`, pe care abia acum o trata [i de care era m~ndru, \l
determina s` se laude peste m`sur` cu ispr`vile de-afar`. çn
r`zboi intrase p~n` \n prima linie pentru a da exemplu solda]ilor.
çn Bucure[ti, sub bombardamentele grozave, se plimba cu
m~inile la spate pe Calea Victoriei, ca oamenii, v`z~ndu-l, s`
\nfrunte bombele. Eu \l v`zusem odat` ca ministru de r`zboi \n
fa]a lui Ion Antonescu, cu o p~ine \n m~n`, s`-i arate ce
m`n~nc` solda]ii. C~nd s-a r`stit odat` la el, Pantazi s-a pierdut
[i s-a b~lb~it ca un [colar care a uitat lec]ia. M-a uimit ce
ministru de r`zboi aveam. Se l`uda mai departe c` pe biata
doamn` Pantazi n-a primit-o niciodat` la minister, fiindc`
trecuse de 30 de ani, iar el prefera femeile numai p~n` la 25.
Seduc`tor cum era, a furat frumoasa nevast` a unui dentist
prieten – (\i d`dea [i numele) – [i ca ministru tr`ia cu ea \n
concubinaj. Generalul Pantazi devenise subit, la \nchisoare, un
intelectual de ras`. R`sfoise o carte de istoria artelor [i aiura \n
prelegeri despre plastica universal`.

173
 L-am \ntrebat, c~t a fost – un an [i jum`tate – la [coala de
la Fontainebleau, dac` a vizitat Luvru.
– Eu nu, dar l-a vizitat nevast`-mea!
Pantazi se bucura de regim medical la celul`. E o tortur` s`
ai asemenea regim \ntre fl`m~nzi de ani de zile. Oric~t de st`p~n
ai fi pe tine, foamea te coboar` la nivel de animal [i nu se poate
s` nu-]i lase gura ap`, v`z~nd la cel`lalt un castron \nc`rcat cu
cartofi, c~nd tu abia pescuie[ti \n gamel` trei buc`]i pe zi, sau
mai ales un castron v~fuit cu fasole, c~nd tu ai numai o lingur`
de boabe. Pantazi era foarte m~ndru c` se distan]eaz` de noi prin
regim medical. Era ca [i cum i s-ar recunoa[te superioritatea de-
a fi fost [eful vitejiei str`mo[e[ti. Neav~nd nimic b`rb`tesc \n el,
avea \n schimb toane de femeie. I-a venit un castron de fasole
n`cl`it` \n ulei de rapi]`. Pentru un s`tul uleiul de rapi]` poate fi
cam gre]os; pentru un fl`m~nd e, bine\n]eles, un deliciu. Ofensat
[i revoltat de at~ta gr`sime, Pantazi se scoal` [i r`stoarn`
castronul cu fasole \n tinet`. Uimire \nm`rmurit` la noi ceilal]i.
çn fiecare zi, c~nd venea fasolea \n ulei, Pantazi, revoltat, o
r`sturna \n tinet`.
– De ce nu ne-o da]i nou`? \ntreb` amiralul M`celariu.
– E a mea [i fac ce vreau cu ea!
çi era fric` s` ne-o dea, c` i s-ar fi suprimat regimul? Nu l-
ar fi v`zut nimeni. Alta era cauza adev`rat`. Acest tratament
special i se cuvenea numai lui ca unui excep]ional personaj
intrat \n istorie. Noi nu-l meritam.
I se f`ceau \n camer` injec]ii cu insulin`. Efectul era de un
comic irezistibil. Tot orgoliul lui Pantazi se ridica la puterea
maximal`. çn aiurare ne spunea ce crede el despre sine. Era o
mare personalitate. Fusese supremul erou al r`zboiului [i intrase
de pe acum cu glorie \n istoria Europei. C~nd Hitler va birui, va
trimite un tren special, \l va duce la Bucure[ti [i-l va instala din
nou ministru de r`zboi. „M` uit la voi“, continua cu dispre]. „Ce
\nsemna]i voi? Nimic! Cine sunte]i voi? Ni[te pigmei!“
Insulina ne ajuta, \n momente de mare haz, s` \n]elegem de
ce Pantazi r`sturna fasolea \n tinet`.

174
 *
* *

Vecinul nostru din dreapta, Harry Brauner, ne-a b`tut \n zid

c` [i el are regim medical. Sufer` de stomac [i nu poate m~nca
p~inea. E p`cat s-o arunce [i s-a g~ndit s` ne-o dea nou`. A
calculat el ce procedeu s` \ntrebuin]eze [i iat` cum va face: c~nd
va fi scos \naintea noastr` la plimbare, va b`ga p~inea \n m~neca
tunicii [i afar` o va ascunde \n tufi[ul de st~njenei, exact \n
col]ul cutare, unde o vom g`si [i o vom introduce tot \n m~neca
tunicii. M`celariu, cu care vorbea la zid, s-a oferit imediat s`
execute planul. Am fost profund impresiona]i am~ndoi de
generozitatea lui Harry Brauner. Dar, am zis eu, cu \ndr`zneala
lui risc` s`-l prind` [i s`-[i piard` regimul, pe c~nd noi putem
spune c` am z`rit o bucat` de p~ine ascuns` [i, cum suntem
fl`m~nzi, nu eram nebuni s-o l`s`m acolo. Harry ne-a asigurat
s` nu-i purt`m de grij` c` el e \ntr-adev`r suferind [i, chiar dac`
i-ar suprima regimul, va trebui s` i-l dea din nou.
Bucata de p~ine de la regim, era aproape dubl`. Acolo nu se
servea turt`. Turtoiul, un cocolo[ de m`lai copt \n cuptor,
prindea o coaj` groas` c~t degetul, \n care mul]i \[i sf`r~mau
din]ii sl`bi]i din lips` de calciu. C~nd Harry putea s` pun`
p~inea \n st~njenei, era o zi de s`rb`toare. Cu ce pu]in po]i ferici
pe un semen al t`u c~nd ai foc de suflet \n tine! Nu ne \ngr`[a,
fire[te, darul lui Harry, dar fapta lui de mare \ndr`zneal`, date
fiind \mprejur`rile aspre, ce-i puteau aduce pedepse grele [i
pagube, era pur [i simplu \n`l]`toare ca fapt` de omenie. F`r` s`
vrem \l comparam cu orgoliul morbind din celula noastr`,
orgoliu ce anula pe un biet om ame]it de o superioritate imagi-
nar` [i comic`.
Mai t~rziu, c~nd, dup` 12 ani de consemn special, f`r`
medicamente [i f`r` nici o \ngrijire medical`, istovit de boal`,
mi s-a dat [i mie regim de spital la celul`, locuiam cu doi
ingineri [i un marinar. Mi-a fost cu neputin]` s` iau o
\mbuc`tur` f`r` s` \mpart \nt~i ce era mai bun \n castrona[. F`r`

175
asta, m~ncarea ar fi devenit un chin, chiar dac` ceilal]i n-ar fi
r~vnit-o.

*
* *

Harry Brauner nu era numai un om bun, era [i un suflet

copil`ros, de artist, pe care cei opt ani de pedeaps` groaznic`,
izolat singur \n celul`, nu-l alteraser`. Te uimea c` era capabil
\nc` de glume [i de pozne. çntr-o zi a f`cut una de pomin`, dar
ne-a prevenit c-o face. S-a dezbr`cat spre ziu` de uniforma de
pu[c`ria[ a ag`]at-o sus la fereastr` cu boneta sus [i bocancii
at~rn~nd de pantaloni \n a[a fel \nc~t da impresia perfect` c` s-
a sp~nzurat. çn c`ma[` [i chilo]i, s-a ghemuit \n col]ul
subpatului, a[tept~nd ora raportului de diminea]`, c~nd ofi]erul
de serviciu f`cea num`r`toarea.
Ofi]erul [i gardianul au trecut pe la noi [i dup` aceea ne-am
lipit cu urechea de perete s` auzim ce se \nt~mpl`. U[a lui Harry
s-a deschis. çnt~i o t`cere \ncremenit`. La fereastr` se vedea
Harry sp~nzurat. Spectacol fioros. Ofi]er e[ti, dar e[ti om. Nu
putea s` nu te impresioneze o sp~nzur`toare nea[teptat`. Ofi]e-
rul [i gardianul au r`mas \nm`rmuri]i \n prag. Nici un r`spuns.
Harry era mort. Cu o voce sugrumat` de emo]ie, care pe noi ne
f`cea s` ne sufoc`m de r~s \nfundat, ofi]erul zise: „B`, n-auzi?
B`, n-auzi? N-auzi, b`?“ Nici o mi[care. Harry era mort! Nici
unul, nici ofi]erul, nici gardianul, n-au \ndr`znit s` fac` un pas
\n camer`. Comicul era irezistibil.
Atunci Harry, \n c`ma[` [i chilo]i, a ie[it de sub pat s` dea
raportul.
Un aaa! prelungit f`cu ofi]erul, contrariat acum c` Harry nu
s-a sp~nzurat.
– De ce-ai f`cut, b`, aceast` porc`rie?
– Ca s` vede]i cum o s` m` sp~nzur dac` m` mai ]ine]i
singur \n celul`!

176
 Mitia Ciakir

C~t` vreme mai durase plimbarea colectiv` \n cerc, \nchis`

\ntre un paravan de sc~nduri, \nalt de trei metri, dincolo de care
nu se mai vedea nimic, z`ream pe Mitia Ciakir, un om \nalt [i
usc`]iv, purt~nd pe umerii g~rbovi]i un straniu cap de cal
prelung, care-l deosebea de toate figurile scof~lcite. Am \ntrebat
cine este. Mi s-a r`spuns vag c` ar fi un g`g`uz basarabean din
categoria criminalilor de r`zboi.
Dup` c~teva luni m` g`seam \n celul` cu Mitia Ciakir, cu
Dindelegan [i Contele Bethlen. Mitia nu era un fioros criminal
de r`zboi, c`ci nu omor~se pe nimeni. Era un vechi sublocote-
nent r`mas din armata ]arist` [i mobilizat \n timpul r`zboiului ca
paznic la un lag`r de evrei de prin Moldova. Nu persecutase pe
nimeni, c` nu era capabil s-o fac`. F`cuse \n schimb servicii de
leg`tur` \ntre lag`ri[ti [i familiile lor de afar` \n schimbul unor
bac[i[uri, cum f`ceau to]i paznicii de lag`re. Moldova era \n
zon` de r`zboi, iar asemenea servicii, f`cute sub supravegherea
armatei germane, constituiau un risc pentru paznici [i un bine
pentru evrei. Cu toate acestea, c~nd soarta r`zboiului s-a \ntors
pe dos, to]i ace[ti paznici de lag`re au fost reclama]i [i
condamna]i drept criminali de r`zboi. Eu \nsumi, dac` a[ fi fost
lag`rist [i un ofi]er mi-ar fi f`cut un asemenea serviciu pentru un
bac[i[, i-a[ fi r`mas recunosc`tor pe toat` via]a. Riscul era al lui,
iar nu al meu. Mitia Ciakir, declarat criminal de r`zboi, a fost
condamnat pe via]` [i a murit \n pu[c`rie ca mul]i din categoria
lui, care [i-au pierdut via]a pentru un bac[i[, f`c~nd un bine \n
condi]iile grele de-atunci. çn schimb, cunosc o doamn` aciuat`
\n familia Antonescu, care lua trei milioane de cap de evreu, ca
s`-l scoat` din lag`r [i s`-l plaseze la operele Mariei Antonescu.
Nimeni p~n` azi nu s-a atins de ea!

177
 Cum mai fiecare avea o nebunie a foamei, avea [i Mitia
una. F`cea un fel de c`u[uri din cojile tari de turtoi [i umplea pe
fiecare cu combina]ii de fasole, de varz`, de cartofi [i de miez
de p~ine [i de m`lai, pe care le numea feluri de m~ncare.
Num`rul felurilor se ridica p~n` la cinsprezece. Le punea pe
tocul ferestrei [i le admira. P~n` s` le vin` r~ndul s` le m`n~nce,
unele, fire[te,se \mpu]eau [i trebuia s` le arunce.
Dar afar` de aceast` anomalie, Mitia era un povestitor de
mare haz, un poet [i o imens` comoar` de c~ntece ruse[ti. Nu
vorbea bine rom~ne[te, f`cuse [coala militar` la Kiev. I-a fost cu
neputin]` s` se adapteze la noile condi]ii de via]`. çn capul lui
tr`ia \nc` imperiul ]arist de odinioar`, cu via]a lui u[uratic`, at~t
de viu \nc~t lui Mitia nici nu-i venea s` cread` c` s-a pr`bu[it.
Din acest imperiu veneau pove[tile [i roman]ele lui. A publicat
poezioare ruse[ti prin ziarele din Chi[in`u, dar fondul lui liric
tr`ia \n s~nge [i \n oase, neml`diate de cultur`. Mitia Ciakir era
instinct artistic. C~nd povestea c~te o pozn` din via]a lui de
ofi]er [trengar, [tia iscusit s`-i scoat` hazul \n relief, la aceasta
se ad`uga pocirea limbii rom~ne[ti care da efecte de umor
irezistibil.
Mitia [tia s` c~te. Avea o voce sub]ire [i sinuoas` de tenor
[i [tia c~teva sute de c~ntece ruse[ti. Interesant este c` textele
acestor c~ntece erau alese de cei mai mari lirici ai Rusiei, iar
Mitia [tia de fiecare din ce poet este. Dup` ce c~nta, la ureche,
fire[te, ne traducea \n felul s`u c~ntecul. I-am f`cut o mare
bucurie c~nd i-am transpus \n versuri potrivite pe melodie un
faimos c~tec de Alexander Pu[kin. Din prima clip` s-a lipit de
mine. çi pl`ceau versurile f`cute de mine sub ochii lor [i regreta
c` nu le putea \nv`]a pe dinafar`. C~ntecele lui alternau cu
nenum`rate anecdote porcoase, ce se potriveau la straniul lui
cap de cal. çn toate eroul principal era Alexander Pu[kin. Mitia
ne spunea c` \n Rusia se f`cuse un curent popular, dup` care
orice anecdot` pornografic` era atribuit` lui Pu[kin.
L-am iubit pe Mitia fiindc` avea instinct artistic \n el. Mi-a
inspirat dou` balade. Noaptea \nvierii e o istorie adev`rat`,

178
\nt~mplat` bunicii lui, mo[iereas` \n sudul Basarabiei. T~lharul,
care, vr~nd s-o omoare, a suferit como]ia religioas`, a r`mas \n
realitate argat pe mo[ia ei, ceea ce nu se mai spune \n balada
mea. A doua balad`, Dolores, e inspirat` dintr-o mic` roman]`
spaniol` transpus` \n ruse[te. Const` din 15 versuri \n care trei
fete, ie[ind de la liturghie [i \nt~lnind \n drum un cer[etor t~n`r
[i orb, una \i d`ruie o peset`, alta dou` peste, iar a treia neav~nd
bani, \l s`rut` pe ochii stin[i [i-i red` vederea. At~t era \n
c~ntecul lui Mitia. Eu am amplificat istorioara \ntr-o ampl`
balad`, ca un miracol medieval spaniol. Am f`cut-o \n dou`
nop]i consecutive spre bucuria extraordinar` a lui Mitia Ciakir.
Dolores, inspirat` dintr-o tem` str`in`, pune aceea[i
problem` pentru care a fost acuzat de plagiat marele George
Co[buc [i terfelit spre ru[inea scrisului rom~nesc. Nimeni nu s-
a g~ndit atunci la cel mai mare baladist al Germaniei, Schiller,
ale c`rui teme toate sunt de \mprumut [i care ar putea fi
desfiin]at dup` criteriul aplicat lui George Co[buc. Dar Uhland?
Dar Bürger? Nu sunt acela[i lucru? Cine ar mai avea azi curajul
s` sus]in` prostia c` El-Zorab ar fi un plagiat?
C~nd a murit Mitia Ciakir, \n urma unei deplas`ri de rinichi,
aproape terminasem Noaptea \nvierii.
L-am pl~ns ca pe-un frate.

179
 Contele Bethlen

Auzisem de la el c` e la \nchisoare, dar nu-l v`zusem \nc`.

çn anii anteriori, de]inu]ii politici, folosind o oarecare libertate
interioar`, puteau s` comunice \ntre ei. Contele Bethlen se
f`cuse \n scurt` vreme faimos. Cump`ra orice, haine,
cearceafuri, \nc`l]`minte neuzat`, pe pre] de nimic [i le trimitea
acas`. Cine n-avea bani de ]ig`ri, de o bucat` de p~ine, de o
ceap` furat` de altul de la magazie, dar avea ceva de v~ndut, n-
avea dec~t s` i se prezinte. Contele Bethlen cump`ra tot, fire[te,
dac` era un chilipir. Avea o condamnare mic`, numai cinci ani,
de[i fusese prefect \n dou` jude]e \n Ardealul de Nord [i predase
nem]ilor spre executare pe to]i evreii din administra]ia lui.
Am observat cu uimire c` pedepsele care s-au dat de tribu-
nalul din Cluj pentru fapte mai grave erau cu mult mai u[oare
dec~t cele de la Bucure[ti, enorme, adeseori pentru fleacuri.
çn sf~r[it, \n celul` cu el [i cu al]i doi de care am pomenit,
Contele Bethlen e un b`rbat \nalt, cu musta]` blond`. Nimic din
tr`s`turile lui nu tr`deaz` fine]ea vreunei rase nobile, cu at~t mai
pu]in descenden]a din principele Ardealului, str`mo[ul s`u
Gabriel. A ]inut de la \nceput s`-mi spun` c`, dac` avem [i noi
o cultur` literar`, ea se trage de la Catehismul calvin, publicat de
marele s`u str`mo[.
Fire[te, uniforma de ho]i, pe care o purtam, ne depersonali-
zeaz` pe to]i. De[i nici o lege penal` n-o impune de]inu]ilor po-
litici, nou` ni s-a dat ca o ultim` \njosire [i batjocur`. Contele
Bethlen pare un ]`ran de pe pust`, care ar fi omor~t pentru o
brazd` de p`m~nt \n litigiu cu vecinul s`u. M`rturisesc c` nu-i
st` r`u marelui proprietar de la Beclean. Privindu-l a[a \ntr-o
c`ma[` nesp`lat`, muiat` parc` \n p`cur`, cum poart` g`zarii,
mi-au atras aten]ia cinci buc`]i de s`pun p`m~ntiu, r~nduite

180
frumos pe tocul \nalt al ferestrei. Era s`punul Contelui. Nu-[i
sp`la rufele. çl p`stra ca s`-l negocieze: o bucat` de s`pun pentru
una de p~ine.
Mi-am adus aminte f`r` s` vreau de o caracterizare a nobi-
limii maghiare, f`cut` de scriitorul Hatvany Lajos, evreu buda-
pestan \nnobilat, Mecena al lui Ady Endre [i patriot progresist.
Consider~nd aceast` nobilime, Hatvany o nume[te „porcari de
pe pust` \mbr`ca]i \n frac“. Expresia dur` vrea s`-i despoaie de
tot ifosul grandios care a terorizat o iob`gie milenar`. N-a[ vrea
s`-l \ndes pe Contele Bethlen \n cr~ncenia acestei defini]ii. Azi
e un nenorocit tovar`[ de celul` cu mine. Cum nu pot suporta
murd`ria de pe el, cauzat` de groaza foamei, de nevoia de a-[i
da s`punul pe p~ine, i-am sp`lat eu c`ma[a cu s`pun de la mine,
pretext~nd c`-l \nv`] cum se spal` o ruf` \n gamel`.
çn c`ma[a alb` putem sta de vorb`. Contele nu e preocupat
de probleme intelectuale cum mi-a[ fi \nchipuit. A f`cut o [coal`
de agricultur` \ntr-un or`[el din Germania, preg`tindu-se special
pentru exploatarea sistematic` a mo[iei proprii. Ceea ce m-a
uimit pl`cut e c` vorbe[te o rom~neasc` neao[`, ca ]`ranii no[tri
transilv`neni. Bucuria mi-a trecut repede c~nd Contele mi-a
explicat c` a trebuit s` \nve]e limba rom~nilor de pe mo[ia lui ca
s` nu-l \n[ele. Altfel, aceast` limb` nu-l intereseaz`. N-a citit
nici o carte rom~neasc`, nu deschide nici un ziar rom~nesc.
– Am cunoscut, zice, \n fabric`, pe Contele Teleki.
Vorbe[te ardelene[te tot ca Dv.
– Din aceea[i necesitate ca [i mine. ç[i administreaz` singur
mo[ia.
– Dar merge]i deseori la Bucure[ti pentru treburile
comunit`]ii calvine, al c`rei pre[edinte sunte]i. V` duce]i
vreodat` la Oper`, la teatru sau la concertele simfonice?
– Nu m` intereseaz` nici un spectacol. Am case la
Budapesta [i c~nd m` duc s` v`d de ele frecventez acolo [i
spectacolele care-mi plac.
Cuno[team p`rerea lui Feren], cuno[team p`rerea Contelui
Bethlen. Nici o surpriz` pentru mine. çn anii mei de la Viena

181
frecventasem emigra]ia maghiar` de social-democra]i [i
comuni[ti, dup` c`derea lui Bella Kun. Aceea[i concep]ie,
absolut aceea[i, la progresi[tii revolu]ionari, ca [i la reac]ionarii
milenari. Un dispre] profund [i ridicol pentru neamul rom~nesc,
de oameni halucina]i, care refuz` s` vad` realitatea, pentru care
imagina]ia \nseamn` fapt [i \n[elarea de sine, autohtonie. Mi-am
f`cut convingerea c` maghiarii au r`mas inadaptabili \n centrul
Europei, a[a cum au venit acum o mie de ani. Procesul dintre noi
[i ei nu-l socot niciodat` \ncheiat, ci un provizorat pe care \l
exploateaz` prin \nver[unat` [i multipl` propagand`. Maghiarii
sufer` de obsesia de a-i ]ine mereu \n actualitate. Orice politic`
rom~neasc`, ce n-ar ]ine seam` de aceast` halucina]ie obsedan-
t`, ar fi cu totul gre[it`. Vecinii no[tri sunt inadaptabili [i intra-
tabili. Nu va exista c~t e lumea o prietenie rom~no-maghiar`. E
un proces pe care ei \l ]in mereu deschis, \n care nu va decide
dec~t for]a sau constr~ngerea.
Vorbindu-i Contelui Bethlen – numai ca sondaj – despre
posibilitatea unei colabor`ri prietene[ti \ntre noi [i ei, mi-a
r`spuns:
– Domnule profesor, at~ta vreme c~t va exista un singur
ungur \n Ardeal, pace nu va fi \ntre noi.
Vorbea un om mediocru [i semidoct. Dar tocmai asta
conteaz`.

182
 Colaborarea mea cu Harry Brauner

Pitroceal` se numea, \n graiul special al locului, opera]ia de

a ne muta din c~nd \n c~nd dintr-o celul` \ntr-alta, amestec~ndu-
ne cu al]i de]inu]i, opera]ie al c`rei sens nu l-am \n]eles
niciodat`,precum de altfel nimic nu mai avea sens omenesc \n
condi]iile \n care vegetam. Era singura putin]` de a vedea alte
spectre \n izolarea des`v~r[it` a regimului de la Zarc`, unde
[tiam c` suntem mul]i, dar devenisem abstrac]iuni unii pentru
al]ii. M` g`seam acum \n aceea[i celul` cu generalul Constantin
Pantazi, fostul ministru de r`zboi, care se va l`uda c`, \n campa-
nia de r`s`rit, a fost singurul ministru din Europa care inspecta
trupele p~n` \n prima linie, dar \nghe]a de fric` \n fa]a gardia-
nului, [i cu amiralul M`celariu, fostul comandant al flotei din
Marea Neagr`. Amiralul, o fal` de b`rbat \n libertate, cu ochi
alba[tri ca marea, de dou` ori mai \nalt dec~t mine, avea acum o
siluet` \n form` de C [i era totu[i un neast~mp`rat. Ca marinar,
st`p~nea cu repeziciune uimitoare alfabetul morse, ajuns la
\nchisoare mijloc universal de comunicare de la celul` la celul`.
çn dreapta noastr`, agoniza ruinat de tuberculoz` Mircea
Cancicov, care nu r`spundea niciodat` la cioc`niturile din zid,
dar i-am recunoscut glasul stins din convorbirile cu gardianul.
çmboboceau st~njeneii de sub fereastr` c~nd \n celula din
st~nga a fost adus un nou locatar – Harry Brauner. Condamnat
\n lotul P`tr`[canu, \ndura de opt ani cea mai grea isp`[ire,
aceea de a locui singur \n celul` [i de a nu schimba o vorb` cu
nimeni. Ca s` nu \nnebuneasc` de singur`tate, \nv`]ase alfabetul
Morse [i a intrat \ndat` \n contact cu amiralul M`celariu. Harry
Brauner? De unde cunosc eu pe Harry Brauner? Mi-a amintit-o
el: Tudor Vianu ne f`cuse odat` cuno[tin]` la un aperitiv. ßtiam
c` Harry Brauner e folclorist.

183
 Avea nevoie s` vorbeasc` [i iar s` vorbeasc`, adic` s` cio-
c`ne \n zid. Se potrivea cu M`celariu, care \[i g`sise, \n sf~r[it,
o ocupa]ie. Jocul era primejdios, c`ci atr`gea pedepse din care
putea s` ]i se trag` moartea, cum au p`]it-o mul]i. Harry, hazos
cum era [i cum este, ne-a prevenit c` el \n scripte trece drept om
\ntr-o ureche [i, dac` suntem surprin[i, s` arunc`m vina pe el, ca
[i cum ar fi iresponsabil. Era o prerogativ` sinistr` care pe Harry
\l amuza [i pe care [tia s-o foloseasc` din plin, b`t~ndu-[i joc de
gardieni.
çn aceste condi]ii stranii, care constituiau aproape un joc de-
a moartea, a \nceput colaborarea mea cu Harry Brauner,
mijlocit` de amiralul M`celariu, fiindc` eu nu puteam s` bat
repede \n zid. Opera]ie foarte complicat`. Am dictat prima
poezie vers cu vers, strof` cu strof`. Amiralul o b`tea \n zid.
Harry de dincolo o transcria pe soba de tabl` neagr` cu tencuial`
de var \n loc de cret`. Urechile erau ]intite pe sal` s` nu fim
cumva surprin[i. Harry, cu o memorie excep]ional`, a \nv`]at-o
repede pe dinafar`. El avea insomnii fiindc` suferea de stomac.
A doua zi de diminea]` ne-a chemat la zid s` ascult`m melodia
compus` \n timpul nop]ii. Zidul la Zarc` e foarte gros, de cl`dire
veche, e uscat [i deci sonor. Am lipit urechea, cu cealalt` p~n-
dind pe sal`. Harry de dincolo a f`cut palmele p~lnie, s-a lipit de
zid [i ne-a c~ntat textul tot, apoi a fluierat, apoi iar a c~ntat.
Fire[te, \ncet s` nu s-aud` afar`. Am r`mas uimit. çntr-o singur`
noapte compusese o melodie modulat` perfect pe cuvintele
poeziei. Nu-mi venea s` cred, fiindc` nu-l [tiam compozitor.
Toat` ziua l-am auzit tronc`nind bocancii prin celul` – bo-
cancii no[tri proveneau din reformele de la armat` – plimb~ndu-
se [i fredon~nd compozi]ia sau fluier~nd-o s` i se \ntip`reasc`
bine \n minte, ca s` n-o uite c~nd va compune alta. Se petrecea
cu el acela[i proces care se petrecea cu mine compun~ndu-mi
versurile \n cap [i repet~ndu-le zilnic pentru a le p`stra \n
memorie. Posibilitatea scrisului era cu des`v~r[ire exclus`. De
unde h~rtie? De unde condei, c~nd n-aveai voie s` por]i un b`]
de chibrit stins ca scobitoare? Scobitorile le procuram fur~nd

184
fire de paie din m`tura de la closet, pe care le ascundeam c~t
puteam la perchezi]iile minu]ioase din celul`. Dup` ani de zile,
din]ii tuturor erau ruina]i din lipsa de calciu \n alimenta]ie.
Serviciu dentar nu exista dec~t pentru extragerea m`selelor.
Abia trecuse o zi [i Harry mi-a cerut o nou` poezie pentru
a o muzicaliza. Cea mai complicat` ac]iune era transmiterea ei
prin zid p~n` la transcrierea pe sob`. Dura prea mult pentru
\nver[unarea cu care eram supraveghea]i. Gardianul de pe sal`
avea ordin s` se uite necontenit prin vizet` s` vad` dac` respec-
t`m consemnul de-a [edea pe marginea patului cei „s`n`to[i“,
\ntin[i \n pat cei bolnavi, f`r` s` ne rezem`m cu spatele de
perete. Sub aceast` presiune terorizant`, i-am transmis lui
Harry, \n interval de o lun` [i jum`tate, 32 de poezii, eu dict~nd
[i p~ndind la u[a cu vizet`, amiralul b`t~nd \n zid, Harry scriind
pe sob`. C~nd se \nt~mpla s` fie surprins, r`spundea impertur-
babil c` scrie aiurerile ce-i trec prin cap. Pe el nu-l pedepsea ni-
meni, socotindu-l \ntr-o ureche din pricina singur`t`]ii \n care
tr`ia izolat de at~ta amar de ani.
Harry compunea noaptea. A doua zi ne c~nta noua melodie
la zid. Fiecare din ele aducea ceva nou, care de care mai fru-
moase. Repede m-am convins c` sunt compozi]ii originale.
M`rturisesc c` asistam ca la un miracol la acest fenomen de
crea]ie muzical`, la aceast` invita]ie de o fecunditate uluitoare,
la aceast` intui]ie fulger`toare de a p`trunde un text nou [i de a-
l interpreta imediat \n mod melodic. Harry avea arta \n s~nge.
Fratele s`u, de altfel, pictorul Victor Brauner, a devenit celebru
\n Fran]a [i \n lumea \ntreag`. Sufletul lui strivit ani de zile \n
canonul singur`t`]ii, redus ca orice de]inut la un spectru de
neom prin toate priva]iunile ce despart total de via]`, umilit,
batjocorit, terorizat fa]` de demnitatea ce o avusese afar`, se
r`zbuna \n aceast` evadare artistic`, izbucnea \n aceast` f~nt~n`
artezian` cu jerbe str`lucitoare de melodii, care ne \nc~ntau [i pe
noi, dar [i pe el, d~ndu-i satisfac]ia c` nu suferea zadarnic. çn
aceast` frenezie creatoare, libertatea mea interioar`, \n care m`
refugiam de ani de zile, uit~nd infernul \n care tr`iam, l`rgit` de

185
libertatea muzical`, a lui Harry se rotunjise \ntr-un orizont ima-
terial, vast c~t o cupol` de azur, boltit` peste zidurile strivitoare,
peste lac`tele care se \ncuiau permanent, peste injuriile la
fiecare pas; evadam \n imperiul nev`zut al artei [i al frumuse]ii.
Ceea ce mi s-a p`rut foarte interesant e c` multe din aceste
poezii, c~nd cerea textul, Harry le-a melodizat \n stil folcloric.
Repet: \n stil folcloric, adic` nu e vorba de o adaptare a cuvinte-
lor la o melodie cunoscut`, ci de o crea]ie personal` \n care
recuno[ti stilul folcloric [i at~t. Am avut \n prima faz` romantic`
amatori sau muzicieni care au cules [i au piept`nat unele melodii
acompaniindu-le la pian sau armoniz~ndu-le pentru cor. Am avut
apoi compozitori simfoni[ti care au \mprumutat motive sau teme
folclorice, dezvolt~ndu-le \n compozi]iile lor savante. Dar nu
cunosc p~n` la Harry un muzician care s` creeze original \n stil
folcloric. Lucr~nd din prima tinere]e la Arhiva folcloric`,
(\nt~mpl`tor de mine \ntemeiat` \n anul 1926), Harry Brauner n-
a privit folclorul muzical numai ca un obiect de studiat, ci cu o
simpatie aderent` care, judec~nd dup` compozi]ia lui, a mers p~n`
la intui]ia esen]ial` a lucrului \n sine, a modului specific artei
muzicale folclorice. Astfel nu-mi pot explica afinitatea dintre
stilul compozi]iilor lui [i modul rom~nesc de a c~nta popular. Un
mod care la Harry apare filtrat printr-un suflet de artist rafinat.
C~ntecele care \mi pl`ceau at~t de mult am \nceput s` le
\nv`] pe dinafar`. M` lipeam cu urechea de zid, Harry de
dincolo mi le c~nta de dou`-trei ori [i-mi era deajuns. çl repetam
\ncet c`ci n-aveam voie s` c~nt`m – [i era gata \nv`]at. Odat`
gardianul m-a surprins cu urechea la zid. Emo]ia n-a fost mare,
fiindc` aveam r`spunsul preg`tit. A descuiat repede u[a.
– Ce f`ceai la zid?
– V` spun drept, ascultam o aiureal`! Dv. cunoa[te]i pe
acest vecin. Noi nu [tim cine este, dar at~ta bate \n zid, \nc~t
suntem nevoi]i s`-i r`spundem ca s` ne lase \n pace.
– Bine! Am s`-i ar`t eu lui dac` mai face pe nebunul.
Nici eu, nici Harry, n-am p`]it nimic. Gardienii [tiau de la
ofi]eri c` vecinul nostru ar fi \ntr-o ureche!

186
 Tocmai pentru asta, sau pentru c` se canonea prea singur \n
celul`, un ofi]er i-a adus un pui molatic de vrabie. Harry s-a
bucurat ca de un dar c`zut din cer. Avea [i el o vietate \n camer`.
Cu ging`[ia omului izolat total de via]` [i de lume, numai \n
palme \l ]inea, \l leg`na [i-l dezmierda, \l \nv`]a cum s` m`n~nce
c` era mic [i ne[tiutor. çl auzeam cum \i c~nta [i cum \i vorbea,
plimb~ndu-se cu el prin celul`. Ne b`tea \n zid c~t de fericit era
c~nd \l culca cu el \n pat [i-i sim]ea via]a miniatural` cum
palpita pe pieptul lui. Numai cei c`rora le era interzis de ani de
zile s` ating` o frunz` sau un fir de iarb` puteau s`-l \n]eleag` [i
s` se \nduio[eze de aceast` fericire nesperat`. Puiul a \nceput s`
ciuguleasc` din palm`, s` umble \n salt de vrabie pe podea, apoi
s` zboare \ntre pere]ii str~m]i, umpl~nd aerul st`tut al celulei de
mi[carea afebril` a aripioarelor. Bucuria lui Harry, nem`rginit`.
çl credea domesticit [i ata[at de el.
Geamurile noastre erau oblonite cu sc~nduri b`tute \n
piroane pe dinafar`, mai \nalte dec~t pervazul ferestrelor, \nc~t
nu se vedea nimic absolut nimic dec~t, sus, o f~[ie de cer lat` c~t
latul palmei. Nici o posibilitate de aerisire. çn celule, un
semi\ntuneric permanent, \n care vegetam ca \n morm~nt,
\nchi[i de vii. Aerul, pe care \l respiram, era o miasm` stagnant`,
otr`vit` de duhoarea tinetei unde ne f`ceam nevoile. Aceast`
ambian]` ucig`toare nu i-a pl`cut deloc puiului de vrabie, cu
toate dezmierd`rile ginga[e ale lui Harry. El a ochit deasupra
ferestrei f~[ia de cer care \l chema. ßi, \ntr-o bun` zi, instinctul
lui de pas`re s-a dovedit mai tare dec~t dragostea patern` a
compozitorului duios. A fost deajuns un zburrr peste obstacole
[i a evadat \n libertatea v`zduhului dat` de Dumnezeu tuturor
viet`]ilor. Harry, dac` ar fi pierdut o mo[ie, n-ar fi fost mai
deprimant. çn duhoarea pustie a celulei, a improvizat o elegie
complicat`, grea de triste]ea pierderii puiului [i m-a rugat de i-
am f`cut versuri pe m`sura ei.
Cu asta s-a ispr`vit colaborarea mea cu Harry Brauner.
Cur~nd a zburat [i el din celula vecin`, f`r` norocul v`zduhului
liber ca puiul pe care \l crescuse.

187
 çntoarcerea la folclor

Tolstoi, care nu e un scriitor realist \n sens francez, ci un

moralizator \n sens r`s`ritean, nume[te cadavru viu pe un
scriitor care, dec`zut din spirit, tr`ie[te exclusiv dup` sim]uri. ßi
noi eram ni[te cadavre vii, dar \n sens invers dec~t cel tolstoian.
O disciplin` asiatic` ne-a interzis pur [i simplu sim]urile,
reduc~ndu-ne la ni[te schelete sp~nzurate de spirit. Sim]urile,
av~nd organe materiale, ne puteau fi interzise sau reduse for]at
[i permanent s` \nregistreze numai ce e ur~t [i josnic \n via]a
omului. Dar spiritual, imaterial [i liber, r`m~nea \n oric~t de
aspre constr~ngeri st`p~n pe sine \nsu[i, dezmin]ind chiar prin
aceast` stare teoria materialist`.
De pild`, ce pip`iam noi [i ce miroseam? Mai \nt~i uni-
forma pe care o purtam, salteaua pe care ne \ntindeam [i p`tura
sub care tremuram de frig. Uniforma, roas` [i sf~[iat`, fusese
ani [i ani purtat` mai \nainte de ho]i, de criminali, de scursura
societ`]ii [i era \mbibat` de sudoarea corpurilor lor; salteaua era
de multe ori \nscor]o[at` de s~nge [i puroi pe-o fa]` [i pe alta, cu
petice grosolane sau curg~nd paie din ea ca ma]ele dintr-un
cadavru; p`tura de[irat` pe margini pu]ea mai tare dec~t toate,
fiindc` trebuia s-o duci la nas de frig. Lucrurile noastre perso-
nale putrezeau la magazie, paltoanele sf~[iate barbar de gulerele
de blan` sau de c`ptu[eal`. La aceasta se ad`ugau tinetele unde
ne f`ceam nevoile, de[i existau closete. Aceste tinete fermentau
ziua [i noaptea pline, infect~nd insuportabil aerul stagnat.
Locuiam de fapt \n closete. Vina o purtau [i mul]i de]inu]i
nesim]i]i. Func]iile fiziologice se pot disciplina perfect printr-un
efort de voin]`, mai ales la oameni care m~ncau minimal. Dar
indivizii din aceast` spe]` nu voiau s` [tie de-o asemenea
disciplin`, pretext~nd defecte pe care nu le aveau.

188
 Ce auzeam noi oare dec~t r`cnetele [i injuriile gardienilor,
amenin]`rile comandantului Doroban]u \n jargon de mardeia[:
„Mama-ta, te trimit \n plic acas`.“ Sau asigur`rile a[a-zi[ilor
ofi]eri: „Nu v` \ngriji]i, b`, de mame, de so]ii, de surori [i de
logodnice, c` de-acu-ncolo vi le.... noi!“ Vorba \n ton normal
era interzis`. C~ntec, nici pomeneal` s` c~n]i, de[i erau unii care
[tiau s` fredoneze fermec`tor roman]e [i mai ales c~ntece
populare.
Dar \njosirea cea mai mare a fiin]ei tale omene[ti a fost
c~nd a venit ordin s` se bat` \n piroane la ferestre obloane de
sc~nduri, ca s` tr`im \n \ntuneric, s` ne pun` p`tura \n cap sau
ochelari de p~sl` neagr` la ochi c~nd ne scotea la baie sau la
cancelarie. çn cazul acesta erai anulat cu totul ca om. Deveneai
orb. Impresia de degradare se m`rea c~nd sim]eai m~na
gardianului smucindu-te s` te c`l`uzeasc`, fiindc` nu vedeai
nimic [i te poticneai \n gropi. Ni s-a luat cu des`v~r[ire lumina
soarelui. Dac` Diogene, dementul „\n]elept“ antic, a avut curajul
s`-i spun` lui Alexandru cel Mare, care \l umbrea, „nu-mi lua ce
nu-mi po]i da“ – adic` lumina soarelui –, noi n-aveam dreptul s`
cr~cnim c~nd ni se lua soarele. La urma urmei, po]i s` nu pip`i
cu anii un fir de iarb` sau o foaie verde, po]i tr`i cu nasul \n
closet, po]i deveni surd ca Beethoven sau ca Charles Maurras,
po]i s`-]i adaptezi gustul la cele mai fade m~nc`ri, dar tortura de
a-]i lua ochii, c~nd [tii c` ai putea vedea, pr`bu[indu-te brusc \n
haosul dezorient`rii cu efectul psihologic c` ]i-ai pierdut
personalitatea [i ai fost redus la nimic, e unul din chinurile cele
mai dr`ce[ti n`scute de om \mpotriva omului. Fusesem un om
care m-am condus aproape singur la lumina adev`rului, fusesem
un profesor care am condus mii de studen]i la lumina spiritual`,
fusesem un scriitor care \nlesnisem unei elite creatoare calea
c`tre un ideal de cultur` superioar` – cum recunosc marile
enciclopedii ale lumii - [i ajunsesem, cu ochelarii negri la ochi,
mai pu]in dec~t o vac` purtat` de curmei la ad`pat, c`l`uzit de o
brut` de gardian s` nu cad \n gropi.

189
 *
* *

çn aceste condi]ii \n care n-a tr`it niciodat` nici cel mai

fioros [i mai degenerat uciga[ occidental, c~nd toate antenele
spre lumea exterioar` ne erau t`iate sau scufundate \n murd`rie,
spiritul totu[i rezista. çn suveranitatea lui, nici o autoritate nu
putea p`trunde, nici o teroare nu-l putea clinti. T`indu-i leg`tu-
rile de contact cu prezentul, spiritul, care are multiple forme de
via]`, se reculegea \n sine, se concentra \n sine, de cele mai
multe ori se refugia \n sanctuarul memoriei ca prigonitul din
evul mediu \n biseric` pentru a se salva. Ce grosol`nie mai putea
p`trunde \n acest imperiu larg c~t ]ara, pe care ai str`b`tut-o ca
s` ]ii 500 de conferin]e \n toate ora[ele [i t~rgurile ei, vast c~t
Europa, pe care ai r`scolit-o, lacom s`-i cuno[ti m`re]ia [i
decaden]a? Ce investiga]ie se putea sui cu tine \n zborurile
eterice ale rug`ciunii, culeg~ndu-i pe-ai t`i, pe prieteni [i pe du[-
mani, p~n` la izvoarele sfinte ale milelor cere[ti, implor~ndu-le
s` nu le dea soarta ta de-acum? ßi ce c`l`u se mai putea pitula
\n singur`tatea concentrat` a atelierului t`u mintal, unde z`mis-
leai un poem ca un fir de crin, ridicat din b`ligarul \nchisorii?
Dintre toate artele, toate \l p`r`sesc pe de]inut la poarta
penitenciarului, afar` de \ngerul poeziei care \l \nso]e[te nev`zut
p~n` \n ceasul din urm`.
Domeniul cel mai obi[nuit unde se refugia spiritul era
memoria. Oameni cu carte sau oameni simpli \[i descopereau,
z`cut \n ei, darul de a povesti, un dar care te ad~ncea p~n` \n
epocile c~nd nu se cuno[tea nici h~rtia [i nici creionul [i, la
lumina focurilor, seara, se z`mislea folclorul. Unii \[i povesteau
fermec`tor p`]aniile din via]`, al]ii te plimbau pe drumurile din
]ar` sau de peste hotare, color~ndu-le cu peneluri nev`zute. Am
\nt~lnit, cum am mai spus, un ]es`tor din Ia[i care putea s` te
]in` ore \ntregi povestind basmele din copil`rie, lungit pe spate,
de parc` le citea \n tavan, sau romanele senza]ionale din colec]ia
de 15 lei, cu am`nunte grozave, de te \nfiora. Neuitatul

190
Vivorski, care m-a \ngrijit de pneumonie, cunoscuse bine pe un
avocat tot din Ia[i, \i povestea procesele ingenioase [i via]a de
chefuri, amplificat` cu at~ta me[te[ug, \nc~t n-ai fi avut dec~t s-
o transcrii [i ar fi r`mas o capodoper` de roman comic. çn alt`
celul`, un intelectual ardelean reconstituia romanele istorice ale
lui Sadoveanu, cu at~ta farmec de povestitor, c` nici autorul n-
ar fi putut s-o fac`.
Arta povestirii \nflorea \n aceast` lume \nghesuit` \ntr-o
arc` a lui Noe, plutind pe talazurile necunoscutului, \ntr-o
ignoran]` ermetic`, unde parc` nu se mai [tia dac` exist` scris [i
carte [i unde fiecare nu [tia ce-l a[teapt` m~ine, unde aceast`
lume, terorizat` zilnic, avea nevoie de o evadare, de un narcotic
artistic, pentru a uita m`car o clip` condi]ia inuman` \n care
vegeta.

*
* *

çn condi]ii de sim]uri mortificate s-au n`scut ori au ren`scut

poe]ii de pu[c`rie. Dintr-o mie de versificatori am cunoscut cel
pu]in zece poe]i vrednici s` \mbog`]easc` tezaurul liric al
literaturii noastre, dac` s-ar fi g`sit o \n]elegere larg` pentru
asemenea scumpeturi rare. A[ zice c` poezia de pu[c`rie e
contemporan` cu Homer, dac` noii poe]i ar fi fost numai orbi ca
el. Dar ei aveau ochi [i nu vedeau, urechi [i n-auzeau, n`ri [i nu
miroseau, limb` [i nu gustau, m~ini [i nu pip`iau, \n sensul
normal omenesc. Psihologia ascetic` bizantin`, incomparabil
mai profund` dec~t cea modern`, sus]ine c` omul e \nzestrat cu
dou` r~nduri de sim]uri: cele din afar`, care func]ioneaz` prin
organele fizice, [i cele dinl`untru, care sunt r`d`cinile lor ad~n-
cite \n spirit, c~nd, prin disciplin` ascetic`, sim]urile exterioare
se mortific`, cele interioare func]ioneaz` cu at~t mai vii \n
sesizarea insesizabilului, adic` \n fenomenele din extazul mistic.
Atunci omul, convertit la \nalta realitate spiritual`, vede f`r`
ochi, aude f`r` urechi [i a[a mai departe. C`ci omul e un

191
microcosmos, un rezumat al cosmosului, capabil deopotriv` s`
adere la lumea v`zut` [i la cea nev`zut`. Prin analogie putem
\n]elege de ce Milton, care era orb, a dictat Paradisul pierdut,
v`z~ndu-l \ntr-o feerie de culori uluitoare.
Poe]ii de pu[c`rie, cu sim]urile interzise sau mortificate
samavolnic, au creat totu[i o poezie care seam`n` cu cea
normal`, de[i condi]iile \n care o f`ureau erau cu totul anormale.
Ca [i Homer, n-aveau un petec de h~rtie [i nici condei. Creau \n
spirit, re]ineau [i repetau \n memorie.
A[a a z`mislit Radu Gyr cele mai frumoase poeme ale sale.
A[a am compus eu \n cap volumul ßoim peste pr`pastie,
intitulat a[a \nadins pentru a indica prezen]a spiritului liber [i su-
veran, care poate domina constr~ngerile tragice ale vie]ii. De-
parte de mine g~ndul de a vorbi despre valoarea poeziilor perso-
nale. Ceea ce intereseaz` \n primul r~nd sunt condi]iile \n care
mi-au ap`rut \n minte, [i \n minte le-am z`mislit. Am descris
sumar psihologia din greva foamei [i cum mi-a ap`rut poezia
Rug`ciune pentru pace, aproape \n stare de imponderabilitate,
ca s` \ntrebuin]ez un termen cosmonautic. Voi povesti acum
felul cum s-a ivit poemul Baldovin [i M`d`lina, alc`tuit din
cinci p`r]i, compuse \n cap \n cinci nop]i de insomnie din pricina
foamei, \n total aproape 500 de versuri \n ritm de troheu popular.
Locuiam \n celul` cu \nc` trei in[i: un fost pretor tran-
silv`nean, Dindelegan, un g`g`uz basarabean, Ciakir, care mi-a
inspirat dou` balade, [i contele Bethlen, descendent din Gabriel
Bethlen, principele Ardealului. Contele tr`ia \ntr-un hal de
murd`rie c` nu-l puteam suporta. Nu-[i sp`la c`ma[a fiindc` \[i
cru]a s`punul ca s`-l negocieze pe p~ine. Atunci i-am sp`lat eu
c`ma[a \n gamel`. C`ci \n gamela \n care m~ncam ne sp`lam [i
rufele [i ciorapii. L-am f`cut mai suportabil, dar m-am \nchircit
\n rom~nismul meu. N-aveam p`turi, ci saltele de paie pe
sc~nduri. Pe c~nd tovar`[ii mei z`ceau toat` ziua \ntin[i pe jos,
eu o petreceam \n picioare, rezemat de zid, cufundat \n lumea
mea interioar` din [esul dun`rean, [uier~nd numai pentru mine
vechile c~ntece haiduce[ti ale regiunii [i amintindu-mi de

192
pove[tile cu haiduci spuse de bunica [i de tata. Un fel de stare
poetic` cu fream`t de codru se crease \n mine. Sim]eam c` vine
ceva, dar nu [tiam ce. çntr-o diminea]`, dup` sf~r[itul programu-
lui oficial, le-am zis:
– Am s` v` spun o balad` f`cut` azi-noapte.
Era prologul din Baldovin [i M`d`lina, venit ca din senin.
Cum de foame nu puteam dormi, l-am f`cut \n stare de semi-
somn [i semiveghe, \ntr-o euforie de nedescris.
Cel mai entuziasmat a fost Mitia Ciakir cu firea lui liric`,
dar n-avea memorie. Toat` ziua l-a \nv`]at pe dinafar` Dindele-
gan, ajut~ndu-mi astfel s` mi-l fixez [i eu \n minte. Contele
Bethlen [tia numai rom~neasca ]`ranilor de pe mo[ia sa,
Beclean. Era prima poezie rom~neasc` pe care o asculta dup`
m`rturisirea lui.
A doua zi l-am prezentat pe Baldovin [i ortacii s`i; a treia,
idila dintre Baldovin [i M`d`lina; a patra, devastarea prisacei
din p`dure; a cincea, luarea \n robie a M`d`linei. Ziua,
Dindelegan memoriza de zor; eu repet~ndu-i versurile, mi se
\ntip`reau \n minte. Poemul ne prididea pe to]i. çn volum l-am
l`sat a[a cum a n`v`lit \n spirit, \n cele cinci nop]i de aiureal`,
c~nd euforia z`mislirii m` f`cea s` uit de foame [i de tot. Dar
trebuie s` recunosc c` foamea, adic` o ascez` samavolnic`, \mi
d`dea aceast` stare de eliberare din trup, de exaltare spiritual`,
prielnic` poeziei. M`d`lina ajunsese \n celul` un personaj. Din-
delegan, milos cu ea, regreta c` am \necat-o \n valurile Dun`rii.
Ciakir, cu instinctul s`u artistic [i nevorbind bine rom~ne[te,
g`sea c` e mai bine moart` dec~t se ajunge batjocur` \n haremul
turcesc. Mutat din celul` \n celul`, Dindelegan a popularizat-o.
Baldovin [i M`d`lina avea s` ajung` \n cur~nd una din cele mai
cunoscute poeme de pu[c`rie.
Poezia spus` \mpreun` cu Eu prin toate \nchisorile ]`rii a
fost Unde sunt cei care nu mai sunt, z`mislit` \n cu totul alte
\mprejur`ri.
M-am g`sit mutat brusc, \ntr-o s~mb`t`, seara, cu doi
legionari notorii, Radu Mironovici [i Vic` Georgescu. Celula

193
avea trei paturi, dou` cu saltea [i unul cu rogojin`. Cei doi, mai
tineri [i mai voinici, s-au gr`bit s` ia paturile cu saltea. Eu, care
nu m` \nghesuiam niciodat`, l-am luat, fire[te, pe cel care a
r`mas, pe cel cu rogojin`. ßtiau am~ndoi cine am fost \n via]` [i
c` eram mai b`tr~n dec~t ei. Nu m` a[teptam la vreun sacrificiu
din partea lor, sectari cum erau. Dar, oricum, era cazul unui
cuv~nt de regret, oric~t de ipocrit. Nici at~ta n-au spus.
Ochiurile patului de fier erau foarte largi [i rogojina se
scof`lcea \n ele a[a c` dormeam \n gropi. N-am zis nimic, dar \n
mine m` g~ndeam la bun`cuviin]a prietenilor mei r`posa]i sau
risipi]i prin lume. çn starea asta de desconsiderare din partea
unor tineri, oric~t de figuran]i ar fi fost ei, m-am g`sit duminic`
diminea]a alc`tuind dou` elegii, una dup` alta, Unde sunt cei
care nu mai sunt [i C~ntec de prim`var`. Prima s-a popularizat
\n mod contagios. Dar cei care o recitau nostalgic nu b`nuiau c`
mobilul ei originar fusese o mojicie care m-a durut ad~nc.
Mai fiecare bucat` component` din volumul ßoim peste pr`-
pastie are un motiv extern variat [i a fost compus` \n stare de se-
misomn pe care o d`dea asceza permanent` a foamei. De pild`,
poezia Eu, care vrea s` fie esen]a istoriei noastre bimilenare.
Locuiam cu rom~ni [i cu un ungur, fost primar la T~rgu-Mure[
\n Ardealul de Nord ocupat. Feren] era un om sfrijit [i boln`-
vicios, despre care se spunea c` ar fi pus pe rom~ni la jug ca \n
evul mediu. çnv`]ase numai trei vorbe rom~ne[ti: cel pu]in, c~nd
\i turnam ap` s` se spele, [i turtoi, pe care \l intona túrtoi. çntre-
bat de ce nu \nv`]ase mai multe, r`spundea pe nem]e[te, simplu
[i cu dispre], c` nu-i place aceast` limb`. Totu[i ne era mil` de el
c` era plin de furuncule. Numai la sub]ioar` avea vreo nou`zeci
[i-l sup`rau \ngrozitor. Cu toate acestea Feren] ne ]inea \n limba
german` conferin]e despre istoria maghiar`. C~nd evoca pe
Atilla [i cavaleria lui, care a \ngrozit Europa, \[i uita de cele
nou`zeci de furuncule [i se umfla mai cumplit dec~t ele \n lau-
dele specifice temperamentului rasei. Faptul acesta a st~rnit \n
mine sim]ul autohton [i, ca o reac]iune la conferin]ele lui Feren],
s-a \nchegat poezia Eu, care vrea s` fie o expresie poetic` a

194
con[tiin]ei na]ionale, const~nd din sim]ul identit`]ii \n timp [i al
omogenit`]ii \n spa]iul str`mo[esc al neamului meu rom~nesc.
Poezia, purtat` din gur` \n gur`, a f`cut \nconjurul \nchisorilor.

*
* *

Exista un gol \n spirit ce trebuia umplut, o nevoie de a

evada din sc~rba cotidian`, o groaz` de animalizare, o prob`
dat` ]ie \nsu]i c` mai e[ti capabil de a fi om, o sete de purificare
ozonat`, o pornire aproape organic` de a te identifica \n ceva
frumos. Altfel nu-mi explic aceast` pasiune generalizat` de a-[i
\nsu[i poezia. çn vidul sideral, cosmonau]ii \[i duc aerul cu ei. çn
pauperizarea absolut` a spiritului \n condi]iile de pu[c`rie,
poezia devenea o necesitate. O necesitate chiar la oamenii care
n-au cultivat-o niciodat`. çnv`]~nd-o cu asiduitate, fiecare \[i da
dovada c` nu e animal, c` e altceva dec~t e for]at s` fie. Ce
stupid` mi se pare defini]ia lui Aristotel c` omul e un animal
social, pe care o repet`m mecanic ca pe un adev`r consacrat.
Oile-n turm` se asociaz`, lupii \n hait` se asociaz`, p`s`rile se
asociaz`. Defini]ia lui Aristotel nu-l scoate pe om dintre
animale, cum ar fi vrut. Ei bine, poezia \l scoate. çn istorie,
oamenii cred c` prima form` de manifestare a spiritului a fost
rug`ciunea, impus` de puterile mai presus de om. Dar imediat
dup` ea a urmat poezia, cerut` de momentele de r`spas ale
spiritului. Poezia s-a n`scut \n poienile de v~n`toare ale codrilor
[i la v~lv`taia focurilor din pe[teri. De v~nat v~nau [i oamenii [i
carnivorele, dar ceea ce-l dep`[ea pe om nu era asocia]ia, ci
spiritul creator. Folclorul e primul testimoniu al geniului
omenesc, n`scut c~nd el \nc` nu [tia s` scrie. Inegalatul mit
primordial al paradisului pierdut a fost f`urit f`r` \ndoial` de
v~n`torii acado-sumerieni \n poienile din codrii Mesopotamiei
[i a trecut ca folclor \n c`r]ile lui Moise.
Redu[i la starea cea mai primitiv` ce se poate imagina, noi
am f`cut folclor ca ei sau ca str`mo[ii no[tri din Carpa]ii

195
imemoriali, scriind \n loc de h~rtie pe memoria imaterial` [i
transmi]~nd aceste z`misliri poetice \n memoria tuturor celor
care aveau nevoie s`-[i \nnobileze cu frumuse]e golul spiritual.
Am contribuit astfel, f`r` g~nd preconceput, la dezanimalizarea
oamenilor, la spiritualizarea prin poezie a zeci de mii de in[i,
care circulau din \nchisoare \n \nchisoare, populariz~nd acest
folclor poetic pretutindeni. Lucrul se cuno[tea, dar nici o for]`
material` nu putea opri circula]ia spiritului [i, afar` de asta, ni-
mic nu se putea obiecta, fiindc` totul se putea controla c` \n ver-
sul zbur`tor nu era altceva dec~t sufletul primit de la str`mo[i.
Volumul meu ßoim peste pr`pastie e folclor memorizat
timp de cincisprezece ani, a[ternut pe h~rtie ulterior, cum l-ai
culege din gur` \n gur`. Am tr`it [i aceast` experien]` ultrapri-
mitiv` a str`mo[ilor dup` ce fusesem academician. Multe se pot
scrie despre acest folclor, totu[i sui generis. Dar dac` vreun
\nv`]at a emis vreo teorie sus]in~nd c` poezia folcloric`, trec~nd
din gur` \n gur`, \n decursul veacurilor, s-ar ameliora ori s-ar
perfec]iona, cum se rotunjesc pietrele frecate pe ap` la vale,
teoria lui trebuie declarat` cu des`v~r[ire fals`. Observa]ia sus-
]inut` cu dinadinsul, timp de cincisprezece ani asupra poeziilor
proprii, c~nd se \ntorceau din colindul folcloric, spuse de alt`
gur`, ne \ndrept`]e[te s` sus]inem contrariul. Orice crea]ie oral`,
cu c~t trece prin mai multe guri, cu at~t se \ndep`rteaz` de
original. De regul` se degradeaz`. Literatura noastr` popular` ne
ofer` extrem de rareori poezii perfecte. De obicei sunt scurte [i
construite pe principiul simetriei. Acestea pot fi socotite egale
cu originalul lor. Majoritatea au sumedenii de lipsuri \n
construc]ia lor. Sunt abateri de la original. Aceasta ne duce la
concluzia c` geniul folcloric a fost cu mult superior crea]iei
orale ajunse p~n` la noi. Geniile au creat, rapsozii au deteriorat.

196
 NICHIFOR
CRAINIC
MEMORII
MEMORII
MEMORII Memor
iu
eu de acuzar
e
actul m962
MEMORII
R`spuns la
1947 -
1

MEMORII
MEMORII
 CUPRINSUL ACESTUI MEMORIU

R`spuns la actul meu de acuzare

Publica]iile \n care am scris:

– ziaristic` am f`cut numai nou`sprezece luni \n anii 1932-
33 [i dou` luni \n 1938.
– n-am f`cut ziaristic` \n timpul r`zboiului.
Acuza]ie: „legionar [i cuzist“
Ap`rare: nici legionar, nici cuzist, ci na]ional-cre[tin,
c~teva luni, \n 1935.
„Sfarm`-Piatr`“ a fost anticuzist [i antilegionar.
Acuza]ie: „antidemocrat“.
Ap`rare: \mpotriva „partidelor istorice“ [i a dictaturilor;
pentru demofilie, indiferent de formele vie]ii politice.
Acuza]ie: „fascism“.
Ap`rare: n-am preconizat niciodat` fascism pentru
Rom~nia; am scris despre un regim profesional, \n spiritul
sociologiei cre[tine.
Acuza]ie: „rasism“.
Ap`rare: sunt singurul scriitor rom~n care a comb`tut
[tiin]ific [i consecvent rasismul hitlerist; tot astfel am comb`tut
pe rasi[tii rom~ni.
Acuza]ie: „ura de ras`“.
Ap`rare: nu sunt antisemit: am avut colaboratori evrei la
toate publica]iile mele; am comb`tut antisemitismul cuzist; am
comb`tut criminalitatea legionar`; am \ndemnat permanent la
omenie; am ap`rat botezarea evreilor; am preconizat acela[i
regim pentru toate minorit`]ile: evrei, unguri, sa[i etc.; am f`cut
bine evreilor.

200
 Acuza]ie: „r`zboiul sf~nt“.
Ap`rare: inexact, scrisul meu e pacifist
Atitudinea mea \n politica extern` fa]` de Germania a fost
identic` cu politica oficial` a lui N.Titulescu; de acord cu
d~nsul, am vorbit numai \n 1933 de o apropiere \n cadrul Ligii
Na]iunilor.
Dup` 1933 am scris categoric \mpotriva imperialismului
german [i a expansionismului s`u economic.
De la 6 septembrie 1940 la 23 august 1944: n-am f`cut
ziaristic` \n aceast` vreme.
Din revista lunar` „G~ndirea“, acuzarea a rupt trei fraze.
Restabilirea \n]elesului acelor fraze.
Acuza]ie fantezist`: „[ef al ziari[tilor germani spioni“.
Ap`rare: memoriul ziari[tilor germani [i italieni \mpotriva
mea;
– am refuzat ziari[tilor str`ini informa]ii despre Rom~nia;
– am refuzat germanilor monopolul imprimatelor
importate.
– Killinger a cerut \nl`turarea mea de la propagand`
Pentru cauza Ardealului:
– ce-am lucrat oficial, \mpotriva cuv~ntului de ordine
german, am utilizat germani \n serviciul cauzei rom~ne[ti;
– vizita la Sofia pentru Ardeal [i pentru ralierea popoarelor
ortodoxe, ca particular pentru Ardeal.
Atitudinea mea fa]` de poporul rus: ideea rus` [i ralierea
popoarelor ortodoxe, de G. Dimitrov, e de acord cu mine.
Eu nu pot fi \ncadrat \n legea 312.
Eu n-am fugit \n Germania.
çncheiere.

201
 MEMORIU

R`spuns la actul meu de acuzare

Prin actul de acuzare \mpotriva mea, \ntocmit de d.

acuzatori publici C. Vicol [i I.D. Ioan, act de care am luat
cuno[tin]` \n [edin]a de la 9 decembrie 1947 a Cur]ii de Apel
Criminale, sec]ia a IX-a, sunt \nvinuit de dou` fapte deosebite,
\ncadrate \n alineatele a [i j, art.II din legea 312.
Aceste fapte sunt:
1. C` m-am pus „ \n slujba fascismului [i a hitlerismului din
Rom~nia“, contribuind cu „inten]ie criminal`“ „la aservitatea
total` a Rom~niei, Germaniei hitleriste“.
2. C` „la 23 August“ am fugit „cu germanii [i ceilal]i
tr`d`tori pentru a lupta pe p`m~nt strein \mpotriva ]`rii“.

Publica]iile la care am scris

çnainte de a intra \n fondul ap`r`rii mele, ]in s` precizez

datele necesare relative la publica]iile \n care am scris [i despre
care actul de acuzare nu d` nici un fel de preciziune sau face
afirma]ii false. Sunt acuzat \n lotul ziari[tilor, deci pentru idei,
iar nu pentru fapte criminale. Aceste idei le-am exprimat sub
regimuri de cenzur` oficial`, deci ca lucruri permise, pentru care
nimeni p~n` azi nu m-a chemat la r`spundere. Publica]iile
incriminante sunt urm`toarele:
1. Ziarul zilnic „Calendarul“. A ap`rut de la 24 ianuarie
1932 p~n` la 30 decembrie 1933, cu o \ntrerupere de 4 luni.

202
Deci, \n total, „Calendarul“ a ap`rut un an [i [apte luni , acum
14 ani. Profesor de teologie [i cre[tin militant, scopul pe care l-
am imprimat acestui ziar a fost acela de a propaga concep]ia
cre[tin` \n societatea rom~neasc` [i de a ridica nivelul moral al
vie]ii publice pe baza moralei evanghelice. Toate articolele
scrise acolo, dar absolut toate, dezbat chestiunile culturale,
politice [i economice la ordinea zilei, sub raportul concep]iei
cre[tine. Iat` ce scriam la 9 ianuarie 1933: „C~nd am \ntemeiat
acest ziar, ne-am f`cut un punct cardinal din afirmarea
concep]iei cre[tine \n via]a public` rom~neasc`, b~ntuit` de
v~nturile dezorient`rii [i \njosit` de groaznice pogor`m~nte
morale“. Colec]ia „Calendarului“, pe care domnii acuzatori
publici nici m`car n-au r`sfoit-o, st` dovad` c` acest ziar n-a
fost nici „hitlerist“, nici „legionar“.

Recapitulare. Prin urmare: cu excep]ia unei colabor`ri de

dou` luni la „Porunca vremii“, \n 1938, \ncep~nd din ianuarie
1934 [i p~n` la 23 august 1944, eu n-am practicat \n nici un fel
ziaristica. Sunt \nvinuit \n lotul ziari[tilor [i sunt singurul dintre
ei care n-am practicat ziaristica \n acea vreme, cu at~t mai pu]in
\n perioada 6 septembrie 1940-23 august 1944. Art.1, aliniatul b
din legea 312, precizeaz` c` e vorba de cei care au scris \n
aceast` perioad` din urm`. Aproape toate \nvinuirile ce mi se
aduc, f`r` nici cea mai sumar` justificare documentar`,
privesc,cum \nsu[i actul de acuzare precizeaz`, vremea dinainte
de 1940.

Atitudinea mea fa]` de mi[c`rile na]ionaliste din Rom~nia

Actul de acuzare vorbe[te de rela]iile mele cu cuzi[tii [i

legionarii \ntr-un fel care nu corespunde realit`]ii [i folosind o
cronologie haotic`.
Adev`rul e urm`torul:
çn publicistic` eu am fost un animator cultural [i un
\ndrum`tor religios. Este inexact c` a[ fi avut leg`turi cu A.C.

203
Cuza [i Octavian Goga \nainte de „Calendarul“, iar dup` aceea
cu legionarii. Dup` cum am spus, ziarul acesta, l-am scos pentru
\ncre[tinarea vie]ii publice, varianta zilnic` a doctrinei ortodoxe,
profesat` de revista „G~ndirea“, prin care am luptat un sfert de
veac pentru o crea]ie cultural` autohton`, inspirat` de spiritul
cre[tin, lucru arhicunoscut azi \n lumea intelectual`.
çn 1932, c~nd a ap`rut „Calendarul“, una din problemele
grele ale vie]ii rom~ne[ti era \ncadrarea tineretului intelectual.
Universit`]ile [i [colile superioare v`rsau zeci de mii de tineri,
preg`ti]i pentru \ndeletniciri birocratice. Teribila criz`
financiar` [i economic` de-atunci f`cea imposibil` plasarea
acelor tineri. Se socotea la peste 150.000 de [omeri intelectuali.
çn zeci [i zeci de articole am c`utat s`-i \ndrum spre concep]ia
cre[tin` de via]` [i s`-i \ndemn la ini]iative personale \n via]a
practic` a ]`rii, c`ci rom~nul sufer`, \n genere, de lipsa spiritului
\ntreprinz`tor. çn nici unul din aceste articole nu e vorba de
legionari [i de cuzi[ti. Eu m` adresam tineretului \ntreg, ca om
ne\nregimentat \n nici o forma]iune politic`. Afirma]ia acuza-
toare c` ziarul „Calendarul“ a fost cel mai aprig sus]in`tor al
G`rzii de Fier nu corespunde adev`rului. Dar, admi]~nd c` a[a
ar fi fost, ce crim` ar constitui pentru un scriitor [i profesor de
teologie s` \ncre[tineze un tineret care, la acea vreme, nu
s`v~r[ise nici un act de violen]`?
Asasinarea lui I.G.Duca, la 29 decembrie 1933, m-a trezit
din iluzia c` i-am \ncre[tinat. I-am cunoscut pe legionari \n
\nchisoarea Jilava, unde m` g`seam pentru c` atacasem pe
doamna Elena Lupescu. Am fost profund decep]ionat. ßi, cum
discursurile politice [i presa vorbeau mereu de problema
tineretului, \n leg`tur` cu asasinatul, dar nu da nimeni o solu]ie,
am scris din Jilava un memoriu Regelui Carol II, prin care-i
propuneam s` ia tineretul ]`rii sub egida Coroanei, pentru a-l
educa practic, \n afar` de partide. Astfel s-a n`scut \n 1935
str`jeria. Memoriul acela l-am publicat \n 1936 \n „Sfarm`-
Piatr`“.
Dar nu e numai at~t.

204
 çn 1935, mi[carea legionar` c`p`tase propor]ii ce intimidau
pe toate partidele politice. Atunci, cum asasinatele ei continuau,
am c`utat o alt` solu]ie: am unit pe Cuza cu Goga \n partidul
na]ional cre[tin, de un na]ionalism mult mai rezonabil, opus
violen]ei legionare. Absurdit`]ile programatice ale lui A.C.
Cuza m-au f`cut s` m` retrag din aceast` forma]iune numai
dup` c~teva luni. E singura dat` \n via]a mea c~nd am activat
\ntr-un partid politic, nu pentru a-mi c`uta „un loc c~t mai bun
\n scandaloasa [i perfida politic` a crimei, urei [i jafului“, cum
zice actul de acuzare, ci pentru a combate crimele ce se f`ceau
\n numele cre[tinismului [i na]ionalismului.
Revoltat de faptul cum idei scumpe mie erau caricaturizate
de mi[c`rile na]ionaliste, am dus campania din „Sfarm`-Piatr`“
\mpotriva criminalit`]ii legionare [i absurdit`]ii cuziste \n
chestiunea evreiasc`: Madagascarul [i exproprierea urban`.
Cunosc aproape tot ce s-a scris \n aceast` vreme [i afirm f`r`
putin]` de dezmin]ire c` „Sfarm` Piatr`“ a fost singura publica-
]ie care, \n mod sistematic, doi ani [i patru luni, a comb`tut dera-
ierile na]ionali[tilor, totdeauna sub unghiul doctrinei cre[tine.
Corneliu Codreanu, \n 1936 a dat un „ordin de zi“ c`tre
legiune, \n care eram calificat cu cele mai groaznice injurii,
aproape cu un \ndemn la asasinat. Toat` presa legionar`, nume-
roas` \n acea vreme, m` prezenta ca pe un monstru al timpului.
Cea de la Oradea, Br`ila [i Cern`u]i, cerea pur [i simplu asasi-
narea mea. Presa cuzist` m` \nfiera ca „om al lui Titulescu“.
Din vremea c~nd legionarii au venit la Guvern, exist` un
raport semnat G. Racoveanu, la Ministerul Culturii Na]ionale,
prin care acest comandant legionar cerea eliminarea mea din
Universitate ca du[man al lor [i ca antina]ionalist. Nicic~nd,
ulterior, n-am avut vreun altfel de raport cu legionarii sau
cuzi[tii. Afirma]iile Siguran]ei Generale sunt cu des`v~r[ire
false. M` mir` chiar cum un regim comunist, care cunoa[te bine
metodele ei din acea vreme, agreaz` s` se sprijine pe dosare cum
sunt cele citate \n actul de acuzare.

205
 Atitudinea mea fa]` de democra]ie
Demofilia mea

Actul de acuzare \mi face o \nvinuire din campania mea

\mpotriva democra]iei [i pentru instituirea unei „ordini noi“.
F`r` s` vrea, actul de acuzare \mi aduce un elogiu. C`ci
democra]ia, pe care am atacat-o eu prin ziarul „Calendarul“, este
exact ceea ce se nume[te azi „democra]ia istoric`“, \nfierat` ca
o for]` reac]ionar`, ce se opune progresului. çn declara]iile mele,
scrise la Ministerul de Interne, \n Iunie, mi-am exprimat toat`
admira]ia pentru opera de \mpropriet`rie a ]`ranilor, f`cut` de
actualul regim \mpotriva „democra]iei istorice“ [i pentru opera
de ajutorare a fl`m~nzilor.
¥in s` precizez c` eu n-am atacat democra]ia ca sistem de
guvern`m~nt, care ar trebui \nlocuit cu dictatura. çn aceast`
privin]`, iat` ce scriu \n cartea mea Ortodoxie [i etnocra]ie: „Nu
ur~m democra]ia pentru democra]ie, ci pentru c` a falsificat
con[tiin]a de st`p~n` a patriei noastre“ (pag. 187). Nic`ieri \n
scrisul meu nu exista preconizarea regimului dictatorial pentru
Rom~nia, pentru simplul motiv c` nu vedeam nici un dictator [i
un asemenea regim nu se instituie prin dolean]e ziaristice. Am
atacat \ns` democra]ia \n monstruoasele ei sc`z`minte morale.
„Afacerismul“ e un cuv~nt pe care eu l-am introdus \n circula]ia
ziaristic`. Partidele democratice de guvern`m~nt \[i dezv`luiau
unele altora, \n fa]a ]`rii, enormele afaceri s`v~r[ite \n paguba ei,
dar nimeni nu aplica nici o sanc]iune vinova]ilor deveni]i
milionari peste noapte. Iat` ce scriam \n „Calendarul“ de la 1
ianuarie 1933: „Oameni de treab`, care exist` \n toate partidele,
habar nu au de existen]a acestei cloace, \çn zeama infect` a
c`reia se \neac` zgomotele tuturor afacerilor r`sun`toare [i
putrezesc orice sanc]iuni ce ar trebui aplicate. ßnapanii unui
guvern fur`, [napanii guvernului urm`tor devin complici,
\n`bu[` afacerea – [i totul reintr` \n t`cere“ („Calendarul“, anul
II, 1/1, 1933). Asemenea articole de critic` se g`sesc cu zecile

206
\n scrisul meu. De num`rate ori apare \n el fraza: „A guverna
\nseamn` a te sacrifica \n beneficiul poporului, dar guvernele
noastre sacrific` poporul \n beneficiul lor“.
Vremea „Calendarului“ e aceea a numeroaselor \mprumu-
turi streine, cu comisioane fabuloase, care aduseser` ]ara sub
dictatura plutocra]iei occidentale prin faimo[ii Rist [i Huboin.
Am protestat din r`sputeri \mpotriva acestei \njosiri. E vremea
trusturilor [i cartelurilor, patronate de guverne, care urcau
pre]urile [i exploatau mul]imea s`rac`. Cea mai mare campanie
economic`, dus` \n presa rom~n`, a fost cea din „Calendarul“;
\n special, \mpotriva trustului zah`rului, \ncununat` de succes
enorm, c`ci atunci, \n 1932, pre]ul zah`rului l-am sc`zut cu 11
lei la kg. Abia trecuse o lun` de la apari]ia ziarului [i, la 24
februarie 1932, am cerut o lege pentru desfiin]area trusturilor [i
a cartelurilor. Lucr`torilor oprima]i la Grivi]a [i Lupeni de c`tre
aceast` democra]ie istoric` eu i-am ap`rat \n „Calendarul“. Dac`
onora]ii mei acuzatori ar fi citit sf~[ietoarele reportagii ale
poetului N. Crevedia sau articolele mele de ap`rare a oprima-
]ilor, nu m-ar fi acuzat ca antidemocrat. Nu exagerez nimic c~nd
afirm c` jum`tate din scrisul meu militant e \nchinat s`racilor,
umili]ilor [i ofensa]ilor, exploata]i de l`comia plutocratic` [i de
afacerismul politicianist. Critica pe care am f`cut-o eu
„democra]iei istorice“ cu 14 ani \nainte este identic` cu aceea
f`cut` de regimul actual. Cum e un merit pentru cine a spus-o
azi, nu e o vin` pentru cine a spus-o ieri?
Repet: critic~nd democra]ia, n-am c`utat s` pun \n locul ei
dictatura. Vorbind \n studiul Copil`rie [i sfin]enie despre
libertatea omului, iat` ce spun despre dictatori: „...Nici un om nu
apar]ine \n \ntregime altui om, fiindc` to]i apar]in lui Dumnezeu
ca f`pturi ale lui. Adev`rul acesta, pe care caut` s`-l sugrume \n
vremea de azi dictatorii lacomi de st`p~nire asupra vie]ii [i a
mor]ii, ne apare \n lumina suveran` din sf~nta Evanghelie
(„G~ndirea“, ianuarie 1937 [i Ortodoxie [i etnocra]ie, p. 11). Nu
dictatura cu absolutismul ei e antidotul democra]iei [i exceselor
ei. Am repro[at „democra]iei istorice“ neonestitatea [i

207
nesinceritatea fa]` de popor. Iar ceea ce i-am opus \ntotdeauna
\n scrisul meu e demofilia, sentimentul de dragoste ad~nc` fa]`
de om [i de popor, care trebuie s` lege pe conduc`tori de masa
condu[ilor. Ideea aceasta de demofilie e repetat` ca o obsesie \n
tot scrisul meu de caracter politic [i moral. „Ordinea nou`“,
expresie \nvinuit`, de asemenea, \n actul de acuzare, \nseamn`,
\n concep]ia mea, \nnoirea moral`, prin demofilie, a conduc`-
torilor, pentru a deveni lecuitorii suferin]elor populare, iar nu
exploratorii lor. M`rturisesc din ad~ncul con[tiin]ei mele c` pe
mine ca scriitor independent nu m-a interesat [i nu m` intere-
seaz` variatele forme de guvern`m~nt; dar m-a interesat [i m`
intereseaz` sentimentul pe care conduc`torii \l probeaz` prin
fapte fa]` de poporul suferind. Sentimentul acesta al demofiliei,
pe care l-a[ fi avut ca fundament sufletesc al politicei rom~ne[ti,
e de natur` cre[tin`, dup` cum l-am explicat \n „Sfarm` Piatr`“
din 15 aprilie 1937 sub chiar titlul Democra]iei [i demofilie.
„Demofilia, zic eu acolo, e aplicarea \n via]a politic` a sentimen-
tului pe care \l \ncearc` M~ntuitorul c~nd, v`z~nd mul]imile
fl`m~nde, a spus: «Mi-e mil` de popor!», [i le-a s`turat \n mod
miraculos cu p~ine [i pe[te. Demofilia \nseamn` identificarea ta
cu suferin]ele poporului pentru a le vindeca. Pentru mine,
interesant nu e at~t regimul politic, c~t faptul dac` el e animat de
sentimentul evanghelic al demofiliei.“ De aceea, eseul din
„Sfarm` Piatr`“ se \ncheie astfel: „La urma urmei, zice]i-i cum
vre]i regimului politic pe care \l adopta]i. Numele nu interesea-
z`. Ceea ce intereseaz` \ns` \n mod fundamental e sentimentul
de aderen]` cu care te apropii de popor. E demofilia. F`r`
elementul s`u dumnezeiesc, orice politic` e o tr`dare“.
Un fapt caracteristic de demofilie politic`, petrecut \n
ultimul timp, e marea oper` de ajutoarare a lumii fl`m~nde din
grozavul an de secet` care a trecut. Ea nu seam`n` cu nimic din
ceea ce a f`cut de 30 de ani \ncoace „democra]ia istoric`“, pe
care am comb`tut-o eu.
Terenul acesta de demofilie politic` nu e cunoscut \n
literatura occidental`. E un termen creat de filosofia

208
dostoievskian`. çn lumea ortodox`, Dostoievski nu e numai cel
mai mare romancier al lumii, dar [i un profund cuget`tor, din
care se inspir` marele curent de filosofie religioas` ortodox` din
vremea noastr`. çn cursurile mele universitare \nchinate lui
Dostoievski, am reliefat aceast` concep]ie demofil` [i mi-am
\nsu[it-o ca una din ideile cardinale ale scrisului meu. ßi fiindc`
e vorba de ideea cre[tin` \n politic`, voi trece la un alt punct de
acuzare [i anume:

Atitudinea mea fa]` de fascism

Actul de acuzare m` \nvinuie[te de fascism \ntr-un mod

original c~nd zice: „Nichifor Crainic... se plaseaz` \ntre
propagandi[tii [i agen]ii de execu]ie ai hitlerismului [i
fascismului din Rom~nia, pe prim plan, f`c~ndu-se ecoul
nefastei politici a criminalului Hitler [i acoli]ilor s`i“. Ceva mai
departe g`sesc afirma]ia c`, „legat prin g~ndire de fascism“, am
devenit „din ce \n ce mai pefect filogerman“. Eu, ne\n]eleg~nd
cum de am putut ajunge de la fascism la filogermanism, voi
\ntrebuin]a fiecare termen \n semnifica]ia lui proprie, ca s` nu
m` pierd \n confuzii [i echivocuri. Voi remarca din textul
acuzator lipsa oric`rei afirma]ii c` a[ fi vrut s` \nfeudez ]ara
politicii d-lui Mussolini. Ca toate cele discutate p~n` acum,
\nvinuirea de fascism e o simpl` afirma]ie nedocumentat` prin
nimic.
Actul de acuzare nu aduce nici un text al meu [i nici un fapt
al meu care s` demonstreze c` m-am „pus \n slujba fascismului“
ca un „agent de execu]ie“ al lui. Fascismul, cu emblem` fascia
roman` – spre deosebire de zvastica barbariei ariene, –
\nseamn` solidaritatea italian` pentru re\nvierea gloriei
str`bune. Adic` ceva specific italian, despre care \nsu[i
\ntemeietorul lui spunea c` nu e marf` de export. çntre na]ional-
socialism [i fascism erau profunde deosebiri de structur` [i de
doctrin`. Fascismul era catolic, hitlerismul, anticre[tin;

209
fascismul, pentru dreptul roman; hitlerismul, \mpotriva drep-
tului roman; hitlerismul, pentru sterilizare; fascismul, \mpotriva
acestei barbarii; hitlerismul, antisemit; fascismul, indiferent la
problema evreiasc`, dup` cum o declara \nsu[i Mussolini \n
cartea \n care faimosul publicist evreu Emil Ludwig [i-a
publicat convorbirile cu el. ßi tot din aceea[i carte reiese clar c`
fascismul nu putea admite rasismul german, care nega categoric
\nsu[irile rasei latine, socotind-o definitiv corupt`.
Ca form` politic`, fascismul \nsemna un dictator [i un
partid unic, care, pentru a reprezenta unanimitatea na]ional` nu
admitea nici o alt` forma]iune politic` al`turi de el. F`r` aceste
dou` semne caracteristici, nimeni nu poate fi calificat drept
fascist.
Unde am scris eu despre necesitatea unui dictator \n
Rom~nia? Actul de acuzare n-o spune, fiindc` acest lucru nu
exist` \n scrisul meu. Am dat mai sus un citat \n care resping
preten]ia oric`rui dictator de a dispune de via]a [i de moartea
supu[ilor. C~t despre aspiran]ii no[tri la dictatur`, am scris \n
„Sfarm`-Piatr`“: despre Codreanu c` „nu are cap pe umeri“, ia
despre Cuza [i Goga c` sunt „cadavre“ [i „oameni sculpta]i \n
m`m`lig`“. („Sf≤arm`≥-Piatr`“, 8 oct. 1936). C~t despre Ion
Antonescu, el a fost numit dictator de Carol II, prin decretul
cunoscut din 4 sep≤tembrie≥ 1940. N-a[ fi reprodus aceste
cuvinte prea tari, adresate, pe c~nd tr`iau, unor oameni r`posa]i
azi, dac` n-a[ fi nevoit s` m` ap`r cu probe concrete contra unor
acuz`ri ieftine, fiindc` n-au nici un fundament.
Al doilea element al fascismului, partidul unic, nu e
pomenit absolut niciodat` \n scrisul meu ca formul` de politic`
rom~neasc`. Dup` cum s-a putut vedea, eu am criticat toate
partidele, fie democratice, fie na]ionaliste. çn locul lor n-am
preconizat partidul unic, ci \nlocuirea lor cu organiza]iile
profesionale investite cu calitate politic`. Dar nici aceast` idee
nu are a face cu fascismul italian. Corporatismul fascismului
italian era de natur` pur economic`: for regulator al raporturilor
dintre capital [i munc`. Organiza]ia profesional`, preconizat` de

210
mine, era un fel de corporatism care, pe l~ng` func]ia
economic`, ap`rea investit cu calitatea politic` pentru a exclude
din via]a statului incompeten]a partidelor. Aceasta iese clar ca
lumina zilei din scrisoarea mea Programul statului etnocratic,
publicat` \nt~i \n „Sfarm`-Piatr`“ [i apoi \n carte ≤Ortodoxie [i
etnocra]ie≥. Iat` ce zic acolo:
„Profesiunile sau categoriile de munc` sunt func]iunile
organice, fire[ti, ale vie]ii na]ionale. Nu e nici una superioar`, nu
e nici una inferioar`. Toate sun egal \ndrept`]ite s` tr`iasc`“.
(Ort≤odoxie≥ [i etn≤ocra]ie≥, p. 286). ßi mai departe: „Parla-
mentul va fi un parlament profesional cu membri ale[i din s~nul
categoriilor de munc` de c`tre categoriile de munc`. Minoritarii
vor fi reprezentan]i \n propor]ie numeric`“ (p. 287).
Reformele social-economice propuse \n acest sistem
imaginat de mine se aseam`n` ca dou` pic`turi de ap` cu cele
comuniste, fiindc` sunt identice. Iat` c~teva: fiecare plugar
trebuie s` fie proprietar de p`m~nt (p. 295); proprietatea indivi-
dual` pentru fiece muncitor (304); el trebuie s` ajung` copro-
prietar prin ac]iuni de munc` (305); etatizarea B`ncii Na]ionale
[i \nlocuirea b`ncilor c`m`t`re[ti cu b`nci profesionale (308);
na]ionalizarea fabricilor furnizoare de stat (301); desfiin]area
trusturilor [i cartelurilor etc., etc.
Iat` \n ce culmineaz` ideile pentru care am luptat eu \n
ziaristic`! Pornind de la principiul cre[tin c` „dreptul la via]`
\nseamn` datoria de a munci“, toate reformele preconizate de
mine tindeau la suprimarea parazitismului politic, a plutocra]iei
exploatatoare [i la r`spl`tirea, cum se cuvine, dup` truda lor, a
plug`rimii [i a muncitorimii. Iat` bun`oar` cum v`d eu rolul
muncitorimii: „Precum nu se poate vorbi de o cultur` rom~-
neasc` f`r` scriitori, f`r` arti[ti, f`r` filosofi [i savan]i, care s-o
creeze, tot astfel nu se poate vorbi de o civiliza]ie rom~neasc`
f`r` muncitorimea care s-o realizeze. Cea dint~i modeleaz`
sufletul vie]ii na]ionale; cei de-ai doilea, ca [i cea dint~i,
modeleaz` materia vie]ii na]ionale („Sf≤armn`≥ Piatr`“ [i
Ortodoxie [i etnocra]ie, p. 219).

211
 Oricine poate observa de la simpla enun]are a reformelor
propuse de mine ce deosebire enorm` exist` \ntre sistemul
capitalist al fascismului [i al na]ional-socialismului [i aceste
reforme cu des`v~r[ire anticapitaliste. Sistematizate de mine \n
anul 1937, aceste idei, toate, se g`sesc formulate cu 5-6 ani
\nainte \n ziarul „Calendarul“. ßi atunci, e de ne\n]eles cum am
putut ajunge „propagandist [i agent de execu]ie al hitlerismului
[i fascismului din Rom~nia“, dup` cum m` \nfiereaz` actul de
acuzare! çn realitate, tot scrisul meu, care vibreaz` de revolt`
\mpotriva tuturor exploatatorilor [i plutocra]ilor, dar scr~[ne[te
al`turi de plugari, de lucr`tori [i de toat` s`r`cimea suferind`,
n`d`jduind \mpreun` cu ei o lume mai bun` [i mai dreapt`, e un
scris premerg`tor al epocii de azi, un scris care nu merit` ne-
dreptatea de a fi acuzat tocmai \n numele acelora[i idei.
Nu vreau s` spun cu aceasta c` a[ fi practicat doctrina
comunist`, pe care \n realitate am comb`tut-o din pricina atitu-
dinii sale antireligioase. Dar pentru mine, care am considerat
oamenii, ideile [i evenimentele din punct de vedere cre[tin,
orice lucru c`p`ta o valoare pozitiv` din moment ce cores-
pundea convingerilor mele neschimbate. Viziunea profesional`
a societ`]ii na]ionale, care \n fascism se numea corporatism, am
\mbr`]i[at-o fiindc`, \nainte de a fi fascist`, ea era cre[tin`, era
\ns`[i viziunea social-economic` a sociologiei cre[tine. Fascis-
mul din catolicism a \mprumutat-o, iar \nv`]a]ii catolici au
sistematizat-o \n Codul social de la Molinas, scriere tradus` [i \n
limba rom~neasc`. Pentru orice om informat, corporatismul nu
se confund` cu fascismul, pentru c` el nu implic` nici dictatura
[i nici partidul unic. çn 1930 s-a inaugurat la Roma, ßcoala
Romanic` [i cu acest prilej d. D. Gusti, marele nostru sociolog,
care nu era fascist, a declarat \n fa]a lui Mussolini c` doctrina
corporatist` reprezint` un maximum de perfec]iune ca tip de
organizare social`. Nimeni nu l-a chemat pe d. Gusti la
r`spundere [i nici pe d. M. Manoilescu, care a scris voluminoasa
lucrare: Secolul corporatismului. Departe de a \mp`rt`[i totu[i
pe de-a-ntregul p`rerile acestor oameni competen]i, iat` ce

212
scriam eu \n acea vreme: „Mussolini nu e un democrat pentru c`
e sincer, dar e un demofil pentru c` e un \n]elept. Eu nu [tiu dac`
formula pe care a dat-o el poate fi cea pe care o caut` via]a
modern`, dar e ne\ndoios c` via]a modern` \[i caut` o simez`
nou` pe care materialismul nu i-o poate da.“ (Puncte cardinale
\n haos, p. 47-48). Astfel, cu o atitudine critic` selectiv`, am
comb`tut din cele dou` extreme ale vremii elementele
corespunz`toare doctrinei cre[tine [i am alc`tuit aceast` sintez`
care e Programul statului etnocratic, confluen]` [i formul` de
\mp`care \ntre cre[tinism [i comunism, sau mai exact, \ntre
na]ionalism [i comunism sub egida cre[tinismului.
Procesul meu e un proces de idei [i ca acuzat, am dreptul
elementar s` cer s` mi se arate ideile \mprumutate din fascism
sau din hitlerism, pentru care s` merit infamia de a fi un
propagandist [i un agent de execu]ie al lor. Actul de acuzare nu
aduce nici un document care s`-i sus]in` aser]iunile.
Voi trece acum la:

Atitudinea mea fa]` de na]ional-socialism

Rasismul meu

Ating~nd aceast` chestiune, trebuie s` declar de la \nceput

c` nu exist` nici un fel de contact \ntre felul meu de a g~ndi [i
doctrina na]ional-socialist`. Nu exist`, de asemenea, nici o
organiza]ie sau institu]ie hitlerist` dat` ca exemplu de urmat \n
scrisul meu. Raportul meu cu na]ional-socialismul are dou`
laturi, pe care le voi ar`ta.
1. Una e atitudinea mea fa]` de doctrina hitlerist`.
2. Cealalt`, o chestiune de politic` extern`.
Le voi \nf`]i[a pe r~nd.
1. A[a zisul meu «rasism»
çn ce prive[te doctrina rasist` a na]ional-socialismului
german, sunt singurul scriitor rom~n care am avut o atitudine

213
categoric negativ`, \n publica]iile unde am scris, \n c`r]ile pe
care le-am tip`rit [i \n cursurile universitare f`cute studen]ilor.
Numai la \nceput, \n anul 1933, c~nd \nc` nu cuno[team
bine doctrina rasist` german`, a putut s` m` induc` un moment
\n eroare manifestul c`tre poporul german al lui Hitler, care fu-
sese chemat la guvern. „Manifestul guvernului na]ional al Ger-
maniei c`tre popor – scriam eu \n „Calendarul“ la 4 februarie
1933, – con]ine un pasagiu ce trebuie subliniat. Iat`-l: «Guver-
nul na]ional declar` c` preocuparea sa principal` este s` restabi-
leasc` unitatea spiritual` a poporului sub semnul cre[tinismului,
ca baz` moral` [i a familiei, ca baz` a poporului [i statului“.
Convins cum eram c` ad~nca corup]ie de care suferea via]a
noastr` public` nu se poate lecui dec~t prin \ncre[tinarea con[ti-
in]elor chemate la conducere [i printr-un regim demofil \n care
legea lui Hristos s` devin` legea statului, eram bucuros c`, \n
indiferentismul religios al politicienilor no[tri, g`sesc un
argument pentru teza mea, \n manifestul germane. Hitler vorbea
mult [i, la \nceput, repeta mereu punctul programatic cu \n-
cre[tinirea. Ceva mai mult, la c~teva luni de guvernare, a
intervenit \ntre Germania [i Vatican concordatul religios, care
f`cea pe toat` lumea s` cread` c` regimul hitlerist va fi favorabil
cre[tinismului. Iat` ceea ce m` f`cuse s` cred c`, \n valul de
ateism ab`tut asupra Europei, Hitler avea s` fie restauratorul
credin]ei religioase. Am scris \n „Calendarul“ din 1933 c~teva
articole \n acest sens.
Ce-a urmat \ns` dup` aceasta? O dezmin]ire categoric` a
primului manifest, o lezare a concordatului \ncheiat, un curent
considerabil de p`g~nire a religiei, \n fruntea c`ruia se afla
Alfred Rosenberg, profesorul Hauer, Linderdorf, contele
Rewentlow [i al]ii, conflictul uria[ cu bisericile germane [i
conflictul [i mai puternic cu Vaticanul, p~n` c~nd Papa a dat
r`sun`toarea enciclic` de condamnare a rasismului german. M-
am apucat atunci [i am studiat temeinic ideea rasist` german` la
to]i teoreticienii ei, \n frunte cu Gobineau, Chamberlain [i
Alfred Rosenberg. Concluziile acestui studiu au fost nu numai

214
rectificarea erorii \n care c`zusem, ci o luare de pozi]ie
categoric` \mpotriva rasismului german, sus]inut` f`r`
\ntrerupere de atunci p~n` azi. çn 1935, am tip`rit un num`r
\ntreg din revista „G~ndirea“, \nchinat problemei «Ras` [i
religie», \n care o pleiad` de colaboratori au c`utat s` d`r~me
teza hitlerist` c` religia cre[tin` e incompatibil` cu rasa
germanic` [i c` aceast` ras` \[i va crea o religie nou`, p`g~n`,
pe m`sura virtu]ilor ei de ras` regal` a p`m~ntului. Studiul meu,
publicat \n acel num`r [i intitulat Ras` [i religie, con]ine at~tea
elemente condensate, \nc~t el s-ar putea dezvolta \ntr-o carte
voluminoas`. Neav~nd colec]ia revistei la \ndem~n`, studiul
acesta \l citez din cartea mea Puncte cardinale \n haos, unde
ocup` 30 de pagini. Combat acolo teoria lui Gobineau c` rasa
nordic` ar fi „rasa regal`“ a lumii; combat teoria lui H. St.
Chamberlain c` Hristos ar fi de ras` arian`; combat teoria lui
Rosenberg, care, dimpotriv`, sus]ine c` religia cre[tin` n-ar fi
dec~t o corcitur` de sirianism [i iudaism; scot \n eviden]`
contradic]iile mai sinuoase ale acestor autori, confrunta]i unul
cu altul, [i ar`t imposibilitatea [i absurditatea preten]iei de a crea
o religie nou` \n cabinetul filosofic al partidului na]ional-
socialist.
Iat` ce zic la \nceputul acestui studiu:
„Pe c~nd fascismul, \ncadrat \n catolicism, \n]elege c`
religiunea \[i are izvorul \n transcedent, na]ional-socialismul,
prin doctrina sa rasist`, vrea o religiune care s` fie emana]ia
geniului na]ional. Ideea aceasta noi o respingem din capul
locului. Ea e dintre acele idei menite nu s` refac` pacea Europei,
ci s` m`reasc` haosul“. (Puncte cardinale \n haos, p. 160)
Iat` ce zic mai departe: „Na]ionalismul german are la baz`
aceast` dogm` cu totul arbitrar` a superiorit`]ii rasei germanice.
Pornind de la premisele acestui arbitrariu teoretic, el interpre-
teaz` istoria Europei \ntr-un mod sui-generis [i trage o serie de
consecin]e al c`ror particularism merge uneori p~n` la bizarerie.
Chestiunea \nlocuirii dreptului roman cu un drept germanic,
precum [i aceea a steriliz`rii pentru ob]inerea unei rase c~t mai

215
pure, sunt dintre cele mai curioase. Mai uluitoare dec~t toate
\ns` e problema \nlocuirii cre[tinismului printr-o religiune
neop`g~n` care, produs al rasei germanice, s` slujeasc` exclusiv
acestei rase“. (Idem, p. 163-164)
„Anticre[tinismul rasist e o consecin]` a germanismului
socotit ca o valoare absolut`“. (Idem, p. 164-165)
„Doctrina rasismului religios, a[a cum o \nf`]i[eaz`
\ndeosebi Alfred Rosenberg, e o sintez` for]at` a unor elemente
disparate, \n care no]iuni din ordinea religioas` se confund`
continuu cu no]iuni din ordinea politic`“ (Idem, p. 166)
ßi, \n sf~r[it, iat` cum \nchei acest studiu:
„Logica noastr` omeneasc`, atunci c~nd nu se fundeaz` \n
adev`rul revelat, devine haos [i nebunie“ (Idem, p. 186)
Cum poate fi calificat propagandist al lozincilor Berlinului
[i agent de execu]ie al hitlerismului un om care demonstreaz`
[tiin]ific c` teoria rasist` e haos [i nebunie? Eu nu m-am oprit
\ns` aici. Eu am \nfierat mai departe pe adep]ii rom~ni ai
rasismului german, care voiau desfigurarea \ns`[i a Bibliei dup`
bizara re]et` a Berlinului. Iat` ce scriam \n „Sfarm` Piatr`“ la 20
decembrie 1936: „Doctrinarii rasismului care, imit~nd pe H. St.
Chamberlain, cer at~t \n Germania c~t [i la noi excluderea
Vechiului Testament dintre c`r]ile fundamentale ale cre[tinis-
mului e o superb` idio]ie rostit` de H. St. Chamberlain, care a
fost totu[i un g~nditor interesant“. ¥in s` notez c` Chamberlain
e unul din zeii rasismului german.
Precum studiul Ras` [i religie publicat \n „G~ndirea“, a fost
reprodus \n cartea Puncte cardinale \n haos, tot astfel acesta din
urm`, Na]ionalismul sub aspectul cre[tin, a fost reprodus din
„Sfarm` Piatr`“ \n cartea Ortodoxie [i etnocra]ie. Am~ndou`
aceste c`r]i au circulat [i s-au v~nduit \n mii [i mii de exemplare
\n vremea c~nd nem]ii se g`seau \n Rom~nia.
Dar eu nu m-am oprit aici. Ca profesor con[tiincios, care nu
mi-am hr`nit niciodat` studen]ii cu idei r`t`cite, am ]inut ca \n
\ns`[i cursurile mele universitare s` combat teoria rasist`, de[i
nimeni nu m` obliga. çntr-adev`r, cursul meu despre Mistica

216
german` medieval`, scris de mine [i litografiat de studen]i, se
deschide cu o prelegere \ntreag` despre aceast` problem`. Aici
ideea rasist` e urm`rit` \n originile ei teologice, \n spa]iul unui
veac. E a[a-zisul proces de germanizare a cre[tinismului, ceea
ce pentru mine \nseamn` descre[tinarea germanismului, adic`
neop`g~nizarea lui. çn alt` prelegere demonstrez neseriozitatea
lui Alfred Rosenberg c~nd \ncearc` s` derive rasismul din
filosofia mistic` a lui Meister Eckart, g~nditor din veacul al
XIV-lea! Acest curs, dup` cum arat` condica Facult`]ii de Teo-
logie din Bucure[ti, l-am ]inut de dou` ori \n timpul c~nd germa-
nii se g`seau \n ]ar`.
A[ putea s` aduc \nc` alte numeroase pasagii din scrisul
meu, \n care rasismul german e tot a[a de drastic caracterizat. ßi
dac` acest scris e adus \n fa]a judec`]ii, atunci ce merit` publi-
ci[tii democra]i care n-au scris nimic \n aceast` chestiune, pe
care eu am socotit-o \ntre cele mai grave ale timpului nostru?

Eu [i ura de ras`

Prezen]a rasismului \n via]a public` duce inevitabil la ura

de ras`. Cu toat` repulsiunea pe care o simt, va trebui s` m` ap`r
[i de aceast` invinuire, de vreme ce actul de acuzare zice:
„C`ut~ndu-[i un loc c~t mai bun \n scandaloasa [i perfida
politic` a crimei, a urei [i a jafului“ etc... \ncadr~ndu-m` c~nd
\ntre cuzi[ti, c~nd \ntre legionari. E de prisos s` mai repet
chestiunea raporturilor mele cu aceste mi[c`ri. Acuza]ia de
crim`, ur` [i jaf se refer` de bun` seam` la problema evreiasc`,
de[i actul de acuzare nu pomene[te niciodat` cuv~ntul evreu.
Eu nu sunt nici antisemit, nici filosemit. Eu am scris mereu
c` toate rasele [i toate categoriile creatoare de munc` sunt
\ndrept`]ite s` tr`iasc` pe p`m~ntul lui Dumnezeu. N-am scris
despre nici o ras` c` reprezint` absolutul moral, sau, dimpotriv`,
iremediabila decrepitudine moral`. Am v`zut mai \nt~i calit`]ile
[i defectele neamului meu [i apoi pe ale celorlalte neamuri

217
conlocuitoare. Nu sunt antisemit [i nu exist` \n scrisul meu nici
un r~nd care s` t`g`duiasc` virtu]ile neamului evreiesc.
Dimpotriv`, \ntr-o bro[ur` a mea, Priveli[ti fugare, st` scris un
elogiu a[a de cald al acestor calit`]i \nc~t un publicist evreu,
Leon Algazi, mutat azi \n Fran]a, a calificat acel pasagiu drept
„o perl` demn` de orice antologie“. Cu toate acestea, nu sunt
nici filosemit. Am repetat p~n` la satura]ie \n scrisul meu:
„Precum exist` rom~ni buni [i rom~ni r`i, tot astfel exist` evrei
buni [i evrei r`i“. Am constatat cu pl`cere c` [i regimul actual e
de aceea[i p`rere c~nd am v`zut c` aresturile [i pu[c`riile, pe
unde am trecut p~n` acum, sunt pline de rom~ni [i de evrei.
Potrivit acestui principiu care e moral, iar nu rasial, am avut
colaboratori evrei la toate publica]iile pe care le-am scris. çn
administra]ia ziarului „Calendarul“ am avut [apte evrei, \ntre
care d. David B`rbutz`, administrator, Paul Samoil, Batalion,
Mircea Stein, inspector [i al]ii; iar \n redac]ie c~]iva cronicari [i
reporteri, \ntre care pe d. C. Linden, actualul deputat socialist, la
revista „G~ndirea“ am avut destui colaboratori evrei printre care:
d. Tudor Vianu, redactor permanent, M. Mircea, F. St. Streitman,
filosoful I. Bruc`r, Nina Faπon, Rosenkrantz, ßtefan Baciu etc.
çntre secretarii de redac]ie ai acestei reviste au str`lucit doi evrei:
Tudor Vianu [i ßtefan Baciu. Pe l~ng` literatur` [i filosofie,
aceast` revist` a promovat [i artele plastice cum n-a f`cut-o \nc`
nici o alt` publica]ie din aceast` ]ar`. Arti[tii plastici evrei au fost
remarca]i deopotriv` cu cei rom~ni, iar operele reproduse, la fel.
Printre ei: Iser, Marcel Iancu, Maxy, Daniel, Viscont, Mina Byk,
Popst-Kreid, Margareta Sterian etc., etc. N-a existat un artist
plastic evreu s` nu fi fost remarcat cu elogii \n revista mea.
E un lucru prea cunoscut c` rasismul absolut sau antisemi-
tismul nu face nici un fel de cauz` comun` cu evreii.
Dar atitudinea mea fa]` de ei se vede mai limpede din felul
cum consider mi[c`rile na]ionaliste \n raport cu aceast`
chestiune.
Cuzismul l-am socotit totdeauna ca o agita]ie demagogic`,
a c`rei lozinc`: „Eliminarea jidanilor \n Madagascar“ ar`ta

218
tocmai neseriozitatea acestei mi[c`ri. Iat` ce scriam \n „Sfarm`
Piatr`“ la 17 februarie 1938: „Eu n-o afirm acum, dar am scris-
o de zeci de ori \n aceast` revist` c`, dac` e cineva care nu
cunoa[te problema evreiasc`, acesta e prin excelen]` marele
antisemit A. C. Cuza. Una e s` propagi o teorie antiiudaic`
formulat` de al]ii [i alta e s` cuno[ti problema \n complexul
realit`]ilor din ]ara noastr`. Simplismul solu]iei madagascareze,
pe care noi \l denun]`m de doi ani \ncoace, acoperea lipsa real`
a solu]iilor adecvate \mprejur`rilor de la noi. Neav~nd nici o
solu]ie, cuzismul se ag`]ase de Madagascar fiindc` era o tem`
facil` care culegea voturi [i fabrica deputa]i“.
Articolul se \ncheie astfel: „ßi nu ne \n[el`m c~nd afirm`m
c` actele lui de anarhie nesocotit`, pornit` dintr-un biet creier
dement de alcool, au pricinuit \n mare parte proclama]ia cu
suspensiunea vie]ii de partid“.
Din c~t am scris numai \mpotriva cuzismului se poate face
un volum considerabil. çn locul violen]elor [i al demagogiei,
\ndemnam pe na]ionali[ti la munc` destoinic` [i sistematic`.
Studiul meu Na]ionalismul [i coopera]ia, publicat \n „Sfarm`
Piatr`“ la 20 august 1936 [i reprodus \n cartea Ortodoxie [i
etnocra]ie, st` dovad`.
çn ce prive[te mi[carea legionar`, e drept c` ea renun]ase la
demagogia cuzist`, lu~nd ini]iativa unei munci constructive:
dar, al`turi de aceast` oper` care entuziasma tineretul, func]iona
\nfior`tor revolverul. çn anii c~nd aceast` mi[care inspira at~ta
team` \nc~t mini[trii dormeau noaptea prin p`duri, iat` ce
scriam \n „Sfarm` Piatr`“ despre crim`, la 7 mai 1937, sub titlul
Respectul omului: „Un titlu anacronic: respectul omului.
Fiindc` niciodat` oamenii nu s-au ucis cu at~ta senin`tate ca
ast`zi. Dobitoacele se ucid \ntre ele cu un scop precis [i cu eco-
nomie: pentru ca cel mai tare s` m`n~nce pe cel mai neputin-
cios. Ast`zi \ns` oamenii se ucid \n scopuri cu totul dezintere-
sate: pentru binele colectivit`]ii, care poate s` fie partidul, na]iu-
nea sau omenirea. Din aceast` pricin`, crima se face cu senin`-
tate [i f`r` mustrare de cuget. E crima intelectual`. Str`pungi cu

219
glon]ul mintea omului tot a[a cum ai scutura de pe creang` un
trandafir de mai“. Pasagiul acesta era o aluzie la felul cum a ucis
studentul Raskolnikov din romanul Crim` [i pedeaps`. Expli-
cam apoi ce \nseamn` crima din punct de vedere cre[tin. C`ci
punctul de vedere cre[tin niciodat` nu m-a p`r`sit \n scrisul
meu: „çn doctrina cre[tin`, scriam, omul e fratele nostru fiindc`
suntem to]i creaturi ale aceluia[i Tat` ceresc. çn to]i e \ngropat
acela[i chip al lui Dumnezeu [i nu putem pretinde c` respect`m
pe Dumnezeu dac` nu respect`m chipul lui \ntip`rit \n persoana
oric`ruia din fra]ii no[tri... Ni se pare nou` c` suntem mai
des`v~r[i]i dec~t cutare din semenii no[tri sau c` ace[ti semeni
nu se conformeaz` ca noi voin]ei lui Dumnezeu?Avem atunci
destule mijloace s`-i ini]iem \n cre[tinism, s`-i constr~ngem la o
via]` mai moral` sau, \n extrem, s`-i excludem din societatea
noastr`. N-avem \ns` nici un drept s`-i ucidem. De vreme ce tu
nu po]i da via]` unui mort, n-ai nici un drept s` ucizi un om viu.
Uciderea e un fapt cu des`v~r[ire ireparabil. Chiar dac` oamenii
]i-ar ierta crima, [i chiar dac` Dumnezeu ]i-ar [terge \n marea lui
bun`tate, ireparabilul r`m~ne acela[i \n ce prive[te victima“.
E de prisos s` amintesc c~te am avut de \ndurat de la legio-
narii care, \mpu[c~nd oameni, erau convin[i c` fac cre[tinism. O
mostr` de asemenea monstruozitate se g`se[te consemnat` de
mine \n articolul Un apologet „ortodox“ al crimei din „Sf~nt`
Piatr`“, 2 sept. 1937. Oricine cunoa[te atmosfera exploziv` a
acelei vremi va \n]elege c` e un fel de minune c` am sc`pat cu
via]`. Cele mai fioroase campanii \mpotriva unui om sunt cele
din presa legionar` \mpotriva mea.
Atitudinea mea \mpotriva violen]ei [i a crimei \n chestiunea
evreiasc` e una [i aceea[i de c~nd am \nceput s` scot, \mpreun`
cu prietenii mei, ziare na]ionaliste. Voi reproduce aici dovezi
dintr-un singur articol tip`rit \n ziarul „Cuv~ntul“ din 27 iunie
1925. Fiindc` un scriitor evreu, dl. A. Zissu, \[i b`tuse joc de
credin]a noastr` ortodox`, studen]ii obi[nuiau, la manifesta]iile
lor, s` injurieze religia mozaic` [i s` devasteze templele, ca la
Oradea-Mare. Iat` ce scriam atunci, \n 1925, \mpotriva

220
violen]elor: „Afirmarea lui \ns` – adic` a na]ionalismului –, prin
\nc`ier`ri violente, o socotim gre[it`. Gre[it`, fiindc` e o cale la
cap`tul c`reia nu se n`zare nici o solu]ie. Propor]ionalitatea nu
se ob]ine prin nimicire, ci prin conlocuire. Sentimentul na]ional,
at~t de viu [i de tineresc, care o cere, nu va putea cuceri nimic
dec~t transform~ndu-se \ntr-un element creator de elite
rom~ne[ti, preponderente \n m`sura num`rului, a jertfelor [i a
propriet`]ii istorice asupra acestui p`m~nt. Dar nu uita]i, tineri [i
entuzia[ti camarazi, c` p`m~ntul acesta str`mo[esc e bun [i
generos, mult mai larg [i mai bogat dec~t ne este necesar. Pe fa]a
lui s-a aruncat din str`vechi timpuri apostolice gr~ul \nv`]`turii
cre[tine, providen]ial sem`nat \n fertilitatea brazdei noastre. Din
peisagiul acesta [i din doctrina divin` zidit` \n el s-a z`mislit un
suflet care \nseamn` \ng`duial`, iubire [i omenie: e sufletul
nostru str`bun. Un b`tr~n scriitor a spus o vorb` profund
adev`rat`, fiindc` e \n sensul \ntreg al istoriei noastre rom~ne[ti:
noi am fost mai mult cre[tini dec~t rom~ni!“.
F`c~nd aluzie la sinagogile devastate, ziceam: „C~nd vom
ad~nci sensul ei – al tradi]iei generoase –, noi care ne numim
rom~ni [i cre[tini, con[tien]i de alc`tuirea fiin]ei noastre morale,
vom [ti s` ne re]inem instinctiv \n fa]a unui templu f`r` cruce,
dincolo de pragul c`ruia \ncepe misterul vie]ii [i al mor]ii, \n
care al]ii dec~t noi cred, aparent, altfel dec~t noi“.
Iat` cum mi-am c`utat eu «un loc c~t mai bun \n
scandaloasa [i perfida politic` a crimei, a urii [i a jafului», –
cum zice actul meu de acuzare!
Domnia lui Carol II a fost una din cele mai s~ngeroase din
toat` zbuciumata noastr` istorie. Tensiunea intern` pe ches-
tiunea evreiasc` atinsese un punct culminant. Regele declara \n
interviuri acordate presei str`ine c` «problema cea mai grav` a
Rom~niei e problema evreiasc`». Din fericire, \n toat` aceast`
vreme n-a c`zut victim` nici un evreu. Din nenorocire, au c`zut
[i dintr-o parte [i din cealalt` o sumedenie de rom~ni. Mul]i
evrei \ngrijora]i \[i c`utau salvarea trec~nd la cre[tinism. Dar pe
c~nd celelalte confesiuni, \n frunte cu catolicismul [i uniatismul,

221
i-au primit cu bra]ele deschise, Biserica noastr`, sub presiunea
Ministerului Cultelor [i a mi[c`rilor na]ionaliste, le-a refuzat
botezul. Mi s-a p`rut cu at~t mai excesiv, cu c~t eu \nsumi eram
na[ de evrei \ncre[tina]i. Mi-am ar`tat indignarea \n lungul
articol Na]ionalismul sub aspectul cre[tin din „Sfarm`-Piatr`“
din 20 decembrie 1936. Iat` ce scriu acolo: „A interzice evreilor
botezul sau a li-l contesta principial e un lucru necre[tin. Iisus
Hristos s-a n`scut, s-a crucificat [i a \nviat pentru m~ntuirea
omenirii \ntregi... Dac` evreul n-ar putea fi cre[tin, atunci \n
mod logic contest`m cre[tinismul apostolului Pavel [i al tuturor
apostolilor, care au fost evrei de origine“.
Refuzul botezului pentru evrei era o imixtiune rasial` \n
chestiunile cultice, sub influen]a teoriei arianiste a lui
Chamberlain –, una din cele mai grosolane abera]ii spuse pe
seama cre[tinismului. Resping~nd aceast` imixtiune, scriam:
„Aceasta e o chestiune, care apar]ine exclusiv Bisericii. Iar
Biserica nu-[i poate \ng`dui s` \nchid` nim`nui por]ile \n
numele ideii de ras`. Na]ionali[tii, dac` sunt cu adev`rat
cre[tini, se supun Bisericii, adic` voin]ei lui Dumnezeu. Ei nu
pot s` dea precepte Bisericii, ci le primesc. Ei nu pot spune
Bisericii: taie o bucat` din doctrina cre[tin`, c`ci a[a cuget [i a[a
vreau eu! O asemenea pozi]ie \nseamn` rebeliune [i erezie“.
Cu acest prilej [i \n acel articol, scriu a nu [tiu c~ta oar`
asupra a[a zisului cre[tinism al celor dou` mi[c`ri na]ionaliste
de la noi, contest~ndu-l: „Sunt dou` feluri de na]ionalism –
scriam –, unul care \[i zice cre[tin [i altul care vrea s` fie cre[tin.
Cel dint~i, care vrea excluderea Vechiului Testament din
Biseric` [i interdic]ia botezului pentru evrei, nu e cre[tin, de[i \[i
spune a[a... Cel de-al doilea, na]ionalismul care vrea s` fie
cre[tin, utilizeaz` deopotriv` glon]ul pentru adversar [i
rug`ciunea pentru Dumnezeu... çn spirit cre[tin, tu e[ti cel care
te sacrifici pentru triumful unei idei scumpe, iar nu sacrifici pe
altul \n acest nobil scop“.
çn aceast` vreme de amurg al „democra]iei istorice“, c~nd
partidele politice se destr`mau singure prin fenomenul de

222
sciziparitate, cum l-am numit eu atunci, iar mi[c`rile de dreapta
\nf`]i[au devia]iile de care am vorbit, guvernele T`t`r`scu [i
Armand C`linescu au \nceput realizarea vechiului deziderat
na]ionalist; rom~nizarea \ntreprinderilor. çntre cele dou`
extreme care voiau: una eliminarea evreilor din ]ar`, cealalt`
exterminarea lor, am crezut c` e \n]elept s` m` opresc la solu]ia
propor]iei numerice \n profesiuni, ca la o formul` care ar fi putut
\mp`ca [i pe rom~ni [i pe str`ini. Zic pe str`ini [i nu pe evrei,
fiindc` eu concepeam num`rul propor]ional \n profesiuni ca o
m`sur` ra]ional`, aplicabil` tuturor popula]iilor ]`rii, at~t
rom~nilor c~t [i str`inilor, fie ei unguri, sa[i, evrei, armeni ori
slavi. A[a st` scris \n Programul statului etnocratic [i a[a zic \n
eseul meu Spiritul autohton din cartea Ortodoxie [i etnocra]ie:
„Aceast` ra]ionalizare \nseamn` pe de o parte rom~nizarea
profesiunilor, iar pe de alt` parte – admi]~nd propor]ia numeric`
–, ea devine adev`rata expresie a echit`]ii fa]` de popula]iile
eterogene.“ (Ortodoxie [i etnocra]ie, pg. 193-194)
Fiecare solu]ie se judec` \n cadrul necesit`]ilor care au
provocat-o. Eu sunt convins c`, dac` Rom~nia de-atunci s-ar fi
organizat profesional dup` principiul propor]ionalit`]ii
numerice, spiritele s-ar fi pacificat, iar ororile care au avut loc \n
timpul r`zboiului ar fi fost evitate.
Iat`, documentar, \n ce const` «antisemitismul» meu care,
de[i nu e pomenit \n actul de acuzare, constituie cauza
principal` pentru care m` g`sesc aici. F`r` s` se ]in` seam` de
deosebirile fundamentale dintre na]ionalismul meu strict cre[tin
[i r`t`cirile celorlal]i, f`r` s` se aprecieze lupta mea de un curaj
care la vremea aceea putea s` coste o via]` de om –, de lupta
mea \mpotriva solu]iilor extremiste, sunt, dimpotriv`, \nglobat
cu ghiotora \n politica «urei [i a crimei» [i socotit ca un s`lbatic
evreofag. Nu exist` alt raport direct al meu fa]` de chestiunea
evreiasc` dec~t aceast` solu]ie a propor]iei numerice, propus`,
nu ca membru al unui partid, ci ca un scriitor absolut liber, a
c`rui con[tiin]` ea singur` \l obliga la c`utarea sau la afirmarea
unei formule de pacificare \n via]a intern`. ßi dac` pentru

223
aceast` formul` am fost pecetluit ca antisemit, de ce nu [i ca
antisa[ [i antimaghiar? – fiindc` formula prive[te deopotriv`
minoritatea german` [i pe cea maghiar` din Rom~nia! Dar e de
observat un lucru: \n ultimul sfert de veac, dac` a]i cerceta presa
minorit`]ii maghiare sau a celei germane din Rom~nia, a]i vedea
c` n-a existat un scriitor sau un publicist rom~n \nconjurat de
mai mult` considera]ie de cum am fost eu. De ce? Pentru c` [i
eu [i prietenii mei de art` am fost cei dint~i reg`]eni, care am
cobor~t printre scriitorii [i arti[tii maghiari [i sa[i din Ardeal, \n
numele principiului etnic, creator de frumuse]e spiritual`. Iu-
bind acest principiu \n noi, \l respectam [i \n ei. ßi aceast` punte
a \n]elegerii era puntea prieteniei. Noi cei dint~i am adus pe
scriitorii minoritari la Bucure[ti, \n pelerinaj la morm~ntul lui
Eminescu, \nc` din anul 1926! noi cei dint~i i-am ajutat s` ]in`
[ez`tori literare \n Bucure[ti. Noi cei dint~i am dat concurs
arti[tilor sa[i [i unguri s`-[i deschid` expozi]ii \n Capital`. Noi
cei dint~i le-am f`cut atmosfer` \n presa rom~neasc`. Sub bolta
de azur a frumuse]ii am c`utat o platform` de \n]elegere [i
\nfr`]ire \n spirit, care s` formeze ca un cheag intelectual al
Rom~niei noastre. Nici o critic` n-am auzit din partea formulei
numerice pe care am propus-o, necum s` fiu socotit ca
antimaghiar sau antisemit. çn ce prive[te pe evrei, \n afar` de
colaborarea cu ei, pomenit` la \nceputul acestui paragraf, am
declarat \ntotdeauna c` \n]eleg [i aprob mi[carea sionist`,
mi[care na]ionalist` [i religioas` totodat`, fiindc` \nsu[i
na]ionalismul meu m` oblig` la aceasta. Un principiu, pe care \l
pre]uiesc \n fiin]a mea, nu pot s`-l t`g`duiesc \n fiin]a altuia.
De altfel, iat` cum se exprim` despre a[a-zisul meu antise-
mitism un scriitor ca G. C`linescu, fost colaborator la
„G~ndirea“, iar ast`zi un luceaf`r al presei noului regim.
„G~nditorul ia o pozi]ie \mpotriva rasismului german care
preconizeaz` o religie na]ional` [i \mpotriva na]ionali[tilor care
propun eliminarea evreilor cre[tina]i [i refuzul botezului.
Punctul acesta de vedere era al bisericii oficiale \ns`[i. «Biserica
– sus]ine ortodoxistul nostru – e deschis` tuturor» [i fire[te, are

224
dreptate sub raportul nevoii de universalitate al oric`rei
adev`rate religii.“
Afirma]iile d-lui profesor G. C`linescu, ast`zi lupt`tor de
extrem` st~ng`, nu sunt totu[i pe de-a-ntregul adev`rate, deoa-
rece, dintre to]i colaboratorii evrei ai publica]iilor mele, numai
doi erau \ncre[tina]i, ceilal]i fiind mozaici. Convingerea mea
intim` \ns` era c` \ncre[tinarea evreilor ar stinge aproape total o
chestiune evreiasc` \n Rom~nia, care poate izbucni oric~nd.
Afar` de cele spuse mai sus \n via]a mea practic` am fost
consecvent cu credin]a mea cre[tin` [i am stat \n ajutorul
oric`rui evreu care a venit [i mi-a cerut-o \n timpuri grele.
Cazul profesorului Tudor Vianu, ap`rat de mine [i \n
consiliile ministeriale [i \n Academia Rom~n`, nu este izolat.
Exist` un modest publicist evreu, Solomon Segall, pe care
so]ia mea [i eu l-am ocrotit timp de 25 de ani \n toate chipurile
posibile, p~n` l-am f`cut pensionar al Casei de pensii a
Scriitorilor. çn anii 1943-44, sub Antonescu, modific~nd legea
acestei Case, \n calitate de pre[edinte al ei, am p`strat neatins`
pensia d. Solomon Segall, c~t [i a poetului A. Toma, cu toate
\mpotrivirile ministerului.
Pe d. C. Linden, azi deputat socialist, l-am luat pe seam` fa]`
de Prefectura poli]iei, printr-o declara]ie scris` [i subscris` de
mine. Pe dentistul Bernath, care locuia \n acela[i bloc cu mine, l-
am ajutat cu interven]ii [i sfaturi s`-[i evacueze familia din
Capitala bombardat`, l-am ad`postit \n cas` la mine [i i-am pus la
dispozi]ie absolut gratuit o camer` de care s-a folosit [apte luni.
çn timpul bombardamentelor, am pus la dispozi]ia familiei
Berco [i Solomon, vecinii mei, \ntreaga redac]ie a revistei „G~n-
direa“ din str. Domni]a Anastasia 16, pred~ndu-le cheile. çn
aceast` vreme de prigoan`, re[edin]a mea se transformase \n azil
de noapte unde dormeau, pe birouri, pe canapele [i pe jos, evrei
refugia]i din provincie [i ocroti]i de b`tr~na doamn` Berco.
Ca pre[edinte al societ`]ii „Filmul rom~nesc“, am rulat f`r`
deosebire [i filmele evreilor, ferindu-i s` fie exploata]i de unii
subalterni n`r`va[i.

225
 Ca pre[edinte al „Asocia]iei importatorilor de filme“ – evrei
[i rom~ni –, le-am f`cut cele mai mari \nlesniri la sc`derea
taxelor \mpov`r`toare [i la import, lucr~nd toate aceste \nlesniri
cu d. Eskenasy, de la casa „Continental“ [i cinematograful
„Fantasio“. Nu mai vorbesc de evreii pe care i-am ocrotit \n
cadrele Ministerului Propagandei, unde i-am g`sit func]ionari.
çn acea vreme, c~nd at~]ia zi[i na]ionali[ti sau democra]i se
gr`beau s` profite de averile [i \ntreprinderile confiscate ale
evreilor, am refuzat categoric orice ofert` mi s-a f`cut \n acest
sens, socotind ca o crim` folosirea nedreapt` de munca altuia,
oricare-ar fi el. çn fa]a lui Dumnezeu, con[tiin]a mea de cre[tin
e perfect \mp`cat`.

«R`zboiul sf~nt» [i pacifismul meu

Voi trece acum la o alt` acuza]ie tot a[a de lipsit` de temei

ca [i cele r`sturnate p~n` acum. E vorba de lozinca «r`zboiul
sf~nt». Citez \ntreaga fraz` din actul de acuzare: «çn toat` acti-
vitatea de publicist p~n` la 1940, Crainic lanseaz` [i difuzeaz`
\n presa rom~neasc` formulele tip ale Berlinului: „antidemocra-
]ia“. „rasismul“, „ordinea nou`“, „r`zboiul sf~nt“, otr`vind ast-
fel opinia public` rom~neasc` spre a o c~[tiga cauzei hitleriste».
Am debutat \n literatur` \n anul 1907. De-atunci p~n` la
1940 sunt 33 de ani. Dup` actul de acuzare, care implic` «toat`
activitatea de publicist» din ace[ti 33 de ani, ar urma c` eu alt`
preocupare n-a[ fi avut dec~t s` difuzez formulele Berlinului
\nc` de la na[terea lui Adolf Hitler! Voi trece \ns` peste acest
exces de nedocumentare al acuza]iei [i m` voi opri asupra
expresiei \n chestiune.
Cine oare ar putea sus]ine serios c` «r`zboiul sf~nt» a fost
o formulare tip a Berlinului? ßi ce sens ar fi putut s` aib` aceast`
lozinc` \n gura unei Germanii hitleriste de concep]ie p`g~n`?
R`zboaie sfinte erau considerate cele ale Bizan]ului, care credea
c` [eful armatelor ar fi fost M~ntuitorul \nsu[i, a c`rui doctrin`

226
a fost aruncat` peste bord din corabia trufiei demonice a
na]ional-socialismului. ßi toat` ]ara rom~neasc` [tie c` aceast`
expresie de «r`zboi sf~nt» a fost lansat` \nt~ia oar` de Ion
Antonescu \n proclama]ia din ziua c~nd a \nceput r`zboiul \n
R`s`rit. ßi toat` ]ara rom~neasc` [tie c` aceast` expresie a fost
reluat` imediat [i popularizat` mai departe de pastoralele I.P.S.
Patriarhul Nicodem. Nu \nainte de 1940, ci \nainte de 1941, e o
expresie cu totul inexistent` \n scrisul rom~nesc contemporan.
Ce rost [i ce \n]eles ar fi putut s` aib` aceast` expresie \n scrisul
meu dinainte de 1940? Cine era r`zboinic \n acea vreme \n
Rom~nia? Ce-am fi avut noi de cucerit \n acea vreme, c~nd
tr`iam \nc` \n Rom~nia Mare, rotund` ca o p~ine cald`? I-a
n`z`rit vreodat` unui rom~n s` cucereasc` p`m~nturi str`ine? A
atribui tendin]e imperialiste con[tiin]ei rom~ne[ti, care [i-a
ap`rat \ntotdeauna «s`r`cia [i nevoile [i neamul», cum zice
Eminescu, nu \nseamn` altceva dec~t a o zeflemisi [i batjocori.
çn scrisul meu se g`se[te, dimpotriv`, ideea c` toate r`zboaiele
noastre au avut caracter defensiv, fiindc` aproape toate locali-
t`]ile unde s-au petrecut aceste r`zboaie se g`sesc \nl`untrul
]`rii, ca ni[te cicatrice c`scate \n trupul ei. Gloria noastr`, e c`,
fiind un popor profund cre[tin, n-am atacat nici un neam str`in
[i n-am silnicit pe nimeni, c~nd noi am fost silnici]i de oricine.
Aser]iunea cu «r`zboiul sf~nt», scoas`, ca [i celelalte, dintr-
o imagina]ie \nver[unat`, nu e dec~t un fum destinat s` umple
golul vreunei vinov`]ii reale.
Scrisul meu, care avea preten]ia c` se hr`ne[te din substan]a
rom~nismului, era dimpotriv` [i cu des`v~r[ire pacifist. El n-a
dep`[it niciodat` spiritul societ`]ii na]iunilor, care era \ns`[i
garan]ia juridic` a unui stat rom~nesc ce corespundea, \n forma
lui de-atunci, tuturor idealurilor str`mo[e[ti. C~nd abia se
consumase un vis milenar, numai un nebun ar fi fost \n stare s`
vorbeasc` \n acea vreme de «r`zboaie sfinte».
Iat` ce scriam eu \nc` din anul 1925, \n ziarul „Cuv~ntul“
de la 27 februarie, provocat de o anchet` interna]ional` asupra
manualelor [colare:

227
 „Pacea e, \n fond, o chestiune de educa]ie; \n mare parte o
chestiune bisericeasc` [i [colar`. Popoarele dovedesc unele fa]`
de altele mentalitatea pe care le-o creaz` manualele didactice...
Indiferent de adev`rul obiectiv, istoriile na]ionale sunt fresce
numai de eroi, numai de biruitori; indiferent de realitatea
etnografic`, geografiile na]ionale revendic` pentru statele
respective tot p`m~ntul atins de c`lc~iele unui erou na]ional, ori
m`car numai de o inten]ie neizbutit` a lui. Exaltarea monstruoa-
s` a egoismului na]ional \[i are reversul \n desfigurarea scanda-
loas` a tuturor calit`]ilor [i drepturilor celorlalte popoare. ßi
aceast` desfigurare se intensific` \n m`sura vecin`t`]ii. O conti-
nu` falsificare e metoda acestor c`r]i didactice, \ntre scoar]ele
c`rora dospe[te ura [i se preg`tesc r`zboaiele viitorului. çntre
popoarele vecine, ele sunt adev`rate grani]i, cu v`mi pecetluite,
prin care sufletele nu pot comunica“.
Pled~nd atunci pe «pacifismul eroic», g`seam r`d`cina urii
de ras` [i a r`zboielor \n \ns`[i manualele didactice, a c`ror
cur`]ire o ceream. Este exact ceea ce a cerut deun`zi d. G.
Dimitrov, cu ocazia semn`rii tratatului dintre Bulgaria [i
Rom~nia. Aceast` atitudine pacifist` se desf`[oar` cu o consec-
ven]` f`r` gre[ \n scrisul meu [i culmineaz` \n studiul intitulat
Pacifism, cu care se \ncheie cartea Puncte cardinale \n haos [i
care a fost publicat mai \nt~i \n „G~ndirea“. Studiul acesta, care
e o critic` constructiv` a societ`]ii na]iunilor, e scris \ntr-o
vreme c~nd \n publicistica european` se punea problema
deficien]elor observate la institu]ia genevez`. De ce Societatea
Na]iunilor n-a c~[tigat inima popoarelor, adic` de ce n-a st~rnit
entuziasm \n jurul ei? R`spunsul care se da era c` marele
organism al p`cii n-a avut «o mitologie» care s` capteze ade-
ren]ele populare. Mie, ca teolog cre[tin, limbajul acesta mi s-a
p`rut o mizerie [i am scris studiul despre care e vorba. Nu o
mitologie \i lipsea, ci o metafizic` religioas` care, \n ochii
popoarelor, europene cel pu]in, s` dea Genevei bolta de azur a
unui prestigiu ce-i lipsea. Inima acestor popoare, sus]ineam eu,
e capabil` s` adere la ideea universal` tot a[a cum pot adera la

228
ideea na]ional`. (Puncte cardinale ≤\n haos≥, pag. 310-311).
Fonful lor sufletesc e un fond cre[tin, adic` universal. ßi numai
reactualizarea acestui fond cre[tin poate duce la solidarizarea
particularismelor na]ionale \n organiza]ia suprana]ional` a
Societ`]ilor Na]iunilor. Citez: „Ideea p`cii e scump` oric`rei
inimi cre[tine. Pentru pacea de sus, pentru m~ntuirea tuturor,
pentru unirea tuturora se roag` toate bisericile lui Hristos. Noi
consider`m pacifismul ca o expresie politic` [i social` a
dragostei de oameni. çmp`r`]ia lui Dumnezeu \[i are domeniile
nesf~r[ite \nl`untrul sufletelor noastre, iar legea acestei
\mp`r`]ii e dragostea dumnezeiasc`, singura putere care
\nfr`]e[te pe oameni.“ (Idem. p. 314)
Referindu-m` la \ncadrarea ]`rii noastre \n acest organism
al p`cii, iat` ce scriam: „çn raport cu aceste adev`ruri, un rol
\n`l]`tor se desemneaz` pentru Rom~nia \n opera p`cii
interna]ionale. Pacea e condi]ia dezvolt`rii noastre. Ea e motivul
pentru care ader`m la ideea Genevei. Dar o aderen]` juridic` de
la distan]` nu \nseamn` neap`rat o pace \nr`d`cinat` \n
realit`]ile din noi [i dimprejurul nostru. Pentru noi pacea nu se
poate realiza dec~t \n restabilirea raporturilor de prietenie
sufleteasc` cu vecinii no[tri. Ace[ti vecini sunt \n cea mai mare
parte de aceea[i credin]` cu noi. Cre[tinismul balcanic e cel mai
vechi cre[tinism european. Slava culturii cre[tine de-aici s-a
reflectat [i asupra Occidentului. ßi dac` \n veacul al XIX-lea
acest cre[tinism venerabil al R`s`ritului a suferit silniciile [i
desfigur`rile unor na]ionalisme violente, e vremea ca popoarele
Balcanului s` se reg`seasc` \n acel fond sufletesc comun, de
dou` ori milenar, care este credin]a lor ortodox`.“ (Puncte
cardinale, pag. 316)
Demonstram mai departe c`, pe temeiul acestui universa-
lism cre[tin, noi, popoarele balcanice, ne putem \nfr`]i din nou \n
opera p`cii [i ilustram existen]a acestui universalism prin
urm`torul episod: „çn anul 1913, armatele noastre treceau
Dun`rea s` pacifice Balcanul \nc`ierat \n m`cel. P`strez de-
atunci o amintire pe care o socot vrednic` de re]inut [i de

229
comunicat. Rev`d pe drumurile albe de var` ale [esului dun`rean
p~lcuri de mame b`tr~ne, care \[i petreceau feciorii solda]i, ce
plecau \n Bulgaria. Pl~ngeau, fire[te, acele mame b`tr~ne [i
rosteau cuvintele desp`r]irii. Dar acele cuvinte nu erau aspre [i
ne\ndurate ca ale femeilor spartane. Ele sunau \nl`crimate [i
duioase ca o rug`ciune c`tre feciorii solda]i: «Maic`, maic`, s`
nu-i \mpu[ca]i c` e p`cat, [i ei sunt cre[tini ca [i noi!»“
çn cuvintele acelor mame b`tr~ne de la ]ar`, eu v`d revelat
fondul sufletesc al con[tiin]ei universalismului cre[tinesc... Cine
va considera acest fond de tradi]ii str`vechi [i-n straturile lui va
\nr`d`cina ideea pacific` a Societ`]ii Na]iunilor, va face o oper`
durabil` [i dumnezeiasc`. Ferici]i f`c`torii de pace c` aceia fiii
lui Dumnezeu se vor chema!“ (Puncte cardinale \n haos, pag.
316-317).
Prin urmare, dac` eu \n aceast` vreme eram convins c`
«pacea e condi]ia dezvolt`rii noastre», cum puteam totodat` s`
difuzez lozinca inexistent` a Berlinului despre un «r`zboi
sf~nt»? Referindu-m` la publica]iile pe care le citeaz` actul de
acuzare, repet c` n-am f`cut gazet`rie propriu-zis` dec~t un an
[i [apte luni la „Calendarul“, \n 1932-33 [i dou` luni la
„Porunca Vremii“ \n prim`vara anului 1938. De-atunci [i p~n`
azi n-am mai f`cut ziaristic`. Dar, admi]~nd c` a[ fi f`cut, ce
sens ar fi putut s` aib` o lozinc` cum e «r`zboiul sf~nt» c~nd \n
1939, \n 1940 [i 1941 p~n` la izbucnirea r`zboiului din R`s`rit,
Republica Sovietic` se g`sea \n alian]` cu Germania? Eram eu
ghicitoare s` prev`d c` doi mari alia]i, care se elogiau reciproc
[i \[i \mp`r]eau ]`rile, de la Berlin p~n` la Marea Neagr`, aveau
s` ajung` \n conflict s~ngeros unul cu cel`lalt?
A[adar, nici aceast` acuzare, ca toate celelalte, nu se razim`
m`car pe umbra vreunui temei real. C~nd vrei ca, \n numele
justi]iei, s` distrugi un om fiindc` nu-]i place, e[ti dator ca m`car
aparen]a justi]iei s-o p`strezi.

230
 Atitudinea mea \n politica extern` fa]` de Germania

Voi expune acum atitudinea mea \n politica extern` fa]` de

Germania – atitudinea mea cea real`, nu cea imaginat` de actul
de acuzare.
Dar, mai \nt~i, rog onorata Curte s` binevoiasc` a re]ine c`
scrisul meu face o deosebire categoric` \ntre hitlerism, cu
doctrina [i organiza]ia lui pe de o parte, [i Germania ca putere
\narmat` mai grozav dec~t oricine la vremea aceea, pe de alt`
parte. Am ar`tat c` organiza]ia hitlerist` nici \n total [i nici \n
parte nu e l`udat` sau dat` ca pild` de urmat nic`ieri \n scrisul
meu. Am demonstrat cu lux de am`nunte de citate c` doctrina
na]ional-socialist`, \n total [i \n parte, e demascat` \n absurdit`-
]ile [i ororile ei [i respins` categoric de mine, \n articole ca
ziarist, \n studii ca scriitor, \n prelegeri ca profesor universitar.
Nimic din ceea ce este specific na]ional-socialist sau hitlerist \n
fenomenul german contemporan nu este admis \n scrisul meu,
r`mas cu des`v~r[ire credincios doctrinei cre[tine [i firii noastre
rom~ne[ti. Adaug c` termenul de Svastic` nu exist` nic`ieri \n
acest scris, iar semnul acela \nc~rligat, care \mi zg~ria ochii, n-
a figurat pe nici una din publica]iile mele. Simbol al barbariei [i
al p`g~n`t`]ii, svastica nu era dec~t o caricatur` odioas` a crucii
cre[tine, pe care voia s-o \nlocuiasc`, precum conceptul de
m~ndrie germanic` trebuia s` \nlocuiasc` smerenia cre[tin`, iar
eroismul germanic, mila cre[tin`.
Dar aceasta e una, iar politica extern` e altceva. Doctrina e
o chestiune de afinitate sau de contrast cu convingerile mele, iar
politica extern` e o necesitate de existen]` a statului [i a intere-
selor lui vitale, adesea dincolo de orice considerent ideologic.
Italia fascist` a fost cea dint~i ]ar` occidental` care a \ncheiat un
acord comercial cu Rusia sovietic`. Iar la Societatea Na]iunilor
se g`seau al`turi reprezentan]ii democra]iilor clasice, ai
dictaturilor de dreapta [i ai dictaturii proletariatului, – pentru a
face politic` extern`.

231
 Germania, care, \ncep~nd din anul 1933, devenise factorul
determinant al politicii europene, trebuia s` ne intereseze,
fiindc` apari]ia fenomenului hitlerist implica, vr~nd-nevr~nd,
\ns`[i grani]ele Rom~niei. Germania [i Italia cereau revizuirea
tratatelor, at~t pentru ele, c~t [i pentru acoli]ii lor, care erau
vecinii no[tri mai c`tre toate punctele cardinale. Revizionismul!
– iat` marea primejdie ce p~ndea statul nostru.
ßi iat` ce scriam eu \n „Calendarul“ de la 2 februarie 1933,
adic` a doua zi dup` cucerirea puterii de c`tre Hitler:
„Adolf Hitler a ajuns, \n sf~r[it, cancelarul Reichului. Cine
\[i mai poate face iluzii despre neutralitatea unui astfel de
guvern, c~nd fabuloasa popularitate a lui Hitler a crescut tocmai
din impulsul revan[ei [i al revizionismului? Nu vrem s` facem
acte de alarmism, ci exprim`m o realitate crud`, c~nd afirm`m
c` ne afl`m din nou \n fa]a r`zboiului“.
Sunt acestea cuvinte de entuziasm orb, care salutau
apropierea nenorocirii pentru ]ara noastr` sau, a[a cum erau,
cuvinte de \ngrijorare [i spaim` fa]` de ceea ce ne putea a[tepta?
E teama de revizionism [i grija de ziua de m~ine, care \nfrigura
\n anii aceia inima oric`rui rom~n adev`rat. Care era scopul
suprem al politicii noastre externe? Intangibilitatea hotarelor,
care ne consfin]eau grani]ele! Dar cum ar fi putut Rom~nia
singur` s` p`streze intacte hotarele? S-ar putea r`spunde: cu
ajutorul marilor no[tri alia]i! S` nu uit`m \ns` c` adversarii
grani]elor noastre f`ceau de ani de zile o propagand` uria[`,
revizionist`, \n lumea \ntreag`, c` scena Genevei fusese animat`
\ndelung de procesul optan]ilor unguri, c` ziare [i personalit`]i
franceze [i engleze erau c~[tigate mereu de teza adversar` nou`,
c` 160 de deputa]i din Camera Comunelor isc`liser` un memoriu
\n favoarea revizionismului! ßi mai ales s` nu uit`m c` \nsu[i
tratatul de la Versailles fusese \n realitate sf`r~mat prin
succesivele concesiuni, f`cute de Aristide Briand lui Stresemann,
iar sub Hitler, redus la zero prin sl`biciunea cu care Fran]a
renun]ase la toate clauzele acelui tratat. Victoria Fran]ei de la
1918 trecuse de fapt, \ntreag`, \n m~na \ndr`znea]` a lui Hitler.

232
 çn aceast` atmosfer` dureroas`, \n care se pr`bu[ea o
victorie cucerit` cu dou` decenii mai \nainte de aproape toate
for]ele unite ale Europei [i Americii, curentele de opinie din
Rom~nia se \mp`r]iser` \n dou`: unul, cel de st~nga, voia s`
interzic` orice apropiere de Germania, hot`r~nd chiar boicotul
m`rfurilor germane pentru o chestiune ce nu privea \ntru nimic
statul rom~n; cel`lalt – cuzi[tii [i legionarii –, sus]ineau ruptura
de Geneva [i aruncarea oarb` \n bra]ele lui Hitler.
Atitudinea mea nu e nici cu unii, nici cu ceilal]i. Am cerut
\n scrisul meu din anul 1933 – c`ci numai de acest timp e vorba
– o colaborare cu Germania \n cadrul Societ`]ii Na]iunilor, ai
c`rei membri eram \nc` [i noi [i germanii. Aceasta nu implica
nici o ruptur` de puterile occidentale ce ne garantau tratatele; iar
colaborarea cu Germania, pe care o preconizam \n spiritul
pactelor regionale ale Genevei, avea ca scop stingerea protec]iei
germane, ce se acorda adversarilor no[tri revizioni[ti. Nici o iot`
mai mult nu se afl` \n scrisul meu de la 1933. G~ndind astfel \n
cadrul Genevei, cum nu voiau cuzi[tii [i legionarii, aveam dou`
avantagii: unul era garan]ia bazelor juridice ale statului rom~n,
iar cel`lalt libertatea oferit` de pactele regionale de a colabora
cu orice putere revizionist` pentru a evita distrugerea acestor
baze juridice – ceea ce nu voiau curentele de st~nga din ]ar`.
Esen]a acestei atitudini se afl` formulat` \n multe articole
ale mele, dar mai ales \ntr-unul intitulat Joc independent! din
„Calendarul“ de la 6 iulie 1933.
„Ce concluzie tragem de-aici? O ruptur` \ntre noi [i Fran]a
pentru a \mbr`]i[a frenetic Germania? Nu! C~nd interesele
noastre coincid cu cele franceze, vom fi al`turi de Paris. C~nd
interesele noastre coincid cu cele germane, vom fi al`turi de
Berlin. Jocul acesta \ntre extreme este esen]a \ntregii noastre
diploma]ii de-a lungul istoriei na]ionale! Nu te da cu totul
nim`nui – iat` comandamentul \ndelungei experien]e istorice
rom~ne[ti. El e nu numai semnul independen]ei de judecat` [i de
ac]iune, dar semnul cumin]eniei potrivite cu situa]ia geografic`
a Rom~niei“.

233
 çnc` o dat`, deci: n-am scris despre o apropiere de Germa-
nia dec~t sub presiunea revizionismului, consider~nd o Germa-
nie care era membr` a Societ`]ii Na]iunilor [i \n]eleg~nd aceast`
apropiere \n spiritul pactelor regionale, recomandate de Geneva.
Nu o identitate de ideologie, care nu exista, m` determina la
aceasta, ci grija ad~nc rom~neasc` de a nu ne vedea grani]ele
[tirbite. Dac` Rom~nia s-ar fi sim]it puternic [i sigur sprijinit`
din spate fa]` de avalan[a cresc~nd` cu fiecare an a revizionis-
mului, poate c` n-ar fi fost nevoie de aceast` apropiere. Dar sub
amenin]`rile lui Hitler, protectorii no[tri din occident se
dovedeau din ce \n ce mai slabi [i mai dispu[i la concesii,
p`r`sindu-[i, r~nd pe r~nd, absolut pe to]i alia]ii din R`s`rit, \n
gura lupului germanic. Cine a fost, \n anul 1940, anul cel mai
tragic din istoria rom~nilor al`turi de noi? Nimeni, absolut
nimeni! Tragediile de-atunci s-au petrecut \ntr-o t`cere de
moarte, ca [i cum universul \ntreg ar fi fost st~rpit de umanitate.
Dar \nainte de nenorocirea noastr` disp`ruse de pe hart`
Austria, disp`ruse Cehoslovacia, disp`ruse Polonia, disp`ruse
Belgia, disp`ruse Olanda, disp`ruse Danemarca, disp`ruse
Norvegia, ca s` se pr`bu[easc` Fran]a, de care cele mai multe
dintre aceste ]`ri victime \[i legaser` speran]ele de[arte.
çn cartea ei, De la Liga Na]iunilor spre San Francisco,
Geneviève Tabouis, ziarist` celebr` pe vremea aceea pentru
exactitatea informa]iei, demasc` \n 400 de pagini politica
defetist` a tuturor guvernelor franceze \n fa]a furtunii hitleriste,
neputin]a timorat` a Parisului la orice nou` cucerire a Berlinului
[i indiferen]a fioroas` a opiniei publice franceze la nenorocirile
catastrofale ale micilor alia]i din R`s`rit. Pentru prestigiul at~t
de sc`zut al Fran]ei, e prea dureros s` reproduc aici cuvintele
crude ale acestei ziariste, cuvinte ce abund` pe fiece pagin`.
Dar iat` o alt` carte, mult mai solid g~ndit`, a lui Philippe
Barrés despre Charles de Gaulle, vorbindu-ne despre nepreg`ti-
rea modern` a armatei franceze din acea vreme: „Dac` \n 1936
– zice Philippe Barres – am fi avut cele [ase divizii cuirasate,
prev`zute de contra-proiectul depus de Paul Reynaud pe biroul

234
Camerei, Hitler n-ar fi \ndr`znit niciodat` s`-[i aduc` armata pe
malul st~ng al Rinului, \n Renania demilitarizat`. Dac` Hitler [i-
ar fi v`zut interzis` aceast` manifestare de for]`, Mussolini n-ar
fi avut curajul s` se angajeze definitiv cu el. Alia]ii no[tri din
Europa Central` [i din Balcani, polonezii, cehii, rom~nii,
iugoslavii, ar fi r`mas \ncrez`tori, dispu[i s` mearg` to]i
\mpreun` la semnalul nostru. Agresiunile succesive ale lui
Hitler contra Vienei, Pragei, Var[oviei ar fi devenit imposibile;
imposibil`, de asemenea, invazia asupra Parisului \n mai 1940.
Fa]a lucrurilor s-ar fi schimbat totul.“ (pag. 55-56)
Sunt acestea numai dou` glasuri franceze din zeci [i sute,
care se ridic` azi s` explice dezastrul uluitor al Fran]ei [i s`
precizeze r`spunderile. Eu \mi asum meritul de-a fi fost cel
dint~i ziarist rom~n care, dup` ce cutreierasem Fran]a de la un
cap`t la altul, inform~ndu-m` prin contact direct cu numeroase
personalit`]i de seam`, am demascat \nc` din paginile
„Calendarului“ sl`biciunea francez` [i putrefac]ia moral`, pe
care credeam c` ne putem bizui ca pe-o st~nc`. ßi atunci c~nd
am scris \n articolul Joc independent din 6 iulie 1933: „Nu te da
cu totul nim`nui!“, \ndeplineam un act de prevedere de
prevenire, [i o datorie \nc`rcat` de grij` dureroas` pentru soarta
]`rii mele. N-am fost un «profet mincinos», cum m` batjocore[te
actul de acuzare, ci un om care, f`r` vreo \nsu[ire deosebit`, am
v`zut ceva mai departe [i mai limpede prin haosul de
evenimente al epocii pe care am tr`it-o.
Dar eu nu eram singur \n aceast` atitudine. Grija mea de
simplu particular se \nt~lnea \n aceast` privin]` cu grija [i mai
mare [i cu r`spunderea oficial` a unui om care purta atunci pe
umerii s`i destinele externe ale Rom~niei. Un martor extrem de
important a venit [i a declarat \n fa]a onoratei Cur]i c`: politica
extern` pe care am f`cut-o eu la „Calendarul“ a fost politica lui
Nicolae Titulescu! D. Savel R`dulescu, fost subsecretar de Stat
la Externe [i unanim cunoscut ca cel mai intim colaborator al lui
Titulescu, a recunoscut c` cuno[tea lungile mele convorbiri cu
Titulescu, precum [i con]inutul articolelor mele. Eu, onorat`

235
Curte, am scris tot ce-am scris cu sentimentul r`spunderii. ßi,
precum \n interpretarea multiplelor fenomene, pe care talazul
vie]ii le arunc` pe masa unui publicist, m-am c`l`uzit de lumina
doctrinei cre[tine, tot astfel \n situa]ia primejduit` de atunci nu
m-am l`sat furat de capriciul preferin]elor personale, ci m-am
dus s`-mi controlez ideile [i s` le pun de acord cu omul care
\nf`]i[a [i competen]a personal` [i r`spunderea oficial` a
politicii externe rom~ne[ti. La str`dania uria[`, de zi [i de
noapte, a acelei inteligen]e \n continu` efervescen]` de
combina]ii [i de formule pentru a g`si ]`rii sale un echilibru \ntre
sloiurile de ghea]` ce rupeau de pretutindeni pacea Europei, am
fost bucuros s` adaug contribu]ia modest` a condeiului meu.
Ceea ce a m`rturisit aici d. Savel R`dulescu nu era, de
altfel, nici un secret, nici pentru colaboratorii [i nici pentru
adversarii mei. Se [tie c` adversarii cei mai hot`r~]i ai lui
Nicolae Titulescu erau cuzi[tii [i legionarii. Presa lor ducea cele
mai \nfrigurate campanii \mpotriva lui, iar A.C. Cuza \l ataca
necontenit de la tribuna Camerei. Cine-a r`sfoit \ns` colec]ia
„Calendarului“ sau a lui „Sfarm`-Piatr`“, a putut citi acolo
numeroase articole scrise de mine cu nelimitat` admira]ie pentru
Nicolae Titulescu. Presa cuzist` [i legionar`, ca s`-mi conteste
na]ionalismul, m` numea „titulescian“, ca [i cum m-ar fi
[tampilat cu fierul ro[u. Adversarii mei de dreapta nu admiteau
formula colabor`rii cu Germania \n cadrul Societ`]ii Na]iunilor,
pentru c` voiau «ruptura de Geneva [i aruncarea frenetic` \n
bra]ele Germaniei», cum scriam \n articolul citat, ca o aluzie
direct` la d~n[ii.
Afar` de aceasta, eu nu sunt om de cultur` juridic`. ßi se
poate u[or observa c` expresii ca «Geneva garanteaz` tratatele
care sunt baza juridic` a statului» sau «colaborare cu Germania
\n spiritul pactelor regionale ale Genevei» [i altele afl`toare \n
scrisul meu, sunt expresii ale lui Nicolae Titulescu. Formula lui
sintetic`, prin care exprima idealul aspira]iilor lui de echilibru [i
siguran]` pentru ]ara noastr` era acesta: «Prin Paris [i Londra la
Roma [i Berlin». Formula e consemnat` [i explicat` de mine \n

236
trei lungi articole din „Sfarm`-Piatr`“, dintre care unul intitulat
Nicolae Titulescu din 6 august 1936, iar altul Elogiul naivit`]ii
de la 1 octombrie 1936.
Dar dup` m`rturisirea d-lui Savel R`dulescu, s` ascult`m
\nsu[i glasul lui Nicolae Titulescu. çn ziua de 13 decembrie
1937, d~nsul acorda un interviu ziarului „Universul“ sub titlul
Eu [i Garda de Fier. çntre altele, fostul ministru al Afacerilor
Str`ine \[i l`mure[te \n acel interviu atitudinea, pe care o
avusese p~n` atunci fa]` de Italia [i Germania. S`-l ascult`m:
„Da, este adev`rat – zice Titulescu –, sunt prietenul Fran]ei.
Dar aceasta nu m` \mpiedic` s` fac o politic` de apropiere c~t
mai str~ns` [i cu Italia [i cu Germania.
çn ce prive[te Italia, voi expune \n parlament rolul pe care
l-am jucat \n chestiunea sanc]iunilor. Lumea va fi mirat` de a
vedea c~t m-am ar`tat de prieten al Italiei \n acea \mprejurare.
çn ce prive[te Germania, am ]inut p~n` acum lucrul \n
t`cere. Pot s` afirm c` i-am oferit, \n dou` r~nduri, un pact de
asisten]` mutual`. Prima oar` l-am condi]ionat de alian]a
Germaniei cu celelalte state aliate nou`.
A doua oar`, \n 1936, pe c~nd eram la Paris cu prilejul vizi-
tei M.S. Regelui, am \ns`rcinat pe ministrul nostru la Berlin s`
ofere Germaniei un pact de asisten]` mutual` f`r` a-l mai condi-
]iona de o alian]` cu alia]ii no[tri. Ministrul Afacerilor Str`ine al
Germaniei a declarat, \n fine, c` dac` totu[i Germania, la un mo-
ment dat, va vedea c` interesul ei o \mpinge s` ias` din izolarea
ei actual`, ea nu va uita nici propunerile noastre, nici bunele
noastre oficii“. („Universul“, nr. 343, pag. 3 din 13 dec. 1937)
Aceasta declara Titulescu la 13 decembrie 1927. Re]inem
din aceste declara]ii c`: leg`tura cu Fran]a nu-l \mpiedica s`
caute leg`turi cu Italia [i Germania; c` fa]` de am~ndou` aceste
puteri, care de]ineau scena politic` a Europei, Titulescu a
\ncercat efectiv apropierea [i, mai ales – ceea ce este \n leg`tur`
direct` cu scrisul meu de la „Calendarul“ – \ncerc`rile de
apropiere de Germania le ]inuse sub t`cere p~n` la data acestor
declara]ii. Ceea ce ap`rea \n „Calendarul“ nu era dec~t o

237
preg`tire a atmosferei pentru eventualele acorduri, pentru care
se str`duia ministrul nostru de Externe. Mai re]inem c` prima
ofert` de pact de asisten]` mutual` cu Germania dateaz` dinainte
de 1936 [i era condi]ionat` de alian]a Germaniei cu puterile
aliate nou`. Aceast` ofert` corespundea deci formulei consem-
nate de mine: «Prin Paris [i Londra la Roma [i Berlin». A doua
ofert`, necondi]ionat`, de la 1936, iese din aceast` formul` [i
dep`[e[te total ceea ce am scris eu \n leg`tur` cu apropierea de
Germania. Politica oficial` a Rom~niei a mers deci mult mai
departe dec~t mine.
Scrisul meu de dup` aceea nu numai c` nu mai vorbe[te de
o apropiere de Germania, dar marcheaz` o atitudine f`]i[` [i
categoric contrar` tendin]elor de expansiune economic`
german` spre sud-estul Europei. Aceast` atitudine se manifest`
\n cele dou` luni c~t am colaborat la „Porunca Vremii“.
Titulescu disp`ruse din via]a politic` activ`. Posibilit`]i de
apropiere cu Germania nu prea se mai \ntrevedeau. Anschluss-
ul, adic` anexarea Austriei, era fapt \mplinit. Hitler declarase cu
acest prilej c` Viena a devenit bulevardul expansionismului
german spre sud-est. Informa]ii, pe care le primeam de la
studen]ii no[tri la Berlin; \mi vorbeau de noua teorie profesat`
\n universit`]i, a spa]iului vital german, teorie dup` care noi,
]`rile agrare din sud-estul Europei, am fi fost menite s` r`m~-
nem \n primitivismul patriarhal, muncind p`m~ntul pentru a
hr`ni rasa regal` germanic`. ßi cum atmosfera european` era
greu adumbrit` de prestigiul tot mai cresc~nd al rasismului
berlinez, m-am sim]it dator, ca scriitor rom~n, s` afirm sus [i
tare superioritatea rasei noastre latine \n pofida teoriei hitleriste,
pe care o comb`tusem cu ani mai \nainte. Dar n-aveam unde s`
scriu lucrurile acestea. Atunci am f`cut un acord cu proprietarul
ziarului „Porunca Vremii“. Am \nl`turat [irimboaiele de
svastici, ce zb~rleau frontispiciul ziarului, l-am \ndatorat s`
renun]e la antisemitismul steril [i am stabilit ca idee
fundamental` a scrisului nostru glorificarea latinit`]ii poporului
nostru. çn cele dou` luni c~t am colaborat la acest ziar, el a fost

238
cu totul altfel de cum fusese mai \nainte [i de cum a revenit dup`
aceea. Articolul meu de la 29 martie 1938, e intitulat ostentativ:
Primatul rasei latine, tocmai fiindc` urechea lumii era \mpuiat`
de primatul rasei germanice. Articolul e ca un poem \nchinat
geniului latin, mediteranean, creatorul culturii europene [i
civilizatorul p`m~ntului. „Chiar dac` s-ar \nt~mpla ca \n Europa
de m~ine, – scriam eu, – primatul for]ei s` fie al Germaniei,
pentru judecata istoriei e incontestabil c` primatul spiritului \l
de]ine Italia. Ea a luat azi locul Fran]ei, precum Fran]a luase
locul Spaniei, precum Spania luase locul Romei medievale,
mo[tenitoarea occidental` a marelui imperiu roman. Astfel,
istoria spiritului european e \n cov~r[itoare m`sur` istoria
primatului rasei latine.“ („Porunca Vremii“, 29 martie 1938)
Era necesar s` exalt ditirambic latinitatea \ntr-o vreme c~nd
norul nordic al germanismului fascina con[tiin]a tinerilor [i
teroriza con[tiin]a b`tr~nilor, sau \ntr-o vreme c~nd, – cum zice
Geneviève Tabouis, – „Toate celelalte state din Europa n-au alt`
grij` dec~t s` nu atrag` asupra lor tr`snetele Berlinului!“ (De la
Liga Na]iunilor spre San Francisco, pag. 311). Axa Roma-
Berlin era un fapt \ndeplinit, dar eu, care sunt acuzat ca un
«propagandist [i agent de execu]ie» al Axei, g~ndindu-m` la
hibriditatea doctrinal` [i moral` ce-i st`tea la baz`, iat` ce
scriam \n acela[i articol: „Din punct de vedere radial, axa Roma-
Berlin e un paradox tot a[a de ciudat ca subordonarea Parisului
fa]` de Londra. Axa a fost posibil` \ns` numai datorit`
capacit`]ii franceze fa]` de ideea de ras`. S` nu ne \n[ele jocul
politic al momentului... Mussolini [tie perfect ce \nseamn`
rasismul german cu dispre]ul lui dogmatic fa]` de latinitate, pe
care o consider` dec`zut` iremediabil, [i cu tendin]a lui de
imperialism la Mediterana [i la Marea Neagr`. Sunt sigur c` a
primit cu str~ngere de din]i anexarea Austriei [i marele pas
german spre Adriatica [i gurile Dun`rii. A[a e, din nenorocire,
momentul politic!“ („Porunca Vremii“, 29 martie 1938). çn fa]a
germanismului, care se apropia cu pa[i uria[i, \ncheiam acel
articol cu strig`tul: „Rom~nia noastr` e ]ar` latin`!“

239
 çn aceast` vreme, imediat dup` anexarea Austriei, c~nd
Liga Na]iunilor murise pentru totdeauna [i nici o putere
occidental` sau r`s`ritean` nu schi]ase m`car un gest de protest,
primejdia ce ne p~ndea nu mai era numai revizionismul, ci
rev`rsarea peste z`gazuri, c`tre Sudul nostru, a germanismului
fl`m~nd de soare, de spa]iu larg [i de p~ine. Cu tot leg`m~ntul
Axei, Italia s-a temut ea \ns`[i totdeauna de aceast` invazie.
Sprijinise cu disperare o Austrie independent` ca tampon \ntre
ea [i Germania, iar acum, \nfr~nt` prin Anschluss, r`spundea lui
Hitler prin \n]elegerea cu Anglia \n ce prive[te influen]a \n
Mediterana. Sub titlul Acordul anglo-italian comentam astfel
evenimentul \n „Porunca Vremii“ din 27 aprilie 1938: „Ceea ce
trebuie s` re]inem este c`, la r`sun`torul succes al lui Adolf
Hitler, \ntregitorul Germaniei, Benito Mussolini r`spunde cu
aceast` biruin]` considerabil`. Drumul spre R`s`rit e, de acum
\ncolo, \n m~inile italiene [i engleze. Germania va fi nevoit` s`-
[i tempereze oarecum elanul epansionist spre Orient. çnsu[i
jocul de influen]e interna]ionale \n Europa Central`, umbrit \n
ultimul timp prea mult de tendin]a pangerman` a d-lui Hitler, –
care a declarat la Viena c`, de la anexiune, Austria va deveni
„bulevardul rasei germane“, – bulevard cu direc]ia \ncoace, – va
suferi, sper`m, o modificare \n sensul unui echilibru de
influen]e, mult mai profitabil pentru Rom~nia dec~t monopolul
eventual al unei singure puteri.“ („Porunca Vremii“, an VII, nr.
1063, miercuri, 27 aprilie 1938)
Onorat` Curte, eu nu [tiu cum s-ar fi putut scrie mai
limpede, mai r`spicat [i mai categoric \mpotriva invaziei
germanismului \ntr-o vreme c~nd totu[i Rom~nia pierduse orice
siguran]` de sprijin extern de oriunde! Aduc~nd \n fa]a
Dumneavoastr` acest scris al meu, v` rog s` \n]elege]i
sentimentul ce m` \ncearc` atunci c~nd confrunt acest scris al
meu cu simpla [i grava afirma]ie din actul de acuzare c` \n toat`
activitatea mea n-a[ fi fost dec~t un propagandist [i agent de
execu]ie al hitlerismului pentru a aservi total Rom~nia
Germaniei.

240
 De la 6 septembrie 1940 la 23 august 1944

Ajung~nd la acuza]iile ce mi se aduc pentru perioada celor

patru ani de dictatur` personal`, antonescian`, ce se poate
constata \n activitatea mea dinaintea acestei perioade? Pur [i
simplu: nimic din ceea ce ar fi putut determina evenimentele ce
o caracterizeaz`.
Am demonstrat c` n-am preconizat niciodat` instituirea
dictaturii \n Rom~nia. Marile procese ce s-au desf`[urat at~t la
Tribunalul poporului, c~t [i la Cur]ile Criminale au l`murit
definitiv cum s-a instituit dictatura antonescian`. Numele meu
n-a fost niciodat` rostit \n leg`tur` cu aceste chestiuni.
Am demonstrat c` n-am cerut apropierea de Germania
dec~t \n anul 1933, sub presiunea revizionismului [i \n deplin
acord cu politica oficial` a lui Nicolae Titulescu, adic`: apropie-
re \ntre dou` state membre ale Societ`]ii Na]iunilor [i \n spiritul
pactelor regionale recomandate de Geneva. Am ad`ugat, dup`
\nsu[i declara]iile lui Titulescu, c` d~nsul a de]inut [i acest cadru
c~nd Germania se extr`sese de la Geneva, dar c`, de-atunci, eu
am \ncetat de a mai preconiza vreo apropiere.
Am demonstrat, dimpotriv`, c`, precum am respins
doctrina rasist`, tot astfel, \n articolul din Porunca Vremii m-am
ridicat \mpotriva invaziei imperialismului economic german.
Am subliniat c` din prim`vara anului 1938 [i p~n` la 23
august 1944 n-am f`cut nici un fel de ziaristic` [i c`, dintre to]i
cei tra[i la r`spundere pentru scris, sunt singurul care n-am
practicat \n aceast` vreme ziaristica.
E un mister pentru mine cum absen]a mea total` din arena
public` a putut determina ce avea s` vin`!
Dar absen]a [i t`cerea mea nu \nseamn` c` nu m` interesa
soarta ]`rii mele. Discipol spiritual al marelui Nicolae Iorga,
cum foarte just a m`rturisit profesorul D. Caracostea \n fa]a
Onoratei Cur]i, eu am respectat \n via]` principiul iorgist: acela
de a urma steagul ]`rii mele, chiar cu sacrificiul convingerilor

241
proprii. Eu n-am fost revolu]ionar, ci evolu]ionist. Din
evenimentele \n v~rtejul c`rora ne-am g`sit sau am fost arunca]i
de soart`, am c`utat, dup` c~t m-au ajutat puterile, s` l`muresc
ceea ce ar fi un maximum de bine sau un minimum de r`u pentru
neamul meu pe care l-am iubit mai mult dec~t orice pe lume. E
o atitudine de om liber de orice obliga]ie politic`, de scriitor
independent, care a c`utat s` se confunde cu interesele perma-
nente ale neamului s`u.
Ajung~nd la aceast` perioad`, actul de acuzare zice:
„Cotropirea Rom~niei de c`tre germani fiind realizat` \n
1940, Crainic, ca [i ceilal]i militan]i hitleri[ti, caut` prin toate
mijloacele s` conving` opinia public` c` drumul pe care a fost
t~r~t` ]ara este cel bun [i firesc.
Urm`toarele pasagii, identice cu c~teva sute, ce le-a scris \n
ultimii patru ani, \l caracterizeaz` pe acest vinovat“.
Urmeaz` trei pasagii din trei articole ale mele, pe care le voi
discuta \ndat`. Dar, p~n` atunci s` mi se \ng`duie s` fac urm`-
toarea observa]ie:
Care sunt acele «toate mijloacele» de a convinge opinia
public`? Actul de acuzare nu precizeaz` nimic dec~t cele trei
citate. Dar face o afirma]ie de-a dreptul uluitoare c~nd adaug` c`
aceste trei citate sunt «identice cu c~teva sute» scrise \n perioada
antonescian`. Cu alte cuvinte, eu a[ fi desf`[urat \n cei patru ani
o activitate uria[` pentru a convinge lumea rom~neasc` s` se
simt` bine \n bra]ele hitlerismului.
La aceast` acuza]ie r`spund:
N-am scris \n cei patru ani dec~t la revista „G~ndirea“.
„G~ndirea“ ap`rea 10 numere pe an.
çn perioada antonescian` au ap`rut 36 de numere \n total.
Admi]~nd c` a[ fi scris \n fiecare num`r c~te un articol
hitlerist, unde sunt oare cele c~teva sute cu care m` \ncarc` a[a
de strivitor actul de acuzare?
„G~ndirea“ era \ns` o revist` literar`, artistic` [i filosofic`;
ea nu se ocupa dec~t tangen]ial cu fenomenul politic. Colec]ia ei
st` dovad` c` articolele prime erau scrise c~teodat` de mine, iar

242
alte d`]i de ceilal]i colaboratori. Din cele vreo 36 tip`rite \n
aceast` vreme, nu [tiu dac` sunt 7-8 ce-mi apar]in, cele mai
multe av~nd cu totul alt caracter dec~t cel «hitlerist», cum zice
actul de acuzare. Abia s-au putut desprinde din ele cele trei
pasagii trecute \n textul acuzator.
Voi lua \n discu]ie primul citat, care sun` astfel:
„Apropierea de Germania am cerut-o cu mul]i ani \n urm`
[i, \n aceast` perspectiv`, am considerat totdeauna grupul etnic
al germanilor din Rom~nia ca o punte de aur \ntre noi [i Reich.“
(„G~ndirea“, nr. 2, 1941)
Fraza aceasta e t`iat` nu dintr-un articol de-al meu, ci dintr-
o scurt` recenzie, cu liter` mic`, exact de la sf~r[itul num`rului
respectiv din revist`. ßi nici m`car nu e isc`lit` cu numele meu
\ntreg, ci numai cu ini]ialele: N.C. Dac` a[ fi dat \nsemn`tate
acestei idei, a[ fi dezvoltat-o \ntr-un articol plin. Despre ce
vorbe[te aceast` recenzie? Despre o bro[ur` a profesorului sas
din Bra[ov, Oscar Wittstock. Recenzia \ncepe chiar a[a: «O
punte de la popor la popor – a[a intituleaz` profesorul Oscar
Wittstock bro[ura redactat` \n limba german` despre activitatea
Institutului de cultur` rom~no-german`, care a func]ionat cinci
ani \n Bra[ov». çi rezum mai departe con]inutul [i dau numele
conferen]iarilor rom~ni [i sa[i, care au vorbit \n cadrul acestei
asocia]ii culturale. çn considera]iile sumare, pe care le fac,
reamintesc c` „G~ndirea“ [i revista s`seasc` „Klingsor“ s-au
ocupat regulat de «cunoa[terea reciproc`» dintre noi [i sa[i.
Aceast` noti]` e tip`rit` la [ase luni dup` pierderea
Ardealului de nord. Fraza incriminat` respir` regretul c`
apropierea pe care o cerusem «cu mul]i ani \n urm`», – adic` \n
1933 – nu s-a f`cut la timp pentru a evita pierderea. Expresia c`
sa[ii sunt «o punte de aur \ntre noi [i Reich» e, precum se vede,
luat` din \nsu[i titlul bro[urii recenzate de mine. çnsu[indu-mi-
o, am voit s`-i m`gulesc pe sa[i. ßi iat` de ce:
Sunt unul dintre foarte pu]inii scriitori din Rom~nia care am
urm`rit foarte atent, un sfert de veac, aspira]iile minorit`]ilor din
]ara noastr`, c`ut~nd s`-i apropii pe c~t am putut. Ace[ti

243
minoritari, – nu numai sa[ii, – manifestau dou` tendin]e: una
mai domoal`, centripetal`, [i una mai puternic`, centrifugal`. çn
scrisul meu le-am subliniat mereu pe am~ndou`, dup` cum se
vede clar [i din eseul Spiritul autohton din cartea Puncte cardi-
nale \n haos.
çn perioada dramei Ardealului, sa[ii au fost de partea
noastr`. Dup` pierderea Ardealului, noi rom~nii, care aveam
nevoie s` l`murim lumea german` asupra nedrept`]ii ce ni s-a
f`cut, dar n-aveam priz` \n acea lume, legam o n`dejde de \ns`[i
propaganda sa[ilor \n favoarea noastr`. De aceea, \n continuarea
frazei incriminate, ziceam: „Dintre minorit`]ile Rom~niei Mari,
erau singurii oameni, pe care ne puteam bizui.“
ßi iat` ce spuneam la sf~r[itul noti]ei cu pricina:
„Ecoul unor astfel de ac]iuni l-am cunoscut \n toamn`, cu
prilejul vizitei la Viena, c~nd, din m`rturisirile unanime, ale
profesorilor universitari, reie[ea c` tinerimea studioas` a sa[ilor
din Rom~nia s-a declarat hot`r~t de partea noastr` \n durerosul
conflict, pe care l-am avut cu ungurii. Germanii din ]ara noastr`,
care merg \n Reich sau vin \n atingere cu cons~ngenii lor de
acolo sunt, – [i pot fi mai mult \nc`, – cel mai de seam` factor
pentru a ne face cunoscu]i \n marea lume german`“.
Acesta este tot secretul acelei metafore cu puntea de aur, cu
care i-am gratificat \n noti]a cu pricina. I-am privit aici pe sa[i
din perspectiva centripetal`, ca elemente aderente la interesele
statului rom~n. De bun` seam` c` acuza]ia a dat un sens \ntors
frazei mele, ca [i cum eu a[ fi l`udat pe sa[i \n func]ia de
instrumente ale domina]iei germane \n Rom~nia. Din fericire,
un articol al meu din „Porunca Vremii“ de la 28 aprilie 1938
infirm` categoric acest fel de interpretare. E articolul intitulat:
Cazul Conrad Henlein sau un procedeu primejdios.
Consider acest articol ca unul din cele mai puternice
argumente ale mele \mpotriva acuza]iei de hitlerism.
Cine era Conrad Henlein? Era [eful politic al minorit`]ii
germane din Cehoslovacia [i, \ntr-un discurs ]inut la Karlsbad,
voia s` impun` Cehoslovaciei condi]ii draconice dictate de la

244
Berlin. Era dup` anexarea Austriei, c~nd puhoiul german
amenin]a s` se reverse \ncoace. „Dar, \n ce prive[te sudul
dun`rean, – scriam \n articolul meu, – politica Reichului e \n
total` contrazicere cu ceea ce se spunea la Berlin acum cinci ani,
dup` instalarea na]ional-socialismului. Lichidarea Austriei aduce,
dimpotriv`, semnalarea unei programatice concentr`ri a aten]iei
germane asupra bazinului dun`rean. Marele popor „f`r` spa]iu“ \l
caut`, cel pu]in din punct de vedere economic, \n aceast` parte a
Europei. çmprejurarea pare s`-i fie destul de favorabil`, \ntruc~t
Societatea Na]iunilor agonizeaz`, iar puterile occidentale, precum
s-a v`zut la anexarea Austriei, nu sunt tocmai dispuse s`-[i
complice existen]a cu probleme ce le privesc mai mult indirect“.
Dup` Austria, – scriam mai departe, – e r~ndul Cehoslova-
ciei. „Conrad Henlein, cet`]ean cehoslovac, vorbe[te ca o gur` a
Berlinului fa]` de Praga. Nu e nevoie s` discut`m cererile sale
pentru a \n]elege fenomenul unui procedeu specific, ce ne inte-
reseaz` deopotriv` pe noi, rom~nii. Germania exercit` presiuni
politice asupra Cehoslovaciei, folosind minoritatea german` din
aceast` ]ar`. Dar ea dispune de asemenea cantit`]i etnice mai \n
fiecare ]ar` din bazinul dun`rean. Rela]iile Germaniei cu aceste
minorit`]i, precum se [tie, sunt foarte str~nse printr-o puternic`
familiaritate de s~nge [i de spirit. Nu noi vom nega firescul
acestor rela]ii. Dar aceasta e una, iar via]a politic` e alta. çn orice
]ar` s-ar g`si, o minoritate german` tr`ie[te sub suveranitatea
na]ional` a statului respectiv. Ea nu poate fi, dincolo de aceast`
suveranitate, instrumentul politic al Reichului, \n realizarea
planurilor ce-l privesc pe el [i care pot fi total vitale statului
suveran respectiv, cum e cazul Cehoslovaciei.
Procedeul acesta specific ne prive[te [i pe noi \n cel mai
\nalt grad. Pentru c`, dac` azi e r~ndul Cehoslovaciei, m~ine
poate veni r~ndul Rom~niei. C~nd Germania va g`si de cuviin]`
s` ne preseze, ne vom pomeni desigur cu vreun alt Henlein de la
noi, ridic~ndu-se [i dict~ndu-ne condi]ii imposibile, dar
sus]inute simultan de la Berlin“.
Articolul meu se \ncheie astfel:

245
 „Noi \n]elegem, \n conformitate cu declara]iile oficiale ale
Guvernului rom~nesc, s` stabilim rela]ii c~t mai intense cu
Germania. Dar procedeul specific utilizat \n Cehoslovacia
trebuie s` atrag` aten]ia oric`rui om cu r`spundere. El este
inadmisibil \ntre state care ]in la suveranitatea lor [i, pe aceast`
baz`, doresc rela]ii de colaborare interna]ional`“.
A[a scriam \n 1938, viz~nd direct eventualitatea c~nd sa[ii
s-ar face instrumente ale Berlinului contra intereselor rom~ne[ti.
Dar, c~nd ni s-a luat Ardealul de nord, sa[ii n-au avut o aseme-
nea atitudine. çnc` cei din ]inutul Bistri]ei-N`s`ud au protestat
c` sunt preda]i Ungariei. Dup` constat`rile ce le f`cusem \n
lumea universitar` vienez`, mi-am \ng`duit s`-i numesc «punte
de aur \ntre Rom~nia [i Reich» pentru a-i c~[tiga [i mai mult \n
slujba marelui nostru interes na]ional. Eu [tiu bine c` un scris de
circumstan]` nu este o axiom` filosofic`, ce se judec` \n absolut.
Un scris de circumstan]` se judec` \n circumstan]a care i-a dat
na[tere. ßi atunci, ce vin` poate avea un om, care, \n \mpreju-
rarea dat`, a \ncercat s` ralieze intereselor rom~ne[ti ale mo-
mentului o minoritate etnic`?
Trec la al doilea citat incriminat de actul de acuzare, care
sun` astfel:
„çn Europa de azi se num`r` pe degete popoarele c`rora li
s-a dat onoarea de a se r~ndui «um`r la um`r» cu cea mai
puternic` armat` din lume, care e armata lui Adolf Hitler“.
„Führerul s-a \nscris \n istorie. El ne-a redat putin]a de a
lupta“. (Alia]ii lui Adolf Hitler, „G~ndirea“ nr. 7, 1944)
Aceste trei fraze scurte sunt rupte [i ciuntite \n a[a fel \nc~t
par un elogiu f`r` nici un motiv rom~nesc. çn realitate, propozi-
]iunea: „Führerul s-a \nscris \n istorie“ din actul de acuzare, sun`
\n articolul meu a[a: „Führerul german s-a \nscris \n istorie
printre ctitorii Rom~niei“. Iar mai departe: „El ne-a redat putin]a
de a lupta; prin el am [ters rugina de pe arme [i am suflat cenu[a
def`im`rii de pe numele ]`rii. G~ndi]i-v` la pr`pastia pr`bu-
[irilor de ieri, ca s` pute]i m`sura cu toate dimensiunile bucuriei
culmea pe care st`m ast`zi“.

246
 Tip`rit \n septembrie 1941, la c~teva luni dup` izbucnirea
r`zboiului, articolul acesta este o expresie hiperbolic` a bucuriei
ad~nc rom~ne[ti, ce ne st`p~nea atunci. Nu e un elogiu pentru
Hitler c` a cucerit Austria, Cehoslovacia, Polonia, Fran]a [i ce-
lelalte ]`ri, ci o tres`rire \n ochii lumii. Cine vrea s` \n]eleag` cu
suflet cinstit bucuria mea de-atunci, rog respectuos s`-[i amin-
teasc` durerea, umilin]a [i ru[inea, pe care le-am tr`it \n anul
marilor catastrofe 1940, c~nd n-am avut nici o posibilitate s` ne
manifest`m. S`-[i aminteasc` cum a[a-zi[ii no[tri alia]i din
Occident ne p`r`siser` cu totul [i, v`z~ndu-ne \n ad~ncul neno-
rocirilor, \n loc s` ne pl~ng`, presa lor ne-a batjocorit \n chipul
cel mai neomenos, \nfier~ndu-ne ca pe cel mai la[ popor din
lume. Eu am citit cu suflet \ns~ngerat aceast` pres` [i n-am
uitat-o nici acum. çn compara]ie cu acea restri[te na]ional` [i
moral`, vara anului 1941 ne-a dat \nalte satisfac]ii [i na]ionale [i
morale, de care orice popor are nevoie ca s` poat` ridica fruntea
\n lume.
Fuseser`m \n situa]ia evreilor nenoroci]i, care se boceau \n
cuvintele psalmistului: „La r~urile Babilonului am [ezut [i am
pl~ns c~nd ne-am adus aminte de Sion“.
Iar acum eram \n situa]ia evreilor ferici]i, care s`ltau de
bucurie \n alte cuvinte ale aceluia[i psalmist: „Iat` c~t e de bine
[i c~t e de frumos s` locuiasc` fra]ii \n unire!... C` unde e unire,
Domnul trimite via]` [i binecuv~nt`ri nesf~r[ite“.
ßi dac` evreilor din vechime le era \ng`duit s`-[i pl~ng`
nenorocirea chiar \n robia Babilonului, sau s`-[i chiuie bucuria
reunirii \n p`m~ntul sf~nt, cred c` se poate \ng`dui [i unui biet
scriitor rom~n s` pl~ng` cu neamul lui [i s` se bucure \mpreun`
cu el. C`ci, de c~nd e lumea lume, pl~nsul pentru durerea
neamului t`u n-a fost condamnat [i bucuria pentru bucuria lui n-
a fost os~ndit`.
Am demonstrat c` tot scrisul meu a fost pacifist, c` n-am
cerut niciodat` r`zboi; cu at~t mai pu]in \n anii care l-au
precedat, c~nd Germania hitlerist` era aliata Uniunii Sovietice.
N-am avut nici o demnitate politic` \n timpul r`zboiului.

247
Precum voi ar`ta \ndat`, propaganda mea \n aceast` vreme a
avut cu totul alt obiectiv, de alt` natur` dec~t r`zboinic`. Dar ca
cet`]ean loial, am urmat totdeauna steagul ]`rii [i-l voi urma
p~n` la moarte, iar ca scriitor, m-au \ndurerat durerile neamului
meu [i m-au \mb`tat bucuriile lui.
Ce misiune poate avea un poet, un artist \n mijlocul popo-
rului s`u dec~t aceasta, pe care nimeni nu i-o poate interzice?
çn spiritul acesta e scris [i ultimul pasagiu al actului de
acuzare care sunt astfel:
„çn momentul de fa]`, obliga]ia noastr`, a tuturor celor ce
sim]im \n noi pulsa]ia voin]ei unanime a ]`rii, e s` cl`dim zid \n
jurul omului care rezum` Rom~nia, chiar dac` ar fi s-o facem
f`r` voia domniei sale“. („G~ndirea“, noiembrie 1942).
Pasagiul acesta a p`rut a[a de pu]in \nsemnat chiar
Tribunalului poporului, \nc~t a fost l`sat deoparte din textul
sentin]ei, pe care Onorata Curte a anulat-o. Dar fiindc` figureaz`
\n acuzare [i pentru a i se vedea sensul adev`rat, \l voi reproduce
\n contextul din care a fost scos. Iat`-l:
„Avem o ran` ad~nc` de vindecat, care s~nger` \nc` \n tru-
pul na]iei, avem o pozi]ie de cucerit \n noua r~nduial` a Europei,
o pozi]ie vrednic` de \nsu[irile noastre probate. Acestor nevoi
elementare de via]` ale neamului nostru nimeni altul dec~t
Mare[alul nu le poate da un glas mai autorizat [i mai ascultat [i
mai direct, \n capitala continentului, la momentul istoric decisiv.
M` simt dator ca rom~n s` atrag aten]ia asupra acestui lucru de
\nsemn`tate cov~r[itoare pentru noi. ßi, oricine e \n m`sur` s-o
fac`, e dator s` informeze [i s` orienteze. çn momentul de fa]`,
obliga]ia noastr`, a tuturor celor ce sim]im \n noi pulsa]ia voin]ei
unanime a ]`rii, e s` cl`dim zid \n jurul omului care rezum`
Rom~nia, chiar dac` ar fi s-o facem f`r` voia domniei sale. E
singurul comandament cu adev`rat rom~nesc al vremii. M`
g~ndesc \ndeosebi la tinerii, care au crezut c` \n conducerea
unui stat tot ce zboar` se m`n~nc` [i care, \n urma gre[elilor
proprii, se socotesc oropsi]i. Poate a[ avea [i eu motive
personale s` stau \n ungherul \mbufn`rii [i s` clocesc r`zbun`ri.

248
Dar asta e oare misiunea unui na]ionalist c~nd ]ara lui [i-a pus
\ntreaga soart` \n cump`na vie]ii [i a mor]ii?“
Sensul moral al acestui pasagiu e cum nu se poate mai
limpede. Rana noastr` nevindecat` era Ardealul r`pit.
Germania, \n anul acela, 1942, era atotputernic` \n Europa.
Atmosfera se schimbase considerabil \n favoarea noastr` [i \n
defavoarea Ungariei. Dar noi ne \nf`]i[`m dezbina]i, cu sute de
legionari rebeli, fugi]i \n Germania, ostatici \n m~na guvernului
berlinez, care astfel putea exercita oric~nd presiuni asupra lui
Ion Antonescu. Pentru ca revendic`rile noastre s` aib` t`ria
necesar`, f`ceam apel la solidaritatea na]ional`. Pledam pentru
cauza Ardealului. Ce vin` mi se poate face c~nd, \n interesul
unei cauze na]ionale, eu \nsumi, lovit de Antone[ti, care \mi
pricinuiser` o dureroas` dram` familiar`, cunoscut` pe-atunci,
m` \nfr~ngeam pe mine \nsumi, ca s` dau nebunilor exemplul
solidarit`]ii?
Iat` originea [i sensul adev`rat al celor trei citate din scrisul
meu, trecute \n actul de acuzare ca singurele dovezi de \nvinuire
\ntre afirma]iile gratuite puse \n sarcina mea. E clar c` vorbele
celor trei citate sunt ]~[nite exclusiv din marele interes na]ional,
c`ci \n c~te trele nu e vorba dec~t de provincii rom~ne[ti
redob~ndite sau \n speran]` de a fi redob~ndite. Recunosc c`
dac` a[ fi scris contrariul de cum am scris, a[ fi meritat s` fiu
\mpu[cat la zid ca un nemernic. Dar nu-mi recunosc nici o vin`
c` le-am scris a[a cum le-am scris.
Indiscutabil c` aceste lucruri, \ntr-un regim de libertate, s-
ar fi putut exprima \n alt` form`. Dar sub regimul de cenzur`
dubl`, rom~n` [i german`, din timpul r`zboiului, a c`rei
rigurozitate e deajuns cunoscut`, e maximum ce se poate
strecura. Ca s` vorbesc despre Ardealul de nord, trebuia s` scriu
metaforic despre «rana s~nger~nd`», [i a[a mai departe. çn
ziarele cotidiene nici at~t nu se poate scrie. Dar \ntr-o revist` ca
„G~ndirea“, al c`rei tiraj era abia de 2.000 de exemplare,
adev`rul se putea strecura mai u[or, fiindc` un astfel de tiraj nu
reprezenta un c~mp de difuzare [i de propagand`. O judecat`

249
obiectiv` e, f`r` \ndoial`, \ndatorat` s` ia \n seam` nu numai
atitudinea acuzat` a unui scris, dar [i c~mpul ei de difuzare,
atunci c~nd autorul \n chestiune e \nvinuit ca propagandist. C`ci,
admi]~nd c` a[ fi fost un rom~n renegat [i un instrument de
propagand` german` \n Rom~nia, n-ar fi fost totu[i acela[i lucru
dac` a[ fi scris \ntr-o revist` lunar`, ermetic` pentru publicul
mare prin con]inutul ei \nalt, sau \ntr-un ziar zilnic, r`sp~ndit \n
sute de mii de exemplare.

Eu, ca „[ef [i protector“

al spionilor germani din Rom~nia

çn realitate, actul meu de acuzare nu const` dec~t din

repeti]ia obsedant` a acelora[i calificative peiorative pentru a
l`sa impresia unei activit`]i uria[e, pe care a[ fi desf`[urat-o «cu
inten]ia criminal`» de a-mi aservi ]ara \n \ntregime Germaniei
hitleriste [i de a-i provoca dezastrul. Repet: sunt simple afirma-
]ii, ne\ntemeiate pe nici o dovad`. C~nd e vorba de dovezi, totul
se reduce la cele trei faze trunchiate din revista „G~ndirea“, al
c`ror \n]eles, restabilit de mine \n contextul articolelor din care
au fost rupte, e cu totul altfel dec~t cel voit de actul de acuzare.
Dar, cum cele trei fraze nu puteau constitui un element de
condamnare, actul de acuzare inventeaz` pur [i simplu un fapt
cu des`v~r[ire infamant pentru orice om cu demnitate, ar`t~ndu-
m`, \n calitate de fost ministru al propagandei, ca «[ef [i
protector» al spionilor germani din Rom~nia.
Reproduc \n \ntregime acest pasagiu:
„Propagandistul, militantul, hitleristul din ]ar` [i str`in`tate
astfel caracterizat, este completat de ministrul hitlerist al pro-
pagandei regimului Antonescu, ce lucreaz` \n epoca ministerial`
cu 20 de ziari[ti germani. Ace[tia fotografiaz` [i ridic` planuri
\n toat` ]ara, cu toat` opozi]ia Statului major, ziari[tii fotografi
nefiind dec~t ofi]eri germani topografi, ale c`ror lucr`ri se
str~ng la [eful lor [i protectorul din Rom~nia, Nichifor Crainic,

250
spionul german Harold «Naianu», ce face parte din grupul de
spionaj pentru ]`rile latine, subaltern direct al Colonelului
Nicolai, [eful serviciului de spionaj german“.
E \nt~ia oar` \n via]a mea c~nd m` v`d \ncadrat [i \ntr-o
organiza]ie de spionaj, ca [ef [i ocrotitor al ei. Acuza]ia, precum
se vede de la prima ochire, e a[a de ne\ndem~natic ticluit`, \nc~t
chiar textul sentin]ei date \n lips` o omite ca pe un lucru nese-
rios. Dac` ea ar fi con]inut un pic de adev`r, ar fi fost imposibil
ca judecata s` n-o fi luat \n considera]ie [i s` nu-mi fi aplicat o
sanc]iune pentru o vin` at~t de grav`. Sentin]a \ns` nici m`car
aluzie nu face la aceast` acuza]ie.
Actul de acuzare o formuleaz` a[a de \ntortocheat, \nc~t
\nvinuirea se anuleaz` prin \n[i[i elementele din care e compus`.
Mai \nt~i, pe ce dovad` se bazeaz` aceast` \nvinuire? Absolut pe
nici una. Nici m`car un martor mincinos nu s-a g`sit s-o sus]in`!
Se spune c` ace[ti spioni topografi, camufla]i \n ziari[ti, fotogra-
fiau [i ridicau planuri «cu toat` opozi]ia Statului major». C~nd,
unde, c`tre cine a f`cut opozi]ie acest Stat major? ßi care erau
pe nume acei 20 de ziari[ti germani? ßi de ce trebuiau s` m`
aib` [ef [i ocrotitor pe mine, rom~n? – c~nd, \n vremea c~nd eu
eram ministru, 27 ianuarie-30 mai 1941, armata german` se
g`sea r`p~ndit` \n Rom~nia ca misiune militar` de instruc]ie
\nc` de la 12 octombrie 1940! Eram eu specialist topograf sau
fotograf ca s` le corectez lucr`rile [i s` le trec mai departe?
Eram un expert \n spionajul militar ca germanii s` aib` absolut`
nevoie de mine ca mijlocitor \ntre spioni germani [i o central`
de spionaj german? E inexplicabil acest rol de mijlocitor ce mi
se atribuie, introduc~ndu-m` \ntr-un mod cu totul inutil \n chiar
secretele armatei germane [i \nc` \n calitate de [ef de spioni! De
altfel, sun` frumos: profesor universitar, membru al Academiei
Rom~ne, ministrul propagandei [i [ef de spioni germani! Dar,
culmea grotescului o atinge aceast` \nvinuire c~nd m` pune \n
leg`tur` cu organiza]ia de spionaj a «colonelului Nicolai». Nu
auzisem de acest nume p~n` la actul meu de acuzare. La
V`c`re[ti m` g`sesc din \nt~mplare \n aceea[i celul` colectiv`

251
cu Eugen Cristescu, fostul director general al Serviciului Secret.
E competent \n asemenea materie. L-am \ntrebat ce este aceast`
organiza]iue a «colonelului Nicolai». Mi-a r`spuns c` aceast`
organiza]ie a existat [i a func]ionat cu 30 de ani \n urm`, pe
vremea primului r`zboi mondial. Dup` acel r`zboi, Nicolai [i-a
povestit \ntr-o carte ispr`vile de spionaj, iar organiza]ia lui s-a
dizolvat. Ast`zi e mort de mult! Iat` pentru cine colectam eu \n
1941 fotografiile [i planurile ridicate de spionii germani din
Rom~nia!
Eu nu am nici o posibilitate, dar Ministerul public o are, de
a se informa [i a se documenta la Marele Stat Major asupra
acestei chestiuni.
F`r` nici o \ndoial`, c`, cercet~ndu-se activitatea mea ca
ministru al propagandei [i neg`sindu-se nici un element de
acuza]ie, a trebuit s` se inventeze ceva care s` justifice calitatea
de «agent de execu]ie al hitlerismului \n Rom~nia». Inven]ia
aceasta e \ns` o dovad` eclatant` a irepro[abilei mele ]inute la
Ministerul propagandei. Adev`rul e c`, \n cele patru luni c~t am
activat acolo, n-am f`cut absolut nici o concesie germanilor, nu
le-am rezolvat absolut nici o cerere, iar propaganda, pe care am
f`cut-o, a fost exclusiv \n interesul superior al ]`rii mele, cum
voi ar`ta imediat.
çn ce prive[te aceast` bizar` inven]ie cu spionajul, exist`,
din fericire, \n arhivele Direc]iunii presei din Ministerul
Propagandei, – azi al informa]iilor, – un lung memoriu al
Uniunii presei str`ine din Rom~nia \mpotriva mea tocmai pe
motivul c` refuzam s` dau ziari[tilor str`ini, – germani [i
italieni, – informa]iile ce mi le cereau.
Memoriul e semnat de germanul Schickert, reprezentantul
Agen]iei D.N.B., \n calitate de pre[edinte al Uniunii presei
str`ine din Rom~nia, [i de italianul Trandafilo, \n calitate de
vicepre[edinte. Memoriul, de o \ndr`zneal` cu totul neobi[nuit`,
e adresat lui Ion Antonescu [i m` acuz`, ca ministru al
propagandei, de rea voin]` fa]` de ziari[tii germani [i italieni,
fiindc` refuzam s` le servesc informa]iile pe care mi le cereau.

252
El dateaz` din luna aprilie 1941, adic` dup` dou` luni [i
jum`tate din cele patru, c~t am fost ministru.
çn depozi]ia sa, martorul Oscar Walter Cisek, pe atunci
directorul Presei, confirm` existen]a acestui memoriu, confirm`
c` el a fost f`cut cu aprobarea lui von Killinger, – c`ci f`r`
aprobarea lui reprezentantul Agen]iei D.N.B. nu f`cea nimic, –
[i mai confirm` c` scopul acestui memoriu era \nl`turarea mea
de la minister, – ceea ce s-a [i \nt~mplat.
Eu n-am avut ca ministru nici un fel de raport cu ministrul
german von Killinger: nu l-am [i nu m-a v`zut, – lucru pe care
\l [tia tot ministerul [i pe care \l confirm` martorul Oscar Walter
Cisek. Ca ministru, am \n]eles c` reprezint demnitatea
rom~neasc` [i nu puteam suferi pe acest neam] incult [i
grosolan, care ]inea discursuri violente, amestec~ndu-se \n
afacerile interne ale Rom~niei. Schickert \i ar`tase articolele
mele din „Porunca Vremii“, iar Killinger strigase \n plin`
conferin]` de pres` la Lega]ia german`: «Domnul acesta trebuie
s` plece de la Propagand`!» Astfel Killinger avea motive puter-
nice s` cear` \nl`turarea mea. Imediat dup` momentul cu prici-
na, Ion Antonescu mi-a comunicat c` nu m` bucur de \ncrederea
germanilor [i c` va trebui s` plec.
ßi dac` n-am plecat imediat, cum \mi este felul de a
reac]iona, am f`cut-o pentru c` trebuia s`-mi \ndeplinesc
misiunea \n capitala Bulgariei, fixat` pentru 26 mai 1941. Dup`
\ndeplinirea acestei misiuni, \ntors \n ]ar`, am demisionat de-
acas`, f`r` s` mai calc prin Ministerul propagandei.
çn concluzie: memoriul Uniunii presei str`ine din Rom~nia
semnat de pre[edintele ei Schickert [i de vicepre[edintele Tran-
dafilo, \mpotriva mea, e un document oficial, pe care nimeni nu-
l poate contesta. El arat` c` to]i reprezentan]ii presei str`ine, cu
asentimentul Lega]iei germane, s-au ridicat \mpotriva mea, ne-
mul]umi]i c` nu-i serveam cu informa]ii din via]a intern` a ]`rii
mele. Cum se potrive[te oare acest fapt cu bizareria n`scocit` de
actul de acuzare cu spionajul topografic [i fotografic? Un act de
acuzdare, care folose[te asemenea mijloace, nu dovede[te

253
altceva dec~t voin]a de a m` distruge cu orice pre], \n pofida
adev`rului [i a drept`]ii.
De[i nu mai e nevoie, voi aduce \n aten]ia Onoratei Cur]i
\nc` un fapt tot a[a de concludent \n ce prive[te atitudinea mea
ca ministru fa]` de preten]iile germane.
Abia instalat la minister, consilierul cultural al Lega]iei
germane, Hamilcar Hoffmann, mi-a prezentat \n numele
Lega]iei o cerere prin care pretindea s` acord monopolul de
import \n Rom~nia al tuturor imprimatelor str`ine: c`r]i, reviste,
ziare, imagini etc., etc. Urma s` se alc`tuiasc` o societate ger-
man` \n acest scop, dup` modelul celor \ntemeiate la Budapesta
[i Belgrad. Mi-am dat seama imediat ce-ar fi \nsemnat aceasta:
dac` a[ fi aprobat fundarea unei asemenea \ntreprinderi
monopoliste, ar fi \nsemnat ca Germania s` exercite cea mai
riguroas` cenzur` asupra c`r]ilor, revistelor [i ziarelor str`ine
intrate \n Rom~nia. Din acel moment noi n-am fi putut citi dec~t
ceea ce ar fi voit Germania!
Cum am evitat eu aceast` primejdie?
Am am~nat r`spunsul, pretext~nd c` problema trebuie
serios studiat` [i, \n acela[i timp, am pus la cale fundarea unei
societ`]i pur rom~ne[ti, c`reia s`-i acord acest drept, pun~nd
astfel Lega]ia german` \n fa]a unui fapt \mplinit, ce i-ar fi anulat
proiectul!
Martorul Oscar Walter Cisek a confirmat existen]a cererii
germane [i refuzul meu de a o solu]iona.
Iar martorul P. Georgescu-Delafras, cunoscutul editor, a
confirmat existen]a proiectului meu de societate pur
rom~neasc`, precum [i proiectul s`u, f`cut la invita]ia mea. El
n-a fost adus la \ndeplinire fiindc` am demisionat de la Minister.
Iat` dou` fapte, pe care nimeni nu le poate contesta, care
arat` felul meu de a proceda ca ministru, opun~nd cu demnitate
[i d~rzenie interesele ]`rii mele intereselor acaparatoare ale
germanilor! Nu exist`, \n scurta mea trecere pe la minister,
absolut nici un semn c` a[ fi f`cut vreo concesie str`inilor [i
germanilor \n special, lovind cu ceva interesele rom~ne[ti sau

254
abdic~nd vreun moment de la demnitatea rom~neasc`. ßi, dac`
actul de acuzare m` nume[te «propagandist [i agent de execu]ie
al hitlerismului din Rom~nia», un respect elementar al
adev`rului [i al legii i-ar fi impus obliga]ia de a aduce c~t de c~t
o dovad`. Dar asemenea dovad` nu exist`.

Pentru cauza Ardealului de nord

Martorul Oskar Walter Cisek a precizat c`, degajat cum

eram de supravegherea presei, aproape toat` activitatea mea
ministerial` era concentrat` \n propaganda pentru Ardealul de
nord. A fost o munc` de-o intensitate neobi[nuit`, desf`[urat`
\mpotriva voin]ei exprese [i sus]inute a Germaniei, care ne
impunea t`cere des`v~r[it` \n aceast` problem`.
Greut`]ile ce-mi st`teau \n cale erau enorme. çn presa
german` [i italian`, de regim dirijat, era cu neputin]` de agitat o
asemenea problem`. Nu-mi r`m~nea dec~t calea cultural`. Patru
luni Ministerul propagandei a fost o uzin` a c`r]ii.
1. Am adunat studiile unei \ntregi pleiade de \nv`]a]i
rom~ni, profesori [i academicieni, care tratau problema Ardea-
lului pe toate fe]ele: istoric`, demografic`, filologic`, geogra-
fic`, economic`, politic` etc. Le-am tradus \n limbile str`ine [i
le-am tip`rit \n sute de mii de exemplare.
2. çn scurtul timp de patru luni le-am r`sp~ndit \n lumea
intelectual` din Germania [i Italia \n peste 100.000 de exem-
plare, cum arat` statisticile ministerului.
3. Cum adversarii no[tri f`cuser` din centrele universitare
germane [i italiene focare de propagand` \n cauza lor, am
re\nviat sec]ia rom~neasc` din seminariile filologice ale Univer-
sit`]ilor germane [i italiene, consolid~nd situa]ia lectorilor de
acolo [i \nzestr~ndu-le cu biblioteci rom~ne[ti tipice, \n special
despre Ardeal.
4. Am conceput o expozi]ie de art` etnografic`, cu obiecte
mai ales din Ardealul de nord, care s` circule \n c~t mai multe

255
ora[e germane. Dup` plecarea mea de la minister, aceast`
expozi]ie, plimbat` ani de zile prin toat` Germania, a ob]inut un
enorm succes de public [i pres`.
5. Am conceput [i am pus temeliile monumentalei lucr`ri
Siebenburger, scris` de to]i \nv`]a]ii rom~ni [i am \ns`rcinat pe
prof. C. Giurescu cu redactarea ei. E un r`spuns [tiin]ific la teza
maghiar`.
6. Chibzuind c` propaganda cea mai bun` \n cauza
Ardealului e cea f`cut` de germanii \n[i[i, am convins pe profe-
sorul universitar Walter Hoffman, vechi cunosc`tor al Rom~-
niei, s`-mi scrie o carte despre ]ara noastr`, inclusiv chestiunea
ardelean`. I-am procurat tot materialul documentar, i-am revi-
zuit personal manuscrisul german [i i-am dat chiar eu titlul
c`r]ii: Rumanien von heute (Rom~nia de azi), A fost o carte de
libr`rie, tras` \n mai multe edi]ii [i v~ndut` \n zeci de mii de
exemplare, cucerind elogiile presei germane.
A fost cea mai bun` carte de propagand` rom~neasc` \n
acea vreme.
Dar aceast` carte dovede[te azi mai presus de toate un
lucru: c` nu eu am fost agent de execu]ie al hitlerismului \n
Rom~nia, ci dimpotriv`, prin priceperea mea, prin prestigiul
personal [i prin pasiunea pentru ]ara mea, am f`cut din germani
instrumente ale cauzei rom~ne[ti.
çn acela[i sens, l-am stimulat necontenit pe profesorul
Ernest Gamillscheg, ale c`rui teorii filologice concludeau la
dreptul nostru asupra \ntregului Ardeal, – [i \nc` pe al]ii unde
intr` \n joc mijloace de natur` discret`.
Dar totodat`, toat` aceast` activitate frenetic`, condensat`
\n numai patru luni, se desf`[ura \mpotriva cuv~ntului de ordine
al Berlinului [i nu putea fi pe placul lui. E meritul meu personal
[i exclusiv c` am g`sit c`i de str`batere a drept`]ii rom~ne[ti
\ntr-o ]ar` ca Germania, unde lucrul acesta era interzis atunci.
Lega]ia lui von Killinger nu putea vedea cu ochi buni aceast`
activitate [i ea e \nc` una din cauzele pentru care s-a cerut \nl`-
turarea mea.

256
 Vizita la Sofia

çn str~ns` leg`tur` cu aceast` activitate ministerial` e vizita

pe care am f`cut-o la Sofia, la sf~r[itul lui mai 1941. A fost o
idee exclusiv a mea [i mi-au trebuit trei lungi convorbiri cu Ion
Antonescu s`-l conving de eficacitatea ei. De aceea, am [i r`mas
\n guvern p~n` la 30 mai.
Pentru trei chestiuni m-am dus la Sofia:
1. Pentru a deschide drumul unei alian]e \ntre Rom~nia [i
Bulgaria, acum c~nd conflictul de ordin teritorial era lichidat.
Aveam nevoie de aceast` alian]`, mai ales \n chestiunea
Ardealului de nord. Am discutat problema cu Regele Boris, cu
membrii guvernului [i cu [efii partidelor opozi]ioniste. Am g`sit
o \n]elegere de care vorbesc rapoartele diplomatice din arhiva
Ministerului nostru de Afaceri Str`ine. Mie \mi revine meritul
de-a fi \ntins un pod sufletesc peste Dun`re dup` un sfert de
veac de vr`jm`[ie.
2. Pentru a re\nvia ideea unei apropieri a tuturor popoarelor
ortodoxe, pe baza universalismului cre[tin, care e fondul
spiritual comun al tuturor acestor popoare. E o idee pe care o
agitasem 30 de ani [i pe care am dezvoltat-o \n conferin]a ]inut`
la Universitatea din Sofia, intitulat`: Patria noastr` ecumenic`,
tip`rit` apoi \n „G~ndirea“.
3. Pentru a \mpiedica hirotonirea unui episcop maghiar
ortodox, prin care Budapesta [ovinist` voia s` desna]ionalizeze
pe rom~nii din Ardealul de nord. S-a \ntrunit pentru mine
Sinodul permanent al Bisericii Bulgare [i a hot`r~t s` respecte
\ntru totul cererea Rom~niei.
Din aceste trei chestiuni, nici una nu convenea cuv~ntului
de ordine dat de la Berlin. Germanii n-au v`zut cu ochi buni nici
aceast` vizit` [i, la Sofia, mi s-a repro[at din partea lor c` a[
inten]iona s` creez la Constantinopol, vechiul centru al lumii
ortodoxe, «un al doilea Vatican».
Este evident ca lumina zilei c` aceasta nu putea fi

257
activitatea unui «agent de execu]ie» al hitlerismului, ca s` repet
nefericita expresie a actului de acuzare.

Ca particular pentru cauza Ardealului

Ar fi fost prea lung s` enum`r faptele numeroase, pe care \n

mod direct le-am s`v~r[it ca ministru, pentru \ncurajarea [i
ajutorarea rom~nilor r`ma[i dincolo de linia dictatului de la
Viena. Rec`p`t~ndu-mi libertatea prin demisia de la minister
dat` cu o lun` \naintea izbucnirii r`zboiului din R`s`rit, am
continuat s` militez cu condeiul [i cuv~ntul pentru aceea[i cauz`
a Ardealului de nord.
çn cronicile revistei „G~ndirea“, am comentat [i \ncurajat
toate faptele de cultur` [i de via]` spiritual`, ce puteau str`bate
p~n` la noi.
Afar` de aceasta, am alc`tuit trei conferin]e cu teme ardele-
ne[ti, ce se g`sesc publicate \n „G~ndirea“, [i cu care am colin-
dat cea mai mare parte din ora[ele ]`rii, pentru a ]ine vie aten]ia
c`tre marea dram` na]ional`, ce trebuia solu]ionat` \n favoarea
noastr`.
Aceste conferin]e sunt:
1. Octavian Goga, discurs de recep]ie la Academia Rom~n`,
unde e pus` clar problema Ardealului.
2. George Co[buc, poetul eroismului, discurs ]inut la Aca-
demia Rom~n`. Co[buc e originar din Ardealul de nord.
3. Avram Iancu, conferin]` ]inut` la Atheneul Rom~n
pentru refugia]ii din Ardealul de nord.
Repetate \n numeroase centre ale ]`rii, aceste conferin]e
adunau un public imens \n spiritul revendic`rilor na]ionale, la
care nimeni nu se ar`ta dispus s` renun]e. Textul lor tip`rit nu
este cum le rosteam, ci cum a putut trece prin severitatea
cenzurii.
çn fiecare duminic` m` g`seam \n alt ora[, st~rnind sufletul
rom~nesc s` nu se \mpace cu nedreptatea ce ni se f`cuse. Dac`

258
a[ fi fost un agent de execu]ie al Berlinului, ar fi trebuit,
dimpotriv`, s` caut \n mod tic`los s` adorm con[tiin]a acestui
popor cu cloroformul resemn`rii sau cu elogiul generozit`]ii
germane fa]` de noi, c` nu ni se luase Transilvania \ntreag`!
çn anul 1943, am conferen]iat la Universitatea din Zagreb [i
am avut convorbiri politice cu to]i frunta[ii croa]i, exact \n
sensul celor de la Sofia. Rezultatul e consemnat \n rapoartele
diplomatice.
Astfel, nici ca persoan` oficial`, nici ca scriitor, fie \n ]ar`,
fie \n str`in`tate, nu mi-am uitat datoria elementar` de a m`
confunda cu cauza neamului meu sus]in~nd-o cu t`rie [i cu
statornicie exemplar`, \n pofida c`lu[ului, pe care ni-l v~r` \n
gur`, brutal, st`p~nul de-atunci al Europei.

Atitudinea mea fa]` de poporul rus

Pentru respectul adev`rului [i pentru orientarea judec`tori-

lor mei, ]in s` adaug c` din tot scrisul meu reiese o admira]ie
neclintit` pentru geniul creator al poporului rus.
Nici \n scris, nici \n cuv~nt n-am cerut r`zboi contra Rusiei.
N-am fost \n guvern la declararea r`zboiului.
N-am fost \n guvern \n timpul r`zboiului.
Revista „G~ndirea“, \n cei 23 de ani de existen]`, n-a
publicat dec~t cinci sau [ase articole despre cultura german`, dar
peste o sut` de studii [i note elogioase referitoare la cultura
ruseasc`.
Sunt cel dint~i scriitor, care am popularizat \n Rom~nia pe
marii cuget`tori religio[i ru[i.
Afar` de aceasta, \n ultimul sfert de secol, am fost singurul
profesor universitar, din aceast` ]ar`, care am f`cut cursuri
speciale de cultur` ruseasc`. çn special, cursul despre
Dostoievski [i cre[tinismul rus, litografiat, e un testimoniu
incontestabil al admira]iei mele pentru geniul acestui popor.
çntr-o vreme c~nd \ntre noi [i Rusia exista un zid de o]el, eu am

259
avut curajul s` vorbesc necontenit despre acest geniu, \nsufle-
]indu-mi studen]ii s` spere \n re\nvierea \ntr-o form` purificat`
de artificiile ]ariste, a ortodoxiei poporului rus.
Marea idee, care m-a fr`m~ntat pe mine toat` via]a, n-a fost,
cum afirm` actul de acuzare, s`-mi aservesc ]ara hitlerismului,
ci ideea re\nfr`]irii tuturor popoarelor ortodoxe \n spiritul
universal al Bisericii R`s`ritului. çn originea ei modern`, e o
idee a cuget`torilor ru[i. De la ei [i, \n special, de la Dostoievski,
am \nv`]at curajul s` \nfrunt influen]ele apusene \n cultura
noastr` [i s` cred din ad~ncul sufletului meu c` popoarele
ortodoxe ale acestui R`s`rit sunt chemate s` z`misleasc` o
cultur` nou` [i o nou` concep]ie de via]`, menite, poate, s`
\nfr`gezeasc` \ns`[i via]a spiritual`, sclerozat` de b`tr~ne]e, a
Occidentului. Oricine e familiarizat cu filosofia cultural`
ruseasc`, o va recunoa[te \n pasagiul cu care \ncheiam, \n 1941,
conferin]a ]inut` la Sofia.
Acestea le spuneam eu \n mai 1941, la Universitatea din
Sofia. Dar iat` c` \n ianuarie 1948, cel mai autorizat glas al
Bulgariei de azi, d. G. Dimitrov, spunea exact acela[i lucru, \n
cuv~ntarea ]inut` la Asocia]ia rom~no-bulgar` din Bucure[ti:
„Popoarele noastre, zicea d~nsul, trebuie s` se elibereze defini-
tiv de ploconirea fa]` de putreda cultur` burghez` apusean`. Ele
nu trebuie s` priveasc` pentru toate spre Apus [i numai spre
Apus. Plec~nd de la propriile lor for]e morale [i spirituale, ca
popoare ce nu sunt profund corupte de civiliza]ia capitalist`, ele
vor cl`di noua [i solida lor cultur` popular`, care le va da
posibilitatea s` mearg` \nainte, asigur~ndu-[i nu numai
prosperitatea material` ca popoare, dar [i m`re]ia lor cultural`,
la r~nd cu toate celelalte popoare democratice“. („Sc~nteia“, 18
ianuarie 1948).
Dac` \nlocuim numai expresia de «popoare democratice»
cu aceea de popoare ortodoxe, din toat` vorbirea d-lui Dimitrov
transpir` aceea[i idee dostoievskian` de raliere a tuturor
neamurilor mo[tenitoare ale tradi]iei Bizan]ului, pentru a crea cu
tinere]ea lor spiritual` o nou` efervescen]` cultural`, \n stare s`

260
regenereze, poate, chiar b`tr~ne]ea Occidentului. Ideea aceasta
\ncununeaz` nu numai scrisul meu \ntreg, dar [i \ntreaga mare
mi[care de crea]ie literar`, artistic` [i filosofic`, pe care am
animat-o prin revista „G~ndirea“. Este evident pentru oricine c`
o asemenea n`zuin]` de nimicire a servitu]ii fa]` de Occident [i
de afirmare autohton` [i autonom` a spa]iului danubiano-
balcanic e cu totul opus` oric`rei doctrine [i tendin]` germane
de acaparare a sud-estului european!

Eu n-am fugit \n Germania

Ultima acuza]ie ce mi s-a pus \n sarcin` e aceea c` a[ fi

fugit \n Germania pentru ca, \mpreun` cu du[manii, s`-mi atac
]ara. Nu m` simt obligat s` m` ap`r \mpotriva acestei fantezii.
De[i, actul de acuzare m` recomand` pedepsei pentru aceast`
culp` imaginar`, Tribunalul Poporului, semnal~nd-o \n textul
sentin]ei pronun]ate \n lips`, nu mi-a aplicat totu[i nici o
pedeaps`. Dovad` c` acuza]ia aceasta, ca [i cea privitoare la
spionajul topografic, n-a fost luat` \n serios. Acuzatorii mei,
d.d.C. Vicol [i I.D. Ioan, erau obliga]i prin lege s` dovedeasc`
at~t fuga mea peste hotare, c~t [i modul cum mi-am atacat ]ara.
N-au f`cut-o – [i lucrul acesta m` dezoblig` total.
Credincios principiului meu de a-mi urma steagul ]`rii cu
orice pre], c~nd am v`zut c` Rom~nia a intrat \n conflict armat
cu Germania, i-am considerat pe nem]i ca du[mani ai ]`rii mele.
Dac` fuga peste hotare ar fi \nsemnat c`-mi recunosc vreo vin`,
fuga \n Germania ar fi \nsemnat o tr`dare de patrie. çn ochii mei,
oricine fuge la du[mani, nu numai la germani, – e un tr`d`tor.
Chiar dac` s-ar \ntoarce biruitor acas`, el s-ar sim]i obligat s`
cedeze ocrotitorului de ieri o parte din interesele neamului s`u
[i prin aceasta ar deveni un v~nz`tor.
Eu am r`mas toat` aceast` vreme \n ]ar`, cufundat ca un
anonim \n via]a satelor ardelene[ti, studiind pe viu, doi ani [i
jum`tate, condi]iile de trai ale poporului nostru. Sfaturi repetate,

261
din sursele cele mai autorizate, m-au convins c` a[a e prudent.
Eu n-am fost descoperit sau arestat ci, dup` socotelile mele, am
ie[it de bun`voie la lumin`, pentru a mi se rejudeca procesul
dup` ratificarea tratatelor de pace. Am cerut eu singur s` fiu dus
la Ministerul de Interne, unde am povestit zi cu zi via]a mea din
acel timp, iar Corpul detectivilor a verificat pe teren spusele
mele. Nu e nici o \ndoial` c` aceast` verificare a dus la convin-
gerea unei ]inute irepro[abile, fa]` de care regimul politic n-a
avut nimic de obiectat.
Ca scriitor care am luptat pentru cele mai radicale reforme
economice [i sociale, – reforme, dup` cum s-a v`zut din expu-
nerea mea, egale cu ale comunismului,– m-am bucurat de bucu-
ria ]`ranilor \mpropriet`ri]i [i de n`dejdea minerilor de-a ie[i din
bezna p`m~ntului la lumina unei zile mai bune. Am s`pat [i am
secerat cu plugarii, am treierat [i am gr`din`rit cu ei, am \ngrijit
[i am cules vii cu ei, am t`iat lemne cu lucr`torii [i am zid`rit cu
me[terii. Am \nv`]at o \n]elepciune nou` [i anume c`, pierz~nd
propria-]i bucurie de via]`, s` te bucuri de bucuria altora. Dar,
am mai descoperit un lucru care, pentru mine, pre]uie[te mai
mult ca oricare altul. Am vorbit, pe oriunde m-a dus Dumnezeu
\n ace[ti doi ani [i jum`tate, cu ]`ranii, cu lucr`torii, cu
intelectualii satelor ca un necunoscut ce le eram, despre Nichifor
Crainic. Voiam s` [tiu dac` poporul \l socote[te tr`d`tor, cum \l
prezenta presa din Bucure[ti. Am \ncercat chiar eu s`-l acuz
pentru a-i ispiti. Dar n-am g`sit absolut pe nimeni s` vorbeasc`
alte cuvinte dec~t numai bune despre mine. Chiar plutonierul de
jandarmi, care m-a \nso]it la Bucure[ti, \mi f`cuse un cald elogiu
\nainte de a [ti cu cine are a face! ßi-am \n]eles din toat` aceast`
lung` [i variat` ispitire c` \n con[tiin]a poporului nostru tr`iesc
ca om nevinovat, cum nevinovat sunt \n propria mea con[tiin]`.

262
 Eu nu pot fi \ncadrat \n legea 312

Am r`spuns analitic, punct cu punct, la toate incrimin`rile

din actul de acuzare, dovedind cu probe categorice c` cele ce mi
se imput` sunt pl`smuiri ale imagina]iei, f`r` nici un fundament
real sau juridic, sau r`st`lm`ciri tenden]ioase din scrisul meu
rom~nesc, cinstit [i dezinteresat.
Se \ncadreaz` \ntr-adev`r acest scris al meu \n legea 312?
Aceasta e chestiunea ce mai trebuie l`murit`.
Actul de acuzare m` \ncadreaz` \n art. II, litera O din legea
312/1945, lege \n vigoare c~nd s-a redactat acest act. Ast`zi e \n
vigoare o alt` lege relativ` la cei ce au s`v~r[it crime de r`zboi
sau crime contra p`cii [i umanit`]ii, [i anume legea 291 din 18
august 1947. çntocmit` \n acord cu prevederile tratatului de
pace, aceast` lege ultim` reprezint` desigur mai mult` preciziu-
ne \n raport cu scopul pe care \l urm`re[te. Aceast` lege exclude
din textul ei art. II, litera O din legea anterioar`, 312. Prin
excluderea acestui articol, legea \n vigoare ast`zi e \n acord [i cu
normele fixate de Tribunalul Interna]ional de la Nürnberg, care,
se [tie, a achitat pe Hans Frietsche, purt`torul de cuv~nt prin
radio al Agen]iei hitleriste D.N.B., pe motiv c` propaganda, fie
oral`, fie scris`, nu intr` \n categoria crimelor de r`zboi sau a
celor contra p`cii [i a umanit`]ii. Prin urmare, chiar admi]~nd
prin absurd c` eu a[ fi fost un infam propagandist hitlerist, cum
m` \nfiereaz` actul de acuzare, totu[i n-a[ putea fi culpabil nici
dup` normele Tribunalului Suprem de la Nürnberg [i nici dup`
legea rom~neasc` 291, pus` de acord cu normele acelui tribunal.
Exist` \n dreptul roman principiul c` nu exist` pedeaps` unde nu
exist` lege, principiu pe care marele apostol Pavel \l ridic` la
rangul de norm` etern` a moralei cre[tine, c~nd zice, \n Epistola
c`tre Romani, cap. IV: «Unde nu este lege, acolo nu este nici
c`lcare de lege».
Acest principiu care e [i roman [i cre[tin totodat`, d`r~m`,
dup` cum Onorata Curte [tie prea bine, \ns`[i baza juridic` a

263
legilor excep]ionale din ultimul timp, care au un caracter
retroctiv. C`lcarea unei fapte se raporteaz` la legea existent` \n
momentul c~nd s`v~r[esc fapta. Prin lege, fapta mea e legal` sau
ilegal`. çn cazul meu, am demonstrat cu prisosin]` c` tot ce-am
scris a fost exclusiv \n ap`rarea intereselor ]`rii mele [i \n
perfect` concordan]` cu legile existente \n momentul c~nd am
scris. Dar ce vin` am eu c~nd, dup` 10-15 ani apare o nou` lege
care declar` ilegal scrisul meu cu totul anterior? Numai dac`, \n
momentul c~nd am scris, a[ fi [tiut c` ap`rarea ]`rii mele
constituie o crim` [i totu[i a[ fi s`v~r[it-o, a[ fi culpabil pentru
fapta mea, dar [i atunci formal, iar nu real.
Dar cu legea \n vigoare 291 s-a \nt~mplat un fapt curios [i
anume: erata ap`rut` anonim \n Monitorul Oficial de la 1
septembrie 1947, care zice c` procesele \n curs vor fi judecate
dup` legea anterioar` 312. çmi dau seama c` e de prisos s` discut
aceast` erat`, care este [i r`m~ne f`r` fundament legal,
chestiune care a fost dezb`tut` \n fa]a acestei Onorate Cur]i [i
care, \n spe]a mea, distruge concordan]a cu tratatul de pace [i cu
normele Tribunalului Interna]ional de la Nürnberg. Ceea ce \mi
permit s` constat este paradoxul juridic c`, dup` legea perfec]io-
nist` 291, culpa mea nu exist`, pe c~nd actul meu de acuzare m`
]ine \nc` \n art. II, litera O din legea anterioar` 312. Trebuie s`
remarc \ns` c` procesul meu propriu-zis a \nceput la 9
decembrie 1947, deci ulterior legii [i eratei 291. E foarte discu-
tabil, prin urmare, dac` erata publicat` la 1 septembrie, acela[i
an, m` poate trimite \napoi la legea 312. Dac` Onorata Curte
admite c` nu m` poate trimite, atunci procesul meu devine
inexistent, fiindc` legea \n vigoare 291 nu cuprinde culpa ce mi
se imput`.
Din cele spuse p~n` acum rezult` clar o incertitudine [i o
pregetare din partea legiuitorului \nsu[i, \ns`rcinat s` legifereze
retroactiv o culp`, \n genere foarte greu de precizat, cum e aceea
a scrisului, care de c~nd e lumea e rodul unei des`v~r[ite
libert`]i morale. Aceste elemente de incertitudine [i de
aproxima]ie au determinat, desigur, aceast` Onorat` Curte ca, \n

264
procesele anterioare a doi ziari[ti, – unul de rejudecare, al lui
Gabriel B`l`nescu, altul de revizuire, al lui Grigore Popa, s`
aplice ca pedeaps` numai timpul suferit \n temni]` p~n` la data
sentin]ei. Profesorul Grigore Popa fusese directorul unui ziar
zilnic \n tot timpul r`zboiului. Eu sunt singurul din aceast`
categorie, care n-am f`cut o singur` zi ziaristic` \n timpul
r`zboiului. C~nd judeci o chestiune de propagand`, e[ti obligat
s` ]ii neap`rat seama de dimensiunile c~mpului de difuzare al
unei idei. C`ci, altul e c~mpul de difuzare al unui ziar zilnic [i
altul al unei reviste care apare de 10 ori pe an \n 2.000
exemplare ca „G~ndirea“, de unde mi s-au trunchiat trei fraze,
absolut f`r` nici o valoare penal`.
Dac`, totu[i, Onorata Curte, \n]elege s` se conduc` dup`
erata \n chestiune, remarc, cu toat` puterea evident` a drept`]ii
mele c` nimic din activitatea mea nu se \ncadreaz` \n art. II,
litera O din legea 312.
Cum sun` alineatul acesta?
„Sunt vinova]i de dezastrul ]`rii prin s`v~r[ire de crime de
r`zboi cei care:
a) S-au pus \n slujba hitlerismului sau fascismului [i au
contribuit prin fapte proprii la realizarea scopurilor lor politice
sau la aservirea vie]ii economice a ]`rii, \n detrimentul poporului
rom~n“.
Trei condi]ii, prin urmare, se cer pentru a fi \ncadrat \n acest
alineat:
1) S` fi fost slug` con[tient` sau incon[tient`, pl`tit` sau
gratuit`, a Berlinului hitlerist;
2) S` fi avut o contribu]ie de fapte proprii \n avantajul lui;
3) S` fi p`gubit prin aceasta ]ara [i poporul rom~nesc.
Actul de acuzare m` trateaz`, \ntr-adev`r, ca pe o slug` a
Berlinului hitlerist, c~nd rezum` toate acuza]iile imaginare \n
formula: «propagandist [i agent de execu]ie al hitlerismului \n
Rom~nia», \n des`v~r[it` ignoran]` a scrisului meu.
Legea \l obliga s` aduc` m`car o singur` prob`, un singur
document, un singur martor – [i n-a adus! çn schimb, cu probele

265
documentare cele mai categorice, eu am demonstrat c` sunt
singurul scriitor din Rom~nia care, \n mod [tiin]ific, am dema-
scat, am comb`tut [i am numit pur` nebunie enormit`]ile [i
absurdit`]ile doctrinei na]ional-socialiste.
Am demonstrat cu probele cele mai r`spicate c` m-am opus
din r`sputeri tendin]elor expansioniste ale imperialismului
economic german, care urm`rea \nglobarea Rom~niei \n a[a-
zisul spa]iu vital german. Am demonstrat c` m-am opus ca
nimeni altul imixtiunii germane \n politica intern` a Rom~niei,
folosind ca unealt` minoritatea s`seasc`, pe care am vrut-o \n
slujba ]`rii mele.
Pentru numele dreptului Dumnezeu, ce alte dovezi mai
voi]i, nu de pura [i simpla mea nevinov`]ie, dar de demnitatea
mea de paznic \n scris al intereselor primordiale [i al
independen]ei ]`rii mele!
Trec la condi]ia a doua: fapte proprii! C`ci, pentru orice
minte s`n`toas`, scrisul e una, iar fapta e alta, distinc]ia foarte
clar`, pe care o face chiar legea 312. Acuzatorii mei, neg`sind
nici o fapt` culpabil` \n scurta mea trecere pe la Ministerul
propagandei, au fost nevoi]i s` n`scoceasc` una, cu o
lamentabil` pauperitate de fantezie: aceea de [ef [i protector a
20 de topografi germani, camufla]i \n ziari[ti. Pentru grotesca ei
neseriozitate, sentin]a, dat` \n lipsa mea, nici m`car nu
pomene[te aceast` acuza]ie, de[i reproduce aproape fidel textul
actului de acuzare. Reamintesc c`, din fericire, exist` memoriul
ziari[tilor germani [i italieni \mpotriva mea tocmai pentru c`
refuzam s` le furnizez informa]ii despre via]a intern` a ]`rii.
Martorii Oscar Walter Cisek, pe-atunci director al Presei, [i C.
Mih`ilescu, secretar general al ministerului, au confirmat
existen]a acestui memoriu, au confirmat c` a fost f`cut cu
aprobarea lui Killinger, cu care evitasem s` am raporturi [i au
m`rturisit c` scopul acestui memoriu era \nl`turarea mea de la
minister. Ceea ce s-a [i \nt~mplat. Aceia[i martori au depus
(m`rturie) c` eu eram degajat de aproape toate celelalte
\ns`rcin`ri ministeriale, ocup~ndu-m`, \n special, de propaganda

266
\n cauza Ardealului de nord, – ceea ce era diametral opus
cuv~ntului de ordine al Berlinului. De fapt, eu n-am fost
ministrul propagandei, ci, cum sun` decretul meu de numire:
«ministru de stat \ns`rcinat cu propaganda» \n cauza Ardealului,
celelalte atribu]ii ca pres`, radio, propagand` intern`, revenind
Preziden]ei Consiliului. Cauza Ardealului a fost singurul motiv
pentru care am intrat \n minister [i pentru care am ie[it.
A[adar, neexist~nd nici o fapt` culpabil`, ci tocmai
dimpotriv`, nu \ndeplinesc nici a doua condi]ie pentru a fi
\ncadrat \n art II, lit. O.
Cele trei fraze citate de actul de acuzare, – trei pic`turi de
ap`, din care acuzatorii au vrut s` fac` trei oceane de otrav`, –
nu sunt fapte, ci g~nduri scrise, iar legea 312 nu \ncadreaz`
g~ndurile, scrie \n art. II, lit. O, ci foarte precis: \n art. I, al. b).
Dar g~ndurile, \n materie de propagand`, nu sunt fapte, ci cel
mult sugestii spre fapt`. Ce vrea s` sugereze prima fraz`
incriminat`? Ea se adreseaz` sa[ilor din Rom~nia, c`ut~nd s`-i
ralieze [i mai str~ns la cauza Ardealului! Ce sugereaz` ultima
fraz` incriminat`? Ea se adreseaz` legionarilor rebeli care,
c`ut~nd s` fug` \n Germania se d`deau z`log \n m~na Berlinului
[i factor de [antaj asupra guvernului rom~n; le sugeram
solidaritatea na]ional` \n vederea aceluia[i scop: cauza
Ardealului. Ce reprezint` fraza cu Hitler? O constatare c`
armata lui, \n anul 1942, era cea mai puternic` din lume. Dar tot
globul p`m~ntesc recuno[tea acest adev`r, fie c` admira, fie c`
se \ngrozea. A[ fi putut s` aduc sute de mii de citate. M` rezum
\ns` la unul singur. Iat` ce zice \nsu[i d. Mihail Sadoveanu:
„Hitler a \mpins pe teritoriul Uniunii Sovietice cea mai
formidabil` o[tire ca num`r [i preg`tire din c~te au fost
cunoscute \n istoria lumii.“ E vinovat cu ceva Mihail Sadoveanu
c` a scris acest adev`r chiar \n „Sc~nteia“ din cinci martie 1948?
E tot a[a de vinovat ca [i mine: adic` face o simpl` constatare,
f`r` nici o \nsu[ire culpabil`! E la mintea omului c` o simpl`
constatare ca aceasta nu poate constitui o culp` [i, cu at~t mai
pu]in, o crim` de r`zboi sau de dezastrul ]`rii.

267
 çn sf~r[it, a treia condi]ie pentru a fi \ncadrat \n alineatul
respectiv este aceea de a fi p`gubit interesele ]`rii. N-o \ndepli-
nesc nici pe aceasta. M-am opus imperialismului economic ger-
man; m-am opus imixtiunii \n via]a intern` a ]`rii; ca ministru,
am respins preten]ia german` de a monopoliza importul
imprimatului str`in \n Rom~nia, cum atest` martorii O. W.
Cisek [i C. Mih`ilescu, c`ut~nd s` le opun o societate similar`
pur rom~neasc`, dup` cum atest` martorul Georgescu-Delafras.
çnse[i cele trei fraze incriminate sunt scrise exclusiv \n vederea
intereselor rom~ne[ti. Toat` multipla mea activitate timp de 40
de ani este o ofrand` continu` adus` ]`rii mele cu des`v~r[it`
abnega]ie [i uitare de mine \nsumi [i de familia mea.
Acum, la sf~r[itul vie]ii [i al carierei publice, sunt m~ndru
c` sunt s`rac lipit p`m~ntului. A[a am vrut s` tr`iesc [i am
izbutit \mpotriva tuturor ispitelor ce mi s-au oferit. C~nd, acum
doi ani, so]ia mea, care [i-a \nchinat via]a de medic s`r`cimii
suferinde cu o discre]ie exemplar`, a \nchis ochii pentru ve[ni-
cie, \ngrozit` de ceea ce se \nt~mpla cu mine, nu s-a g`sit \n casa
ei un singur ban [i a fost \nmorm~ntat` din contribu]ia admira-
toarelor ei. çn aceast` ]ar` jefuit` de aproape to]i c~]i au trecut pe
la conducere, am vrut s` las \n urma mea un exemplu de
corectitudine, de abnega]ie moral` [i d`ruire total` \n interesul
binelui rom~nesc, cum a scris profesorul D. Caracostea \ntr-un
studiu despre mine [i cum scria Nicolae Iorga, care afirma c`
scrisul meu \nnobileaz` sufletul rom~nesc. A m` acuza c` eu am
p`gubit interesele ]`rii nu e altceva dec~t o batjocur` sinistr` a
vie]ii [i activit`]ii mele publice.
Tratatul de pace distinge trei categorii de crime: crime de
r`zboi, crime contra p`cii [i crime contra umanit`]ii. Am fost eu
militar [i am s`v~r[it crime de r`zboi? Nu! Am fost \n guvern
c~nd s-a declarat r`zboiul sau \n timpul lui? Nu. Am s`v~r[it
vreo crim` \mpotriva evreilor sau a popula]iei civile? Nu! Nici
o fapt` nu m` \ncadreaz` \n nici una din cele trei categorii.
Acum, ridic~ndu-ne de pe planul faptei pe planul scrisului. Am
cerut r`zboiul \n scrisul meu? Niciodat`! Am tulburat pacea cu

268
scrisul meu? Nu! Am demonstrat c` e un scris profund pacifist.
Am asmu]it contra evreilor sau am aprobat ororile s`v~r[ite
contra lor? Niciodat`! Dimpotriv`, i-am ocrotit \n casa mea, am
botezat, am intervenit pentru ei la autorit`]i, pe unii i-am ajutat
o via]` \ntreag`. Martorii: Solomon Segall [i Doamna Berco.
Dar, m`car am asmu]it \mpotriva comuni[tilor? Nu. Am ap`rat
ca nimeni altul pe grevi[tii de la Grivi]a [i Lupeni. Martor: N.
Crevedia. çn ce prive[te reformele social-economice, dac` citi]i
\n paralel` Titlul II al Constitu]iei Republicii, precum [i bro[ura
mea Programul statului etnocratic, vede]i imediat c` absolut
toate cele 11 articole ale acestui Titlu sunt aidoma preconizate
de mine \nc` din 1937! Eu nu sunt un criminal, ci un precursor
al regimului social-democratic de azi.

çncheiere

Onorata Curte are de judecat procesul unui scriitor rom~n.

Nu un proces de fapte infamante, ci un proces de idei: procesul
unui scriitor care, prin calitatea sa \ns`[i, nu e de la oameni, ci
de la Dumnezeu, are solia \n aceast` lume de a-[i exprima
g~ndurile [i sentimentele; procesul unui scriitor rom~n, care a
\nv`]at de la \nainta[ii s`i B`lcescu, Alecsandri, Eminescu,
Co[buc [i mai ales Nicolae Iorga s` simt` \n inima lui b`taia
\ntregii sufl`ri rom~ne[ti de pretutindeni; procesul unui scriitor
cre[tin care, c`ut~nd des`v~r[itul acord \ntre ideile lui [i
doctrina M~ntuitorului, a propov`duit legea lui Hristos ca lege
suprem` a Statului rom~n [i-a privit neamul \n raport de armonie
cu na]ionalit`]ile conlocuitoare [i-a c`utat s`-l \ncadreze \ntre
popoarele vecine ca \ntr-o comunitate spiritual`; procesul unui
scriitor independent, cu des`v~r[ire liber de robia banului, adic`
s`rac lipit p`m~ntului, a c`rui tovar`[` de via]` a fost \ngropat`
acum doi ani cu talerul de c`tre prieteni milo[i, neg`sindu-se
nici o le]caie \n cas`; procesul unui scriitor consacrat cu toate
\naltele distinc]ii culturale, de care dispunea ]ara, de[i eu n-am

269
sus]inut nici un regim politic din trecut, ci dimpotriv`; procesul
unui scriitor [i dasc`l care, pentru \nnoirile aduse \n [tiin]a lui, a
fost distins cu titlul de Doctor Honoris Causa al unei
Universit`]i str`ine, onoare, pe care o de]inem numai pentru
rom~ni, \nc` \n via]`; procesul unui scriitor a c`rui poezie a fost
\nsu[it` ca o avere na]ional` pentru hrana educativ` a tinerelor
genera]ii,studiat` \n licee [i \n universit`]i [i tradus` \n nou`
limbi str`ine; \n sf~r[it, procesul capului recunoscut al unei mari
mi[c`ri de crea]ie cultural`, al c`rei str`lucite pl`smuiri umplu
un sfert de veac. Oric~t s-ar fi [ters numele meu din catastifele
sindicatelor de profesioni[ti, acest nume va r`m~ne pentru
totdeauna legat de aceast` epoc`, al c`rei ctitor spiritual am fost
\n cea mai mare parte. Ce \nsemneaz`, Onorat` Curte, cele
c~teva cuvinte, rupte [i r`st`lm`cite de actul de acuzare, fa]` de
aceast` considerabil` \mbog`]ire a culturii rom~ne[ti, c`reia i-
am sacrificat o via]` \ntreag`?
ßi, fiindc` m` g`sesc \n fa]a unei \nalte instan]e de judecat`,
\mi iau \ng`duin]a s` \ntreb: Cum ar fi oare posibil progresul,
despre care se vorbe[te at~ta \n vremea noastr`, f`r` libertatea
moral` de a exprima ideile? C`ci ideile premerg faptelor, contu-
r~ndu-le \n forma lor ideal` \nainte de a se \ntrupa \n carnea rea-
lit`]ii. Ceea ce erau prorocii \n vechime sunt, \n lumea modern`,
scriitorii, care anticipeaz` \n conture imaginate viitorul unui
popor [i f`uresc icoana vie]ii lui de m~ine. Unul mai mult, altul
mai pu]in. Unul exprim` un adev`r valabil a doua zi, altul un
adev`r valabil peste un veac. Din varietatea ideilor, din ciocnirea
lor se na[te rezonan]a ce se nume[te progres. C~nd ai suprimat \n
scriitori libertatea de exprimare, ai suprimat \n s~mbure orice
posibilitate de progres. ßi cel mai curios paradox al vremii
noastre este acela de a suprima, \n numele progresismului, liber-
tatea ideilor. Aceasta duce la un monoideism silnic, ce sterilizea-
z` spiritul [i \ntunec` perspectiva spre ziua de m~ine. Cultura e
fiica libert`]ii morale [i o cultur` t~n`r` cum e a noastr` nu va
c`p`ta niciodat` amploare f`r` aceast` condi]ie elementar`. çn
ritmul vie]ii moderne, popoarele mici n-au nici o putin]` s`

270
str`luceasc` printr-o civiliza]ie tehnic`; acesta e apanajul marilor
popoare cu resurse materiale considerabile. Popoarele mici,
\nsu[indu-[i pe c~t vor putea progresul tehnic al celor mari, vor
putea \ns` str`luci prin florile culturii r`s`rite din tinere]ea lor
spiritual`. A ucide un scriitor fiindc` nu-]i place azi o fraz` scris`
de el \ntr-o \mprejurare, alta dec~t cea de azi este a suprima o
posibilitate de cultur`. A disp`rut revista „G~ndirea“, nu v`d pe
cea care o \nlocuie[te. Au fost redu[i la t`cere scriitorii care i-au
dat prestigiul; nu-i v`d pe cei care le-ar lua locul. çn mi[carea
cultural` a ]`rii e un vacuum, un gol, \n care se discut` despre
cultur`, dar nu se creeaz` cultur`. çn ce m` prive[te, iat`, la v~rsta
c~nd am adunat \n mine o bun` parte din cultura Europei,
\mpletind-o cu experien]a unei vie]i de medita]ie, am [i pierdut
patru ani, umbl~nd mai \nt~i ca cer[etor din prag \n prag [i
sting~ndu-m` de aproape un an \n mizeria zadarnic` a
pu[c`riilor. M-am \ntrebat de mii de ori cui folose[te acest lucru,
dar n-am g`sit r`spuns. Cel mai groaznic lucru din aceast` lume
e s`-]i t~r`[ti zilele f`r` nici un sens [i f`r` nici un folos pentru
semenii t`i. çn temni]`, am invidiat pe uciga[i [i pe t~lhari,
camarazii mei de azi; ei [tiu bine r`ul pe care l-au f`cut [i restul
de con[tiin]`, pe care-l mai au, le justific` isp`[irea. Dar ce
isp`[esc eu, c~nd con[tiin]a mea \mi va spune p~n` dincolo de
morm~nt, c` n-am f`cut nici un r`u neamului meu [i ]`rii mele?
Eu n-am venit \n fa]a judec`]ii s` implor indulgen]` pentru
gre[eli, pe care le-a[ fi s`v~r[it, ci ca s` spulber cu dovezi suma
de acuza]ii f`r` temei puse \n sarcina mea. Eram dator s-o fac [i
fa]` de mine, [i fa]` de lumea care crede \n scrisul meu, [i fa]`
de ziua de m~ine. Procesele politice, cum e acesta, au o valoare
foarte relativ`. Ceea ce era socotit ieri ca lucru perfect legal, e
socotit azi drept culp`, iar ceea ce azi e culp`, m~ine e socotit ca
virtute. Comuni[tii, os~ndi]ii ieri, sunt azi sau martiri sau eroi
sau conduc`tori de ]ar`. Judecata politic` \n materie de lucruri
prezente e astfel departe de ceea ce \n]elegem prin justi]ie,
fiindc` e angrenat` \n ritmul trepidant al istoriei \n ve[nic`
mi[care. Poate \n nici o \mprejurare nu se potrive[te ca aici

271
eternul cuv~nt al M~ntuitorului, din cap. VII al Evangheliei lui
Matei: „Nu judeca]i, ca s` nu fi]i judeca]i, c`ci cu ce judecat`
ve]i judeca, ve]i fi judeca]i [i cu ce m`sur` ve]i m`sura, vi se va
m`sura!“
Finlanda e o ]ar` mic`, dar cu at~t mai \n]eleapt`:
constr~ns` s` \ndeplineasc` o asemenea trist` obliga]ie
interna]ional`, a [tiut s` \mpace \n mod exemplar exigen]ele
str`ine cu demnitatea finlandez`. çn orice caz, n-am auzit de
publicist sau de scriitor judecat \n aceast` ]ar`. Tribunalul Inter-
na]ional din Nümberg a judecat un singur caz: al ziaristului
Hans Fritsche, pe care l-a achitat, g`sind c` propaganda nu intr`
\n culpele de r`zboi. Rom~nia, dup` primul r`zboi mondial a
condamnat la c~te cinci ani de \nchisoare pe doi scriitori de
seam`: Ion Slavici [i Tudor Arghezi, dovedi]i c` fuseser` sala-
ria]i de germani ca ziari[ti ai lor \n Bucure[tiul ocupat. Dar,
dup` un an [i jum`tate i-a gra]iat. Eu nu sunt \n nici unul din
acele cazuri. Propaganda, pe care am f`cut-o eu \n timpul r`zbo-
iului, dup` cum am ar`tat documentat, a fost exclusiv \n servi-
ciul cauzei rom~ne[ti [i \mpotriva cuv~ntului de ordine german.
çn concordan]` cu toat` via]a mea [i cu tot scrisul meu,
respect~nd legile morale [i legile ]`rii, eu mi-am servit patria.

272
 CUPRINS

Calvarul unor manuscrise

(evocare de Alexandru Cojan) / 5
Cuv~nt asupra edi]iei de Alexandru Condeescu / 11
Pribeag \n ]ara mea / 23
M`rturii din \nchisoare / 155
Boalele mele \n \nchisoare / 157
B`t`ile suferite \n \nchisoare / 166
Foamea / 169
Mitia Ciakir / 176
Contele Bethlen / 179
Colaborarea mea cu Harry Brauner / 182
çntoarcerea la folclor / 187
Memoriu. R`spuns la actul meu de acuzare / 197